Retratarea Informatiilor Legate de Imobilizari

LUCRARE DE DISERTAȚIE

Contents

INTRODUCERE

CAPITOLUL I. STANDARDELE INTERNAȚIONALE DE RAPORTARE FINANCIARĂ

– PREZENTARE GENERALĂ –

1.1. IFRS – aspecte generale

1.2. Importanța adoptării Standardelor Internaționale de Raportare Financiară

1.3. Cadrul legal privind aplicarea IFRS în România

CAPITOLUL II. CONVERGENȚE ȘI DIVERGENȚE CU PRIVIRE LA CONTABILIZAREA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE CONFORM OMFP 3055/2009 ȘI STANDARDELE INTERNAȚIONALĂ DE RAPORTARE FINANCIARĂ

2.1. Convergențe cu privire la contabilizarea imobilizărilor corporale conform OMFP 3055/2009 și Standardele Internaționale de Raportare Financiară:

2.2. Divergențe cu privire la contabilizarea imobilizărilor corporale conform OMFP 3055/2009 și Standardele Internaționale de Raportare Financiară:

CAPITOLUL III. STUDIU DE CAZ LA SC AZOMUREȘ S.A.

3.1. Prezentarea generală a S.C. AZOMURES S. A.

3.2. Modul de efectuare a retratărilor în vederea întocmirii situaților financiare consolidate

CONCLUZII

ENGLISH SUMMARY

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

INTRODUCERE

Am ales această temă deoarece mi s-a părut interesant să evidențiez principalele diferențe existente între tratamentul contabil ce se aplică imobilizărilor corporale conform Standardelor Internaționale de Raportare Financiară și tratamentul contabil al imobilizărilor corporale conform Reglementărilor Contabile din România .

Am avut în vedere prezentarea câtorva aspecte generale cu privire la IFRS de către firmele din România, precum și scopul, rolul și importanța aplicării acestora.

Adoptarea Standardelor Internaționale de Raportare Financiară a izvorât din necesitatea asigurării unei transparențe, comparabilitite și simplitatea relațiilor internaționale.

În lucrarea de față, am încercat să sintetizez toate aceste aspecte, atât teoretic cât și practic prin analizarea societății studiate, și anume S.C. AZOMUREȘ S.A.

Astfel, lucrarea mea „Retratarea informaților legate de imobilizări corporale ținând cont de prevederile IAS 16, IAS 40 și IFRS 5. Studiu de caz la S.C. AZOMUREȘ S.A.” este structurată în trei capitole, două capitole privind partea teoretică și un capitol parte practică.

În primul capitol am prezentat câteva aspecte generale cu privire la Standardele Internaționale de Raportare Financiară, motivul și factorii care au dus la implementarea acestora precum și evoluția lor până în prezent. De asemenea, în acest capitol am prezentat societățile comerciale din România care sunt obligate să aplice normele Standardelor Internaționale de Raportare Financiară.

În cel de-al doilea capitol am prezentat principalele diferențe și asemănări cu privire la contabilizarea imobilizărilor corporale conform OMFP 3055/2009 și Standardele Internaționale de Raportare Financiară. Astfel, putem observa faptul că principalele asemănări sunt cu privire la definiția imobilizărilor corporale, metodele de evaluare după recunoaștere, tratamentul contabil al cheltuielilor ulterioare, tratamentul contabil al surplusului din reevaluare și în cazul contractelor de leasing. În ceea ce privește diferențele, acestea fac referire la: modul de organizare a contabilității primare, calculul amortizării, metoda de amortizare folosită, recunoașterea ca imobilizare corporală, clasificarea activelor etc.

Primele două capitole, care au fost parte teoretică, au făcut introducerea către partea practică. Au fost prezentate câteva aspecte pentru întelegerea ulterioară a studiului de caz analizat.

Prin urmare, în cel de-al treilea capitol am analizat societatea comercială AZOMUREȘ S.A. Situațiile financiare individuale ale S.C. AZOMUREȘ S.A. sunt elaborate conform regulilor contabile românești, dar situațiile financiare consoildate (Azomureș + Filiala Chimpex Constanța) sunt conforme cu Standardele Internaționale de Raportare Financiară. Prin urmare, s-a făcut trecerea la IFRS-uri datorită unor participații.

Astfel, am început cel de-al treilea capitol prin a prezenta câteva informații despre societatea analizată, urmând ca apoi, să prezint retratările care s-au făcut pentru prezentarea imobilizărilor corporale în conformitate cu referențialul internațional, și anume, cum s-au retratat astfel încât să ajungă la situații financiare consolidate.

Pentru întocmirea situațiilor financiare consolidate S.C. AZOMUREȘ S.A. nu întocmește situații financiare individuale conform IFRS. Aceasta întocmește situații financiare individuale conform OMFP 3055/2009, urmând să efectueze retratările necesare distinct, într-o foaie de lucu în excel, sub forma unei balanțe de verificare, pentru ca la final soldurile rezultate să fie preluate și trecute în situațiile financiare consolidate.

CAPITOLUL I. STANDARDELE INTERNAȚIONALE DE RAPORTARE FINANCIARĂ

– PREZENTARE GENERALĂ –

IFRS – aspecte generale

Multitudinea factorilor sociali, economici și juridici au dus la o varietate de diferențieri între țări, referitor la întocmirea situațiilor financiare. Mai mult, au dus la folosirea unor citerii de recunoaștere diferite și la alegerea dintre diferite baze de evaluare. Aceștia au de asemenea o influență asupra ariei de aplicabilitate și asupra informațiilor din situațiile financiare. Răspândirea și sporirea relațiilor economice internaționale, nemaiținându-se cont de frontierele naționale cere ca situațiile financiare să asigure informații care pot fi comparate între diverse țări. Această globalizare a mediului de afaceri a determinat nevoia înțelegerii și comparării informaților financiare a diferitelor corporații.

Astfel, statele membre ale Uniunii Europene au decis implementarea Standardelor Internaționale de Raportare Financiară în conformitate cu prevederile Regulamentului (CE) NR. 1606/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din data de 19 iulie 2002 privind aplicarea Standardelor Internaționale de Raportare Financiară.

Standardele Internaționale de Raportare Financiară (cunoscute sub acronimul IFRS provenit de la denumirea în limba engleză International Financial Reporting Standards) reprezintă un set de standarde contabile.

IAS au fost emise între 1973 și 2001 de către consiliul International Accounting Standards Committee (IASC). În aprilie 2001,IASB a adoptat toate standardele IAS, ulterior continuând dezvoltarea lor. Noile standarde poartă însă denumirea de IFRS.

În prezent, ele sunt emise de International Accounting Standards Board (IASB). Multe dintre standardele care fac parte din IFRS sunt cunoscute sub vechea denumire de Standarde Internaționale de Contabilitate (IAS).

Deși în prezent nu se mai emit standarde IAS, cele deja existente sunt în continuare în vigoare până la înlocuirea sau modificarea lor prin emiterea de noi standarde IFRS.

IFRS sunt folosite în multe state ale lumii inclusiv în statele membre ale Uniunii Europene, Hong Kong, Australia, Rusia, Africa de Sud, Singapore și Pakistan. Aproximativ 100 de state impun sau permit utilizarea IFRS sau au o politică de convergență spre acestea.

În prezent, toate societățile comerciale cotate la bursă au obligația să întocmească situații financiare consolidate în conformitate cu IFRS.

Pentru a fi aprobate pentru utilizare în UE, standardele trebuie să fie avizate de către Comitetul de Reglementare Contabilă (Accounting Regulatory Committee – ARC), care este format din reprezentanți ai guvernelor statelor membre și este consiliat de un grup de experți denumit Grupul Consultativ European pentru Raportarea financiară. (European FinancialReporting Advisory Group – EFRAG).

IFRS sunt considerate a fi un set de standarde „bazate pe principii”, întrucât stabilesc reguli generale, dar impun și anumite tratamente contabile specifice.

Standardele Internaționale de Raportare Financiară cuprind:

– Standardele Internaționale de Raportare financiară (IFRS) : standarde emise după 2001;

– Standardele Internaționale de Contabilitate (IAS) : standarde emise înainte de 2001;

– Interpretări ale Comitetului Internațional pentru Interpretări privind Raportarea Financiară (IFRIC) : emise după 2001;

– Interpretări ale Comitetului Permanent pentru Interpretări (SIC) : emise înainte de 2001.

Având în vedere faptul că nu putem să vorbim de IFRS-uri fără să facem referire la IAS voi prezenta un scurt istoric referitor la aplicarea Standardelor Internaționale de Contabilitate în România:

– Februarie 2001: Ministerul Finanțelor Publice a implementat gradual reforma Reglementărilor Contabile din România, inițial prin adoptarea Ordinului Ministerului Finanțelor Publice nr.94/2001 pentru aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităților Economice Europene și cu Standardele Internaționale de Contabilitate, ordin urmat ulterior de o serie de alte ordine specifice instituțiilor bancare, societăților de asigurări cât și instituțiilor reglementate și supravegheate de Comisia Națională a Valorilor Mobiliare.

OMF nr. 94/2001 prevede aplicarea limitată a Standardelor Internaționale de Contabilitate în cazul societăților românești cum ar fi ajustările la efectele inflației (IAS 29/SIC 19/SIC 30) și necesitatea consolidării (IAS 22/IAS 27/IAS 28).

Astfel, Ordinul:

• prevede societățile cărora li se aplică, selectate gradual, în funcție de îndeplinirea anumitor criterii de mărime;

• combină Directiva a IV-a a UE cu IAS, fapt care conduce la anumite excepții de la
aplicarea integrală a IAS;

• nu prezintă prevederi referitoare la consolidarea conturilor;

• menționează anumite reglementări naționale care se vor aplica/în loc de IAS.

– Octombrie 2001: Adoptarea OMF 1982/5/2001 referitor la aplicarea reglementărilor

contabile aliniate la IAS și Normele UE în cazul instituțiilor de credit. Acesta este echivalentul OMF 94/2001 pentru bănci și instituțiile de creditare.

– Februarie 2002: Adoptarea OMF 306/2002 referitor la aplicarea reglementărilor contabile aliniate la IAS și Normele UE în cazul societăților mici. Acesta cuprinde standard contabile “restrânse” aplicabile în cazul societăților mici.

– Decembrie 2002: Adoptarea OMF 1742/2002 referitor la aplicarea reglementărilor contabile aliniate la IAS și Normele UE în cazul instituțiilor supervizate de Comisia Națională a Valorilor Mobiliare (CNVM). Acest Ordin este echivalentul OMF 94/2001 pentru societățile cotate la Bursă, brokeri, fonduri de investiții etc.

– Iulie 2003: Adoptarea OMF 815/2003 referitor la formatele rapoartelor semianuale ale societăților. Ordinul prevede că toate societățile trebuie să raporteze la 30 iunie și stabilește formatul de raportare.

– Octombrie 2003: Adoptarea Hotărârii Ministerului Finanțelor Publce referitoare la interacțiunea dintre normele fiscale și noile reglementări contabile contabile, referindu-se la o serie de aspecte referitoare la reconcilierea rezultatului contabil cu cel impozabil.

Saltul către IFRS-uri se face în decembrie 2003 când, Ministerul Finanțelor Publice a publicat OMF 1827/2003 care clarifică aplicarea viitoare a standardelor internaționale în România, preluate sub denumirea de International Financial Reporting Standards (IFRS) – Standarde Internaționale de Raportare Financiară. Romania va beneficia enorm ca urmare a acestei decizii nu doar din perspectiva armonizării cu legislația Uniunii Europene, ci și a faptului că firmele din Romania vor utiliza un cadru contabil recunoscut la nivel mondial, bazat pe conceptul de imagine justă și fidelă – o măsură mult așteptată de toată comunitatea de afaceri.

În conformitate cu ordinul mai sus amintit, începând cu situațiile financiare ale anului 2006, Standardele Internaționale de Raportare Financiară (IFRS), așa cum sunt prezentate și publicate de Consiliul pentru Standardele Internaționale de Contabilitate, IASB-International Accounting Standards Board, se aplică de către următoarele categorii de persoane juridice:

Persoane juridice care aplică OMF 94/2001;

– Instituții de credit;

– Societăți de asigurare și reasigurare;

– Instituții reglementate și supravegheate de Comisia Națională a Valorilor Mobiliare;

– al Financial Reporting Standards (IFRS) – Standarde Internaționale de Raportare Financiară. Romania va beneficia enorm ca urmare a acestei decizii nu doar din perspectiva armonizării cu legislația Uniunii Europene, ci și a faptului că firmele din Romania vor utiliza un cadru contabil recunoscut la nivel mondial, bazat pe conceptul de imagine justă și fidelă – o măsură mult așteptată de toată comunitatea de afaceri.

În conformitate cu ordinul mai sus amintit, începând cu situațiile financiare ale anului 2006, Standardele Internaționale de Raportare Financiară (IFRS), așa cum sunt prezentate și publicate de Consiliul pentru Standardele Internaționale de Contabilitate, IASB-International Accounting Standards Board, se aplică de către următoarele categorii de persoane juridice:

Persoane juridice care aplică OMF 94/2001;

– Instituții de credit;

– Societăți de asigurare și reasigurare;

– Instituții reglementate și supravegheate de Comisia Națională a Valorilor Mobiliare;

– Companii și societăți naționale;

– Regii autonome și alte persoane juridice de interes public;

– Societăți comerciale care urmează să fie consolidate de către o persoană juridică care aplică IFRS;

– Persoane juridice care la sfârșitul anului precedent îndeplinesc două dintre următoarele trei criterii: cifra de afaceri peste 7,3 milioane Euro, total active peste 3,65 milioane Euro, numar mediu de salariați peste 50, alte persoane juridice pe baza aprobării Ministerului Finanțelor Publice.

Situațiile financiare ale entităților care aplică IFRS vor fi auditate de către auditori financiari, membri ai Camerei Auditorilor Financiari din România.

Perioada de aplicare a IFRS-urilor se delimitează după cum urmează:

Etapa 1: 1 ianuarie 2005 – 31 decembrie 2005, denumită perioada de tranziție, perioada retratării situațiilor financiare sau perioada comparativă. În această etapă, baza contabilității primare este conformă cu referențialul anterior (OMF 94/2001 sau OMF 306/2002), situațiile financiare sunt întocmite conform referențialului anterior.

În această etapă au loc:

– recunoașterea activelor, datoriilor și capitalurilor proprii în conformitate cu cerințele
IFRS;

– recunoașterea activelor și datoriilor care nu sunt permise de IFRS;

– reclasificarea tuturor activelor și datoriilor în conformitate cu IFRS;

-reevaluarea sau reajustarea activelor, datoriilor și capitalurilor proprii în conformitate cu IFRS, unde utilitatea valorii juste se personalizează drept cost estimat;

Toate diferențele rezultate din recunoaștere, derecunoaștere și ajustare la evaluare vor fi tratate ca elemente de capitaluri proprii. Se dă curs astfel, conceptului de ajustări privind menținerea capitalului, concept prezentat în cadrul general IFRS.

Etapa 2: 1 ianuarie 2006 – 31 decembrie 2006, denumită perioada de aplicare efectivă sau perioada întocmirii primelor situații financiare conform IFRS, definită prin: retratarea conform IFRS a informațiilor prezentate în situațiile financiare de la 31 decembrie 2005. Pentru a asigura informația comparativă, retratarea vizează atât informațiile inițiale corespunzătoare momentului 1 ianuarie 2005, cât și a informațiilor finale la 31 decembrie 2005.

Altfel spus, este aplicarea retroactivă integrală a tuturor IFRS-urilor, astfel încât, la 31 decembrie 2006 se întocmesc primele situații financiare conform IFRS.

1.2. Importanța adoptării Standardelor Internaționale de Raportare Financiară

Scopul adoptării IFRS-urilor este acela de a spori transparența, comunicarea și comparabilitatea. La nivel național s-a conștientizat faptul că prin implementarea acestora s-ar putea atinge următoarele aspecte pozitive:

– se stabilesc norme comune tuturor utilizatorilor, pentru ca informația contabilă să reprezinte un instrument fiabil de comunicare în domeniile: economic, financiar, juridic, fiscal;

– exprimarea unică a informației contabile și controlul acesteia;

– se reduc costurile companiilor românești care caută finanțare pe piețele internaționale de capital în vederea elaborării informațiilor contabile;

– se creează un cadru propice dezvoltării pieței de capital din țara noastră;

– armonizarea cu standarde internaționale recunoscute internațional;

– satisafecerea nevoilor analiștilor financiari și investitorilor;

– se creează premisele atragerii de investiții străine directe;

– îmbunătățirea accesului la piețele internaționale de capital;

– îmbunătățirea comparabilității situațiilor financiare a companiilor internaționale;

– stabilirea precisă a concordanțelor între: nevoile de gestiune specifice ale entităților patrimoniale, reglementările dreptului fiscal și celui comercial, cerințele de raportare naționale și internaționale;

– se diminuează barierele comerciale și cele aferente fluxurilor monetare internaționale.

Rolul Standardelor Internaționale de Raportare Financiară este acela de a mijloci îmbunătățirea coomunicării financiar-contabile, transparența și crearea unui mediu de afaceri sănătos și credibil, atât la nivel național, cât și la nivel global. IFRS-urile încearcă a răspunde cerințelor de la nivel internațional a economiilor dezvoltate și emergente de a avea un set riguros și comun de standarde de contabilitate adresate tuturor celor care acționează în mediul de afaceri.

În principal, cei care sunt și vor fi implicați în adoptarea și aplicarea IFRS-urilor sunt : auditorii și experții contabili, experții fiscali, acționarii, juriștii, investitorii, conducerea firmei, analiștii, bancherii.

Aplicarea IFRS-urilor ajută firmele să-și întocmească situațiile financiare care reprezintă cel mai important mijloc, prin care informația contabilă este pusă la dispoziția factorilor decizionali. În aplicarea principiilor cuprinse în Standardele Internaționale de Raportare Financiară, profesioniștii contabili au la îndemână un bogat material bibliografic, inclusiv ghidurile pentru înțelegerea și aplicarea fiecărui standard.

Utilizatorii situațiilor financiare pot fi: investitorii, angajații, creditorii financiari, furnizorii și creditorii comerciali, clienții, guvernul și instituțiile sale.

Suplimentar, situațiile financiare mai pot servi și altor categorii de utilizatori:

– utilizatorilor care întocmesc situații financiare, care doresc să aplice IFRS-uri și să abordeze teme care nu fac încă obiectul unui standard sau al unei Interpretări;

– auditorilor, în formarea unei opinii referitoare la conformitatea situațiilor financiare cu IFRS-urile;

– utilizatorilor situațiilor financiare, în interpretarea informațiilor cuprinse în situațiile financiare întocmite în conformitate cu IFRS-urile;

– celor interesați în activitatea IASB, furnizându-le informații despre formularea standardelor de contabilitate.

Obiectivul situațiilor financiare este furnizarea de informații referitoare la poziția financiară, performanța și modificările poziției financiare, rezultatul administrării întreprinderii și modul de gestionare a resurselor.

Importanța aplicării, utilizării și respectării principiilor cuprinse în IFRS-uri asupra situațiilor financiare izvorăște din următoarele premise:

– asigură inteligibilitatea situațiilor financiare în sensul că IFRS-urile asigură înțelegerea cu ușurință a acestora;

– asigură relevanța situațiilor financiare care influențează deciziile economice, contribuind la evaluarea evenimentelor istorice, prezente sau prognozate de către utilizatori confirmând sau corectând evaluările anterioare ;

– asigură credibilitate și încredere în situațiile financiare elaborate pe baza acestor standarde;

– asigură întocmirea situațiilor economico-financiare în concordanță cu realitatea;

– asigură oportunitatea firmelor românești de a optimiza maniera în care evaluează și măsoară performanța internă.

1.3. Cadrul legal privind aplicarea IFRS în România

În România, există entități sau grupuri de entități care au obligația de a asigura raportarea financiară cu caracter general pe baza Standardelor Internaționale de Raportare Financiară (denumite în continuare IFRS).

Conform OMF nr. 1121/2006, în țara noastră, începând cu 1 ianuarie 2007, societățile cotate pe o piață reglementată sunt obligate să aplice referențialul IFRS pentru întocmirea situațiilor financiare consolidate. Societățile bancare vor continua să aplice IFRS (pentru ele obligația există de la 1 ianuarie 2006). Celelalte societăți de interes public pot aplica acest referențial opțional, neexistând o obligație legală în acest sens.

Începând cu 1.01.2011, prin Ordinul Băncii Naționale a României („BNR”) nr. 27 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu Standardele Internaționale de Raportare Financiară („IFRS”) aplicabile instituțiilor de credit, vor aplica IFRS în scopul elaborării situațiilor financiare individuale toate instituțiile de credit care își desfășoară activitatea în România, inclusiv sucursalele din România ale instituțiilor de credit străine și sucursalele din străinătate ale instituțiilor de credit persoane juridice române.

Conform Ordinului nr. 881/2012, începând cu exercițiul financiar al anului 2012, societățile comerciale ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată au obligația de a aplica Standardele Internaționale de Raportare Financiară (IFRS) la întocmirea situațiilor financiare anuale individuale.

Pentru exercițiul financiar al anului 2012, situațiile financiare anuale individuale în baza IFRS se întocmesc prin retratarea informațiilor din contabilitatea organizată în baza Reglementărilor contabile conforme cu Directiva a IV-a a Comunităților Economice Europene, aprobate prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 3055/2009 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, cu modificările și completările ulterioare.

În baza OMFP 1.121/2006 aceste entități aveau opțiunea (fără a fi obligate) de a întocmi un set distinct de situații financiare în conformitate cu IFRS pentru alți utilizatori decât entitățile statului. Se realizează astfel o trecere de la aplicarea voluntară a IFRS la aplicarea obligatorie.

Ordinul 881/2012 abrogă articolul 4 din Ordinul 1.121/2006 care solicita entităților care aplică IFRS să întocmească și situații financiare conforme cu reglementările contabile naționale. Standardele emise de IASB sunt supuse unui proces de aprobare la nivelul Uniunii Europene. Societățile vizate de Ordinul 881/2012 trebuie să urmărească la data raportării stadiul adoptării standardelor, interpretărilor (sau modificărilor acestora) la nivelul Uniunii Europene potrivit procedurii prevăzute la art. 6 alin. (2) din Regulamentul (CE) nr. 1.606/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 iulie 2002 privind aplicarea standardelor internaționale de contabilitate. Dacă anumite standarde sunt aprobate prin Regulamente publicate în Jurnalul Oficial după data bilanțului, dar înainte de semnarea situațiilor financiare acestea pot fi utilizate în măsura în care aplicarea anticipată este permisă de Regulament și de standardul aprobat.

Situațiile financiare anuale individuale întocmite în baza IFRS începând cu exercițiul financiar al anului 2012 se vor întocmi și publica, potrivit legii, în moneda națională și în limba română.

Situațiile financiare anuale individuale întocmite în baza IFRS fac obiectul auditului statutar, potrivit legii.

Entitățile prevăzute au obligația să asigure continuitatea aplicării IFRS, inclusiv în situația în care valorile lor mobiliare la data bilanțului nu mai sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată.

Emiterea acestui ordin confirmă strategia de creștere a sferei de aplicare a IFRS în mediul românesc. Începând cu exercițiul financiar al anului 2012 instituțiile de credit (bănci, cooperative de credit, băncile de economisire și de creditare din domeniul locativ și cele de credit ipotecar, sucursalele din România ale bãncilor strãine, cât și cele din strãinãtate ale instituțiilor de credit românești) sunt obligate să aplice IFRS ca bază a contabilității. De asemenea, conform Ordinului C.N.V.M. nr. 116 din 21 decembrie 2011 entitãțile autorizate, reglementate și supravegheate de CNVM (societãțile de servicii de investiții financiare, societãțile de administrare a investițiilor, organismele de plasament colectiv, depozitari centrali, case de compensare și operatori de piațã/sistem) au obligația de a întocmi pentru exercițiile 2011 și 2012, în scop informativ, un al doilea set de situații financiare anuale în conformitate cu Standardele Internaționale de Raportare Financiarã, situații ce sunt obținute prin retratarea informațiilor prezentate în situațiile financiare anuale întocmite în conformitate cu reglementările naționale. Ordinul precizează însă că situațiile financiare întocmite în baza IFRS sunt destinate exclusiv pentru a fi utilizate de entitățile respective, acționarii acestora și CNVM și nu pot fi invocate ca fundament al deciziei de investiție. În baza acestui Ordin, entităților reglementate și supravegheate de CNVM li se solicită și prezentarea diferențelor dintre tratamentele contabile conform reglementărilor naționale și tratamentele prevăzute de IFRS pentru fiecare element al situațiilor financiare alături de explicațiile aferente. Comisia de Supraveghere a Asigurărilor a stabilit lista celor 11 societăți de asigurare care vor întocmi un al doilea set de situații financiare în conformitate cu IFRS.

Ținerea contabilității pe baza IFRS se va realiza cu ajutorul Reglementărilor contabile conforme cu Standardele Internaționale de Raportare Financiară, aplicabile societăților comerciale ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată. Aceste reglementări au fost emise prin Ordinul 1286/2012 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu Standardele Internaționale de Raportare Financiară, aplicabile societăților comerciale ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată, și publicate în Monitorul Oficial, Partea I nr. 687 din 4 octombrie 2012 și conțin un plan de conturi adaptat la cerințele de informare ale IFRS.

Decizia de extindere a sferei de aplicare a IFRS în România este rezultatul acordului încheiat de România cu Fondul Monetar Internațional.

CAPITOLUL II. CONVERGENȚE ȘI DIVERGENȚE CU PRIVIRE LA CONTABILIZAREA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE CONFORM OMFP 3055/2009 ȘI STANDARDELE INTERNAȚIONALĂ DE RAPORTARE FINANCIARĂ

2.1. Convergențe cu privire la contabilizarea imobilizărilor corporale conform OMFP 3055/2009 și Standardele Internaționale de Raportare Financiară:

– Atât în cazul IFRS-urilor, cât și în cazul OMFP 3055/2009 imobilizările corporale sunt definite ca fiind active deținute de către entitate și destinate a fi utilizate în producția de bunuri sau prestarea de servicii, pentru a fi folosite în scopuri administrative și se preconizează că au o durată de viață mai mare de un an de zile;

– Ca și IAS 16, OMFP modificat în ianuarie 2008 a inclus costuri direct atribuibile activului care trebuie incluse în evaluarea inițială a activului, de exemplu costuri de amenajare a amplasamentului, costuri de livrare și manipulare, etc;

– Atât în cazul IAS 16, cât și în cazul OMFP, metodele folosite la evaluarea după recunoaștere sunt: modelul costului istoric și modelul reevaluării;

– Atât în cazul IAS 16, CÂT ȘI ÎN CAUL OMFP, tratamentul contabil al cheltuielilor ulterioare este același: capitalizare vs cheltuieli în contul de profit și pierdere;

– Ambele aplică același tratament contabil al surplusului din reevaluare și anume transfer în rezultatul reportat sau păstrarea surplusului în rezerva din reevaluare până la derecunoașterea activului;

– Așa cum era prevăzut și în IAS 17, Contracte de Leasing, OMFP a introdus în ianuarie 2008, îmbunătățirile la spațile închiriate (leasehold) se amortizează pe durata contractului de închiriere

2.2. Divergențe cu privire la contabilizarea imobilizărilor corporale conform OMFP 3055/2009 și Standardele Internaționale de Raportare Financiară:

– În cazul organizării contabilității primare, în cadrul IAS 16 imobilizările corporale sunt clasificate pe clase, iar în cadrul OMFP 3055/2009 sunt clasificate pe grupe.

– Conform IAS 16 “Imobilizări corporale” în calculul amortizării trbuie să se țină cont de valoarea reziduală în timp ce OMFP presupune că aceasta este nulă.

– IAS 16 precizează faptul că metoda de amortizare utilizată trebuie să fie metoda care reflectă cel mai fidel ritmul preconizat de consum a avantajele economice viitoare aferente imobilizării respective, iar OMFP pune la dispoziție patru metode acceptate (liniară, degresivă, accelerată și calculată pe unitate de produs sau serviciu ), din care doar două sunt fiscale (liniară și degresivă)

– IAS 16 solicită ca cel puțin la sfârșitul fiecărui exercițiu financiar metoda de amortizare să fie revizuită și, dacă se constată o modificare semnificativă a ritmului preconizat de consumare a beneficiilor economice viitoare aduse de acel activ, atunci metoda trebuie schimbată, în timp ce OMFP consideră că reestimarea duratei de utilizare ar putea să apară extrem de rar, iar schimbarea metodei de amortizare este considerată o corectare de eroare.

– Conform IAS 16, amortizarea unui activ începe când acesta este disponibil pentru utilizare, adică de la data punerii în funcțiune a activului, în timp ce OMFP prevede că amortizarea imobilizărilor corporale se calculează începând cu luna următoare punerii în funcțiune.

– Conform IAS 16 dacă un activ este format dintr-o componentă corporală și una necorporală, atunci întregul activ este recunoscut ca o imobilizare corporal doar dacă funcționarea sa este dependentă de existența componentei necorporale (exemplu: instalație și soft  dacă instalația nu funcționează fără soft). OMFP nu prevede acest lucru, iar cele două  active se vor recunoaște separat.

– În referențialul internațional se face deosebirea între Imobilizări Corporale (IAS 16), Imobile de Plasament (IAS 40 “Investiții imobilizate”) și Active Necurente Destinate Cedării (IFRS 5 “Activele pe termen lung deținute pentru vânzare și activități întrerupte”). În OMFP nu există această distincție, majoritatea acestor elemente fiind considerate Imobilizări Corporale.

Conform IAS 40, Imobilele de Plasament reprezintă terenuri și clădiri deținute pentru a se obține avantaje sub forma veniturilor din chirii sau pentru care se așteaptă avantaje sub forma creșterii capitalului prin trecerea timpului.

În momentul în care un activ nu mai îndeplinește condițiile pentru a fi imobil de plasament, acesta se transferă într-o altă categorie de active, la valoarea justă de la data transferului.

Conform IFRS 5, un activ necurent se clasifica în categoria celor destinate cedării cel  mai devreme atunci când sunt îndeplinite două condiții:

– Activul este disponibil pentru o cesiune imediată în starea sa actuală;

– Există o probabilitate ridicată ca cesiunea activului să aibe loc.

Un grup destinat cedării reprezintă un grup de active și datoriile legate de aceste active care urmează a fi cedate, prin vânzare sau în alt fel, în mod solidar în cadrul unei singure tranzacții. Uneori grupurile destinate  cedării pot conține și elemente curente (stocuri) Activele Destinate Cedării, respectiv datoriile ce fac parte din grupuri destinate cedării,  trebuie prezentate în bilanț la o categorie distinctă, conform IFRS 5. La fel și rezerva din reevaluare: dacă există, se prezintă la Rezerve la Activele Necurente Destinate Cedării.

În momentul în care un activ nu mai îndeplinește condițiile prevăzute de IFRS 5, trebuie reclasificat. Reclasificarea se face la valoarea recunoscută de la acea dată. Nu se poate, însă depăși Valoarea Contabilă Netă pe care ar fi avut-o la acea dată activul respectiv dacă anterior nu ar fi fost clasificat conform IFRS 5.

– Spre deosebire de IAS 36, OMFP 3055/2009 nu s-a preluat noțiunea de valoare recuperabilă cu tot ce implică calculul  acesteia și nici precizările referitoare la unitățile generatoare de trezorerie. Conform IAS 36,  există depreciere atunci când valoarea contabilă a unui activ este mai mare decat valoarea  recuperabilă(VR).VR este considerată valoarea maximă dintre Valoarea Justă (VJ) mai puțin Cheltuielile estimate de Vânzare (Cv) și Valoarea Utilă (Vu):

VR= max. (VJ-Cv; Vu).

Vu este  valoarea actualizată a fluxurilor viitoare de trezorerie, generată de utilizarea continuă a activului  și de ieșirea acestuia din întreprindere.

IAS 36 recomandă ca pentru perioadele ce depășesc 5 ani  să se folosească rate stabile sau descrescătoare pentru estimarea fluxurilor de trezorerie.  Se efectuează test de depreciere doar pentru acele active pentru care există indicii că au  pierdut din valoare, iar deprecierile constatate reprezintă cheltuieli ale exercițiului curent. De asemenea, există active care nu generează fluxuri de trezorerie în mod independent de alte active.

Pentru acestea este necesar să se testeze întreaga unitate generatoare de trezorerie (UGT)  de care aparține activul respectiv. Mai trebuie precizat faptul că există anumite active, altele  decât fondul comercial, care genereaza fluxuri de trezorerie pentru mai multe grupuri de active  (ex: clădirea în care se află sediul societății, un centru de cercetare al societății, unele programe  informatice, etc). Acestea se numesc active corporative sau active suport.

– Provizioanele pentru dezafectarea unei imobilizări și refacerea amplasamentului  se constituie, conform OMFP 3055/2009, la valoarea nominală la care sunt estimate  cheltuielile cu dezafectarea imobilizării și refacerea amplasamentului, la momentul constituirii  provizioanelor, în timp ce conform IAS 16, aceste provizioane se recunosc pentru valoarea  actualizată cu ratele dobânzii estimate de pe piață.

CAPITOLUL III. STUDIU DE CAZ LA SC AZOMUREȘ S.A.

3.1. Prezentarea generală a S.C. AZOMURES S. A.

Combinatul de îngrășăminte azotoase Târgu Mureș, actual S.C. AZOMUREȘ S.A., a fost înființat în anul 1962 ca unitate cu personalitate juridică, profilată pe fabricarea de îngrașăminte azotoase, având trei secții de producție de bază (amoniac, acid azotic, azotat de amoniu) și cinci subunități auxiliare pentru deservirea secțiilor de producție cu apă de răcire, apă demineralizată, abur, energie, piese de schimb si utilaje.

După 1990, AZOMUREȘ a traversat mai multe perioade de restructurare, iar, în anul 1998, societatea s-a privatizat. Din anul 2012, Azomureș este în proprietatea companiei Ameropa A.G.

SC AZOMUREȘ SA a fost înființată în temeiul Legii nr.15/1990 prin H.G.nr.1200 din 12 noiembrie 1990, care stipulează la articolul 7, alineatul 2 ca noua societate preia activul și pasivul Combinatului de Îngrașăminte Azotoase Târgu Mureș.

De-a lungul istoriei sale, Combinatul AZOMUREȘ s-a impus pe piața de profil și a devenit unul dintre importanții furnizori de îngrășăminte pentru agricultură la nivel național și mondial.

De-a lungul anilor s-a dezvoltat în mai multe etape după cum urmează :

Etapa I : în anul 1966 se realizează extinderea combinatului cu câte o instalație de amoniac, acid azotic și azotat de amoniu; tot în această etapă în anul 1969 se preia de la Combinatul Chimic din Târnăveni atelierul de hârtie foto, sub denumirea de “ARFO” având capacitatea de 1.800.000 mp/an hârtie fotografică alb-negru.

Etapa a-II-a : în anul 1970 se dezvoltă combinatul cu o fabrică de amoniac de mare capacitate (amoniac III), acid azotic III, azotat de amoniu III și uree.

Etapa a III-a : în anul 1971 combinatul se diversifică cu o unitate de îngrașăminte complexe și începe și construirea unei fabrici de argon.

Etapa a IV- a : în anul 1972 se pun bazele unei noi fabrici de amoniac, de mare capacitate (amoniac IV) și a unei fabrici de acid azotic (acid IV), care vin să armonizeze capacitățile de producție a îngrășămintelor cu cele de producere a acidului azotic și amoniacului.

Etapa a V-a : în anul 1977 se dezvoltă combinatul prin construirea unei instalații de melamină și a uzinei de materiale fotosensibile.

Importanța acestei societăți rezidă nu numai din creșterea capacităților de producție ci și prin faptul că se deosebește radical de celelalte prin nivelul tehnic superior al instalațiilor, utilajelor moderne, cu procese continue și înalt grad de mecanizare de valorificare superioară și diversificarea producției obținute.

Începând de la restructurarea și continuând cu privatizarea companiei de la jumătatea anului 1998, îmbunătățirile în parametri din toate afacerile societății sunt reflectate nu doar în performanțele financiare, dar și în alte statistici ca semne solide ale unei dezvoltări sănătoase.

După privatizare, o serie de probleme importante care așteptau soluții imediate de rezolvare, au fost puse în discuție.

În ciuda Contractului de privatizare care a permis reducerea numărului de angajați, conducerea administrativă a decis să păstreze numărul de locuri de muncă, fără nici o reducere, ținând cont și de importanța socială a firmei AZOMUREȘ pentru comunitatea municipiului Târgu – Mureș. Numai la sfârșitul anului 2003 cele 3 subunități : Centru Comercial, Sere și Uzina de Materiale Fotosensibile au fost închise iar personalul disponibilizat, fapt datorat costurilor prea mari de producție, pierderilor, nerealizării de profit.

Conform datelor statistice S.C.AZOMUREȘ S.A. are astăzi un nivel destul de ridicat de salarizare în industria chimică, industria îngrășămintelor și toate industriile cu peste 2.000 de muncitori din România.

Ca urmare a scăderii, în producția societății, a activității de îngrășăminte chimice începând cu anul 1999, pentru a putea fi menținute profitabilitatea societății și protejarea de efectele negative ale crizei din comerțul cu îngrașăminte chimice, s-a adus strategia conducerii societății, la un nivel de dezvoltare stabil încă de la începutul anului 2000 în paralel cu evoluția pieței și transformarea rapidă din economia țării noastre.

Ca urmare a schimbărilor din legislația impozitului, S.C.AZOMUREȘ S.A. a devenit o companie care s-a orientat mai mult spre export. Astfel, îmbunătățirile remarcabile în ceea ce privește exportul îngrașămintelor pe piață cu prețuri ridicate, de la jumătatea anului 2001, a avut un efect pozitiv pentru AZOMUREȘ , mai ales în direcția dezvoltării producției .

Noul sistem de impozitare de 5% pentru veniturile din export și 25% pentru veniturile interne (din anul 2001 până în sem I.2002) perioada în care s-au aplicat prevederile O.G. nr.70/1994 privind impozitul pe profit, republicată, cu modificările ulterioare, precum și celelalte acte normative în vigoare, incidente, 6% (în perioada 01 iulie 2002-31 decembrie 2002) pentru veniturile din export ale contribuabililor care au încasat printr-un cont bancar din România venituri în valută și 12,5% (din 1 ianuarie 2003) pentru partea din profitul impozabil care corespunde ponderii veniturilor încasate din export în volumul total al veniturilor și 25% impozit pe veniturile interne, reduce în mare măsură rata impozitului pe companie datorită volumului mare de export.

Începând cu 1 ianuarie 2004 cota de impozit pe profit s-a uniformizat atât pentru veniturile interne cât și veniturile din export ea fiind 25%,conform Legii 571/2003 privind Codul Fiscal.

În anul 2013 au fost produse 1.181.135 tone de îngrășăminte, iar în anul 20174 au fost estimate 790.826 tone de îngrășăminte pentru agricultura românească.

Activitatea de cercetare dezvoltare la nivel de AZOMUREȘ în special pentru anii 2002-2003 a cuprins următoarele domenii :

– alinierea standardelor românești la legislația UE, subramura îngrășăminte chimice ;

– tehnologii noi pentru obținerea de fertilizanți solizi performanți ;

– tehnologii pentru îngrășăminte cu azot și sulf pentru soluri sărace în sulf.

Aceste teme de cercetare sunt realizate în colaborare cu institute de cercetare specializate în acest sens.

Implementarea standardelor de calitate CE în domeniul îngrășămintelor chimice a apărut din necesitatea de a avea un instrument care să permită evaluarea calității mărfurilor cu metode identice cu cele UE, înlăturându-se astfel barierele tehnice în cadrul comerțului de îngrășăminte .

În cursul anilor 2001-2003, conform licențelor Legii mediului 137/1995 și a Ordinului 184/1997 s-au întocmit toate documentațiile și studiile necesare obținerii autorizației de mediu. De asemenea, s-a întocmit un “program de lucrări și măsuri de conformare cu cerințele de mediu”, program aprobat de Inspectoratul de protecția Mediului Mureș și de Consiliul de Administrație al S.C.AZOMUREȘ S.A.

Pentru întocmirea bilanțului de mediu nivel I și II cât și pentru “Evaluarea de risc” s-au întocmit o serie de studii de specialitate și anume :

– Studiul de protecție a calității apelor uzate ;

– Studii saprobiologice și ecotoxicologice ;

– Studiul hidrogeologic și meteorologic ;

– Studiul asupra stării vremii ;

– Studiu de impact asupra solului și vegetației, efecte asupra vegetațieii din zona de influență a activității desfășurate de S.C. AZOMURES S.A. ;

– Studiu de dispersie a poluanților evacuați de S.C. AZOMUREȘ S.A. în râul Mureș și în pânza freatică ;

– Studiu de impact al unor factori de poluare a mediului asupra stării de sănătate a populației din zona de impact a societății AZOMUREȘ și a propriilor salariați.

Este important că S.C. AZOMUREȘ S.A. a învățat să supraviețuiască sub presiunea climatului economic potrivnic din perioada de criză, în timp ce o bună parte din marii producători internaționali au fost doborâți .

Motivul de bază care a făcut această dezvoltare posibilă, a fost implementarea unui program de producție echivalent, în care au fost produse doar tipurile profitabile de îngrășăminte și în anotimpurile prielnice, contrar politicii înaintea privatizării, de a incerca să maximizeze mai degrabă nivelul producției decât al profitului.

Preluat de traderul elvețian Ameropa, combinatul Azomureș a schimbat strategia pentru următorii ani, în sensul retehnologizării echipamentelor de producere a îngrășămintelor și creșterii cotei de livrări pentru piața internă.

Actuala capacitate de producere a instalațiilor de pe platforma de la Târgu Mureș permite atingerea unei ținte de aproximativ 1,3 milioane de tone de îngrășăminte pentru agricultură, în condițiile în care producția a fost adaptată cerințelor de pe piață prin crearea unor sortimente noi, grație cercetărilor efectuate în departamentul propriu de cercetare și în colaborare cu Universitatea de Științe Agricole din Cluj Napoca. Ținta propusă pentru livrările interne în 2014 este în creștere și din considerentul că fertilizanții minerali propuși la Azomureș au avut rezultate foarte bune la aplicările pe solurile din România, cercetările efectuate arătând acest lucru.

Fig. 3.1. Evoluția producției de îngrășăminte

Sursa : proecția autorului pe baza datelor preluate de pe site-ul companiei

Vânzări (tone)

Fig. 3.2. Evoluția vânzărilor

Sursa : proecția autorului pe baza datelor preluate de pe site-ul companiei

Noua strategie a managementului Azomureș, pentru eficientizarea activității de pe platforma de la Târgu Mureș, prevede o serie de externalizări ale departamentelor de mentenanță. În acest sens, în anii 2013 și 2014, au fost semnate o serie de contracte cu firme specializate în mentenanță industrială, scopul urmărit fiind de a reduce costurile și de a crește operativitatea intervențiilor asupra instalațiilor.

Fig. 3.3. Evoluția cifrei de afaceri

Sursa : proecția autorului pe baza datelor preluate de pe site-ul companiei

Număr de angajați

Fig. 3.4. Evoluția numărului de angajați

Sursa : proecția autorului pe baza datelor preluate de pe site-ul companiei

S.C. AZOMUREȘ S.A. Tg. Mureș este membră a Asociației Producătorilor de Îngrășăminte Chimice din România realizând cca 32% din producția internă de îngrășăminte chimice și este unic producător intern pentru melamină.

De asemenea societatea deține și relații internaționale ca : import – export, participarea la târguri și expoziții, relații cu organisme internaționale. Pentru transpunerea în practică a programului de modernizare și retehnologizare sunt necesare diverse materiale, utilaje, piese de schimb și subansamble din import. În ceea ce privește activitatea de export S.C. AZOMUREȘ S.A. are relații tradiționale pe diverse piețe în toată lumea. În cadrul relațiilor cu organisme internaționale trebuie menționată participarea specialiștilor de la AZOMUREȘ la conferințe anuale IFA (International Fertilizer Association).

Platforma chimică și sediul central al societății sunt amplasate în extremitatea de vest a zonei industriale a Municipiului Tg Mureș, la o distanță de 5 Km de centrul orașului.

Platforma Uzinei de Materiale Fotosensibile este amplasată în partea de nord a orașului, la 2,5 Km distanță față de centrul orașului, care s-a închis la sfârșitul anului 2003, mijloacele fixe și utilajele de aici trecând-se în cea mai mare parte în conservare.

S.C. AZOMUREȘ S.A. deține și Serele Mureșeni care se întind pe o suprafață de 10 hectare, amplasate în partea de vest a municipiului Tg Mureș, la o distanță de 4 Km de centrul orașului și 2 Km de sediul central al societății, a cărei activitate a fost oprită ca și Uzina de Materiale Fotosensibile.

Societatea deține o suprafață de teren de 147 hectare.

Toate aceste trei platforme independente au fost concepute și organizate să funcționeze ca centre de profit independente, în cadrul unei scheme financiare globale:

Combinatul de Îngrășăminte Chimice: unul dintre cele mai mari combinate din Europa cu o capacitate anuală de:

– 1,8 milioane tone fizice într-o gamă largă de îngrășăminte chimice;

– 0,3 milioane tone ingrășăminte lichide;

– 16.000 tone melamină;

– gaze industriale.

Privatizarea S.C. AZOMURES S.A. a avut ca obiective prioritare :

– consolidarea poziției societății pe piețele care activează ;

– creșterea ratei profitului calculată la capitalul social în prețuri și gestionarea mai eficientă a activității societății;

– facilitarea de către investitor a accesului la principala materie primă (gazul metan)

– angajarea investitorului în realizarea strategiilor și politicilor guvernamentale privind menținerea agriculturii românești pentru creșterea competitivității acesteia pe plan mondial;

– protecția mediului înconjurător prin retehnologizarea instalațiilor și prin investiții destinate reducerii poluării ;

– protecția socială a salariaților prin creșterea nivelului de salarizare, creșterea nivelului de salarizare, creșterea numărului de locuri de muncă, îmbunătățirea condițiilor sociale etc.

S.C. AZOMUREȘ S.A. se numără printre primele 12 societăți comerciale înscrise la cota Bursei de Valori București. În cursul anului 1996 S.C. AZOMUREȘ S.A. a reprezentat “blue – chip”-ul Bursei de Valori, acțiunile sale fiind cele mai tranzacționate acțiuni pe piața bursieră.

Deși tranzacțiile s-au situat sub valoarea nominală a acțiunilor, numărul acțiunilor tranzacționate a reprezentat 42% din volumul total al tranzacțiilor bursiere, iar valoarea tranzacțiilor a reprezentat 40,9% din total.

Grupul Azomureș (”Grup”) are în componență următoarele entități: SC AZOMURES SA ca si companie mamă și SC CHIMPEX SA, SC DEPOMURES SA, SC BROKER SA, SC FERT SRL. Entitățile din Grup sunt înregistrate in România.

SC AZOMURES SA

Participații deținute la data de 1 ianuarie 2006

SC CHIMPEX SA

Participații deținute la data de 1 ianuarie 2006

SC DEPOMURES SA

Participații deținute la data de 1 ianuarie 2006- nu este cazul

Structura acționariatului la data de 1 ianuarie 2006:

În luna octombrie 2007 subsidiara Depomureș a fost tranzacționată către GDF INTERNATIONAL Franța.

3.2. Modul de efectuare a retratărilor în vederea întocmirii situaților financiare consolidate

Situațile financiare individuale ale Azomureș sunt elaborate conform regulilor contabile românești, dar societatea analizată aplică IFRS datorită unor participații (filiala Chimpex Constanța), în vederea întocmirii situațiilor financiare consolidate. Pentru a întocmi situații financiare consolidate, prima dată trebuie ă întocmească situații financiare conform cu IFRS. Azomureș aplică IFRS din 2007.

Înainte de efectuarea retratărilor situația imobilizărilor corporale ale Azomureș se prezintă astfel:

Tabelul 3.1. Variația valorii de intrare, a amortizării, a ajustărilor pentru depreciere și a valorii contabile nete a imobilizarilor corporale

Sursa: Situațiile financiare individuale pentru exercițiul financiar încheiat la 31 Decembrie 2013

Reevaluarea imobilizărilor corporale

La 31 decembrie 2013, Societatea a reevaluat numai imobilizările corporale din grupa 212 ,, Construcții’’, iar pentru celelalte grupe de imobilizări ultima reevaluare a fost efectuată la 31 decembrie 2010. Reevaluarea imobilizărilor corporale din grupa ,,Construcții’’ a fost efectuată de către un expert evaluator (SC Darian SRL) în conformitate cu OMF 3055/2009 cu modificările ulterioare și standardele naționale de evaluare emise de ANEVAR.

Reevaluarea a vizat ajustarea valorilor nete contabile ale elementelor incluse în această categorie la valoarea lor justă luând în considerare starea lor fizică și valoarea de piață. Valoarea justă s-a determinat pe baza unor evaluări efectuate de profesioniști calificați în evaluare. Cu ocazia reevaluării imobilizărilor corporale din grupa ,,Construcții’’, amortizarea cumulată la data reevaluării a fost eliminată din valoarea contabilă brută a activelor și valoarea netă, determinată în urma corectării cu ajustările de valoare, este recalculată la valoarea reevaluată a activului. În cazul în care construcțiile ar fi fost contabilizate folosind metoda costului istoric, valoarea contabilă netă ar fi fost de 116.543.426 lei.

Tabelul 3.2. Calculul valorii contabile nete

Sursa: Situațiile financiare individuale pentru exercițiul financiar încheiat la 31 Decembrie 2013

La finele exercițiului financiar 2013 Societatea deținea imobilizări corporale în sumă de 755.649.193 lei la valoare bruta contabilă.

La data de 1 mai 2009 au intrat în vigoare prevederile Ordonanței de Urgență nr. 34, prin care se limitează deductibilitatea unor cheltuieli la calculul impozitului pe profit, dintre care cea mai mare influență o constituie nedeductibilitatea amortizării reevaluarilor efectuate începând cu anul 2004. La data de 31 decembrie 2013, rezerva din reevaluare nerealizată și aferentă perioadei de după 1 ianuarie 2004 este în sumă de 189.098.760,54 lei (2012: 175.240.889 lei.

Terenurile deținute de Societate sunt situate în Municipiul Tg. Mureș, comuna Cristești și o parcelă în Voluntari, suprafața totală a terenurilor din proprietatea Societatii sunt de 1.022.463,99 metri pătrați (2012: 1.022.532,99 metri pătrați).

În exercițiul financiar încheiat la data de 31 decembrie 2013 Societatea a constituit ajustări de valoare suplimentare:

Tabelul 3.3. Ajustări de valoare suplimentară

Sursa : Situațiile financiare individuale pentru exercițiul financiar încheiat la 31 Decembrie 2013

Ajustările pentru deprecierea imobilizărilor corporale au fost recunoscute în anii anteriori, pentru deprecierea mijloacelor fixe de la subunitatea – Foto. Pentru aceste imobilizări corporale s-a luat decizia valorificării lor prin casare, și pe măsura casării și valorificări, în 2013 Societatea a reversat la venituri din ajustările constituite anterior o sumă de 680.846 lei. In cursul anului 2013 Societatea recumoaște pe cheltuieli ajustări aferente unor imobilizări corporale, care la data bilanțului aveau un grad de uzură fizică și morală avansată și cu ocazia inventarierii au fost propuse pentru casare. Aceste cheltuieli cu ajustările la 31 decembrie sunt în sumă de 502.955 lei.

Imobilizări corporale vândute și casate

Pe parcursul anului 2013, Societatea a vândut și casat imobilizări corporale care aveau un grad de uzură fizică și morală ridicat și care nu mai erau utilizate cu o valoare contabilă neta de 2.054.567,40 lei.(valoarea pentru cele casate fiind de 752.099,69 lei si pentru cele vandute 1.302.467,71lei).

Activele vândute, au fost valorificate prin vânzare ca mijloace fixe suma fiind de 1.920.921,56 lei, rezultatul net din cedarea imobilizărilor corporale fiind o pierdere în sumă de 133.645,84 lei.

Imobilizări corporale în curs de execuție

În cursul anului încheiat la 31 decembrie 2013, Societatea a efectuat investiții în curs în sumă de 132.356.355 lei din care lucrări de investitii pe mediu înconjurător în sumă de 95.874.175 lei.

Dintre acestea cele mai importante sunt :

– Modernizare Instalație Uree- etapa EPCC

– Modernizarea instalațiilor de amoniac- etapa ETAPA FEED

– Modernizarea instalațiilor de amoniac – modernizare a coloanei de sinteză Amoniac 3

– Modernizare etansari compresoare aer- Instalația Amoniac

– Înlocuire pachet recuperator – Instalația Acid Azotic

– Modernizare Instalația Uree

– Modernizare sisteme de susținere catalizatori – Acid 3

În timpul anului 2013, Societatea a întreprins lucrări de dezvoltare internă a unor elemente de imobilizări corporale. Acestea sunt incluse în coloana „Creșteri” din tabelul cu mișcările activelor imobilizate și au o valoare contabilă de 2.110.877 lei. Principalele lucrări se referă la urmatoarele proiecte:

– Modernizare răcitor gaze nitroase S11BIS – Acid

– Reducerea amoniacului provenit de la aspirația filtrelor de CaCO3- hala NPK

– Modernizare evaporator H01-Acid 2

– Modernizare condensator amoniac 2H2205 și trasee aferente – Uree

Costul / Evaluarea

Costul inițial al imobilizărilor corporale constă în prețul de achiziție, incluzând taxele de import sau taxele de achiziție nerecuperabile, cheltuielile de transport, manipulare, comisioanele, taxele notariale, cheltuielile cu obținerea de autorizații și alte cheltuieli nerecuperabile atribuibile direct imobilizarii corporale și orice costuri directe atribuibile aducerii activului la locul și în

condițiile de funcționare.

Cheltuielile survenite după ce mijlocul fix a fost pus în funcțiune, cum ar fi reparațiile, întreținerea și costurile administrative, sunt în mod normal înregistrate în contul de profit și pierdere în perioada în care au survenit. În situația în care poate fi demonstrat că aceste cheltuieli au avut ca rezultat o creștere în beneficiile economice viitoare așteptate a fi obținute din utilizarea unui element de mijloace fixe peste standardele de performanță inițial evaluate, cheltuiala este capitalizată ca și cost adițional în valoarea activului.

Imobilizările în curs includ costul construcției, al imobilizărilor corporale și orice alte cheltuieli directe. Acestea nu se amortizează pe perioada de timp până când activele relevante sunt finalizate și puse în funcțiune.

În costul inițial al unei imobilizări corporale pot fi incluse și costurile estimate inițial cu demontarea și mutarea acesteia la scoaterea din evidență, precum și cu restaurarea amplasamentului pe care este poziționată imobilizarea, atunci cand aceste sume pot fi estimate credibil și Societatea are o obligație legată de demontare, mutare a imobilizării corporale și de refacere a amplasamentului. Costurile estimate cu demontarea și mutarea imobilizării corporale, precum și cele cu restaurarea amplasamentului, se recunosc în valoarea activului imobilizat, în corespondență cu un cont de provizioane.

Cheltuielile cu modernizarea unor active pe termen lung luate în chirie sunt capitalizate în contabilitatea locatarului și sunt amortizate pe durata contractului de chirie sau sunt recunoscute drept cheltuieli în perioada în care au fost efectuate, în funcție de beneficiile economice care ar putea rezulta din modernizare. La expirarea contractului de chirie, dacă aceste active au fost capitalizate ele sunt transferate locatorului (vanzare sau alt mod de cedare).

În cazul înlocuirii unei componente a unui activ pe termen lung, Societatea recunoaște costul înlocuirii parțiale, valoarea contabilă a părții înlocuite fiind scoasă din evidență, cu amortizarea aferentă, dacă informațiile necesare sunt disponibile.

Când Societatea stabilește că o imobilizare corporală este destinată vânzării sau se efectuează îmbunătățiri ale acesteia în perspectiva vânzării, la momentul luării deciziei privind modificarea destinației, activul este transferat din categoria imobilizărilor corporale în cea de stocuri. Valoarea de transfer este valoarea neamortizată la data transferului.

Dacă imobilizarea corporală a fost reevaluată, concomitent cu reclasificarea activului se procedează la închiderea contului de rezerve din reevaluare aferente acestuia.

La 31 decembrie 2001 și 2003 imobilizările corporale din toate grupele (valoarea de intrare și amortizarea) au fost reevaluate conform HG 403/2000 iar la 31 decembrie 2007 pe baza

HG 1553/2003. Diferența este reflectată în contul 1058 “Rezerve din reevaluare”. Pe baza prevederilor HG 403/2000 valoarea netă contabilă a imobilizărilor contabile a fost indexată cu indicii cumulativi de inflație între data achiziției sau a ultimei reevaluări și data bilanțului, valoarea rezultată fiind comparată cu valoarea de utilizare și valoarea de piață. HG 1553/2003 a recomandat reevaluarea imobilizărilor corporale pe bază de utilitatea bunurilor, starea acestora, inflație și valoarea de piață.

La 31 decembrie 2013 în baza OMF 3055/2009 și a deciziei conducerii, s-a procedat la reevaluarea mijloacelor fixe aflate în proprietatea Societații din grupa ,, Construcții’’. Scopul evaluării a fost aducerea valorilor de inventar existente în evidențele contabile la valoarea justă a acestora, care, conform OMF 3055/2009, se determină pe baza unor evaluări efectuate, de regulă, de profesioniști calificați.

Diferența de reevaluare este reflectată în rezerva de reevaluare.

Societatea a actualizat valoarea contabilă a imobilizărilor corporale la data bilanțului în conformitate cu prevederile OMF 3055/2009, pe baza unui raport de evaluare făcut de către un specialist acreditat de către ANEVAR, fiind utilizate următoarele metode:

– Metoda comparației vânz ărilor, reziduala și parcelarea pentru terenuri;

– Abordarea prin comparații pentru clădiri;

– Costul de înlocuire net pentru echipamente.

Reevaluarea terenurilor și mijloacelor fixe se face la 31 decembrie pentru aducerea acestora la valoarea justa. Valorile astfel determinate sunt amortizate începând din 1 ianuarie al anului urmator anului în care a avut loc reevaluarea.

Dacă un element de imobilizare corporală este reevaluat, toate celelalte active din grupa din care face parte trebuie reevaluate, cu excepția situației când nu există nicio piață activă pentru acel activ. Dacă valoarea justă a unei imobilizări corporale nu mai poate fi determinată prin referință la o piață activă, valoarea activului prezentată în bilanț trebuie să fie valoarea sa reevaluata la data ultimei reevaluari, din care se scad ajustările cumulate de valoare.

Cheltuielile ulterioare de întreținere și reparații

Cheltuielile cu reparația sau întreținerea mijloacelor fixe efectuate pentru a restabili sau a menține valoarea acestor active sunt recunoscute în contul de profit și pierdere la data efectuării lor, în timp ce cheltuielile efectuate în scopul îmbunătățirii performanțelor tehnice sunt capitalizate și amortizate pe perioada de amortizare rămasă a respectivului mijloc fix.

Când Societatea recunoa ște în valoarea contabilă a unei imobilizări corporale costul unei înlocuiri parțiale (înlocuirea unei componente), valoarea contabilă a părții înlocuite, cu amortizarea aferentă, este scoasă din evidență.

Amortizarea și ajustari pentru depreciere

Amortizarea este calculată pentru a diminua costul, mai puțin valoarea reziduală, utilizând metoda liniar ă de amortizare pe durata de funcționare a mijloacelor fixe, care sunt contabilizate separat.

Societatea a aplicat și metoda de amortizare accelerată contabilă pentru investițiile efectuate sub impactul Legii nr. 332/2001- investiții cu impact semnificativ în economie. Conform acestei legi Societatea a beneficiat de anumite facilități privind: TVA amânat, scutiri de taxe vamale, amor tizare accelerată. Amorizarea accelerată s-a calculat pentru investițiile ,,Instalația de separare aer’’ și pentru ,,Modernizarea instalației de obținere a azotatului de amoniu și nitrocalcar’’.

Duratele estimate pe principalele grupe de imobilizări corporale, sunt următoarele:

Clădiri 8 – 50 ani

Instalații și utilaje 2 – 28 ani

Autovehicule 4 – 20 ani

Mobilier, bunuri imobiliare, echipament de birou 3 – 20 ani

Imobilizările în curs de execuție nu se amortizează.

Terenurile nu sunt amortizate. Terenurile prezentate în situațiile financiare au fost reevaluate la 31 decembrie 2010 de către Societate în conformitate cu reglementările legale.

Pentru elementele de activ, diferențele constatate în minus între valoarea de inventar și valoarea contabilă netă a elementelor de activ se înregistrează în contabilitate pe seama unei amortizări suplimentare, în cazul activelor amortizabile pentru care deprecierea este ireversibilă.

Valoarea contabilă a activelor imobilizate este reprezentată de costul de achiziție / costul de producție diminuat cu amortizarea cumulată pân ă la acea dată, precum și cu pierderile cumulate de valoare.

Costul investițiilor majore și alte cheltuieli ulterioare sunt incluse în valoarea contabilă a activului. Investițiile majore sunt capitalizate pe durata de viață rămasă a activului respectiv.

Câstigurile și pierderile în urma cedării imobilizărilor corporale sunt determinate comparând sumele încasate cu valoarea contabilă și sunt incluse în profitul obținut în urma tranzacțiilor. Când mijloacele fixe sunt vândute, sumele incluse în rezervele ob ținute din vânz ări sunt transferate în rezultatul reportat.

Active achiziționate în leasing

Contractele de leasing în care Societatea își asuma totalitatea riscurilor și beneficiilor asociate proprietății sunt clasificate ca leasing financiar.

Înregistrarea amortizării bunului ce face obiectul contractului se efectuează în cazul leasingului financiar de catre locatar/utilizator iar în cazul leasingului operațional de către locator/ finanțator.

Mijloacele fixe achiziționate prin leasing financiar sunt prezentate la minimum dintre valoarea de piață și valoarea actualizată a plăților viitoare, mai puțin deprecierea acumulată și deprecierile de valoare. Mijloacele fixe achiziționate în leasing financiar sunt tratate ca investiții și sunt amortizate pe minimul dintre durata lor de viață și durata leasingului.

Active vândute și închiriate în regim de leasing (leaseback)

Tranzacția de vânzare și de închiriere a aceluiași activ printr-un contract de leasing financiar este tratată ca o tranzacție de finanțare și activul este menținut în patrimoniu.

Retratăti efectuate în vederea prezentării situației imobilizărilor corporale conform Standardelor Internaționale de Raportare financiară:

Standardele internaționale de raportare financiară nu acceptă altă formă de amortizare decât pe cea liniară, în funcție de beneficiul pe care îl aduce pe perioada respectivă.

Așa cum este prevăzut și în nota 6 din situațile financiare întocmite în conformitate cu OMPF 3055/2009 s-a efectuat o investiție cu un impact semnificativ în economie, prin anul 2004, pentru care, conform OMFP 3055/2009 s-a utilizat forma de amortizare accelerată.

Pentru aceasta a trebuit să se facă ajustare și retratare de la data trecerii la IFRS și în continuare până când se amortizează 100%.

Investiția s-a efectuat în 2004. Valoarea investiției este de 1.000 lei cu o durată de 10 ani de zile. Aplicând metoda accelerată în primul an am pus 50%, deci 1000*50% = 500 lei. Pe următorii 9 ani am pus diferența de 500 lei, deci 500/9 = 55,55 lei/an.

Conform IFRS metoda de amortizare folosită este cea liniară, prin urmare a trebuit să se calculeze ce ar fi însemnat dacă se aplica această formă de amortizare. Dacă aplică cum cere IFRS aceasta ar fi însemnat că pe an, timp de 10 ani aveam 1000/10 = 100 lei, din 2003 și până în 2013. În 2006 la data trecerii la IFRS, a trebuit să se recalculeze totul.

Tabelul 3.4. Calculul amortizării prin cele două metode și diferențele rezultate

Sursa: Proiecția autorului

Făcând diferența în primul an am pus mai mult pe cheltuială, iar în următorii am pus mai puțin decât era normal.

La data trecerii la IFRS situația se prezintă astfel:

Tabelel 3.5. Diferența rezultată în urma trecerii la IFRS

Sursa: Proiecția autorului

OMFP 3055/2009: 6811 = 2813 611,1

IFRS: 6811 = 2813 300

Diferența se trece pe rezultat reportat :

1172 = 2813 311,11

Deci, s-a făcut practic o ajustare cu suma de 311,11 lei.

În anul următor trecerii la IFRS, în 2007 se pune pe cheltuială diferența dintre amortizarea calculată conform OMFP 3055/2009 și IFRS , deci 55,55-100 = -44,45 lei.

6811 = 2813 44,45

Din rezultatul reportat trebuie să îmi scadă suma de 44,45 lei

1172 = 2813 266,65

Rezultatul reportat îmi va scădea în fiecare an pentru că în fiecare an se mai pune pe cheltuială suma privind diferența rezultată în urma aplicării metodelor diferite de amortizare

Tabelul 3.6. Treccerea pe rezultat reportat a diferențelor

lei

Sursa: Proiecția autorului

În anul 2012:

1172 = 2813 (2.830.099,82)

6811 = 2813 504.252,23

În anul 2013 vom avea :

1172 = 2813 (2.325.847,59)

6811 = 2813 317.460,32

Investițile în curs de execuție

Pentru anumite investiții s-au adus diverse materiale, utilaje de valoare foarte mari. Până când se dau la montaj se țin în depozit. În măsura în care se eliberează din magazie și se dau la montaj se recunosc ca imobilizări în curs de execuție. La sfârșitul anului, indiferent dacă s-au dat spre montaj sau nu, conform IFRS, trebuie recunoscute ca și imobolizări în curs de execuție, în timp ce conform OMFP 3055/2009 trebuie să rămână pe stoc. Prin urmare, în vederea întocmirii situaților financiare conform IFRS, s-a făcut următoarea ajustare:

2312 = 3028 576.201,54 ( Stoc materiale aferente lucrărilor de investiții. Nu sunt date la montaj)

Subvenții pentru investiții

Subventiile provenite de la guvern pentru achiziția de imobilizări sunt recunoscute ca venit amânat și alocat ca venit sistematic și rațional pe durata de viață a activului.

Subvențiile guvernamentale sunt recunoscute la valoarea lor justă în cazul în care există o asigurare rezonabilă că subvenția va fi primită și că Grupul se va conforma tuturor condițiilor impuse.

Subvențiile guvernamentale relative la costuri sunt amânate și recunoscute în contul de profit și pierdere pe perioada necesară corelării lor la costurile pe care se așteaptă să le compenseze.

Subvențiile guvernamentale aferente imobilizărilor corporale sunt incluse în obligațiile pe termen lung pe post de subvenții guvernamentale amânate și sunt creditate în contul de profit și pierdere pe baza amortizării lineare pe durata de viață sperată a respectivelor imobilizări corporale.

Au existat anumite subvenții guvernamentale primite în trecut. La data trecerii la IFRS, s-au actualizat cu rata inflației și s-au adus la valoarea justă. Prin urmare, deoarece cnform OMFP 3055/2009 am alte valori pentru care nu s-au aplicat IFRS, se procedează la efectuarea unor ajustări.

Am primit 1.500.000

445 = 475 1.500.000

La data trecerii la IFRS s-a actualizat cu rata inflației și s-a ajuns la valoarea de 4.500.000 lei. Prin urmare mi-a crescut valoarea cu 3.000.000 lei prin rezultat reportat și fac următoarele înregistrări contabile:

1172 = 475(131) 3.000.000

În fiecare an diferența din amortizare se trece pe rezultat reportat ca și în cazul amortizării imobilizărilor corporale.

Astfel în 2012 vom avea următoarele înregistrări contabile cu următoarele sume:

1172 = 475 (131) 3.748.533

475 (131) = 1172 2.484.263

475 = 7584 51.548

Iar în anul 2013 vom avea:

1172 = 475 (131) 3.748.533

475 (131) = 1172 2.535.811

475 (131) = 7584 51.548

La data trecerii la IFRS Azomureș a trebuit să aleagă o metodă de recunoaștere a mijloacelor fixe, trebuie reevaluate la data trecerii. Metoda de recunoaștere este cea a costului presupus. După data trecerii la IFRS toate reevaluăriile care au avut loc nu se mai recunosc și trebuie anulate. În continuare se vor recunoaște doar reevaluările efectuate de la aceea dată.

Creșterea și scăderea valorii contabile obținute la reevaluarea imobilizărilor corporale sunt recunoscute ca rezervă obținută din reevaluare în capitalurile proprii. Scăderea ce compensează creșterea anterioară ale aceluiași activ este diminuată din rezerva constituită anterior; toate celelalte scăderi sunt recunoscute ca și cost în contul de profit și pierdere. În fiecare an diferența dintre amortizarea pe baza valorii contabile reevaluate a activului (amortizare evidențiată în contul de profit și pierdere) și amortizarea pe baza costului inițial al activului este transferată din rezerve la valoare reală în profit nedistribuit.

Amortizarea este calculată prin metoda liniară astfel încât să se amortizeze costul fiecărui activ până la valorile reziduale după durata de viață estimată a acestora.

Astfel în 2012 vom avea:

1058 = 1172 18.144.380,45

1065 = 1172 81.739.355,92

În 2013 vom avea:

1058 = 1172 16.836.619,95

1065 = 1172 83.047.136,03

Situațiile financiare consolidate

Imobilizări corporale

Recunoaștere și evaluare

Elementele incluse în imobilizări corporale sunt evaluate la cost reevaluat minus amortizarea cumulată și pierderile din depreciere cumulate.

Costul de achiziție include cheltuielile direct atribuibile achiziției activului. Costul activelor construite de entitate include costul materialelor și cheltuielile directe cu personalul, alte costuri direct atribuibile aducerii activelor la stadiul necesar utilizării prestabilite și costurile de demontare, de mutare și de restaurare a spațiului în care au fost amplasate și costurile îndatorării capitalizate.

La 31 decembrie 2007, Grupul a modificat politica sa contabilă în ceea ce privește modelul bazat pe cost pentru modelul reevaluării pentru toate elementele de imobilizări corporale din proprietate, acestea find prezentate la valoarea justă, la data reevaluării minus orice amortizare acumulată ulterior și orice pierderi acumulate din depreciere. Reevaluările trebuie să se facă cu suficientă regularitate, de către evaluatori independenți, pentru a se asigura că valoarea contabilă nu se deosebește semnificativ de ceea ce s-ar fi determinat prin utilizarea valorii juste la finalul perioadei de raportare.

Politica contabilă adoptată de Grup pentru toate imobilizările corporale este de a revizui în mod constant valoarea contabilă a fiecărui element și de a o reevalua, dacă este necesar.

Creșterea sau scăderea valorii contabile obținute la reevaluarea imobilizărilor corporale este recunoscută în alte elemente ale rezultatului global, cu titlu de surplus din reevaluare. Scăderea ce compensează creșterea anterioară a aceluiași activ este diminuată din rezerva constituită anterior; toate celelalte scăderi sunt recunoscute ca și cost în contul de profit și pierdere. În fiecare an diferența dintre amortizarea pe baza valorii contabile reevaluate a activului (amortizare evidențiată în contul de profit și pierdere) și amortizarea pe baza costului inițial al activului este transferată din rezerve de reevaluare la alte rezerve.

Valorile reziduale ale activelor și durata de viață a acestora sunt revizuite și ajustate dacă este cazul la fiecare dată de raportare.

În cazul în care valoarea contabilă a unui activ este mai mare decât suma estimată a fi recuperată, activul este depreciat imediat la valoarea recuperabilă.

Atunci când anumite componente ale unei imobilizări corporale au durata de viață utilă diferită, acestea sunt contabilizate ca elemente distincte (componente majore) de imobilizări corporale.

Câștigurile și pierderile în urma cedării imobilizărilor corporale sunt determinate comparând sumele încasate cu valoarea contabilă și sunt incluse în profitul sau pierderea obținută în urma tranzacțiilor.

Costurile ulterioare

Cheltuielile cu reparațiile și lucrările de întreținere asupra imobilizărilor corporale sunt recunoscute ca și cost în contul de profit și pierdere din anul în care acestea au fost efectuate. Costul investițiilor majore și alte cheltuieli ulterioare sunt incluse în valoarea contabilă a activului atunci când este posibil ca viitoarele beneficii economice în plus față de standardul de performanță evaluat inițial al activului existent să revină societății. Investițiile majore sunt amortizate pe durata de viață rămasă a activului respectiv.

Amortizarea imobilizărilor corporale

Amortizarea este calculată prin metoda liniară pentru valoarea depreciabilă, aceasta fiind costul activului, sau o altă valoare care substituie costul, minus valoarea reziduală.

Amortizarea este recunoscută în contul de profit sau pierdere utilizând metoda liniară pentru durata de viață utilă estimată pentru fiecare componentă a unei imobilizări corporale. Activele în leasing sunt amortizate pe perioada cea mai scurtă dintre durata contractului de leasing și durata de viață utilă, cu excepția cazului în care se știe cu un grad rezonabil de certitudine că Grupul va obține dreptul de proprietate la sfârșitul contractului de leasing. Terenurile nu se amortizează.

Duratele utile de viață pentru perioada curentă și perioadele comparative sunt următoarele:

Tabelul 3.7. Durata de viață utiliă a imobilizărilor corporale

Sursa: Proiecția autorului pe baza datelor din situațiile financiare consolidate

Activele achiziționate în baza unor contracte de leasing

Contractele de leasing prin care Grupul își asumă în mod substanțial riscuriile și beneficiile aferente dreptului de proprietate sunt clasificate ca leasing financiar. La momentul cunoașterii inițiale, activul care face obiectul contractului de leasing este evaluat la minimul dintre valoarea justă și valoarea prezentă a plăților minime de leasing. Ulterior recunoașterii inițiale, activul este contabilizat în conformitate cu politica contabilă aplicabilă activului.

Activele deținute prin contractele de leasing sunt amortizate de-a lungul duratei lor de viață conform acelorași principii precum activele din proprietate sau dacă durata de viață este mai scurtă, pe baza duratei contractului de leasing.

Celelalte contracte de leasing sunt clasificate ca leasing operațional, cu excepția celor care au la bază investiții iar activele ce fac obiectul leasingului nu sunt recunoscute în situația poziției financiare a Grupului.

Determinarea valorii juste

Anumite politici contabile al Grupului și cerințe de prezentare a informațiilor necesită determinarea valorii juste atât pentru activele și datoriile financiare cât și pentru cele nefinanciare. Valorile juste au fost determinate în scopul evaluării și/sau prezentării informațiilor în baza metodelor descrise mai jos. Atunci când e cazul, informații suplimentare cu privire la ipotezele utilizate în determinarea valorii juste sunt prezentate în notele specifice activului sau datoriei respective.

Valoarea justă a imobilizărilor corporale recunoscute ca rezultat al combinărilor de întreprinderi este bazată pe valoarea de piață. Valoarea de piață a proprietăților imobiliare este valoarea estimată pentru care o proprietate ar putea fi schimbată la data evaluării în cadrul unei tranzacții realizate în condiții obiective, după o acțiune de marketing corespunzătoare, între două părți interesate aflate în cunoștiință de cauză. Valoarea justă a imobilizărilor corporale din celelalte categorii (mașini și echipamente, instalații, mobilier și accesorii) se bazează pe metoda pieței și cea a costului utilizând prețuri de piață cotate pentru elemente similare, atunci când acestea sunt disponibile, sau costul de înlocuire, atunci când este cazul.

Tabelel 3.8. Variația valorii contabile nete pentru exercițiul financiar 2012

Sursa: Situațiile financiare consolidate încheiate la 31 decembrie 2013

Tabelel 3.8. Variația valorii contabile nete pentru exercițiul financiar 2013

Situațiile financiare consolidate încheiate la 31 decembrie 2013

Din valoarea totală a amortizării de 40.733.868 RON (31 decembrie 2012: 53.776.053 RON) a fost înregistrată în „costul bunurilor vândute” suma de 34.800.919 RON (31 decembrie 2012: 46.225.629 RON)

Din totalul achizițiilor de imobilizări în sumă de 216.492.732 RON, doar suma de 150.769.718 RON a generat ieșiri de numerar în anul 2013.

Totalul ieșirilor din imobilizări în curs în sumă de 66.339.712 RON, reprezintă transferuri din contul de imobilizări corporale în curs către alte grupe de imobilizări corporale.

Reevaluare

La 31 decembrie 2007, Grupul a modificat politica sa contabilă în ceea ce privește modelul bazat pe cost pentru modelul reevaluării pentru toate elementele de imobilizări corporale din proprietate, acestea fiind prezentate la valoarea justă, la data reevaluării minus orice amortizare acumulată ulterior și orice pierderi acumulate din depreciere.

La 31 decembrie 2010 toate imobilizările entității Azomureș S.A. au fost reevaluate, în conformitate cu IAS 16 „Imobilizări corporale”, pe baza unui raport de evaluare întocmit de un evaluator independent. Evaluările au avut la bază valoarea justă, respectiv cea mai apropiată ca valoare a tranzacțiilor din acea perioadă.

La 31 decembrie 2011 imobilizările corporale ale entității Chimpex S.A. au fost reevaluate, în conformitate cu IAS 16 „Imobilizări corporale”, pe baza unui raport de evaluare întocmit de un evaluator independent. Evaluările au avut la bază valoarea justă, respectiv cea mai apropiată ca valoare a tranzacțiilor din acea perioadă. Surplusul din reevaluare a fost recunoscut ca și rezervă de reevaluare în capitalurile proprii.

Diferența din reevaluare provenită din creșterea costului activelor reevaluate a fost înregistrată în contrapartidă cu contul 105 – Rezerve din reevaluare cu suma de 30.077.707, diferența din reevaluare provenită din creșterea ajustărilor de valoare cumulate ale activelor reevaluate a fost înregistrată în contrapartidă cu contul 105 – Rezerve din reevaluare cu suma de 12.651.001 RON, rezultând o rezervă di reevaluare în sumă de 17.426.706 RON. Diferența de 1.143.407 RON a afectat contul de profit și pierdere.

Chimpex a actualizat valoarea contabilă a imobilizărilor corporale la data bilanțului, pe baza unui raport de evaluare întocmit de un specialist acreditat de către ANEVAR, fiind utilizate următoarele metode:

Abordarea prin comparații pentru construcții. Pentru clădirile administrative, evaluatorul a folosit abordarea prin capitalizarea veniturilor din chirii.

Costul de înlocuire net pentru instalații tehnice și mijloace de transport. Pentru aplicarea acestei metode evaluatorul a folosit coeficienți de actualizare, ajustați cu uzura fizică, funcțională și economică.

La 31 decembrie 2013, entitatea Azomureș S.A. a reevaluat numai imobilizările corporale din grupa 212 „Construcții”, iar pentru celelalte grupe de imobilizări ultima reevaluare a fost efectuată la 31 decembrie 2010. Reevaluarea imobilizărilor corporale din grupa „Construcții” a fost efectuată de către un expert evaluator (S.C. Darian S.R.L.) în conformitate cu standardele naționale de evaluare emise de ANEVAR.

Reevaluarea a vizat ajustarea valorilor nete contabile ale elementelor incluse în această categorie la valoarea lor justă luând în considerare starea lor fizică și valoarea de piață. Valoarea justă s-a determinat pe baza unor evaluări efectuate de profesioniști calificați în evaluare. Cu ocazia reevaluării imobilizărilor corporale din grupa „Construcții”, amortizarea cumulată la data reevaluării a fost eliminată din valoarea contabilă brută a activelor și valoarea netă, determinată în urma corectării cu ajustările de valoare, este recalculată la valoarea reevaluată a activului. În cazul în care construcțiile ar fi fost contabilizate folosind metoda costului istoric, valoarea contabilă netă ar fi fost de 116.543.426 RON.

Pierderi din depreciere

În cursul anului 2013, grupul a reversat pierderi din deprecierea imobilizărilor corporale în sumă de 1.151.053 RON aferente unor imobilizări corporale pentru care s-a luat decizia valorificării lor, în cea mai mare parte, prin casare.

La data de 31 decembrie 2013, Grupul prezintă pierderi din deprecierea imobilizărilor corporale în sumă de 7.854.711 RON (2012: 7.132.188 RON). Ajustările pentru deprecierea imobilizărilor corporale au fost recunoscute, în principal, pentru deprecierea mijloacelor fixe de la subunitatea Foto a Azomureș (depreciate în întregime în situația cosolidată a poziției financiare).

Imobilizări achiziționate în cadrul contractelor de leasing

Grupul a achiziționat echipamente și utilaje în cadrul unor contracte de leasing financiar. Unele contracte de leasing oferă Grupului opțiunea de a achiziționa echipamentele la prețuri avantajoase. La 31 decembrie 2013, valoarea contabilă netă a imobilizărilor corporale achiziționate în cadrul contractelor de leasing a fost de 214.462 RON.

CONCLUZII

În urma studiului analizat am constatat faptul că chiar dacă nu toazte societățile comerciale sunt obligate să aplice Standardele Internaționale de Raportare Financiară, aceastea stau la baza Reglementărilor Contabile din România.

Multe din prevederile Standardelor Internaționale de Raportare Financiară le întâlnim și în Reglementările din România, deși Standardele Internaționale de Raportare Financiară sunt mai complexe, mai voluminoase atât pe ansamblu, cât și referitor strict la imobilizări corporale, aspect constatat și în urma comparării prevederilor Standardelor Internaționale de Raportare Financiară cu Standardele Contabile din România.

IFRS-urile legate de imobilizări corporale cuprind referiri cu privire la activele necurente destinate cedării, care sunt definite ca fiind acele imobilizări corporale pentru care există un plan de vânzare și o probabilitate ridicată ca tranzacția să aibe loc. În acest caz, aceste imobilizări corporale se vor evalua la valoarea minimă dintre valoarea contabilă netă și valoarea justă diminuată cu cheltuielile de vânzare estimate.

Se mai face referire și la imobile de plasament care sunt definite conform IAS 40, ca fiind acele terenuri și clădiri deținute pentru a se obține avantaje sub forma veniturilor din chirii sau avantaje sub forma creșterii capitalului prin trecerea timpului etc. Aceste aspecte nu sunt prevăzute în Reglementările Contabile din România.

Este importantă și utilă aplicarea Standardelor Internaționale de Raportare Financiară pentru a asigura posibilitarea raportării și comparării firmelor din țara noastră cu alte firme de nivel mondial precum și pentru a se simplifica tranzacțiile internaționale.

Părerea mea este că este bine să se aplice IFRS-urile în firmele din România. Aplicându-se IFRS-urile și la societățile din România, acestea ar devenii comparabile cu firmele de la nivel mondial, atât pentru investitori, cât și pentru ceilalți utilizatori ai situaților financiare, ceea ce ar duce la creșterea competitivității și implicit a motivației societăților din România de a avea o performanță ridicată pentru a atrage cât mai mulți investitori.

De asemenea, consider că Standardele Internaționale de Raportare Financiară sunt mai conforme cu realitatea pentru că acestea precizează faptul că societățile trebuie să revizuie periodic metoda de amortizare folosită, durata de amortizare, valoarea reziduală, ritmul de amortizare, iar dacă acestea nu mai corespund realității trebuie schimbate, aspect care nu este precizat în Reglementările Contabile din România.

Cu privire la societatea analizată, S.C. AZOMUREȘ S.A. nu este obligată să aplice IFRS-urile, le aplică în vederea întocmirii situațiilor financiare consolidate. Modificările care au avut loc în structura elementelor de imobilizări corporale se datorează schimbării metodei de amortizare folosite, datorită tratamentului contabil diferit al imobilizărilor în curs de execuție, și anume conform IFRS la sfârșitul anului materiale, utilajele destinate montării sunt trecute la imoblizări în curs de execuție, iar comform OMFP 3055/2009 , acestea trebuie să rămână pe stoc, deoarece se află în gestiunea cuiva; datorită tratamentului contabil diferit pentru subvențiile guvernamentale, în cazul căreia la data aplicării pentru prima dată a IFRS-urilor trebuie reevaluate și efectuate ajustările corespunzătoare; datorită obligației aplicării metodei de recunoaștere a mijloacelor fixe, conform căreia la data aplicării pentru prima dată a IFRS-urilor, toate mijloacele fixe trebuie reevaluate la un cost presupus, iar toate reevaluările efectuate anterior se anulează.

Toate aceste aspecte au influență asupra capitalului, respectiv poate duce la creșterea sau diminuarea acestuia, prin trecerea rezultatelor rezultate din ajustări pe rezultat reportat.

ENGLISH SUMMARY

I chose this topic because it seemed interesting to point out the main differences between the accounting treatment applicable to tangible assets under International Financial Reporting Standards and the accounting treatment of tangible assets according to the accounting of Romania.

I had in mind presenting some general issues relating to IFRS by companies in Romania, as well as with the role and importance of them.

Adoption of International Financial Reporting Standards sprang from the need to ensure transparency, comparability and simplicity of international relations.

In the present paper, I tried to synthesize all these issues, both theoretical and practical analysis of the company studied, named SC AZOMUREȘ S. A.

Thus, my paper "Restatement related tangible considering the provisions of IAS 16, IAS 40 and IFRS 5. Case study in SC AZOMUREȘ SA "is divided into three chapters, two chapters on the theoretical aspects and practical part a chapter.

In the first chapter I presented some general issues on International Financial Reporting Standards, the reason and the factors that led to their implementation and their evolution to the present. Also, in this chapter I have presented companies in Romania that are required to apply International Financial Reporting Standards rules.

In the second chapter I presented the main differences and similarities with respect to accounting for tangible assets under OMPF 3055/2009 and International Financial Reporting Standards. Therefore, we see that the main similarities are on tangible definition, evaluation methods after recognition, subsequent accounting treatment of costs, the accounting treatment of reevaluation surplus and leasing contracts. Regarding the differences, they refer to: the organization of primary accounting, calculation of depreciation, amortization method used, recognized as property, asset classification and so on.

The first two chapters, which were theoretical, made introduction to the practice. There were presented some issues for further understanding of the case study analysis.

Therefore, in the third chapter I analyzed AZOMUREȘ SA company. The individual financial statements of SC AZOMUREȘ S. A. are developed according to Romanian accounting rules, but financial statements consolidated (Azomureș + Chimpex Constanta Branch) comply with International Financial Reporting Standards. Therefore, to make the transition to IFRS due to equity.

So I started the third chapter by presenting some information about the company analyzed and will then, to present restatements that have made ​​tangible presentation in accordance with the international referential and how they restated as order to reach the financial statements.

For consolidated financial statements SC AZOMUREȘ S. A. does not prepare financial statements according to IFRS. This prepares separate financial statements under OMPF 3055/2009, will carry out the necessary restatements distinct an excel sheet as a trial balance for the final results to be retrieved and balances recorded in the consolidated financial statements.

Following the survey we found that even though not all companies are required to apply International Financial Reporting Standards, the underlying Accounting Regulations in Romania.

Many of the provisions of International Financial Reporting Standards and regulations we encounter in Romania, although Financial Reporting Standards are complex, bulky both overall and on strictly tangible, something found and after comparing the provisions of International Financial Reporting standards Accounting in Romania.

IFRSs comprise about tangible reference on non-current assets disposal, which are defined as tangible assets for which there is a plan to sell a high probability that the transaction would take place. In this case, these tangible assets are valued at the lower of carrying amount and fair value minus estimated costs to sell.

Longer refers to investment properties that are defined in IAS 40 as those land and buildings held to obtain benefits in the form of rental income or benefits in the form of capital increase with time etc. These are not set in the accounting regulations in Romania.

It is important and useful the application of International Financial Reporting Standards to ensure the possibility of reporting and comparison with other companies in our country and worldwide companies to simplify international transactions.

In my opinion it is better to apply IFRSs in companies in Romania. Applying IFRS in companies in Romania, they become comparable companies worldwide, both for investors and other users of financial statements, which would increase the competitiveness and hence the motivation of companies in Romania to have a high performance to attract more investors.

I also believe that International Financial Reporting Standards are more in line with reality because they state that companies must periodically review the depreciation method used, amortization period, residual value, amortization rate, and if they do not correspond to reality must changed, something that is not stated in the accounting regulations in Romania.

On the company analyzed, SC AZOMUREȘ S. A. is not required to apply IFRS, they apply to the consolidated financial statements. Changes occurred in the structure of items of property, plant and equipment are used depreciation due to the change due to different accounting treatment of assets under construction, namely IFRS at the end of the year, materials, tools for installation are written immobilizations in progress and according to OMPF 3055/2009, they must remain in stock, because someone is in management; due to different accounting treatment for government grants, for which the date of application for the first time IFRS should be reassessed and appropriate adjustments made​​; by the obligation of applying the method for recognizing assets, that the date of application for the first time IFRS, all fixed assets should be revalued at a deemed cost and cancels all previous revaluations performed.

All these aspects influence the capital that can increase or decrease it by switching outcomes resulting from retained earnings adjustments.

BIBLIOGRAFIE

1. OMFP 3055/2009, „Noile Reglementări Contabile Conforme cu Directivele Europene”, Editura Best Publishing, 2009

2. „Standardele Internaționale de Raportare Financiară, Norme oficiale emise la 1 Ianuarie 2013”, partea A și partea B, Editura CECCAR, 2013, București

3.http://www.utgjiu.ro/revista/ec/pdf/201102/10_CONSTANTIN_CARUNTU.pdf

4. http://teoraeco.blogspot.ro/2010/01/implicatiile-adoptarii-ifrs-asupra.html

5. http://www.economistul.ro

6. http://static.anaf.ro/static/10/Anaf/legislatie/OMFP_881_2012.pdf, art.

7. http://ceccar.ro/ro/?page_id=3015

8. www.azomures.com

ANEXE

BIBLIOGRAFIE

1. OMFP 3055/2009, „Noile Reglementări Contabile Conforme cu Directivele Europene”, Editura Best Publishing, 2009

2. „Standardele Internaționale de Raportare Financiară, Norme oficiale emise la 1 Ianuarie 2013”, partea A și partea B, Editura CECCAR, 2013, București

3.http://www.utgjiu.ro/revista/ec/pdf/201102/10_CONSTANTIN_CARUNTU.pdf

4. http://teoraeco.blogspot.ro/2010/01/implicatiile-adoptarii-ifrs-asupra.html

5. http://www.economistul.ro

6. http://static.anaf.ro/static/10/Anaf/legislatie/OMFP_881_2012.pdf, art.

7. http://ceccar.ro/ro/?page_id=3015

8. www.azomures.com