Resursele de sol ṣi utilizarea terenurilor în comuna Munteni [305104]

Universitatea” Alexandru Ioan Cuza” din Iași

Facultatea de Geografie și Geologie

Departamentul de Geografie

LUCRARE DE LICENṬĂ

Resursele de sol ṣi utilizarea terenurilor în comuna Munteni

(Judeṭul Galaṭi)

Coordonator :

conf. dr. Secu Cristian Vasilică

Absolvent: [anonimizat]ṣi

2018

Capitolul I

INTRODUCERE

Lucrarea are ca scop prezentarea resurselor de sol ṣi utilizarea terenurilor în comuna Munteni din județul Galați.

Conṭ[anonimizat] ṣi modul de utilizare a terenurilor.

În acest sens primul capitol abordează aspectele legate de aṣezarea geografică la nivelul judeṭului ṣi [anonimizat], [anonimizat] ṣi obiectivele lucrări.

[anonimizat]-lea este realizată o caracterizare a [anonimizat]: geologia ṣi relieful, clima ṣi hidrografia ṣi factorul antropic.

Capitolul III este intitulat ”Resursele de sol ṣi utilizarea terenurilor”, obiectivele principale sunt:

actualizarea denumirii solurilor de la OSPA Galați la SRTS (2012).

corectarea limitelor hărții clasice pe baza tehnicilor moderne (SIG, ortofotoplan, modelul numeric a terenului).

elaborarea hărții utilizării terenurilor pe baza ortofotoplanului.

În ultimul capitol sunt prezentate concluziile.

În lucrarea de față am încercat să subliniez ceea ce este important ṣi valoros, [anonimizat] ṣi un venit lunar pentru a duce un trai decent.

Am abordat această temă deoarece comuna Munteni este situată în aproprierea localităṭi mele, dar în special datorită faptului că bunici mei au locuit în aceasta ṣi încă de mică copilă îmi doream să o cercetez în amănunt.

Pe parcursul cercetări am observat că această comună nu este valorificată ṣi întreṭinută aṣa cum ar trebui. Scopul locuitorilor este doar pentru a duce un trai mai bun ṣi mai puṭin pentru conservare și utilizarea adecvată a resurselor (sol, apa etc.).

Aṣezarea geografică ṣi limite

Aṣ[anonimizat] a judeṭului Galaṭi, între coordonatele 45°56ʼ latitudine nordică și 27°26ʼ [anonimizat].

Comuna Munteni se învecinează la nord cu judeṭ[anonimizat]ṭ[anonimizat]ṭ[anonimizat].

Fig. 1. Așezarea geografică a comunei Munteni.

Metode de lucru

În elaborarea lucrări s-au utilizat metode clasice de cercetare a factorilor pedogenetici, a resurselor de sol ṣi utilizarea terenurilor.

Metoda de bază în realizarea lucrări a fost studierea surselor bibliografice: “Eroziunea eoliană a solurilor din Câmpia Tecuciului” Florean N. (1955), “Cîmpia Tecuciului” Alexandru Obreja (1965), “Considerații geomorfologice asupra nisipurilor din Cîmpia Tecuciului” Obreja Alexandru (1965), “Observații geografice asupra maniferelor din Câmpia Tecuciului” (Seminarul Geografic “D. Cantemir” Nr: 23-24/2004) Sorin Geacu, “[anonimizat]-geomorfologice asupra mediului în bazinul Bârladului” Constantin Rusu (2006), “Monitoringul stării de calitate a solului din România” ([anonimizat] (ICPA București)) [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat], Marius Eftene, Alexandrina Manea, Constantin Ciobanu, Nicoleta Vrînceanu, Irina Calciu (2011), “Geografia solurilor” Traian Demeter (2009), “Raport anual privind starea mediului în județul Galați (2012), “Cartarea și bonitarea solurilor/terenurilor” (Note de curs) Daniel Dorin Dicu, Dorin Țărău (2014) și “Clima și Hazardele Meteo-Climatice din Podișul Bârladului” (- rezumatul tezei de doctorat -) Mihăiță Cristinel Huștiu (2017).

Am utilizat și date de la institutul: OFICIUL JUDEȚIAN DE STUDII PEDOLOGICE ȘI AGROCHIMICE GALAȚI (“Studiul pedologic pentru fundamentarea proiectelor de sistematizare, organizare a teritoriului și dezvoltare a producției agricole, Comuna Munteni (Județul Galați)” (1998), “ ing. I. Murariu Maria și ing. Lucas Anica).

În unele situaṭii pentru a compara realitatea din teren cu informațiile din documente am folosit cartarea în teren, metode moderne (cartografierea solului cu ajutorul ArcGIS pe baza ortofotoplanurilor ṣi a imaginilor Landsat 7) ṣi cunoṣtinṭele mele căpătate de-a lungul acestor trei ani de studiu, în legătură cu clima, hidrografia ṣi utilizarea terenurilor.

Am intrat în contact foarte mult cu locuitori comunei care au fost foarte deschiși la dialog și m-au ajutat să descopăr schimbările care au avut loc și cauzele acestora.

Din dialogul cu aceștia am dedus că cele mai multe modificări au avut loc la nivelul solului și aici a fost pus accentul foarte mult pe gradul de productivitate a solului dar și pe ceia ce a distrus omul, făcându-se referire la sistemele de irigație utilizate pe timpul comunismului.

Cu ajutorul programului ArcGis am realizat câteva hărṭi (harta aṣezări geografice a comunei Munteni, harta solurilor ṣi harta utilizări terenurilor).

Obiectivele lucrări

Obiectivele acestei lucrări sunt: actualizarea informațiilor geografice pentru comuna Munteni și evaluarea modului de utilizare a terenurilor. Făcându-se referire la dimensiunea proprietăṭilor agricole prin raportarea la un alt stat din Uniunea Europeană.

Scopul acestei lucrări este evaluarea calității pe baza notelor de bonitare în cadrul comunei Munteni și gradul de degradare a terenurilor. Se va avea în vedere agricultura de subzistență dar și gradul de degradare a terenurilor.

Văzând cât de importante sunt terenurile pentru locuitori și cu câtă mândrie vorbesc despre acestea, mi-am adus aminte de vorbele bunicului meu care îmi tot zicea că bogăția României constă în pământurile noastre dar și în frumusețile oferite de natură.

Vorbele reamintite mi-a stârnit dorința de a cerceta comuna și de a valorifica terenurile din zonă.

Lucrarea de față reprezintă pentru mine un semn de mulțumire pentru bunicul meu, care pentru el pământurile reprezentau o parte din viața sa.

Capitolul II

FACTORII PEDOGENETICI

2.1. Geologia și relieful

2.1.1. Geologia

Teritoriul comunei Munteni este plasat pe Lunca Bârladului, ocupând o parte din Câmpia Tecuciului, subdiviziune a Câmpiei Române.

În cadrul comunei Munteni predomină materialul parental pe loess, solurile au orizont carbonatoacumulativ și prezintă o porozitate bună.

Porozitatea variază spațial în cazul solurilor din luncă.

În zona de luncă ca material parental sunt aluviunile, având în mare parte textura argiloasă. Sunt însă și stratificații cu aluviuni medii și foarte puține porțiuni cu aluviuni care dețin la adâncimi de 0,20-1,50 m aluviuni vechi.

Cea mai mare parte a teritoriului este acoperit de o manta de loess ce prezintă o grosime ce variază între circa 2-25 m. Sub manta urmează prundiṣuri ṣi nisipuri cu intercalaṭii de argile ṣi marne nisipoase, coborând mult sub nivelul actual al râurilor.

Sub acestea se găsesc formațiuni mai vechi calcaroase de vârstă cretacică, jurasică și triasică.

Solurile prezente pe terase s-au format pe material parental de tipul luturi loessoide, iar pe fruntea terasei ṣi versanṭi sunt prezente nisipurile romaniene.

Prezenṭa depozitelor de solificare înfăṭiṣează o mare omogenitate texturală, atât pe verticală cât ṣi pe orizontală.

În Câmpia Tecuciului depozitele cuaternare sunt cele mai întinse ṣi reprezintă partea superioară a cuverturi sedimentare.

Alternanța pe orizonturi nisipoase cu orizonturi argiloase dovedește originea fluvio-lacustră a acestor sedimente. Depozitele loessoide sunt cele mai importante ca răspândire în Câmpia Tecuciului și imprimă acesteia o notă caracteristică.

Pe acest teritoriu sunt prezente ṣi nisipuri care formează dune ce ocupă suprafeṭe reprezentative în Câmpia Tecuciului, acestea se întind de la Hanul Conache până în zona Matca – Ungureni, formând fâṣii de dune fixate, semifixate ṣi din când în când mobile.

Pe văile subsecvente, înguste ṣi la baza versantului materialul parental este reprezentat de materialul coluvial adus de pe versanṭi, torenți sau apele de șiroire, cu textura lutoasă sau lut-nisipoasă, în funcṭie de natura materialului care a fost erodat ṣi depus la baza versantului sau pe văi.

2.1.2. Relieful

Teritoriul de față cuprinde două unități geomorfologice distincte:

Câmpia propriu-zisă formată din terasele Bârladului.

Lunca cursului inferior al râului Bârlad.

Relieful acestor două subunități este aproape plan.

Câmpia Tecuciului este strâns legată de activitatea râului Bârlad. Aceasta este o câmpie de tranziṭie formată pe depozite acumulative cuaternare de terasă (loessuri ṣi dune de nisip) care determină o fragmentare ṣi o energie medie de relief.

Energia reliefului deṭine valorile cele mai ridicate în partea de nord faṭă de Lunca Bârladului, valoarea oscilează între 100-200 m în sectorul Ghidigeni, iar spre sud aceasta scade succesiv până la 20 m în sectorul Tecuci-Rateṣ.

Energia medie a reliefului se înscrie în cuprinsul teraselor înalte cu valori cuprinse între 25-30 m și scade treptat spre sud, atingând valori între 10-20 m.

Din punct de vedere morfologic Câmpia Tecuciului se individualizează prin pante reduse, cele mai întinse pante au valori cuprinse între 2-5%.

Lunca Bârladului oferă o priveliște cu înălțimi domoale cuprinse între 2 m în nord și 0,5-1 m în sud-est, are o lățime ce variază între 2 și 3 km și este străbătută de la nord la sud de râul Bârlad.

În urma lucrărilor ce au avut loc pe întreaga luncă a Bârladului regimul hidric din sol a suferit numeroase modificări. Adâncimea talverului era între 1-1,5 m fapt ce în timpul ploilor torențiale sau topirea zăpezilor provoca inundații pe întinderi mari.

În urma acestor lucrări s-a extins ṣi adâncit albia râului, iar nivelul freaticului a scăzut până la adâncimi ce variază între 1,50-2,50 m.

În raport cu indicele de răspândire a formelor de relief ṣi cerinṭe se disting în regiunea studiată următoarele tipuri principale:

Relieful de acumulare fluvio-deluvial.

Relieful sculptural fluvio-deluvial.

Relieful de acumulare fluvio-deluvial cuprinde terasele cu depozitele loessoide ṣi nisipoase.

“Pe parcursul Câmpiei Tecuciului, Bârladul ṣi-a dezvoltat patru terase de vârstă ṣi extindere diferită:

– terasa joasă Podoleni (T1) de 2-4 m altitudine aproximativ, relieful ṣi șesul de vârstă holocen-superior.

– terasa Tecuci (T2) de 5-8 m altitudine aproximativ, relieful de vârstă holocen- inferioară.

– terasa Cernicari-Rateṣ (T3) de 18-20 m altitudine aproximativ, relieful de vârstă Wṻrm.

– terasa Ghidigeni (T4) de 60-70 m altitudine aproximativ, relief de vârstă Mindel – Riss.”

Ultimile două terase alcătuiesc majoritatea reliefului, ele fiind deformate tectonic.

Terasele deṭin înălṭimi de 50-100 m faṭă de lună, trecerea de la luncă la terasă se face relativ brusc în majoritatea cazurilor.

Relieful sculptural fluvio-deluvial este rezultatul eroziuni complexului hidrografic din cuprinsul Câmpiei Tecuciului și a procesului de denudație deluvială.

În această categorie de relief cei mai caracteristici sunt versanții cu lungimi ce variază între 200-300 m.

Versantul stâng al văii Bârladului este mai mozaicat și se întâlnesc toate formele de eroziune, de la excesivă la prăbușiri și forme de alunecări.

Versantul se prezintă sub forma unei ridicături de teren mai mici sau mai mari, cu depresiuni între ele sau mici văi de colectare a apelor.

Cu cât înaintăm spre sud versantul este mai uniform.

Versanṭii văii Bârladului sunt asimetrici ṣi prezintă grade de înclinare diferite.

Versantul stâng prezintă valori cuprinse între 10-30% ṣi este mai abrupt faṭă de versantul drept care are valori cuprinse între 3-5%, fiind mai puțin înclinat și cu panta lină.

Pe teritoriul comunei Munteni în valea Bârladului debutează câteva văi, și anume:

Valea Blănesei străbate partea de nord a teritoriului și este afluent de dreapta alături de valea Ṣerboasa, valea Lungă ṣi valea Bordeiului.

Valea Priboca este afluent de stânga a râului Bârlad.

Valea Blănesei provine de pe teritoriul Cerṭeṣti, are direcṭia vest, sud-est pe o lungime de cca. 4 km, având o formă sinuoasă spre sud.

Versanți acestor văi au diverse denivelări și înclinări, cu lungimi de cca. 50-200 m.

În Comuna Munteni sunt prezente soluri neafectate de eroziune și soluri afectate de eroziune, de la slab erodate la puternic erodate.

Versanți care aflorează principalele văi sunt afectați de intense procese de pantă, eroziunea de suprafață și adâncime.

Ca forme de microrelief sunt prezente: rigolele, ogașele și ravenele.

Relieful este favorabil agriculturi, dar principala problemă o constituie aprovizionarea cu apă a culturilor.

Solurile din comuna Munteni sunt favorabile pentru culturile agricole, culturi de câmp, culturi furajere și viță de vie.

2.2. Clima și hidrografia

2.2.1. Clima

În Câmpia Tecuciului clima se încadrează în sectorul de climă temperat-continentală, cu influențe de ariditate.

Temperatura medie multianuală este de 9,8°C (1981-2010), cu un maxim înregistrat în luna iulie (21,7°C) și un minim înregistrat în luna ianuarie (- 4°C).

Temperatura maximă absolută a fost de 40,4°C înregistrată în data de 07.08.2012, pe când temperatura minimă absolută a fost de -22,5°C înregistrată în data de 02.02.2012.

Numărul mediu al zilelor cu temperaturi maxime mai mari de 30°C este de 32,1, iar cel al zilelor cu temperaturi mai mari de 25°C este de 99,2.

Numărul mediu al zilelor de iarnă este de 35,8. În luna octombrie au fost înregistrate frecvent temperaturi mai mici de 0°C.

Primul îngheț are loc pe 19 octombrie, iar ultimul îngheț are loc pe 14 aprilie, perioada fără îngheț este de 188 de zile.

Umiditatea relativă medie a aerului este de 77%, maxima fiind de 86% în luna decembrie și minima de 69% în luna iulie.

Cantitatea medie anuală de precipitaṭii înregistrate este de 467mm.

Cantităṭile cele mai mari de precipitaṭii cad în lunile mai ṣi iulie cu o medie de 64,4 mm, iar lunile cele mai secetoase sunt: ianuarie, februarie, martie și august.

Cantităṭile de precipitaṭii care cad pe teritoriul comunei Munteni pot fi considerate suficiente pentru majoritatea culturilor, dar regimul precipitaṭiilor în timpul anului este deficitar.

Ploile de vară au caracter torenṭial, fiind frecvente sub formă de averse ṣi însoṭite de grindină.

Teritoriul este supus contrastelor termice ṣi a fenomenelor de secetă meteorologică ṣi pedologică, cu o frecvenṭă a ploilor torenṭiale de 70% în lunile de vară.

Ploile de vară au o importanṭă deosebită deoarece ele găsesc solul uscat, au un caracter torenṭial, îṣi pierde de multe ori din eficienṭă, ele pierzându-se prin evapotranspiraṭie ṣi mai puṭin prin scurgerea superficială. Terenul este foarte slab înclina, favorizând un drenaj extrem de lent-moderat.

Indicele de ariditate de Martone prezintă o valoare anuală de 23,5, aflându-se la limita optimului de dezvoltare a plantelor.Valoarea indicelui de ariditate este 24, indică limita dintre stepă ṣi silvostepă.

Pe teritoriul comunei Munteni cel mai frecvent vânt este vântul de nord, cu o frecvenṭă de 25%, fiind prezent în anotimpul de iarnă ṣi aduce zăpezi. Vântul de nord bate ṣi toamna târziu cât ṣi primăvara timpuriu.

Pe acest teritoriu bate și vântul de sud cu o frecvență de 11,7% și cu o intensitate de 3,1%, este prezent mai ales în anotimpul de vară, fiind un vânt uscat.

Vântul de nord-vest are o frecvență de 8,3% și este prezent în anotimpul de iarnă și primăvară.

În anotimpul de vară bat vânturile de vest care sunt favorabile dezvoltări plantelor.

Pe teritoriul comunei Munteni cel mai dăunător vânt este cel din nord-nord est care aduce toamna cât ṣi primăvara, temperaturile scad brusc, iar iarna bate puternic viscolind zăpada.

Brumele timpurii de primăvară cad în prima decadă a luni mai (dar statistic sunt foarte rare) și sunt frecvente în prima parte a luni aprilie.

În anotimpul de toamnă brumele timpurii sunt frecvente în luna octombrie, dar uneori apar ṣi în a doua jumătate a luni septembrie.

Numărul mediu al zilelor cu brumă este de 11,8 .

Media anuală a umidităṭii este de 72%, zăpadă căzută în anotimpul de iarnă, atunci când există are rol protector asupra semănăturilor de toamnă.

Numărul mediu al zilelor cu strat de zăpadă este de 44, iar al celor cu viscol de 6,5.

Diferențele topoclimatice din cadrul comunei Munteni sunt determinate de altitudine, relief, dar ṣi datorită prezenṭei în partea nordică a masivelor de pădure.

„Topoclimatul de câmpie este pus în evidenṭă de indicele de ariditate ṣi climograma cu contrastul dintre elementele de bază ce sprijină agricultura ṣi ecologia speciilor de plante ṣi animale.”

Așadar, comuna Munteni are un climat temperat-continental cu ierni friguroase, veri călduroase ṣi secetoase cu un maxim de precipitaṭii la începutul anotimpului de vară.

2.2.2. Hidrografia

Reṭeaua hidrografică din cadrul teritoriului studiat este alcătuită din râul Bârlad și afluenții Prisaca și Blăneasa, la care se adaugă rețeaua hidrografică cu scurgere temporară.

Râul Bârlad străbate teritoriul de la nord la sud, pătrunde pe la vest de satul Negrileṣti, părăseṣte teritoriul comunal, străbate încă patru teritorii comunale ṣi se varsă în Siret în dreptul satului Salcia din comuna Umbrăreṣti.

În cadrul teritoriului studiat râul Bârlad are un curs lent foarte meandrat cu o albie minoră care deṭine o adâncime ce variază între 1-1,50 m.

Râul Bârlad a suferit numeroase lucrări de adâncire a albiei minore, de îndiguire ṣi construirea de canale noi, aṣadar nivelul freatic din luncă a fost coborât sub 1,50 m.

În urma acestor lucrări au fost reduse inundaṭiile care aveau un efect distructiv asupra solului ṣi a plantelor de cultură.

Pe Valea Lungă este prezentă o cantitate redusă de apă tot timpul anului, dar lipsită de prea mare importanṭă, fiind practic greu de utilizat apele pentru irigaṭii chiar ṣi la nivelul unei grădini de legume.

Apa râului Bârlad este puternic poluată de dejecțiile animalelor care sunt deversate în ea pe întregul parcurs al râului.

Fig. 2. Râul Bârlad în cadrul satului Munteni.

2.3. Factorul antropic

Influența activității omului asupra unității administrative studiate îmbracă formele cele mai diferite.

Activităṭile omului asupra solificării sunt foarte diferite ṣi variate. Odată cu utilizarea terenurilor omul înlătură vegetaṭia naturală, fapt ce duce la înlocuirea vegetației forestiere cu cea cultivată, ducând la dispariția orizontului O și modifică regimul termic a solului în cazul terenurilor cultivate dar și în sectoarele de luncă unde nivelul freatic a fost coborât.

Despădurirea sau desṭelenirea pajiṣtilor pe versanṭi ṣi utilizarea necorespunzător a solurilor în cultura plantelor duce la apariṭia eroziuni intense, asa cum este cazul terenurilor ocupate de culturile cerealelor de toamnă, care uneori degradează intens solul ne mai fiind folosite în domeniul agricol.

Exploatarea agricolă a teritoriului include intervenṭia activă a omului ṣi utilizarea diferitelor metode agrotehnice.

Lucrările agrotehnice duc la afânarea părṭi superioare a solului, la mineralizarea ṣi la micṣorarea conținutului în humus.

Plantaṭiile viticole ṣi pomicole modifică în aceeaș măsură solul, întrucât acesta nu mai seamănă cu cel natural.

O influență deosebită exercitată de om asupra solului este utilizarea măsurilor de chimizare. Aplicarea sistematică a îngrăṣămintelor ṣi amendamentelor solului sărac în substanṭe nutritive ṣi cu reacṭie necorespunzătoare duce la transformarea în soluri fertile.

Modificările esenṭiale au loc prin punerea în practică a unor măsuri ameliorative, aṣa cum sunt: irigaṭiile, îndiguirile, desecările etc.

Un bun exemplu este cel al desecări sau drenări, lucrări care duc la înlăturarea excesului de apă ṣi în aceiaṣi măsură pot fi îmbunătăṭite condiṭiile aero-hidrice, întrucât unele soluri hidromorfe pot fi folosite în cultura plantelor.

Acelaṣ regim este folosit ṣi în cazul solurilor halomorfe care prin irigaṭii de spălarea sărurilor, a drenajului ṣi amendamentelor se pot îmbunătăți condițiile aero-hidrice și pot fi utilizate în cultura plantelor.

Odată cu intervenṭia omului în natură mai ales prin folosirea terenurilor în agricultură, solul devine un produs nu numai a factorilor naturali ci ṣi al munci omeneṣti.

Solurile care au suferit modificări drastice ṣi nu mai seamănă cu cele naturale din care au provenit sunt prevăzute separat în sistemul de clasificare.

Intervenṭia omului poate fi ṣi negativă ca urmare a exploatării neraṭionale a fondului funciar, cum ar fi: despăduririle, lucrările agrotehnice necorespunzătoare, irigaṭii greṣite, desṭeleniri nechibzuite etc.

Capitolul III RESURSELE DE SOL ȘI UTILIZAREA TERENURILOR

3.1. Clase ṣi tipuri de sol

Fig. 3. Harta solurilor.

Pe teritoriul comunei Munteni, tipurile de sol dominante sunt cele din clasa Cernisoluri, urmate de clasa Protisoluri, iar pe alocuri apar soluri din clasa Antrisoluri.

Astfel, Cernisolurile (CER) sunt soluri cu acumulare de materie organică ce pot fi relativ saturate în baze.

Acestea reprezintă un orizont molic și un orizont intermediar, precum Bv (orizont B cambic) sau Bt (orizont B argic), având culori de orizont molic la partea superioară sau pe fețele agregatelor structurale.

Cernisolurile sunt reprezentate de cernoziomurile cambice (CZcb) care sunt răspândite pe aproximativ întreaga suprafață a teritoriului comunei Munteni, cernoziomurile (CZ) și cernoziomurile erodice (CZer) sunt răspândite pe porțiuni reduse, așa cum se poate observa și pe harta solurilor atașată.

Atât cernoziomurile, cernoziomuril cambice cât și cernoziomurile erodice sunt alcătuite pe depozite loessoide, fiind cele mai fertile soluri utilizate în cultura cerealieră, a plantelor tehnice, în viticultură și pomicultură.

Astfel, acestea sunt foarte puternic degradate prin eroziunea în adâncime. Degradarea atât de puternică a solului se datorează în principal arăturilor, dar și datorită drumurilor agricole. Această degradare a solului este în principal influențată de activitatea omului, dorința acestora de a obține în cantități mari productivitate și într-un timp scurt apelează la fertilitatea artificială.

În ceia ce privește textura acestor trei subtipuri de sol, cernoziomurile au o textură luto-nisipoasă, cernoziomurile cambice prezintă o textură luto-argiloasă, iar cernoziomurile erodice prezintă o textură luto-nisipoasă.

Următoarea clasa de soluri de pe teritoriul studiat sunt Protisolurile (PRO). Acestea sunt soluri tinere în curs de formare cu profil încă incomplet diferențiat, lipsit de orizonturi diagnostice și prezintă cel mult un orizont A (bioacumulativ) sau O (organic nehidromorf).

Protisolurile sunt reprezentate de: aluviosol entic (ASen), aluviosol gleic (ASgc), aluviosol molic (ASmo) și regosol (RS).

Aluviosolurile entice (ASen) și aluviosolurile gleice (ASgc) sunt prezente în cadrul satelor Munteni, Frunzeasca și Țigănești, dar ocupă și o porțiune redusă în Valea Troian și în partea nordică a satului Munteni.

Aluviosolul molic (ASmo) ocupă o suprafață extrem de redusă în estul comunei Munteni, aflându-se în albia minoră.

Aluviosolurile sunt puternic supuse procesului de eroziune datorită prezenței canalelor de drenaj, care în timpul ploilor torențiale au loc intense efecte erozive ale apei. Un rol important în degradarea solului constă în textura acestora care prezintă o rezistență scăzută la eroziune.

Aluviosolurile (AS) sunt utilizate ca pajiști, păduri și mici porțiuni în agricultură.

Regosolurile (RS) sunt formate pe material parental neconsolidat, gradul de saturare în baze este variabil de la slab la puternic saturat. Acest tip de sol se întâlnește la est de satul Țigănești și în nord-vestul teritoriului, fiind utilizate în domeniul agricol.

Ultima clasă de soluri prezentă pe teritoriul comunei Munteni sunt Antrisolurile (ANT). Acestea prezintă un orizont antropedogenetic sau lipsa orizontului A (bioacumulativ) și E (eluvic), îndepărtate prin eroziune accelerată sau decopertare antropică, de regulă la suprafață prezintă un orizont AP, provenit din orizont B sau C.

Antrisolurile sunt reprezentate de: antrosol aric (ATar) și antrosol erodic (ATer). Aceste două subtipuri ocupă suprafețe extrem de reduse, fiind prezente în partea nord-vestică și nord-estică a satului Munteni, așa cum se poate observa și pe hartă.

Antrosolurile sunt solurile cele mai puternic erodate de pe teritoriul comunei Munteni. Acestea fiind supuse frecvent procesului de eroziune de suprafață, cât și eroziuni în adâncime, datorate în principal influenței antropice cât și influenței factorilor externi (vântul și apa). Omul a degradat solul în principal prin utilizarea în exces a substanțelor chimice, irigații și arături.

Antrosolurile sunt utilizate în domeniul agricol.

Așadar, comuna Munteni nu posedă o gamă largă de tipuri de sol, dar deține o fertilitate ridicată, fapt ce se observă și în gradul de utilizare a acestora, fiind cea mai mare parte dintre ele utilizate în domeniul agricol. Majoritatea solurilor de pe teritoriul studiat sunt supuse proceselor de eroziune și influenței antropice mai mult sau mai puțin .

3.2. Utilizarea actuală a terenurilor

Fig. 4. Harta utilizări terenurilor.

Pe teritorul comunei Munteni predomină terenurile agricole, urmate de pajiști în luncă, păduri, culturi de viță de vie, albii minore, iar pe alocuri apar și terenuri degradate.

Terenurile agricole ocupă cea mai mare parte a teritoriului comunei Munteni. Acestea fac parte din clasa cernisoluri (CER), protisoluri (PRO) și antrisoluri (ANT). Cea mai mare parte a terenurilor agricole se dezvoltă pe tipurile de sol din clasa cernisoluri (cernoziomuri cambice (CZcb)), sunt soluri cu acumulare de materie organică, formate pe depozite loessoide, având culori de orizont molic la partea superioară sau pe fețele agregatelor structurale, fiind cele mai fertile soluri de pe teritoriul comunei Munteni.

Terenurile agricole sunt foarte puternic afectate de eroziunea în adâcime. Cauzele care au dus la apariția eroziuni sunt: arăturile, drumurile agricole și influența antropică care constă în tasarea terenurilor

Pe aceste terenuri se cultivă: cereale (porumb în principal, grâu etc.), plante tehnice (floarea-soarelui, rapiță etc.) și legume (roșii, cartofi, varză, vânătă etc.).

Pajiștiile în luncă sunt prezente în cadrul satelor Munteni, Frunzeasca, Țigănești și Ungureni.

Acestea sunt formate pe tipurile de sol din clasa protisoluri (aluviosol entic (ASen), aluviosol gleic (ASgc) și aluviosol molic (ASmo)) și cernisoluri (cernoziomuri (CZ)).

Pajiștile în luncă sunt puternic afectate de eroziunea eoliană și eroziunea apei, datorită canalelor de drenaj, care sunt prezente în cadrul satului Țigănești, dar și datorită texturi care prezintă o rezistență scăzută la intervenția apei.

Pe teritoriul comunei Munteni pajiștile sunt împărțite în: pajiști comunale utilizate în comun și pajiști comunale utilizate individual.

Pajiștile comunale utilizate în comun ocupă suprafețe restrânse în cadrul teritoriului, predominând pajiștile comunale utilizate individual.

Acestea sunt utilizate pentru pășunatul animalelor.

Pădurile pe teritoriul comunei Munteni ocupă suprafețe restrânse. Acestea fiind prezente în partea nord-vestică a satului Ungureni, în partea nordică a satului Munteni și în sud-estul teritoriului.

În zona de pădure predomină solurile din clasa cernisoluri (cernoziom cambic (CZcb)) și solurile din clasa protisoluri (aluviosol entic (ASen) și aluviosol gleic (ASgc)).

Pe teritoriul comunei Munteni predomină pădurile de foioase și pădurile de salcâm.

Culturile de viță de vie ocupă suprafețe extrem de reduse în nord-vestul teritoriului, așa cum se poate observa și în harta atașată.

Acestea se dezvoltă pe tipurile de sol din clasa cernisoluri (cernoziom cambic (CZcb)) (CER), sunt soluri cu acumulare de materie organică, alcătuite pe depozite loessoide, fiind solurile cele mai fertile de pe teritoriul comunei Munteni.

Pe terenurile unde se cultivă viță de vie solurile sunt slab erodate sau neafectate.

Pe teritoriul comunei Munteni albiile minore ocupă suprafețe extrem de reduse, fiind prezente în partea nord-vestică a satului Frunzeasca și în estul teritoriului.

Albiile minore se dezvoltă pe tipurile de sol din clasa protisoluri (aluviosol entic (ASen), aluviosol gleic (ASgc) și aluviosol molic (ASmo)).

Acestea sunt supuse proceselor de eroziune datorită prezenței apei și datorită texturi care prezintă o rezistență scăzută la eroziune.

Terenurile degradate ocupă suprafețe extrem de reduse în partea nord-estică a satului Ungureni și în partea estică a satului Țigănești.

Tipurile de sol pe care se dezvoltă terenurile degradate fac parte din clasa cernisoluri (cernoziom cambic (CZcb)) și protisoluri (regosol (RS)).

Aceste terenuri sunt foarte puternic afectate de eroziune, ne mai fiind utilizate în domeniul agricol.

Pe teritoriul comunei Munteni este prezentă o singură cale ferată (9.1 Km) care realizează legătura între București și Iași.

Comuna Munteni este traversată de la nord la sud de râul Bârlad. În cadrul satului Țigănești sunt prezente canale de drenaj care ajută la evitarea inundațiilor.

Căile de comunicație din interiorul comunei Munteni sunt modernizate și realizează legăturile cu satele care aparțin comunei Munteni dar și cu vecini acesteia.

Așadar, cea mai mare parte a terenurilor din cadrul comunei Munteni sunt utilizate în domeniul agricol, fapt ce acestea reprezintă sursa bănească a locuitorilor.

3.3. Factori favorabili ṣi limitativi pentru utilizarea solurilor în agricultură

Pe teritoriul comunei Munteni ponderea principală o deține terenurile agricole.

Așadar, factori favorabili și limitativi pentru utilizarea solurilor în agricultură depind în principal de calitatea solului, condițiile natural ale teritoriului (relieful, clima și hidrografia), cât și de acțiunile antropice, care determină nivelul de vulnerabilitate a terenului la procesele de degradare.

Terenurile utilizate în domeniul agricol se dezvoltă în cea mai mare parte pe tipurile de sol din clasa cernisoluri (CER). Acestea sunt soluri cu acumulare de materie organică ce pot fi relativ saturate în baze, sunt alcătuite pe depozite loessoide, fiind cele mai fertile soluri de pe teritoriul comunei Munteni.

Cernisolurile (CER) cuprind: cernoziomurile (CZ) și cernoziomurile cambice (CZcb).

Cernoziomurile (CZ) sunt afânate și permeabile, cu o capacitate bună pentru aer, textura este nediferențiată pe profil de obicei mijlocie adesea fiind lutoasă, așa cum este cazul versantului lung de peste 200 m, prezent pe terasa Podoleni, la vest de satul Frunzeasca, având profilul de tipul : Am, AC, Cca1, Cca2 și Cca3.

Orizontul Am este prezent la adâncimea de 0-16 cm, este alcătuit din: 7,9% nisip grosier, 44,7% nisip fin, 24,7% praf și 22,7% argilă.

Textura pentru orizontul Am este lut-nisipoasă, capacitatea de cedare maximă este de 14,62%, pH-ul în H₂O este 8,31 (slab alcalină), conținutul în carbonați fiind de 8,88%, 1,26% humus, 0,066% N total, 7,78 ppm P mobil, iar 98 ppm K mobil.

Orizontul AC este prezent la adâncimea de 16-27 cm, este alcătuit din: 7,1% nisip grosier, 52,1% nisip fin, 19,9% praf și 26,9% argilă. Prezintă o textură lut-nisipoasă, capacitatea de cedare maximă este de 15,14%, pH-ul în H₂O este 8,40 (slab alcalină), carbonați de calciu 9.33%, humus 0,84%, N total 0,045%, P mobil 1,40 ppm și K mobil 84 ppm.

Orizontul Cca1 este prezent la adâncimea de 27-47 cm, este alcătuit din: 4,9% nisip grosier, 50,7% nisip fin, 23% praf și 21,4% argilă. Textura pentru orizontul Cca1 este lutoasă, capacitatea de cedare maximă este de 14,95%, carbonați de calciu 9,47% și pH-ul în H₂O este 8,52 (moderat alcalină).

Orizontul Cca2 este prezent la adâncimea de 50-70 cm, este alcătuit din: 9,6% nisip grosier, 44,2% nisip fin, 23,4% praf și 12,8% argilă. Prezintă o textură lut-nisipoasă, capacitatea de cedare maximă este de 17,07%, carbonați de calciu 8,59% și pH-ul în H₂O este 8,60 (moderat alcalină).

Orizontul Cca3 este prezent la adâncimea de 90-110 cm, este alcătuit din: 8,2% nisip grosier, 51,8% nisip fin, 18,4% praf și 21,6% argilă. Prezintă o textură lutoasă, capacitatea de cedare maximă este de 14,34%, carbonați de calciu 10,66% și pH-ul în H₂O este 8,65 (moderat alcalină).

Așadar, cernoziomurile sunt soluri fertile cu un conținut în humus de 2,10%, procentajul fiind mic în comparație cu alte tipuri de soluri, dar sunt de bună calitate, sunt saturate în baze, cu reacția în stratul agrochimic slab alcalină sau moderat alcalină (8,31-8,65), textura este nediferențiată pe profil, de obicei lut-nisipoasă, adesea fiind lutoasă, capacitatea de cedare maximă este de 76,12%, iar structura fiind glomerulară medie. Aprovizionarea este slabă cu azot (0,111%), fosfor (9,18 ppm) și bine aprovizionată cu potasiu (182 ppm), iar conținutul în carbonați este redus (46,93%).

Pentru obținerea unei producții mari este nevoie de aplicarea îngrășămintelor chimice (cu azot, fosfor și potasiu) și gunoi de grajd, ținându-se cont de cultură și însușirile agrochimice ale solului.

Cernoziomurile sunt bune pentru toate folosințele și culturile agricole, culturi de câmp (grâu, porumb, floarea-soarelui etc), culturi furajere și viță de vie.

Pe teritoriul comunei Munteni sunt folosite mai ales pentru culturile de câmp (grâu, porumb și floarea-soarelui).

Factori limitativi pentru cernoziomuri constau în gradul de eroziune a solului (soluri slab erodate sau puternic erodate) și adâncimea apei freatice.

Solurile care sunt slab erodate sau puternic erodate își pierd din substanțele nutritive și totodată se înlătură și proprietățiile fizice ale solului, așa cum este cazul orizontului Am care este slab erodat prin apă.

Eroziunea în adâncime duce la scăderea fertilități solului, îngreunează efectuarea lucrărilor de arat, semănat, îngrijit, recoltat și la distrugerea drumurilor.

Pentru limitarea efectelor eroziuni se va ține cont de repartiția culturilor pe suprafața erodată și se va utiliza măsuri agrotehnice (pentru pantele mici se pot face valuri de pământ, pentru pantele mari se pot face terase cu platforma dreaptă).

Apele freatice sunt prezente la adâncimi mai mari de 10 m. Distribuția precipitațiilor de-a lungul anului face ca rezervele de apă să varieze, iar precipitațiile însemnate distribuite în perioada de vegetație duce la realizarea de producții mari.

Influența antropică constă în apariția fenomenului de tasare care are efecte negative multiple, printre care cele mai importante constau în: scăderea permeabilității solului la apă și aer, reducerea capacități de reținere a apei, înrăutățirea regimului aerohidric etc.

Cernoziomurile au fost încadrate în clasa II și IV de pretabilitate la arabil.

În clasa II de pretabilitate au fost încadrate solurile cu pretabilitate bună care au limitări reduse, unele terenuri cu procese de degradare care prezintă limitări minime date de alcătuirea granulometrică, terenurile cu pantă slabă. Procesele de degradare a solului pot fi înlăturate prin tehnologii sau măsuri ameliorative.

În clasa IV au fost încadrate solurile cu pretabilitate slabă, terenurile cu soluri afectate de degradare puternică și terenuri în pantă mare care sunt afectate de procese negative (eroziunea slabă și eroziunea puternică), de intensitate mare. Pe aceste soluri se pot cultiva decât plante care pot suporta și valorifica condițiile puțin prielnice.

Cernoziomurile sunt terenuri la limită din punct de vedere al folosinți ca arabil.

Cernoziomurile cambice (CZcb) ocupă cea mai mare suprafață în cadrul teritoriului comunei Munteni, sunt răspândite pe terenuri orizontale sau slab fărâmițate, pe suprafețe netede sau înclinate, textura este variabilă de la nisipo-lutoasă la argiloasă, așa cum se poate observa și pe suprafața slab înclinată (cu înclinare predominant între 2-5%), prezentă în partea sud-vestică a satului Frunzeasca, pe terasa Tecuci, se cultivă grâu de toamnă, având profilul de tipul: Ap, Am, AB, BC, Cca1 și Cca2.

Orizontul Ap este prezent la adâncimea de 0-15 cm, este alcătuit din: 2,6% nisip grosier, 23,8% nisip fin, 23,9% praf și 31,4% argilă.

Textura orizontului Ap este lutoasă, coeficientul de ofilire este de 11,04%, capacitatea de apă utilă este de 12,12%, humus 2,46%, pH-ul în H₂O este 6,49 (slab acidă), N total 0,125%, P mobil 45,16 ppm și K mobil 192 ppm.

Orizontul Am este prezent la adâncimea de 15-35 cm, este alcătuit din 2,5% nisip grosier, 42% nisip fin, 23,1% praf și 32,4% argilă.

Textura pentru orizontul Am este lutoasă, coeficientul de ofilire este de 11,04%, capacitatea de apă utilă este de 12,12%, pH-ul în H₂O este 6,49 (slab acidă), humus 2,42%, N total 0,125%, P mobil 21,28 ppm și K mobil 154 ppm.

Orizontul AB este prezent la adâncimea de 34-48 cm și este alcătuit din: 2,2% nisip grosier, 41,7% nisip fin, 25,1 % praf și 31% argiă. Textura este lutoasă cu coeficientul de ofilire de 10,90%, capacitatea de apă utilă este de 12,24%, pH-ul în H₂O este 7,15 (neutru), humus 1,44%, N total 0,075%, P mobil 5,55 ppm și K mobil 140 ppm.

Orizontul BC este prezent la adâncimea de 48-65 cm și este alcătuit din: 2,5% nisip grosier, 49,1% nisip fin, 37,2% praf și 11,2% argilă. Textura este argiloasă cu un coeficient de ofilire de 3,97%, capacitatea de apă utilă este de 11,38%, pH-ul în H₂O este 8,40 (slab alcalină) și conținutul în carbonați este de 10,04%.

Orizontul Cca1 este prezent la adâncimea de 65-89 cm și este alcătuit din: 2,6% nisip grosier, 43,6% nisip fin, 26,3% praf și 27,5% argilă. Textura este lutoasă, cu coeficientul de ofilire de 9,68%, capacitatea de apă utilă este de 13,24%, pH-ul în H₂O este 8,28 (slab alcalină), iar conținutul în carbotați este de 10,79%.

Orizontul Cca₂ este prezent la adâncimea de 105-125 cm și este alcătuit din: 3% nisip grosier, 37,6% nisip fin, 31,1% praf și 10,3% argilă. Textura este argiloasă, cu un coeficient de ofilire de 3,66%, capacitatea de apă utilă este de 10,68%, pH-ul în H₂O este 8,40 (slab alcalină), iar conținutul în carbonați este de 12,95%.

După cum se poate observa cernoziomurile cambice se caracterizează printr-o acumulare a humusului de 6,32%, procentajul fiind mic în comparație cu alte tipuri de soluri, dar levigarea și alterarea sunt pronunțate.

În urma levigări, spălarea carbonaților de calciu și debazificarea complexului au fost intense în cazul orizonturilor de suprafață (Ap, Am și AB), fiind prezenți carbonați de calciu în orizonturile de adâncime (BC, Cca1 și Cca2) în cantități reduse (33,78%).

Datorită alterări între orizontul A și C sa separat un orizont cambic caracteristic orizontului Bv.

Ținând cont de grosimea orizontului și de adâncimea de apariție a carbonaților de calciu, cernoziomurile cambice sunt soluri decarbonatate

Cernoziomurile cambice au textura nisipo-lutoasă, lut-nisipoasă, lutoasă și chiar argiloasă, prezintă structura glomerulară în orizontul Am și columnoid-prismatică în orizontul Bv.

În ceea ce privește textura și structura proprietățiilor fizico-chimice, hidrofizice și de aerație sunt favorabile, reacția solului este de la slab acidă la slab alcalină (6,49-8,40), iar aprovizionarea este slabă cu azot (0,325%), de la foarte slabă la slabă cu fosfor (71,99 ppm) și bună cu potasiu (486 ppm).

Factori limitativi constau în adâncimea apei freatice și în gradul de eroziune a solului.

Cernoziomurile cambice fac parte din categoria solurilor bune, dar principala problemă o constituie deficitul de apă, având prezentă apa freatică la adâncimi mai mari de 10 m, procentajul coeficientului de ofilire este de 50,60%, fiind mare în comparație cu alte tipuri de soluri, dar deficitul de apă este rezolvabil prin irigații, având capacitatea de apă utilă de 71,5%, dar și printr-o agrotehnică adecvată. Acestea sunt afectate de eroziune slabă până la medie, în funcție de formele de relief.

Pentru obținerea unei producții mari este necesară aplicarea de îngrășăminte chimice cu azot, fosfor, potasiu și gunoi de grajd.

Cernoziomurile cambice sunt bune pentru toate culturile, fiind folosite cel mai mult pentru cultura plantelor de câmp, în care ponderea cea mai mare revine culturilor de grâu, porumb și floarea-soarelui.

Aluviosolurile sunt formate pe aluviuni recente sau pe aluviuni vechi, au textura diferită de la nisipo-lutoasă la argiloasă, așa cum se poate observa și în profilul cu numărul 28, prezent în Valea Bârladului, având profilul de tipul: Ap, CGR1, CGR2, CGR3 și CGox.

Orizontul Ap este prezent la adâncimea de 1-21 cm, este alcătuit din: nisip grosier (3,9%), nisip fin (26,1%), praf (27,4%) și argilă (42,4%). Prezintă o textură lut-argiloasă, coeficientul de ofilire este de 14,9%, capacitatea de apă utilă este de 18,13%, pH în H₂O este 8,35 (moderat alcalină), carbonați de calciu 8,95%, humus 6,36%, N total 0,320%, P total 87,286%, P mobil 34,04 ppm, K mobil 320 ppm, reziduri minerale 106 mg/100 g sol, Cl 0,4 me/100 g sol, SO 0,05 me/100 g sol, CH3 H 1,05 me/100 g sol, Ca 0,35 me/100 g sol, Mg 0,20 me/100 g sol, Na 0,86 me/100 g sol, K 0,7 me/100 g sol și CO3 8,95 me/100 g sol.

Orizontul CGR1 este prezent la adâncimea de 30-40 cm, este alcătuit din: nisip grosier (24%), nisip fin (26,5%), praf (26,1%) și argilă (45%). Prezintă o textură lut-argiloasă, coeficientul de ofilire este de 14,01%, capacitatea de apă utilă este de 18,04%, pH în H2O este de 9,03 (puternic alcalină), carbonați de calciu 11,29%, humus 5,04%, N total 0,260%, P total 69,82%, P mobil 16,06 ppm, K mobil 231 ppm, reziduri minerale 149 mg/100 g sol, Cl 0,4 me/100 g sol, CO3H 1,6 me/100 g sol, Ca 0,40 me/100 g sol, Mg 0,20 me/100 g sol, Na 1,37 me/100 g sol, K 0,07 me/100 g sol și CO3 11,29 me/100 g sol.

Orizontul CGR2 este prezent la adâncimea de 59-79 cm, este alcătuit din: nisip grosier (5,1%), nisip fin (43,8%), praf (35,2%) și argilă (15,9%). Prezintă o textură lut-nisipoasă, coeficientul de ofilire este de 5,62%, capacitatea de apă utilă este de 19,81%, pH în H2O este 9,65 (foarte puternic alcalină), carbonați de calciu 19,7%, humus 2,46%, N total 0,125%, P total 17,02%, P mobil 3,91 ppm, K mobil 154 ppm, reziduri minerale 209 mg/100 g sol, Cl 0,5 me/100 g sol, SO4 0,05 me/100 g sol, CO3H 2,25 me/100 g sol, CO3 0,2 me/100 g sol, Ca 0,40 me/100 g sol, Mg 0,20 me/100 g sol, Na 2,34 me/100 g sol, K 0,04 me/100 g sol și CO3 19,7 me/100 g sol.

Orizontul CGR3 este prezent la adâncimea de 90-130 cm, este alcătuit din: 5,7% nisip grosier, 43,3% nisip fin, 34,7% praf și 16,3% argilă. Prezintă o textură lut-nisipoasă, coeficientul de ofilire este de 5,76%, capacitatea de apă utilă este de 19,19%, pH în H2O este 9,67 (foarte puternic alcalină), carbonați de calciu 21,56%, reziduri minerale 204 mg/100 g sol, Cl 0,5 me/100 g sol, SO4 0,1 me/100 g sol, CO3H 2,15 me/100 g sol, CO3 0,2 me/100 g sol, Ca 0,40 me/100 g sol, Mg 0,30 me/100 g sol, Na 2,17 me/100 g sol, K 0,06 me/100 g sol și CO3 21,56 me/100 g sol.

Orizontul CGox este prezent la adâncimea de 130-150 cm, este alcătuit din: 19,1% nisip grosier, 39,2% nisip fin, 27,5% praf și 14,2% argilă. Prezintă o textură lut-nisipoasă, coeficientul de ofilire este de 5,02%, capacitatea de apă utilă este de 19,28%, pH în H2O este 9,41 (foarte puternic alcalină), carbonați de calciu 34,76%, reziduri minerale 202 mg/100 g sol, Cl 0,65 me/100 g sol, SO4 0,95 me/100 g sol, CO3H 1,20 me/100 g sol, CO3 0,1 me/100 g sol, Ca 0,40 me/100 g sol, Mg 0,30 me/100 g sol, Na 2,17 me/100 g sol, K 0,03 me/100 g sol și CO3 34,76 me/100 g sol.

Așadar, în cadrul comunei Munteni se întâlnesc două tipuri de soluri și anume: aluviosolul entic (ASen) și aluviosolul gleic (ASgc).

Acestea sunt soluri cu fertilitate ridicată cu un conținut în humus de 13,86%, prezent în orizonturile de suprafață (Ap, CGR1 și CGR2), procentajul fiind mic în comparație cu alte tipuri de soluri, au textura diferită de la lut-nisipoasă la lut-argiloasă, reacția solului este de la moderat alcalină la foarte puternic alcalină (8,35-9,67), coeficientul de ofilire este de 47,13%, fiind mare în comparație cu alte tipuri de soluri, dar capacitatea de apă utilă este de 94,45%, fiind suficientă pentru dezvoltarea plantelor, conținutul în carbonați de calciu este de 96,26%, aprovizionarea cu azot este de 0,705%, fiind foarte mică, cu fosfor este de 114,12 ppm, iar cu potasiu este de 705 ppm.

Conținutul în reziduri minerale este de 870 mg/100 g sol, Cl 2,45 me/100 g sol, SO4 1,15 me/100 g sol, CO3H 8,25 me/100 g, CO3 0,5 me/100 g sol, Ca 1,95 me/100 g sol, Mg 1,2 me/100 g sol, Na 8,91 me/100 g sol, K 0,30 me/100 g sol și CO3 96,26 me/100 g sol.

Pentru îmbunătățirea fertilității solului este necesară aplicarea în cantități foarte mari de îngrășăminte organo-minerale și gunoi de grajd. Apele freatice sunt prezente la adâncimi mai mari de 1,5 m.

Factorul limitativ constă în salinizarea solului. Acestea sunt afectate de salinizare slabă pe adâncimea de 20-50 cm, are loc salinizarea clorurică și de natură sulfatică.

Împotriva salinizări sunt necesare luarea unor măsuri pentru acumularea sărurilor în sol, se recomandă măsuri de hidroamelioranții ca: drenaj, spălări și măsuri de ameliorare cu fosfogips. Pentru solurile afectate de salinizare slabă se recomandă specii de plante cultivate din specii cu toleranță mare și mijlocie la salinizare ca: orezul, lucernă, ovăz etc.

Aluviosolurile au fost încadrate în clasa II, III și IV de pretabilitate la arabil.

În clasa II au fost încadrate terenurile cu limitări reduse, cele care prezintă în faza incidentă slabă unele procese de degradare, care prezintă limitări minime date de alcătuirea granulometrică, terenurile cu pantă slabă. Procesele de degradare a solului pot fi înlăturate prin tehnologii sau măsuri ameliorative.

Clasa III cuprinde terenurile cu pretabilitate mijlocie, cu limitări moderate care reduc gama culturilor agricole, cuprinde terenurile cu procese evidente de degradare, aceste terenuri necesită măsuri agropedoameliorative și măsuri hidroameliorative simple. Această clasă asigură producții mijlocii.

Clasa IV cuprinde terenurile cu pretabilitate slabă, terenurile cu soluri afectate de procese de degradare puternică și terenuri în pantă mare, afectate de procese actuale negative (salinizarea slabă a solului) de intensitate mare. Pe aceste terenuri nu se poate cultiva decât plante care pot suporta și valorifica condițiile puțin prielnice. Pentru a putea fi folosite ca arabil necesită măsuri complexe de ameliorare.

Antrisolurile (ANT) prezintă un orizont antropedogenetic sau lipsa orizontului A și E, îndepărtate prin eroziune accelerată sau decopertare antropică.

Antrisolurile sunt reprezentate pe teritoriul comunei Munteni de: antrosolul erodic (ATer) și antrosolul aric (ATar).

Antrosolurile erodice (ATer) sunt soluri erodate sau decopertate, astfel în cât orizonturile rămase nu permit încadrarea într-un anumit tip de sol sau materialul parental este adus la zi prin eroziune accelerată sau decopertare. Acestea sunt rezultatele manifestări intense a proceselor de eroziune, așa cum este cazul versantului prezent pe terasa Ghidigeni, în partea nord-estică a satului Ungureni, având profilul de tipul: Bv, BC și Cca.

Orizontul Bv este prezent la adâncimea de 0-18 cm, este alcătuit din: 17,8% nisip grosier, 58,8% nisip fin, 7,7% praf și 15,7% argilă. Prezintă o textură lut-nisipoasă, coeficientul de ofilire este de 5,55%, capacitatea de apă utilă este de 4,55%, pH în H2O este 7,75 (slab alcalină), carbonați de calciu 4,49%, humus 1,32%, N total 0,070%, P total 48,22%, P mobil 24,89 ppm și K mobil 175 ppm.

Orizontul BC este prezent la adâncimea de 18-38 cm, este alcătuit din: 13% nisip grosier, 62,2% nisip fin, 22,6% praf și 12,8% argilă. Textura pentru orizontul BC este lut-nisipoasă, coeficientul de ofilire este de 4,32%, capacitatea de apă utilă este de 12,16%, pH în H2O este 8,23 (slab alcalină), conținutul în carbonați de calciu este de 4,56%, humus 0,66%, N total 0,035%, P total 65,46%, P mobil 25,53 ppm și K mobil 70 ppm.

Orizontul Cca este prezent la adâncimea de 50-70 cm, este alcătuit din: 2% nisip grosier, 24,9% nisip fin, 50,9% praf și 22,2% argilă. Textura pentru orizontul Cca este lutoasă, coeficientul de ofilire este de 7,83%, capacitatea de apă utilă este de 14,76%, iar pH în H2O este 8,35 (slab alcalină).

Așadar, antrosolurile erodice sunt rezultatul manifestări intense a proceselor de eroziune, cu un conținut în humus de 1,98%, procentajul fiind foarte mic în comparație cu alte tipuri de soluri, carbonați de calciu sunt în cantități mici (9,05%), fiind prezenți doar în orizonturile Bv și BC, sunt soluri formate pe depozite loessoide, cu textura diferită de la lut-nisipoasă la lutoasă, sunt slab aprovizionate cu substanțe nutritive (N total 0,105%, P mobil 50,42 ppm, P total 113,68% și K mobil 245 ppm), cu o activitate microbiologică redusă, iar apa freatică este prezentă la adâncimi mai mari de 10 m.

Factorul limitativ pentru antrosolurile erodice constă în eroziunea puternică a solului.

Acest tip de sol este foarte puternic erodat prin acțiunea apei (orizontul A/C-20 cm și orizontul Bv la suprafață) și a vântului.

Eroziunea prin apă se manifestă pe terenurile înclinate (versanții) unde o parte din apa provenită din precipitații se scurge de-a lungul pantei antrenând cu ea materialul de sol.

Eroziunea eoliană are loc pe terenurile plane, în zone uscate cu vânturi puternice, antrenând materialul de sol, având loc prin spulberare. Cu cât eroziunea este mai intensă cu atât stratul de sol îndepărtat este mai gros.

În vederea regenerări și ameliorării eroziuni se recomandă: împăduriri, inierbări și terasări.

Antrosolurile erodice au o calitate slabă, fiind incluse în clasa a IV a de pretabilitate la arabil.

Clasa IV cuprinde terenurile cu pretabilitate slabă, terenurile cu soluri afectate de procese de degradare puternică și terenuri în pantă mare afectate de procese actuale negative (eroziunea puternică) de intensitate mare, sunt terenuri la limită din punct de vedere al folosirii ca arabil sau improprii ca arabil. Pentru folosirea ca arabil ele necesită măsuri complexe de ameliorare.

Antrosolurile arice (ATar) prezintă un profil deranjat “în situ” pe cel puțin 50 cm, orizonturile de diagnostic apar intens deranjate și amestecate, nepermițând încadrarea într-un anumit tip de sol, așa cum este cazul suprafeței slab înclinate (cu o înclinare predominant între 2-5%), prezentă pe terasa Podoleni, la nord de satul Munteni, având profilul de tipul: CD, CR, C1, C2 și C3.

Orizontul CD este prezent la adâncimea de 2-22 cm, este alcătuit din: 53,75% nisip grosier, 28,7% nisip fin, 6% praf și 11,6% argilă. Prezintă o textură argiloasă, coeficientul de ofilire este de 4,11%, capacitatea de apă utilă este de 11,70%, pH în H2O este 6,79 (slab acidă), indicele de azot este 1,68%, N total 0,090%, P total 15,53%, P mobil 14,29 ppm și K mobil 130 ppm.

Orizontul CR este prezent la adâncimea de 24-75 cm, este alcătuit din: 48,6% nisip grosier, 27,9% nisip fin, 7,6% praf și 15,3% argilă. Prezintă o textură lut-nisipoasă, coeficientul de ofilire este de 5,62%, capacitatea de apă utilă este de 15,4%, pH în H2O este 6,48 (slab acidă), indicele de azot este 1,14%, N total 0,060%, P total 8,73%, P mobil 8,38 ppm și K mobil 88 ppm.

Orizontul C1 este prezent la adâncimea de 50-70 cm, este alcătuit din: 52,2% nisip grosier, 25,4% nisip fin, 7,2% praf și 15,2% argilă. Prezintă o textură lut-nisipoasă, coeficientul de ofilire este de 5,37%, capacitatea de apă utilă este de 14,50%, iar pH în H2O este 6,59 (slab acidă).

Orizontul C2 este prezent la adâncimea de 80-100 cm, este alcătuit din: 50,08% nisip grosier, 26,6% nisip fin, 7,2% praf și 15,4% argilă. Prezintă o textură lut-nisipoasă, coeficientul de ofilire este de 5,44%, capacitatea de apă utilă este de 14,65%, iar pH în H2O este 6,60 (slab acidă).

Orizontul C3 este prezent la adâncimea de 120-140 cm, este alcătuit din: 50,6% nisip grosier, 27,9% nisip fin, 7,9% praf și 15,6% argilă. Prezintă o textură lut-nisipoasă, coeficientul de ofilire este de 5,51%, capacitatea de apă utilă este de 14,82%, iar pH în H2O este 6,30 (slab acidă).

După cum se poate observa antrosolurile arice au textura nisipoasă, conținutul în humus este zero, fertilitatea acestor soluri este diferită în funcție de cea a solurilor de origine, după înlăturarea orizontului de humus lucrează orizonturile inferioare, nestructurate mai compacte, coeficientul de ofilire este de 26,05%, procentajul fiind mare în comparație cu alte tipuri de soluri, capacitatea de apă utilă este de 70,71%, având prezentă apa freatică la adâncimi mai mari de 6 m, reacția solului este slab acidă (6,30-6,79), iar aprovizionarea cu substanțe nutritive este scăzută (N total 0,15%, P total 24,26%, P mobil 22,67 ppm și K mobil 218 ppm).

Factorul limitativ constă în eroziunea slabă a solului. După desfundare aceste soluri au căpătat o porozitate și permeabilitate mai mare, au devenit mai active din punct de vedere microbiologic, dar cu timpul efectele desfundări se atenuează.

Antrosolurile arice au fost încadrate în clasa I, II și IV de pretabilitate la arabil.

În clasa I au fost încadrate terenurile neafectate de eroziune, cu textura mijlocie, care prezintă condiții foarte bune pentru creșterea și dezvoltarea plantelor și pentru mecanizarea lucrărilor agricole.

În clasa II au fost incluse terenurile cu pretabilitate bună, cu limitări reduse, soluri care prezintă în faza incidentă unele procese de degradare și care prezintă limitări minime date de alcătuirea granulometrică. Procesele de degradare a solului pot fi înlăturate prin tehnologii curente sau măsuri ameliorative.

Clasa IV cuprinde terenurile cu pretabilitate slabă, terenuri afectate de degradare puternică și terenuri în pantă mare afectate de procese actuale nevative (eroziunea slabă) de intensitate mare.

Pe aceste terenuri nu se pot cultiva decât plante care pot suporta și valorifica condițiile puțin prielnice, sunt terenuri la limită din punct de vedere al folosiri ca arabil sau improprii ca arabil.

Pentru a putea fi folosite ca arabil ele necesită măsuri complexe de ameliorare.

3.4. Factori limitativi ai producției și culturile caracteristice

Procentajul producției agricole este legat în principal de sol, acesta fiind un mijloc de producție natural, care este limitat de spațiul geografic respectiv, iar obținerea de producții în cantități din ce în ce mai mari este limitată de trei factori principali: textura solului, panta terenului și eroziunea solului.

Pe teritoriul comunei Munteni textura reprezintă una din însușirile cele mai importante și stabile ale solului, marea majoritate a plantelor de cultură se dezvoltă în condiții optime.

Unele culturi preferă sau valorifică mai bine textura grosieră, așa cum este cazul culturilor de cartofi și sfeclă, care se dezvoltă pe solurile din clasa cernisoluri (CER) (cernoziomuri (CZ) și cernoziomuri cambice (CZcb)) sau pe textura fină așa cum este cazul culturilor de grâu.

Așadar, pe cernoziomuri (CZ) se cultivă: grâu, porumb, floarea-soarelui, sfeclă, lucernă, mazăre și fasole, dar cele mai mari suprafețe sunt acoperite de culturi de grâu, porumb și floarea-soarelui.

Pe cernoziomurile cambice (CZcb) se cultivă mai ales culturi de grâu, porumb și floarea-soarelui. Acest tip de sol este deosebit de favorabil și pentru culturile de viță de vie și pomi.

Aluviosolurile entice (ASen) și aluviosolurile gleice (ASgc) sunt folosite ca arabil și pășune.

Pe terenurile arabile se cultivă: legume (roșii, varză, vinete, castraveți, conopidă etc.) și viță de vie pe o suprafață extrem de redusă. Solurile folosite ca arabil sunt afectate de salinizare slabă, se recomandă plantele cu toleranță mare și mijlocie la salinizare, așa cum sunt culturile de: sfeclă de zahăr, orezul, lucernă, orzul și sorgul.

Terenurile folosite ca pășune sunt și ele afectate de salinizare, se întâlnesc plantele: păiușul (Festuca valesiacă), pelin (Artemisia absinthium), firicea (Poa bulbosa), păpădie (Taraxacum), sulfina galbenă (Melilotus sp.), pir (Agropyron repens) etc., se recomandă plante cu toleranță mare la salinizare, așa cum sunt: pirul gros, păiușul, obsiga, ghizdeiul, sulfina albă și galbenă, iarba de sudan și golomățul.

Antrosolurile erodice (ATer) sunt afectate de eroziune puternică și sunt ocupate de pășuni de calitate slabă, fiind reprezentate de o vegetație slabă.

Antrosolurile arice (ATar) sunt ocupate în prezent de plante de câmp (porumb, lucernă, grâu, muștar de câmp, floarea-soarelui etc.), fiind desființate arealele viticole și pomicole de către proprietari de teren.

Pentru unele culturi textura poate constitui un factor restrictiv, așa cum este cazul culturilor de viță de vie, porumb și cartofi pe textura argiloasă.

Un alt factor important constă în panta terenului, aceasta influențează cantitățiile de apă ce ia parte la formarea și evoluția solului.

Pe suprafețele plane plantele primesc o cantitate de apă ce corespunde cuantumului de precipitații din zonă, pe când pe versanți o parte din apa provenită din precipitații se scurge pe pantă, iar plantele nu mai dispun de apa necesară dezvoltări.

Fig. 3. Terenuri în pantă cu eroziune slabă la partea mediană a versantului. (Terasa Tecuci, a fost cultivat porumb.)

Panta terenului este unul dintre condițiile cele mai importante care duc la diferențierea capacități productive a terenului cât și la folosirea și lucrarea acestora. Pe terenurile în pantă are loc spălarea substanțelor nutritive, fapt ce productivitatea culturilor scade.

Fig. 4. Terenuri în pantă (Terasa Podoleni, a fost cultivat grâu)

Eroziunea solului are o importanță deosebită asupra sectoarelor agricole, deoarece prin eroziune solul pierde din substanțele nutritive și se înrăutățește proprietățiile fizice ale solurilor.

Suprafețele care nu mai au în compoziție orizontul cu humus, așa cum este cazul solurilor din clasa antrisoluri (antrosolul aric (ATar)), are ca rezultat înrăutățirea condițiilor de viață a plantelor și intensificarea în continuare a eroziuni, fapt ce pe parcurs solul nu va mai putea fi folosit în domeniul agricol.

Clasele de bonitare pentru culturile de grâu, porumb, sfeclă de zahăr, cartofi, orzul și floarea-soarelui din cadrul comunei Munteni sunt astfel:

Pentru culturile de grâu situația se prezintă astfel:

În clasa I și clasa II nu se încadrează nicio suprafață de teren, dar în clasa III se încadrează cea mai mare parte din suprafața teritoriului (73,22%), cu nota de bonitare 41-60 puncte.

În clasa IV se încadrează 24,37% din teritoriu, având nota de bonitare 21-40 puncte, iar în clasa V se încadrează doar 2,4% din teritoriu, cu nota de bonitare 0-20 puncte.

În cazul culturilor de porumb situația este astfel:

În clasa I și clasa II nu se încadrează nicio suprafață din cadrul teritoriului, dar în clasa III se încadrează 70,59% din teritoriu, cu nota de bonitare 41-60 puncte, în clasa IV se încadrează 14,32% din suprafața teritoriului, iar în clasa V se încadrează 15,09% din suprafața teritoriului, cu nota de bonitare 0-20 puncte.

Culturile de sfeclă de zahăr se încadrează în clasa A+, având nota de bonitare 300 puncte, fiind urmată de culturile de cartofi, care se încadrează în clasa A+, cu nota de bonitare 250 puncte, culturile de orz se încadrează în clasa III, cu nota de bonitare 50 puncte, iar culturile de floarea-soarelui se încadrează în clasa IV, cu nota de bonitare 25 puncte.

Pe teritoriul comunei Munteni se cultivă pe suprafețe foarte mari culturile de grâu, porumb și floarea-soarelui. Prezintă condiții optime de dezvoltare a plantelor, chiar dacă cantitățiile de precipitații din timpul anului sunt deficitare, acestea sunt înlocuite cu sisteme de irigații la nevoie.

Așadar, pe teritoriul comunei Munteni sunt prezente condiții favorabile din punct de vedere al texturi și al eroziuni, fiind soluri puternic s-au slab afectate de eroziune, iar salinizarea solului este slabă, fapt ce condițiile sunt favorabile pentru utilizarea solului în domeniul agricol.

Capitolul IV

CONCLUZII

Comuna Munteni este plasată pe Lunca Bârladului, în cadrul Câmpiei Tecuciului, caracterizată prin prezența unor terase întinse având energia reliefului medie.

Teritoriul comunei Munteni este situat în partea nord-vestică a județului Galați și în partea estică a României.

Acesta se învecinează la nord cu județul Vaslui și județul Bacău, la sud cu județul Tulcea și județul Brăila, la vest cu județul Vrancea și la est cu Republica Moldova.

Valea Bârladului este cea mai importantă vale care străbate teritoriul comunei Munteni de la nord la sud.

Sub aspect geologic, în cadrul teritoriului predomină materialul parental pe loess, iar solurile au orizontul carbonatoacumulativ.

În zona de luncă ca material parental sunt aluviunile, având în mare parte textura argiloasă. Cea mai mare suprafață a teritoriului este acoperită de o manta de loess, ce prezintă o grosime ce variază între 2-25 m, sub aceasta urmând prundișuri și nisipuri cu intercalații de argile și marne nisipoase.

Solurile prezente pe terase s-au format pe materialul parental de tipul luturi loessoide, iar pe fruntea terasei și pe versanți sunt prezente nisipurile romaniene.

Pe teritoriul comunei Munteni sunt prezente și nisipuri care formează dune, acestea se întind de la Hanul Conache până în zona Matca-Ungureni, formând fâșii de dune fixate, semifixate și din când în când mobile.

Pe văile subsecvente, înguste și la baza versantului materialul parental este reprezentat de materialul coluvial, cu textura lutoasă sau lut-nisipoasă.

Relieful: Comuna Munteni cuprinde două unități geomorfologice distincte: câmpia propriu-zisă formată din terasele Bârladului și lunca cursului inferior al râului Bârlad.

Câmpia Tecuciului este o câmpie de tranziṭie formată pe depozite acumulative cuaternare de terasă (loessuri ṣi dune de nisip), are pante reduse, cele mai întinse pante au valorile cuprinse între 2 și 5 %.

Lunca Bârladului este străbătută de la nord la sud de râul Bârlad și deține înălțimi domoale cuprinse între 2 m în nord și 0,5-1 m în sud-est, cu o lățime ce variază între 2 și 3 Km.

Regimul hidric din sol a suferit numeroase modificări, adâncimea talverului era de 1-1,5 m, în urma acestor lucrări nivelul freaticului a scăzut până la adâncimi ce variază între 1,5 și 2,5 m, fapt ce în timpul ploilor torențiale și topirea zăpezilor nu mai provoacă inundații.

În regiunea studiată se disting două tipuri principale de relief: relieful de acumulare fluvio-deluvial care cuprinde terasele cu depozite loessoide și nisipoase și relieful sculptural fluvio-deluvial care este rezultatul eroziuni complexului hidrografic din cuprinsul Câmpiei Tecuciului și a proceselor de denudație deluvială.

Versanți văii Bârladului sunt asimetrici, au grade de înclinare diferite, versantul drept deține valori cuprinse între 3-5%, pe când versantul stâng deține valori cuprinse între 10-30%.

În comuna Munteni sunt prezente soluri neafectate de eroziune și soluri afectate de eroziune (de la slab erodate la puternic erodate). Ca forme de microrelief sunt prezente: rigolele, ogașele și ravenele.

Clima se încadrează în sectorul de climat temperat-continental excesiv.

Temperatura medie multianuală este de 9,8°C (1998-2010), cu un maxim înregistrat în luna iulie (21,7°C) și un minim înregistrat în luna ianuarie (-4°C).

Temperatura maximă absolută a fost de 40,4°C înregistrată în data de 07.08.2012, pe când temperatura minimă absolută a fost de -22,5°C, înregistrată în data de 02.02.2012.

Primul îngheț are loc pe 19 octombrie, iar ultimul îngheț are loc pe 14 aprilie.

Cantitatea medie anuală de precipitații este de 467 mm. Ploile de vară au caracter torențial, fiind sub formă de averse și însoțite de grindină.

Cel mai frecvent vânt de pe teritoriul comunei Munteni este vântul de nord, dar pe acest teritoriu mai bate și vântul de sud, vântul de nord-vest, vântul de vest în anotimpul de vară și vântul de nord-nord est, care este cel mai dăunător.

Brumele timpurii de primăvară cad în prima decadă a luni mai, dar statistic sunt foarte rare, și sunt frecvente în prima parte a luni aprilie. Numărul mediu al zilelor cu strat de zăpadă este de 44, iar cu viscol 6,5 zile.

Așadar, comuna Munteni are un climat temperat-continental cu ierni friguroase, veri călduroase și secetoase, cu un maxim de precipitații înregistrat la începutul anotimpului de vară.

Rețeaua hidrografică este alcătuită din râul Bârlad și afluenți Prisaca și Blăneasa, la care se adaugă și rețeaua hidrografică cu scurgere temporară. Râul Bârlad are un curs lent, foarte meandrat cu o albie minoră care deținea adâncimea de 1-1,5 m, dar aceasta a suferit numeroase lucrări de adâncire a albiei minore, iar nivelul freatic a coborât sub 1,50 m. Apa râului Bârlad este puternic poluată cu dejecțiile animalelor.

Influența antropică constă în lucrările agrotehnice necorespunzătoare, în despăduriri, măsuri de chimizare, desțeleniri nechibzuite, irigații greșite etc.

Analizarea învelișului de sol, în cadrul teritoriului comunei Munteni se găseșc trei clase de soluri: cernisoluri, protisoluri și antrisoluri .

Cernisolurile (CER) sunt reprezentate de cernoziomuri (CZ), cernoziomuri cambice (CZcb) și cernoziomuri erodice (CZer), protisolurile (PRO) sunt reprezentate de aluviosolul entic (ASen), aluviosolul gleic (ASgc), aluviosolul molic (ASmo) și regosol (RS), iar antrisolurile (ANT) sunt reprezentate de antrosolul aric (ATar) și antrosolul erodic (ATer).

Cernoziomurile cambice (CZcb) sunt răspândite pe aproximativ întreaga suprafață a teritoriului, pe când cernoziomurile (CZ) și cernoziomurile erodice (CZer) sunt răspândite pe porțiuni reduse, alcătuite pe depozite loessoide, sunt cele mai fertile soluri utilizate în domeniul agricol și sunt foarte puternic degradate prin eroziunea în adâncime.

Aluviosolurile sunt prezente în centrul comunei Munteni și ocupă o suprafață restrânsă și în nord-vestul teritoriului, sunt puternic supuse procesului de eroziune. Acestea sunt utilizate ca pajiști, păduri și mici porțiuni în domeniul agricol.

Regosolurile (RS) se întâlnesc la est de satul Țigănești și în nord-vestul teritoriului, sunt utilizate în domeniul agricol.

Antrosolurile arice (ATar) și antrosolurile erodice (ATer) ocupă suprafețe extrem de reduse, sunt solurile cele mai puternic erodate de pe teritoriu. Acestea sunt utilizate în domeniul agricol.

Pe teritoriul comunei Munteni predomină terenurile agricole, fiind urmate de pajiști în luncă, păduri, culturi de viță de vie, albii minore, iar pe alocuri apar și terenuri degradate.

Comuna Munteni este traversată de la nord la sud de râul Bârlad, este prezentă o singură cale ferată, iar căile de comunicații sunt moderne și realizează legăturile cu satele ce aparțin comunei Munteni, dar și cu vecini acestea.

Factori favorabili și limitativi pentru utilizarea solurilor în agricultură depind în principal de calitatea solului, de acordul teritoriului, cât și de acțiunile antropice.

Procentajul producției agricole este legat în principal de sol, iar obținerea de producții în cantități din ce în ce mai mari este limitată de trei factori principali: textura solului, panta terenului și eroziunea solului.

Clasele de bonitare pentru culturile de grâu, porumb, sfeclă de zahăr, cartofi, orzul și floarea-soarelui sunt diferite.

În clasele de bonitare I și II nu se încadrează nicio suprafață din cadrul teritoriului, cele mai multe suprafețe se încadrează în clasele de bonitare III, IV și V.

Pe teritoriul comunei Munteni sunt prezente condiții favorabie din punct de vedere al texturi și eroziuni, fiind soluri puternic s-au slab afectate de eroziune, iar salinizarea solului este slabă, fapt ce condițiile sunt favorabile pentru utilizarea solurilor în domeniul agricol.

BIBLIOGRAFIE

CALCIU IRINA, CIOBANU CONSTANTIN, DUMITRU MIHAIL, DUMITRU SORINA, EFTENE MARIUS, MANEA ALEXANDRINA, MOCANU VICTORIA, PREDA MIHAELA, RÎȘNOVEANU ION, TĂNASĂ VERONICA ,VRÎNCEANU NICOLETA, Monitoringul stării de calitate a solului din România, Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru pedologie agrochimie și protecția mediului, ICPA București, Ed. Sitech, Craiova, 2011.

DANIEL DORIN DICU, DORIN ȚĂRĂU, Cartarea și bonitarea solurilor/terenurilor (Note de curs), Ed. Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară a Banatului “ Regele Mihai I. al României” din Timișoara Facultatea de agricultură, Timișoara, 2014.

FLOREA N., Eroziunea eoliană a solurilor din Câmpia Tecuciului, Revista Universității C. I. Parhon și a Politehnicii București, nr: 8, 1955.

GEACU SORIN, Observații geografice asupra maniferelor din Câmpia Tecuciului, Lucr. Semin. geodr. “D. Cantemir”, nr: 23-24, 2004.

GHEORGHE ROMANESCU, Geografie fizică de la A la Z: Discționar ilustrat, Ed. Didactică și Pedagogic, R.A., București, 2010.

HUȘTIU CRISTINEL MIHĂIȚĂ, Clima și Hazardele Meteo-Climatice din Podișul Bârladului, Rezumatul tezei de doctorat, Ed. Academia Română, Institutul de Geografie, București, 2017.

LUCAS ANICA, MURARIU MARIA, Studiul pedologic pentru fundamentarea proiectelor de sistematizare, organizare a teritoriului și dezvoltare a producției agricole, Teritoriul comunei Munteni (Județul Galați), Oficiul Județian de Studii Pedologice și Agrochimice Galați, 1998.

OBREJA ALEXANDRU, Câmpia Tecuciului, Studiu de geografie fizică, Ed. Univ “Babeș- Bolyia”, Facultatea de Biologie-Geografie, Cluj-Napoca, 1965.

OBREJA ALEXANDRU, Considerații geomorfologice asupra nisipurilor din Cîmpia Tecuciului, București, 1965.

RUSU CONSTANTIN, Impactul Riscurilor Hidro-Climatice și Pedo-Geomorfologice asupra mediului în Bazinul Bârladului, Ed. Univ. “Al. I. Cuza” Iași, 2008.

Raport anual privind starea mediului în județul Galați, Agenția pentru protecția mediului Galați, 2012.

TRAIAN DEMETER, Geografia solurilor, Ed. Universitatea din București, București, 2009, http://www.unibuc.ro/prof/ene_m/docs/2016/oct/29_12_12_3512_Geografia_solurilor.pdf

Webografie

https://www.icpa.ro/documente/coduri/Cum_poate_fi_lucrat_solul.pdf

https://www.researchgate.net/profile/Maria_Radoane/publication/266342638_Morfologia_albiei_raului_Barlad_si_variabilitatea_depozitelor_actuale/links/5729de0808ae057b0a076a9e/Morfologia-albiei-raului-Barlad-si-variabilitatea-depozitelor-actuale.pdf

http://www.tecuci.eu/wp-content/uploads/Cadrul_geografic_1.pdf

http://www.prefecturagalati.ro/portal/Stiri.nsf/0/521C68A34D373075C2257789005204FE/$FILE/1.MEMORIU.pdf