Resursele Naturale Si Dezvoltarea Economica

Introducere

Lucrarea propune o analiză asupra modului de utilizare a resurselor naturale la nivelul județului Ialomița ținând cont de factorul biodiversitate.

Dezbătută din mai multe perspective, această temă se dovedește a fi de importanță majoră datorită faptului că resursele naturale sunt de o importanță majoră pentru om și economie.

Biodiversitatea reprezintă condiția primordială a existenței civilizației umane, reprezentând suportul vieții și al dezvoltării socio- economice. Aceasta are o valoare economică prin utilizarea celor două componente majore: resursele naturale neregenerabila (combustibili minerali, fosili etc.) și resurse naturale regenerabile – diferite specii de plante, animale care sunt folosite pentru producerea de energie sau pentru extragerea unor substanțe, cum ar fi cele utilizate în industria cosmetică.

Lucrarea este structurata în trei capitole. În primul capitol am prezentat idea principal a lucrării și anume importanța conservării biodiversității prin prisma utilizării durabile a resurselor naturale. În cel de – al doilea capitol am prezentat starea actuală și factori care acționează asupra resurselor naturale și a biodiversității. În ultimul capitol al lucrării am prezentat un model de valorificare a resurselor naturale la nivelul județului Ialomița.

Amenajarea unei pensiunii ecoturistice pe malul lacului Amara ar contribui la dezvoltarea turismului durabil în județul Ialomița. Construirea ar avea un impact benefic asupra colectivității locale în sensul că ar apărea noi locuri de muncă

Am ales să vorbesc despre această temă deoarece cred că deschiderea unei pensiuni ecoturistice în orașul Amara ar avea succes datorită poziției favorabile ( 126 de km de București) și proprietăților terapeutice ale lacului.

Metoda de cercetare aleasa este cea a analizari de date statistice si informatii din documente oficiale ale unor institutii publice si a intepretarii acestora.

Mulțumiri profesorilor care ne-au sfătuit și îndrumat pe cai inteligente și mai ales părinților care sunt cel mai important sprijin la fiecare pas al vieții.

CAPITOLUL I – RESURSELE NATURALE ȘI DEZVOLTAREA ECONOMICĂ

Încă de la începuturile istoriei omenirii în relația dintre om și resursele naturale a existat o relație biunivocă care a condus la dezvoltarea economiei și totodată la creșterea calității vieții. Pe parcurs acesta relație a fost abordată în mai multe moduri de către filozofi, economiști etc.

1.1.Dimensiunea relației sistemului om – mediu – economie

Sistemul reprezintă totalitatea elementelor aflate în interdependență unele față de celelalte, care împreună formează on întreg organizat și structurează într-un mod eficient materialele dintr-un domeniu al științei potrivit scopului urmărit.

Abordarea sistematică a deschis un drum nou și plin de oportunității în multe domenii, principalele avantaje fiind:

Sinteza asupra sistemelor complexe;

Integrarea unor subsisteme pentru o gestiune comună;

Predictibilitatea evoluției unui proces, fenomen;

Posibilitatea formulării unor legii, principii, concept, abordări și modele de interes comun subsistemelor.

Pentru a putea înțelege în ansamblu dimensiunea relației om-mediu-economie trebuie să analizăm aceste concepte în mod separate.

Noțiunea de “economie” își are originea în Grecia Antică. Părintele economiei este considerat filosoful Adam Smith, care a debutat cu lucrarea “Avuția Națiunilor”, apărută în anul 1776. Configurarea economiei că știința începe odată cu apariția lucrării “Economie politică”, în anul 1615, scrisă să economistul francez Antonie de Montcherestien. O contribuție mare la dezvoltarea economiei a avut-o și J.M. Keynes.

Economia este “ansamblul activităților umane desfășurate în sfera producției, distribuției și consumului bunurilor material și serviciilor”.

Termenul de mediu natural reprezintă ansamblul factorilor fizici chimici și biotici, care acționează asupra unui organism, ori a unei comunității ecologice și care determină forma și supraviețuirea lor.

Termenul de “om” definește  o “ființă superioară, socială, care se caracterizează prin gândire, inteligenta și limbaj articulat iar din punct de vedere morfologic prin poziția vertical a corpului și structura piciorului adaptată la aceasta, mâinile libere și apte de a efectua mișcării fine și creierul deosebit de dezvoltat”.

Triada om – mediu – economie aduce se analiza problema resurselor naturale de care omul este dependent. Ecosistemele naturale pot funcționa independent de existența omului. Resursele naturale au un caracter finit, iar societatea actuală care este una bazată pe consum și a dublat consumul de resurse natural, punând în pericol existența ecosistemelor care încă funcționează. Aceasta observație justifica nevoia schimbării economiei societății actuale, cu o ecoeconomie care să aibă în vedere conservarea mediului înconjurător.

Figura 1.1 – Triada om – mediu – economie

1.2. Modelul european pentru valorificarea resurselor naturale

Mediul și resursele naturale constitute principalele componente ale funcționării sistemului economic. Acestea reprezintă baza activităților economice, care pot avea un impact favorabil sau nefavorabil în dezvoltarea societății.

Definiții ale resurselor naturale:

“În formă elementară, resursele cuprind substanțe, energie, informație, care sunt și componentele entropiei.”

“Baza existenței vieții pe Terra”

“Totalitatea zăcămintelor de minerale și de minereuri, a terenurilor cultivabile și utilizabile, a apelor și pădurilor de care dispune o țară”

Modelele anterioare și cele actuale de gestionarea resurselor naturale au condus la degradarea mediului și la epuizarea resurselor. Pentru crearea unei “economii eficiente” ar trebui să se schimbe aceste tendințe.

Majoritatea tăriilor din Uniunea Europeană depind în mare măsură de resursele natural. Dacă se că continuă cu aceleași modele de dezvoltare, degradarea și epuizarea resurselor naturale va continua, iar pe lângă acestea se mai adaugă și creșterea de deșeuri menajare, industrial etc.

În prezent , circa 16 tone de resurse sunt utilizate anual pe cap de locuitor în Uniunea Europeană, din care 10 tone stocuri de material (infrastructura, locuințe, bunuri durabile) și 6 tone ies din circuitul economic drept deșeuri.

La nivel European s-au concretizat o serie de decizii fundamentale în ceea ce privește conservarea resurselor naturale și crearea unei economii sustenabile care are ca scop principal protejarea mediului înconjurător.

Strategii privind conservarea resurselor naturale din Uniunea Europeană:

Strategia tematică privind utilizarea durabilă a resurselor naturale din 2005;

Strategia de dezvoltarea durabilă a UE;

Strategia Europa 2020.

Cu două mii de ani în urmă, Terra era populată de circa 500 de milioane de ființe umane. După anul 1800 populația lumii a început să crească semnificativ, ajungând în anul 2000 să numere o populație de aproximativ 6 miliarde de oamenii. Ce mai mare parte a populației lumii este în continental Asiatic, în peninsula Indochina.

Nevoile oamenilor au fost studiate încă din antichitate. Conform filozofului grec Socrate, omul avea patru nevoi fundamentale: hrana, adăpost, îmbrăcăminte și credința. Astăzi , numărul nevoilor a evoluat, ele fiind reprezentate într-un alt mod de psihologul umanist de origine americană Abraham Maslow.

Raportul om-mediu a fost un subiect care a trezit interesul multor filozofi, specialist în științele naturii, a marcat marile religii ale lumii, în centrul atenției fiind descifrarea mecanismului și ajustarea lui spre echilibru..

Cealaltă componenta analizată, economia este supusă unui proces continuu de evoluție, întrucât progresul tehnologic de valorificarea resurselor naturale sunt din ce în ce mai importante, aducând noi resurse în spațiul economic și noi mijloace de amplificare a producției agricole.

1.3. Dezvoltarea durabilă a resursele naturale sub presiune antropică

Definiția dezvoltării durabile cel mai des întâlnită aparține lui Lester Brown: ”Dezvoltarea Durabilă este dezvoltarea care urmărește satisfacerea nevoilor prezentului , fără a compromite posibilitatea generațiilor viitoare de a-și satisface propriile nevoi”.

Dezvoltarea durabilă mai este definită ca fiind: “ansamblul de transformării calitative, structural și orientative, petrecute atât în economie, cât și în cercetarea științifică și a tehnologiile de fabricație, în mecanismele și structurile organizatorice, de funcționare a economiei, în modul de gândire și în comportamentul oamenilor”.

Asupra resurselor naturale acționează mai mulți factori de mediu după cum urmează în tabelul 1:

Tabelul 1 – Factorii de mediu și manifestarea presiunii acestora

Sursa: http://www.eea.europa.eu

Evoluția raportul cerințe umane/ resurse naturale nu este posibilă pe termen lung din cauza capacității limitate a resurselor naturale de a se regenera.

Parlamentul European recomanda o serie se soluții pentru susținerea conceptului de dezvoltare durabilă și crește a calității vieții:

Plasarea finite umane în centrul oricărei politici de dezvoltare;

Adoptarea unei politici socioeconomic compatibile cu viață și bunăstarea;

Promovarea noilor modele de producție și consum în condițiile democratizării economiei, regăsita în angajamentul cetățenilor pentru o responsabilitate socială crescândă, într-un cadru de coeziune și justiție;

Sprijin dat propunerii formulate de Johannesburg, privind punerea în practică a unor instituții internaționale unice care să aibă atribuții și răspunderi la nivel global în probleme de mediu și care să aparțină ONU;

Încurajarea contactelor și dialogului cu participanții organizațiilor antiglobalizare și atragerea lor în procesul de elaborare a politicilor de dezvoltare prin mijloace pașnice;

Promovarea guvernării mondiale care permite comunităților umane să găsească de interdependentă și integrare în biosfera de o manieră pașnică și durabila.

Pentru a de se putea schimba traiectoria actuală de dezvoltare socioeconomic presupune inițierea unor proiecte de protejare și conservarea a resurselor umane.

Expansiunea demografică tot mai accentuată a determinat că ființă umană să se deplaseze în ținuturi mai puțin prielnice, cu ierni foarte geroase ori veri aride, dovedind o mare capacitate de adaptare diferențiindu-se că ocupații ( vânătoare, pescuit etc.), că mod de viață, modalitate de hrănire etc. în acest fel limitele spațiului de locuit ale ființei umane s-a extins necontenit, fiind prezent chiar și în cele mai izolate și neprimitoare locuri de pe Terra.

Această putere de adaptare a omului s-a datorat tocmai rațiunii care l-a dus dus la cunoaștere calitativă a mediului. Încă de la începuturile omenirii, ființă umană a căutat să folosească mediul înconjurător pentru ași procura hrana, îmbrăcăminte sau pentru construirea adăposturilor.

Resursele naturale și ecosistemele au suferit modificării când omul preistoric a trecut la agricultură.

Factorii care au influențat ecosistemele și resursele naturale ca urmare a apariției agriculturii sunt:

Despăduririle;

Acumulări de ape pentru irigație;

Terasare terenurilor în pantă;

Degradare solurilor;

Folosirea pesticidelor si a ingrasamintelor.

În majoritatea abordărilor teoretice ale triadei om – mediu – natura temă cu cel mai des analizată este controlul numărului populației, dar gestiunea acestei creșterii este departe de a găsii soluții pertinente, fiind îngreunată de motive morale, religioase etc.

Problema controlului numărului populației este amplu dezbătuta de diverși teoreticieni. Unii consideră că este necesară o intervenție promptă și consideră Pământul ca fiind un pacient bolnav de cancer, iar cauza îmbolnăvirii lui sunt oamenii. Din fericire există și unii gânditorii mai umaniști care presupun soluții acceptabile pentru gestionarea raportului dintre populație și resurse. Bill Gates, fondatorul companiei Microsoft, considera că cu ajutorul ingineriei genetice se pot obține plante care să conțină toate elementele necesare supraviețuirii ființei umane. O altă teorie interesantă este și omului de știință, Stephan Hawking care afirmă: ”Cred că viitorul pe termen lung al rasei umane este în spațiu. Va fi și așa destul de dificil să evităm producerea unei catastrofe pe Terra în următorii ani”.

CAPITOLUL II – PRESIUNEA ANTROPICĂ EXERCITATĂ ASUPRA RESURSELOR NATURALE ȘI ASUPRA BIODIVERSITĂȚII JUDEȚULUI IALOMIȚA

2.1. Prezentarea județului Ialomița

Județul Ialomița a fost înființat pe baza legii nr.2/1968 care reprezintă organizare administrativă a României. Delimitarea județelor s-a realizat prin decretul nr.15/23.01.1981, ținând cont de anumite criterii geografice, sociale economice, de tradiții ale populației..

Ca unitate adminstrativ-teritoriala, Județul Ialomița, are calitatea juridică deplină de drept public, având în componență sa un patrimoniu.

Relieful este reprezentat în cea mai mare parte de câmpie. Altitudinea maxim este de aproximativ 100 metri și se regăsește în Platoul Hagienilor. O altă formă de relief prezenta în județul Ialomița este luncă, fiind prezența în Lunca Dunării și Lunca Ialomiței.

Județul Ialomița se afla în partea de sud-est a țării, în partea estică a Câmpiei Romane. Acesta este străbătut de parcursul inferior al Ialomiței și la interferența importante drumuri comerciale, reprezentând drumul dintre capital țării și Marea Neagră.

Coordonatele geografice extreme în care județul Ialomița este încadrat sunt următoarele:

Spre Nord – latitudine nordică (la Nord de satul Malu Roșu, Comună Armășești);

Spre Sud – latitudine nordică (la sud de cartierul Buliga, municipiul Fetești);

Spre Est – longitudine estică (la est de satul Retezatu, comună Stelnică);

Spre Vest – longitudine estică (la vest de satul Rasimnicea, comună Brazi).

Figura 2.1 Harta județului Ialomița

Sursă: http://hartaialomita.ro/

Vecinii județul Ialomița sunt:

La Nord – județul Brăila și Buzău;

La Nord-Vest – județul Prahova;

La Vest – județul Ilfov;

La Sud – județul Călărași;

La est județul Constanța;

2.2. Modul de utilizare a terenurilor

Suprafața totală a județului Ialomița este de 4.453 (445.289 ha.), acesta fiind împărțită astfel: 3.236 suprafața agricolă, 258 suprafața forestieră, 389 terenuri cu altă destinație și aproape 69 terenuri neproductive..

.

Figura 2.2 Structura județului Ialomița pe tipuri de utilizare a spațiului

Sursă: Strategia de dezvoltare a județului Ialomița 2009-2020

.

În Figura 2.2 se observă că, cea mai mare parte a spațiului este destinată pentru agricultură. Județul Ialomița deține terenuri agricole favorabile desfășurării unei agriculturi moderne și eficiente din punct de vedere al producției, respectiv aluviosoluri, cernoziomuri și solonceacuri

În ceea ce privește structura ansamblului agricol pe categorii de folosință, predominant este terenul arabil. La nivel regional ( Regiunea Sud Muntenia ). Județul se situează pe locul 3 din acest punct de vedere. Pentru celelalte categorii de folosință, județul Ialomița ocupa locul 5 la suprafață cu pășuni, locul 4 la suprafețele cultivate cu vița de vie și locul 6 la suprafețele cultivate cu pomi.

Modul de utilizare a terenului în județul Ialomița este reprezentat în figură 2.3

Figura 2.3 Modul de utilizare al terenurilor în anul 2013

Sursă: Institutul Național de Statistică

Acțiunea factorului antropic are cel mai mare impact asupra zonei. În timp, presiunea antropică și efecte acesteia s-au regăsit în peisajul geografic al județului Ialomița. Agricultura reprezintă ramură de bază al acestui areal, prin cultivare de cereale.

Terenurile agricole reprezintă cea mai mare parte a județului. Suprafața arabilă cu destinație pentru culturii reprezintă cea mai mare parte a suprafeței agricole, și anume 94%. Celelalte suprafețe sunt prezente pe spații reduse,

Suprafața fondului funciar în funcția de formă de proprietate la nivelul județului Ialomița se prezintă astfel:

Figura 2.4 Suprafața fondului funciar după formă de proprietate

Sursă: Institutul Național de Statistică

Suprafața fondului funciar după formă de proprietate în județul Ialomița este reprezentată de un procent de 83% teren deținut de persoane fizice sau juridice și restul de 17% reprezintă suprafețele de teren aflate în proprietatea statului. Majoritatea terenurilor private sunt folosite in mediul rural de asociatii agricole pentru cultivarea diferitelor plante.

2.2.1 Utilizarea terenurilor în proprietate privată

În tabelul 2 este prezentată situația utilizării terenurilor aflate în proprietate privată în perioada 2010 – 2013.

Tabelul 2 – Utilizarea terenurilor proprietate privată

Sursă: Institutul Național de Statistică

În tabelul 2 se observa faptul că agricultura din județul Ialomița a avut de suferit, având drept cauză principală dorința proprietarilor de terenuri să exploateze la maximizeze profiturile. Aceștia au exploatat solul în dorința de a crește producția. În perioada 2010-2013, suprafața privată agricolă a județului a scăzut cu 2612 hectare. În această perioadă s-a înregistrat un număr de 135 de hectare de terenuri care nu mai sunt neproductive.

Suprafețele cu păduri ale județului au crescut cu 167 de hectare în 4 ani, reprezentând o creștere de aproximativ 8% față de anul 2010.

2.2.2. Utilizarea terenurilor în proprietatea statului

În tabelul 3 este prezentată situația utilizării terenurilor aflate în proprietatea statului în perioada 2010 – 2013.

Tabelul 3 – Utilizarea terenurilor proprietate statului

Sursă: Institutul Național de Statistică

În perioada 2010 – 2013 se observă că suprafața agricolă deținută de stat a crescut cu 2565 de hectare. Suprafața arabilă a înregistrat o creștere semnificativă 2928 hectare. În această perioadă 98 de hectare au intrat în categoria terenurilor degradate și neproductive.

2.3. Dinamica populației

Prin dinamica populației se înțelege suma schimbărilor cantitative care sunt realizate în cadrul unei structurii a populației.

2.3.1. Evoluția populației

În perioada 2009 – 2013, populația județului Ialomița a scăzut cu 4232 persoane, aproximativ 846 pe an. Acest fenomen are efecte atât la nivel regional, cât și la nivel național, având cauze principale migrația populației active în țării dezvoltate economic cu scopul găsirii unui loc de muncă, mortalitatea infantilă datorită stării de sănătate precare și a slabei pregătiri a mamelor și sporul natural negative. Densitatea medie a locuitorilor a suferit schimbări minime, în cei 5 ani analizați scăzând cu circa 0,9%.

La nivelul județului Ialomița populația în funcție de mediul de proveniența în anul 2013 se prezintă astfel:

Figura 2.5 Populația în funcție de mediul de rezidență în anul 2013

Sursă: Direcția Județeană de Statistică Ialomița

În funcție de mediul de rezidența al populației, structura locuitorilor din mediul urban reprezintă 46%, iar locuitorii din mediul rural 54%.

În regiunea Sud Muntenia, locuitori din mediul rural sunt reprezentați de un procent de 60,5 %, iar ce i din mediul urban de 39,5%.

2.3.2. Ocuparea forței de muncă pe sectoare de activitate

Conform datelor furnizate de Institutul Național de Statistică, populația a ocupată civilă din județul Ialomița a variat între 95,5 mii persoane în anul 2010, fiind urmată de o creștere, în anul 2013 înregistrându-se 97,7 mii persoane.

Figura 2.6 Populația ocupată în principalele sectoare de activitate în anul 2013

Sursă: Institutul Național de Statistică

Județul Ialomița se caracterizează prin ponderea mare a populației ocupate în agricultură, 44,3 mii persoane în anul 2013. În timp, pe fondul dispariției sectorului industrial, ponderea populației ocupate în industrie este relativ redusă în județul Ialomița. ( aproximativ 15% din populația ocupată totală a județului).

Populația din Ialomița ocupată în alte sectoare se prezintă astfel: în sectorul comerțului există un trend crescător în anul 2009, față de anul 2013, în sectorul transport și depozitare se înregistrează o creștere de 5,5 % din anul 2009 până în 2013. În sectorul sănătate și asistenta socială se înregistrează o scădere de 35, 5 % având drept cauză principală migrația medicilor. Învățământul din județ a avut a înregistrat o scădere semnificativă a cadrelor didactice în perioada analizată.

2.4. Presiunea umană asupra spațiului din județul Ialomița

Fiecare element are un rol reprezentativ în crearea mediului natural, fiind într-o strânsă legătură unele cu celelalte. Pentru a trăi mai bine oamenii au creat așezări, au cultivat terenuri , au construit uzine etc.

2.4.1. Spațiul agricol

Spațiul agricol este definit ca fiind o întindere de pământ folosit pentru cultivarea unor plante care au rol important în economia unei țării.

Activitatea desfășurată de agenții economici din agricultură ocupa un loc important în cifra de afaceri a județului, fiind un sector economic ce absoarbe un important segment al forței de muncă din județ.

Structura terenurilor agricole cuprinde 94% terenuri arabile, 4,8 pășuni, 1% teren ocupat de vii și pepiniere viticole și 0,2% terenuri de livezi și pepiniere pomicole.

În tabelul 4 am prezentat evoluția culturilor din județul Ialomița în perioada 2009-2013.

Tabel 5- Suprafață cu principalele culturii

Sursă: Institutul Național de Statistică

Județul Ialomița deține terenuri agricole favorabile desfășurării unei agriculturi moderne și eficiente din punct de vedere al producției, respectiv aluviosoluri etnice și molice, cernoziomuri și solonceacuri.

Principalele culturi din județul Ialomița sunt reprezentate de culturile de boabe ( grâu, porumb, orz ), floarea soarelui, cartofi și legume.

Suprafața cultivată cu grâu din anul 2013 reprezintă 22,70% din suprafața totală a județului. Cultura porumbului pentru boabe se cultivă pe suprafețe extinse, reprezentând 19,74%. A treia cultură a județului, floarea soarelui, se regăsește pe o suprafață de 14,12%.

Suprafețele cultivate cu grâu au scăzut cu aproape 7% din anul 2009 până în 2013. În schimb suprafețele cultivate cu porumb am crescut cu 12%.

La începutul anul 1990, Ialomița avea o capacitate de a iriga circa 100 mii hectare, respective o treimi din suprafața arabilă a județului. În momentul actual, sistemele de irigații au fost exploatate abuziv, distruse sau abandonate, în Ialomița se mai iriga abia o cincime din această suprafață.

Cea mai mare parte a culturilor sunt realizate într-un sistem intensiv, folosind o agrotehnică modernă bazată pe un consum mare de insecticide și pesticide. Utilizarea excesivă a acestora poate duce la poluarea solului și poate avea un impact negativ asupra ecosistemelor natural.

2.4.2. Spațiul silvic

Spațiul silvic al județului Ialomița este reprezentat de pădurile care au rol de protecție, fiind o componentă importantă a mediului.

Pădurea are un rol foarte important în ceea ce privește protecția mediului înconjurător și conservarea ecosistemelor. Aceasta împiedica producerea alunecărilor de teren, împiedica deșertificarea solului și reglează clima.

Tabelul 5 – Suprafața pădurilor

Sursă: Agenția petru protecția mediului Ialomița

În tabelul 5 se observă că suprafață cu păduri a județului Ialomița a scăzut cu 700 ha din 2011 până în 2013. O ușoară tendința de creștere se înregistrează între ani 2012 și 2013, de 65 de ha. Volumul de lemn recoltat în anul 2013 a fost 11200 mc.

Cauzele care au condus la scăderea suprafețelor cu păduri:

tăieri abuzive;

neadministrarea întregului fond forestier privat;

seceta din ultimii ani;

inundațiile din 2013.

2.4.3. Spațiul turistic

Județul Ialomița ocupă o poziție “de tranzit” în drumul spre Marea Neagră, fiind principalul drum de access pre Marea Neagră. În prezent după construirea Autostrăzii Soarelui, județul este străbătut de un număr mai mic de mașini.

Cel mai important obiectiv turistic al județului este stațiunea balneoclimaterică Amară, situată la aproximativ 7 km de Municipiul Slobozia și 126 km de București, stațiune este cunoscută pentru nămolul sapropeletic cu apele minerale sulfurate care sunt utilizate în tratarea bolilor reumatismale cornice, ale sistemului nervos periferic, în afecțiuni post-traumatice ale aparatului locomotor și pentru unele boli ginecologice.

Tabelul 6 – Capacitatea și activitatea de cazare turistică

Sursă: Direcția de Statistică Ialomița

Număr de locuri de cazare a crescut în perioada 2009-2012 cu 494 de locuri, reprezentând o creștere cu 15,9% față de anul de bază. Sosirile turistice și înnoptările acestora sunt în scădere, o cauză a acestuia reprezintă și criza care a afectat și sectorul turismului. Unitățile de cazare nu funcționează nici la jumătate di potențialul de ocupare, cea mai mare rata de ocupare fiind în anul 2009.

2.4.4. Spațiul industrial

Industria a fost motorul multor economii naționale pe parcursul ultimului secol. Procesul de industrializare a reprezentat un progres major pentru societate.

În județului Ialomița se regăsesc mai mulți agenți economici care își desfășoară activitatea în domenii diverse:

Industria alimentare

Producerea de uleiuri comestibile și industriale

ULCOM Slobozia;

ULTEX Țandărei;

Expur Urziceni.

Producția de zahăr

BETA Țandărei;

CRISTAL Urziceni.

Producția și industrializarea legumelor și fructelor

HORTICONS Fetești

Industria chimică

S.C. AMONIL S.A.- producătoare de îngrășăminte chimice de azot

Figura 2.7 Combinatul chimic AMONIL

Sursă: www.judetelialomita.ro

Industria altor produse din minerale nemetalice

Soceram Țandărei.

Industria textilă și de produse textile

Tricotaje Fetești;

Filatura de bumbac Slobozia.

Judetul este slab reprezentat in acest sector de activitate, multe dintre fabricile care functionau inainte de 1989 au avut distruse. Populatia ocupă în acest sector este reprezentată de aproximativ 15% din totalul populației care are un loc de muncă.

2.5 Analiza SWOT asupra mediului înconjurător din județul Ialomița

Analiza SWOT este, probabil, una din cele mai importante tehnici utilizate de manageri în vederea întelegerii poziției strategice a companiei pe care o conduc. Mecanismul de realizare a acesteia (evidențierea punctelor forte, a punctelor slabe, precum și identificarea oportunităților și a amenintărilor cu care se confruntă respectiva instituție ) are un rol crucial în stabilirea unor metode și strategii de îmbunatștire a activității, în vederea stabilirii unor acțiuni concrete de dezvoltare, sau în adoptarea unor decizii privind investitiile companiei.

Și in cazul nostru, analiza SWOT asupra mediului din judetul Ialomița se scoate în evidentă o serie de elemente pozitive ale regiunii, dar în acelasi timp evidentiază și cateva dintre pericolele si problemele pe care aceasta le întampină.

În urma acestei analize se remarcă o serie de concluzii. Asupra unora dintre ele voi reveni în capitolul următor, însă putem puncta:

La nivelul județului Ialomița exista echipamente pentru monitorizarea și protecția mediul.

Ecosistemele nu sunt protejate și nu se investește pentru ocrotirea acestora, având cauza principală lipsă banilor.

Protecția mediului nu este o prioritate pentru autoritățile locală care au drept scuză lipsa fondurilor de la guvern

Posibilitatea dezvoltării unei agrotehnici moderne care să nu implice substanțe chimice dăunătoare pentru sol și organismul uman.

CAPITOLUL III – INFLUENTA PROBLEMELOR DE MEDIU ASUPRA BIODOVERSITĂȚII JUDEȚULUI IALOMIȚA – STUDIU DE CAZ STAȚIUNEA AMARA

3.1. Conservarea biodiversității în județul Ialomița

La nivelul județului Ialomița sunt prezente mai multe tipuri de habitate. Relieful predominant al județului este alcătuit în cea mai mare parte de câmpuri tabulare și lunci. Vegetație este tipică zonei de stepa, fiind alcătuită din ierburi xerofile. Datorită pășunatului excesiv și batototirii solului, multe din speciile din plante sunt lipsite de valoare furajeră.

În județ se regăsesc și pădurii, în partea de SE, unde se găsește stejarul pufos (Quercus pubescens) și mai ales brumariu (Quercus peduncuniflora) și chiar gârlița (Quercus frainetto) sau cer (Quercus pedunculiflora) alături de salcâm. În subarboret, în păduri se regăsește măceș, păducel (Figura1), porumbar care este recoltate pentru comerț), lem câinesc, corn și sânger.

Figura 3.1 Păducel

Sursă: http://gandurililian.blogspot.ro/

În lunca Dunării și a Ialomiței sunt resturi de vegetație de stuf, papură, rogoz și zăvoaie. Pe parcursul acestora se întâlnesc păduri de plop cu stejari în Bărcănești, Alexeni, Slobozia, Andrășești, pe răul Ialomița, iar pe fluvial Dunărea în localitățile Bordușani, Salvată, Balaban.

Fauna este reprezentată de specii de stepa, cum ar fi: popândăul, orbetele, mistrețul, viezurele, șoarecele de câmp, dihorul de stepa, iepurele de câmp și prepeliță.

Reptilele sunt slab reprezentate în județ, cele mai întâlnite fiind șarpele rău, șopârlă de stepa și șopârlă de câmp.

Păsările sunt prezente într-un număr destul de mare, cele mai multe specii fiind: prigoria, cioară, graurul, fazanul colonizat, turturica, ciocârlia, dumbrăveanca.

Conform Agenție de Mediu din județul Ialomița nu există studii din care să rezulte suprafețele și numărul habitatelor de interes național și comunitar.

3.1.1. Presiunile antropice exercitate asupra biodiversității județului Ialomița

În ultimii ani oamenii a început să conștientizeze că diversificarea serviciilor, dezvoltarea economiei, globalizarea sunt factorii care afectează capitalul natural. Acest proces de deteriorare este unul complex care v-a avea efecte pe termen lung asupra biodiversității județului.

Factorii antropicii care au avut efecte negative asupra speciile de plante și a animalelor sălbatice sunt:

Creșterea acoperirii terenurilor;

Construirea unor obiective urbane, industriale;

Pescuitul și vânătoarea în sezonul de prohibiție;

Folosirea în mod abuziv a pesticidelor și insecticidelor în agricultură;

Poluarea aerului

Datorită acestor factorii se impune că suprafețele din categoria ariilor protejate să rămână intacte astfel încât speciile vulnerabile să fie protejate.

Creșterea acoperirii terenurilor

În prezent datorită schimbărilor climatice tot mai accentuate utilizarea terenurilor diferă de la un județ la altul. Pădurile sunt cele care au un rol esențial în reducerea gazelor poluante din aer și sol.

Schimbarea utilizării terenurilor sunt afectate de gazele poluante din atmosferă. La nivelul județului au avut loc modificări, cum ar fi compensarea pădurilor cu creșterea acoperirii terenurilor din agricultură, având ca efect principal modificări asupra oxigenului din atmosferă.

Extinderea zonelor urbane și industriale

În cele mai multe cazuri, tehnologia și economia sunt factori cu efecte nocive asupra biodiversității datorită dorinței întreprinzătorilor de ași maximiza profitul fără să se gândească la protecția mediului înconjurător.

În zonele industrializate, în jurul marilor orașe ale județului, sunt eliberate în atmosferă cantități de pulberi de oxizi care afectează fauna sălbatică, ecosistemele și sănătatea populației.

Pescuitul și vânătoarea în sezonul de prohibiție

Perioada de prohibiție reprezintă interzicerea prin lege a activității de pescuit și vânătoare într-o anumită perioadă cu scopul reproducerii speciilor.

În județul Ialomița se practică pescuit sportiv și de agrement în lacurile: Fundata, Jilavele, Omana Mică (Movilita), Stachina, Murgeanca și Rațca.

În ceea ce privește locuri de vânătoare, în județul se găsesc două dintre cele mai cunoscute fonduri de vânătoare din sudul țării.

Fondul de vânătoare de lângă localitatea Giurgeni are o suprafață de aproximativ 9000 de ha și este celebru datorită bogăției speciilor de păsări (galita, rata, sitar etc) care își fac cuiburi în orezarii. Pe lângă acestea se adăugă și vânatul clasic reprezentat de iepuri de câmp și mistreți.

Fondul de vânătoare de la Strachina are o suprafață de 8000 de ha, și o întindere de a apa de aproape 1000 de ha. Datorită luciului de apă foarte întins speciile de păsări se găsesc într-un număr mare.

Folosirea în mod abuziv a pesticidelor și insecticidelor în agricultură

Județul Ialomița are una dintre cele mai mari suprafețe arabile din țară, 354106 ha, reprezentând 94% din suprafața județului.

Împotriva dăunătorilor culturilor se folosesc insecticide și pesticide care afectează solul. Suprafețele agricole sunt stimulate prin folosirea unor substanțe chimice.

În figură 3.2 sunt reprezentate cantitățile de produse fitosanitare folosite în agricultură.

Figura 3.2 – Situația utilizării produselor fitosanitare în perioada 2008-2013

Sursă: Agenția petru protecția mediului Ialomița

Se observă în figură 3.2, faptul că produsele fitosanitare folosite în agricultură au crescut semnificativ în perioada 2008-2013. Acesta creștere poate avea efecte negative asupra calității solului.

Poluarea aerului

În județul Ialomița, există stații de monitorizare a calității aerului care analizează și compară cu țintele stabilite conform legislației în vigoare.

În prezent, la nivelul județului, cei mai importanții poluanți atmosferici sunt:

Emisiile de substanțe acidifiante (SO2, NOx, NH3)

Figura 3.3 – Emisiile anuale de dioxid de sulf

Sursă: Agenția petru protecția mediului Ialomița

Dioxidul de sulf este un gaz incolor care este rezultatul arderii combustibililor. Aceste emulsii sunt cauza producerii ploilor acide. Prezenta acestuia în atmosfera are efecte asupra oamenilor, plantelor și animalelor.

În figură 2 se observă, faptul că emisiile au atins un prag maxim în anul 2011 pe fondul unei productivități mări a întreprinderii Amonil Slobozia.

Emisii de precursorii ai ozonului (NMVOC)

Figura 3.3 – Emisii anuale compuși organici volatile nemetanici

Sursă: Agenția petru protecția mediului Ialomița

Aceste estimări s-au făcut în urma tuturor surselor de poluare: surse de suprafață, surse liniare conform unui Sistem integrat de Mediu.

Principalele surse generatoare a compușilor organici volatile nemetanici sunt:

Fabricarea băuturilor alcoolice distilate

Arderea combustibililor fosili și a materialelor lemnoase pentru producerea de energie termică

Fabricarea pâinii;

Motoarele cu ardere internă a autovehiculelor.

În figură 3.4 se observă fluctuația acestor emisii, fiind reprezentativă creșterea din anul 2011.

Emisii de metale grele

Figura3.4– Emisii anuale de metale grele

Sursă: Agenția petru protecția mediului Ialomița

Metalele grele sunt compuși care pe termen lung sunt periculoși pentru mediu deoarece aceștia nu pot fi înlăturați pe cale naturală. Acestea au efecte asupra musculaturii, provoacă stării nervoase, afectează dezvoltarea plantelor și fotosinteza.

În perioada analizată se observă cum emisiile au crescut alarmat în anul 2013. Acestea vor afecta locuitorii județului și fauna dacă nu se vor lua măsuri de degradarea a metalelor grele din atmosferă.

Emisii cu efect de seră

România și-a făcut un angajament prin semnarea unui acord internațional prin care emisiile cu efect de seră se vor diminua cu 8% în perioada 2008-2013, față de anul de baza 1989.Studiile privind emisiile de caz cu efect de seră nu se realizează la nivel local, ci la nivel național printr-un inventar anual.

3.1.2. Ariile naturale protejate

Potrivit art.5 din OUG 57/2007 privind regimul ariilor protejate în județul Ialomița se întâlnesc următoarele categorii de arii protejate

De interes național:

Pădurea de stejari seculari din Alexeni care este declarată în anul 2004 ca fiind un monument al naturii. Aceasta se întinde pe o suprafață de 37 de ha.

Rezervația naturală Lac Rodeanu situat în comună Jilavele. Acesta are o suprafață de 51 ha și a fost declarată în anul 2007.

Rezervația naturală Pădurea Canton Hățiș din comună Stelnica. A fost declarată în anul 2004 și are I suprafața de 6,4 ha.

Situri NATURA 2000

Arii de protecție specială avifaunistică încadrate în rețeaua NATURA 2000

Alah Bair Capidava – acesta arie se afla în proporție de 23% în județul Ialomița, în localitățile Bordușani și Făcăeni.

Canaralele Hârșova – se afla în proporție de 80% în județul Ialomița, în localitățile Făcăeni, Giurgeni și Vlădeni;

Lacul Strachina – Acest sit găzduiește un număr mare de păsării. Situl este important pentru populația cuibatoare, în perioada migrației și pentru iernat.

Lacurile Amară – Fundata – Sunt vizitate într-un număr destul de mare de turiști pentru pescuit sportiv și tratament.

Baltă Mică a Brăilei – se afla lângă comună Giurgeni și este într-o proporție de 2% pe teritoriul județului Ialomița.

Brațul Borcea – cea mai mare parte a a acestuia străbate județul prin localitățile Bordușani, Făcăeni, Fetești, Stelnica.

De interes local și județean: acestea sunt stabilite de către unitățile administrativ teritoriale.

În județ sunt reprezentate de Baltă Mică a Brăilei și Canalele Dunării.

3.2. Activitățile economice care pot fi dezvoltate pe baza resurselor din ariile protejate

Din punctul meu de vedere principal activitate economică care s-ar putea desfășura în ariile protejate din Ialomița ar fi ecoturismul.

În ultimul deceniu s-a manifestat o tendință a dezvoltării turismului durabil. Ecoturismul are la baza protecția ecosistemelor și conservarea biodiversității. În ultimii ani tot mai mult turiști sunt adepții unei vacanțe în natură departe de aglomerația marilor orașe.

Capitalul natural al județul Ialomița este unul destul de restrâns. Ariile protejate de județ au în componenta lor ecosisteme fragile, care sunt vulnerabile datorită presiuni exercitate.

Ecoturismul are un impact minim asupra mediul natural și socio-cultural. Capital uman în ecoturism este reprezentat de resursele umane locale. Conform studiilor în domeniul ecoturismului profilul turistului în ariile natural este reprezentat de următoarele caracteristici:

Vârstă este de peste 35 de ani;

Sexul diferă în mică măsură;

Nivel ridicat de educație

Nivel de venituri ridicat

Loc de muncă stresant;

Mediul de rezidența urban.

În județul Ialomița ar putea să se amenajeze pensiuni ecoturistice în ariile protejate, cum ar fii:

Pe malul lacului Amara – acest lac este binecunoscut pentru proprietățile namolului. Turiști ar putea să se bucure pe lângă tratament și de activității de pescuit.

În pădurea de la Alexeni – la marginea acestei pădurii s-ar putea construi cabane.

Pe lacul lacului Fundata – acest lac este bine cunoscut în rândul pescarilor din județ, dar și de către cei împrejurimi. Fauna deosebită de variată și sălbăticia locului ar putea atrage un număr considerabil de turiști.

Investițiile în amenajarea acestor zone ar implica sume costuri destul de marii din partea autorităților administrative.

3.3. Studiu de caz: Propunere de amenajare turistică în aria specială aviafaunistică a lacului Amara

3.3.1. Prezentarea stațiunii Amara

Lacul Amara se afla în câmpia Bărăganului la o distanță de 7 km de Municipiul Slobozia și 126 de km de București. Acesta se extinde sub forma literei S și are o suprafață de aproximativ 130 de ha. Modul de formare este pe cale naturală ca lac de albie pe terasa râului Ialomița.

Savantul Petru Poni este cel care a descoperit că nămolul din lac conține o serie de substanțe minerale care au un rol benefic pentru organism. Stațiunea este binecunoscută în prezent pentru nămolul sapropelic și apele natural sulfurate care sunt utilizate pentru tratarea unor afecțiuni cronice, ginecologice sau afecțiuni traumatice ale aparatului locomotor.

Lacul Amara împreună cu Lacul Fundata am intrat din anul 2007 în administrarea rețelei Natura 2000. În situl creat de către cele 2 lacuri sunt condiții pentru cuibărirea a unui număr de peste 110 specii de păsări, dintre care 35 la nivel European. Situl este unul de o importanță majoră datorită faptului că pe lângă reproducerea unor specii precum stârcul pitic și sfranciorul cu frunte neagră, acesta reprezintă și un loc de repaus și hrănire pentru unele specii. În ultima anii numărul speciilor de păsării s-a redus semnificativ datorită braconajului. Alți factori care au condus la diminuarea păsăriile din sit sunt: incendierea stufului și a miriștilor, existent liniilor de transport al energiei electrice și amplasarea de turbine eoliene.

Din păcate, în prezent, Lacul Amara nu se mai bucura de gloria de altă dată. Majoritatea turiștilor sunt vârstnicii care vin pentru tratarea diverșilor afecțiuni. Cea mai mare pondere a turiștilor ajung prin intermediul Casei Naționale de Pensii.

Numărul turiștilor scade de la an la an datorită lipsei investiților în infrastructura și nepăsării a autorităților locale.

3.3.2. Analiza serviciilor și echipamentelor stațiunii Amara

În prezent în orașul Amara se găsesc unității de cazare după cum urmează:

Hotel Ialomița***– Capacitatea acestuia este de 480 de locuri de cazare, are o bază de tratament modernă, plajă, sala de conferință, restaurant;

Hotel Parc *** Capacitate de 432 de locuri de cazare;

Hotel Diamant*** – Capacitatea acestuia este de 30 de locuri de cazare;

Hotel Lebăda** – capacitatea de cazare este de 455 de locuri;

Vila Irina;

Vila Eclipsa;

Pensiunea silviculturilor – este situate pe malul lacului, având o capacitate de 22 de locuri;

Popasul turistic Perla – Capacitatea acestuia este de 150 de persoane.

Hotelurile Ialomița și Parc sunt singurele care prestează servicii de tratament și relaxare la un nivel ridicat.

Popasul turistic Perla este situat la intrarea în stațiune, intrarea fiind pe drumul 2C care Buzău Slobozia.

Popasul oferă următoarele facilitații:

Loc de joacă pentru copii;

Zona de parcare;

Restaurant și camping pentru corturi;

Plajă și zona verde pentru agreement;

În prezent aceasta popas se afla într-o stare avansată de degradare având drept cauză principală lipsă unor investiții de reabilitare.

În stațiune se găsește și un parc de aproximativ 64 ha care a fost reabilitat de autoritățile locale prin fonduri europene.

Pe malul lacului sunt amenajate patru plaje care aparțin unor întreprinzători privați, având taxe cuprinse între 5-10 lei: Plajă UGSR, Plajă Perlă, Plajă Mircești si Plaja Laguna.

Stațiunea Amara este principala atracție a județului Ialomița. Investițiile în dezvoltarea și în metode de atracție a turiștilor au fost minimale.

Principali factori care au afectat dezvoltarea turismului în stațiunea Amara sunt:

Starea infrastructurii rutiere și a plajelor amenajate pe malul lacului;

Lipsa unor parteneriate între autoritățile locale și întreprinzători private;

Lipsa unor parteneriate între autoritățile locale și investitori;

Slabă promovare a potențialului terapeutic al nămolul din lac;

Personal calificat insuficient în activitățile de tratament;

Slabă atragere a fondurilor structural.

3.3.3. Propuneri și modalități pentru dezvoltarea ecoturismului în stațiunea Amara

Creșterea gradului de atracție a turiștilor se poate realiza prin potențialul existent al stațiunii, acest lucru fiind valabil și pentru stațiunea Amara.

Din punctul meu de vedere o amenajare ecoturistica s-ar putea realiza pe malul lacului Amara. Pentru a se raliază acesta propunere ar trebui să se intervină prin investiții și reabilitări:

Modernizare căilor de acces în complex;

Reabilitarea debarcaderului;

Amenajarea plajelor și a locurilor de joacă pentru copii;

Reabilitarea zonei de agrement;

Cosmetizarea peisagistică a zonelor adiacente complexului;

Introducerea iluminatului public și a coșurilor de gunoi în incinta complexului;

Reabilitarea fântânii arteziene de la intrare în complex;

Realizare unor trasee pentru vizitarea și a altor obiective turistice ale județului;

Creare unui site de promovare (română/engleză/spaniolă).

Realizare acestor propuneri presupune investiții masive, dar care vor avea și un impact benefic asupra colectivității locale prin crearea unor noi locuri de muncă.

Primăria orașului Amară ar putea l-a o finanțare europeană prin Fondul Operațional Regional 2007-2013, prin Axa prioritară 5 “Dezvoltarea durabilă și promovarea turismului” – Domeniul major de intervenție 5.2 Crearea, dezvoltarea, modernizarea infrastructurii de turism pentru valorificarea resurselor naturale și creșterea calității serviciilor turistice. La nivel național există câteva proiecte de reabilitare a unor stațiuni precum Borsec sau Turda. După consultarea Ghidului solicitantului și proiectului implementat în orașul Turda consider că ar fi nevoie de o sumă de aproximativ 21.500.000 lei ,reprezentând 9590000 euro. Proiectul ar putea fi finanțat într-un procent de 85% de Uniunea Europeană, 13% de Guvernul României și 2% de Consiliul local ( 430000 de lei ). Realizarea propunerilor ar dura aproximativ 2 ani din momentul începerii reabilitării stațiunii.

În urma realizării acestui studiu de caz asupra potențialului ecoturistic din stațiunea Amara din județul Ialomița, precum și de cercetare întreprinsă individual din diferite surse de informare, am ajuns la concluzia că reabilitarea statiunii amara și transformarea într-un complex ecoturistic ar avea succes datorită poziției favorabile, fiind la o distanță de 126 de km de București, 132 de km de Constantă și 85 km de Buzău. Alți factori care susțin realizarea acestei propuneri sunt reprezentați de dorința turiștilor de a evada din zgomotul și poluarea marilor orașe și de posibilitatea acestora de a se bucura de tratamente medicale, de relaxare și de înfrumusețare cu nămol din stațiune.

Concluzii

Conservarea biodiversității reprezintă o problemă majoră la nivel mondial. Menținerea biodiversității și protejarea ecosistemelor și animalelor sălbatice ar trebui să fie o prioritate la nivel internațional deoarece biodiversitatea este cea care păstrează echilibrul ecologic și un rol importat pentru oameni.

Biodiversitatea are un rol esențial în supraviețuirea speciei umane, aceasta fiind cea care oferă hrana, medicamente și îmbrăcăminte.

Biodiversitatea se afla într-o situație de criză, aproximativ un sfert din speciile din Europa sunt amenințate cu dispariția.

Presiunea umană asupra resurselor naturale a crescut semnificativ în ultimele decenii datorită creșterii populației. Gestionarea acestor resurse ar trebui să fie unele dintre obiectivele fundamentale. Din acesta cauză, omenirea ar trebui să îl aibă ca obiectiv principal utilizare eficientă a resurselor naturale, reducând astfel impactul negative asupra mediul.

În prezent formă de turism care este reprezentată de o creștere cu valori ridicate la nivel mondial este ecoturismul. Dezvoltarea ecoturismului în România se datorează efortului Asociației de Ecoturism din România care are ca misiune fundamentală promovarea acestuia ținând cont de conservarea naturii și dezvoltarea comunităților care au potențial.

La nivelul stațiunii Amara ar fi nevoie strategie care să ajute la promovarea turismului șiș a atragă potențiali finanțatorii care dispun de capital financiar. Ecoturismul în această stațiune ar putea atrage și un alt segment de turiștii. Pentru a putea răspunde cerințelor manifestate pe piața turistică este necesară crearea unei stațiuni polivalente prin lărgirea și diversificarea profilului de bază al stațiunii. Amenajarea ecoturistica din stațiune ar putea devenii un centru de referință zonal pentru satisfăcea nevoilor de bună stare ale oamenilor.

Bibliografie

Academia Română (2009), Dicționarul explicativ al limbii române, Editura Univers Enciclopedic, București;

Androniceanu A., Comănescu M., Sabie O., Sava M., (2010),Managementul proiectelor publice cu finanțare internațională, Editura Universitară;

Bran, F., Manea G., Rădulescu, C.V., Ioan, I.(2013), Abordarea Entropică a valorificări resurselor umane – De la principii la strategie, Editura Economică, București;

Bran, F., Simion T., Ioan, I., (1996), Geografie economică mondială, Editura Economică, București;

Bran F., Cîmpoeru I.,Cândea M.(2006), Organizarea, amenajarea și dezvoltarea durabilă a spațiului geografic, Editura Universitară, București;

Bran, F., Ioan, I. (2013), Terra – casa vieții, Editura Universitară, București;

Bran, F., Manea, G., Rădulescu, C.V., Ioan, I., (2011), Supraviețuirea – paradigma unui viitor durabil, Editura Economică, București;

Bran, P., (2001), Economia valorii, Editura ASE, București;

Brown, R.L. (2006), Planul B 2.0, Editura Tehnică, București;

Gheorghe Crețoiu, Viorel Cornescu, Ion Bucur, “Economie”, ed. a II-a, edit. C.H. BECK, 2008;

Mironescu R. (2003), Globalizare în viziunea Parlamentului European, în Buletin Informativ, nr. 1, Editura România de Maine, București;

Nistoreanu P., Tigu G., Popescu D., Pădurean M.,Talpes A., Condulescu C., (2003), Ecoturism și turism rural, Editura ASE;

Ghidul solicitantului al Programului Operațional Regional 2007 – 2013, Axa prioritară 5 – Dezvoltarea Durabilă și promovarea turismului;

Strategia de dezvoltare durabilă a județului Ialomița 2009-2020;

Strategia Națională de conservare a biodiversității;

Strategia Națională și Planul de acțiune pentru conservarea biodiversității 2010-2020;

Raportul de mediu din anul 2013 al Agenției pentru protecția Mediului Ialomița.

Site-uri consultate:

http://dev.adworks.ro/

http://www.europarl.europa.eu/

http://www.eea.europa.eu/

http://www.insse.ro/cms/

http://www.dsialomita.ro/

http://cazare-amara.viaromania.eu/

http://www.ialomita.insse.ro/

Pagina principală

http://apmil.anpm.ro/