Retragerea din Activitatea Profesionaladocx

=== Retragerea din activitatea profesionala ===

Cuprins

Pagina

Introducere………………………………………………………………………………………………………….4

Capitolul I. Aspecte generale………………………………………………………………………………..5

I.1. A treia tinerețe…………………………………………………………………………………….5

I.2. Descrierea schimbărilor fiziologice……………………………………………………….9

I.3. Bolile specifice vârstnicului………………………………………………………………..10

1.4. Percepția asupra morții……………………………………………………………………..12

I.5. Echipa multidisciplinară în sprijinul vârstnicilor………………………………..14

Capitolul II. Retragerea din activitatea profesională……………………………………………16

II.1. Cadru legislativ………………………………………………………………………………..16

II.2. Pensionarea………………………………………………………………………………………18

II.3. Impactul retragerii din activitatea profesională…………………………………21

II.4 Sistemul de asigurări sociale………………………………………………………………22

Capitolul III. Studiu practic……………………………………………………………………………….24

III.1. Cadru metodologic………………………………………………………………………….24

III.2. Prezentarea datelor…………………………………………………………………………27

III.3. Analiza datelor………………………………………………………………………………..55

III.4. Interpretarea datelor………………………………………………………………………57

III.5. Concluzii și propuneri……………………………………………………………………..59

Bibliografie………………………………………………………………………………………………………..60

Anexă 1 – Ghid de interviu………………………………………………………………………………….62

Anexă 2 – Acte legislative care reglementează situația persoanelor vârstnice………..66

Introducere

Am ales să studiez în profunzime acestă temă, în primul rând pentru a-mi îmbogății cunoștințele despre tot ceea ce înseamnă vârsta a treia, despre schimbările care survin odată cu ea, iar în al doilea rând pentru a cerceta care sunt efectele retragerii din activitatea profesională. Mi-am propus să analizez legătura dintre teorie și rezultate obținute în urma cercetării.

Lucrarea este structurată pe două părți: una teoretică și alta practică. Prima parte, mai exact cea teoretică, este structurată pe două capitole: primul capitol prezintă termenul de vârstnic, nevoile vârstnicilor, bolile care apar odată cu îmbătrânirea și percepția asupra morții, iar al doilea capitol cuprinde tema în sine și anume efectele retragerii din activitatea profesională, un subcapitol care are în vederea legislația specifică, sistemul de asigurări sociale și pensionarea.

M-am documentat și am folosit cărțile de specialitate, dar și site-uri oficiale de unde am pus bazele teoriei.

Partea practică începe cu o prezentare a metodelor folosite: interviul și ecoharta, apoi am enunțat obiectivele urmărite: identificarea problemelor cu care se confruntă vârstnicii după retragerea din activitatea profesională; evaluarea problemelor identificate; formularea propunerilor în scopul diminuării consecințelor negative apărute odată cu retragerea din activitatea profesională

Aceasta reprezintă partea cea mai importantă a lucrării și este dedicată prezentării cercetării realizate. Ghidul de interviu pe care l-am folosit în scopul cercetării l-am atașat la sfârșitul lucrării. Acesta cuprinde douăzeci și două de întrebări, atât închise cât și deschise, iar prin răspunsul acestora și cu întrebări suplimentare am creionat și ecoharta. Am adaptat întrebările la vârsta și nivelul de instrucție a interlocutorului. După aplicarea instrumentului de cercetare am întocmit rapoarte separate pt. fiecare caz în parte, rapoarte inserate în conținutul prezentei lucrări.

Apoi am realizat o analiză calitativă a datelor culese, iar pentru a fi mai ușor de interpretat am realizat un tabel care cuprinde informațiile importante obținute în urma studiului.

După analiză, urmează interpretarea datelor și în final concluziile și recomandările.

Capitolul I. Aspecte generale

I.1 A treia tinerețe

Viața omului cuprinde mai multe etape cu schimbări specifice fiecăreia dintre ele: copilăria, adolescența, maturitatea și vârsta a treia.

Este considerată persoană vârstnică acea persoană care a ajuns la vârsta legală a pensionării: 63 de ani la femei, respectiv 65 de ani la bărbați.

Persoanele vârstnice se pot defini ca fiind „cele care se află în cea de-a treia sau chiar a patra perioadă a existenței, perioadă în care pierderile și declinul pe plan fiziologic, psihologic, economic și social sînt cele mai grave, aceste pierderi nefiind totdeauna datorate unei evoluții biologice, ci fiind implicați, concomitent, și factori sociali, economici și culturali.”

Vârsta a treia este o vârstă fragilă, dar totodată și o perioadă a schimbărilor care, bineînțeles, nu au loc brusc. Vârsta apariției firelor de păr albe sau a căderii părului, a încrețirii pielii sau a pierderii capacității de memorare depinde de la om la om, adică bătrânețea afectează diferit fiecare persoană. „Memoria de scurtă durată are scăderi ușoare în stadiul de trecere, ceva mai accentuate în prima bătrânețe și evident mai accentuate în cea de-a doua bătrânețe. După vârsta de 80 de ani amnezia poate cuprinde câmpuri mai mici sau mai largi ale experienței trecute.” Vârstnicii se simt triști din această cauză și neputincioși.

De procesul de îmbătrânire se ocupă gerontologia.

Încă din antichitate vârstnicii erau conducătorii popoarelor și sfetnicii regilor datorită experienței vieții. Ei dădeau sfaturi în momentele importante ale societății, sfaturi care ieșeau din izvorul înțelepciunii lor. Conform DEX înțelepciunea are următoarea semnificație: „capacitatea superioară de înțelegere și de judecare a lucrurilor”.

Creșterea numarului persoanelor vârstnice din Europa a dus la clasarea in vârful topului, purtând denumirea de cel mai vârstnic continent, la celălalt pol aflându-se Africa. Așadar, fenomenul „îmbătrânirii demografice” este specific și țării noastre. Ultimele statistici arată că populația României este în continuă scădere și se prevede ca în 2015 populația să scadă la 16 milioane de locuitori din 22,279 milioane de persoane.

Statul român trebuie să ocrotească și să sprijine această categorie de populație.

Persoanele vârstnice au drepturi care de multe ori sunt ignorate. Acestea sunt:

„dreptul la îngrijire medicală, dreptul la religie, dreptul la prevenirea dependenței, dreptul la ocrotirea de către personal calificat, dreptul la ocrotire legală, dreptul de a alege locul și modul de viață, dreptul la susținerea familială și comunitară, dreptul la îngrijiri paliativ”

Vârstnicul poate fi acceptat de societate sau nu, depinde în mare măsură mediul. „Bătrânii se bucură în cadrul comunităților arhaice și tradiționale de maximum de autoritate și respect și implicit, protecție. ” Pentru hiperboreenii, vârstnicii erau considerați o povară, iar la împlinirea vârstei de 60 de ani erau uciși. Eschimoșii îi duceau pe bătrâni în locuri îndepărtate și erau lăsați să moară, cel mai probabil sfârșeau mâncați de animalele sălbatice.

La vârstnici apar și „idei de inutilitate, de nebăgare în seamă de către ceilalți, de marginalizare, la unii, chiar de persecuție, care-i fac să fie mai ușor iritabili, nemulțumiți, arțăgoși, fiind greu să li se intre în voie.”

Copiii și nepoții devin o preocupare pentru vârstnici, iar atunci când aceștia decid să își mute domiciliiul într-o altă țară sau să plece temporar, se simt abandonați, uitați. Mai sunt cazuri în care doar părinții părăsesc țara, iar nepoții rămân în grija bunicilor. În acest caz, bunicii au o responsabilitate mai mare, mai ales dacă adulții decid să râmână în străinătate ani de zile și țin legătura cu copiii doar prin intermediul internetului și a telefonului.

Adesea apar și conflicte datorită diferenței prea mare dintre vârste. Datorită concepțiilor diferite despre viață, vârstnicul poate avea conflicte cu cei din altă generație cu care locuiește sau cu care intră în contact.

Fiecare vârstnic poate avea o altă „atitudine față de generația tânără:

– atitudine pozitivă, adică atitudine de largă înțelegere și chiar admirativă față de tineret

– atitudine negativă, adică atitudine de permanentă reprobare și critică

– atitudine indiferentă, adică atitudine de dezinteres față de această problemă.”

Dacă familia ancestrală era alcătuită din bunici, părinți și nepoți, acum familia nucleară formată din soț, soție și copii este cel mai des întâlnită.

Pentru un vârstnic este foarte important să fie în preajma familiei, deoarece ea este scutul de protecție în cele mai dificile situații, reprezentând contragreutatea care echilibrează starea de spirit a vârstnicului.

Odată cu înaintarea în vârstă cresc și copiii și apar diverse schimbări. Părinții ajunși la vârsta a treia își pierd din independență, iar copiii sunt cei care trebuie să se ocupe mai mult de ei. Rolurile se schimbă oarecum „copiii încearcă să își ajute părinții, ajutorul luând forma gratificării emoționale, a managementului treburilor casnice și a asistenței în timpul bolilor” , dar totuși există un ajutor reciproc, în sensul că seniorii participă la creșterea și educarea nepoților.

Toate schimbările care apar la vârsta a treia (degradarea sănătății, dimunuarea veniturilor, decesul partenerului de viață, pierderea prietenilor) sunt semne care arată că în această etapă a vieții, părinții ajunși la vârsta a treia au mare nevoie de copiii lor adulți. Dacă persoanele vârstnice nu au copii, apelează la familia extinsă sau la ajutorul oferit din partea rudelor mai îndepărtate.

Majoritatea vârstnicilor sunt despărțiți de familie datorită faptului că se află în conflict cu ea și nu păstrază legătura. Deși nu duc lipsa lucrurilor materiale, acestea nu aduc pacea în casă, iar numărul conflictelor dintre vârstnici și copii lor este în creștere.

În perioada pensionării apar depresiile la vârstnici, iar stresul și chiar rata sinuciderilor este întâlnită în multe cazuri. Motivul apariției nefericirii la vârstnici îl constituie deteriorarea sănătății sau lipsa banilor. La vârstnici se instalează depresia odată cu pierderea persoanelor dragi: decesul partenerului sau a prietenilolor foarte apropiați.

„Nefericirea apare când se deteriorează sănătatea, când apar lipsuri materiale etc. Dacă se întâmplă ca partenerul de viață sau prietenii foarte apropiați să moară, atunci se accentuează stările afective negative. Neliniștea, frustrarea, anxietatea sunt dese și durabile și, dacă nu sunt spreranțe de soluționare a problemelor care apar, duc la instalarea depresiei.”

Pentru majoritatea vârstnicilor îmbătrânirea se transformă într-o adevărată criză. Aceasta se „manifestă atunci când omul se află într-o situație în care comportamentele sau atitudinile obișnuite până la momentul respectiv nu mai corespund.”

Sportul și alimentația sunt doi factori foarte importanți care pot influența starea de sănătate a persoanelor ajunse la vârsta a treia. Prin terapia fizică exercitată în unitățile de ocrotire socială se urmărește:

– prevenirea disabilităților

– restaurarea și/sau menținerea funcțiilor

– ușurarea durerilor

Alimentația dacă este „de bună calitate” ajută organismul din toate punctele de vedere inclusiv să devină imun la boli, pe când dacă aceata este nesănătoasă iar mesele neregulate, ei vor deveni sensibili, vulnerabili și vor tinde mai ușor spre îmbolnăvire.

În privința acesta, „57,7% dintre respondenți consideră că alimentația este suficientă, 34,7% că este bogată, iar 7,7% consideră că este insuficientă.”

Cât privește utilizarea tehnologiei, vârstnicii nu sunt dispuși să o folosească, astfel că în Franța mai puțin de 10% dintre aceștia folosesc un calculator și mai puțin din cei 10% dețin unul.

De pe site-ul oficial al Ministerului Muncii, Familiei, Protecției sociale și Persoanelor Vârstnice aflăm că există o zi internațională dedicată vârstnicului: „În februarie 1991, Organizația Națiunilor Unite consacra ziua de 1 octombrie ca zi internațională a persoanelor în vârstă”.

I.2 Descrierea schimbărilor fiziologice

Din puct de vedere fizic, ceea ce putem remarca la un vârstnic, la prima vedere, este părul alb și barba albă. „Albul, prin simbolistica sa complexă, atingând totalitatea zonelor ontologiei, este culoarea prin excelență a submisivității de natură a stopa sau atenua comportamentele agresive. Acesta este și motivul pentru care, în cadrul conflictelor armate, pentru întreruperea ostilităților și desemnarea atitudinii binevoitoare, este folosită flamura albă”.

Știința nu a găsit modalități de înlăturare a bătrâneții ci doar de amanare sau întârziere.

Schimbările care apar în această etapă a vieții, din punct de vedere fiziologic „pot fi observate cu ușurință și atrag încadrarea individului în grupul populației bătrâne”. Teoriile biologice evidențiază în principal următoarele modificări fiziologice determinate de bătrânețe: reducerea numărului de neuroni și sărăcirea conexiunilor nervoase; atrofierea, decalcifierea, demineralizarea oaselor și deformarea scheletului (osteoporoză și osteoscleroză); slăbirea țesutului muscular/ scăderea forței musculare; ateroscleroza- acumularea lipidelor în pereții vasculari; scăderea capacității de funcționare a unor organe vitale (ficat, rinichi, inimă, glande endocrine, plămâni etc.); pigmentarea, ridarea pielii, căderea părului (alopecie) și albirea lui (acromatrichie); apariția unor modificări hormonale, perioada de andropauză- bărbați și de menopauză- femei; deteriorarea stării de sănătate: bolile cronice, bolile de inimă, neoplasmele, inclusiv cancerul, accidentele cardiovasculare sunt cele mai frecvente maladii cauzatoare de moarte; arterioscleroza; boala Alzheimer.

Auzind aceste modificări, care apar asupra întregului corp odată cu trecerea timpului, apare frica de îmbătrânire, frica de moarte.

Din punctul meu de vedere nu cred ca există un număr foarte mare de persoane care doresc să ajungă la vârsta a treia sau care așteaptă cu nerăbdare ca modificările enumerate mai sus să își pună amprenta asupra lor.

Este o etapă din viața noastră și trebuie să ne bucurăm de ea, la fel cum ne bucurăm de copilărie, de adolescență sau de tinerețe.

I.3 Bolile specifice vârstnicului

Problemele vârstnicilor sunt multiple și îi afectează atat pe ei cât și mediul lor. Se spune că fiecare vârstnic are cel puțin o boală. „Pe măsura înaintării în vârstă vulnerabilitatea la îmbolnăviri crește, bolile sunt contactate mai ușor, iar vindecarea presupune un proces mai îndelungat și mai greoi”.

În continuare, voi prezenta care sunt cele mai des întâlnite boli la vârsta a treia.

Alcoolul și alimentația nesănătoasă sunt doar doi factori care determină apariția senilității. „Senilitatea este o stare patologică ce se poate instala relativ timpuriu și se caracterizează prin modificări profunde ale țesuturilor și funcțiunilor perturbării în fiziologia celulară și pierderea elasticității.”

Ateroscleroza este o boală generală a vaselor de sânge și prima cauză de îmbolnăvire și de mortalitate la persoanele vârstnice; ea cunoaște mai multe forme: cardiopatia ischemică și complicația sa cea mai gravă infarctul miocardic, hipertensiunea arterială, accidentul vascular cerebral, arteritele membrelor inferioare, demență vasculară aterosclerotică.

Incidența arterioscerozei (îngroșarea și indurarea vaselor arteriale) și a aterosclerozei (un tip de arteriosceroză ce afectează vasele arteriale mari; se află la originea unor boli ce provoacă un număr mare de decese) crește odată cu înaintarea în vârstă. Printre factorii de risc care pot determina ateroscleroza se numără: înaintarea în vârstă și creșterea nivelului colesterolului peste anumite limite, ereditatea, hipertensiunea arterială, obezitatea, diabetul zaharat, sedentarismul, fumatul, stresul.

Costurile de combatere a acestei boli sunt foarte mari, motiv pentru care se pune aceent pe prevenție, pe eliminarea factorillor de risc care pot fi controlați.

Osteoporoza este considerată în prezent o boală, caracterizată prin reducerea densității minerale osoase, asociată cu compromiterea structurii osoase trabeculare, ceea ce predispune osul la fractură în urma unui traumatism de mică intensitate sau chiar în lipsa acestuia.

Accidentul vascular cerebral (ASV) ischemic apare în cele mai multe ori dimineața. Bolnavul are stări de amorțeală , paralizie a feței, a brațelor, a picioarelor sau o parte a corpului, vederea dublă sau chiar pierderea vederii, limbaj deficit, pierderea echilibrului. După un astfel de accident este extrem de benefică internarea pacientului într-o instituție specializată pentru a fi îngrijit.

Obezitatea nu este neapărat o problemă de aspect ci mai degrabă este o problemă de sănătate. Studiile arată că rata obezității la femei e mai mare decât la bărbați. Mulți nu se gândesc la acest aspect și fiind procupați de grijile zilnice, muncă și familie, ajung să ignore kilogramele în plus, astfel masa țesutului adipos crește iar sănătatea e pusă în pericol.

Diabetul zaharat „presupune carența absolută sau relativă a insulinei, hormon secretat de pancreas care controlează nivelul glicemiei din sânge. În cursul evoluției sale această boală este însoțită de numeroase și grave complicații cardiovasculare, cerebrale, renale, oculare și infecțioase. Prezența diabetului zaharat reprezintă un factor de agravare a evoluției pentru toate celelalte boli cronice și ale bătrâneții. Prin urmare, impactul social al acestei boli este amplu și multiplu.”

Boala Alzheimer (Morbus Alzheimer) este o afecțiune degenerativă progresivă a creierului care apare mai ales la persoane de vârstă înaintată, producând o deteriorare din ce în ce mai accentuată a funcțiilor de cunoaștere ale creierului, cu pierderea capacităților intelectuale ale individului și a valorii sociale a personalității sale, asociată cu tulburări de comportament, ceea ce realizează starea cunoscută sub numele de demență.

Această boală are trei stadii și anume:

Stadiul amnezic, în care apar tulburări de memorie și dificultăți în menținerea atenției.

Stadiul demențial: problemele de memorie devin mai pronunțate ,cu dezorientare temporo-spațială, fiind afectată memoria de scurtă durată, cea de lungă durată rămânând intactă. Tot acum apar probleme în interpretarea stimulilor senzoriali (gust, miros, vedere, auz).

Stadiul vegetativ evoluează cu instalarea completă a dependenței bolnavilor .Aceștia nu se mai pot hrăni, nu mai vorbesc coerent și nu mai pot avea grijă de propria persoană.

Delirul este o stare care în cele mai multe cazuri apare brusc. Vârsnicul nu mai reușește să-și controleze gândurile și își pierde orientarea în timp și spațiu.

Halucinatiile se împart în următoarele categorii: auditive, vizuale, tactile, olfactive;

Cancerul „poate să apară la orice vârstă, dar este mai frecvent întâlnit la vârstnici. Evoluția sa la persoanele vârstnice este agravată de celelalte afecțiuni asociate, tratamentul chirurgical poate prezenta anumite riscuri, iar tratamentele medicamentoase sunt greu tolerate de organismul îmbătrânit. În consecință, depistarea precoce este esențială alături de dezvoltarea îngrijirilor paleative.”

I.4 Percepția asupra morții

Cei ajunsi la vârste înaintate sunt cuprinși de spaima morții.

Ei trebuie ajutați și din acest punct de vedere. „Moartea ne apare ca ceva înspăimântător, ceva de care trebuie să fugim, împotriva căreia trebuie să luptăm. Poate pentru că sensul vieții noastre se află tocmai în timpul vieții noastre, în ceva ce putem întâlni pe parcursul vieții noastre, în timp de viață și nu de moarte. Cu cât știința progresează, cu atât moartea este mai de temut și mai învăluită de absurditate, de teama de a o accepta ca făcând parte din natura esenței vieții. Dacă mai demult moartea era văzută ca fiind ceva normal, astăzi este privită ca fiind un intrus. Boala este cea care trebuie combătută, e adevărat, dar moartea însă nu, chiar dacă această confuzie este adesea făcută.”

Este dificil să convingi oamenii ajunși la vârste înaintate că viața trebuie trăită chiar și dacă ai ști că sfârșitul ei este aproape. Acum, la bătrânețe, apare mai mult frica de moarte deși aceasta pânzește viața omului încă de la naștere. Lupta cu acestă frică survenită prin prezența morții poate fi combătută prin intermediul vieții religioase. Vârstnicii din generațiile trecute petreceau perioada bătrâneții cu mai multă ușurință tocmai datorită vieții religioase. Așteptarea planului metafizic aduce vârstnicului o ușurare, deoarece acesta dorește întâlnirea cu Divinitatea dincolo de moarte.

Modul în care este privită moartea diferă de la om la om. Moartea face parte din viața noastră. La fel cum ne naștem, creștem, ne dezvoltăm, îmbătrânim, moartea reprezintă finalitatea acesui proces și trebuie înțeleasă ca un fenomen natural. Ea nu poate fi prevenită, nu putem nici afla momentul venirii ei. Ce putem face seste să menținem starea de sănătate și să tratăm bolile. Mulți oameni preferă să amâne cât de mult cu putință vizita la medic și tratarea diferitelor boli.

„Profesioniștii din serviciile sociale sau din domeniul sănătății se raportează la moarte ca la un inamic. Toate intervențiile au ca scop menținerea vieții și evitarea morții. De aceea, asistenții sociali, medicii, asistentele medicale și toți cei care asistă vârstnicii, își asumă ca sarcină fundamentală „prevenirea” morții clienților lor.”

O problemă ar fi ascunderea diagnosticului față de vârsticul care e în fază terminală. În acest sens familia sau partenerul de viață încercă să ascundă faptul că vârstnicul e pe moarte.

Ascunderea morții față de vârstnic poate duce la neînțelegeri majore între cel ce vrea să ascundă și muribund. Cel ce vrea să ascundă stă cu frica în sân ca nu cumva bolnavul să afle că e pe moarte, iar celălalt simte că este mințit și își imaginează lucruri mai grave decât sunt în realitate.

„Unii vârstnici recunosc că sunt pe moarte, acceptă acest fapt, și în consecință încep să se distanțeze de prieteni și/ sau membrii familiei și să-și reducă participarea la activitățile obișnuite. Alți vârstnici , deși acceptă imineneța morții, preferă să rămână activi și implicați social. Și într-un caz și în celălalt, moartea este resimțită ca o eliberare.”

I.5 Echipa multidisciplinară în sprijinul vârstnicilor

Ce abilități îi corespund asistentului social în munca cu profesioniști din alte domenii în afară de asistența socială? „Principala condiție prealabilă ar trebui să fie voința de a face ca o asemenea cooperare să funcționeze- a juca pentru a câștiga și nu a juca în vreo luptă particulară.”

Prin echipă înțelegem mai mulți oameni care lucrează împreună pentru a îndeplinii anumite sarcini. Dese ori cei care urmează să lucreze împreună nu se cunosc dinainte.

Desigur că munca de grup, cu mai mulți colegi, uneori poate deveni o povară. De multe ori dacă nu este ales un lider, atunci cineva își va atribui singur acest statut, considerându-și colegii inferiori elaborându-le comenzi. De exemplu un coleg este arogant și devine pentru tine o persoană insuportabilă cu care e greu să lucrezi. Acest lucru poate fi pe de o parte un dezastru, însă pe de altă parte e și un exercițiu, în sensul că un asistent social nu va avea întotdeauna consiliați calmi, liniștiți sau educați. Așadar trebuie să facă față oricărei situații.

Tocmai de aceea e bine dacă nu este desemnat un lider, atunci să fie ales de colegi pentru o funcționare eficientă a echipei. Sunt decizii de luat și de aceea e necesar să existe modalități clare de luare a deciziilor. Liderul trebuie să clarifice sarcinile.

Cunoașterea reciprocă a membrilor echipei este un element esențial; este nevoie de un anumit timp până ce echipa va dezvolta gradul de cunoaștere reciprocă necesar unei activități eficiente. În caz contrar, dacă ei ne se înteleg, echipa va deveni mai puțin productivă decât o singură persoană.

Pregătirea asistentului social trebuie să se ridice la așteptările beneficiarilor. Acesta trebuie să fie un bun cunoscător al metodologiei și să știe să acționeze în cazuri mai dificile: vârstnicul consiliat plânge sau devine agresiv sau în cel mai rău caz spune că vrea să-și pună capăt zilelor.

Bineînțeles că așteptările vârstnicilor sunt foarte mari, din prisma faptului că ei doresc să le fie rezolvate problemele cu care se confruntă. Însă se știe că asistentul social nu dă soluții de rezolvare a problemelor, nu propune nimic, nu face nicio sugestie sau forțare spre o anumită direcție. Toate deciziile sunt luate de către beneficiar împreună cu asistentul social. Aceștia împreună caută soluții la nevoile lor, asistentul social doar îndrumă.

Asistența socială „are ca obiectiv principal protejarea persoanelor care, datorită unor cauze economice, fizice, psihologice sau sociale nu au posibilitatea să-și asigure nevoile sociale, să-și exercite propriile capacități și conpetențe pentru integrarea socială.”

În munca cu vârstnicii, și nu numai, este nevoie de o echipă formată din mai mulți specialiști care să răspundă numeroaselor nevoi și cerințe ale acestora.

Dacă mai demult, medicul era cel preocupat de interesele vârstnicului, apoi s-a format o echipă multidisciplinară formată din educator, psiholog, asistent social, medic, sociolog etc. „Echipa este un grup de persoane asociate, muncind sau activând împreună și de obicei complementar: fiecare membru realizeză o parte specifică a muncii în echipă spre beneficiul întregii activități.”

Acești profesioniști care formează echipa, nu trebuie să uite că mai înainte de orice sunt oameni și trebuie să empatizeze cu vârstnicul, să aibă răbdare, să-l asculte. În afara nevoilor de bază, unui pacient internat în spital nu i se oferă nimic, doar perfuzia și medicamentele administrate într-un mod neomenesc parcă. Ar trebui făcut totul cu căldură, solidaritate și cu afecțiune.

Asistentul social trebuie să îndeplinească anumite aptitudini psiho-pedagogice: înțelegere, dăruire pentru problema individului sau a colectivului, sociabilitate, obiectivitate.

Medicul trebuie sa aibă o pregătire la nivel înalt și cunoștințe bogate pentru a reuși în munca cu vârstnicii. „Pentru că nu aud sau nu văd bine, sau pentru că au unele dificultăți de memorie sau vorbire, bătrânii nu trebuie tratați ca <<legume>>”. Și ei sunt în stare să înțeleagă diagnosticele și informațiile dacă medicul le formulează corespunzător.

Vârstnicii au nevoie de asistenți medicali.Medicii trebuie să cunoască în ce mod se manifestă procesul de îmbătrânire, să cunoască bine individul pe care-l monitorizează, astfel să constate progresul sau regresul acestuia, să observe dacă vârstnicul a început să uite unele obiecte, date, nume, de asemenea și modificări ale personalității.

În cazul vârstnicului care locuiește singur acasă, doctorul și infirmiera sunt importanți la fel ca și asistentul social, sau poate chiar mai importanți, datorită faptului că aceștia împreună pot realiza un serviciu satisfăcător. „Serviciile de îngrijire social-medicală reprezintă un complex de activități care se desfășoară într-un sistem social și medical integrat și au drept scop principal menținerea autonomiei persoanei, precum și prevenirea agravării situației de dependență.”

Așadar fiecare are rolul său la fel de important pentru satisfacerea nevoilor vârstnicului.

Capitolul II. Retragerea din activitatea profesională

II.1. Legislația specifică sistemului de pensii

Potrivit Legii nr 19 din 2000 dreptul la asigurări sociale este garantat, în condițiile prezentei legi. Asigurații trebuie să contribuie la fondul de asigurări sociale și doar așa pot beneficia de prestații de asigurări sociale.

Asigurările sociale pot îmbrăca diferite forme: pensii, indemnizații, ajutoare, alte tipuri de prestații   „cu obligațiile privind plata contribuției de asigurări sociale.”

Conform art. 26 a prezentei legi, nu se datorează asupra sumelor indicând:

„a) prestații de asigurări sociale care se suportă din fondurile asigurărilor sociale sau din fondurile angajatorului și care se plătesc direct de acesta, potrivit prezentei legi;

b) drepturile plătite potrivit dispozițiilor legale, în cazul desfacerii contractelor individuale de muncă sau al încetării calității de membru cooperator;

c) diurnele de deplasare, detașare și indemnizațiile de transfer, drepturile de autor;

d) sumele obținute în baza unei convenții civile de prestări de servicii sau executări de lucrări de către persoane care au încheiate contracte individuale de muncă;

e) sumele reprezentând participarea salariaților la profit;

f) premii și alte drepturi exceptate prin legi speciale.”

În sistemul public de pensii, tipurile de pensie care se acordă sunt următoarele:

Pensia pentru limită de vârstă

Pensia anticipată

Pensia anticipată parțial

Pensia de boală

Pensia de urmaș

Stagiul minim de cotizare este de 15 ani.

Persoanele cu handicap beneficiază de reducerea stagiului de cotizare, dar să nu depășească 12 ani.

Conform Legii 411 din 18 octombrie 2004 privind fondurile de pensii administrate privat art. 28 „pensia privată reprezintă suma, plătită lunar, unui participant, pe viață sau beneficiarului desemnat de acesta, după caz, în mod suplimentar și distinct de cea acordată de sistemul public;”

Contribuțiile din partea participanților alcătuiesc resursele fondului de pensii.

Înființarea și funcționarea caselor de ajutor pentru pensionari se realizează conform Ordonanței Guvernului nr. 26/2000 privind asociațiile și fundațiile.

Scopul existenței caselor de ajutor reciproc este de a veni în sprijinul vârstnicilor prin ajutoare, împrumuturi rambursabile sau bani pentru înmormântarea foștilor membrii. Înscrierea în acest tip de casă se face prin plata unei taxe. Membrii au anumite drepturi, cum ar fi plata contribuțiilor și a cotizațiilor lunare, iar dacă o persoană decide să se retragă, suma îi revine lui sau urmașilor acestuia.

Conform Legii 578 din 14 decembrie 2004 privind acordarea unui ajutor lunar pentru soțul supraviețuitor, dacă la data decesului unei persoane, soțul aceteia, la cerere, poate beneficia de un ajutor lunar de 25% din cuantumul pensiei soțului decedat, co condiția să nu se fi recăsătorit, căsnicia să fi durat 15 ani și are împlinită vârsta de pensionare.

Aceeași lege ne informează că în condițiile în care soțul decedat beneficia de pensie, atunci soțul supraviețuitor poate să beneficieze de un sigur ajotor social, luându-se în considerare care este mai avantajoasă.

II.2 Pensionarea

În Europa, vârstele privind pensionarea sunt cuprise între 60 și 65 de ani. În România vârsta standard de pensionare este de 63 de ani la femei și 65 de ani la bărbați. Stagiul minim de cotizare este de 15 ani.

Clasificarea tipurilor de pensii este următoarea: pensia pentru limită de vârstă, pensia anticipată, pensia anticipată parțial, pensia de invaliditate, pensia de urmaș.

Pensionarea anticipată „are efecte negative asupra costurilor programelor de pensii și asupra piețeii muncii prin:

pierderea capacității productive

irosirea lucrătorilor cu experiență

privarea prea devreme a pesionarilor de contacte sociale

riscând îmbătrânirea prematură și creșterea numărului persoanelor dependente social”.

Acest timp de pensie se acordă „cu cel mult 5 ani înaintea împlinirii vârstei standard de pensionare, asiguraților care au depășit stagiul complet de cotizare, cu cel puțin 10 ani”.

De pensia de invaliditate beneficiază cei „care și-au pierdut total sau cel puțin jumătate din capacitatea de muncă, din cauza: accidentelor de muncă, bolilor profesionale și tuberculozei; bolilor obișnuite și accidentelor care nu au legătură cu munca”.

Pensia de urmaș reprezintă un sprijin si protecție pentru copiii sau soțul supraviețuitor. Ei beneficiază de acesta doar în condițiile în care persoana decedată beneficia de pensie sau urma sa beneficieze, în condițiile legii.

Pentru a beneficia de pensia de urmaș, condiția de bază reprezintă perioada și contribuția persoanei decedate.

Conform art. 41 al Legii nr.19/2000, pensia pentru limită de vârstă se acordă asiguraților care îndeplinesc, cumulativ, la data pensionării, condițiile privind vârsta standard de pensionare și stagiul minim de cotizare realizat în sistemul public.

Sistemul de pensii PAY-AS-YOU-GO care se bazează pe solidaritatea dintre generații și se confruntă cu probleme tot mai dificil de rezolvat. Și anume: evoluția și tendințele demografice privind îmbătrânirea populației, concomitent cu reducerea natalității, creșterea duratei medii de viață, a inflației, a costurilor tot mai mari din perioada post- activă, în pensionarea timpurie, în creșterea calității vieții. Și nu în ultimul rând trebuie avută în vedere reducerea ratei de dependență, respectiv scăderea numărului de contribuabili și creșterea numărului pensionarilor.

Sistemul de pensii privat se dezvoltă din ce în ce mai mult și datorită fapltului că o mare parte a populației, în special tinerii, pleacă la muncă în străinătate și astfel nu contribuie la sistemul de pensii public, iar o altă cauză ar fi îmbătrânirea demografică.

„Până în anul 2004, când s-a creat posibilitatea asigurării la sisteme de pensii private, sistemul public de pensii a fost singura formă de asigurare la bătrânețe, contribuția la sistemul public de pensii fiind obligatorie pentru toate persoanele care desfășoară o activitate”.

Un vârstnic acceptă greu eticheta de pensionar și cei mai mulți dintre ei consideră că de la momentul pensionării nu vor mai fi utili pentru familie, pentru societate.

Marginalizarea socială se definește „prin poziția socială periferică, de izolare a indivizilor sau grupurilor cu acces limitat la resursele economice, politice, educaționale și comunicaționale ale colectivității; ea se manifestă prin absența unui minimum de condiții sociale de viață ”

Dacă pensionarul nu își găsește nicio activitate prin casă sau prin curte, își va petrece ziua întregă stând singur în casă. După ani de zile în care avea o activitate zilnică, acum totul va fi plictisitor și o pierdere de timp.

Cuplurile ajunse la vârsta pensionării au mai mult timp pe care să-l petreacă împreună unul cu celălalt, poate chiar mai mult decât atunci când erau tineri și probabil aveau multe responsabilități și mult timp petrecut la locul de muncă.

Unii vârstnici sunt marginalizați de familie sau de societate, ceea ce este foarte dureros pentru ei și ajung să se simtă inutili, o povară.

Cei care până acum spuneau cu drag și mândrie că sunt medici, educatori sau contabili, odată cu pensionarea le va fi greu să se numească pensionari. „Se constată că 75 % dintre cei trecuți de 60 de ani nici nu recunosc faptul că se apropie de bătrânețe.”

Pensionarea este o schimbare majoră în viața unui om și înainte ca persoana să o depășească trebuie găsit un sens. Cei care se pregătesc mai înainte de pensionare fac față mai bine acesteia, dar „cea mai mare parte a educației premergătoare pensionării este insuficientă și tardivă.”

Pensionarea afectează în mai mare măsură bărbații decât femeile. Bărbații sunt implicați mai mult în activitatea profesională, iar femeile desfășoară concomitent diferite activități casnice, astfel la momentul pensionării femeile continuă angajamentele sale.

Mai există o categorie de vârstnici care abia așteaptă momentul pensionării și spun că au muncit o viață întreagă și odată cu pensionarea a sosit momentul să se odihnească.

Bineînțeles că odată cu pensionarea apare și problema banilor, mai exact scăderea veniturilor. De acum înainte pensionarul va trebui să își calculeze în alt mod cheltuielile și nevoile. În cele mai multe cazuri, suma privind nevoile vârstnicilor depășește cu mult veniturile lunare. Ei au nevoie în această perioadă de mai multă îngrijire medicală, iar costurile sunt din ce în ce mai mari. „Pensionarii primesc din fondurile acumulate prin cotizații personale pe tot timpul cât au funcționat în muncă.”

„Se vorbește despre o categorie de pensionari „tineri” care încearcă să-și găsească „de lucru”, deși piața de muncă nu are în România o ofertă prea bogată pentru aceștia, iar cursurile de recalificare pentru vârstnici nu există la noi în țară”.

II.3. Impactul retragerii din activitatea profesională

Pensionarea este o perioadă importantă și deși studiile arată că este considerată o pierdere, în momentul în care persoana este pregătită pentru acest eveniment sau își planifică timpul în alt mod, aceasta reușește să treacă într-un mod facil peste această perioadă.

Prin exercitarea unei munci, timpul este structurat într-un anumit mod, persoana beneficiază de un statut, are un venit lunar sigur și simte că are un scop sau un rol în viața aceasta. Însă odată cu pensionarea, lucrurile se pot schimba radical, seniorul negăsindu-și scopul existenței sale în familie și societate.

Dacă ar fi să ne analizăm diferanța dintre un pensionar din mediul rural și unul din mediul urban, observăm că cel de la țară se adaptează mai ușor, desfășoară activități în gospodărie sau are grijă de nepoți. Diferența se vede la seniorul din mediul urban, care odată ajuns la vârsta pensionării și activitățile lui sunt diminuate puternic. Tocmai din acest motiv, întâlnim multe cazuri de pensionari care decid să își mute domiciliul la țară.

Așadar, odată cu pensionarea, activitatea zilnică este întreruptă brusc, își face apariția „sentimentul inutililității”, iar adaptivitatea se instalează greu.

O diferența ar mai fi între femei și bărbați, din punct de vedere al pensionării. Femeile desfășoară activități acasă, care le ocupă destul de mult din timp (grădinărit, îngrijirea nepoților sau a altor membrii ai familiei bolnavi).

Femeile nu sunt atât de afectate de pensionare „dar pot trece prin crize de anxietate gândindu-se la aceasta”.

De asemenea, persoanele care au avut o viață foarte activă din punct de vedere profesional, întâmpină cu dificultate acest eveniment.

II.4. Sistemul de sigurări sociale

La noi în țară, protecția socială cuprinde sistemul de asigurări sociale, care la rândul lui cuprinde asigurări de sănătate, sistemele de pensii și asigurări de șomaj și sistemul de asistență socială.

Sistemul de asigurări sociale are un caracter contributoriu, pe când sistemul de asistență socială are un caracter necontributoriu. „Asigurarea constă în promisiunea făcută de una din părți- asigurător- ca în caz de realizare a unui anumit eveniment- risc- să efectueze o anumită prestație în favoarea asiguratului ori a altor persoane indicate de acesta sau prevăzute de lege, în schimbul sumei plătite de asigurat sau de alte persoane anume desemnate, cu titlu de primă, cotizație sau contribuție.”

Asigurările sociale au un caracter contributiv, în sensul că plata sau contribuția către stat se desfășoară pe durata a mai mulți ani, iar asistența socială este oferită anumitor categorii de persoane care temporar sau toată viața necesită sprijin financiar, social, psihologic din partea personalului calificat. Nevoile persoanelor sunt evaluate printr-o ancetă socială la domiciliul acestora și apoi se stabilește ajutorul de care are nevoie. Acestea din urmă au un caracter necontributoriu datorită faptului că persoana în cauză nu a avut nicio contribuție asemenea sistemului de pensii, unde persoanele contribuie pe perioada desfășurării activității profesionale.

Prestațiile de asigurări sociale pot fi acordate sub formă de pensii, indemnizații sau diferite tipuri de ajutoare sau alte tipuri de prestații.

„Obiectul asigurărilor sociale îl reprezintă relațiile economice și juridice ale subiecților în construirea și utilizarea mijloacelor financiare, destinate ocrotirii populației ocupate față de riscurile sociale, precum și în organizarea asistenței medicale și de reabilitare.”

Hipocrate spunea că „sănătatea este o comoară pe care puțini știu să o prețuiască, deși aproapte toți se nasc cu ea”. Bineînțeles că nu fiecare beneficiază de sănătate de la naștere, însă mulți dintre cei care o dețin, nu știu să prețuiască importanța ei.

Cele mai importante și des întâlnite boli care duc la moarte sunt: cancerul, bolile de inimă, infarctul. De asemenea și aterioscleroza și boala Alzeihmer sunt boli cronice care necesită îngrijiri medicale și alte forme de asistență, mai ales din partea serviciilor sociale.

În cadrul unui spital, vârstnicii sunt însoțiți, adesea, de membrii familiei. Aceștia sunt prezenți acolo din diferite motive: ori vârstnicul nu poate conduce, ori starea de sănătate nu îi permite să călătorească cu mijloace de transport în comun. De fapt, motivele sentimentale sunt acelea care care determină vârstnicul să fie însoțit de membrii familiei. Acesta este un lucru îmbucurător pentru asistenții sociali, care au posibilitatea de a lua legătura și de a lucra cu familia în ceea ce privește diferitele probleme cu care se confruntă vârstnicul: sociale, economice, medicale.

Capitolul III. Studiu practic

III.1. Cadru metodologic

Interviul

Interviul reprezintă o conversație organizată și are un scop bine stabilit. Dacă interviul nu are un scop stabilit înainte, atunci acesta va fi o pierdere de timp, atât pentru client cât și pentru practician.

Prin interviu se înțelege tehnica de obținere a informațiilor, cu ajutorul întrebărilor și a răspunsurilor, din partea unor indivizi sau grupuri umane, care au ca scop „descrierea științifică a fenomenelor socio-umane”.

Interviul are ca scop rezolvarea problemei cu care se confruntă vârstnicul și se poate clasifica astfel: interviu structurat, semistructurat, nestructurat, de explorare, diagnostic și terapeutic.

În cele mai multe cazuri, interviul este folosit pentru a oferi informații, pentru a obține informații sau pentru a rezolva o problema.

Durata interviului depinde de mai mulți factori. De exemplu starea de sănătate sau starea fizică a clietului. Interviul trebuie să dureze aproximativ o jumătate de oră sau o oră, în funcție de numărul întrebărilor sau modul de exprimare, de vorbire a clientului (de exemplu: clientul vorbește foarte rar și face multe pauze de gândire). Dacă este stabilit anterior un anumit timp alocat fiecărui client, acest aspect ar trebui comunicat clientului înainte de a începe interviul pentru a-și structura timpul în așa mod încât să răspundă suficient la toate întrebările.

În ceea ce privește locul desfășurării interviului, acest aspect a fost foarte discutat de specialiști. Unii susțin că ar trebui să se desfășoare la domiciliul clentului, iar alții sunt de părere că cel mai indicat loc de desfășurare al interviului ar fi biroul asistentului social. Bineînțeles că alegerea locului depinde de scopul interviului. Dacă vârstnicul nu se poate deplasa, atunci interviul va avea loc la domiciliul acestuia, iar dacă vârstnicul dorește să evite întreruperile din partea membrilor familiei, atunci interviul poate să se desfășoare la biroul asistentului social.

Premisa pe care se întemeiază „maniera non-directivă de intervievare este aceea ca elementele de ordin afectiv, exprimate liber de către subiect, sunt mai profunde și mai semnificative decît informațiile pe care clientul ni le oferă într-un context de auto-cenzură și reționalizare, non-directivitate fiind nu numai o problemă de intervievare, ci și o problemă de atitudine generală față de interlocutor. ”

Pentru a ajunge să realizeze ghidul de interviu, asistentul social trebuie să folosească anumite tehnici: În primul rând, trebuie să conceapă o relație pozitivă cu clientul, mai exact să dezvolte procupare pentru nevoile vârstnicului. În al doilea rând, trebuie să clarifice clar care este prblema pe care dorește să o rezolve. Cu ajutorul acestei abilități asistentul social clarifică care sunt problemele enumerate de client. O altă modalitate este folosirea sumarizării. Aceaste e o parte importantă în rezolvarea problemelor.

În utilizarea ghidului de interviu este importantă postura pe care o adoptă asistentul social, mai exact îmbrăcămintea, poziția corpului. Clientul trebuie să simtă că este ascultat. În acest sens, asistentul social poate folosi mici gesturi care să îndemne la conversație și să fie cât mai familiar.

Trebuie folosite întrebări închise, prin care aflăm informații esențiale cum ar fi: vârsta, starea civilă, studiile, dar și întrebări deschise sau de aflare a opiniei clientului, prin care el are posibilitatea de a povesti mai multe despre o anumită temă.

În interviu trebuie evitate întrebările care sugerează răspunsul sau întrebările multiple.

De asemenea este foarte important limbajul, în sensul că unui vârstnic, mai ales din mediu rural, nu poți să te adresezi cu un limbaj sofisticat sau vocabular academic. Chiar și așa, dacă nu înțelege anumite întrebări sau sensul unui cuvânt, asistentul social va face o mica paranteză și îi va explica pe înțelesul lui și ar fi indicat să nu contrazică clientul.

La incipitul interviului sunt câteva „reguli” care ar trebui respectate, și anume: asistentul social se prezintă și află numele clientului, apoi spune numele instituției pentru care are nevoie de interviu sau la ce îi este de folos, iar inainte de a adresa întrebările îl asigură pe client că nu este obligatorie dezvăluirea numelui și interviul va fi folosit strict pentru motivele specificate.

În ceea ce privește îngeristrarea informațiilor acumulate se poate recurge la mai multe variante. Una dintre ele este înregistrarea audio a discuției. Acesta este eficientă datorită faptului că detaliile și toate informațiile rămân bine păstrate, însă unii clienți pot deveni reticenți din cauza acestui fapt.

O altă modalitate este notare informațiilor aflate, iar cel mai indicat ar fi să se noteze după ce se încheie interviul, pentru a nu pierde informațiile, dar și pentru a nu ignora clientul pe parcursul derulării interviului.

Ecoharta

Ecoharta este o metodă utilizată des în asistență socială, iar cu ajutorul ei se pot identifica care sunt relațiile dintre membrii familiei sau cu diferite instituții și persoane din societate.

Răspunsurile la întrebări se încadrează într-un grafic: în centru este trecut numele persoanei sau al familiei, iar de la cerc se trasesză linii spre numele diferitelor persoane sau instituții cu care persoana/ familia intră în contact. Liniile diferă în funcție de tipul relației. De exemplu dacă vârstnicul are o relație foarte bună cu copiii, atunci în dreptul copiilor se va trasa o linie groasă, iar dacă relația este tensionată atunci linia va fi punctată. Linia poate avea săgeți în ambele părți sau doar dintr-o parte spre cealaltă, acest lucru semnificând natura relațiilor.

Ecoharta răspunde la următoarele întrebări: Cum se înțeleg membrii familiei între ei? Cum relaționează vârstnicul cu vecinii, cu rudele sau cu prietenii? Vârstniculul se implică în diferite activități culturale, religioase etc.?

III.2. Prezentarea datelor

Scopul interviului: identificarea și evaluarea consecințelor retragerii din activitatea profesioală și formularea de propuneri de diminuare a consecințelor negative.

Obiectivele interviului:

identificarea problemelor cu care se confruntă vârstnicii după retragerea din activitatea profesională

evaluarea problemelor identificate

formularea propunerilor în scopul diminuării consecințelor negative apărute odată cu retragerea din activitatea profesională

Durata interviului: 50 de minute

Subiectul nr. 1

Doamna C.F. are 81 de ani și locuiește singură în Oradea într-un apartament cu două camere. A lucrat ca țesătoare și s-a pensionat în anul 1985. Informații despre pensii, ajutoare sociale și servicii medicale a primit de la locul de muncă. Tipul de pensie de care beneficiază este pensia de urmaș. Doamna C.F a suportat cu greu durerea provocată de moartea soțului.

Prima săptămână după pensionare a constat în plimbări zilnice cu soțul reprezetând totodată o perioadă de tristețe.

Pe lângă moartea soțului, o altă problemă peste care doamna C.F a trecut cu greu a fost operația la colon. Locuiește singură, dar s-a acomodat foarte greu după moartea soțului. L început a vut o oarecare teamă, deoarece făcea totul împreună cu soțul. Chiar și la cumpărături sau la piață mergeau mereu amândoi, iar odată cu această pieredere s-a retras și nu prea merge în oraș singură. Primește vizite din partea nepoților și a fiului, dar aceștia sunt preocupați mai mult de facultate, de locul de muncă, de alte ocupații, iar ea se simte singură și fără niciun sprijin sau ajutor. Deși ține legătura cu rudele prin telefon, se vizitează doar de sărbători sau ocazii și acest lucru nu e suficient pentru suferința și singurătatea doamnei C.F. Băiatul vitreg a vrut să o ducă la un azil de bătrâni, însă ea a refuzat justificând că scopul ascuns al fiului este de a rămâne propritarul apartamantului unde ea locuiește acum.

Doamna C.F ar fi dispusă să lase apartamentul moștenire unei persoane, dacă aceasta s-ar muta la ea și ar avea grijă să nu îi lipsească nimic. După cum am mai spus și mai devreme, fiul vitreg ar prefera să o ducă la un centru pentru bătrâni, dar nu să locuiască ce ea.

Schimbările fizice care au apărut odată cu înaintarea în vârstă sunt: îngrășarea, încărunțirea, pierderea memoriei, care au un caracter negativ din punctul ei de vedere. O altă consecință negativă a apărut peplan social și anume lipsa comunicării. Doamna nu a avut probleme psihice, iar acest lucru reprezintă pentru ea un aspect pozitiv.

În ceea ce privește relația cu familia, doamna C.F. ține legătura cu fiul natural și familia acestuia, însă cu cei doi copii vitregi are o relație mai rece.

De când s-a pensionat nu a desfășurat nicio activitate pentru a-și spori veniturile.

Singura sursă de venit a doamnei C.F este pensia de urmaș pe care o consumă pe hrană, medicamente și întreținere. Cu toate acestea venitul nu o ajută să își acopere toate cheltuielile, de exemplu chiar dacă o parte din pensie o cheltuie pe alimente, acestea nu sunt suficiente pentru întreaga lună. Aceeași problemă o resimte și în cazul tratamentelor.

Singurul lucru pe care l-ar modifica la sistemul de pensii din România este mărirea pensiilor.

Subiectul nr.1- Ecohartă

Subiectul nr. 2

Domnul B.F are 59 de ani și în toată activitate sa profesională a practicat doar meseria de mecanic auto. S-a pensionat în anul 2007, iar informații legate de pensii a obținut de la șeful său.

Tipul de pensie de care beneficiază este pensia de boală, datorita faptului că în anul 2001 a fost diagnosticat cu Hepatita C, iar după trei ani boala avea să avanseze și să primească din partea medicilor diagnosticul de Ciroză.

Datorită faptului că a obținut înțelegere și sprijin din partea șefului, domnul B.F. a continuat să lucreze până în anul 2007 când boala nu îi mai permitea acest lucru.

Prima săptămână în calitate de pensionar a fost groaznică, povestește domnul B.F deoarece fiind obișnuit șă lucreze zilnic la mașini, s-a acomodat greu să stea în apartament mereu negăsindu-și activități prin casă. De fapt, după relatările sale, toată luna a fost agitată pentru că el este o fire energică.

Problemele care au apărut după pensionare sunt de ordin fiinanciar, în sensul că odată cu acest eveniment din viața sa, veniturile au scăzut considerabil, mai ales că, pe lângă activitatea desfășurată la locul de muncă își continua activitatea și după terminarea orelor de muncă, reparând mașini celor care îl cunoșteau.

O altă problemă identificată este pe plan psihologic, cu alte cuvinte apariția irascibilității, dar și din punct de vedere medical, boala se agrava din ce în ce mai tare.

Ceea ce l-a afectat cel mai tare este faptul că nu mai putea lucra ceea ce îi plăcea atât de mult.

Din cauza bolii a slăbit și și-a dat seama că își dorește să se mute la țară pentru a avea activități. A început să frecventeze biserica pentru a lupta mai ușor cu boala, iar din punct de vedere social nu s-a schimbat nimic. Foștii colegi de la locul de muncă țineau legătura cu el și îl sunau des pentru a se interesa de starea lui de sănătate.

Medicul endocrinolog îl ajută pe domnul B.F să țină boala sub control și să-i administreze tratamentul corespunzător bolii, făcându-și analize lunar.

Relația cu familia este una specială și importantă pentru el. Tot timpul sunt uniți și se consultă reciproc în luarea deciziilor. Are o fată și un băiat (26 și 21 de ani) și o soție care este bucătăreasă.

Cu trecerea anilor, domnul B.F s-a mutat la țară la mama soției sale. Acolo are grijă de gospodărie și îi place foarte mult să lucreze în grădină și să crească animale. Bineînțeles că la activitățile care necesită efort fizic primește ajutor din partea fiului care-l vizitează des. De când s-a mutat la țară, copiii au rămas la apartament însă părinții îi ajută din toate punctele de vedere.

Veniturile de care beneficiază sunt pensia de boală la care se adaugă salariul soției, care se împart la cheltuielile necesare: medicamente, analize medicale, alimente și întreținerea casei. Banii sunt suficienți pentru asigurarea unui trai modest.

Pentru sporirea veniturilor nu a desfășurat nicio altă activitate.

Subiectul nr. 2- Ecohartă

Subiectul nr. 3

Domnul M.A. are 70 de ani și a fost de profesie zidar, dar cel mai mai mult a activat în domeniul culinar, mai exact ca bucătar. Acestă meserie din urmă i-a adus mai multe beneficii financiare.

S-a pensionat în anul 1991 și în prezent beneficiază de pensia pentru limită de vârstă. Informații legate de pensie a obținut la momentul acela de la familie.

Domnul M.A a așteptat cu nerăbdare să se pensioneze deoarece locuieșre la țară, iar odată cu acestă etapă a vieții a câștigat mai mult timp pentru treburile gospodăreșri și făcea mâncare pentru diferite ocazii în familie.

Schimbările care au apărut odată cu îmbătrânirea, dar care s-au petrecut treptat sunt: creșterea greutății fizice, încărunțirea părului, iar din punct de vedere psihic și social spune că nu s-a schimbat nimic. În ceea ce privește starea de sănătate, domnul M.A are hipertensiune arterială și boala este monitorizată de medic.

Nu mai reușește să desfășoare aceleași activități pe care le desfășura în tinerețe, iar acum obosește mult mai repede și simte nevoia de a sta în pat și de a se relaxa.

Cu familia are o relație specială îndrăgind reuniunile de sărbătoari sau alte ocazii. Locuiește cu soția care a fost profesoară de limba și literatura română și cu unul din băieți, cu nora și cu nepotul, ceilalți doi copiii fiind plecați la muncă în străinătate. Familia este foarte importantă pentru el și suferă atunci când trebuie să se despartă de copiii care sunt plecați în străinătate.

Sursa de venit o constituie pensia sa și a soției care le ajunge pentru strictul necesar, dar și pentru a-i ajuta financiar pe copii. Pensia o folosește pentru alimente, medicamente și întreținerea casei. Deși odată cu pensionarea veniturile au scăzut considerabil, acum domnul M.A. a reușit să gestioneze banii în așa fel încât să acopere toate cheltuielile.

Pentru sporirea veniturilor, domnul M.A. a gătit pentru diferite evenimente ale sătenilor de unde provine el.

Subiectul nr. 3- Ecohartă

Subiectul nr. 4

Doamna D.V. a lucrat ca și cofetăreasă, iar acestă meserie i-a adus multă satisfacție și bucurie. Povestește cu mare drag despre anii în care mergea zilnic la muncă. De când s-a pensionat lucrează ca femeie de servici sau ajută mai bine zis diferite instituții în întreținerea curățeniei, dar evident fără carte de muncă.

Acum are vârsta de 68 de ani și s-a pensionat în urmă cu 10 ani.

Despre sistemul de pensii a fost informată de la locul de muncă și beneficiază de pensia anticipată.

Perioada care a urmat imediat după momentul pensionării nu și-o amintește detaliat, însă a așteptat acest eveniment. Probleme nu a întâmpinat deoarece locuiește la casă și a avut de lucru, nu s-a plictisit. Din punct de vedere medical este sănătoasă, are doar dureri la spate atunci când face efort. Odată cu retragerea din activitatea profesională nu a afectat-o nimic în mod deosebit.

Schimbările care au apărut odată cu îmbătrânirea sunt: încărunțirea părului, dureri la nivelul spatelui, a picioarelor și a început să uite anumite lucruri, dar mărunte.

La medicul de familie merge doar dacă este răcită sau alte boli ușoare, deoarece probleme mari de sănătate nu a întâmpinat până acum.

Doamna D.V. locuiește în Oradea la casă împreună cu soțul și au un băiat care este căsătorit și locuiește tot în oraș dar în alt cartier. Se înțeleg foarte bine, întrețin casa și grădina împreună, iar fiul îi vizitează des.

Pensia reprezintă singura sursă de venit, pe care o consumă pe hrană, întreținerea casei și a grădinii. Doamna D.V spune că pensia îi ajunge pentriu a duce un trai modesc și nu îi lipsește nimic.

La sistemul de pensii din România spune că nu ar schimba nimic.

Subiectul nr. 4- Ecohartă

Subiectul nr. 5

Doamna R.T. are 83 de ani și s-a pensionat în anul 1994 după ce a lucrat 25 de ani în croitorie. O mare parte a timpului a stat acasă și a avut grijă de copii. Despre sistemul de pensii a fost informată atât de la familie cât și de la locul de muncă.

Tipul de pensie de care beneficiază este pensia de urmaș.

Prima săptămână după pensionare a trecut foarte greu, povestește doamna R.T. și nu prea își găsea activități. Nu prea avea ce să facă prin casă înafară de mâncare și curățenie care îi ocupa puțin timp.

Soțul a decedat în urmă cu 7 ani. Își amintește cu durere despre acestă pierdere, dar totodată își amintește cu bucurie de anii petrecuți alături de soțul ei cu care a trecut prin multe bucurii și necazuri.

Doamna R.T a avut opt copii, dar trei dintre ei au decedat lăsând în urmă trei familii. Datorită pierderilor pe care le-a avut, a trecut prin perioade de depresie în care nu vorbea cu nimeni, se închidea în cameră și stătea singură toată ziua. Pierderea copiilor a fost dureroasă, dar îl avea alături pe soțul ei și odată cu pierderea acestuia a simțit că nu mai are niciun sprijin.

Locuiește la țară împreună cu una dintre fiice și cu familia acesteie: soțul și doi copii. Stau în aceeași curte însă au două case. Cu ginerele are o relație tensionată cu certuri. Doamna R.T a spus că în momentul în care a trecut casa pe numele ginerelui se purta frumos cu ea, iar apoi a amenințat-o să plece din casă. Datorită certurilor dintre ea și ginere s-a răcit și relația cu fiica ei, deoarece fiica este prinsă oarecum la mijloc, între mamă și soț.

Pensia de urmaș este singura sursă de venit și în prezent nu desfășoară nicio activitate pentru sporirea venitului, dar în trecut, când sănătatea îi permitea, vindea lactate în piață.

Doamna D.T. gătește în ficare zi pentru ea și pentru fiica sa, deoarece aceasta lucreză, la fel și soțul ei și încearcă să-i ajute atât cât poate. Îi place foarte mult să lucreze în grădină, să facă zacuscă și gem.

Pensia o cheltuiește pe medicamente, pe alimente și din ceea ce rămâne își ajută atât fata cu care locuiește, dar și nepoții.

Subiectul nr. 5- Ecohartă

Subiectul nr. 6

Doamna U.M. locuiește la țară împreună cu unul dintre băieți, iar soțul ei a murit în urmă cu 9 ani.

Ea are 76 de ani și beneficiază de pensie de urmaș. Doamna U.M a spus că dacă nu se cununa civil, la insistențele soțului, atunci acum nu putea să beneficieze de pensia de urmaș, deoarece ea nu a lucrat niciodată din cauza distanței prea mari între satul unde locuiește și oraș. Un alt motiv pentru care nu a lucrat este faptul că a stat acasă și a avut grijă de cei patru copii: două fete și doi băieți.

Pentru a ajuta la sporirea venitului din partea soțului, ea a povestit că mergea să muncească la vecini (săpa pământul, culegea porumb) și primea bani și mâncare pe care o ducea copiilor.

A afectat-o foarte mult pierderea soțului, dar s-a resemnat și și-a dat seama că din acel moment va trebuie să se descurce singură. I-a fost greu să aibă grijă de animale și de grădină, dar a vândut o parte din animale, iar cu treburile gospodărești o mai ajută fiul.

Odată cu trecerea anilor, doamna U.M. a avut parte de mai multe schimbări atât fizice, cât și psihice: a devenit mult mai calmă, mai liniștită, a început să aibă mai multă răbdare în creșterea nepoților decât a avut în tinerețe cu proprii copii. O altă schimbare este durerea care a apărut la efort: dureri de spate, de genunchi etc, totodată pierderea clarității văzului, a auzului. A început să uite anumite date, întâmplări, nume pe care altă dată și le amintea fără probleme.

Relația dintre ea și copii este una specială. Cele două fete sunt la muncă în străinătate, un băiat locuiește în satul vecin, iar celălalt fiu locuiește cu ea. A avut mici conflicte cu una dintre fete atunci când aceasta din urmă s-a căsătorit, deoarece nu a fost de acord cu relația sa, dar acum au trecut peste toate neînțelegerile și țin legătura prin intermediul telefonului, iar atunci când fiica sa vine acasă în concediu sau de sărbători o vizitează și pe mama sa.

Pensia este singra sursă de venit din care se descurcă cum poate, deoarece afirmă că medicamentele și mâncarea sunt foarte scumpe și ajunge să se împrumute la vecine. O mai ajută și fiul ei, dar și el e bolnav și are nevoie de salariu. Este de mare folos grădina pe care o au: cultivă porumb, cartofi, ceapă, morcovi, iar toamna pune murături, zacuscă, gemuri etc.

La sistemul de pensie ar modifica mărirea pensiilor.

Subiectul nr. 6- Ecohartă

Subiectul nr. 7

Domnul B.E. are vârsta de 79 de ani și s-a pensionat în anul 1994. Timp de 30 ani a lucrat în Oradea la diferite carmangerii. Locuiește într-o localitate din Bihor la o distanță de 20 de kilometri și mergea la muncă cu bicicleta, chiar dacă ploua sau era iarnă. A povestit că în zilele în care stătea suplimentar la locul de muncă și se făcea ora 10, mergea acasă și cum nu circulau mașini, deoarece nu avea toată lumea posibilitatea să-și cumpere, el mergea pe șosea, noaptea, singur.

Despre sistemul de pensii nu a fost informat, însă a avut un membru în familie care lucra în domeniu și l-a îndrumat. Tipul de pensie de care beneficiază este pensia de boală deoarece suferă de spondilită anchilozantă iar acest fapt a dus la retragerea din activitatea profesională mai devreme.

Perioada după pensionare a fost o perioadă de recuperare oarecum, deoarece boala s-a agravat și dacă până în anul 1993 nu l-a deranjat deloc simptomele, în ultimul an de lucru se simtea slăbit, își pierdea echilibrul și nu putea să stea mult timp în picioare ceea ce era solicitat la locul de muncă. A urmat un program de recuperare în Băile Felix care l-a ajutat foarte mult și prin intermediul Casei de Asigurări de Sănătate beneficiază de un tratament gratuit care ar fi fost costisitor dacă nu era compensat.

În anul 2000 a fost operat la colon la un spital din județul Cluj, unde a primit îngrijiri medicale admirabile, povesteșt el. Starea de sănătate nu îi mai permite acum să desfășoare aceleași activități pe care le desfășura în tinerețe. Deoarece locuiește la țară unde este mult de lucru, a făcut oarecum schimb cu soția sa, în sensul că el a învățat să gătească, iar soția muncește în grădină. A învățat să gătească de la soția sa dar totodată și nevoia l-a împins spre indepedență deoarece s-a mutat în tinerețe singur, departe de familie unde era nevoit să se descurce singur și să-și asigure traiul zilnic.

Odată cu trecerea anilor, domnul B.E. a început să se gândească la sfârșitul vieții, la moarte. Îl sperieacest lucru, însă speră să trăiască pentru a avea grijă de copiii fiului cu care locuiește.

El are doi băieți căsătoriți. Unul are 39 de ani, iar celălalt 34 de ani, iar cel din urmă locuiește împreună cu tatăl său și cu cele două fetițe.

Domnul B.E. ține legătura cu ambi copii și încercă să-i ajute, cât e posibil, de fiecare dată când aceștia au nevoie. Din pensia sa și a soției reușește să cumpere medicamente, hrană și toate cele necesare pentru un trai modest. A moștenit pământ de la părinții lui, iar acest lucru îi aduce venit în plus, deoarece cultivă și vinde porumb și varză în cantități mari. De acest lucru se ocupă băieții deoarece sănătatea nu îi mai permite să muncească pământul.

Subiectul nr. 7- Ecohartă

Subiectul nr. 8

Doamna S.R a lucrat în croitorie, iar în ultima perioadă înainte de a se pensiona a desfășurat activitatea într-o farbică de pantofi pe o durată de opt ani. În prezent are vârsta de 65 de ani și s-a pensionat în anul 2001, iar în prezent beneficiază de pensia anticipată.

Despre sistemul de pensie a fost informată de la sora sa și de la vecinele mai în vârstă care erau deja pensionate în vremea aceea.

Doamna S.R. a relatat prima săptămână cu statutul de pensionară ca fiind o perioadă frumoasă, de relaxare, o perioadă de concediu continuu. S-a obișnuit foarte repede, și-a dorit acest lucru, prin urmare nu a fost o perioadă neplăcută din viața ei ci chiar o perioadă de bucurie, de mai mult timp petrecut alături de cei dragi, de îngrijit curtea, de făcut mâncare, de odihnă după anii în care lucra de dimineața până seara.

Și-a dorit foarte mult să se pensioneze, mai ales pentru a avea grijă de nepoțica din partea unicului fiu cu care și locuiește. În anul 2001 nepoțica sa avea un an, iar mama a decis să meargă la lucru, iar bunica, adică doamna S.R. să rămână acasă și să se ocupe de nepoată. Au petrecut ani frumoși împreună: o ducea dimineața la grădiniță, mai târziu la școală, gătea pentru ea, se jucau. Doamna S.R povestește că se bucură că a reușit să contribuie la educația nepoatei pe care o iubește foarte mult.

Odată cu pensionarea nu a întâmpinat nicio dificultate, după cum am mai scus a reprezentat doar o peroadă frumoasă, mult așteptată, așadar nu a afectat-o nimic în mod deosebit, remarcabil, ci doar moartea tatălui care a avut loc în aceea perioadă, dar acest lucru nu are legătură cu pensionarea.

Schimbările care au apărut odată cu trecerea anilor au fost: încărunțirea părului, pierderea energiei, nu reușește să desfășoare activitățile pe care în tinerețe le făcea fără efort, fără nicio problemă, au apărut probleme ale vederii, acum poartă ochelari la citit, atunci când se uită la televizor. Schimbări fizice sau sociale, nu au fosr remarcate. Ține legătura cu fostele colege de la locul de muncă cu care a avut o legătură mai apropiată și se vizitează ori de câte ori au ocazia, în special cu ocazia sărbătorilor.

Doamna S.R. locuiește la țară împreună cu soțul și cu fiul și familia acestuia dar în case separate, împărțind aceeași curte.

Au o relație frumoasă, se înțeleg bine, o ajută pe nora sa să facă de mâncare, curățenie, atunci când aceasta stă mai mult la servici.

Soțul ei înca lucrează ca mecanic la o firmă de transport de persoane. Cei doi se înțeleg bine, au o relație frumoasă și spuncă nu s-ar acomoda unul fără celălalt, fiind împreună de patruzeci de ani.

Pensia este singura sursă de venit, dar împreună cu salariul soțului reușesc să acopere toate cheltuielile casei. În special aceasta acoperă cheltuielile lunare: medicamente, alimente, controale medicale, transport sat-oraș.

Doamna S.R. nu a desfășurat nicio altă activitate pentru a-și sporii veniturile lunare.

Subiectul nr. 8- Ecohartă

Subiectul nr. 9

Doamna B.I. are vârsta de 82 de ani și locuiește în casa fiului care este plecat în străinătate. S-a pensionat în urmă cu treizeci de ani pe caz de boală când și-a pierdut auzut din cauza bătăilor suferite din partea soțului. Are trei copiii fiecare fiind căsătorit la rândul având domiciliu stabil și familie, excepție făcând fiul care este plecat în Roma, care nu este căsătorit, deoarece este preot romano-catolic.

Femeia a locuit în casa natală, casa fiind înregistrată pe numele ginerelui ei, dar la insistențele fiului mai mare s-a mutat în casa acestuia, o casă mare cu două etaje și opt camere, unde locuiește singură. Casa mai necesită construcție, iar doamna B.I. în timpul iernii nu beneficiază de căldură. Din casă nu iese, deoarece sănătatea nu îi permite acest lucru. Copiii ei au încercat tot posibilul să îi cumpere un aparat auditiv însă boala este avansată și aparatul nu ar fi eficient. De asemenea au insistat să se mute la casa natală, unde ginerele și fiica ar avea grijă de ea, însă fiind sub influența fiului în a cărui casă locuiește, dorește să stea singură.

Momentul pensionării nu a fost unul brusc deoarece șeful și colegii ei știau de situația ei, nu făcea față cerințelor de la servici, iar acasă era agresată de soțul ei, care după un an a murit, iar ea a rămas singură și fiica ei s-a decis să se mute și să o ajute.

Prima săptămâna după pensionare i-a adus doamnei B.I. tristețe și o stare de melancolie. Îi era dor de colegii ei și de zilele în care era sănătoasă. Încet a început să nu mai audă bine, iar pierderea auzului a dus-o într-o stare de depresie.

Sursa de venit o constituie pensia de boală și banii pe care îi trimite fiul lunar pentru a se descurca. Are la poartă o sonerie care conduce la un bec, și atunci când o vizitează fiii sau nepoții se aprinde becul, iar ea coboară pentru a le deschide poarta. Are o relație conflictuală cu ginerele și spune că din cauza lui a plecta din casa natală.

Pensia o consumă pe alimente și pe medicamente. Fiul ei a angajat un bărbat care o vizitează, îi face cumpărăturile, îi cumpără medicamente și o duce la medic atunci când este cazul.

Doamna B.I. se simte bine singură, îi place să croșeteze și să sape în grădina din spatele casei.

De când s-a pensionat nu a facut nimic în vederea sporirii veniturilor.

Subiectul nr. 9- Ecohartă

Subiectul nr. 10

Domnul R.V. are vârsta de 68 de ani și este pensionat din anul 2005, având pensie pentru limită de vârstă. A fost inginer și toată viața a practicat acestă meserie. S-a pensionat deoarece firma unde lucra a falimentat.

Domnul R.V. a divorțat de soția sa în anul 2008, iar acum locuiește singur la țară. A decis să se mute la țară, deoarece la țară s-a născut și acolo a copilărit. Apoi s-a mutat la oraș, unde a continuat studiile superioare, a profesat, iar la vârsta de 55 de ani a hotărât să își cumpere teren la țară și să-și construiască el însușib propria casă. Are doi copii: o fată și un băiat, în vârstă de 38 și 35 de ani care locuiesc în Canada. Apartamentul în care a locuit în Oradea, a decis să rămână soției.

Cel mai mult l-a afectat divorțul prin care a trecut, dar și pierderea rolului profesional, iar când cei doi copii au decis să-și mute domiciliu în străinătate, de asemenea s-a acomodat foarte greu și a încercat să-și găseacă diferite activități pentru a uita de toate.

Casa în care locuiește în prezent, la țară, are o grădină mare, în care domnul R.V. muncește foarte mult cu drag și pasiune. A învățat să fie independent, să gătească, să facă și să întrețină curățenia. Din grădină cultivă toate legumele și fructele, care spune că îl ajută să facă economie enormă la bani. Pune zacuscă, compoturi, sucuri, gemuri, vinete și multe altele, care îl ajută să ducă o viață sănătoasă. Îi place foarte mult să facă mișcare, să meragă pe jos și să citească.

Pensia pe care o are îi ajunge să-și satisfacă nevoile, ba chiar pude deoparte în fiecare lună și călătorește în ficare an în diferite locații. A fost în America, Egipt, Canada și multe altele. Iarna își mută domiciliu privizoriu în Canada la copiii săi unde și-a cumpărat un apartament.

În urmă cu doi ani a trecut printr-o perioadă dificilă când a fost diagnosticat cu cancer, dar a fost la mai mulți medici care i-au spus că nu are această boală. Atunci se simțea foarte rău, era slăbit și nu reușea să desfășoare activitățile zilnice. Nu mai era în stare nici măcar să tundă iarba din curte sau să cultive, obosea foarte repede. Acum se simte mai bine dar boala nu a fost identificată nici după doi ani. A avut diferite diagnostice care l-au speriat, dar a trecut peste toate.

În prezent are o relație cu o femeie cu care se înțelege bine având lucruri în comun.

Niciodată nu a desfășurat alte activități pentru sporirea veniturilor.

Subiectul nr. 10- Ecohartă

III.3. Analiza datelor

Precum se poate observa în tabelul de mai sus, interviul realizat de mine am dorit să fie diversificat, să cuprindă în populația de analiză atât vârstnici pensionați recent cât și vârstnici pensionați cu mai mulți ani în urmă.

În alegerea cazurilor am ținut cont de distribuirea uniformă a subiecților în funcție de vârstă, sex, profesie, domiciliu (în mediul urban sau rural), stare civilă sau studii.

Din cei cei zece subiecți intervievați: șase sunt de sex feminin, iar patru sunt de sex masculin. Am încercat să cuprind pe parcursul studiului vârsnici care să beneficieze de toate tipurile de pensie, astfel din cei zece, trei persoane beneficiază de pensie de urmaș, trei de pensie de boală, doi vârstnici beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, iar două persoane beneficiază de pensia anticipată.

În ceea ce privește stare civilă, patru vârstnici din cei zece intervievați sunt văduvi , cinci sunt căsătoriți, iar unul a decis de comun acord cu soția să divorțeze. Atunci când am ales beneficiarii, m-am gândit ca și vârsta să fie variată pentru a-mi da seama pe de-o parte cum povestesc de acomodarea după pensionare cei care s-au pensionat de doi-trei ani și pe de altă parte cei care s-au pensionat de mai bine de douăzeci de ani, când am putea spune că au dat uitării acea perioadă și s-au acomodat cu noul stil de viață.

Sunt câteva aspecte generale pe care le-am întâlnit la toți subiecții, mai exact: apariția durerilor de spate, a picioarelor, încărunțirea părului, pierderea clarității văzului și nu în ultimul rând pensionarea a dus la scăderea veniturilor. Patru din cei zece intervievați au desfășurat diferite activități pentru sporirea veniturilor, folosindu-se de abilitățile utilizate în activitatea profesională sau și-au îndreptat energia și timpul liber spre dobândirea de noi activități pentru a-și asigura traiul lor și celor cu care locuiesc.

Doi din cei zece subiecți s-au acomodat greu cu statutul de pensionar, dar odată cu trecerea timpului s-au acomodat.

Una din cele zece persoane intervievate are studii superioare, patru au studii postliceale, doi au doar școala primară și trei au făcut școala gimnazială.

III.4. Interpretarea datelor

Așa cum am mai spus, metoda de cercetare pe care am ales să o folosesc este interviul individual, semi-structurat.

Cunoaștem faptul că îmbătrânirea este o etapă din viața fiecărui om, inevitabilă, care aduce cu sine o serie de schimbări. Aceste schimbări sunt acceptate de o parte de oameni, însă întâlnim o parte din populație care nu acceptă aceste schimbări. De exemplu, unui bărbat îi este greu să accepte fapul că nu mai poate desfășura aceleași activități pe care în tinerețe le făcea fără nicio problemă.

Pensionarea este un eveniment care are loc odată cu îmbătrânirea. A avea un loc de muncă înseamnă pentru unii a avea un rost în lume, în societate, iar odată cu pierderea acestui statut, omul devine ignorat. De exemplu un medic sau un profesor universitar acceptă cu greu eticheta de pensionar. Știind că au activat toată viața în acest domeniu, fiind importanți la vreamea aceea, iar odată cu pensionarea se retrag și sunt dați uitării, e dificil de suportat pentru fiecare.

Utilizând interviul și având ocazia să cunosc părerile mai multor oameni ajunși la vârsta pensionării și chiar depășind-o am constatat că se pot face mai multe clasificări.

O primă clasificare are în vedere domiciliul vârstnicului, mai exact în mediul rural sau urban. Cei din mediul rural se acomodează mai repede cu pensionarea, își găsesc repede activități în curte sau grădină, petrec serile la stradă, pe bancă cu vecinii. „Abia am așteptat să intru la pensie. Apoi ne-am cumpărat mai multe animale și toată ziua aveam grijă de ele și lucram în grădină.”(70 de ani, cu studii profesionale). Cei din mediul urban punând capăt activităților profesionale, nu își găsesc alte activități care să le ocupe timpul. „În prima săptămână după pensionare nu găseam nimic de făcut prin casă, soția mea făcea toată treaba, eu duceam câinele la plimbare și în rest mă uitam la televizor.”(68 de ani, cu studii superioare)

Bineînțeles că nu putem să generalizăm, în sensul că vom întâlni atât persoane care locuiesc la țară și nu își găsesc activități, cât și vârstnici de la oraș care au activități zilnice.

Un alt lucru pe care l-am constat se referă la faptul că pensionarea este un moment de bucurie pentru copiii care lasă nepoții în grija bunicilor. Patru din cele nouă subiecte au recunoscut că e o plăcere să aibă grijă de nepoței. „Recunosc că în creșterea copiilor nu am avut aceeași răbdare pe care o am cu nepoții. Dimineața eu îi duc pe amândoi la școală și la grădiniță, apoi merg la piață, ajung acasă fac mâncare, iar la ora doisprezece îi iau de la școală, ei fac temele singuri, sunt cuminți.” (68 de ani, fără studii superioare)

A doua clasificare se referă la diferența dintre femeile și bărbații care ajung la această etapă a pensionării. Femeile desfășoară activități în paralel cu serviciul prin prepararea mâncării, întreținerea casei, curățenie, iar la momentul pensionării, ele continuă aceste activități,iar retragerea din activitatea profesională nu este atât de remarcantă, ele chiar dorindu-și să sosească etapa pensionării pentru a avea mai mult timp liber.

Asepecte generale pe care le-am identificat în studiul pe care l-am realizat sunt: apariție firelor cărunte, încrețirea pielii, pierderea ușoară a memoriei, a auzului, a văzului.

Un aspect pe care l-am observat constă în faptul că lumea, societatea a evoluat cu pași repezi, atât din punct de vedere tehnologic, dar și psihologic, oamenii au o altă gândire.

În urma studiului am realizat că zece din cei zece subiecți cărora le-am aplictat interviul suferă de cel puțin o boală, trecerea anilor punând amprenta atât pe fizic cât și pe psihicul uman.

Analizând nevoile pe care le au vârstnicii am constatat că pe lângă nevoile financiare și medicale, ei au nevoie deosebită de sprijin emoțional care să le aducă mângâiere. „Copiii s-au făcut mari și au plecat la muncă în străinătate, iar noi am rămas aici singuri, bătrâni. De multe ori ne rugăm de vecini să ne ducă cu mașina în oraș la medic, pentru că nu avem cu ce să mergem. Pe fiica cea mare nu am văzut-o de patru ani, de când s-a căsătorit. Pentru noi e dureros să nu îi vedem atâta timp,ne descurcăm, nu avem probleme, dar am vrea să-i vedem mai des. Îmi aduc aminte când era curtea plină și se jucau, veneau rudele la noi, iar acum am rămas doar noi, singuri”.(72 de ani, fără studii superioare)

Am observat din interviurile pe care le-am aplicat că majoritatea vârstnicilor nu pot să doarme și dimineața se trezesc devreme între orele patru și șapte.

Odată îmbătrânirea, vârstnicul se gândește mai des la moarte și se apropie mai mult de Dumnezeu: „Am început să frecventez biserica pentru a lupta mai ușor cu boala și pentru a-mi alina durerile prin rugăciuni.” (56 de ani, studii postliceale)

Am întâlnit atât vârstnici cu studii superioare cât și vârstnicii doar cu patru clase. „Am fost opt frați la casa părintească, dar niciunul nu ne-am lăsat de școală. Chiar dacă frații mei au doar opt clase, eu și sora mea am avut noroc și am făcut și liceul. În ziua de azi, aproape toată lumea are facultatea sau chiar mai multe facultăți la fel și permis de mașină. Nu pot fi toți directori și patroni, trebuie să facă cineva și munca de jos.”(82 de ani, studii liceale)

O observație pe care am făcut-o se referă la starea de sănătate a vârstnicilor. Fiecare penionar suferă de cel puțin două boli, iar veniturile sunt mici în comparație cu cheltuielile pe medicamente, tratamente și analize. „nu sunt fonduri suficiente pentru medicamente niciodată…Banii sunt puțini și cheltuielile mari ” (65 de ani, pensie mică, locuiește cu soțul)

III.5 Concluzii și propuneri

Concluzii

Pe lângă nevoile financiare și medicale, vârstnicii au nevoie de sprijin emoțional, de afecțiune și mângâiere din partea celor dragi.

Dacă sunt cel puțin doi vârstnici și nu unul, privesc viața altfel (este eliminată monotonia, plictiseala, se înțeleg cel mai bine având aceeași vârstă, aceleași probleme)

Vârsta standard de pensionare a crescut de-a lungul timpului.

Între generații a existat și încă există mici neînțelegeri: tinerii doresc independență, doresc să se mute în momentul în care aleg să-și întemeieze o familie, iar părinții și bunicii rămân singuri. Cu ani în urmă exista obiceiul ca fata să se mute în casa băiatului, care locuia cu părinții și nepoții sau alți membrii. Acest obicei se mai păstrază încă în mediul rural, însă încet-încet se pierde, tinerii refuzând ajutorul celor de vârsta a doua.

Cine s-a bucurat de viață mereu, de copilărie, de adolescență, de vârsta maturității, trebuie să conștientizeze îmbătrânirea ca pe un lucru frumos.

Familia reprezintă cel mai important punct de sprijin pentru vârstnic.

Propun:

1.Crearea de activități de prevenire a efectelor negative care survin odată cu îmbătrânirea și anume consiliere și informare. Într-un cuvânt aș spune: acomodarea, pentru că aceste schimbări nu pot fi nici înlocuite, nici eliminate. Schimbările vârstei senectuții sunt pe cât se poate de normale și cine știe să se bucure de ele, o va face.

Asistentul social are un rol foarte important de a-l face pe vârstnic să conștientizeze acest întreg proces prin care v-a trece, să înțeleagă și să accepte toate aceste modificări naturale și inevitabile.

2.Înființarea unor locuințe, cu personal specializat, care să cuprindă activități zilnice: tehnica quilling, șah, croșetat, table, etv unde ei să se întâlnească și să aibă activități împreună. Acestea ar fi benefice și ar ocupa o parte din zi a vârstnicului, ar avea ocazia să-și creeze un cerc de prieteni, să poarte discuții pe diferite teme, să socializeze, deoarece ei se înțeleg cel mai bine unul pe altul. De asemenea s-ar putea obține sponsorizări și voluntariat.

Asistentul social are rolul de a ajuta persoana care se pregătește pentru pensionare, să nu clacheze odată cu încetarea activității profesioanle, ci să-și îndrepte atenția și energia spre alte activități relaxante, precum cele enumerate mai sus.

3.Organizarea unor evenimente culturale sau reduceri la operă, teatru, grădina zoologică, etc. De asemenea, organizarea unor excursii unde să petreacă timp frumos împreună, să viziteze obiective turistice.

4.Atunci când spunem pensionar nu ne referim doar la vârstnici, tocmai de aceea propun reducere la programul de fizioterapie, kinetoterapie pentru menținerea și îmbunătățirea stării de sănătate, pentru a avea mai ușor acces la tratamentele costisitoare, iar pentru cei în stare avansată, vizita medicului la domiciliu.

5. Nu în cele din urmă dragostea noastră, a celor din jur reprezintă sprijin și putere în toate schimbările și suferințele suportate de vârstnici.

BIBLIOGRAFIE

I.Tratate, monografii, cursuri universitare si alte lucrări de specialitate

APAHIDEANU, Octavian, Asistența socială a persoanelor de vârsta a treia, Ed. „Eftimie Murgu”, Reșița, 2001.

BANU, Gheorghe, Tratat de medicină socială, Ed. Casa Școalelor, București, 1944.

BOCANCEA, Cristian și George Neamțu, Elemente de asistență socială, Ed. Polirom 1999.

BODOGAI, Simona, Protecția socială a persoanelor vârstnice, Ed. Universității din Oradea, Oradea, 2009.

BOGDAN, Constantin, Geriatrie, Editura Medicală, București, 1997.

CHELCEA, Septimiu, Ioan Mărginean, Ion Cauc, Cercetarea sociologică. Metode și tehnici, Ed. Destin, Deva 1998.

CRĂCIUN, Ruxandra Maria, Asistarea (Acompanierea)bolnavului terminal în cotext familial, Editura Lumen, Iași, 2006.

CREȚU, Tinca, Psihologia vârstelor, Ed. Polirom, Iași, 2009.

GAL, Denizia, Asistența socială a persoanelor vârstnice. Aspecte metodoogice, Ed. Todesco, Cluj, 2003.

GÎRLENAU- ȘOITU, Daniela, Vîrsta a treia, Ed. Institutul European, Iași,2006.

MARC, Cristiana, Evoluția sistemului românesc de pensii, Ed. Universității din Oradea, Oradea, 2010.

MARSHALL, Mary, Asistența socială pentru bătrâni, Ed. Alternative, București, 1993.

MĂNOIU, Florica și Viorica Epureanu, Asistența socială în România, Ed. ALL, București, 1996.

MUNTEAN, Ana, Psihologia dezvoltării umane, Ed. Polirom, Iași, 2006.

MUREȘAN, Marta Roxana, Vârsta a treia între autonomie și vulnerabilitate, Ed. Limes, Cluj, 2012.

NEAMȚU, George, Tratat de asistență socială, Ed. Polirom, Iași, 2003.

NECHITA, Marius, Resurse și nevoi la persoanele de vârsta a treia, Ed. Universității de Nord, Baia Mare, 2008.

RIEMANN Fritz și Wolfgang Kleespies, Arta de a te pregăti pentru vărsta a treia, Trad. De Adela Motoc, Editura Trei, București, 2007.

SZARKA, Arpad, Asigurări și protecție socială, Note de curs, Ed. Universității din Oradea, 2008/2009.

SZARKA, Edit, Asigurări sociale, Suport de curs, Ed. Universității din Oradea, 2002.

II. Acte normative

Legea nr. 19 din 17 martie 2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, Monitorul Oficial nr. 140 din 1 aprilie 2000, cu toate modificările și completările ulterioare.

Legea 116/2002, privind prevenirea și combaterea marginalizarii sociale.

III. Surse Internet

https://ro.wikipedia.org/wiki/B%C4%83tr%C3%A2ne%C8%9Bătrânețe consultat la data de 05.11.2015

http://www.mmuncii.ro/j33/index.php/ro/comunicare/comunicate-de-presa/2427-mesaj-1-octombrie-ziua-internationala-a-persoanelor-varstnice consultat la data de 03.04.2016

https://ro.wikipedia.org/wiki/Osteoporoz%C4%83 consultat la data de 07.05.2016

http://revad.uvvg.ro/files/nr1/Articol%207%20-%20Batrin%20Dorin.pdf consultat la data de 26.06.2016

http://www.cnasr.ro/imag/files_10/51999447454363b36a67b5.pdf consultat la data de 14.04.2016

https://ro.wikipedia.org/wiki/Boala_Alzheimer consultat la data de 12.03.2016

Anexa nr. 1

Inițialele numelui:

Vârsta:

Ghid de interviu

Ce meserii ați practicat pe parcursul vieții?

În ce an v-ați pensionat?

Ați fost informat despre pensii, ajutoare sociale, servicii medicale? Dacă da, de unde?

Care este tipul de pensie de care dumneavoastră beneficiați?

Povestiți-mi prima saptămână după ce v-ați pensionat?

Care au fost problemele cu care v-ați confruntat după pensionare?

Ce v-a afectat cel mai mult?

Ce s-a schimbat în viața dumneavoastră odată cu pensionarea? (fizic, psihic, social)

Cum evaluați modificarea respectivă, pozitivă sau negativă?

Cum vedeți dumneavoastră diminuarea acestor consecințe negative?

Dar de multiplicare a consecințelor pozitive?

În ce mod beneficiați de servicii medicale?

Descrieți-mi, vă rog, relația dumneavoastră cu familia.

Cu care din ei locuiți?

Care sunt sursele dumneavostră de venit?

Pe ce vă cheltuiți dumneavoastră pensia?

La ce anume nu vă ajuge pensia?

Ați făcut ceva pentru a vă spori veniturile de când v-ați pensionat? (agricultură, creșterea

animalelor etc.)

Ce ați modifica la sistemul de pensii din România?

Ecoharta

Într-o săptămână obișnuită, dumneavoastră cu cine interacționați?

Legendă:

Relații strânse:

Relații echilibrate:

Relații slabe/întrerupte:

Relații bilateral:

Vârsta vârstnicului în ani împliniți ____ .

Sexul vârstnicului: 1. Masculin 2. Feminin

Care este starea civilă a dumneavoastră?

Care este ultima școală absolvită?

Care este naționalitatea dumneavoastră?

Care este religia dumneavoastră?

Anexa nr. 2- Acte legislative care reglementează situația persoanelor vârstnice din România

Legea numărul 19 din 17 martie 2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, Monitorul Oficial nr. 140 din 1 aprilie 2000,cu toate modificările și completările ulterioare;

Legea 387 din 31 decembrie 2007 a bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2008, Monitorul Oficial nr. 901 din 31 decembrie 2007;

Legea 411 din 18 octombrie 2004 privind fondurile de pensii administrate privat, publicată în Monitorul Oficial nr 1033 din 9 noiembrie 2004, republicată în Monitorul Oficial nr. 482 din 18 iulie 2007 și modificată și completată prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 112/2007;

Legea 204 din 22 mai 2006 privind pensiile facultative, publicată în Monitorul Oficial nr. 470 din 31 mai 2006 și modoficată și completată prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 112/2007;

Legea 578 din 14 decembrie 2004 privind acordarea unui ajutor lunar pentru soțul supraviețuitor, Monitorul Oficial nr. 1223 din 20 decembrie 2004, cu modificările și completările ulterioare;

Legea 540 din 27 septembrie 2002 privind casele de ajutor reciproc ale pensionarilor,Monitorul Oficial nr. 723 din 3 octombrie 2002.