Resursele Naturale Regenerabile

Capitolul 1. Resursele naturale

Resursele naturale sunt materialele care apar într-un mod natural în condiții diferite de mediu. Există multe lucruri care pot fi incluse în lista de resurse naturale. În prezent, numai acele resurse găsite pe pământ sunt incluse în listă. Cu toate acestea, oamenii de știință au în vedere posibilitatea obținerii resurselor naturale prezente pe asteroizi.

Lista de clasificare a resurselor naturale se poate face prin diferite criterii. Cu toate acestea, pe baza de origine, se formează două categorii principale de resurse naturale, adică biotică și abiotică. Acestea sunt extrase din biosfera pământului și sunt clasificate ca biotice. Mineralele, metalele și alte astfel de materiale (non-viață) se încadrează în categoria resurselor naturale abiotice.

Resursele naturale sunt substanțe care apar în mod natural dar în forma lor relativ nemodificată. O materie este considerată o resursă naturală atunci când activitățile primare asociate cu aceasta sunt extragerea și purificarea, acestea fiind opuse creației. Mineritul, extragerea petrolului, pescuitul și silvicultura sunt în general considerate industrii ale resurselor naturale, agricultura nu.

Resursele naturale sunt clasificate în:

Resursele regenerabile sunt acele resursele vii (pești, păduri), care pot să se refacă dacă nu sunt supravalorificate. Resursele regenerabile pot să se refacă și pot fi folosite pe termen nelimitat dacă acestea sunt folosite rațional. Odată ce resursele regenerabile sunt consumate la o rată care depășește rata lor naturală de refacere, ele se vor diminua și în cele din urmă se vor epuiza. Rata care poate fi susținută de o resursă regenerabilă este determinată de rata de refacere și de mărimea disponibilului acelei resurse. Resursele naturale regenerabile ce nu sunt vii includ solul, apa, vântul și radiația solară.

Resursele pot sa fie clasificate pe baza originii lor ca fiind:

Resursele naturale regenerabile sunt constituite din:

Unitatea naturală de formare a resurselor de apă este bazinul hidrografic, acesta fiind definit ca teritoriul în care se colectează apele. În masura în care conceptul de bazin este aplicat unei game largi de scări spațiale (de la bazine elementare, la bazinele marilor fluvii) și de asemenea mai multor tipuri de medii (bazine urbane sau rurale, agricole sau silvice, sau bazine ale lacurilor) el va fi definit ca integrator.

In studiul circulației apei în natura (ciclul hidrologic), bazinul hidrografic ca unitate fizico-geografică care înglobează rețeaua hidrografică la cumpăna apelor, acționează ca o unitate funcțională, fundamentală și deci ca o unitate de bază pentru gestiunea, amenajarea și protecția resurselor de apă.Acest lucru îl putem observa în imaginea de mai jos.

Circuitul apei în natura (denumit si ciclul hidrologic sau ciclul apei) este procesul de circulație continuă a apei în cadrul hidrosferei Pământului. Acest proces este pus în mișcare de radiația solară și de gravitație. În cursul parcurgerii acestui circuit, apa își schimbă starea de agregare fiind succesiv în stare solidă, lichidă și gazoasă. Apa se miscă dintr-un element component al circuitului în altul, dintr-un râu într-un ocean, prin diferite procese fizice, dintre care cele mai însemnate sunt evaporația, transpirația, infiltrația și scurgerea. Științele care se ocupă cu studiul mișcării apei în cadrul acestui circuit sunt: hidrologia și meteorologia.

Variabilitatea climatului natural duce la creșterea extremelor hidrologice, în particular a inundațiilor și secetelor. După cum observați in figura de mai jos:

Seceta este o stare extremă, care este caracterizată prin faptul că o anumită regiune suferă din cauza lipsei necesarului de apă. Seceta poate fi clasificată în:

Seceta meteorologică când domnește o perioadă mai lungă de timp lipsa completă a precipitațiilor sau când precipitațiile cad în cantitați foarte mici.

Seceta agricolă când există o cantitate insuficientă de apă necesară agriculturii (provenită din precipitații sau ape freatice).

Seceta hidrologică când scade substanțial nivelul pânzei de ape freatice (rezervorul de apă subterană), nivelul apelor curgătoare și al celor stătătoare.

Capitolul 2.Studiu de caz

Energii regenerabile

Există multe forme de energie regenerabilă. Cele mai multe dintre aceste energii regenerabile depind într-un fel sau altul de lumina soarelui.

Energii regenerabile sunt considerate ca fiind, energiile care provin din surse care fie că regenerează de la sine în scurt timp, fie sunt surse practic inepuizabile. Termenul de energie regenerabilă se referă la forme de energie produse prin transferul energetic al energiei rezultate din procese naturale regenerabile. Asadar, energia luminii solare, a vânturilor, a apelor curgătoare, a proceselor biologice și a căldurii geotermale pot fi captate de către oameni utilizând diferite procedee. Sursele de energie nereînnoibile includ energia nucleară precum și energia generată prin arderea combustibililor fosili, așa cum ar fi țițeiul, cărbunele. Aceste resurse sunt, în chip evident, limitate la existența zăcămintelor respective și sunt considerate în general neregenerabile. Dintre sursele regenerabile de energie fac parte:

Toate aceste forme de energie sunt, în mod tehnic, valorificabile putând servi la generarea curentului electric, producerea de apă calde. Actualmente ele sunt în mod inegal valorificate, dar există o tendință certă și concretă care arată că se investește insistent în această, ramură energetică, relativ nouă.

Energia eoliană

Această energie este generată prin transferul energiei vântului unei turbine eoliene. Vânturile se formează datorită încălzirii neuniforme a suprafeței Pământului de către energia radiată de Soare care ajunge la suprafața planetei noastre. Această încălzire variabilă a straturilor de aer produce zone de aer de densități diferite, fapt care creează diferite mișcări ale aerului. Energia cinetică a vântului poate fi folosită la antrenarea elicelor turbinelor, care sunt capabile de a genera electricitate. Unele turbine eoliene sunt capabile de a produce până la 5 MW de energie electrică, deși acestea necesită o viteză constantă a vântului de aproximativ 5,5 m/s, sau 20 kilometri pe oră. În puține zone ale Pământului există vânturi având viteze constante de această valoare, deși vânturi mai puternice se pot găsi la altitudine mai mare și în zonele oceanice.

Energie solară

Conceptul de "energie solară" face referire la energia care este direct produsă prin transferul energiei luminoase radiată de Soare. Aceasta poate fi folosită ca să genereze energie electrică sau să încălzească aerul din interiorul unor clădiri.Întrucât energia solară este reînnoibilă și ușor de produs, problema principală este că soarele nu oferă energie constantă în nici un loc de pe Pământ. În plus, datorită rotației Pământului în jurul axei sale, și deci a alternanței zi-noapte, lumina solară nu poate fi folosită la generarea electricității decât pentru un timp limitat în fiecare zi. O altă limitare a folosirii acestui tip de energie o reprezintă existența zilelor noroase, când potențialul de captare al energiei solare scade sensibil datorită ecranării Soarelui, limitând aplicațiile acestei forme de energie reînnoibilă.

Panourile solare produc energie electrică 9h/zi (calculul se face pe minim; iarna ziua are 9 ore). Ziua timp de 9 ore aceste panouri solare produc energie electrică și în același timp înmagazinează energie în baterii pentru a fi folosită noaptea.

Instalațiile solare sunt de 2 tipuri:instalații termice și instalații fotovoltaice. Instalațiile fotovoltaice produc energie electrică gratis. Instalațiile termice ajută la economisirea gazului în proporție de 75% pe an. De exemplu o casă care are la dispoziție ambele instalații solare este considerată "FARA FACTURI" deoarece energia acumulată ziua în baterii este trimisă în rețea.Instalațiile solare funcționează chiar și atunci când cerul este înnorat. De asemenea sunt rezistente la grindină.

Capitolul 3. Concluzie

După părerea mea energia regenerabilă se referă la forme de energie rezultate prin transferul energetic al energiei rezultate din procese naturale regenerabile.Este evident că izolarea reduce pierderile de căldură, și de asemenea scade consumul de energie, dar în cazul utilizării energiilor regenerabile, scopul izolării este de a se reduce cât mai mult posibil, necesarul de energie care trebuie asigurat.

Creșterea eficienței energetice are o contribuție majoră la realizarea siguranței alimentării,la economisirea surselor energetice primare și la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră.

Nu în ultimul rând energia electrică utilizată în exploatarea clădirilor este destinată realizării unui mediu interior sănătos și confortabil,(încălzirea în perioada rece a anului și răcire în perioada caldă), iluminatului și ventilării.

Capitolul 4. Bibliografie

Cazan, G.”Eficiența energeticăa clădirilor și calitatea mediului interior.”, vol.15, pag.475-486, Editura Agir, București, 2009.

Cazan, G. „Crearea și menținerea avantajului competitiv pr

in strategii ofensive.” ,vol.15, pag.463-474, Editura Agir, București,2009.

Cazan, G.” Surse regenerabile de energie și dezvoltare energetică durabilă”, vol.17, pag. 451-458, Editura Agir, Bucuresti,2010.

http://www.greensource.ro

Acasă

http://europa.eu