Restructurarea Profilului Functional In Polul Regional de Dezvoltare In Ramnicul Valcea

Restructurarea profilului funcțional în polul regional de dezvoltare în Râmnicul Vâlcea

Cuprins:

Introducere

Restructurarea urbană

Capitolul I

Contextul științific

Capital natural

Capitolul II

Metodologia cercetării

Capitolul III

Așezare geografică

Populația

Activitațiile economice desfășurate în municipiul Rm. Vâlcea

Analiza SWOT

Bibliografie

Anexe

Introducere

Conceptul de restructurare urbană în literatura geografică de specialitate din România nu este foarte frecvent întâlnit, din cel puțin două rațiuni distincte: prima este asumată de caracterul de noutate al acestuia, manifestarea sa devenind comună în cadrul orașelor românești abia după 1990; cea de a doua este generată de complexitatea procesului și de dinamica specifică a orașelor din România în contextul tranziției economice și, bineînțeles, a eforturilor de integrare al acestora în sistemul global al economiei de piață. Dificultățile pe care orașele românești le-au întâmpinat după căderea regimului socialist au favorizat apariția și individualizarea unor evoluții complicate, contrastante și timide în concordanță cu mersul firesc al altor sisteme urbane specifice economiilor capitaliste.

Transformările haotice, caracterul de pionierat al unor demersuri politice și economice, conservatorismul și configurarea unor politici și, implicit, a unui management care nu erau pregătite să facă față complexității teritoriale în dinamica sa de a trece de la sistemul centralizat la cel specific economiei de piață au contribuit, cumulat, la ridicarea gradului de co mplexitate al procesului de restructurare urbană, indiferent de nivelul scalar la care ne raportăm.

Din această perspectivă, astăzi, la peste 20 de ani de la căderea regimului comunist, putem afirma pentru spațiul românesc, că restructurarea urbană este un proces continuu, care caracterizează permanent structura și funcționalitatea unui oraș. Acesta evoluează în funcție de condițiile politice, economice, sociale și culturale specifice unui spațiu geografic la un moment dat, condiționat de rațiuni practice, scopul său fiind acela de a face din spațiul orașului, unul funcțional, care să răspundă coerent la nevoile comunității locale. Implicând probleme de natură politică și economică și, în același timp, de ordin practic, prin elaborarea și aplicarea unor modele strategice eficiente și conforme cu principiile actuale ale dezvoltării din perspectiva durabilității, restructurarea urbană solicită o abordare complexă, cauzală și integrată.

Această perspectivă are rolul de a ilustra modul său de manifestare de la nivel macroscalar, până la cele mai detaliate secvențe spațiale și temporale ale ansamblului geografic studiat.

Orașul, „ca sistem termodinamic și informațional optimal deschis” (Ianoș 2004, p. 4), reprezintă locul în care procesul de restructurare este, cu siguranță, cel mai evident, mai ales în trecerea sa de la un sistem politic la altul. Adaptarea componentelor sale la mersul firesc al societății contemporane, organizarea spațială în spiritul dezvoltării durabile și racordarea funcționalității lui la nevoile comunității, în general, și a individului, în particular, sunt elemente ce atrag atenția actorilor care manageriază și administrează spațiul urban din această perspectivă. Vorbind de restructurare, mai ales la nivelul ultimelor două decenii dominate de tranziția spre economia de piață, precum și de eforturile de integrare în structurile economice și politice europene, trebuie să avem în vedere două coordonate distincte: una referitoare la restructurarea de sistem, care implică amplele și numeroasele transformări din diferitele domenii de activitate (social, economic, politic și cultural) și cea secundă (care derivă din cea prezentată anterior), raportată la modul de organizare și amenajare a spațiului urban în raport cu noile coordonate de dezvoltare ale societății românești. Ambele dimensiuni vizează, deopotrivă, funcționalitatea orașului ca sistem și, implicit, organizarea spațială a acestuia cu reflectări directe în peisaj.

La baza procesului de restructurare urbană stau două componente fundamentale în realitatea obiectivă contemporană. Este vorba de sistemul politic, care prin legi, documente, norme și valori specifice promovează un anumit mod de dezvoltare și de sistemul economic, ce guvernează, prin mecanisme specifice, dinamica societății sub raport spațial, structural și funcțional. Pe baza intersecției dintre sistemele menționate anterior se concretizează mediul social, care va genera noi modele de percepție socială și culturală asupra spațiului. Acestea se reflectă în teritoriul concret și obiectiv prin intervenții diverse și complexe, conforme cu emanciparea socială și culturală a individului, grupului sau comunității sub impulsul globalizării lumii contemporane; o lume guvernată de cele mai intense modele de difuzare și propagare a componentelor Neoliberalismului actual, materializate prin amplele procese de dezindustrializare, reindustrializare, internaționalizare, de universalizare a pieței, de formare a orașului global etc. (Brenner, Theodore 2002).

Procesul de restructurare debutează și suportă noi caracteristici în România, odată cu căderea regimului comunist din 1989. Trecerea spre economia de piață prin filtrul dezindustrializării și al terțiarizării, în acord cu mecanismele economiei de piață, va determina noi orientări atât în funcționalitatea sistemului urban, cât și în modul de structurare și organizare a activităților economice, a spațiului urban și periurban. Din perspectivă economică, restructurarea include schimbările structurale „care se petrec la nivelul activităților urbane” ilustrând nu numai restructurarea economiei urbane ci și imaginea și marketingul urban (Ianoș, 2005, p. 10).

Prin restructurare se anticipează, se proiectează și se realizează demersuri optime de organizare spațială, de planificare teritorială și de optimizare structurală, în acord cu solicitările comunități și, respectiv, a componentelor de mediu sub tutela politicilor economice de tip capitalist și, de ce nu, a imperativelor economiei de piață. În aceste condiții, caracteristicile Neoliberalismului contemporan, care acționează asupra spațiilor guvernate în trecut de politici totalitare, fundamentate pe principiile economiei centralizate și adaptarea vechilor structuri la specificul vieții contemporane, solicită în mod indiscutabil restructurarea urbană. Prin urmare, derularea acestui proces în concordanță cu realitatea spațială a fiecărui oraș, cu nevoile comunității (nevoi generate din dorința de adaptare la noile mecanisme de funcționare a societății) și cu politicile care guvernează un anumit mediu social, se impune atent coordonată și administrată de către factorii de decizie, care-și asumă managementul comunității la un moment dat.

Capitolul I

Contextul științific

Organizarea spațiului geografic reprezintă un domeniu al științelor geografice reprezentând sinteza modurilor de stare și manifestare a obiectelor și componentelor geografice și adaptarea progresivă a acestora la nevoile umane.

Diversificarea structurilor urbane, specializarea componentelor si a legaturilor functionale dintre acestea, fac posibila limitarea extinderii oraselor. In contextul diversificarii (structurale, functionale si culturale), unul dintre cele mai importante obiective il constituie diminuarea dezvoltarilor de tip extensiv (in teritoriu) a oraselor in favoarea celor care vizeaza reciclarea terenurilor urbane, restructurarea structurilor construite existente, reintroducerea acestora in circuitul existentei cotidiene a orasului, incadrarea obiectivelor in procesul de estructurare a configuratiilor spatial- tehnologice existente.

Integrarea politicilor de dezvoltare a structurilor spatiale cu cele de natura economica si sociala si cu cele privind conservarea elementelor valoroase de cadru natural si construit reprezinta una dintre optiunile strategice cele mai importante privind managementul asezarilor urbane. Aceste obiective impun integrarea si continuitatea politicilor de dezvoltare socio-economice, in particular a celor privind dezvoltarea urbana, atat pe verticala (la toate nivelele : local, regional, national si international), cat si pe orizontala, intre toate componentele sistemului social, administrativ si economic.

Politicile integrate care vizeaza limitarea extinderii oraselor au in vedere urmatoarele obiective strategice:

limitarea cresterii populatiei urbane;

restructurarea urbana;

restructurarea retelei de localitati;

restructurarea economica.

Mijloacele pentru atingerea acestor obiective strategice sunt:

modificarea mentalitatilor (setul de valori), atitudinilor, comportamentelor;

cresterea complexitatii sistemice a structurilor urbane ;

restructurarea economico- financiara ;

restructurarea institutionala ;

complementaritatea dezvoltarilor rural- urban ;

asigurarea echilibrului cu resursele de hrana, bunuri si servicii;

reciclarea terenurilor urbane pentru constructii ;

schimbari in structura socio- profesionala a locuitorilor;

refolosiri si reciclari ale subansamblurilor si materialelor de constructii ;

cresterea gradului de integrare a structurilor orasului cu cele ale retelei de localitati;

interventia politicului in evitarea atragerii populatiei catre marile orase.

Modelele europene de dezvoltare spatiala a oraselor sunt supuse proceselor de integrare la toate nivelele socio- economice, cuprinse in fenomenul mai larg al globalizarii. Strategii, politici, programe, modele si planuri de actiune se integreaza ierarhic unele cu altele, nu numai in plan metodologic, dar si in acela al scarii spatiale considerate. In acest sens, planurile si studiile, coordonate politic si economic iau in considerare amenajarea complexa a teritoriului european.

Aparitia unui nou concept operational, acela de oras rural, are in vedere obiective generale legate de descentralizare, diversitate si echitate, orientate catre obiectivul strategic major al unei dezvoltari durabile, bazate pe micsorarea impactului activitatilor umane asupra resurselor Capitalului Natural. O optiune posibila si cunoscuta este orasul rural, care reprezinta un nucleu de structurare a retelei de asezari umane in teritoriu si de repartizare spatiala a activitatilor sociale si economice.

Un rol deosebit in incetinirea expansiunii spatiale a oraselor il au politicile de dezvoltare ale asezarilor rurale amplasate la periferia marilor aglomeratii urbane. Acestea, beneficiind de o serie dintre avantajele spatiului urban, in special in ceea ce priveste transportul si unele dintre servicii, cunosc o dinamica deosebita si fenomene de concentrare a populatiei, de urbanizare si de utilizare intensiva, de tip industrial a potentialului agricol, care conduc rapid la impacte majore si ireversibile asupra mediului.

Diversitatea ofertei acestora fata de sistemul aglomeratiei si mentinerea unei specificitati in ceea ce priveste profilul economic initial poate incetini dinamica expansiunii marelui oras. Alegerea taliei viitoarelor dezvoltari urbane este o problema mai veche. Dintotdeauna dimensiunile au fost sugerate de considerente politice, administrative, economice, in general legate de posibilitatile de gestiune mai eficienta a teritoriului respectiv. Considerentele mai noi au in vedere elemente de ecologia mediului natural (in sensul oferirii posibilitatii de refacere a unora dintre resursele Capitalului Natural –in special a apei).

Un factor al posibilei limitari a expansiunii oraselor il constituie transportul ; dezvoltarea unei retele dense si eficiente de transport in cadrul retelei de localitati constituita in jurul marilor orase.

Obiectivele dezvoltarii durabile ale asezarilor umane sunt legate de controlul evolutiei spatiului urban, in vederea edificarii unui sistem mai echilibrat, in special urmarirea dinamicii cresterii oraselor, atenuarea segregarii spatiale si sociale indeosebi in marile orase, problemele de mediu si cele generate de transbile ale asezarilor umane sunt legate de controlul evolutiei spatiului urban, in vederea edificarii unui sistem mai echilibrat, in special urmarirea dinamicii cresterii oraselor, atenuarea segregarii spatiale si sociale indeosebi in marile orase, problemele de mediu si cele generate de transport. Problemele specifice teritoriilor urbane, care necesita actiuni pentru tranzitia socioeconomica catre o societate durabila sunt:

cunoasterea gradului de antropizare a teritoriilor urbanizate (si implicit evaluarea datoriei catre mediu) ;

monitorizarea structurii demografice si socio- profesionale a fortei de munca ;

managementul zonelor industriale ;

dezvoltarea (diversificarea) activitatilor economice si in consecinta, a locurilor de munca, tinand cont si de resursele specifice ale zonei ;

problemele ridicate de necesitatea restructurarii urbane a zonelor vechi ale oraselor ;

problematica periferiei oraselor ;

problematica zonelor protejate, naturale si construite;

locuirea in ariile urbane ;

mentinerea spatiilor verzi din orase si extinderea acestora intr-o retea ;

dezvoltarea retelelor de transport (mijloace, cai de comunicatie, sisteme de transport) ;

Propunerea unor principii pentru expansiunea oraselor ar trebui sa aiba drept obiective pe langa tranzitia si accesibilitatea catre zonele (teritoriile) inconjuratoare, cresterea legaturilor intre toate zonele urbane, maximizarea conexiunilor zonelor si populatiei umane respective cu serviciile urbane, pentru eficientizarea utilizarii acestora, dezvoltarea zonelor de spatii plantate si alte terenuri libere in retea, pentru sistemul de spatii verzi. Consecinta dorita cea mai importanta a acestui tip de dezvoltare spatiala o constituie mentinerea conectivitatii intre speciile cheie ale ecosistemelor care alcatuiesc

Capitalul Natural.

In ceea ce priveste managementul zonelor verzi, este necesara includerea lor ca parte integranta a infrastructurii urbane. Sistemul privind apa, in regim natural sau cel controlat de catre om, trebuie sa se schimbe in sensul adoptarii celor mai variate solutii de gospodarire (surse, tratare, utilizare, reintroducere in circuitul natural). Este cunoscut faptul ca o mare parte din energia antropica necesara unui oras este utilizata intratarea apei pentru a putea fi folosita in scopuri menajere. Dupa utilizare, apa reziduala este in modcurent epurata. Una dintre idei este de a folosi apa dupa o prima utilizare, pentru alte scopuri, pentrucare nu este nevoie de apa potabila (stropitul spatiilor verzi, pentru fantani arteziene etc). Pre- epurarea imediat dupa iesirea din fiecare locuinta simplifica si economiseste procesele de canalizare si tratare ale statiilor de epurare. Reciclarea apei si acumularea apei de ploaie pentru alte scopuri decat cele de baut constituie o sursa majora de micsorare a efortului energetic pentru gospodarirea apei la scara intregii asezari.

O alta problema este cea care se refera la cele doua tipuri de asezari – satul urban si orasul rural. Ideea de a combina avantajele satului urban si orasului rural, vine din directii diferite ale domeniului amenajarii spatiale. Orasul rural pleaca de la ideea dezvoltarii unor centre polarizatoare in cadrul unor teritorii precumpanitor rurale, prin dezvoltarea unor servicii cu caracter urban, accesibile comunitatilor rurale care graviteaza in jurul acestora, precum si prin dezvoltarea unor mici industrii, adaptate resurselor locale. Satul urban, se bazeaza pe utilizarea mixta a terenurilor, pe o densitate ridicata care sa asigure o concentrare spatiala suficienta pentru accesibilitate fara automobil, dotare cu servicii urbane la acelasi nivel ca si orasul, spatii verzi extinse la maximum posibil, amestecarea cladirilor publice cu cele de locuit, parcaje si accesibilitate auto la periferie si o buna conexiune (prin cale ferata sau tramvai) cu marele oras.

Una dintre premisele majore pentru dezvoltarea durabila a asezarilor umane o constituie managementul periferiei. Caracterul eterogen, procesele sociale, economice si ecologice mai putin monitorizate conduc la dificultati metodologice serioase daca se au in vedere obiective pe termen mai lung. In aceasta zona, supusa schimbarii ecologice datorita presiunii antropice, esentiala este mentinerea echilibrului ecologic, prin amplasari punctuale discrete ale diferitelor activitati, inclusiv a zonelor de locuit. Orice schimbare a utilizarii terenurilor (destinatie agricola sau zone naturale in zone construite) se poate face numai in cadrul unor planuri regionale mai vaste.

Obiectivele strategice legate de managementul zonelor periferice ale orasului, sunt:

restructurarea asezarilor umane si a zonelor de la periferia oraselor in raport cu resursele

Capitalului Natural ;

limitarea extinderii oraselor prin restructurarea lor ;

evitarea insularizarii socio- economice a periferiei;

conceptul diversitatii ca principiu operational essential

abordarea ecosistemica in practica managementului asezarilor umane.

Aceste obiective devin posibil de indeplinit pe de o parte prin cresterea gradului de integrare functionala, atat la nivelul zonelor oraselor, cat si al zonelor periferice cu structurile functionale si tehnologice ale orasului, iar pe de alta prin cresterea gradului de integrare a periferiei cu suprasistemul retelei de localitati si cu cel regional international. Restructurarea urbana astfel conceputa ar cuprinde pe langa reintegrarea functionala, noi conexiuni si in final recompunerea orasului ca intreg, incluzand zonele periferice. Rezultatul dorit ar fi dezvoltarea bazata pe resursele interne sistemice ale complexului socio-economic urban si ale teritoriului, in ceea ce priveste asigurarea fluxurilor materiale si energetice in ambele directii. Premisa principala pentru o astfel de abordare consta in existenta eterogenitatii functionale la nivelul global al zonei periferice, care poate fi valorificata in procesele de dezvoltare, in conditiile in care diversitatea constituie una dintre calitatile necesare oricarei dezvoltari durabile.

Capitolul II

Metodologia cercetarii

Pentru elaborarea acestei lucrări de licență, a fost necesară studierea unei documentații ce a presupus pe lângă studiul propriu-zis, procese de sinteză și analiză a unui număr ridicat de lucrări de specialitate ale unor autori consacrați în literatura de specialitate, printre acestea numărânduse articole și teze de doctorat care au abordat aceeași problematică sau aspecte asemănătoare legate de profilul funcțional sau restructurarea acestuia.

Pentru realizarea acestui studiu, am utilizat variate metode și mijloace, atât moderne cât și clasice. Cele mai utilizate metode în realizarea prezentului studiu au fost:

metoda istorică,

metoda analizei,

metoda comparativă,

metoda grafica,

metoda sintezei,

metoda observatiei.

Pentru relizarea acestei lucrări am parcurs trei etape distincte de lucru, aflate însă într-o interdependență.

Etapa I – este etapa de documentare, aceasta a constat în studierea literaturii de specialitate referitoare la această zonă și în analiza cartografică. Am realizat în acest fel și indexul bibliografic cu lucrări specifice zonei studiate.

Etapa II – cea de teren, am efectuat o serie de observații în zonă realizând hărți de teren.

Etapa III – de redactare în conformitate cu planul stabilit, cu detaliile de teren. Tot în cadrul acestei etape, am calculat variația numărului de firme structurată pe coduri CAEN pentru a evidenția evoluția numărului de firme în perioada 2000 – 2012, structurându-le pe principalele sectoare economice: primar, secundar și terțiar, și totodată pe fiecare activitate economică din Romania, existentă pe raza municipiului Râmnicu Vâlcea, în perioada 2000 – 2012 .

Astfel, fiecare activitate economică reprezintă domeniul de activitate principal fiecărui domeniu de activitate principal corespunzându-i o serie de coduri CAEN din trei, respectiv patru cifre .

În final, am realizat o medie a tuturor valorilor anuale a numărului de firme ale municipiului Râmnicu Vâlcea, în perioada 2000 – 2012, pe fiecare cod CAEN în parte. Elaborarea acestei lucrări ar fi fost greu realizabilă fără cercetarea proprie de teren efectuată în municipiu și în împrejurimile acestuia, încercând a cunoaște cât mai aprofundat realitatea spațiului urban.

Metoda grafică a fost utilizată, folosindu-mă de Microsoft Office, mai precis de aplicația software Microsoft Excel. Această lucrare cuprinde atât o parte ce constă în conținut textual, cât și o parte grafică. Astfel, partea de text cuprinde capitole care abordează pe rând principalele elemente ale cadrului natural, precum și istoricul cercetării geografice a zonei. Partea grafică a lucrării (grafice) are ca scop o mai bună vizualizare a principalelor procese geografice în perimetrul analizat.

Au fost realizate două materiale cartografice și grafice:

Una dintre acestea este Harta așezării ce poziționează orașul Rm Vâlcea atât în județ cât și în țară, dar arată și limitele orașului, în mai multe medalioane.

Harta zonelor funcționale a fost realizată cu programul ArcGIS din suita de programe ESRI, cu ajutorul hărților online ESRI. Am folosit ca imagine raster, din ArcGISOnline, Corine Land Cover, în lipsa unui Plan Urbanistic General, pentru a reprezenta zonele funcționale. Pe baza acestui raster am vectorizat atât modurile de utilizare ale terenurilor cât și zonele funcționale, raportate la unitatea administrativ teritorială actuală.

Pe parcursul lucrării de cercetare, s-a insistat în stabilirea unor legături între elementele, fenomenele și procesele aflate în prezentul studiu, tipul relației dintre acestea fiind de interdependență.

Capitolul III

Asezare Geografica

Municipiul Râmnicu Vâlcea, reședința județului Vâlcea, este amplasat in partea central-estică a județului si in partea central-sudica a Romaniei la confluenta raurilor Olt și Olănești. Este delimitat in partea estica de dealul Capela până dincolo de cursul râului Olt, depășind spre sud confluența acestuia cu apele râului Olănești. Este mărginit la sud de dealul Troian, iar la vest de dealulurile Petrișor și Capela. La nord hotarul municipiului Râmnicu Vâlcea este marcat de dealul Cetățuia.

Fig.1 Localizarea orașului Râmnicul Vâlcea

Municipiul Râmnicu Vâlcea dispune de un bogat potențial natural determinat de varietatea resurselor naturale existente în zonă. La acesta se adaugă și capitalul antropic, construit și realizat de agenții economici care își desfășoară activitate pe teritoriul municipiului. Municipiul Ramnicu Valcea face parte din rețeaua de localități a Regiunii de Dezvoltare Sud-Vest Oltenia constituită din 40 orașe, din care 11 cu rang de municipiu. ). Municipiul Râmnicu Vâlcea este localitate de rangul II (cf. prevederilor Legii nr. 351/2001 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național – Secțiunea a IV-a "Rețeaua de localități").

Este cel mai mare oraș al județului si unul din cele mai importante orașe situat in zona de nord a Olteniei, cu o suprafață totală de 8952 ha și un procent de ocupare al terenului de 21%.

Raul Olt, unul din cele mai importante cursuri de apă din țară, ce traversează județul de la nord la sud asigură necesarul de apă pentru consumul industrial iar raul Olănești, afluent vestic ce se varsă in Olt, asigură o parte din apa potabilă a municipiului Rm. Valcea.

Caracteristici geografice

Din punct de vedere geografic, municipiul Râmnicu Vâlcea este amplasat în Subcarpații Getici, la confluența râurilor Olt și Olănești, în lunca Oltului, la o altitudine medie de 240-260m. Situat la intersectia paralelei 45007'15’’ latitudine nordica cu meridianul 24022'21'' longitudine estica, la jumatatea distantei dintre Ecuator si Polul Nord, orasul se afla in plina zona temperata, cu cele mai favorabile conditii climaterice pentru dezvoltarea vietii omenesti Orașul se învecinează cu următoarele localități:

comuna Bujoreni (N),

comunele Dăești și Golești (NE),

comuna Budești (E),

orașul Ocnele Mari (V),

comuna Mihăești (SV)

comuna Vlădești (NV)

Se afla în zona depresionara: Horezu – Olanești – Muereasca Călimanești – Berislavesti – Salatrucu – Dobriceni –Zmeureni si este situat la distanțe aproape egale (cca. 20 km) de trei importante stațiuni balneo-climaterice Călimănești-Căciulata-Cozia, Băile Olănești și Băile Govora.

Fig.2 Harta zonelor functionale ale orașului

Autor: Pleșanu Corina( proiecția: Stereo 70, software: ArcMap, surse: CorineLandCover)

În prezent funcționalitatea localității Râmnicului Vâlcea este caracterizată printr-o zonă urbană clasificată de către Corine LandCover 2006 ca fiind o Rețea de căi de comunicație și terenuri asociate, limitate la periferie de către unitățile industriale și/sau comerciale, dar și de zone de culturi complexe în imediata apropiere a orașului. Suprafața administrativă teritorială este acoperită în mare parte de teren forestier dar și de alte categorii de folosință precum suprafață viticolă etc. Pentru a putea vedea o imagine în ansamblu a situației zonelor funcționale la nivel de unitate administrativ teritorială, să se consulte harta zonelor funcționale.

Populația

Râmnicu Vâlcea un oraș centru decizional și administrativ, unde se află situate principalele sedii de instituții de rang județean, sediile băncilor și societăților care activează atât la nivel regional, cât și național. Este, de asemenea, un important punct nodal pe harta transportului rutier, oraș – poartă de acces spre Transilvania și punct de dispersare a fluxurilor turistice în teritoriu. Desi nu este prevazut cu aeroport, la 4km de oras, in punctul numit Malul Alb, exista un teren amenajat pentru decolarea si aterizarea avioanelor utilitare.

Fig.3 Malul Alb

Cartierele municipiului: Nord, Cetatuia – Dealul Malului, Traian, Ferdinand, Centru, Libertatii, Stirbei Voda – Aranghel, Poenari, Morilor, Sud, Ostroveni, Ostroveni Sud, Goranu, Troianu, Copacelu, Raureni, Stolniceni, Cazanesti, Zona Industriala Sud, Colonia Nuci, Feteni, Salistea.

În continuare, sunt analizați principalii indicatori demografici existenți la nivelul municipiului Râmnicu Vâlcea. Datele utilizate provin din Breviarul Statistic al Municipiului Râmnicu Vâlcea, INS, Direcția Județeană de Statistică Vâlcea.

Fig. 4 Evoluția numărului de locuitori în intervalul 1977 – 2011

Sursa: Directia Judeteana de Statistica- Valcea

Din analiza datelor, se poate observa că de la recensamantul din 1977, cand populatia inregistra un numar de 66.321 de locuitori, a crescut semnificativ, pana la valoarea de 113.624, inregistrata la recensamantul din 1992. De la recensamant efectuat in anul 2002, cand municipiul Ramnicu Valcea avea o populatie de 107.726 locuitori, se remarca o scadere de 8,3% ajungand conform ultimelor statistici, la o populatie de 98.776.

Mișcarea migratorie, bilanțul populației Intensificarea mobilității teritoriale a populației județului Vâlcea după anul 1990 a contribuit la modificarea numărului și structurii pe vârste și sexe a populației la nivelul municipiului Râmnicu Vâlcea. Datorită dezvoltării economice din perioada socialistă, municipiul Râmnicu Vâlcea a devenit un adevărat pol de atracție pentru populația tânără în căutarea unor noi locuri de muncă. Astfel, populația urbană aproape s-a triplat, iar orașul s-adezvoltat în jurul platformelor industriale nou construite. După 1990, când România a trecut printr-o lungă perioadă de tranziție spre economia de piață și prin multe privatizări, soldate cu închiderea fabricilor și restructurarea angajaților, se poate observa un fenomen migrațional invers, de întoarcere spre mediul rural, accestuat în special după 2000.

De asemenea, odată cu integrarea în UE și deschiderea granițelor naționale, mulți dintre localnici au ales să plece în statele membre pentru un loc de muncă mai bine plătit. Față de tendința înregistrată la nivel de județ, municipiul Râmnicu Vâlcea nu a înregistrat un fenomen de emigrare spectaculos. În anul 2007, anul integrării în UE, numărul emigranților a fost de 52 de persoane. În anii 2008 și 2009 acesta crește până la 86 persoane în 2009 și scade la 53 de persoane în 2010. De asemenea remarcăm că bilnațul migrator este destul de echilibrat (având valoarea 0) sau ușor negativă.

Populația și activitatea economică în perioada 1992-2002, populația activă a municipiului Râmnicu Vâlcea a cunoscut o scădere determinată, în principal, de scăderea populației, dar și de fenomenul migraționist. Astfel, populația activă înregistrată a municipiului a scăzut de la 58.785 locuitori, în anul 1992, la 47.248 locuitori în anul 2002 (la ultimul recensământ al populației), ceea ce înseamnă o scădere de aproximativ 20%. Din totalul populației înregistrate la nivel de municipiu, ponderea populației active a scăzut de la 50,28% în anul 1992 la 43.86% la recensământul din 2002. Fenomenul a fost însoțit de creșterea numărului de persoane inactive (de la 49.72% în anul 1992 la 56.14% în anul 2002). Din totalul populației active, potrivit Breviarului Statistic al Municipiului Râmnicu Vâlcea- 2012, circa 48,82% erau femei și 51,18% bărbați.

Activități economice desfășurate în municipiul Râmnicu Vâlcea

Evoluția numărului firmelor în perioada 2000 – 2012

Fiind principalul actor economic urban al județului, este caracterizat printr-o dinamică reprezentativă a evoluției activităților economice la nivel local, în mod special a industriei. Curba evoluției numărului de firme în perioada 2000 – 2012 din municipiul Râmnicu Vâlcea prezintă o tendință ascendentă până la nivelul anului 2012 cu ușoare fluctuații in anii 2008-2011

Fig.5 Evoluția anuală a numărului de firme în perioada 2000 – 2012

Sursa datelor: Borg Design, 2013

Important este urmărit de tendința în evoluția numărului de firme și a ponderii acestora în ceea ce privește principalele sectoare economice, raportând-o în final la evoluția totală a numărului și ponderii firmelor înregistrate în municipiul Rm Vâlcea.

În anul 2006, numărul firmelor din arealul studiat era de 78 iar șase ani mai târziu, respectiv în anul 2012, numărul firmelor din cadrul municipiului studiat avea să ajungă la 120 , o crestere scazuta.

Evoluția anuală a numărului de firme din sectorul secundar a cunoscut o tendință de creștere până la nivelul anului 2008-2009, perioadă în care s-a atins maximul numărului de firme care activau în sectorul secundar.

Începând cu anul 2008, criza economico-financiară a afectat industria românească, aceasta intrând într-un declin rapid și accentuat începând cu luna noiembrie a anului 2008. Primele semne ale crizei internaționale s-au manifestat încă din trimestrul al doilea al aceluiași an.

Dupa cum putem observa in fig., de mai jos in anul 2000, sectoarele de activitate economica primar si secundar sunt la egalitate avand procentaj de 41%.

Fig.6 Ponderea fimelor din Rm. Vâlcea in sectoarele de activitate economică în anul 2000

Sursa datelor: Borg Design, 2013

Așa cum se poate observa din graficul de mai sus, și cel de jos, ponderea firmelor la nivelul sectorului terțiar a suferit modificări, întrucât dacă în anul 2000, 18% din firme activau în sectorul economic terțiar, în 2012, a crescut cu 9 procente si anume 27% activează în cadrul aceluiași sector. Celelalte două sectoare se mențin relativ constante, ponderea firmelor din cadrul sectorului economic secundar scăzând cu aproximativ 5% între cei doisprezece ani de referință, în timp ce la nivelul sectorului economic primar, ponderea firmelor a scăzut de la 41% la nivelul anului 2000, la 37% în anul 2012.

Fig.7 Ponderea fimelor din Rm.Vâlcea in sectoarele de activitate economică în anul 2012

Sursa datelor: Borg Design, 2013

Evoluția cifrei de afaceri în perioada 2000 – 2012

La nivelui zonei metropolitane, in anul 2012, pentru un numar de 6918 firme inregistrate, cifra de afaceri reazizata este de 5.020.746.100, fata de cifra de afaceri monitorizata la nivelul municipiului Rm Valcea in acelasi an, avand valoarea de 4.945.415.023

Fig.8 Cifra de afaceri a firmelor din Rm Vâlcea între anii 2000-2012

Sursa datelor: Borg Design, 2013

Evoluția cifrei de afaceri a firmelor din cadrul activităților economice naționale, înregistrate în municipiul Râmnicu Vâlcea, în perioada 2000 – 2012 înregistrează valori ascendente începând din 2000, până in 2003, apoi o urcare ascendenta pana in 2008, o coborâre redusă în 2009 și 2010 o ușoara creștere in 2011 si o tendința descendentă in 2012. Ulterior acestui an, precum se poate observa în graficul de mai valorile înregistrate capătă un ușor trend ascendent până la nivelul anului 2008, nivel care prezintă ușoare variații urmate de o tendință descendentă până la nivelul anului 2012.

Fig.9 Ponderea cifrei de afaceri a firmelor din Rm. Vâlcea in sectoarele de activitate economică în anul 2000

Sursa datelor: Borg Design, 2013

În ceea ce privește ponderea cifrei de afaceri a firmelor care activează în cadrul sectoarelelor de activitate din fig. Cifrei de afaceri respectiv anul 2000 si 2012 putem observa inexistența sectorului economic primar, dar și o crestere a sectorului terțiar din anul 2000 de la 6% la 14% in 2012, si o scădere in sectorul de activitate secundar de la 94% in anul 2000 la 86% in anul 2012.

Fig.10 Ponderea cifrei de afaceri a firmelor din Rm. Vâlcea in sectoarele de activitate economică în anul 2012

Sursa datelor: Borg Design, 2013

Complexitatea și viteza de schimbare a condițiilor macroeconomice din ultimii ani au modificat semnificativ evoluția afacerilor în majoritatea sectoarelor de activitate, lansând o nouă provocare pentru mediul de afaceri – găsirea unor metode eficiente de răspuns la factorii de risc externi. În plus, concurența economiiilor dezvoltate din alte state membre ale Uniunii Europene s-a intensificat, în condițiile în care acestea investesc masiv în cerecetare-dezvoltare și inovare, pentru a-și plasa industriile pe o poziție superioară în clasamentul economic european. Acest lucru a exercitat o presiune puternică asupra competitivității anumitor ramuri ale economiei naționale, care se confruntă nu doar cu efectele recesiunii economice, ci și cu provocările generate de adaptarea proceselor de producție și a produselor la noile tehnologii.

Contextul actual în care se plasează municipiul Râmnicu Vâlcea din punct de vedere

economic este același în care evoluează economia națională, marcată de un declin prelungit, dar care a cunoscut începând cu anul 2013 o ușoară redresare și evoluție pozitivă. În cuprinsul acestui subcapitol este prezentată analiza comparativă a evoluției cifrei de

afaceri și a productivității muncii pentru cele mai reprezentative companii care operează pe

piața locală. Această analiză a fost considerată oportună din pricina lipsei unui set complet de informații din surse publice care să conducă la o caracterizare exhaustivă a mediului economic de la nivelul municipiului.

Deși sectorul industrial este reprezentat de un număr mic de unități economice, spre

deosebire de sectorul serviciilor, acesta înregistrează cea mai mai însemnată cifră de afaceri și concentrează cel mai mare număr de angajați.

Compania Oltchim, cel mai important fabricant local de produse chimice organice, se

detașează de celelalte întreprinderi din sectorul industrial prin nivelul ridicat al cifrei de

afaceri, care însă s-a diminuat dramatic începând cu anul 2012, înjumătățindu-se față de

valorile înregistrate în anul precedent, ca urmare a situației financiare dificile pe care a

traversat-o.

Sectorul serviciilor se plasează pe poziția a doua în ierarhia domeniilor care înregistrează cea mai mare cifră de afaceri, după industrie, fiind bine reprezentat de un număr important de agenți economici activi. Societatea cu cel mai rdicat nivel al încasărilor în anul 2013 a fost Annabella S.R.L, având ca obiect de activitate comerțul cu amănuntul.

Per ansamblu, analizând dinamica cifrei de afaceri din punct de vedere valoric pentru

cele mai reprezentative companii din domeniul serviciilor, se observă că aceasta a avut o

tendință ascendentă în perioada 2008-2013, sfidând efectele recesiunii economice.

Cifra de afaceri înregistrată de cele mai importante companii din municipiul Râmnicu Vâlcea, pe domenii de activitate, în prețuri curente, în perioada 2008-2013 (Anexa 1)

Fig.11 Cifra de afaceri înregistrată de cele mai importante companii din municipiul

Râmnicu Vâlcea, pe domenii de activitate, în prețuri curente, în perioada 2008-2013

Sursa: Ministerul Finanțelor Publice, 2014

Productivitatea muncii pentru cele mai importante firme din Râmnicu Vâlcea a fost

calculată ca raport între cifra de afaceri și numărul mediu de salariați. După cum se poate

observa, în perioada analizată, cea mai ridicată productivitate a muncii a fost înregistrată de companiile din sectorul industrial, la polul opus aflându-se agenții economici care activează în agricultură. De aici rezultă o eficiență mai crescută a muncii depuse de salariații din industrie, reprezentând un element de competitivitate pentru firmele care activează în domeniu (anexa 2)

Agricultura constituie una dintre ramurile economice care prezintă un potențial de

dezvoltare însemnat, bazându-se pe un fond funciar agricol important ce poate asigura

furnizarea materiilor prime pentru întreprinderile care activează în industria alimentară.

Divizarea teritoriului municipiului Râmnicu Vâlcea în funcție de modul de utilizare a

acestuia indică o pondere a suprafeței agricole de 37,97% din total, structurată conform

bilanțului teritorial din graficului alăturat.

Fig.12 Modul de folosire a terenului agricol în municipiul Râmnicu Vâlcea

în anul 2013

Sursa: Institutul Național de Statistică, baza de date Tempo, 2014

Se remarcă faptul că la nivelul întregii zone agricole menționate, suprafața arabilă are

ponderea cea mai ridicată (47,66%), urmată de pășuni și livezi, explicând astfel specializarea industriei alimentare pe segmente precum panificația și producția de conserve din legume și fructe.

Industria

Structura și repartizarea activităților industriale la nivelul municipiului Râmnicu Vâlcea a

fost determinată de amplasarea geografică, dar si de tipul și varietatea resurselor naturale de care dispune județul Vâlcea. Dacă pană în anii ’90 industria juca un rol important în dezvoltarea economiei locale,fiind principalul pol de concentrare a locurilor de muncă, în prezent, industria municipiului Râmnicu Vâlcea se confruntă cu o competitivitate scăzută a produselor realizate din cauza tehnologiilor învechite utilizate, dar și cu un management defectuos, lipsit de inițiativă și motivație.

La nivel local, populația ocupată în industrie se cifra în 2012 la 13.796 persoane, ceea ce reprezenta 35,49% din numărul total de salariați ai municipiului, cu 2.436 persoane mai puțin comparativ cu anul 2008. În ultimii ani, industria a devenit principala ramură generatoare de șomaj, ca urmare a închiderii unor capacități de producție și a disponibilizării unui număr important de salariați.

Economia locală este preponderent influențată de existența marilor agenți economici de

pe platforma chimică Râmnicu Vâlcea.

a) Industria chimică este reprezentată de societățile comerciale Oltchim S.A., Uzinele

Sodice S.A. și S.C. Resin S.R.L. S.C. Oltchim S.A. este una dintre cele mai importante companii de produse chimice din România, aflându-se în prezent în proces de privatizare. Dacă până în anul 2007 situația financiară a combinatului a fost una stabilă, decizia Petrom S.A. de a înceta activitatea secției Arpechim, principalul furnizor de materie primă, a determinat Oltchim S.A. să funcționeze la subcapacitate și să înregistreze pierderi majore.

În anul 2009 S.C. Oltchim S.A. a preluat secția de petrochimie a Arpechim Pitești, cu

intenția de a-și relansa activitatea, însă a ajuns din nou în impas după ce instituțiile de credit au încetat să mai sprijine compania prin acordarea de noi finanțări pentru susținerea activităților curente.Sub presiunea datoriilor ridicate și fără materie primă suficientă, conducerea combinatului a decis intrarea în insolvență la începutul anului 2013.

S.C Uzinele Sodice S.A. este cel mai mare producător de substanțe sodice din România. A

fost înființată în anul 1959 sub denumirea de Uzina de Sodă Govora, iar începînd cu anul 2007 a început să fie controlată de grupul polonez Ciech Chemical Group, cu o participație de 92,91% din capitalul social. Spre deosebire de Oltchim S.A, Uzinele Sodice S.A. funcționează în prezent la capacitate maximă, mai mult de 80% din producție fiind orientată către piețele externe din aproape 80 de țări.

b) Industria alimentară este recunoscută în principal prin fabrica de conserve de la Râureni.

Râureni este unul dintre cele mai cunoscute branduri românești, fabrica având o tradiție

de mai mult de 40 de ani în producerea conservelor de legume-fructe și a sucurilor naturale.

Ȋn anul 2008, fabrica Râureni a fost preluată de compania Annabella care a investit 5 mil.

de euro ȋn modernizarea și retehnologizarea infrastructurii de producție, îmbunătățind strategia de distribuție la nivel național. Doi ani mai târziu, ȋn urma unui proces de rebranding, fabrica Râureni a dobândit o nouă identitate, reușind să poziționeze produsele în percepția consumatorului final ca produse premium, naturale, de calitate superioară. În prezent deține 4 linii moderne de procesare, cu o capacitate maximă de aprox. 15.000 de tone pe an. Valoarea actuală a producției de conserve din legume și fructe a atins nivelul de 10 mil. unități pe an, aproape jumătate din capacitatea maximă de procesare, iar valoarea estimată a vânzărilor este de 7,2 mil. euro.Exporturile fabricii Râureni au o cota de 10% din întreaga producție și se îndreaptă către țări precum Germania, Austria, Italia, Spania, Anglia, Canada.

c) Industria de morărit și panificație este reprezentată de unități noi, cu capital privatprecum S.C Velpitar S.A. și S.C. Boromir Ind S.R.L.

Grupul Vel Pitar este liderul pieței românești a produselor de panificație și morărit, deținând 13 centre de producție în 11 județe din țară și în București și o rețea însemnată de magazine în marile orașe din România. S.C. Vel Pitar S.A. a luat naștere în anul 2001 prin fuziunea a patru fabrici din industria de morărit și panificație: Mopariv Râmnicu Vâlcea, Berceni București, Mopariv Cluj Napoca și Granpan Tecuci, iar sediul noii companii a fost stabilit la Râmnicu Vâlcea. Mai târziu, în anul 2007, grupul a fost divizat în 3 firme:

Vel Pitar (panificație),

Șapte Spice (morărit)

VP Magassin (retail).

S.C Vel Pitar S.A. dispune de una dintre cele mai moderne tehnologii din industria de morărit și panificație, în urma investițiilor pe care le-a realizat în infrastructura de producție. Investițiile în tehnologii noi au permis ca ambalarea, cât și intreg procesul de producție să utilizeze tehnologia Keine Touch – fără atingere, acest concept reprezentând totodată și una dintre cele mai puternice caracteristici ale brandului.

Societatea Boromir a luat naștere în anul 1994, sub numele de S.C. BOROMIR IND Râmnicu Vâlcea, având ca obiect principal de activitate achiziția, prelucrarea cerealelor, precum și valorificarea superioară a făinurilor prin secțiile proprii de panificație și patiserie. În perioada 1998-2001 grupul Boromir a adoptat o politică de extindere, preluând pe rând moara Cibin din Sibiu, moara de grâu din Buzău și câteva unități de tip Comcereal. Pe parcursul a 16 ani, Boromir s-a dezvoltat într-un ritm dinamic, pentru ca în prezent să ajungă să controleze 10% din activitatea de morărit de pe piața de profil din Romania, cu ocapacitate de măcinare de 1500 t/zi. Acest lucru a fost posibil atât în urma achiziționării de noi fabrici de morărit și panificație aflate în zone ale țării cu potențial de dezvoltare din Sibiu, Buzău, Deva, Slobozia, cât și prin retehnologizarea și reutilarea tuturor facilităților de producție din patrimoniu.

Img.1 Fabrica Boromir la periferia orașului Rm. Vâlcea

Sursa http://cafenele.ramnicuvalcea.rou.ro/sc-boromir-ind-srl-rm-valcea

Img.2 Restaurantul Boromir din centrul orașului Rm. Vâlcea

Sursa http://cafenele.ramnicuvalcea.rou.ro/sc-boromir-ind-srl-rm-valcea

Societatea dispune de o rețea de magazine specializate "Boromir Pan Café" acesteaconstituind un proiect lansat în aprilie 2008, bazat pe re-branduirea tradiționalelor brutării Boromir existente în orașul Râmnicu Vâlcea încă din anul 1996.

d) Industria constructoare de mașini este reprezentată de unități economice care produc echipamente pentru industria petrochimică, producătoare de autovehicule și elemente hidraulice, atât pentru piața internă, cât și pentru cea externă. Cele mai importante companii din municipiul Râmnicu Vâlcea care opererează pe piața costrucțiilor de mașini sunt: S.C. Vilmar S.A si S.C. Hervil S.A și S.C Protectchim S.A.

S.C Vilmar S.A este o societate privată cu 100% capital străin, fiind cea mai importantă fabrică a companiei Genoyer S.A. Vitrolles – Franța, acționarul său principal. Vilmar S.A. este localizată pe o suprafață de 24,94 hectare, în zona industrială sudică a orașului Râmnicu Vâlcea.

Societatea Genoyer are filiale industriale și comerciale în aproape toată lumea, fapt ce asigură suportul relațional, financiar și logistic pentru promovarea produselor Vilmar pe toate piețele lumii.

Compania produce o gamă diversificată de utilaje tehnologice și părți componentedestinate industriei: chimice, petrochimice, energetice, metalurgice, construcțiilor mecanice,petrolului și a gazelor naturale. Producția S.C. Vilmar S.A. este scindată în mai multe divizii după cum urmează: forjă, mecanică și fitinguri. Contrar recesiunii înregistrate pe piața mondială din domeniu, societatea a realizat la sfârșitul anului 2013 o cifră de afaceri de 233,3 mil. lei șiun profit brut de 18,8 mil lei.

Societatea Hervil și-a lansat producția în anul 1981, remarcându-se ca o întreprindere ale cărei produse erau destinate în special piețelor externe (se exportă 60% din produse) din țări precum: Italia, Germania, SUA, Istrael, Anglia, Canada și Iran. În prezent întreprinderea numără 310 angajați și o cifră de afaceri de aroximativ 3 mil euro.

e) Industria de prelucrare a lemnului s-a dezvoltat în mod deosebit, având în vederemateria primă existentă la nivelul municipiului Râmnicu Vâlcea, ce dispunea de o suprafață însemnată ocupată cu păduri și alte terenuri cu vegetație forestieră – 3254 ha, în anul 2013. În totalul teritoriului administrativ al municipiului, suprafața ocupată de păduri și alte terenuri cu vegetație forestieră deține o pondere de 36,34%. S.C. Cozia Forest S.A. Râmnicu Valcea este rezultatul unei activități de peste 130 de ani în domeniul forestier, remarcându-se ca unul dintre cei mai importanți producători de cherestea și parchet din lemn masiv din România. A fost înființată prin hotararea Guvernului Romaniei nr. 15 din 1994, rezultând din fuziunea a două sucursale componente ale Regiei de Exploatare a Lemnului București- SEPPL și STTL Râmnicu Vâlcea.

Societatea are o capacitate de exploatare forestieră ce depășește 100.000 mc. de masă lemnoasă /an, de diferite specii forestiere, fapt ce permite obținerea unei game însemnate și variate de produse din lemn. În prezent are ca obiect de activitate principal prelucrarea primară a lemnului și vânzarea produselor din lemn de calitate superioară: cherestea, parchet, mic mobilier etc., atât pentru piața internă, cât și pentru export.

f) Industria ușoară este bine reprezentată prin fabrici producătoare de încălțăminte și îmbrăcăminte din piele și înlocuitori, textile și materiale nețesute etc. Agenții economici mai importanți din acest domeniu sunt S.C. Favil S.A. și S.C Minet S.A.

S.C. Favil S.A. este o societate comercială înființată în anul 1982, având o experiență îndelungată în producerea și vânzarea firelor de bumbac și tip bumbac și a aței de cusut din bumbac și sintetice.

S.C. MINET S.A. Râmnicu Vâlcea, înființată în anul 1983, este una din societățile etalon ale industriei ușoare din România, fiind cel mai important producător de textile nețesute din țară. De la înființare și până în prezent, societatea a dezvoltat o gamă largă de produse precum: vate voluminoase destinate industriei confecțiilor și mobilei; articole insonorizante, destinate industriei autoturismelor; geotextile, destinate construcției și reabilitării de drmuri etc.

Parcuri industriale

Conform Ordonanței de Guvern nr. 65/2001, parcul industrial desemnează zona delimitată în care se desfășoară activități economice, de cercetare științifică și/sau de dezvoltare tehnologică, cu acces la drum național sau european, cu o suprafață de cel puțin 10 ha care să se afle în proprietatea sau în folosința agentului economic ce solicită titlul de parc industrial, pe o perioadă de cel puțin 30 de ani.

Constituirea parcurilor industriale atrage după sine o serie de facilități pentru societatea administrator: scutirea de la plata unor taxe; deducerea din profitul impozabil a unei cote de 20% din valoarea investițiilor realizate în parcul industrial pentru agenții economici care realizează astfel de investiții în construcții pentru transportul și distribuția energiei electrice, a energiei termice, a gazelor naturale și a apei; amânarea plății taxei pe valoare adăugată pentru materialele și echipamentele necesare realizării sistemului de utilități, pe perioada de desfășurare a investiției.

Parcul industrial zona baraj sud – Stația de epurare a fost înființat în anul 2005 și este amplasat în municipiul Râmnicu Vâlcea, la vest de lacul de acumulare Râureni, la km 196 al DN 67. Terenul unde se situează parcul industrial a fost concesionat pe o perioadă de 49 de ani, iar unitățile industriale create beneficiază de utilități la standarde europene, finanțate exclusiv de municipiul Râmnicu Vâlcea: drumuri și sistematizare verticală, alimentare cu energie electrică, alimentare cu apă și canalizare (alimentare cu apă, canalizare menajeră, canalizare pluvială), alimentare cu gaze naturale și racord de telefonie și cablu TV. Valoarea totală a investiției s-a ridicat la 6,98 mil. lei cu TVA inclus, în prețuri comparabile anului 2005.

Platforma Industrială Râmnicu – Vâlcea Sud – găzduiește pe suprafața sa patru agenți economici importanți, al căror profil a fost descris în rândurile de mai sus:

S.C Oltchim S.A.- companie cu capital majoritar de stat (53%), aflată în prezent în

insolvență;

S.C. Vilmar S.A. – societate privată cu capital integral străin;

S.C. Uzinele Sodice Govora – Ciech Chemical Group S.A., unitate cu capital majoritar privat;

S.C. CET Govora S.A. – societate cu capital 100% de stat, al cărei unic acționar este Județul Vâlcea prin Hotărârea de Guvern 1005/2002, situată sub administrarea Consiliului Județean Vâlcea.

Municipiul Râmnicu Vâlcea dispune de numeroase structuri de agrement, atractive pentru petrecerea timpului liber, la care accesul se poate face pietonal, fără prea mari dificutăți, fiind aflate la distanțe relativ mici de centrul orașului, respectiv:

Ștrandul „Ostroveni”, administrat de Primăria municipiului, atrage în fiecare vară mii de viztatori, nu doar din municipiu, ci și din județele învecinate;

Piscina Casei Tineretului;

Grădina Zoologică aparține municipalității și a fost modernizată prin intermediul unei finanțări de la Minsterul Mediului;

Baza de agrement și recreere de la marginea sudică a cartierului Ostroveni;

Baza de agrement de la barajul lacului de acumulare din nordul municipiului, concesionată unor societăți private;

Complexul de agrement Casa Tineretului Ostroveni;

Baze de agrement și sportive private (aparținând unor societăți comerciale, respectiv OLTCHIM S.A – La Fedeleșoiu și HIROCONSTRUCTIA S.A – în nordul municipiului, POSADA AQUA CENTER- zona Troianu);

Complexul sportiv TRAIAN (cuprinzând Sala Sporturilor, arene deschise de tenis,volei si baschet).

În zona de sud a municipiului, se află localizată Zona de Agrement Ostroveni, realizatăprin utilizarea unui vechi braț al râului Olt și dotată cu bazine de de înot, cu apă dulce și cu apă sărată, unități de alimentație publică, un sat de vacanță cu posibilități de campare, grădinăzoologică, spațiu amenjat pentru pescuit și sporturi nautice.

Administrația locală a municipiului Râmnicu Vâlcea a inițiat în ultima perioadă mai multe demersuri în scopul creșterii atractivității turistice a orașului printre care se numără plasarea de panouri informative turistice pentru zona centrală, înființarea unui Centru Municipal de Informare și Promovare Turistică și constituirea, în apropierea Gării CFR, a unui centru de tranzit al turiștilor către obiectivele de interes turistic de la nivelul județului.

De asemenea, Dealul Capela, care în prezent reprezintă un element important pentru agrement al orașului, oferă un potențial turistic deosebit, însă nu este amenajat corespunzător și nu oferă suficiente alternative de petrecere a timpului liber.

In cadrul rețelei rutiere și feroviare Râmnicu Vâlcea ocupă un loc important fiind nod de intalnire a trei drumuri nationale importante

DN7 – București – Pitești – Râmnicu Vâlcea – Sibiu,

DN64 – Craiova – Drăgășani – Râmnicu Vâlcea si

DN67 – Târgu Jiu – Horezu – Râmnicu Vâlcea, cu drumul european E81,

Una din principalele căi rutiere internaționale care leagă Europa Centrală de Peninsula Balcanică. Acestea fac ca municipiul să fie legat direct cu traseul București – Pitești – Sibiu – Cluj – Oradea – Budapesta (E81), cu municipiul Târgu-Jiu (DN67) și municipiile Drăgășani – Caracal (DN64).

De asemeni, calea ferată face legătura cu Sibiu (la nord) și Piatra Olt (sud) și apoi Craiova sau Caracal-Roșiori de Vede-București. Distanța față de principalele orașe din jur este ușor de parcurs, cu mijloace auto, rețeaua rutieră din regiune fiind de curând refăcută și modernizată: București (175 km), Pitești (60km), Craiova (123 km), Sibiu (99 km), Târgu Jiu (115 km), Slatina (100 km).

Turismul

Img.3 O panorama a orașului Rm. Vâlcea

Sursa www.valceaturistica.ro

Turismul reprezintă un sector economic cu potențial semnificativ de dezvoltare la nivelul municipiului Râmnicu Vâlcea. Valorificarea corespunzătoare a resurselor naturale, antropice și culturale existente la nivel local și județean constituie o premisă esențială pentru o dezvoltare socio-economică prosperă a municipiului.

Analiza efectuată în cadrul prezentului subcapitol oferă date și informații edificatoare cu privire la contextul actual de dezvoltare a turismului, nevoile și problemele cu care se confruntă acesta, și nu în ultimul rând oportunitățile și atuurile existente, care pot fi valorificate pe viitor. În vederea determinării acestor aspecte, se vor utiliza o serie de indicatori care oferă informații relevante cu privire la infrastructura turistică (precum structurile de cazare și capacitatea de cazare turistică), aceasta reprezentând o primă premisă pentru dezvoltarea turismului. De asemenea, se va urmări evoluția numărului de sosiri și înnoptări în structurile de primire turistică, indicatori ce oferă informații cu privire la gradul de atractivitate al municipiului din punct de vedere turistic.

Analiza SWOT

Analiza SWOT scoate în evidență elemente de potențial intern și extern, cum ar fi resursele, competențele, tendințele unor procese conexe;

Analiza SWOT implică:

identificarea elementelor interne și externe organizației sau ale temei strategice,

sortarea lor pe cele 4 puncte și ordonarea și reținerea celor care pot avea impact decisiv asupra realizării acțiunilor

definirea variabilelor relevante care vor reprezenta informatiile fundamentale

clasificate pentru crearea si evaluarea scenariilor de dezvoltare in grupurile de lucrutematice din cadrul demersului de definire strategica.

Punctele tari și slabe sunt elemente interne, de orice natură, în primul rând de resurse, care pot contribui decisiv la realizarea unor acțiuni deci și a efectelor lor. O acțiune se poate realiza numai sprijinindu-se pe anumite elemente care sunt punctele tari și se poate compromite din cauza unor puncte slabe. Din multitudinea de elemente externe existente la un moment dat, care au fost identificate, cele care pot influența hotărâtor efectele unor acțiuni se rețin și formează așa numitele oportunități, șanse, ocazii și respectiv amenințări, riscuri, pericole. Realizarea unei acțiuni este posibilă în mod convenabil, numai bazându-ne pe un concurs adecvat.

Tabel 1 Analiza SWOT

Concluzii

Restructurarea urbană este un proces complex, care a acționat în mod direct sub raport spațial, structural și funcțional, asupra comunităților umane, în general, și al așezărilor, în special, de fiecare dată când acestea au trecut de la un sistem economic și politic la altul. Este un proces particular perioadelor de tranziție dar și celor în care mecanismele politice, economice, sociale și culturale doresc reorganizarea și racordarea unor structuri la noi condiții de dezvoltare socială și economică.

Procesul este guvernat de o serie de legități, norme și valori specifice curentelor politice și economice și acționează de obicei de la nivel global la niveluri ierarhice inferioare. În formele sale de manifestare cele mai complexe, restructurarea s-a făcut resimțită după cel de-al Doilea Război Mondial în cadrul statelor din societățile avansate. Europa de Vest a comportat o dinamică semnificativă din această perspectivă, pentru ca partea central-estică a continentului să se confrunte cu noile provocări restructurante după căderea sistemuluipolitic comunist.

În acest fel, în România, restructurarea a apărut ca proces dominant în dinamica și evoluția așezărilor după 1990, o dată cu trecerea spre un nou sistem politic democratic și spre economia de piață. Dificultățile înregistrate de comunitățile umane sub impulsul noilor evoluții guvernate de restructurare au fost generate de complexitatea tranziției și de noile condiții socio-economice la care spațiul românesc s-a adaptat greoi. La acestea se adaugă și caracterul de pionierat, respectiv lipsa de experiență a unui management care administra cu greu crizele înregistrate în spațiul românesc.

La început timid, mai apoi constant, și ulterior dinamic, procesul de restructurare urbană a acționat în mod diferențiat asupra așezărilor și a sistemelor de așezări, efectele sale fiind reflectate în structura, funcționalitatea și peisajele acestora.

Dar dincolo de dinamica sa, mai mult sau mai puțin accentuată, procesul de restructurare urbană este în prezent departe de a fi încheiat complet. Identificarea, cercetarea și evaluarea modurilor sale de manifestare constituie subiecte particulare de cercetare, care sunt în măsură să explice în mod obiectiv, felul în care s-au schimbat și adaptat orașele la noile condiții, natura și intensitatea schimbărilor, rezultatele pozitive și negative ale politicilor post-socialiste și, nu în cele din urmă, restructurarea funcțională, respectiv, recompunerea și reafirmarea identității peisajelor urbane.

Astfel de abordări au menirea de a facilita înțelegerea dinamicii urbane după 1990, dar și de a identifica noi soluții viabile de dezvoltare a așezărilor urbane în viitor sub incidența sustenabilității comunităților umane. Mijlocită de cadrul metodologic specific, analiza procesului de restructurare urbană se dovedește utilă autorităților locale în vederea aplicării unui management teritorial eficient asupra spațiului urban pe care îl gestionează și administrează.

Complexitatea procesului, nu a permis nici pe departe epuizarea cadrului teoretic și metodologic prin intermediul studiului de față, ci a încercat să evidențieze o serie de caracteristici mai mult sau mai puțin generale specifice analizelor întreprinse asupra comportamentului de reorganizare al spațiilor urbane. Din această perspectivă, cu siguranță se desprind noi provocări, opinii și puncte de vedere, care pot întregii tabloul teoretic și metodologic al cercetării de față.

Lucrarea prezinta  un studiu socio-economic a orasului Râmnicul Vâlcea, care doreste a fii un indreptar pentru cei ce vor sa cunoasca sau sa-si formeze o imagine generala despre aceasta localitate bogata in resure antropice si naturale. Cu speranta ca acest studiu, care a investigat un teren putin cercetat, sa ofere o imagine ampla asupra evolutiei acestei asezari omenesti.

După o analiză aprofundată care a vizat aspecte diferite ale situației economice, au fost identificate punctele tari și punctele slabe în ceea ce privește dezvoltarea teritoriului municipiului Râmnicu Vâlcea, precum și oportunitățile și amenințările, aceste elemente fiind cuprinse în analiza SWOT.

Impactul restructurării asupra economiei polului regional de dezvoltare expune situația prezentă a imaginii economice a acesteia, ca urmare a impactului proceselor tipice tranziției.

Întrucât dezvoltarea economică a municipiului este dependentă de istoricul teritoriului, extinderea teritorială a municipiului și dezvoltarea social-economică este structurată în șașe etape, după cum urmează perioada medievală (în care Râmnicul era un târg), etapa în care Râmnicul era centru comercial și meșteșugăresc (perioadă cuprinsă între anii 1800 și 1848), perioada Primului Război Mondial în care Râmnicul trecea printr-un proces de modernizare, devenind totodată reședință de județ, perioada interbelică, în care municipiul traversa o perioadă de dezvoltare economică, perioada comunistă, în cadrul acesteia municipiul suferind un întreg proces de industrializare forțată și perioada de tranziție, ulterioară apunerii regimului comunist.

Bibliografie

Braghină C., (2005), Geografie economică mondială, Editura Credis, București

Bonnet J., (2000), Marile metropole mondiale, Institutul European, Iasi

Cucu V., (1971), Orasele Romaniei Ed. Stiintifica, București

Erdeli G., Dumitrache L.,( 2001), Geografia Populatiei. Ed. Corint București

Ianoș I., 2000, Sisteme teritoriale, Editura Tehnica, Bucuresti

Ianoș, I., 1982, Orașele și organizarea spațiului geografi

Ianoș I., Tălângă C., (1994), Orașul și sistemul urban românesc în condițiile economiei de piață, Institutul de Geografie, București

Badea L., Rusenescu C., (1970) – Județele Patriei/Județul Vâlcea, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București.

Sandru I., (1978), Romania Geografie Economica, Ed. Didactica si Pedagogica București

Suditu B., Simona, (2012), Impactul restructurării economice asupra resurselor umane din municipiul Râmnicu-Sărat, Școala Doctorală “Simion Mehedinți”, Facultatea de Geografie, Universitatea București, București

*** Date listă firme Borg Design – Coduri CAEN Râmnicu Vâlcea în perioada 2000-2012

*** Plan Urbanistic General Municipiul Râmnicu Vâlcea Memoriu de Sinteza

*** Strategia de Dezvoltare Durabila a Serviciului de Transport Public Local de Calatori in Municipiul Ramnicu Valcea 2009 – 2015

*** Planul Integrat de Dezvoltare Urbana

*** Tratatul de Geografie a României, vol. I-III (EdituraAcademiei, 1983-1992)

http://en.wikigogo.org/en/158091(poza)

http://www.cjvalcea.ro

http://www.primariavl.ro

Anexa 1. Cifra de afaceri înregistrată de cele mai importante companii din municipiul

Râmnicu Vâlcea, pe domenii de activitate, în prețuri curente, în perioada 2008-2013

Sursa: Ministerul Finanțelor Publice, 2014

Anexa 2. Productivitatea medie a muncii înregistrată de cele mai importante companii

din municipiul Râmnicu Vâlcea, pe domenii de activitate (2008-2013

Sursa: Ministerul Finanțelor Publice, 2014

Anexa 3 Imagini din orașul Rm. Vâlcea (arhivă personală)

Img.4 Colegiul de Silvicultura si Protectia Mediului, Ramnicu Valcea

Img.5 O stație de autobuz, pe Bulevardul Calea lui Traian, Rm Vâlcea

Img.6 Cimitirul situat la periferia orașului Rm. Vălcea

Img.7 Spitalul Judetean Rm. Vâlcea

Img.8 Biserica Sf. Petru si Pavel

Img.9 Intrarea in oraș

Img.10 Colegiul Național Alexandru Lahovari

Img.11 Centru comercial

Img.12

Img.13

Img. 14

Img. 15 Supermarket la periferia orașului (deschiderea)

Img. 16

Img. 17

Img.18

Img.19

Img.20 Supermarket

Img.21

Img.22 Primăria orașului Rm. Vâlcea

Bibliografie

Braghină C., (2005), Geografie economică mondială, Editura Credis, București

Bonnet J., (2000), Marile metropole mondiale, Institutul European, Iasi

Cucu V., (1971), Orasele Romaniei Ed. Stiintifica, București

Erdeli G., Dumitrache L.,( 2001), Geografia Populatiei. Ed. Corint București

Ianoș I., 2000, Sisteme teritoriale, Editura Tehnica, Bucuresti

Ianoș, I., 1982, Orașele și organizarea spațiului geografi

Ianoș I., Tălângă C., (1994), Orașul și sistemul urban românesc în condițiile economiei de piață, Institutul de Geografie, București

Badea L., Rusenescu C., (1970) – Județele Patriei/Județul Vâlcea, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București.

Sandru I., (1978), Romania Geografie Economica, Ed. Didactica si Pedagogica București

Suditu B., Simona, (2012), Impactul restructurării economice asupra resurselor umane din municipiul Râmnicu-Sărat, Școala Doctorală “Simion Mehedinți”, Facultatea de Geografie, Universitatea București, București

*** Date listă firme Borg Design – Coduri CAEN Râmnicu Vâlcea în perioada 2000-2012

*** Plan Urbanistic General Municipiul Râmnicu Vâlcea Memoriu de Sinteza

*** Strategia de Dezvoltare Durabila a Serviciului de Transport Public Local de Calatori in Municipiul Ramnicu Valcea 2009 – 2015

*** Planul Integrat de Dezvoltare Urbana

*** Tratatul de Geografie a României, vol. I-III (EdituraAcademiei, 1983-1992)

http://en.wikigogo.org/en/158091(poza)

http://www.cjvalcea.ro

http://www.primariavl.ro

Anexa 1. Cifra de afaceri înregistrată de cele mai importante companii din municipiul

Râmnicu Vâlcea, pe domenii de activitate, în prețuri curente, în perioada 2008-2013

Sursa: Ministerul Finanțelor Publice, 2014

Anexa 2. Productivitatea medie a muncii înregistrată de cele mai importante companii

din municipiul Râmnicu Vâlcea, pe domenii de activitate (2008-2013

Sursa: Ministerul Finanțelor Publice, 2014

Anexa 3 Imagini din orașul Rm. Vâlcea (arhivă personală)

Img.4 Colegiul de Silvicultura si Protectia Mediului, Ramnicu Valcea

Img.5 O stație de autobuz, pe Bulevardul Calea lui Traian, Rm Vâlcea

Img.6 Cimitirul situat la periferia orașului Rm. Vălcea

Img.7 Spitalul Judetean Rm. Vâlcea

Img.8 Biserica Sf. Petru si Pavel

Img.9 Intrarea in oraș

Img.10 Colegiul Național Alexandru Lahovari

Img.11 Centru comercial

Img.12

Img.13

Img. 14

Img. 15 Supermarket la periferia orașului (deschiderea)

Img. 16

Img. 17

Img.18

Img.19

Img.20 Supermarket

Img.21

Img.22 Primăria orașului Rm. Vâlcea