Resursele Turistice ale Statelor Unite ale Americii

CAPITOLUL II. RESURSELE TURISTICE ALE STATELOR UNITE ALE AMERICII

2.1 RESURSELE NATURALE TURISTICE

După ce ne-am axat în primul capitol pe prezentarea generală a Statelor Unite ale Americii, în această a doua parte vom încerca să prezentăm câteva din resursele existente pe acest teritoriu. Luând în considerare diversitatea formelor de relief, Statele Unite au o gamă largă de atracții turistice naturale care merită văzute. Pentru început vom prezenta Parcurile Naționale ale SUA, câteva dintre ele fac parte și din patrimoniul UNESCO.

Tabel 2.1.1 Parcuri naționale SUA

Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_national_parks_of_the_United_States#National_Parks

Dintre acestea cele care fac parte din patrimonial UNESCO sunt:

Parcul Național Cavernele Carlsbad (1995)

Parcul Național Everglades (1979)

Parcul Național Marele Canion (1979)

Parcul Național Munții Smoky (1983)

Parcul Național Vulcanii din Hawaii (1987)

Kluane / Wrangell-St. Elias / Golful Ghețarului / Tatshenshini-Alsek (1979)

Parcul Național Peștera Mamutului (1981)

Parcul Național Olympic (1981)

Parcul Național Redwood (1980)

Parcul Internațional al Păcii Ghețarul Waterton (1995)

Parcul Național Yellowstone (1978)

Parcul Național Yosemite (1984)

Parcul Național Cavernele Carlsbad – New Mexico

Complexul Capitan Reef, care datează din perioada Permiană (ultima perioadă a erei paleozoice) și în care s-au format Cavernele Carlsbad, Lechuguilla și alte peșteri, este unul dintre cele mai bine conservate și accesibile complexe disponibile pentru studiu științific din lume.

Parcul Național Marele Canion – Arizona

Marele Canion este unul dintre cele mai mari spectacole geologice ale pământului. Vastitatea sa este uimitoare, iar probele ce le dezvăluie despre istoria pământului sunt de neprețuit. Defileul cu o adâncime de 1,5 km variază în lățime de la 500 m până la 30 de km. Acesta are o lungime de 445 km și a fost format timp de 6 milioane de ani de activitatea geologică și eroziunea râului Colorado pe scoarța ridicată a pământului.

Parcul Național Munții Smoky – Carolina de Nord, Tennessee

Parcul este de o frumusețe naturală excepțională cu păduri virgine neatinse, inclusiv cel mai mare bloc de molid roșu virgin rămas pe pământ.

Parcul Național Peștera Mamutului – Kentucky

Acesta este renumit pentru dimensiunile sale și vasta rețea de canale orizontale extrem de mari. Aproape fiecare tip de formațiune din peșteră este cunoscută în cadrul site-ului, produsul reliefului carstic. Flora și fauna din Peștera Mamutului sunt cele mai bogate, cu mai mult de 130 de specii în cadrul sistemului de peșteri.

Parcul Național Yellowstone – Wyoming, Montana, Idho

Înființat în 1872, marea pădure naturală a Parcului Național Yellowstone acoperă aproape 9 000 km2 ( mai mare decât Rhode Island și Delaware combinate); 96% din suprafața parcului este în Wyoming, 3% în Montana și 1% în Idaho. Parcul Național Yellowstone este primul Parc Național din lume, iar Lacul Yellowstone este cel mai mare lac la altitudini ridicate din America de Nord. Yellowstone conține jumătate din toate caracteristicile geotermale cunoscute din lume,

Parcul Național Yosemite – California

Există o topografie glaciară excepțională, incluzând spectaculoasa Vale Yosemite, o despicătură sculptată de ghețari, adânca de 914 m. Aceste caracteristici geologice oferă un context pitoresc pentru pajiști montane și plantații de sequoia gigant, rezultând într-un peisaj divers de o frumusețe naturală și pitorească de excepție.

Până în acest moment am vorbit doar dspre Parcurile Naționale și bogățiile acestora, astfel, în continuare vom prezenta și unele dintre celelalte atracții naturale ale Statelor Unite, câteva dintre acestea ar fi: Cascada Niagara, Marile Lacuri, Cheile Floridei, Nisipurile Albe etc.

Cascada Niagara

A doua cea mai mare cascadă din lume, Niagara este depășită în dimensiuni doar de Cascada Victoria din Africa de Sud. În timpul iernii, ceața de la cascade îngheață pentru a forma movile uriașe de gheață, care au o grosime de până la 15 metri. Gheața de multe ori se întinde pe o lungime de câțiva kilometri și formează un pod de gheață peste cascade. Înainte de 1912, turiștii traversau podul de gheață, dar practica a fost scoasă în afara legii după ce trei turiști au murit atunci când gheața s-a spart pe 04 februarie 1912.

Marile Lacuri

Lacurile sunt situate pe granița dintre Statele Unite și Canada, atingând Ontario în Canada și Michigan, Wisconsin, Minnesota, Illinois, Indiana, Ohio, Pennsylvania, New York în Statele Unite. Aproximativ 34 de milioane de persoane din Statele Unite și Canada trăiesc în bazinul Marilor Lacuri. Mai mult de 3 500 de specii de plante și animale populează bazinul Marilor Lacuri, inclusiv 170 de specii de pește.

Astăzi, Marile Lacuri sunt locuri populare de petrecre a timpului liber, de plimbare cu barca, pescuit și alte activități recreative și încă servesc ca mod important de a transporta mărfuri, dar acestea nu au fost întotdeauna în forma lor actuală. Acum aproximativ 14 000 de ani, zona Marilor Lacuri a fost acoperită cu un ghețar care avea o grosime mai mare de 1 km. În timp ce ghețarul s-a topit, acesta s-a mutat încet spre Canada și a lăsat în urmă o serie de depresiuni mari, care s-au umplut cu apă. Acestea au format forma de bază a Marilor Lacuri și în urmă cu aproximativ 10 000 de ani Marile Lacuri au luat forma care ne este familiară astăzi.

Marile Lacuri sunt presărate cu mai mult de 30 000 de insule. În timp ce multe dintre insule sunt mici și nelocuite, cea mai mare este Insula Manitoulin din Lacul Huron cu o suprafață de 2 766 km2. Aceasta este de asemenea, cea mai mare insulă din orice organism intern de apă de pe planetă.

Cheile Floridei

Key West

Situat mai aproape de Cuba decât de Miami, Key West este paradisul subtropical sudic al Floridei, o confluență unică de istorie, climă, frumusețe naturală, diversitate culturală, arhitectură și o atracție romantică ne mai întâlnită. Străzi aliniate cu palmieri și cu case în formă de turtă dulce au fost casă pentru Ernest Hemingway, Tennessee Williams, Elizabeth Bishop, Robert Frost and Jimmy Buffett, câțiva dintre oamenii faimoși care au descoperit alinare și inspirație în orașul- insulă, a cărui patrimoniu cubanez și bahamez a fost inspirat în mare parte de „distrugătorii” bahamezi, pescarii comerciali, „paraziții” și de producătorii de trabucuri cubaneze.

2.2 RESURSELE ANTROPICE TURISTICE

Casa Albă

Aceasta a fost inițial construită din 1792 până în 1800; a fost construită de oameni plătiți și sclavi, au fost aduși inclusiv zidari din Scoția. Acesta a fost arsă de soldații britanici în timpul războiului din 1812, dar a fost reconstruită în 1815-1817.

Casa Albă dispune de 132 camere, 32 băi și 6 nivele de a găzdui toate persoanele care trăiesc, lucrează și vizitează Casa Albă. Are, de asemenea 412 uși, 147 ferestre, 28 șeminee, 7 scări și 3 lifturi. Casa Albă primește aproximativ 6.000 de vizitatori pe zi.

Primul președinte al Statelor Unite care a trăit în Casa Albă a fost John Adams (al doilea președinte al SUA). Adams și familia sa s-au mutat la Casa Albă în 1800. Ei au locuit anterior în Philadelphia, Pennsylvania (care a fost capitala temporară a SUA în timp ce Washington D.C, a fost construit). Când familia Adams s-a mutat în Casa Albă, interiorul clădirii nu a fost încă terminat. Construcția a fost finalizată în timpul mandatului lui Thomas Jefferson (1801-1809).

Între 1948 și 1952, în timpul administrației Truman Harry, Casa Albă a fost complet renovată după ce s-a dovedit a fi defectuasă structural. Încadrarea de oțel a fost adăugată pentru a consolida pereții, dar camerele originale au fost reconstruite.

Statuia Libertății

Statuia Libertății, un colos gol compus din foi subțiri de cupru pe un cadru de oțel, se află pe Insula Libertății, la intrarea în New York Harbor. Statuia a fost proiectată de sculptorul Frédéric Bartholdi în colaborare cu inginerul Gustave Eiffel, și a fost un cadou de la Franța cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la Independența americană în 1876. Proiectarea și construcția sa au fost recunoscute la acea vreme ca fiind una dintre cele mai mari realizări tehnice ale secolului XIX și considerată o punte de legătură între artă și inginerie. Deasupra piedestalului (proiectat de arhitectul american Richard Morris Hunt), Statuia a primit milioane de imigranți în Statele Unite, de când a fost inaugurată în 1886.

Ea ține o torță și o tăbliță pe care este înscrisă data Declarației Americane de Independență (04 iulie 1776). De la sol la partea de sus a torței statuia măsoară 93 de metri, și cântărește 204 de tone metrice. Deoarece se știa care va fi locul în care urma să fie amplasată, statuia a fost concepută pentru a rezista vânturilor puternice. Astfel, la o viteză a vântului de 80 de km/h, statuia se înclină cu 7,62 cm, iar torța statuii cu până la 12,7 cm. Acest lucru îi permite construcției să se deplaseze mai degrabă, decât să se rupă în condiții de vânt puternic.

Știați că…

• În 1984, statuia a fost listată ca sit al Patrimoniului Mondial UNESCO

• Aproximativ 4 milioane de oameni vizitează statuia în fiecare an

• Cei șapte țepi de pe coroană reprezintă cele șapte oceane și șapte continente ale lumii, indicând conceptul universal de libertate

• În 1944 luminile din coroană luminau "punct-punct-punct-linie", care în codul Morse înseamnă V, pentru victoria din Europa

• Statuia a funcționat ca un far timp de 16 ani (1886-1902), iluminând la o distanță de până la 38 de km depărtare

• După atacurile teroriste din 11 septembrie, statuia a fost închisă din motive de securitate, dar piedestalul s-a redeschis în 2004, iar Statuia din 2009, dar numai un număr limitat de vizitatori sunt în măsură să meargă până la coroană.