Restructurarea Functionala Si Remodelarea Peisajului In Statiunea Costinesti
PROIECT DE LICENȚĂ
Restructurarea functionala si remodelarea peisajului in statiunea Costinesti
CUPRINS
Explicații termeni și acronime
INTRODUCERE
Motivarea alegerii zonei de studiu
CAPITOLUL 1. CADRUL GENERAL
1.1. CERCETARE DE TEORIE
1.1.1. EROZIUNEA. MODALITĂȚI DE STOPARE ȘI PREVENIRE.
1.1.2. TENDINȚE ÎN ARHITECTURA MODERNĂ
1.1.3. BETONUL ÎN ARHITECTURĂ
1.1.4. TRAME STRADALE
1.2. STUDII DE CAZ
1.2.1. RESTRUCTURAREA UNEI STRĂZI COMERCIALE DIN VORDINGBORG,
DANEMARCA
1.2.2. STABILIZAREA ȘI PREVENIREA EROZIUNII PANTELOR
1.2.3. REZOLVAREA ARHITECTURALĂ A FRONTULUI COSTIER DIN ORAȘUL
BENIDORM, SPANIA
CAPITOLUL 2. OBIECTIVELE STUDIULUI.
CAPITOLUL 3. METODE DE ANALIZARE SI ABORDARE A SITULUI
STUDIAT.
3.1. ÎNCADRAREA ÎN TERITORIU:
3.2. ANALIZA RELIEFULUI
3.3. ANALIZA VEGETAȚIEI
3.4. ANALIZA EVOLUȚIEI TERITORIALE
3.5. ANALIZA DENSIFICĂRII TERITORIALE
3.6. ANALIZA CIRCULAȚIILOR
3.7. ANALIZA FUNCȚIUNILOR
3.8. ANALIZA ZONIFICĂRII TERITORIALE
3.9. ANALIZA VIZUALĂ
3.10. ANALIZA DIFERENȚIERII PEISAJELOR
3.11. ANALIZA DE MEDIU
3.12. ANALIZA EVOLUȚIEI VIEȚII CULTURALE
3.13. ANALIZA SOCIALĂ
3.14. ANALIZA STRUCTURILOR DE CONSOLIDARE IMPOTRIVA EROZIUNII
Lucrări de consolidare a falezei în zona localității Costinești
Protecția și reabilitarea litoralului în zona localității Costinești
CAPITOLUL 4. REZULTATE
ANALIZA S.W.O.T
CONCLUZIILE ANALIZELOR
CONCEPT
VIZIUNE
MISIUNE
STRATEGIE DE DEZVOLTARE
DESCRIEREA SOLUȚIEI
PARCAREA
GARA VECHE
4.7.3. FALEZA DE NORD
4.7.4. NOUL POL DE ATRACȚIE TURISTICĂ
4.7.5. PERDEAUA DE PROTECȚIE PERIMETRALĂ
4.7.6. TRAMA STRADALA BIBLIOGRAFIE
Explicații termeni și acronime
Restructurarea funcțională = Reorganizarea unui sistem pe baze coerente spre buna desfășurare a activităților pe care le îndeplinește. În cazul de față sistemul este întreaga stațiune Costinești iar mecanismele multidisciplinare care îl compun și al căror rol trebuie să funcționeze în armonie unul cu altul și fără să deranjeze sau să interfereze negativ sunt: infrastructura care asigură mobilitatea între oricare două puncte (carosabilul cu trotuarele aferente, benzi velo, calea ferată și trecerile de peste ea, s.a.), zonele comerciale (magazine, restaurante, fast food-uri), zonele de locuințe, zonele de cazare (vile, pensiuni, hoteluri), spațiile de distracție nocturnă (discoteci, cluburi), parcul de distracții, spații verzi publice
(parcuri, scuaruri, liziere), instituții publice (primărie, poliție, parcare, gară, etc.), plajă, lacul, s.a.
Tramă = Ansamblu de străzi într-un teritoriu urban.
Epiu = Dig de piatră sau de nuiele, construit transversal, cu un capăt încastrat în mal, pentru a regulariza cursul apei, a-i micșora lățimea sau a apăra malurile de eroziuni.. Deferla = (despre valuri) A se revarsă, a se sparge, rostogolindu-se.
Ruderal = (despre plante) Care crește printre ruine, pe lângă ziduri, pe grămezi de gunoi.
P.U.G. = Plan urbanistic general
P.U.D. = Plan urbanistic de detaliu CSD = Complete street design
CSS = Context sensitive solutions
AASHTO = The American Association of State Highway and Transportation Officials
FHWA = The Federal Highway Administration
IPTANA = Institutul de Proiectări Transporturi Auto, Navale și Aeriene
INTRODUCERE
Litoralul românesc se află în momentul de față într-un mare declin, datorită lipsei implicării autorităților în ceea ce privește implementarea unui management pentru zone costiere, sau probleme privind eroziunea plajelor si nu în ultimă instanță probleme fundamentale de elaborare a unor strategii, P.U.D.-uri viabile si ale unor regulamente de urbanism care să fie aplicate în concordanță cu cerințele de ordin social, cultural, economic si funcțional.
Problemele sunt variate atât în așezămintele de tip urban cât si cele de tip rural aflate în zona litoralului, variind în funcție de mărimea localității, destinație turistică sau doar la nivelul existenței sociale.
În prezenta lucrare s-au studiat în prima fază problemele la nivel global, iar pe măsura avansării cercetărilor au fost identificate posibilitățile de soluționare si ameliorare la nivel spațial a defectelor.
Motivarea alegerii zonei de studiu
Stațiunea Costinești (formată din satele Costinești si Schitu) prezintă în momentul de față disfuncționalități economice, culturale si sociale, atât pe durata estivală cât si în afară acesteia. O problemă actuală si des întâlnită pe glob, prezentă si în Costinești, este slaba interrelaționare între om si mediul înconjurător.
Totalitatea problemelor observate asupra localităților Schitu si Costinești necesită stabilirea si definirea factorilor care au produs degradarea stațiunii. Prin elaborarea analizelor se stabilește diagnosticarea acțiunilor degradante cu scopul de a identifica metode eficiente de ameliorare a principalelor probleme la nivel macro pentru bună funcționare a ambelor localități.
Implicarea în proiect a survenit în momentul în care s-a realizat trecerea de la pragul simplului turist (venit să se relaxeze în timpul sezonului estival) la privirea obiectivă a ceea ce se petrece în localitate.
Interesul a ascensionat când primele chestionare dedicate nonrezidentilor au fost completate, descoperind ”prin ochii lor” o etapă a dezvoltării sale că stațiune, a fostului caracter cultural, dar si modul în care este percepută stațiunea prin ochii turiștilor ce o vizitează în prezent.
Datorită acestor aspecte, Costineștiul devine o responabilitate a noastră si o provocare de a depăsi acest impas de ordin funcțional în care se găsește.
Va invităm să descoperiți alături de noi fața Costineștiului filtrată prin analizarea obiectivă si observarea proceselor de “stingere” si “metamorfozare” a acesteia.
CAPITOLUL 1 Cadrul general
Restructurarea funcțională si remodelarea peisajului sunt abordări complexe, cu aplicabilitate pe Costinești. Raportat la această suită de concepte de intervenție este necesară rezolvarea interrelationarii dintre om si natură, izolarea sau înlăturarea factorilor poluanți (vizuali, fonici sau menajeri), îmbogățirea biodiversității, stabilizarea falezei si a plajei si protejarea lor împotriva eroziunii, fluidizarea circulației, s.a.
1.1. CERCETARE DE TEORIE
1.1.1. EROZIUNEA. MODALITĂȚI DE STOPARE ȘI PREVENIRE.
Eroziunea solului este un proces fizic ce constă în pierderea particulelor de sol prin acțiunea agenților dinamici externi (a apei și a vântului – cei mai activi, a gheții și/sau a gravitației) și are loc atunci când energia factorilor erodanți este mai mare decât forțele de coeziune ale solului.
Factori care influențează eroziunea solului:
erodabilitatea solului: proprietatiile solului care determină cât de vulnerabil este acesta față de eroziune sunt textura, structura, conținutul de materie organică și permeabilitatea. Un conținut mare de nisip fin și aluviuni face ca solul să nu fie rezistent la eroziune, în schimb prezența argilei sau a materiei organice conferă particulelor de sol o mai bună legătură.
climatul: factorii care influențează direct cantitatea de sol erodată sunt frecvența, durata și intensitatea ploilor. Atunci când acestea cresc, șansa ca apa să se scurgă prin sol scade, riscurile apariției eroziunii intensificându-se.
vegetația: este un factor foarte important de reducere a eroziunii, protejând solul atât la suprafața (de forțele de impact ale picăturilor de ploaie) cât și în adâncime
(rădăcinile fixând particulele de sol). Reduce viteza de șiroire a apei și facilitează infiltrarea ei.
topografia: volumul și viteza de deplasare a particulelor de sol sunt puternic influențate de lungimea și unghiul pantei.
variația sezonieră: potențialul eroziunii variază de-a lungul anului în funcție de anotimp; dacă un sol înghețat este relativ rezistent la eroziune, același lucru nu mai este valabil în primăvară, când solul de la suprafața se dezgheață, iar straturile din adâncime rămân înghețate împiedicând infiltrarea apei.
Criterii de clasificare a proceselor de eroziune:
după perioada de timp când s-a produs
eroziune geologică: eroziune de foarte lungă durată, ce a creat o parte din formele de relief existente astăzi
eroziune contemporană: se desfășoară peste formele create de eroziunea geologică veche în condițiile climatice actuale
după intensitatea cu care se manifestă
normală: eroziune imperceptibilă, neinfluențată de acțiunea antropică, al cărui efect se resimte după perioade foarte mari de timp
accelerată: eroziune influențată de factorul antropic, are o intensitate mai mare decât capacitatea de regenerare naturală a solului
după factorul natural
produsă de apă: poate fi laminară, pierderea de sol făcându-se uniform, turbulentă, caz în care eroziunea rezultată din debitul de apă se concentrează într-o anumită zonă sau de tip tunel, când apa crează galerii ce pot conduce ulterior la alunecări de teren
produsă de vânt: presupune transportarea de către vânt a particulelor fine de sol și redepozitarea lor în altă parte în formațiuni de tipul mușuroaielor de nisip, valurilor, movilelor, dunelor, barhanelor
datorată variațiilor de temperatură
după formele rezultate
de adâncime
de suprafață
Efectele nefavorabile ale eroziunii includ:
modificarea proprietăților fizice și chimice ale solului (pierderea materiei organice, compactarea suprafeței, degradarea structurii, salinizarea, acidifierea)
reducerea și îngreunarea utilizării terenurilor
îngreunarea proceselor de reabilitare
Strategii de control al eroziunii:
Design-ul formelor de relief. Dat fiind faptul că pantele convexe tind să fie mai instabile și susceptibile eroziunii, design-ul formelor de relief ar trebui, pe cât de mult posibil, să urmărească profiluri concave, cu o rată consecvență de schimbare a unghiului pentru a menține constantă viteza de deplasare a apei.
Vegetația acoperitoare. Printre cele mai bune metode de a control al eroziunii se numără plantarea unei volum cât mai dens de vegetație. Dezavantajul acestei metode constă în perioada lungă de timp necesară stabilirii plantației.
Metode structurale. Implică în cele mai multe cazuri lucrări de terasament, ce au ca rol reducerea vitezei, controlul direcției și profunzimii fluxurilor de apă. Aceste lucrări includ: nivelări, neteziri, astupări, terasări, taluzări, modelări.
Avantajele terasării pantelor:
reducerea lungimii de scurgere asigurând astfel un bun control și un echilibru favorabil pentru scurgerile de suprafață
• crește aportul freatic îmbunătățind schema de bilanț a apelor
valorificarea terenurilor cu pante mari
Eroziunea costieră.
Se produce de-alungul plajelor și a malurilor și constă în pierderea temporară sau permanentă a nisipului plajelor și degradarea falezelor, în acest proces având importantă foarte mare acțiunea apei (curenți marini, valuri, maree) și a vântului. Planificarea protejării costiere
Există cinci strategii generale de protecție a coastelor:
lipsa de acțiune: are avantajul de a fi o modalitate ieftină și ecologică, dar care implică pierderea unei ponderi mari de teren.
retragerea gestionată și adoptarea unor soluții adaptabile la modificările naturale ale mediului înconjurător: este o alternativă la construirea și/sau menținerea unor structuri de protecție a coastei. Această tehnică este utilizată atunci când valoarea terenului ce urmează a fi pierdut este mică.
menținerea unei linii de protecție a țărmului: se realizează fie prin aplicarea unor tehnici structurale dure de inginerie (folosirea betonului, a rocilor) ce au că scop "repararea” liniei de coastă și protejarea bunurilor din spatele acesteia, fie prin tehnici mai ușoare care, pentru a preveni eroziunea, se bazeza pe elementele naturale precum vegetația și nisipul stabilizat.
construirea în larg a unor structuri de apărare: soluție aplicată zonelor necesare dezvoltării economice sau ecologice.
intervenții limitate, ajustabile
telor:
reducerea lungimii de scurgere asigurând astfel un bun control și un echilibru favorabil pentru scurgerile de suprafață
• crește aportul freatic îmbunătățind schema de bilanț a apelor
valorificarea terenurilor cu pante mari
Eroziunea costieră.
Se produce de-alungul plajelor și a malurilor și constă în pierderea temporară sau permanentă a nisipului plajelor și degradarea falezelor, în acest proces având importantă foarte mare acțiunea apei (curenți marini, valuri, maree) și a vântului. Planificarea protejării costiere
Există cinci strategii generale de protecție a coastelor:
lipsa de acțiune: are avantajul de a fi o modalitate ieftină și ecologică, dar care implică pierderea unei ponderi mari de teren.
retragerea gestionată și adoptarea unor soluții adaptabile la modificările naturale ale mediului înconjurător: este o alternativă la construirea și/sau menținerea unor structuri de protecție a coastei. Această tehnică este utilizată atunci când valoarea terenului ce urmează a fi pierdut este mică.
menținerea unei linii de protecție a țărmului: se realizează fie prin aplicarea unor tehnici structurale dure de inginerie (folosirea betonului, a rocilor) ce au că scop "repararea” liniei de coastă și protejarea bunurilor din spatele acesteia, fie prin tehnici mai ușoare care, pentru a preveni eroziunea, se bazeza pe elementele naturale precum vegetația și nisipul stabilizat.
construirea în larg a unor structuri de apărare: soluție aplicată zonelor necesare dezvoltării economice sau ecologice.
intervenții limitate, ajustabile
Alegerea unei strategii se face în funcție de sit și este personalizată în funcție de tiparul schimbărilor nivelului mării, structură geomorfologica, disponibilitatea sedimentelor, eroziune, factori sociali și economici.
Tehnici de administrare costieră
tehnici ușoare de inginerie
stabilizarea nisipului și a dunelor
drenajul plajelor
înnisipare artificială
• tehnici structurale dure de inginerie
diguri
gabioane
epiuri
recifi artificiali
Diguri de protecție a plajelor
Un dig este o construcție din pământ, situată în general paralel cu malul unui curs de apă, al unui lac sau al mării, având drept scop pătrunderea apei pe terenurile situate în spatele digului. Pentru apărarea acestor terenuri împotriva pătrunderii apei și pentru a împiedica alte efecte nedorite, pe lângă digul propriu zis, mai trebuie realizate diferite alte lucrări precum stăvilare, canale de desecare, stații de pompare etc. Sistemele care cuprind totalitatea acestor lucrări se numesc îndiguiri.
Foarte multe maluri de litoral se confruntă cu problema eroziunii plajelor din cauza apelor adânci sau a curenților foarte puternici, o dovadă clară sunt plajele cu panta abruptă.
Pentru a studia nevoia digurilor, trebuie să știm unde sunt ele necesare. Tipuri de plajă și nevoia digurilor:
Plajă cu pietriș: se formează în urma valurilor puternice și sunt caracterizate de o pantă abruptă – are nevoie de diguri de protecție ranforsate puternic;
Plajă de nisip: deschisă se formează de-alungul coastelor drepte, expuse, având panta moderată. Sunt adesea sprijinite de dunele de nisip suflate de vânt. Nisipul este de calitate inferioară pentru că sedimentele nu se descompun îndeajuns pentru a forma un nisip fin. Profilul acestor plaje se modifică frecvent din cauza acțiunii valurilor, mai ales în condițiile de furtună. Au nevoie de diguri de protecție, cordoane litorale emerse;
Plajă de nisip, protejată: se formează în golfuri, unde sunt puțin protejate de vânt sau de acțiunea valurilor, au pantă mai mică. Sedimentele sunt formate din nisip fin până la foarte fin și uneori din aluviuni de nămol. În general nu au nevoie de diguri, dar se pot construi cordoane litorale submerse pentru crearea unor valonamente de-a lungul liniei litoralului;
Plaja cu aluviuni: se formează în capătul golfurilor sau la interiorul insulelor de tip barieră. Panta este mică, nu este erodată de acțiunea valurilor, iar aici se depozitează aluviuni, în mare parte nămol și lut. Uneori necesită pompări masive de nisip din largul mării sau oceanului.
Tipuri de diguri
În funcție de acțiunea apei, digurile pot fi:
Diguri permanente: care sunt supuse acțiunii apei în cea mai mare parte a duratei de funcționare
Diguri nepermanente: care sunt supuse numai ocazional acțiunii apei folosite pentru combaterea inundațiilor.
Diguri semipermanente: care sunt supuse periodic acțiunii apei. Cazul tipic al unor asemenea diguri este cel al digurilor pentru apărarea zonelor litorale în mările cu maree. Aceste diguri sunt supuse la acțiunea apei în perioadele de maree înaltă, când împiedică pătrunderea apei pe terenurile învecinate și se pot împărți în două categori:
Digurile legătură sunt perpendiculare pe linia țărmului și sunt construite pentru a leaga două maluri sau pentru a prelungi un mal.
Digurile detașate sau “sparge-val”sunt paralele sau oblice pe linia țărmului și sunt construite pentru protejarea litoralului.
Executarea corpului digului
În ciuda condițiilor de a utilizare a materialelor locale ce limitează opțiunile de care dispune executantul, materialul din care se execută digurile trebuie să fie ales astfel încât să îndeplinească anumite condiții tehnice. Este de dorit ca amestecul pus în operă să nu conțină pietriș sau particule prea mari, nici particule extrem de fine, care ar putea fi antrenate de apa care se infiltrează prin dig, astfel încât să se formeze goluri. În general, materialul trebuie să respecte o anumită granulometrie, cu anumite proporții pentru particulele de diferite diametre (fig. 1).
Fig. 1. Corpul digului
Tasarea digurilor
Chiar dacă digurile au fost bine compactate în timpul execuției, există un efect de tasare în timp al pământului din corpu digului, determinat în general de o compactare suplimentară care are loc în timp.
În proiectarea digurilor se ține seama în general de această tasare și, de regulă, digurile se construiesc mai înalte, astfel încât, după această tasare în timp, să nu scadă sub nivelul necesar pentru a-și îndeplini funcțiunea. Totuși, din cauza neomogeneității materialului cât și din alte motive, tasarea nu este uniformă și se va ajunge ca, după un anumit timp de la execuția digurilor, coronamentul acestora să nu mai fie pe toată lungimea la cota necesară. O operație strict necesară a întreținerii lucrărilor de îndiguie o reprezintă verificarea periodică a coronamentului digurilor și reprofilarea lor în zonele în care se constată tasări mai mari decât cele anticipate. Cu toate acestea, cazurile în care această cerință este respectată sunt rare, și o cauză curentă a ruperii digurilor este deversarea lor în zonele în care tasarea a determinat coborîrea coronamentului la o cotă prea joasă.
Taluzurile digurilor
Taluzul din spre apă al digului este cel care este supus la solicitările cele mai mari și de aceea trebuie consolidat. În determinarea acestor consolidări trebuie avute în vedere:
curenții longitudinali care au tendința de a antrena materialul de pe taluzul digului;
acțiunea valurilor, în general transversale pe dig, care de asemenea au tendința de a antena materialul de pe taluz;
forțele hidrodinamice ale apei din corpul digului care se scurge prin paramentul amonte în cazul unei scăderi relativ bruște a nivelului apei.
acțiunea de șiroire a apei (în general provenite din ploi) pe taluzul digului când acesta nu este acoperit de ape.
Fig. 2. Construirea bazei unui dig. Sectiune.
Fig. 3. Constructia substratului
Întreținerea digurilor
Digurile fiind în general considerate a fi lucrări de tehnicitate redusă, întreținerea lor este adeseori neglijată. Totuși trebuie ținut seama că cele mai multe ruperi de diguri nu se produc din cauza proiectării lor defectuase sau a subdimensionării lor, ci din cauza unor defecțiuni de întreținere. Întreținerea digurilor este legată de o atentă monitorizare
Această problemă poate fi rezolvată prin construirea unui dig de spargere a valurilor în funcție de caracteristicile apei dintr-o anumită zonă.
Construirea corectă a unui dig de protecție va ajuta plaja să se extindă către mare, astfel mărindu-se granița dintre apă și uscat. În caz contrar, atunci când nu se studiază corect paramerii structurii, construirea inexactă a unui dig poate să distrugă plaja prin fenomenul de eroziune a malului.
1.1.2. TENDINȚE ÎN ARHITECTURA MODERNĂ
Structuralismul
Structuralismul este bazat pe ideea că toate lucrurile sunt construite dintr-un sistem de semne și aceste semne sunt compuse din elemente complementare: feminin/mascului, cald/rece, tânăr/bătrân, etc. Pentru structuraliști , procesul de design reprezintă căutarea relației între elemente. De asemenea, aceștia sunt interesați de structurile sociale și procesele mentale care contribuie la procesul de design.
Arhitectura structuralistă va avea un grad mare de complexitate într-un cadru extrem de structurat. De exemplu, un design structuralist poate fi constituit din forme asemănătoare fagurelui de miere, planuri ce se intersectează, rețele de cuburi, sau spații dens alăturate, conectate prin curți interioare.
Fig. 4 și 5: Memorialul Holocaustului- Berlin, Peter Einsenman ; Modern Leaf House Australian Architecture, Undercurrent Architects
Formalismul
Așa cum sugerează și numele, Formalismul subliniază forma. Arhitectul este interesat de relația vizuală dintre părțile obiectului arhitectural și de obiect ca întreg. Forma, adesea la o scară monumentală, este centrul atenției. În acest gen de arhitectură, ceea ce predomina sunt liniile și formele geometrice rigide. Putem găsi formalismul în multe cladiri moderniste, în special în Bauhaus și în arhitectura de stil internațional. Arhitectul I.M. Pei a fost adesea laudat pentru „formalismul ideal” al lucrărilor sale.
Fig. 6. The Bank of China Tower, Ieoh Ming Pei
High-tech
Clădirile High-tech sunt adesea comparate cu niște mașini. Oțelul, aluminul și sticla sunt combinate cu centuri și grinzi în culori ce ies în evidență. Multe din părțile clădirii sunt prefabricate și asamblate ulterior pe sit. Grinzile de suport, structura de conducte și alte elemente funcționale sunt amplasate la exteriorul clădirilor unde devin centrul atenției. Spațiile interioare sunt deschise și adaptabile multor folosințe.
Centrul Pompidou din Paris pare să fie întors pe dos, expunându-și elementele
interioare pe fațadele de la exterior.
Fig. 7. Centre Pompidou, Franța, Richard Rogers, Renzo Piano și Gianfranco Franchin
Brutalism
Arhitectul Bauhaus, Le Corbusier a folosit fraza „béton brut” pentru a descrie construcția clădirilor sale din beton nefinisat. Brutalismul s-a dezvoltat din mișcarea Bauhaus și din clădirile din “beton brut” ale lui Le Courboursier și ale adepților săi.
Masive și “tăioase”, cladirile brutaliste pot fi construite repede și economic. Printre trăsăturile commune putem enumera:
Plăci de beton pre-turnate;
Suprafețe rugoase, nefinisate;
Grinzi din oțel expuse vederii;
Forme masive, sculpturale.
Arhitectul câștigător al premiului Prizker, Paulo Mendes da Rocha este supranumit „brutalistul brazilian” deoarece clădirile sale sunt construite din prefabricate și alte componente de beton fabricate în masă. Imaginea de mai jos reprezintă reședința sa din Sao Paulo, Brazilia.
Fig. 8. Reședința arh. Paulo Mendes da Rocha, Sao Paulo, Brazilia; Georgia Central
Library, Atlanta, Marcel Breuer
Deconstructivismul
Deconstructivismul este o abordare în design-ul de clădiri care încearcă să privească obiectul de arhitectură la nivelul părților și bucătilor care îl constitue. Elementele de bază ale arhitecturii sunt dezasamblate. Cladirile din acest curent pot părea fără nici un fel de logică vizuală. Privitorul le poate percepe ca fiind constituite din forme fără legătură unele cu altele, nearmonioase, abstracte. Ideile curentului sunt împrumutate din opera filozofului francez
Jaques Derrida. Câțiva exponenți de seama ai curentului sunt : Peter Eisenman, Frank Gehry,
Richard Meier, Rem Koolhaas.
Fig. 9. Biblioteca Publica din Seatle, Sua, Rem Koolhaas
Minimalism
Un curent importand în arhitectura modernă este mișcarea către designul minimalist sau reductivist. Trăsăturile cheie sunt:
Clădirile nu prezintă decât elementele esențiale;
Se pune accent pe linia sau schița structurii;
Pereții interiori sunt eliminați;
Planurile orizontale sunt deschise;
Iluminatul este folosit pentru a dramatiza linii și planuri;
Spațiul negativ din jurul structurii face parte din ansamblul general.
Arhitectul modernist Ludwig Mies van der Rohe a „pavat” drumul curentului atunci când a afirmat „Less is more”. Practicanții stilului s-au inspirat foarte mult din simplitatea elegantă a arhitecturii tradiționale japoneze și din mișcarea artistică daneză de început de secol XX, cunoscută sub numele de De Stijl, unde se foloseau doar linii drepte și forme rectangulare. Casa din Mexico City a arhitectului Luis Barragan prezintă stilul minimalist
prin sublinierea liniilor, planurilor și a spațiilor deschise. Alți arhitecți recunoscuți pentru designul minimalist sunt: Tadao Ando, Yoshio Taniguchi, Richard Gluckman.
Fig. 10 Resedinta arh. Luis Barragan
Arhitectura organică
Frank Lloyd Wright a spus că toată arhitectura este organică, iar arhitecții Art Nouveau ai începutului de secol XX au incorporat în designul lor liniile curbe și formele ce amintesc de plante. Dar mai târziu, în ultima jumătate a aceluiași secol, arhitecții moderniști au dus conceptul arhitecturii organice la noi înalțimi. Prin folosirea de noi tipuri de beton și structuri de sprijin, arhitecții puteau crea arce îndrăznețe fără stâlpi sau bârne vizibile.
Clădirile organice nu sunt niciodată liniare sau cu o geometrie rigidă, având mai degrabă linii ondulate și structuri curbe care sugerează forme naturale. Exemple de arhitectură organică:
Sea Ranch Chapelin Gualala, California- arh. Frank Lloyd Wright, motivul oceanului;
Aeroportul JFK, New York și Dulles Airoport, DC- arh. Eero Saarinen, motivul pasărei;
Opera din Szdney- arh. Jorn Utzon, motivul scoicii.
•
Fig. 11. Opera din Sydney, Australia, arh. Jorn Utzon; The Nautilus, Mexico City, arh.
Javier Senosiain
1.1.3. BETONUL ÎN ARHITECTURĂ
Betonul este rezultatul întăririi unui amestec omogen din liant, agregat și apă. Acesta se încadrează în două mari categorii: betoane simple și cele armate.
Acest material comun, rezistent și ușor de modelat, poate fi transformat în adevărate opere de artă (fig. 12). Exemple concrete ale calității și esteticii betonului sunt construcțiile lui Santiago Calatrava, Zaha Hadid, Frank Gehry, Tadao Ando sau a multor altor arhitecți.
Fig. 12. Betonul în arhitectură – Casa operei, Valencia. Arh. Santiago Calatrava
Betonul simplu rezistă bine la uzură și compresiune, la abraziune și la schimbările climatice. Are rezistențe mici la întindere (de 15-20 ori mai mici decât rezistența la compresiune), dar pentru a-i îmbunătăți rezistența se folosește în surplus de ciment cu proprietăți adezive.
Betonul armat se obține prin asocierea cu armături de oțel sub formă de bare, plase sudate sau profiluri care conlucrează cu betonul. În această asociere, armăturile au rolul de a prelua în totalitate eforturile de întindere.
Betoanele sunt foarte variate în privința proprietăților tehnice, din cauza marii varietăți a naturii componenților și a raportului acestora în amestecul de beton. Dintre clasificările betoanelor, cele mai importante sunt acelea care se referă la caracteristicile lor tehnice și anume: greutatea specifică aparentă, rezistența mecanică, permeabilitatea și gelivitatea.
1.1.4. TRAME STRADALE
Oricare două funcțiuni din cadrul unei așezări umane, pentru a fi accesate, au nevoie de o cale fizică de comunicare. Străzile îndeplinesc acest rol si reprezintă scheletul fără de care o localitate nu ar putea funcționa normal.
Urbanismul studiază, în mare, amenajările si planificarea orașelor si a zonelor urbane, geografia, economia, politică si caracterele lor sociale, cât si efectele cauzate asupra, si de mediul construit. “Noul urbanism” este diferit de acesta formă mai veche, deoarece se axează mai mult pe dezvoltarea zonelor verzi si mai puțin pe revitalizarea suprafețelor urbane construite existențe.
“Noul urbanism” reprezintă o mișcare de design urban ce promovează, printre altele, amenajarea zonelor pietonale si velo pentru a deveni cât mai sigure, practice si estetice. Si-a făcut apariția la începutul anilor a80 în SUA, si este influențat de tramele stradale vechi existente ale orașelor, care nu au fost proiectate pentru un număr atât de mare de automobile, si cuprinde principii ca Complete street design (CSD) si Context sensitive solutions (CSS).
Politici majore
Exista doua politici majore în ceea ce privește design-ul unei rețele stradale: CSD (Complete street design) și CSS (Context sensitive solutions).
CSD (Complete street design)
Caracteristica principală a CSD este aceea că se referă la toți utilizatorii (pietoni, bicicliști, șoferi de autovehicule, utilizatori de transport public, de toate vârstele și abilitățile).
Aceștia se pot deplasa în siguranță și comfortabil de-a lungul și de-a latul unei străzi proiectate în ideea CSD (fig. 13).
Nu există un tipar pentru aceste străzi complete deoarece fiecare este unică în felul său, dar următoarele elemente pot fi prezente:
troturare;
piste pentru biciclete;
benzi de urgență;
treceri pietonale frecvente și bine amplasate;
insule de trecere în dreptul șirurilor lungi de blocuri;
refugii de autobuz sau benzi speciale destinate transportului în comun;
treceri pietonale ridicate;
semnale audio de traversare pentru pietoni;
evazarea trotuarelor în dreptul intersecțiilor (trotuare tip bulb-outs) (fig. 14);
aliniamente, jardiniere, fâșii verzi și alte metode de “calmare” a traficului care tind să micșoreze vitezele și să definească culoare de conducere;
fâșii verzi pe zona mediană a străzilor, cu arbori și vegetație subarbustiva de dimensiuni mici;
reducerea benzilor de circulație;
parcări amenajate pe marginea străzilor și alte metode vizuale de reducere a vitezelor, atunci când sunt concepute astfel încât să nu incomodeze traficul velo.
Efecte
“Politica străzilor complete direcționează urbanistii și inginerii să conceapă designul căilor de acces și transport pentru toate tipurile de locomoție. Aceste politici au fost adoptate de o serie de state din SUA (Oregon, Florida, California, Illinois, Carolina de Sud) și de mai multe orașe sau regiuni. Zonele care recurg la această metodă asigură că străzile pot fi folosite în același timp de conducătorii auto, motocicliști, bicicliști, cât și de oamenii în vârstă, copii, persoane cu handicap și ceilalți pietoni. Acest concept îmbunătățește atitudinea călătorului față de ceilalati participanți la trafic.”
Siguranța
“Un studiu al Administrației Transporturilor din SUA arată că străzile ce conțin și trotuare, spații verzi mediane ridicate, amplasări mai bune ale stațiilor de autobuz, măsuri de calmare a traficului, și care sunt adaptate și călătoriilor persoanelor cu dizabilități măresc considerabil siguranța pietonală. Unele caracteristici, cum ar fi spațiile verzi mediane, îmbunătățesc siguranța tuturor călătorilor: permit pietonilor să tranverseze străzi aglomerate în două etape, anulează complet accidentele create prin virajele la stânga și sporesc siguranța mersului cu bicicleta.”
Sănătate
Străzile complete au potențial mare și aduc un mare beneficiu populației americane întrucât încurajează mersul pe jos și mersul pe bicicletă, acestea fiind aspecte foarte importante în lupta pentru oprirea obezității.
Accesibilitate
Străzile complete oferă acces sigur pentru persoanele cu dizabilități motorii, pentru orbi, bătrâni și copii. Alte beneficii aduse de CSD sunt: sensul economic pe care îl dă prin accesul și legăturile eficiente pe care le creează între zonele orașelor, circulația fluentă și astfel posibilitatea ocolirii zonelor cu blocaje de trafic, reducerea poluării și îmbunătățirea calității aerului prin aportul vegetației plantate și prin varianta de a circula cu bicicleta.
Această soluție funcționează foarte bine în comunitățile foarte mari cu trafic intens, luând amploare și fiind pusă în aplicare în din ce în ce mai multe orașe mari ale lumii.
Fig. 13. Diferite modele de CSD
Fig. 14. Trotuar tip bulb-out
• CSS (Context sensitive solutions)
Conceptul CSS a luat o amploare semnificativă în anul 1998 când două asociații de administrare a drumurilor publice din SUA (AASHTO și FHWA) au sponsorizat conferința “Gândind Dincolo de Trotuare” care a generat prima definiție validă a soluțiilor sensibile pentru context. În 2006, în urma altei conferințe organizată de cele două agenții, a fost generată următoarea definiție, considerată exactă:
“Solutiile sensibile pentru context (CSS) sunt o abordare interdisciplinară de colaborare, care implică toate părțile interesate în furnizarea unui transport optim și dedicat zonei prin care trece. Este o abordare ce determină conservarea și consolidarea comunității, a esteticii, istoriei și a resurselor locale, menținând sau îmbunătățind în același timp siguranța, mobilitatea și condițiile infrastructurii.”16
Principiile de bază ale CSS
Pentru un rezultat optim de lungă durată și pentru luarea deciziilor în comun de către părțile vizate în îmbunătățirea procesesului de transport, următoarele principii de bază ale CSS trebuie îndeplinite:
Necesitatea depunerii eforturilor în direcția descoperirii unei viziuni împărtășite de toate părțile interesate cu scopul de a consolida o bază de decizii.
Oferirea unei înțelegeri ușoare a contextelor.
Întreținerea continuă a comunicarilor și colaborărilor pentru atingerea consesului.
Utilizarea unor idei maleabile și creative în formarea soluțiilor eficiente de transport, păstrând în același timp și consolidând comunitatea și mediul natural.
Trăsături ale CSS
CSS este condus de principii prin care:
Stabilește din timp o echipă interdisciplinară, inclusiv finanțatori și diferite părți interesate, cu abilități bazate pe activitățile legate de transport;
Caută să înțeleagă peisajul, comunitatea, resursele locale, și rolul tuturor posibilităților de transport în fiecare dintre contexte, înainte de a stabili soluția;
Comunică de la început în mod deschis, onest și respectuos cu toți partenerii și conduce implicarea publicului în proiect;
Utilizează un proces bine definit de luare a deciziilor;
Urmărește și definitivează angajamentele asumate la începutul proiectului;
Implică o gamă largă de parteneri (inclusiv oficiali din domeniul transportului) în toate fazele programului;
Definește în mod clar scopul lucrărilor și urmărește viziunea comună, în timp ce încorporează comunitatea și elementele naturale;
Asigură implicarea în proces a liderilor locali;
Urmărește întregul proces de dezvoltare a lucrărilor la rețeaua de transport și examinează alternativele luând în calcul diverse consensuri;
Încurajează partenerii participanți la urmărirea demersurilor pentru a propune, la nevoie, îmbunătățiri, iar la finalizare se dorește identificarea oricăror lucrurile învățate pe parcurs;
Încurajează transportul multimodal, precum și diversificarea utilizării terenurilor;
Se bazează pe comunicare și campanii de marketing pentru a informă mai bine partenerii, încurajând dialogul și crescând credibilitatea procesului.
Rezultate
CSS aduce rezultate care:
Sunt în armonie cu comunitatea și valorifică mediul, păstrând estetică ansamblului, caracterul istoric și resursele naturale ale zonei;
Sunt sigure pentru toți utilizatorii;
Rezolvă problemele asupra cărora au convenit echipele de specialiști;
Îndeplinește sau depășește așteptările, atât ale designerilor cât și al partenerilor finanțatori, adăugând astfel o valoare de durată pentru comunitate, mediu și sistemul de transport;
Demonstrează și convinge toate părțile implicate de o utilizare efectivă și eficientă a resurselor (personal, timp, buget).
1.2. STUDII DE CAZ
1.2.1. RESTRUCTURAREA UNEI STRĂZI COMERCIALE DIN VORDINGBORG,
DANEMARCA
Strada Algade, stradă principală cu caracter comercial, a fost transformată din una cu sens unic, într-o stradă pietonală și recomandată numai transportului auto comercial în ambele sensuri, dar limitat la 30 km/h. Conversia a înfrumusețat strada și a redus intensitatea traficului și viteza de circulație considerabil.
Orașul
Orașul Vordingborg are 8600 de locuitori, un spital, o unitate militară, un port și industrie nedezvoltată, însă caracterul sau principal este de oraș de negoț, având că cea mai importantă stradă comercială, strada Algade.
Situația inițială
Sporindu-se intensitatea traficului în decursul anilor ‘80 pe această rută, s-a conturat dorință aprigă a oficialilor de a îmbunătăți atmosfera comercială. Pornind de la această premiză, un experiment a fost început în anul 1988 introducandu-se o pistă de biciclete și regula de strada cu sens unic, însă acest sens fiind reversibil (fig. 15). Designul respectiv avea să conțină denivelări pentru reducerea vitezei și marcaje pentru sensurile reversibile pe ambele laterale ale străzii. Proiectul a fost cauza unor intense critici atât pentru aspectul neglijent cât și pentru slaba funcționalitate și a condus mai departe la dorință îmbunătățirii ambelor neajunsuri.
Fig. 15. Strada Algade în timpul experimentului cu sens unic și pistă de biciclete
Planificarea
În 1989 a fost înființată o echipă de lucru alcătuită din politicieni, consultanți, și reprezentanți ai camerei de comerț locale. La recomandarea comitetului format și pe bază unor observații, s-a decis ca circulația să se facă din nou pe două sensuri și să fie limitată la 30 km/h, pe o distanță de aproximativ 700 m.
A fost stabilit ca strada să fie concepută astfel încât mai târziu să poată fi transformată în stradă pietonală doar prin schimbarea semnelor de circulație. În plus, a fost prevăzută o etapizare a lucrărilor încât nu se putea reconstrui toată în același timp.
Transformarea
Etapele au fost rezolvate în 1990 și în 1991, urmând ca în 1992 să fie finalizată lucrarea. Prima etapă a inclus patru secțiuni, câte una la fiecare capăt al străzii, iar două la mijloc. Pe sectoarele reconstruite parcarea a fost interzisă, iar pe cele neconstruite au fost amenajate parcări laterale alternante.
Etapa a doua a constat în extinderea secțiunilor mediane, incluzând și conversia a două străzi înguste ce intersectau str. Algade. Astfel a devenit posibil ca în 1992 zona cuprinsă între aceste două străzi să devină și ea una pietonală, excepția făcându-se doar pentru mașinile de aprovizionare care au acces de pe oricare din cele două. În jurul acestui ansamblu construit au fost prevăzute parcări și accese auto de aprovizionare prin spatele magazinelor. Cele 150 de autobuze ce străbăteau zilnic strada, circulă acum pe rute paralele.
Designul
Secțiunile transformate au o bandă auto de 3.5 metri pe centru, flancată stânga-dreapta de stâlpi de iluminat. Între fiecare pereche de stâlpi de iluminat pot trece simultan cel mult un autovehicul și o bicicletă, nefiind loc de două mașini (fig. 16). Totuși există spațiu suficient între stâlpi pe linie, pentru a opri un vehicul și a da prioritate altuia ce circulă din sens opus. La fiecare capăt al străzii Algade este câte un mic sens giratoriu ce obligă la reducerea vitezei și facilitează accesul către stradă. În centrul sensurilor giratorii sunt câte o sculptură ce reprezintă Poarta Orașului în miniatură, montate pe socluri de granit.
Fig. 16. Printre doi stâlpi de iluminat nu pot circula două autovehicule simultan
Materiale de pavaj
Strada a fost pavată pe întreagă lungime cu plăci de beton și granit. Plăcile de beton prefabricate au culoare gri deschisă în zonele pietonale, nuanța roșiatică pe carosabil, și nuanțe albăstrui în zonele cu funcțiuni speciale. În plus, carosabilul este bordat cu piatră cubică din granit.
În timpul lucrărilor au fost montate și noi țevi în infrastructură. Comisia a convenit că cel puțin 5 ani după terminarea lucrărilor să nu se intervină prin noi săpături.
Vegetatia
Spațiul stradal a fost structurat prin plantarea unor aliniamente de lămâi. Curbura străzii a fost accentuată prin plantarea într-un singur aliniament pe exteriorul curbei, și pe ambele părți pe sectoarele de drum drept.
Plantarea s-a desfășurat cu mare atenție, o mare parte din sol fiind înlocuit cu unul fertil. Rădăcinile au fost protejate de magistrala de apa caldă a orașului prin montarea unor plăci de oțel și a unor materiale izolatoare termice, și au fost folosiți tutori de creștere care nu se montează în sol și nu incomodează dezvoltarea rădăcinilor. În medie, plantarea unui arbore a costat de opt ori mai mult decât prețul său.
Vara, aliniamentele sunt completate de suporturi în care cresc flori din specia
Geranium. În suporturi cu același design ca al tutorilor arborilor sunt plantate specii agățătoare.
Mobilierul urban
În general s-a arătat o mare atenție elementelor individuale, pentru a obține o coerență de ansamblu. Majoritatea noilor piese de mobilier (ex. stâlpi de iluminat, bănci, baluștri) fac parte din aceeași colecție.
Baluștrii și stâlpii de iluminat delimitează partea carosabilă de cea pietonală, și sunt prevăzute cu benzi reflectorizante pentru a evita coliziunile.
Rezultatele
Pe durata experimentului cu sens unic, aproximativ 4000 de mașini tranzitau strada zilnic, acest număr neschimbandu-se cu mult în primele luni de reconversie la două sensuri de mers. Nici viteza de drum nu a fost redusă cu mult la început. Cu timpul, atât numărul de mașini cât și viteza lor au fost micșorate. Pietonii au pus încet-încet stăpânire pe spațiul stradal, iar în prezent un mare număr de automobiliști aleg alte rute de circulație, ori traversează zona cu prudență și viteză mică. Cu implemetarea celei de-a doua etape, traficul zilnic a scăzut la 2700 de mașini, și numărul se pare că este într-o continuă scădere în această zonă pietonală cu trafic permis doar pentru aprovizionare.
O importantă reușită este că strada și-a schimbat aspectul, arătând mai plăcut ca înainte (fig. 17). Cu toate acestea, mai înseamnă și că reamenajarea este într-un puternic contrast cu sectoarele nemodificate. Reacțiile comercianților și ai locuitorilor sunt în mare parte pozitive, și satisfacția lor a crescut odată cu schimbările.
Planuri de viitor
Pe termen lung există intenția de a umple “golurile” conversiei, și se dorește a remodela după același principiu strada Bad-stuegade ce leagă strada Algade de primărie și de un alt centru comercial, pentru a crea un pasaj pietonal de tip scuar.
Fig. 17. Strada comercială principală a orașului Vordingborg, finalizată
1.2.2. STABILIZAREA ȘI PREVENIREA EROZIUNII PANTELOR
Păstrarea aspectului natural plantat este prioritară pentru protejarea pantelor, reprezentând o metodă ecologică și accesibilă financiar.
Sistemul de protecție cu geocelula asigură stabilitatea necesară solului și vegetației ce crește pe acesta, printr-o rețea de celule interconectate. Sistemul fixează solul și crește rezistența vegetației prin protejarea rădăcinilor împotriva alunecărilor.
A) Stabilizarea acostamentului unei autostrăzi din Halton Hills, Ontario, Canada – 1996
Fig. 18. Finalizarea stabilizării acostamentului și etape intermediare
Provocarea:
Construirea podului de pe Autostrada 7 din Halton Hills avea ca efect secundar destabilizarea malurilor acostamentului. Lipsa de siguranță a văii adânci și a râului peste care era necesară construirea podului provoca îngrijorarea mai multor agenții guvernamentale. Obligatoriu era ca această pantă abruptă, de o proporție 1.5:1, să fie stabilizată cu vegetație pentru a-și păstra aspectul natural. Planul inginerilor proiectanți, Ecoplans și Mccormick Rankin, era să stabilizeze malurile minimalizând amprenta construcției la baza văii.
Execuția lucrării:
Sistemul de geocelule cu tendoane de ancorare la sol a fost instalat pe suprafața pantei. Pe măsură ce lucrările înaintau, secțiunile de geocelule erau întinse îmbrăcând pantele și fiind ancorate la bază. Câte trei tendoane de ancorare ofereau fiecărei secțiuni rezistența necesară pentru protejarea împotriva forțelor laterale ale eventualelor alunecări.
Rezultatul:
Pantele au fost plantate cu arbuști și cu un amestec de semințe ale plantelor indigene pentru stabilizare imediată. Mulți ani după finalizarea proiectului panta rămâne invadată de vegetație, este stabilă și se comportă cum a fost proiectată (fig. 18).
B) Stabilizarea acostamentului unei autostrăzi din Cleveland, Ohio – 1990
Fig. 19. Etapa intermediară a lucrării de stabliziare a pantei
Provocarea:
Pentru repararea și estetizarea zonelor extrem de erodate ale acostamentului, proiectul de restaurare presupunea stabilizarea a 5.6 km liniari de pantă, din care trebuia să se excaveze sau să se adauge pământ. Apele de șiroire provenite din ploile torențiale au saturat solul argilos și substratul nisipos de la bază provocând alunecări de teren repetate pe aceste zone cu pante cu raporturi cuprinse între 2:1 și 1.5:1. Proiectul cerea remodelarea pantei, rezolvarea drenajului și plantarea de arbori arbuști și vegetație subarbustiva. Înainte de amenajarea peisageră era necesar stabilizarea a unei suprafețe de aprox. 10.400 mp.
Execuția lucrării:
Echipele de peisagiști au pregătit pantele prin înlăturarea a 10 cm de sol pentru a fi nivelat și a permite aplicarea geocelulei. După ce toate secțiunile de geocelula au îmbrăcat pantă, un utilaj Manitou cu braț extensibil a umplut celulele cu pământ fertil (fig. 10). Lucrarea a continuat cu însămânțarea (fig. 19), iar în primăvara următoare, mici suprafețe din secțiunile de geocelule au fost tăiate pentru a permite plantarea arborilor și a arbuștilor. În zonele în care au apărut izvoare naturale s-a așternut un strat de balast pentru drenaj.
Rezultatul:
După încheierea lucrării, nordul statului Ohio a fost supus unor ploi torențiale pe toată durata toamnei, iernii și primăverii următoare. Performanța sistemului cu geocelule a fost considerată ca fiind excepțională.
Fig. 11. Panta stabilizată, înaintea plantării arborilor
C) Stabilizarea malului râului Little Miami River din Ohio – 1999
Fig. 20. Finalizarea stabilizării malului râului
Provocarea:
Acest proiect de succes a constituit o colaborare între mai multe echipe de proiectanți peisagiști: Presto Products Co., Bozeman, Mont. Inter-Fluve Inc., Sunesis Construction Co. și departamentul de administrare a parcurilor din Hamilton, Ohio. Echipa formată a conceput și construit un sistem compus din mai multe materiale și metode pentru protejarea malului unui râu cu debit mare, având în vedere siguranța ce trebuie oferită entuziaștilor ce vizitează parcul prin care își urmează cursul.
Parcul era în riscul de a pierde din cauza eroziunii un segment de mal cu o înălțime de 9 m și o lungime de 260 m. Curenții foarte puternici ai râului și schimbările frecvente de nivel a apei au cauzat degradarea pantei malului astfel încât în majoritatea zonelor acesta devenise vertical.
Acest mal are rolul de separare a râului de lacul Isabella, construit artificial în parc.
Panta abruptă a malului devenise un risc pentru vizitatorii parcului și constituia un pericol și pentru fauna râului, întrucât aici trăiesc specii multiple de pești și moluște ce sunt sensibile la micile modificări ale habitatului.
Întrucât fauna râului presupunea o foarte atentă rezolvare a problemei, nu se puteau folosi materiale tradiționale precum ciment, lemn sau stânci mari. Vegetația singură nu putea face față forțelor hidraulice puternice produse de curenții râului.
Astfel, inginerii au apelat la o combinație de sisteme pentru prevenirea și stoparea eroziunii pentru a îndeplini atât cerințele funcționale, de mediu, cât și cele estetice. Au fost folosite: pietre pentru fundație, sistem de geocelule, geoblocuri, și vegetație indigenă.
Execuția lucrării:
Pentru aspectul estetic au fost folosite roci naturale și nu blocuri de beton pentru crearea primului strat de protecție. Roci de dimensiuni medii (Ø = 0.75 cm) au fost alese cu grijă și spălate înainte de a fi montate în râu. Un strat de 3 m de pietre au fost așezate la baza pantei, sub apă, iar deasupra nivelului mediu al râului acestea se înaltă 1 m.
A fost înlăturat solul degradat de la suprafață și nivelat terenul, apoi a fost așezat un strat de drenaj din balast, iar deasupra s-a turnat un strat de pământ de pădure de 1 m.
Următoarea etapă a constat din suprapunerea geoblocurilor pe o înălțime de 3 m. În spațiile dintre geoblocuri au fost plantați butași de salcie.
În continuare, până la limita superioară a malului s-a instalat sistemul de geocelule care a fost acoperit cu pământ fertil și în care a fost plantată pentru stabilizare maximă cu vegetație nativă: arbori, arbuști și subarbuști, în total peste 100 de specii diferite de plante.
Rezultat:
Și în prezent, malul este în totalitate acoperit cu vegetație și rezistă cu succes împotriva forțelor erozive ale râului (fig. 20).
1.2.3. REZOLVAREA ARHITECTURALĂ A FRONTULUI COSTIER DIN ORAȘUL
BENIDORM, SPANIA
Benidorm este un oraș de coastă situat în comarca (comarca = nivel intermediar de subdiviziune administrativă între municipalitate și provincie) Marina Baixa, în provincia Alicante, Comunitatea Valenciană, Spania, poziționat la Marea Mediterană de Vest.
Cu toate că înainte de anii 1960 Benidorm a fost un sat mic, astăzi el iese în evidență ca fiind una dintre cele mai importante stațiuni de vacanță din Spania că rezultat a orientării lui către industria turistică.
Una din atractile turistice din oraș este frontul costier proiectat de către Office of Architecture în Barcelona – OAB (architecti: Carlos Ferrater și Xavier Marți Gali), un element de identificare, care deosebește această zonă față de alte locuri similare (fig. 21).
Această promenadă proiectată cu criterii foarte interesante, ce invocă o inovație radicală față de situațiile cu care suntem familiarizați, rezolvă două probleme: lățimea cerută de o promenadă pe litoral și asigurarea unei suprafate de nisip generoase.
Designul minimalizează amprenta la sol a construcției, câștigând astfel o suprafață mai mare de plajă, creând în același timp un perimetru umbrit la nivelul nisipului.
Promenada este conturată cu linii organice, ce generează un ansamblu de suprafețe fagure care jonglează cu lumina și umbra, și prezintă o serie de convexități și concavități ce construiesc treptat un set de platforme și niveluri care oferă zone de joacă, reuniune, petrecere a timpului liber sau contemplație.
Aspectul său rezolvă scurgerea naturală a apei de ploaie, permite instalarea canalelor colectoare și a rețelelor de infrastructură, elimină barierele arhitectonice, asigură legătura plajei cu parcările auto subterane fiind o fâșie complexă de tranziție între oraș și plajă.
Promenada a fost construită dintr-un singur material, beton alb, care încorporează bănci și mobilier stradal, în forme variate, contrastând cu finisajele pavajului divers colorat și texturat.
Fig. 21. Promenada Benidorm, Spania
CAPITOLUL 2. OBIECTIVELE STUDIULUI
O dată cu trecerea timpului o nouă generație de tineri a populat stațiunea, generație cu cerințe noi și diferite față de ce era până atunci.
Prin actualul proiect se dorește găsirea unor soluții viabile, ecologice și estetice pentru îmbunătățirea vieții culturale a stațiunii Costinești, rezolvarea diferitelor probleme funcționale, rezolvarea problemelor de eroziune, totul în relație cu cerințele actuale.
CAPITOLUL 3.
METODE DE ABORDARE ȘI ANALIZARE A SITULUI STUDIAT
Zona de studiu, stațiunea Costinești, a fost abordată prin două modalități principale:
observarea in situ și studierea documentațiilor.
3.1. ÎNCADRAREA ÎN TERITORIU:
Stațiunea Costinești este situată într-o zonă accesibilă litoralului românesc, la 28 km sud de Constanța și 23 km nord de Mangalia, învecinându-se la nord cu comuna Tuzla, în vest aflându-se DN 39, iar la est Marea Neagră. Altitudinea medie a stațiunii este de 10 metri. Se află la adăpostul capului Tuzla iar principalul atu îl reprezintă retragerea de la drumul național, astfel fiind protejată de traficul greu de pe acesta.
În mai 1999 ia ființă Primăria Costinești iar stațiunea devine cea mai nouă comună din județul Constanța. De atunci se află într-o permanență dezvoltare.
3.2. ANALIZA RELIEFULUI
Prin studierea planurilor cadastrale primite de la Primăria Costinești s-a observat forma concava a terenului, ce are o pantă medie de aproximativ 2%. Pentru o mai bună vizualizare a reliefului s-a construit o machetă virtuală 3D a acestuia.
Stațiunea prezintă două faleze poziționate în stânga și dreaptă lacului aflat în zona centrală. Caracteristicile cele mai importante ale sale sunt înălțimea mare a falezelor (peste 30 metri) și prezența calcarelor sarmațiene emerse în extremitățile nordice și sudice ale localității, unice pe litoralul românesc.
Datorită structurii litologice (argilă, loess și calcar la bază, favorizând alunecările de teren), a apelor de șiroire și a neimplicării autorităților locale, faleza se află în stare de erodare. În prezent vegetația spontană nu acoperă întreaga suprafață a pantei falezei.
3.3. ANALIZA VEGETAȚIEI
Metoda de lucru a constat în culegerea de plante de pe sit și recunoașterea lor, și documentarea din cărți de specialitate.
Vegetația în stațiunea Costinești este “specifica zonei de stepă, ce cuprinde câmpiile și podișurile din sud-estul României cu altitudini cuprinse între 0 și 100 metri” . În această stațiune vegetația nu are un statut foarte privilegiat din puct de vedere al întreținerii, cea plantată coexistând cu cea spontană. În prezent, plantele spontane predomină toate zonele de verzi care au de suferit în special în timpul sezonului estival, când presiunea antropică atinge maximul anual. Ierarhizarea și clasificarea acestor zone de vegetație a fost realizată în funcție de amplasamentul lor față de Marea Neagră (de la cea mai apropiată zonă la cea mai îndepărtată spre uscat).
Astfel se disting trei zone:
Prima zona cuprinde faleza de nord și cea de sud cu vegetația spontană și cea plantată – garduri vii sau arbori și arbuști solitari. Ca specii spontane se întâlnesc gramineele perene: volbura – Convulvulus arvensis, iarba mare – Inula helenium, trifoiul alb – Trifolium hybridum, păiusul de livezi – Festuca pratensis, firuta –
Poa pratensis, raigrasul peren sau iarba de gazon – Lolium perene, ciulini –
Xantium strumarium. Specii de arbori și arbuști ce cresc spontan pe aceste taluzuri sunt salcâmul – Robinia pseudoaccacia, tamarixul – Tamarix tetrandra și salcia mirositoare sau răchita – Eleagnus angustifolia. Ca specii plantate de arbori și arbuști pe faleză de sud sunt plopi – Populus sp., chiparosi de California – Chamaecyparis lawsoniana, floarea miresei – Spiraea vanhouttei si zamosita – Hibiscus syriacus.
Zona urbana sau zona centrală cuprinde stațiunea Costinești și satul Schitu, și se află între zona falezei și zona agricolă. Se disting trei tipuri de subzone ale vegetației:
Vegetație spontană – este alcătuită pe lângă gramineele perene din zona falezei și de alte specii spontane precum costruiul – Sorghum halepense, pirul – Agropiron repens, palamida – Cirsium arvense, cicoria – Cichorium intybus, papadia – Taraxacum officinalis, datura – Datura stramonium, nalba – Althaea officinalis, patlagina – Plantago major, cucuta – Angelica archangelica, bozia – Sambucus ebulus, etc., majoritatea fiind plante medicinale. In zona lacului, ca arbust spontan se gaseste cel mai des tamarixul – Tamarix tetrandra, pe langa care se mai gaseste si trestia – Tifa sp. si stuful de balta – Scirpus lacustrus. Spontan au mai crescut pe alocuri (in jurul statiei de transformare) si smochinul – Ficus carica si visinul – Prunus cerasus.
Vegetația plantată se află mai mult în zona lacului și a zonei verzi adiacente acestuia, cea a discotecii Tineretului, și pe unele străzi cu aliniamente de arbori, nelipsite fiind din această zonă vegetația spontană alcătuită din speciile prezentate anterior. Ca specii plantate sunt arbori de: salcie – Salix sp., tei – Tilia sp., frasin – Fraxinus excelsior, castan – Aesculus hippocastanum, pin – Pinus sp., plop – Populus sp., si corcodusi
– Prunus sp., arbusti: floarea miresei – Spiraea vanhouttei, zamosita – Hibiscus syriacus, rachitica – Eleagnus angustifolia si liane: vita canadiana – Parthenocissus quinquefolia.
Vegetația în domeniul privat este luată în considerare cea plantată în interiorul curților localnicilor și care este alcătuită din arbori și arbuști foioși și rășinoși (artari – Acer sp., arborele de matase – Albizzia julibrissin, pin – Pinus sp., zamosita – Hybiscus syriacus, dafinul – Laurus nobilis, ienuparul – Juniperus sp., Buxus sp., Cotoneaster sp., printre care creste totodata si vegetatia spontana), pomi fructiferi (specii de Prunus – corcodusi, piersici, caisi, visini, ciresi, etc.), liane (vita canadiana – Parthenocissus quinquefolia, vita de vie – Vitis vinifera, caprifoi –
Lonicera caprifolium) si flori (regina noptii – Nicotiana alata, dalia – Dahlia cultorum, floarea soarelui – Hellianthus annus, Yucca filamentosa, etc.).
Zona agricolă cuprinde vegetația plantată și vegetația spontană. Această zonă mărginește localitatea, având terenuri agricole în proprietatea rezidenților, cultura cea mai răspândită fiind cea de rapiță – Brassica nappus, majoritatea terenurilor rămânând însă necultivate și au devenit împânzite de vegetație spontană de tipul gramineelor perene: neghina – Agrostemmagithago, linarita – Linaria vulgaris, rugul, cicoria – Cichorium intybus, pirul – Agropiron repens, patlagina – Plantago major, papadia – Taraxacum officinalis, cucuta – Angelica archangelica, bozia – Sambucus ebulus, troscotul – Polygonum aviculare, cat si arbusti spontani: murul de camp – Rubus fruticosus, porumbarul – Prunus spinosa, macesul – Rosa canina, etc.
3.4. ANALIZA EVOLUȚIEI TERITORIALE
Metoda aplicată în vederea elaborării analizei presupune prezentarea unui scurt cadru istoric al sitului și a unei sinteze rezultate în urma suprapunerii de planuri cadastrale din perioade diferite de timp (1971, 1984, 1991, 2005, 2007), ce urmărește evoluția limitelor administrative intravilane, densificarea, precum și modificarea tramelor stradale.
A) Scurt cadru istoric
Primele urme de locuire
Pe malul lacului Costinești au fost semnalate urme de locuire din perioada neolitică. S-au descoperit vase lucrate dintr-o pastă semifina, de culoare brun-cenusie sau neagră, decorate cu siruri de impanzituri, caneluri, piese de silex, piatră “toate atribuite culturii Hamangia.
Așezarea de la Costinești, în care a fost descoperit un singur nivel de locuire “aparține fazei de început a culturii Gumelnita, păstrând prezente influențele Hamangia, ceea ce o deosebește, neesențial însă, de celelalte faze mai târzii ale culturii, în care diferențele regionale între Muntenia, Dobrogea și sudul Dunării încep să prindă substanță”
Perioada greco-romană
Conform unei tradiții antice, numele grecesc originar al Mării Negre a fost “Pontos Axeinos” (port neospitalier), atâta vreme cât furtunile năprasnice și curenții înșelători îl infricosau pe orice navigator care se adventura să depășească Bosforul. După ce grecii s-au instalat în această regiune, portul a devenit “ospitalier” (Euxinos). Majoritatea coloniilor grecești (Tomis, Callatis, Histria) de pe coastele Mării Negre au fost întemeiate în secolele VII – VI î.Hr. Pe de altă parte, se cunosc în teritoriul Callatian, mai multe așezări nefortificate, agrare prin excelentă, unele dintre ele putând fi, eventual, apropiate de câteva din toponimele: Tuzla, Costinești, Mănăstirea Schitu. Situată la aproximativ 30 km la sud de vechea cetate grecească Tomis și la 20km spre nord de Callatis, localitatea Costinești înființată în antichitate (sec. IV î.Hr.), cu numele de Parthenopolis, face astăzi parte din salba de stațiuni a litoralului românesc al Mării Negre.
“Cea mai amplă locuire greco-autohtonă (sec. IV î.Hr) se află în zonă Pescărie de la Costinești. Aici, în profilul malului, se observă urme de locuințe, gropi menajere, vetre, temelii de ziduri, toate ilustrând o așezare importantă. […] Cele mai multe din localitatiile menționate de istoricii antichității nu au putut fi identificate, istoricul român considerând că “despre Parthenopolis putem presupune cu mulți sorți de probabilitate că se află pe locul actualei stațiuni maritime Libertatea (fostă Costinești și mai înainte Mangea Punar)”
În iulie 1934, după ce a efectuat o anchetă arheologică mai amănunțită, arheologul Radu Vulpe confirmă existența și continuitatea de viață socială și economică a acestor așezări, “constând în resturi de așezări rurale române repartizate pe trei arii importante: una spre malul mării la nord de satul Costinești (Mangea Punar); alta în apropiere de șoseaua națională Constanța – Mangalia, de o parte și de alta a drumului care unește această șosea cu satul Costinești; a treia pe vatra satului Schitu și ceva mai la sud-est spre faleză”
• Evul mediu și epoca modernă
Dobrogea este provincia care a fost mereu alimentată de elemente române. Pentru câteva secole, după stăpânirea romană, în secolele VII – X d.Hr., urmele de locuire din zona Schitu – Costinești dispar. Perioada pare să coincidă cu trecerea Dunării de valuri de migratori slavi și bulgari spre Peninsula Balcanică și crearea tratatului bulgar, situație ce a determinat o pierdere a controlului politic, exercitat de bizantini până atunci în provincia Scythia.
În secolul XI – XIV se reia locuirea, în asezarea de la Schitu – Costinești. Perioada aceasta nu este scutită însă de frământări de ordin social-politic. Intrată sub dominația Imperiului Otoman la sfârșitul domniei lui Mircea cel Bătrân, provincia dintre Dunăre și Pont va fi folosită doar ca teritoriu cu importantă strategică.
• Comunitatea germană la Costinești
Începând cu anul 1843, etnicii germani, originari din Rusia, primesc dreptul de a se stabili, împreună cu familiile lor în Dobrogea. Încurajați de promisiunile ministrului de la acea vreme, un val de etnici germani pătrunde, după 1891 în Dobrogea, intemeiand opt noi colonii între care și aceea de la Mangea Punar. Până la plecarea germanilor din Dobrogea (1940).
Fiecare urma să primească 5000 metri pătrați, pentru casă și grădină, suprafață care în 20 de ani trecea în proprietatea coloniștilor în mod definitiv. Înțelegerea se referea la vatra satului, nu și la pământul arabil. Pe la 1906, această înțelegere între coloniștii germani și noul proprietar, s-a reînnoit. Primeau în continuare pământul în schimbul unei arende mărite. Contractul era pentru 8 ani, cu posibilitate de prelungire.
• Costinești după anul 1950
La Costinești s-a dezvoltat începând din anul 1956 o tabără internă și internațională a studenților. La început au fost construite câteva case, un teatru în aer liber, o cantină restaurant.
În 1966 s-a amenajat un nou grup de case prefabricate, tip belvedere, cu circa 570 de
locuri, un camping cu o capacitate de 600 de locuri, precum și al doilea restaurant cantină cu terase în aer liber.
În anul următor, au fost date în folosință campingul de 1000 de locuri, vilele bungalow și noul local al oficiului poștal.
În 1969 a apărut Complexul comercial din zona Obeliscului. În 1971 a fost construit Teatrul de vară și Clubul central.
În 1976 este înălțat hotelul Forum, iar în anii următori mai multe edificii socialculturale.
În anul 1978 stațiunea dispunea de peste 5500 de locuri de cazare, Costineștiul devenind “punctul favorit de întâlnire al tineretului european”, cu atât mai mult cu cât dispunea de o plajă cu nisip deosebit de fîn ce se întindea pe circa 800 m, având o lățime cuprinsă între 10 și 50 m, un climat uscat, soare puternic, aer salin ozonat.
B) Sinteza evoluției limitelor administrative
Perioada 1971
Fig. 22. Situația tramei stradale la 1971 Costinești – Schitu
În urma suprapunerii planurilor cadastrale se poate observa faptul că limita localitățiilor Schitu – Costinești este redusă doar la nivelul tramelor stradale construite. Cele două localități în sine, prezintă la această perioadă același caracter rural cu aceeași sistematizare a tramelor în sistem hipodarmic (rețea rectangular). Limita intravilanului înglobează în această perioadă toată suprafața efectivă ocupată de locuințele comunei (fig. 22).
Perioada 1984
În decursul timpului, pe teritoriul localității Costinești începe să se producă schimbări în ceea ce privește conturarea caracterului de stațiune estivală. În această perioadă sunt constituite zona Hotelului Forum, zona parcului din partea de sud a falezei dar și taberele din cadrul acestui spațiu, urmând ca apoi toată zona verde adiacentă lacului să fie amenajată cu tipuri diferite de case de cazare în special pentru studenți (fig. 23).
Fig. 23. Situația tramei stradale la 1884 Costinești – Schitu
Apar tot mai multe activități estivale însă destinația principală o constituie evenimentele culturale desfășurate în aer liber (reprezentate în plan cu portocaliu) în cadrul taberelor de sculptură. Cea mai mare pondere vizuală asupra falezei Costineștiului o are zona de sud (înspre Hotel Forum). Faleza era amenajată în acea perioadă cu spații verzi urmate de case individuale de vacanță și cu elemente de decor statui. Se poate observa grija pentru organizarea spațiului verde, valorificarea ambientală prin introducerea sculpturilor în imediata apropiere a falezei.
Imaginea de ansamblu este de simplitate și claritate a inserției arhitecturii și sculpturii în peisajul dominat de linii de forță orizontale ghidate de profilul falezei.
• Perioada 1991
Fig. 24. Evoluția tramei stradale la 1991 Costinești – Schitu
Prin suprapunerea planului cadastral din 1991 cu situațiile anterioare sunt scoase la lumină noile lotizări și limite de proprietate intravilană aprobate în scopul construirii de noi case și locuințe sezoniere. Se aduce un element nou față de restul deciziilor de până acum: trasarea noilor trame stradale către zonele de nord ale ambelor localități, zone al căror scop îl constituie dezvoltarea regimului de cazare estivală (pensiuni și vile). Are loc astfel inevitabilul și limitele teritoriale ale ambelor localități se măresc, având o direcție orizontală către partea de nord (fig. 24).
Perioada 2005
Fig. 25. Extinderea limitei intravilanului 2005 Costinești – Schitu
După sistematizarea realizată în 1991 (cu lotizarile și organizarea zonelor noi) urmează o perioadă în care spațiile anterior prevăzute construirii au fost finalizate integral. Zonele astfel construite au un caracter diferit față de restul localitatiilor, fiind construite în mod special clădiri cu funcțiunea de cazare, minim P+2, cu o mare diversitate a stilurilor arhitecturale, neținându-se cont de regulamentul de urbanism existent la acea perioadă.
În afară noilor zone destinate locuințelor se poate observă că limita intravilanului s-a extins către extremitățile de vest ale localităților, lucru încurajat de P.U.G., iar suprafața cuprinsă între vechea limită a intravilanului și cea nou stabilită, va avea ca destinație tot construcții personale și estivale (fig. 25).
Perioada 2007
Fig. 26. Extinderea limitei intravilanului 2007 Costinești – Schitu
Situația este preluată din noul P.U.G. elaborat de primăria Costineștiului, însă neaprobat încă. Acesta propune o extindere drastică la limitei administrative a intravilanului până aproape de șoseaua națională DN 39, înlăturând practic terenurile agricole care ocupă în momentul de față această suprafață. Prevederile acestui P.U.Z. propun ridicarea de case personale și de cazare estivală pe întreaga suprafață.
Dacă acest plan urbanistic ar fi aprobat, întreaga zonă ar avea foarte mult de suferit în urma problemelor care s-ar genera la nivel vizual, spațial, estetic și funcțional, datorită volumului antropic ridicat, care este invers proporțional cu suprafața totală a plajei (fig. 26).
3.5. ANALIZA DENSIFICĂRII TERITORIALE
Sub aspectul densificării s-a adus în lumină modul în care noile construcții au apărut în cadrul acelorași limite de proprietate. Metoda de analiză aplicată presupune cartarea tuturor locuințelor aparținând vechiului țesut urban de la 1984 și suprapunerea acestora cu noile construcții de locuințe ridicate după 1990. Astfel, au fost suprapuse un plan istoric asigurat de Consiliul Local, și o hartă din satelit actuală.
Frecvența construcțiilor noi în cadrul aceleiași curți face ca modul tradițional de utilizare a spațiului din grădină (pentru cultivarea legumelor sau alte activități) să își piardă identitatea în detrimentul asigurării cazării unui număr cât mai mare de turiști.
În mod evident, odată cu parcurgerea vizuală a acestor două localități se poate observa fenomenul de “metamorfozare a curților” prin impactul noilor case ridicate în spatele celor vechi.
Mentalitatea localnicilor cu privire la cazarea turiștilor s-a îndepărtat foarte mult de vechiul concept de găzduire și asigurare a hranei din resursele gospodăriei, “noul trend” fiind acela de a reduce spațiul verde în favoarea ridicării unor construcții de amploare cu capacitate mai mare de cazare.
Există două moduri de dispunere a caselor, fie prin ridicarea lor la stradă, fie în plan secund, în spatele curții. Noile construcții se impun de cele mai multe ori mult mai brutal în peisajul localității datorită faptului că sunt masive (P+2, P+3) și mult mai stridente prin cromatică și detalii arhitecturale.
3.6. ANALIZA CIRCULAȚIILOR
Metoda constă în consultarea hărților din P.U.G.-ului Costinești și prin observații pe
sit.
Accesul la nivel de stațiune joacă un rol foarte important, dat fiind faptul că în timpul sezonului estival presiunea circulației este mult mai mare decât în orice altă perioadă a anului.
Accesul principal în zonă se poate face prin intermediul Drumului Național (DN 38) și pe cale feroviară, Costineștiul în momentul de față dispunând de două gări (Costinești Sat și Costinești Tabără). Circulația auto este preluată din DN 38 prin Drumul Județean Dj 394 ce devine arteră principală de circulație.
Această cale de acces auto este fracționata în cadrul localității datorită intersecției directe cu calea ferată însă problemele de circulație nu survin datorită acestui aspect, ci odată ajuns în Costinești, aglomerarea funcțiunilor din perimetrul central determină probleme în circulația la nivel de localitate.
Nodul de circulație se crează astfel în zona perimetrului central al stațiunii în imediata apropiere a gării, unde se află parcul de distracții, la care se adaugă aglomerarea cu buticuri, provocând astfel o permanență blocare a tronsonului în dicuție.
Un alt factor perturbant îl constituie conflictul pietonal – auto dat de creșterea numărului de turiști și lipsa parcărilor ori amplasarea nepotrivită a acestora. Numărul ridicat al autovehiculelor, fie aflate în mișcare fie staționate neregulamentar prin așa numitele “parcări improvizate”, lipsa disponibilității spațiale de parcare pentru turiștii veniți cu mașina, numărul ridicat al pietonilor ce traversează constant acest tronson și mai ales aglomerarea funcțiunilor comerciale de tip “tarabă”, determină probleme majore de circulație.
Problema restricționării auto pe plajă s-a încercat a fi rezolvată prin amplasarea barierelor auto, însă acestea sunt ori ușor de ocolit prin lateralele lor, ori pur și simplu nu sunt funcționale.
Singurele bariere pietonale sunt constituite în mod indirect de accesul peste calea ferată datorită lipsei trecerilor “sigure” amenajate, și în ceea ce privește promenadă pe faleză, care la un moment dat se oprește în zona de nord într-o proprietate privată în jurul căreia nu se poate trece decât prin ocolire.
3.7. ANALIZA FUNCȚIUNILOR
Metoda a fost stabilită prin studierea P.U.G.-ului stațiunii și prin cartarea funcțiunilor de pe sit.
Stațiunea Costinești cuprinde funcțiuni multiple și numeroase pentru toate categoriile de vârstă și sociale, astfel încât posibilitatile de cazare sunt campinguri, căsuțe, pensiuni, vile și hoteluri. Ca funcțiuni de agrement există plaja, lacul care se leagă de mare printr-un canal, discotecile, parcul de distracție, iar ca funcțiuni de relaxare poate fi inclusă faleza. Costineștiul nu duce lipsă de funcțiuni în sezonul estival, ba chiar dimpotrivă, acestea fiind mult prea numeroase pentru o stațiune atât de mică. În afara sezonului estival, deoarece masa construita față de cea locuită este mai mare, se crează un dezechilibru vizual datorită lipsei de populație, locul devenind pustiu.
Cele mai uzuale folosințe în timpul sezonului estival sunt zonele de cazare estivală (hoteluri, vile, etc.) și funcțiunile comerciale estivale (discoteci, chioscuri, terase, parc, etc.).
În afara sezonului estival funcțiunile uzuale sunt: terenurile agricole, terenurile pentru destinații speciale (abatorul și unitatea militară), zona de locuințe individuale și colective, instituții culturale și de cult (grădinițe, scoli), zone verzi neamenajate, instituții publice
(primarie, gară, poliție, etc.), unități industriale (stație de transformare, uzină), cimitir, cale ferată.
Din punct de vedere a folosinței sociale a funcțiunilor, cea mai importantă zonă o reprezintă plaja, care datorită numărului mare de turiști și a altor funcțiuni de comerț (chioșcuri, standuri comerciale, discoteci de tip cort, terase) acoperă foarte greu densitatea populației în sezonul estival. Al doilea element funcțional ca importanță socială îl reprezintă cazarea și mai apoi comerțul, în special cel de tip bazar (chioșcuri, magazine, autoserviri) și de divertisment, care duce la supraaglomerarea populației pe stradă cea mai importantă de acces spre plajă. În afară sezonului estival este de menționat faptul că satul Schitu funcționează distinct de satul Costinești, unde funcțiunile de cazare, comerț, divertisment, plajă nu mai sunt utilizate.
3.8. ANALIZA ZONIFICĂRII TERITORIALE
Această metodă a fost realizată prin consultarea P.U.G.-ului stațiunii, și studierea țesutului localității (străzi, lotizare), tipologiilor arhitecturale (regimuri de înălțimi și stilurile arhitecturale observate pe sit) și funcțiunilor.
Localitatiile Schitu și Costinești, deși sunt foarte apropiate una de cealaltă, au caractere separate, distingându-se diferit la nivel vizual.
Schitu este mai degrabă plasat în sfera “ruralului” prin arhitectură și aspectul ambiental general al acestuia, în timp ce Costineștiul are în mod clar conturate caracteristici specifice stațiunilor turistice. Deși tramele stradale se aseamănă, Costineștiul conține o serie de utilități și funcțiuni complementare care o fac să se identifice în mod distinct.
Calea ferată ce străbate teritoriul, desparte cele două localități și conturează limită comună. Astfel, calea ferată reprezintă o “fractură” ce desparte nu numai la nivel fizic dar și vizual localitățile.
Plecând mai departe în procesul definirii zonelor majore, se poate încercă o clasificare a acestora prin gruparea în subdiviziuni în funcție de țesuturi (străzi, lotizare), destinație și tipologie arhitecturală.
• Prezentarea subdistrictelor:
1. Subdistrict țesut vechi
Este carecterizat de prezența însușirilor asemănătoare ale localității Schitu și Costinești și care aparțin vechii sistematizări ale localităților.
Aceste zone au aspect rural, uniform, cu înălțimi reduse ale clădirilor și cu grădini în jurul caselor.
1. Subdistrict țesut nou
Este reprezentat de zonele nou dezvoltate ale localităților Schitu și Costinești, care au același mod de dispunere a clădirilor și același aspect strident al caselor.
Zonele sunt percepute în mod direct ca fiind diferite la nivel vizual, iar ambele sunt dezvoltate către zona nord-vestică a localităților. Aceste “noi” țesuturi sunt rezultatul lotizării realizate în perioada anului 1991 de către primărie. Situația nu ar fi fost atât de gravă dacă aceste construcții ar fi fost destinate locuințelor familiale și nu cazărilor estivale, și dacă s-ar fi respectat regulamentul de urbanism existent.
2. Subdistrict centru
Este situat la “mijloc” între limitele celor două localități, și este caracterizat de prezența funcțiunilor comerciale, a parcului de distracții și a gării.
Această zonă este distinctă deoarece surprinde la limită caracterele ambelor localități iar suprafața acesteia este influențată mai mult de funcțiunile spațiului decât de aspectul de tranziție pe care îl are.
3. Subdistrict plajă și faleză
Cele două suprafețe sunt caracterizate de un “mediu” specific zonelor litorale în general. Faleza este constituită din două nivele și are o înălțime ce trece chiar și de 30 m, având un caracter specific, iar zona de plajă se remarcă prin faptul că se îngustează către limitele exterioare localității. Suprafața centrală a plajei este fracționată de canalul ce face legătură între lac și mare. Deasemenea, zona plajei constituie, pe lângă destinația sa obișnuită, o zonă împânzită de diverse funcțiuni comerciale tip chioșcuri, funcțiuni de divertisment (discoteci, cluburi) și funcțiuni comerciale de alimentație (restaurante, fast-fooduri, terase).
3.9. ANALIZA VIZUALĂ
Această metodă a constat în crearea de fotografii panoramice pentru fiecare din cele patru subditricte principale stabilite la Analiza Zonificării Teritoriale și apoi studierea imaginilor ținând cont de ponderea vegetației, de înălțimea construcțiilor și de alte trăsături compozitionale. De asemenea o acțiune importantă a fost observarea situației la locul sitului.
Analizarea vizuală a fost realizată având în vedere:
A) Fronturile vizuale
B) Prezența vizuală a mării
Fronturi vizuale
Au fost alese pentru studiul vizual cele patru subdistricte principale ale stațiunii, care, prin suprafețele mai mari ocupate își fac simțită prezența cel mai bine.
Fronturi vizuale construite: – zona țesutului vechi
zona țesutului nou
zona centrală
– zona plajei și a falezei
–
1. Zona țesutului vechi
Este reprezentativ pentru localitatea Schitu, având frontul vizual construit aerisit, de înălțime mică, cu pregnantă vizuală a vegetației și arhitectură de tip rural (simplă). Aspectul vizual general este cel de localitate “rurală” unde casele sunt de dimensiuni relativ mici, din punct de vedere cromatic acestea nu sunt variate, având același caracter “șters de vreme”, iar în cadrul curților se remarcă existența într-o măsură mai mare a vegetației.
2. Zona țesutului nou
Este zona nou construită a Costineștiului și este caracterizată ca fiind un front opac, dens
prin amploarea construcțiilor, lipsit de armonie și cromatică. Se poate observa că discontinuitatea limbajului arhitectural este perturbanta și obositoare, iar în ceea ce privește vegetația, acesta este mult mai săracă în cadrul acestui nou țesut, dominante fiind clădirile prin diversitatea și înălțimea lor.
3. Zona centrală
Este localizată în zona gării și a parcului de distracții, fiind un front de tranziție deoarece reprezintă zona de trecere dinspre localitatea Schitu spre Costinești.
Zona este caracterizată de un front discontinuu, de înălțime medie – înaltă, fără unitate arhitecturală. Se pot observa atât fronturile construite ale localității Schitu, cât și noile construcții ale Costineștiului.
4. Zona falezei și a plajei
Este caracterizată de un front transparent, deschis pe două trepte de înălțime, asigurând puncte importante de belvedere asupra stațiunii și mării.
A) Prezența vizuală a mării
Perspectivele către mare sunt blocate în general de elemente construite sau vegetale, dispuse de regulă în capătul perspectivei. Aceste obstacole fac că senzația de localitate aflată la mare să fie diminuată și să ai percepția că spațiul în care te afli nu este cu nimic deosebit de orice altă localitate.
Disponibilitatea perspectivei ar trebui fructificată și nu mascată
.
3.10. ANALIZA DIFERENȚIERII PEISAJELOR
Peisaj de tip Arghezi
Se referă la zona fabricii dezafectate aflate în partea de sud a localității Costinești. Zona este caracterizată de abundența vegetației spontane. Asocierea autorului cu acest peisaj s-a facut datorită ideologiei “esteticii urâtului” pe care Arghezi o abordează. Un spațiu postindustrial aparent “degradat” nu înseamnă dezagreabil ci dimpotrivă, poate fi special prin felul în care acesta a evoluat, în modul în care timpul a patinat aceasta zona, lăsând loc vegetației spontane să-și recâștige teritoriul.
Peisaj de tip Stănescu
Descrie în linii mari la nivel metaforic peisajul marin si cel al falezei Costineștiului.
Peisajul falezei Costineștiului reprezintă o particularitate față de restul falezelor de pe litoralul românesc, datorită conformației terenului și a concavității acestuia către zona centrală în dreptul lacului.
Peisaj de tip Barbu
Este caracterizat de o neomogenitate a așezarilor locuințelor la nivel teritorial și a arhitecturii folosite.
Peisaj de tip Blaga
Se identifică cu peisajul câmpurilor agricole și este caracterizat de vegetația sezonieră și de o dominantă datorată suprafețelor mari pe care se desfasoară.
Peisaj de tip Bacovia
Este localizat în imediata apropiere a lacului și este caracterizat de prezența parcului ce inspiră în afara sezonului senzația de pustietate și sobrietate.
Peisaj tip Cosbuc
Se referă la zonele rurale ale comunelor Schitu și Costinești, rămase în mare parte neschimbate, dar amenințate cu pierderea identității datorită tendinței de modernizare.
Peisaj de tip Barbu – ermetic
Se referă la obiectele din peisaj care prin impactul vizual pe care îl conferă o anumităa ambianță artistică (ex. statuile, epava) .
Peisaj de tip Caragiale
Peisajul în care factorul antropic este cel determinant.
Peisaj de tip Macedonski
Peisajul lacului, degradat în lipsa unei ecologizări corespunzatoare.
3.11. ANALIZA DE MEDIU
Metoda analizării poluărilor a fost realizată prin observații la locul sitului, prin interpretarea rezultatelor analizării sociale și prin studierea documentației din P.U.G. referitoare la suprastructura electrică.
1. Poluarea cu deșeuri
Ca urmare a lipsei de amenajări și a exploatării deficitare, depozitele de deșeuri se numară printre obiectivele recunoscute ca generatoare de impact și risc pentru mediu și sanatatea publică.
Principalele forme de impact și risc determinate de depozitele de deșeuri orășenești și industriale:
modificări de peisaj și disconfort vizual
poluarea aerului
poluarea apelor de suprafață
modificări ale fertilității solurilor și ale compoziției biocenozelor pe terenurile învecinate
Problema majoră care afectează considerabil mediul înconjurător în stațiunea Costinești, o reprezintă poluarea cu deșeuri menajere municipale.
În timpul sezonului, numărul oamenilor crește considerabil iar sistemul de salubritate devine unul nefuncțional. Pubelele de gunoi ajung la supraplin cu mult înainte ca acestea sa intre în ciclul de colectare a deșeurilor iar consecințele apar foarte repede: gunoaiele sunt aruncate pe lângă pubele ori în alte locuri de unde pot fi ușor răspândite în toată stațiunea și astfel devenind mai dificil de colectat.
Neglijența turistului este o alta sursă de afectare a stațiunii cu deșeuri. În sezon, numărul turiștilor este foarte ridicat, ceea ce atrage de la sine gestul de aruncare hazardată a gunoaielor.
În Costinești pe plajă există pubele de colectare selectivă a gunoaielor, dar și aici, la fel ca și pe străzile din stațiune, acestea nu fac față, iar turistul se vede obligat să nu respecte tratarea selectivă a deșeurilor.
Pe plaja, mormanele de gunoi sunt duse de vânt în apropierea malului, astfel încât apa este afectată în mod direct.
În Costinești există un depozit ecologic de deșeuri menajere și industriale, care a intrat în funcțiune în anul 2005, și care deservește aproximativ 53.000 de locuitori. În depozit se realizează sortarea manuală a deșeurilor, pentru recuperarea celor reciclabile, balotarea și împachetarea pentru depozitare. Depozitul are o capacitate de 1.200.000 mc.
Prezentă gropii de gunoi ecologice diminuează riscurile pe care le implică depozitarea deșeurilor. Singura problemă care rămâne activă este simpla colectare și transportare către depozitare.
Poluarea vizuala
Poluarea vizuală este termenul dat elementelor neatractive dintr-o priveliște, un peisaj, sau orice alt lucru la care o persoană nu se simte confortabil să se uite. Poluarea vizuală este o problemă de estetică, referindu-se la incapacitatea de a se bucura de o vedere sau un peisaj. Surse de poluare vizuală in Costinești:
Aglomerarea excesivă a construcțiilor și a funcțiunilor;
Mobilierul urban aflat în dezacord cu ambientul;
Disonanța în paleta cromatică și texturile întâlnite pe sit; • Poluarea menajeră.
Poluarea fonică
Sursa principală de poluare fonică în stațiunea Costinești este reprezentată de destinațiile tip discotecă.
Zonele cele mai afectate de poloarea fonică datorată aglomerării sunt străzile care duc către plajă, cele de pe faleză și plajă in șine. Parcul de distracții reprezintă o altă sursă majoră de poluare ce afectează cel mai puternic locurile de cazare pentru turiști.
Un efect al acestui tip de poluare îl reprezintă diminuarea sunetului mării, deși acesta este în memoria colectivă unul dintre cele mai importante repere ale mării.
Poluarea electromagnetica
În Costinești există două linii de rețele electrice;
linia folosită pentru alimentarea iluminării publice și alimentarea gospodăriilor (220 – 380V)
linia de înaltă tensiune folosită pentru alimentarea centralei electrice din centrul stațiunii (380 – 720V)
Rețeaua electrică care ridică riscul poluării electromagnetice este rețeaua de înaltă tensiune care pentru a ajunge la centrală electrică, traversează comuna Schitu, afectând în primul rând locuitorii din imediata apropiere a acesteia și mai puțin pe turiștii veniți în stațiune.
3.12. ANALIZA EVOLUȚIEI VIEȚII CULTURALE
Metoda a constat în studierea de publicații referitoare la istoria pre-decembristă a stațiunii, când localitatea înflorea.
“Nucleul stațiunii datează din anul 1949, când începe amenajarea primei tabere pentru pionieri cu o capacitate de 300 de locuri pe serie.”
Dezvoltarea și cunoașterea stațiunii Costinești sub numele de “Statiunea tineretului” începe din anul 1949, când are loc înființarea primei tabere pentru copii.
Al doilea moment important care încurajează chemarea tinerilor în această stațiune este înființarea “Taberei albastre”, care la început reprezenta câteva sute de corturi albastre desfășurate de-a lungul falezei spre sat.
După 1965 apar și primele construcții din prefabricate, tip Belvedere, cu circa 570 de locuri, un camping cu o capacitate de 600 de locuri, precum și al doilea restaurant-cantină, cu primele terase în aer liber.
În 1967 au fost date în folosință un camping de 1000 de locuri, vilele bungalow și noul local al oficiului poștal, care până cu puțin înainte de anul 2000 a fost punctul de atracție major pentru fiecare turist. Oficiul poștal era un punct de întâlnire și socializare, fiind singurul loc unde se putea face legătura cu rudele sau prietenii din țară.
La începutul sezonului 1968, studenții veniți în Costinești au găsit un număr sporit de case din lemn, un restaurant-cantină modern, cu 500 de locuri. În 1970 capacitatea de cazare atinge 2500 locuri.
O etapă foarte importantă în evoluția vieții culturale o constituie teatrul de vară, construit în 1971, locul care a găzduit și găzduiește încă o serie impresionantă de evenimente culturale și concerte (“Gala tinerilor actori”, “Galele Amfiteatru”, “Salonul de grafică satirică al tineretului”, “Gala filmului cu tematică pentru tineret”, “Gala tinerilor concertiști”, “Serbările mării si ale tinereții”, “Festivalul de jazz”).
Activitatea artistică a fost îmbogățită în anul 1973 odată cu prima emisie a postului de radio “Radio vacanța Costinesti”. Muzica, nelipsită din programul zilnic, se află pe locul întâi în topul preferințelor tinerilor.
3.13. ANALIZA SOCIALĂ
Metoda a constat în compunerea unui chestionar cu întrebări specifice și intervievarea unui eșantion de oameni, rezidenți ai localității și non-rezidenți.
Scopurile analizei sunt:
observarea nivelului de căutare a stațiunii Costinești în rândul turiștilor în raport cu altele aflate pe litoralul românesc
aflarea modalităților de accesare a stațiunii în sezonul estival
notorietatea acesteia printre turiști
în ce sens și scop este vizitată și folosită
care sunt preferințele de cazare ale turiștilor
cum este percepută spațial, ca întindere teritorială
S-a mai cerut personificarea Costineștiului pentru a înțelege mai bine cât de apreciată este ca stațiune în momentul actual.
Metoda folosită a fost aceea a chestionarului. Chestionarul a fost alcătuit astfel:
patru câmpuri destinate completării cu date personale (vârstă, sex, ocupație, oraș de proveniență);
șaisprezece întrebări formulate cât mai scurt și la obiect, ale căror răspunsuri trebuiau fie bifate fie completate și care urmăreau să verifice dacă stațiunea se află printre preferințele turiștilor, din ce motiv este aceasta atractivă, și în ce mod este utilizată.
Din 89 de persoane chestionate, 40 au fost de sex masculin, 49 de sex feminin, 62 sau încadrat în categoria de vârstă cuprinsă între 19-24 ani, 23 în categoria 25-35 ani și doar 4 în categoria 40-48 de ani. Dintre aceștia 61 au fost studenți, și restul de 28 angajați.
Conform studiului, Costineștiul se află în topul stațiunilor de pe litoral, între Mamaia și Vama Veche, după care urmează Neptun, Eforie Sud și Nord, Năvodari, 2 Mai, Mangalia, Jupiter, Constanța, Venus, Saturn, Cap Aurora, Olimp și Vadu.
Majoritatea persoanelor care frecventează Costineștiul fac parte din categoria de vârstă 19-24 de ani, vin aici de mult timp, an de an, sau de două ori pe an, în special pentru atmosferă nocturnă a stațiunii, întreținută de discoteci, cluburi, terase, plajă, relaxare, prieteni, în perioadă iulie-august. Aceștia se cazează la gazdă, pensiune, hotel sau la prieteni, în special în zona centrală și în apropiere de plajă din zonă epavei. Sunt însoțiți de regulă de un număr mare de prieteni și rămân aici între 4 și 15 zile; obișnuiesc să mănânce la restaurant, fast-food, autoservire sau prieteni și își petrec timpul pe plajă, în cluburi, în parcul de distracții sau prin buticuri. Fac plajă în zona Obeliscului, în zona de nudiști sau în fața discotecii Tineretului.
Restul categoriilor de vârstă vin foarte rar sau o data la 2-3 ani, prin trecere, pentru tabăra studențească sau pentru festivalurile specifice. Aceștia caută să se cazeze la pensiuni sau camping, stau un weekend sau aproximativ o săptămâna, mănâncă la terase sau la cort și vin cu un număr restrâns de prieteni. Preferă să își petreacă timpul pe faleză, dig, Teatrul Cinema sau terase.
Sunt considerate elemente reprezentative următoarele (în ordine descrescătoare):
Obeliscul, epavă, discotecile, plajă, gară, parcul de distracții, nudiștii, Hotel Olimp, tarabele și gunoaiele, hamsiile, tineretul, Hotel Forum, festivalurile, spectacolele, concertele, Teatrul Cinema.
Un alt aspect evidențiat de chestionare este reprezentat de elementele neplăcute cu care se confruntă această stațiune și anume: aglomerația, mizeria, manelele, mediocritatea, parcul de distracții, vilele de lângă plajă, raportul calitate-preț. La polul opus se află atmosfera nocturnă, tineretul, marea, stațiunea în sine, prețurile ieftine, buticurile, epava, buncarele, concertele, distracția, obeliscul, plaja.
Majoritatea turiștilor sunt de părere că stațiunea poate fi îmbunătățită la nivel de: salubritate, amenajare, organizare, identitate a locului, raport calitate-preț, pază publică, număr al locurilor de distracție, modernizare.
Ca limite teritoriale, Costineștiul este perceput de un număr mic de oameni că fiind situat între Constanța sau Tuzla la N și Mangalia, Neptun sau Olimp spre S. Majoritatea persoanelor văd ca limite teritoriale elementele reprezentative din aria lor de utilizare a stațiunii, epava fiind elementul comun din punctul cel mai nordic, Obeliscul, lacul și Hotel Forum că punctele cele mai sudice, Marea Neagră la est, gara și drumul național la vest.
În viziunea turiștilor un Costinești personificat este: persoană muncitoare, tânăr la început de drum, manager de distracție, agent de vânzări, student, salvamar, barman/chelner, secretară, shaormar, tarabagiu, lăutar, negustor amator, clovn, student, sau la polul opus cerșetor, șomer, gunoier, prostituată, animatoare.
Ca animal, stațiunea a fost închipuită în următoarele moduri: elefant, delfin, cameleon, cățeluș, papagal, pescăruș, câine vagabond, râios, murdar, puturos, bătrân și lățos, sconcs.
3.14. ANALIZA STRUCTURILOR DE CONSOLIDARE IMPOTRIVA EROZIUNII
Metoda de analizare a constat în studierea unor lucrări de specialitate concepute de S.C. IPTANA S.A.
A) Lucrări de consolidare a falezei în zona localității Costinești
Autoritățile locale se confruntă cu problema erodării masive a falezei, fapt ce afectează siguranța publicului, degradează calitatea plajei, a ecologiei zonei și riscă scăderea turismului în perioada estivala. Datorită unei lucrări de consolidare din anul 2000 ce s-a finalizat cu rezultate foarte slabe, s-a cerut un nou studiu și un nou proiect. Echipa IPTANA s-a prezentat cu următorul studiu:
Au fost stabilite cauzele ce au condus la prăbușirea falezelor:
acțiunea valurilor la piciorul falezei, cu deosebire în cazul plajelor înguste care nu asigură deferlarea integrală a valurilor, acestea ajungând până la piciorul falezei pe care îl înmoaie și îl dislocă;
alternanța factorilor meteo-climatici: ploaie a uscăciune, îngheț a dezgheț, vânt, etc. cu efecte distructive în special la fronturile verticale de loess ale falezei;
• scurgerea concentrată spre anumite zone a apelor pluviale cu formarea de ravene;
creșterea umidității în sol și la nivelul solului, ca urmare a pierderilor de apă din sistemul de irigații;
Soluția generală constă în:
amenajarea taluzului la un profil stabil;
realizarea unui sistem de scurgere a apelor pluviale și de captare a apelor de infiltrație;
amenajarea piciorului falezei prin realizarea pe toată lungimea zonei a unui prism de piatră brută protejat înspre mare cu blocuri de piatră de 0,5 – 1 t (fig. 27).
Amenajări ale falezei în soluția prezentată au fost proiectate la Costinești pe lungime de 4.200 m
Fig. 27. Consolidarea falezei nordice a stațiunii Costinești
B) Protecția și reabilitarea litoralului în zona localității Costinești
Studiul are ca scop stoparea eroziunii falezei, a plajei dar și extinderea acesteia din urmă.
Au fost identificate următoarele cauze care au condus la erodarea zonelor costiere:
acțiunea valurilor pe timp de furtună care antrenează materialul de pe plajă înspre larg;
lipsa transportului și a surselor de material aluvionar;
configurația țărmului legată de natura geologică a acestuia;
configurația și natura fundului marin;
modificările climatice cu furtuni tot mai dese, de durată și intensitate mare.
Plaja și faleza sunt interdependente, întrucât o plajă îngustă nu asigură disiparea întregii forțe a valurilor, degradând baza falezei.
Trăsăturile ce au determinat stabilirea rezolvării protecției sunt:
gradul de eroziune și evoluția acestuia în timp;
cauzele eroziunii;
gradul de utilizare turistică;
situația existentă din punct de vedere al substratului marin;
direcțiile predominante ale valurilor, respectiv E, NE, SE;
direcția generală a curenților de la nord la sud;
efectele diferitelor structuri de protecție costieră.
Ca rezultat al studierii acestor trăsături s-a optat pentru soluția de protecție cu casete, respectiv epiuri (fig. 28) și diguri longitudinale submerse (fig. 29), și înnisipare artificială în interiorul casetelor. Acest tip de lucrări combină efectul epiurilor, de interceptare a transportului de sedimente în lungul țărmului precum și de reținere a nisipului de aport, cu efectul digurilor longitudinale submerse de disipare a energiei valurilor și de oprire a mișcării nisipului înspre larg.
Dimensiunile casetelor au fost astfel stabilite încât distanța între două epiuri este aproximativ de două ori lungimea epiurilor. Lungimea epiurilor s-a stabilit în funcție de adâncimea de deferlare a valurilor și de ridicarea batimetrica, astfel încât capătul dinspre larg al epiului să atingă izobată de -5,00 m. La capătul epiurilor au fost prevăzute ramuri longitudinale emerse (fig. 30).
Epiurile vor fi realizate cu nucleu din piatră brută protejat după caz, respectiv după adâncime, cu blocuri de piatră sau cu stabilopozi de 4,5 t/buc. Din motive de execuție, pentru a putea fi realizate cu utilaje de la uscat, cota superioară a nucleului va fi +1,50 m. La rădăcina epiurilor, cota superioară a acestora va urmări profilul înnisipării artificiale, cu 0,2 m deasupra acestuia.
Digurile longitudinale submerse vor închide casetele între două epiuri alăturate. Acestea vor uni capetele ramurilor longitudinale emerse ale epiurilor învecinate.
Alegerea secțiunii digurilor submerse a ținut seamă de următoarele considerente:
lățimea coronamentului să fie suficient de mare, comparativ cu lungimea de undă a valului astfel încât să se realizeze disiparea energiei valurilor;
digurile vor fi permeabile, permițând apei să treacă atât dinspre larg înspre țărm cât și invers, dar să împiedice pierderea nisipului înspre larg;
din condiția ca digurile submerse să nu constituie un obstacol pentru ambarcațiunile de agrement, s-a ales cota coronamentului de -1,50 m, calculele făcute arată că această cotă asigură o reducere a valului incident de circa două ori și permite primenirea apei în interiorul casetei.
Pentru stațiunea Costinești se prevăd următoarele:
diguri și epiuri: 3.916 ml
diguri long. submerse 3.791 ml
innisiparea artificială: 1.429.976 mc
Fig. 28. Secțiune epiu
Fig. 29. Secțiune dig longitudinal submers
Fig. 30. Secțiune dig longitudinal emers
CAPITOLUL 4
REZULTATE
4.1. ANALIZA S.W.O.T
Un pas important în încheierea studiilor subiectului îl reprezintă realizarea analizei
S.W.O.T., tehnică realizată cu scopul de a clarifica calitățile și defectele prezente sau care pot surveni în sit.
Această analiză constă în efectuarea unui “inventar” al calităților (Strenghts – puncte tari) și slăbiciunilor (Weaknesses – puncte slabe) din interiorul sitului, urmând oportunitățile
(Opportunities) și amenințările (Threats) ce influențează situl din exterior.
Prezentarea datelor (conform analizelor):
A) Istoric – Cultural – Social
Puncte tari
Existența evenimentelor culturale și a diferitelor programe culturale (Euro 26, 101, Zi-le la Costinești, Grafică satirică, Festivalul de muzică folk) ce dau caracter stațiunii și atrag un anumit gen de turiști.
Diversitatea etnografică și interacțiune socială mare.
Existența sitului arheologic și încercarea refacerii acestuia prin P.U.G. 2006.
Prezența epavei ca element istoric și reprezentativ.
Puncte slabe
Numărul ridicat de alte activități de divertisment (terase, discoteci) grupate în zona centrală duc la marginalizarea evenimentelor culturale și la pierderea treptată a identității locului.
Supraaglomerarea turiștilor în sezonul estival în zona centrală.
Distrugerea vechiului sit arheologic (Parthenopolis) în urma inundațiilor din anul 2005.
• Oportunități
Posibilitatea creării unui traseu turistic în colaborare cu alte stațiuni de pe litoral (Agigea, Eforie Sud, Techirghiol, Mamaia).
Existența evenimentelor culturale specifice Costineștiului care nu se mai găsesc în alte stațiuni de pe litoral.
• Amenințări
1. Existența altor evenimente de divertisment și trasee culturale din alte stațiuni pot crea concurență.
B) Circulații
Puncte tari
Accesibilitate foarte bună în stațiune dinspre calea ferată și DN 39.
Accesibilitate bună a plajei.
Drumul național nu are rută directă prin localitate.
Puncte slabe
Aglomerarea circulației pietonale, auto și a caii ferate în cadrul aceluiași nod de circulație.
Accesul auto nerestricționat pe plajă.
Parcări amenajate insuficiente, fapt ce duce la parcări improvizate pe trotuare și pe zonele verzi.
• Oportunități
Imediata apropiere a aeroportului Kogălniceanu la Tuzla.
Posibilitatea creării unei legături maritime cu alte stațiuni (sea bus).
• Amenințări
1. Creșterea constantă a numărului de mașini, nemodernizarea și calitatea slabă a serviciilor CFR de pe litoral.
C) Funcțiuni
Puncte tari
Capacitatea mare de cazare estivală și diversitatea acestora (hoteluri, vile, pensiuni, case de vacanță, campinguri)
Existența funcțiunilor atât pentru turiști cât și pentru localnici.
Existența numărului mare de terenuri agricole, cu importanță exonomica pentru localnici.
Existența infrastructurii industriale (stație de pompare, uzină, abator).
Puncte slabe
Supraaglomerarea funcțiunilor comerciale și de cazare.
Plaja nu poate suporta numărul mare de turiști în sezonul estival.
Prevederea extinderii comunei prin P.U.G. 2006 fapt ce ar duce la creșterea inutilă și peste măsură a densității construite.
4.
• Amenințări
1. Existența în mare măsură a acelorași funcțiuni de divertisment și în alte stațiuni.
D) Peisaje si Mediu
Puncte tari
Prezența falezei de dimensiuni impresionante cu structură de calcar, unică pe litoral.
Prezența lacului și a zonei verzi adiacente acestuia.
Prezența epavei că element reprezentativ în peisaj.
Existența regulilor cu privire la păstrarea integrității mediului, protejarea patrimoniului natural și construit în P.U.G. 2006 punctul 3.6.
Existența unei gropi de gunoi ecologică a Costineștiului.
Existența Peșterii Rapanelor, peșteră submersă, ce poate fi folosită că atracție subacvatica pentru turiști.
Puncte slabe
Degradarea zonelor în timpul sezonului estival datorită presiunii antropice ridicate.
Insuficiența coșurilor de gunoi în stațiune și ineficiența programului de salubritate în timpul sezonului estival.
Forma concava a reliefului duce la acumularea apelor și producerea inundațiilor.
• Oportunități
1. Existența stației de epurare în Eforie Sud de care se leagă Costineștiul.
• Amenintari
2. Continua erodare a falezelor și dispariția înceată a plajelor pe întreg litoralul.
DIAGNOSTIC
Principalul diagnostic îl constituie presiunea antropică asupra spațiului, care în perioada estivală este sugrumat efectiv de numărul foarte ridicat al turiștilor, de numărul ridicat al posibilităților de cazare, în raport cu suprafața disponibilității fizice a spațiului la care se adaugă aglomerarea principalelor accese și funcțiuni comerciale.
Sistemul administrativ al localității nu poate face față cerințelor numeroase și a tuturor aglomerărilor implicate datorită gestionării necorespunzătoare a infrastructurilor și a celorlalte aspecte tehnice de soluționare a principalelor probleme.
4.2. CONCLUZIILE ANALIZELOR
Atrăgând anual un număr impresionant de turiști, Costineștiul cunoaște o extindere accentuată și în același timp o densificare apăsătoare. În timp ce densificarea se observă pretutindeni în stațiune, extinderea își face simțită prezența în special în partea de nord, acțiune încurajată și de primărie în urmă extinderii intravilanului prin P.U.G. 2007.
Cele două căi de circulație majore, drumul județean și calea ferată, se intersectează într-un mare nod de circulație, în centrul stațiunii, și împreună cu funcțiunile zonei favorizează conflictele pietonale și auto.
Calea ferată joacă rol de barieră între Schitu și Costinești, atât la nivel fizic, cât și la nivel vizual și mental. Drumul județean reprezintă legătura cea mai facilă dintre punctele de cazare din Schitu și plajă, fiind drumul cel mai aglomerat.
De-a lungul falezei, o serie de construcții, mașini parcate și vegetație spontană, blochează vederea către mare.
Calea principală (DJ) și segmentul de plajă din față lacului cât și acesta din urmă, sunt zonele cele mai poluate din punct de vedere vizual, fonic și al deșeurilor menajere.
Lucrul care a consacrat Costineștiul și i-a imprimat caracterele fundamentale, tabăra, își pierde treptat identitatea. Oamenii care ocupau pe timpuri taberele de creație au fost înlocuiți treptat de alții mai simpli, mai ignoranți sau mediocri.
4.3. CONCEPT
Conceptul are la bază sloganul “Liftingul Epavei”, metaforă ce sugerează procesul de schimbare a “fetei” localității, revitalizarea caracterului cultural, tineresc, care s-a “stins” de-a lungul timpului.
Declinul în care se află în acest moment Costineștiul poate fi ameliorat prin gândirea unui sistem optim de restructurare la nivel funcțional prin care caracterul cultural și tineresc să se reîmprospăteze.
4.3.1. Motivarea conceptului
Datorită contextului actual de dezvoltare a stațiunii, Costineștiul a devenit mai degrabă o prezență fantomatica a amintirilor și spiritului artistic tineresc.
Imaginează-ți întregul Costinești surprins într-un vas, la bordul căruia de-a lungul timpului s-au strâns o multitudine de obiecte, care mai de care mai diferite în funcție de noile trend-uri și alturi de ele un număr impresionant de pasageri din toate categoriile de vârstă care permanent se strecoară printre obiectele lor că să ajungă într-un loc mai liber. Se feresc de gunoaie dar le lasă în permanență după ei, sunt perfect imuni la propria gălăgie deși caută în permanență locuri liniștite. Un asemenea vas îngreunat, suprasolicitat, obosit și epuizat, nemaiputând înainta în larg, ajunge să stagneze o perioadă bună de timp până la epuizarea totală a rezervelor, după care acesta eșuează și pasagerii părăsesc nava. Astfel, vasul pustiu și avariat, plutește în derivă devenind nici mai mult nici mai puțin decât o epavă.
În momentul actual această stațiune se află în faza de stagnare și sunt utilizate puținele resurse teritoriale rămase, iar imaginea ei se degradează într-un ritm alert atât la nivel funcțional cât și estetic.
Analizele efectuate asupra acestui spațiu aduc în lumină principalele disfuncționalități spațiale, vizuale, de circulație, cât și la nivelul structurii funcțiunilor repartizate în cadrul stațiunii. Aceia care cunosc Costineștiul de altă data pot observa cu ușurință faptul că localitatea, în contextul actual, nu mai are nimic din aerul tineresc al conceptului de loc
pentru tabere sau activități artistice care conturau cândva caracterul specific al stațiunii.
4.4. VIZIUNE
Viziunea urmărită este cea de “reimprospatare și amplificare a spiritului de tabara” în ideea de reorganizare și resistematizare, în mare parte a funcțiunilor de care dispune stațiunea în acest moment, precum și de completarea “lipsurilor” la nivel administrativ.
Se dorește cultivarea caracterului cultural și încurajarea exprimării tinerilor artiști.
4.5. MISIUNE
Constă în adoptarea și implementarea unor programe optime care să încurajeze dezvoltarea cazărilor sub formă taberelor organizate, cu politici de gestionare clar constituite:
Adoptarea unor programe de “educare sociala” cu privire la aspectele menținerii curățeniei.
Programe de salubritate urbană optime, care să facă față presiunii antropice tot mai mari.
Adoptarea unor regulamente de urbanism care să încurajeze păstrarea caracterului
rural al localității Schitu și care să interzică sau să stopeze ‘controlat” ridicarea de noi vile și pensiuni în zone de risc (limitele falezelor).
4.6. STRATEGIE DE DEZVOLTARE
Obiectivele de ameliorare asupra localităților Schitu și Costinești sunt structurate pe necesități sociale și pe ideea de reîmprospătare/amplificare a spiritului de tabără. Sunt prevăzute două etape strategice:
– planul strategic 2 – 10 ani
– planul strategic elaborat pentru o perioadă de 10 – 20 ani
Aceste două etape sunt stabilite în urma proceselor de intervenire asupra spațiului și a
duratei estimative de realizare a intențiilor strategice.
Astfel, planul strategic elaborat pentru perioada 2 – 10 ani are următoarele intenții:
Regulamente de urbanism care să încurajeze menținerea caracterului rural specific localității Schitu, presupunând stoparea procesului de construire de noi case și menținerea aspectului general al celor existențe;
Mutarea polilor gălăgioși de pe suprafața plajei (cluburile, discotecile în aer liber) precum și mutarea parcului de distracție (aflat acum în dreptul gării) către zonă de nord (zonă “cartierului nou”), fapt ce ar diminua extinderea construcțiilor, și care ar genera un pol de divertisment pentru persoanele venite în afară taberelor, individual sau în cercuri de prieteni;
Extinderea taberelor organizate pentru studenți, elevi sau grupuri numeroase cu interes cultural, având politici și programe de funcționare specifice acestui aspect. Disponibilitatea teritorială în vederea realizării acestui lucru îl constituie suprafața fostului abator (aflat în extremitatea vestică a localității Schitu) și zonă de sud, după hotelul Forum, unde spațiul este deschis și liber de construcții;
Măsuri de ecologizare asupra lacului, fie prin modificări fizice, fie prin modificări de altă natură în vederea îmbunătățirii sau refunctionarii acestuia;
Valorificarea gărilor, optimizarea traficului feroviar;
Fluidizarea circulației pe tronsonul cel mai afectat și fluidizarea circulației la nivel de localitate;
Eliberarea de funcțiuni comerciale a tronsonului principal spre mare;
Realizarea unei parcări de mari dimensiuni la intrare în localitatea Costinești;
Refunctionalizarea locului actualului parc de distracții;
Sistematizarea funcțiunilor comerciale din imediata apropiere a plajei;
Asigurarea deschiderii vizuale înspre mare;
Crearea unor accese peste calea ferată care să faciliteze comunicarea pietonală dintre Schitu și Costinești, ce vor avea că efect primar ruperea barierei fizice dintre acestea două;
Regulamente de urbanism care să interzică extinderea construcțiilor de tip vilă, pensiune sau hotel în zona deja sufocată a Costineștiului și menținerea celor existente pentru asigurarea de spațiu de cazare pentru turismul neorganizat;
Realizarea unei perdele de protecție plantată (lizieră) către zonă de vest, pe locul terenurilor agricole neutilizate, care să stopeze extinderea construcțiilor.
Plan strategic 10 – 20 ani:
Lucrări de extindere a plajei;
Măsuri de prevenire a eroziunii costiere;
Reorganizarea debarcaderului și adaptarea unor funcțiuni noii propuse;
Demolarea caselor din zona noului cartier din nord, care sunt foarte aproape de taluz și prezintă riscuri de alunecare sau periclitează viața oamenilor;
Realizarea digurilor de adancime optime în vederea diminuării agresiunii curenților marini;
Continuarea procesului de plantare în vederea realizării perdelei vegetale.
4.7. DESCRIEREA SOLUȚIEI
Soluția generală constă în crearea a șase puncte cheie în jumătatea nordică a stațiunii având ca element de maxim interes noul pol de atracție al turiștilor din cartierul nou aflat în expansiune. Zonele detaliate sunt:
1. Parcarea împădurită aflată la intrare în localitatea Costinești;
Gara veche ;
Faleza de nord;
4. Noul pol de atracție turistică;
Perdeaua de protecție perimetrală (se întinde de pe faleză, la nord de polul de interes, înspre vest la gara veche, coborand înspre sud și intersectandu-se cu parcarea);
Trama stradală cuprinsă în jumatatea nordică a stațiunii.
Principala politică propusă privind circulația este interzicerea accesului auto în statiune pe timpul sezonului estival, cu excepția riveranilor. Aceștia pot circula folosind cartelele de trecere la barierele de la intrare în localități. Turiștii, ajunși în parcarea – lizieră, au posibilitatea de a alege unul dintre urmatoarele modalități de calătorie: biciclete simple, biciclete cu 4 roti ce permit transportul facil al bagajelor, sau transportul în comun cu titi-carul.
4.7.1. PARCAREA
SOLUȚIA ARHITECTURALĂ
Parcarea are forma dreptunghiulară, poate fi accesată de pe DN sau de pe drumul local paralel cu acesta, și se situează în vestul localității Schitu, la intrare. Pe latura mică, situată înspre DN, accesul principal este marcat cu un rond plantat. Un al doilea acces, cel secundar, este adresat doar pietonilor și biciclistilor și se află pe latura mare estică a parcării, înspre satul Costinești. Intrarea de serviciu se face tot dispre latura estica și are ca principală funcționalitate ușurarea accesului către spațiul administrativ. Lânga intrarea principală, retrasă de la vedere, este o toaletă publică.
Există un drum perimetral, iar in interiorul acestuia 8 parcele de formă pătrată ce gazduiesc locurile de parcare ale autovehiculelor. În interiorul parcelelor locurile de parcare
sunt așezate la 45º, iar accesul ăctre acestea se face pe culoare paralele, cu sensuri unice și alternante. Străzile ce bordează parcelele au sensuri duble de circulație. La începutul fiecărui culoar cu sens unic se găsesc coșuri de gunoi și carucioare pentru bagaje pentru facilitarea transportului acestora la una din stațiile velo/titi-car. Din parcare, titi-carurile transportă călătorii pe 3 trasee stabilite către toate zonele stațiunii (înspre zona taberelor de langă hotelul Forum, înspre centru, gara nouă și Schitu, și prin DJ la gară veche, zona de cazare de acolo și noul parc de distracții.). Pentru protejarea turiștilor de intemperii, stațiile velo/titi-car au o zonă acoperită.
Va avea o capacitate de parcare pentru 2930 autoturisme, 33 titi-caruri, 32 autocare și 512 locuri velo. În cazul necesității mai multor locuri de parcare pentru autoturisme, parcarea va putea fi extinsă în etapa a doua, arborii din zona prevazută eventualei extinderi fiind plantați în avans în grid.
Locurile de parcare au dimensiunea individuală de 2.5 m x 5 m, iar pentru fiecare 4 locuri de parcare exista un arbore care le umbrește. Pentru a permite creșterea bogată a coroanei, fiecare a doua alveolă va fi plantată cu vegetație arbustivă. Alveolele sunt dispuse în grid și au dimensiunea de 2.5 m x 2.5 m.
MATERIAL DENDROLOGIC
Specia arboricolă dominantă aleasă este frasinul – Fraxinus excelsior, deoarece crește cu trunchi înalt și este rezistent la poluare. Acer campestre, specie rustică ce poate crește pe soluri sarace și uscate este a doua ca raspandire în parcare. Latura vestica, loc expus la vant, este plantată cu exemplare din Acer tataricum întrucât este mai dens și se folosește în perdele de protecție. Speciile arbustive sunt: Euonymus verrucossus, Cotinus coggygria, Ligustrum vulgare, Viburnum lantana, Berberis thunbergii.
MATERIALE DE CONSTRUCȚIE
Carosabilul este construit din asfalt permeabil, acesta având proprietatea de a reține uleiul scurs de la mașini și a permite apei pluviale să se filtreze prin el și prin stratul drenant pe care este montat cu scopul de a ajunge mai curată în sol. Pentru a mări spațiul verde, a obișnui turiștii să interacționeze cu el, dar și pentru o soluție ecologică, trotuarele, la nivel cu străzile, sunt construite din plante ierboase rustice, ranforsate (trifoi, troscot, etc.).
4.7.2. GARA VECHE
SOLUȚIA ARHITECTURALĂ
Gara veche, menținându-se în stare impecabilă, nu a fost supusă multor schimbări dea lungul timpului. Singurele elemente ce urmează a fi înlocuite sunt: învelitoarea care în prezent este de tablă și are culorile roșu și verde cu una din lut maro în stilul celei originale, și piesele de mobilier (bănci, coșuri de gunoi, stâlpi de iluminat).
Vis-a-vis de gara veche, pe locul platformei de beton din fosta infrastructură a CFR, acum nefuncțională, va fi o zonă de garare. Trenul ce va opri pe noua linie propusă va face parte dintr-un program de sejururi ce se va desfășura pe întreg litoralul românesc și bulgăresc (cu posibilitate de extindere și în alte zone/țări). Vagoanele vor fi complet mobilate și vor funcționa ca niște apartamente mobile. Accesul auto pentru îndeplinirea serviciilor de ecologizare și întreținere a apartamentelor mobile (vidanj, transport deșeuri, etc.) se face pe un drum adiacent existent și rar folosit de locuitori, ce trece pe lângă zona fostei platforme de beton.
În momentul aflării în gară, în dreptul vagoanelor te vei putea relaxă în zonele verzi amenajate special. Aceste spații verzi tampon împreună cu o balustradă vor proteja turiștii de aici de celelalte linii ferate, balustrada ghidându-i înspre zonele de trecere la nivel (utilate cu semnalizatoare luminoase). Liniile ferate vor fi înverzite de specii ierboase indigene și spontane iar aleile de legătură între trenul-cazare și gară vor fi construite din grilaje din metal galvanizat ce vor permite ierburilor să se dezvolte și aici iar aleea să se integreze în ansamblu.
În stânga gării se află o suprafața întinsă și înierbată, de formă dreptunghiulară, ce găzduiește un aliniament de arțari dublat de unul cu pini, care pe alocuri sunt întrerupte și propun întregirea lor. Pe culoarul dintre cele două aliniamente, imediat lângă gară, va fi o cafenea/bar în aer liber care va funcționa și ca spațiu de așteptare. Aici, o zon ă v a fi mobilată cu mese, umbrele și scaune care vor fi ancorate în sol pentru a preveni afundarea lor în pământ în zilele ploioase și o altă zonă cu bănci.
În spatele gării, locul liber betonat de acum va fi transformat în zonă de parcaj pentru biciclete simple și duble. Ori cu unul din aceste mijloace de transport ori cu titicarul care va avea stația chiar aici, turiștii se pot deplasa către locurile de cazare.
4.7.3. FALEZA DE NORD
STABILIZAREA FALEZEI
Pentru stoparea principalei cauze a eroziunii falezei, apele de șiroire, vor fi construite rigole de colectare a apelor pluviale la baza sa cât și în partea superioară, de-a lungul străzii.
Panta va fi stabilizată cu sisteme de geocelule prevăzute cu tendoane de ancorare și apoi plantată.
Etapele lucrării sunt:
înlăturarea stratului vegetal existent;
nivelarea pantei pentru a permite contactul integral între sistemul de geocelule și sol;
ancorarea sistemelor de geocelule în partea superioară a pantei, în acostamentul străzii;
întinderea rețelei de geocelule până la baza pantei și fixarea ei prin tije și tendoane;
umplerea rețelei cu pământ fertil de pe suprafața străzii, cu ajutorului unui utilaj cu braț telescopic de tip Manitou;
însămânțarea cu amestec de semințe de plante indigene;
plantarea de arbuști.
SOLUȚIE ARHITECTURALĂ
Faleza este structurată în două terase, prima se află la înălțimea de 2 m față de nivelul plajei și este bordata de piatră brută de dimensiuni mare (Ø~ 1m), a doua fiind cea pe care are traseu stradă. Pietrele au funcția de a deferla eventualele valuri ce ar putea ajunge la baza falezei.
Pe această terasă va fi o alee din lemn (l = 2m) ce poate fi folosită ca alternativă pentru evitarea trecerii prin aglomerația de pe plajă, sau ca alee de promenadă. Accesul de pe plajă către alee se face pe o scară cu trepte din piatră naturală nefasonata. Turiștii sunt protejați pe partea cu roci de o balustradă din stâlpi de lemn verticali (h=0.6m, d interax = 2 m) legați între ei cu sfoară din cânepă. Între alee și faleză o rigolă captează apa scursă din intemperii. În această rigolă, un strat de pământ de 30 cm asigură substratul necesar dezvoltării plantelor spontane hidrofile.
De pe aleea de lemn către partea de sus a falezei accesul se realizează pe scări de lemn. Acest tip de scară are trei platforme intermediare unde te poți odihni și unde se crează deschideri vizuale către mare și plajă. Platformele de lemn și scară sunt susținute de stâlpi verticali fixați în bază solidă a falezei și de traverse orizontale, fixate în peretele înclinat. Platformele au jardiniere perimetrale care înlocuiesc nevoia balustradei. În ele cresc liane
(Parthenocissus quinquefolia) și arbuști și subarbuști (ce vor fi menținuți la dimensiuni reduse) precum: Tamarix tetrandră, Cytisus sp., Lavandula spica, Viburnum lantana, Spiraea bumalda, Potentilla fruticosa, Amorpha fruticosa, Berberis thunbergii.
Toate elementele din lemn sunt hidrofobate și tratate pentru rezistenta împotriva salinității și a intemperiilor.
MATERIAL DENDROLOGIC
Conform lucrarii “Habitatele din Romania”, pe zona studiată se întâlnesc o serie de comunități litorale și halofile de plante cu valoare conservativă moderată spre mare, care au în comun următoarele specii ierboase: Juncus gerardi, Juncus compressus, Saueda maritima, Carex distans, Hordeum marinum, Spergularia salina, Spergularia maritima, Taraxacum bessarabicum, Trifolium fragiferum, Aster tripolium, Plantago cornuti, Artemisia santonicum, Plantago maritima, Festuca pseudovina, Salicornia europaea, Agrostis stolonifera, Atriplex hastata, Cynodon dactylon, Aeluropus littoralis, Plantago tenuifolia, Atriplex littoralis, Puccinellia limosa, Rumex maritimus, Agrostis pontica, Silene conica, Plantago lanceolata, Daucus guttatus, Limonium gmelini, Polypogon monspeliensis, Centaurea arenaria, Eringium maritimum.
În urma intervențiilor de consolidare a falezei se va urmări menținerea acestor comunități specifice de plante.
Ca și vegetație arbustivă se vor folosi speciile: Rosa canina, Tamarix tetrandra, Amorpha fruticosa, Prunus spinosa, Prunus fruticosa, Crategus monogyna, Lycium barbarum, Eleagnus angustifolia.
4.7.4. NOUL POL DE ATRACȚIE TURISTICĂ
PROPUNERE ARHITECTURALĂ
Noul pol de atracție turistică își are poziția în locul fostei pescării, în zona noului cartier din nord.
În prezent, circulând de pe faleză înspre punctul de belvedere nevalorificat al fostei pescarii, nu poți menține o traiectorie liniară, fiind nevoit să ocolești prin stânga o proprietate privată. Pe partea dreaptă taluzul este prea abrupt pentru a fi coborât și a fi continuată promenada, și nicio trecere nu este amenajată.
Aici o pasarelă va funcționa ca o continuare a falezei și va face legătură dintre ea și suprafața viitoarei amenajări, va fi un punct de belvedere către epavă și către restul plajei, și va fi capăt de perspectiva dinspre faleză și alte două străzi ce aduc turiștii de la locurile de cazare. Pasarela va funcționa și ca zid de sprijin pentru taluzul erodat, deoarece va fi construit din beton armat. Pentru o rezistenta sporită împotrivă eventualelor valuri sau intemperii, va fi placat cu piatră naturală.
Va avea o lungime de 450 m și va fi tronsonata în 3 sectoare distincte, ierarhizate în principal în funcție de masa vegetală ce o conțin. Ponderea vegetației crește gradat, de la primul sector către ultimul, pe direcția sud – nord.
Primul sector are lungimea de aprox. 100 m și este utilată cu o zonă de șezut longitudinală, din beton turnat, al cărui spătar constituie perete pentru jardinieră de aceeași lungime. Împreună vor formă un tot unitar, vor avea linii cursive, fluide, și se vor străpunge repetat, banca trecând de o parte și de altă a jardinierei. Din jardinieră, arborii vor crea un spațiu confortabil turiștilor în zilele toride de vară. Banca/jardinieră are 2 întreruperi pentru circulație. Zona de șezut diferă în lățime, are zone în care te poți întinde ca pe șezlong și zone de dimensiuna unor bănci normale. Stând la această zonă de “lounge”, turistul poate socializa și admira marea și epava.
Al doilea sector va avea lungimea de 70 m și va conține zona de belvedere cu formă carenei de vapor în secțiune verticală. La vest este mărginită de proprietatea privată, iar înspre est găsești deschiderea panoramică de aproape 180º către capul Tuzla, epavă, și restul falezei și a plajei, până în dreptul hotelului Forum. Este zona în care înainte trebuia să ocolești pentru a ajunge de partea cealalata iar unde acum îți poți continuă promenada. În dreptul ei se află o mică intersecție cu spații verzi adiacente.
Retrasă cu 6 metri de la marginea balustradei și de la gardul proprietății, o bancă în aceeași notă cu cea de la primul sector conturează într-o formă curbă, organică, o jardinieră cu dimensiuni mai generoase. Banca, tot din beton ca și prima, are retrageri și ieșiri pentru a permite arborilor plantați în jardinieră să umbrească cât mai mult din zona de șezut. Venind la belvedere din direcția vestică pe una din străzile perpendiculare pe direcția mării și condus de limita proprietății din zonă, traversezi jardinieră printr-o deschidere lată de 3 m și lungă de 6, în această secțiune simțind sub tălpi textura lemnului. Zona în care se regăsește acum turistul este umbrită, vegetația este mai densă și mai înaltă în dreptul trecerii. Lăsând-o în urma, calea se luminează și albastrul mării și al cerului se ivesc.
Ascensiunea de pe plajă la zona de belvedere de sus se face prin interiorul acesteia, urcând o pantă lînă de 6%. O bandă luminoasă ce se desfășoară pe toată lungimea pasajului te conduce, ridicându-se către ieșire. Cu câteva momente înaintea ieșirii la suprafață observi cerul înrămat de coroanele arborilor, iar apoi, descoperi că primii pași pe suprafața belvederii îi faci din interiorul jardinierei. Și în sens invers, traversarea pasajului este la fel de plăcut surprinzătoare: cobori într-o mare de vegetație, iar la final ți se deschide în față albastrul mării.
Pe linia de ieșire din pasaj, când urci înspre belvedere, întâmpini roata înaltă de 30 m.
Te afli acum în al treilea sector. Are formă aproximativ dreptunghiulară, cu lungimea de 280 m și lățimea de 55 m.
Perpendicular pe latura mare din vest își termină cursul patru străzi. Pe o parte din numeoasele terenuri date spre vânzare de pe aceste străzi vor fi reorganizate majoritatea cluburilor și discotecilor din zona centrală a Costineștiului.
Sosind de pe oricare din aceste drumuri, traversezi o zonă comercială cu standuri de formă circulară așezate liniar pe lungimea acestui sector. Standurile au diametrul de 3.5m, sunt realizate din lemn, iar din centru pornește cu picior o umbrelă din stuf. Frontul de standuri este permeabil fizic și vizual, între oricare două fiind un spațiu liber de 4 m. Pentru a putea deveni repere și pentru evitarea confuziei, sunt împărțite în grupuri de câte trei, grupurile diferentiindu-se între ele prin benzi de culori diferite montate deasupra nivelului ochiului.
Accentuând lungimea suprafeței dar păstrând nota fluidă pe care o are ansamblul, un pavaj din fâșii de beton se ondulează de la sud la nord, pe zona standurilor comerciale. Între aceste fâșii crește vegetație spontană joasă.
După linia standurilor, forma vegetației sectorului trei se evazează asigurând o largă deschidere vizuală către epavă. Între cele patru căi de acces se crează astfel trei zone de vegetație ce converg către mare. Acestea au dimensiuni generoase și cuprind în compoziție alei și bănci, iar cea dinspre nord găzduiește și o parcare velo și un grup sanitar. Înălțimea volumelor de vegetație scade treptat către mare, de-a lungul balustradei rămânând deschidere continuă.
Între primele două zone de vegetație de aici, pe direcția ieșirii din pasaj, se află roata din vârful căreia se deschid panorame de 360º. Deoarece reprezintă un punct de atracție iar în jurul ei se circulă intens, zona în care se află este larg deschisă, formând o piațetă în care vor putea fi organizate concerte și expoziții . Roata o să fie recunoscută ca un landmark al zonei, alături de belvedere și epavă. Este vizibilă chiar și de pe faleza sudică, ce se înaltă deasupra Golfului Francezului.
Între ultimele două zone de vegetație din sectorul 3, aproape de balustradă, te poți destinde la unul dintre cele 352 de locuri ale terasei răcoroase aflate în interiorul unei insule de ierburi joase, indigene. Vegetația scundă îți oferă vizibilitate către mare și către spațiul de promenadă din jur. Atmosfera este completată de briza marină.
În plan, cele trei tronsoane au formă curbă neregulată cu jocul maxim la belvedere, iar secțiunile verticale își schimbă concavitatea de la sud la nord, cea care da nota ansamblului fiind cea în forma carenei de vapor. Conceptul este întregit de două benzi metalice ruginite, aplicate pe fațada taluzului betonat. Simbolul Costineștiului, epava, are într-o notă contemporană corespondent pe uscat. Nemuritor în structură dar perisabil în aparentă data de scurgerea ruginii.
Zona comercială și terasa vor fi aprovizionate de pe o stradă existentă, perimetrală Costineștiului.
4.7.5. PERDEAUA DE PROTECȚIE PERIMETRALĂ
Liziera îndeplinește următoarele funcții:
• Funcția ecologică:
Reducerea poluării solului, apei, și aerului
Crearea de noi habitate
Reduce eroziunea solului
Crează un microclimat prin creșterea umidității aerului și ionizarea lui
Diminuează poluarea sonoră
Asigură protecție împotriva vânturilor (crivățul care bate din N și N-E, și austrul care bate din N-V)
• Funcția peisageră:
Crește complexitatea și valoarea peisajului
• Funcția de loisir:
Desfășurarea activităților recreative (plimbări, jogging, grătar, etc.)
Liziera va modela dezvoltarea localităților Schitu și Costinești, limitând în prima fază extinderea noului cartier din nordul stațiunii, iar mai târziu funcționând că pană verde în interiorul spațiul urban dezvoltat.
STRUCTURA LIZIEREI
Liziera este organizată pe volume vegetale de diferite înălțimi:
1) Talia I
Quercus pedunculiflora – Stejarul brumariu
este un arbore de 25-30 m înaltime :
cu ritidom crapat adânc, lastari bruni-verzui, glabri,
frunze obovat-alungite sau eliptice de 6-26 cm lungime, adânc-sinuat-lobate, cu 5-7 perechi de lobi rotunjiti, întregi, sinuati sau lobati. Fata frunzei este
verde, mată, dorsal verde-cenușiu, pubescentă.
ghindele sunt grupate câte l-4, lung pedunculate (specific), de 2,5-4 cm lungime, ovoide și sunt prinse în cupe de 1,5-2,2 cm înălțime, de formă turtită emisferică, solzii fiind cu marginile concrescute (la vârf solzii sunt îngustați, cei inferiori și mijlocii sunt gheboși).
este raspândit în silvostepă, fiind rezistent la uscăciune și arșița, în stepă vegetează satisfăcător, dacă apa freatică nu este la peste 10 m adâncime, mai ales pe cernoziomurile loessoide.
Fraxinus excelsior – Frasinul comun
răspândit în aproape întreagă Europă, la noi apare de la câmpie până la regiunile montane (1400 m altitudine), de obicei crescând diseminat în păduri de amestec.
este un arbore înalt de 30 – 40 m înălțime și diametru trunchiului peste 1 m.
ce manifestă o adaptabilitate remarcabilă față de climă.
are creșteri frumoase în stațiuni de luncă, pe soluri fertile, dar vegetează și pe soluri cu mai puțină umiditate, poate suporta inundații de durată.
are plasticitate față de lumină, în tinerețe – specie de umbră, la maturitate devine sensibil la umbrire (temperament de lumină).
polimorfismul frasinilor duce la o accentuată polivalență ecologică.
tulpina este dreaptă, cilindrică., uneori din cauza pierderii lujerului terminal, la un anumit nivel devine înfurcită.
scoarță are caractere variabile, în tinerețe este netedă, cenușie-verzuie, gălbuie sau ușor roșietică; la vârste destul de mici se formează un ritidom mărunt crăpat, cenușiu-deschis până la negricios.
coroana este ovoidă, rară, luminoasă, cu ramuri îndreptate în sus, nu acoperă bine solul.
lujerii viguroși, turtiți evident în dreptul mugurilor, cenușii sau verzui, glabri.
mugurii sunt opuși sau imperfect opuși, de culoare neagră, mată,
caracteristică; cei laterali sunt relativ mici, globuloși, cei terminali, mai mari, tetragonali; intră în vegetație devreme, înaintea mugurilor laterali, așa că pot fi surprinși de înghețurile târzii, ajungându-se astfel la infurcirea tulpinii.
frunzele mari, până la 40 cm lungime, imparipenat-compuse, au 7-11 foliole,cu lungimea de 4-14 cm, sunt sesile, ovat-lanceolate, acuminate, ușor cuneate, mărunt serate, pe dos păroase, mai ales de-a lungul nervurilor.
florile poligame, rar hermafrodite, lipsite de învelișuri florale, cu 2-3 stamine, au culoare violacee și sunt grupate în panicule, la început erecte, apoi pendente; apar înaintea frunzelor, din muguri laterali.
fructele sunt samare cenușii-gălbui, oblong-lanceolate sau eliptice, de 2-4 cm lungime și 4-6 mm lățime, la vârf trunchiate, emarginate sau mai rar acute, la bază rotunjite sau brusc îngustate, cu aripioară decurentă până la bază.
în primii ani are creștere mai înceată, se dezvoltă mai mult sistemul radicular, ulterior creșterile în înălțime ating la 30 – 40 ani maxim-ul.
după 70-80 de ani este depășit de stejar, în stațiuni optime produce 8 pâna la 10 m3/an/ha.
2) Talia II
Quercus pubescens – Stejarul pufos
arbore ce crește până la 15 – 20 m.
cu ritidom adânc crăpat, lujeri tomentosi, coroană largă, uneori mai lată decât înaltă,
cu frunze relativ mici, de 4,5 – 8 cm lungime, pieloase, oblongi sau ovate, cu 3-6 perechi de lobi, la vârf rotunjite iar la bază cordat-emarginate, la început pe ambele părți tomentoase, apoi pe față devin glabre.
ghinde sesile sau scurt pedunculate, înguste, ovoide, de 0,6-1,8 cm lungime, în cupe de 0,8-1,5 cm, prevăzute cu solzi mici, oval-lanceolați, strâns imbricați, cenușiu pubescenți.
formează păduri rare în silvostepă și stepă. Este o specie xerofită și heliofilă, rezistentă la geruri, puțin pretențioasă față de soluri; vegetează bine în stațiuni calde și uscate, pe calcare.
Acer campestre – Jugastru
arbore înalt de 10-15 m.
cu tulpina adeseori strâmba, noduroasa;
scoarta cu ritidom gros, cenusiu-galbui presarat cu pete albicioase marunte.
frunze palmat-lobate, cu 3-5 lobi, pe fata inferioara pubescente, mai ales pe nervuri, scurt petiolate. Contin un suc laptos.
flori galbene-verzui, andromonoice, grupate cate 10-20 în inflorescente corimbiforme la subsuoara unor bractei; apar o data cu frunzele.
fructe disamare cu nucula turtita, paroasa sau glabra si aripi dezvoltate în prelungire sau usor rasfrânte spre peduncul.
traiesc pâna la 100 de ani. Fructifica la 2-5 ani.
Populus tremula – Plop tremurător
rustic față de condițiile climatice, este o veritabilă specie pionieră. Față de sol are pretenții mici, fără a se compara totuși cu pinul silvestru sau mesteacănul. Vegetează destul de activ și pe soluri sărace, acide, sărăturoase sau alcaline.
este un arbore ce crește până la înălțimea de 15 – 20 m.
ce ajunge la maturitate de timpuriu, după 20 de ani, • fructifică aproape anual și abundent.
capacitatea de multiplicare vegetativă prin drajoni sau butași din rădăcini este mare. Drajonează puternic, lastarește realtiv slab.
sistemul radicular este superficial, dar bogat în ramificații subțiri și mult întins lateral.
tulpina este dreaptă, cu scoarță albicioasă-verzuie, netedă; în partea inferioară, la vârste mari, formează uneori ritodm gros, de culoare negricioasă.
coroană, ovoidală sau larg cilindrică, transparentă, afânata, bine elagata, este compusă din puține ramuri groase.
lujerii sunt obișnuiți, glabri, mai rar sericeu păroși, bruni-roșcați și lucitori.
mugurii, conici, bruni-roșcați, cu vârful ascuțit, apropiați de lujer, sunt foarte lucitori, mai mari decât la plopul alb, de 6-7 (10) mm lungime, cu 3-4 solzi; cei floriferi sunt globuloși.
frunzele dimorfice: cele de pe lujerii lungi sunt subrotunde sau lat ovate, de 4-8 cm diametru sau lungime, la vârf acute sau rotunjite, la bază trunchiate, rotunjite sau slab cordate, pe margini inegal serat-crenate, glabre, cu pețiol puternic comprimat, lung de până la 8 cm (de aceea, se mișcă la cea mia mică adiere de vânt); cele de pe lăstari sunt mai mari, de până la 15 cm lungime, ovat-triunghiulare, cordiforme, păroase pe dos. Înflorește de timpuriu, înaintea înfrunzirii.
amentii sunt mari (10-15 cm lungime), foarte păroși. Capsulele se coc la sfârșitul lunii mai. Semințele se împrăștie rapid, la distanțe foarte mari.
creșterile sunt foarte active în tinerețe, susținute până la 50-60 de ani. În stațiuni favorabile producția este de aproximativ 10 m3/an/ha. La executarea operațiunilor culturale este extras deoarece capacitatea de concurență cu speciile de bază este foarte pronunțată în tinerețe; uneori este specie de primă împădurire.
3) Talia III
Acer tataricum – arțar tătăresc
specie indigenă, răspândită în sud-estul Europei, Caucaz și Asia Vestică. Se găsește la câmpie și coline în subarboretul pădurilor de stejar și șleau.
crește ca arbust sau arbore cu înaltimea de maxim 10 m:
este mai exigent față de căldură decât jugastrul și mai tolerant față de troficitatea solului, apare pe soluri compacte, cu regim de umiditate variabil, pe soluri salinizate. Suportă bine umbrirea.
tulpina rău conformată, strâmbă și scurtă, scoarță caracteristic, ramâne netedă, cenușiu-închisă, cu nuanță roșiatică.
lujeri subțiri, ușor muchiați, brun-roșcați până la purpuriu, glabrii, lucitori, muguri mici, alipiti de lujer, roșii-bruni, cicatricele perechi se unesc printr-o linie stipelară, concavă.
Frunze ovate sau ovat-oblongi, 5-10 cm lungime, acute, scurt acerminate spre deosebire de celelalte specii indigene, întregi neregulat dublu-serate sau cel mult lobate spre bază, toamna devin roșii, foarte decorative.
flori albe-verzui, în panicule erecte, lung pedunculate, apar după înfrunzire, în luna mai.
fructe disamare glabre, nucula bombată și aripi roșii-purpurii, îndreptate înainte, suprapuse la vârf.
este o importantă specie de subarboret începând din pădurile din stepă pentru că suportă umbrirea, protejează solul, rezistă la secetă.
se utilizează în plantații pe terenuri degradate.
se folosește ca specie ornamentală în masive și perdele.
Pyrus pyraster – Păr padureț
specie indigenă, apare prin luminișuri, în silvostepă, pâna în zona dealurilor.
arbore sau arbust de până la 10 m înălțime.
prezintă o amplitudine ecologică destul de largă, rezistă la ger și spre deosebire de măr, suportă soluri grele, compacte, supuse uscăciunii prelungite.
temperament de lumină, suportă însă și o ușoară umbrire.
tulpina cu ritidom solzos, slab brazdat, coroană puternic ramificată cu ramuri spinoase și numeroase brahiblaste.
lujerii slab muchiați, brun lucitori, glabri.
mugurii ovoid-conici, vârful ascuțit, departat de lujeri, glabri lucitori.
frunzele mici, 2-5 cm, lat-eliptice sau rotund-ovate, vârful acut, baza rotunjită sau usor cordată, pe margine întregi sau fin dințat-serate, glabre, pieloase, pe față verzi-închis lucitoare, petiolul cât limbul sau mai lung.
florile corimbe umbeliforme, albe, înflorește abundent.
fructele poame obovoidale sau globuloase, de pâna la 3 cm lungime sau diametru, la vârf cu resturi de caliciu; la maturitate sunt verzi sau cafenii, astringente, înecăcioase.
rusticitatea ecologică recomanda părul păduret pentru utilizarea în culturi, pe terenuri degradate.
4) Strat arbustiv
Ligustrum vulgare – Lemn câinesc
arbust ce crește până la 4 m înălțime.
originar din Europa, Africa de Nord și Asia Mica, este unul din cei mai comuni arbuști de la noi, în zonele de deal și câmpie.
prezintă amplitudine ecologică mare, rezisță la ger și secetă, crește bine pe soluri diferite, afânate, aerisite.
suportă umbrirea în tinerețe, se dezvoltă bine în teren descoperit, suportă poluarea.
tulpina este ramificată de la bază, cu scoarța cenușie-brună.
lujerii sunt subțiri, cenușii, fin păroși, cu lenticele evidente spre bază, ce prin strivire lasă un miros neplăcut; mugurii imperfect opuși sau opuși, ovo-conici, alipiți de lujer, cu solzi desfăcuți, verzi, cu vârful brun.
fructele, bace globuloase, de 6-8 mm diametru, negre, lucitoare cu 1 – 4 semințe elipsoidale, rămân pe lujeri și peste iarnă.
se înmulțește ușor prin drajoni, marcote și butași.
acoperă bine solul, îl structurează cu rădăcinile sale bogate, suportă tunderea.
Rhamnus catharticus – Verigariu, spinul cerbului
arbust ce atinge înălțimea de 2-3 m și crește în zone umbrite.
arbust indigen, comun în țară, frecvent întâlnit în lizierele pădurilor, subarboretul pădurilor de stejar, tufărișuri, de la câmpie (silvostepă) și de deal
tulpină înaltă de 2-3 m, cu scoarță brună ce se exfoliază în inele; lemn tare, greu.
lujeri cenușii, frecvent terminați cu un ghimpe.
frunze opuse, eliptice, cu nervuri arcuite, pe margini crenat-serate, lungi de 4-8 cm, glabre.
Viburnum lantana – Darmox
arbust cu înalțimea de 3 – 4 m ce agrează semiumbra și umbra. Specie indigenă, originară din Europa și vestul Asiei, frecventă la noi din silvostepă până în regiunile montane.
vegetează des pe soluri uscate, revene, scheletice, calcaroase, rezistă la secetă.
produce constant din baza tulpinii lăstari robuști, drepți, foarte flexibili, acoperiți, ca și întreaga plantă cu o pâslă gălbuie, de peri stelați.
frunzele mari, de 5-12 cm lungime, sunt ovate sau alungit-ovate, cordiforme, mărunt dințate, aspru-pubescente pe față și abundent stelat-tomentoase, de culoare cenusie, pe dos.
florile, complete, albe sau palid-rozee, asezate în cime umbeliforme, de 6-10 cm diametru, stelat-pubescente de-a lungul axului inflorescentelor și pedicelilor.
Euonymus verrucosus – Salba râioasa
arbust cu înăltimea de 2 – 3 m ce traiește la umbră.
areal european și asiatic. La noi este element de subarboret la câmpie și dealuri. Ecologic se aseamană cu Euonymus europeus, suportă mai greu seceta și uscaciunea, preferă stațiuni umbrite și suficient de umede.
lujerii verzi, mai subtiri, nemuchiați, aproape rotunzi, prevăzuți cu numeroase verucozități, de culoare brună-închis, caracteristice.
frunzele opuse, mai mici, de 3-6 cm lu n gmie și 2-5 cm lățime, sunt ovatlanceolate sau alungit-eliptice, acuminate, la bază rotunjite sau îngustate, mărunt crenat-serate; petioli mai scurți, de numai 0,2-0,3 cm.
fructul este o capsulă, cu patru lobi, de culoare roz, de cca. 1 cm diametru.
drajonează mai slab, crește mai încet.
Cotinus coggygria – Scumpie
este specie arbustivă, de 1-3 m înălțime, traiește la lumină și semiumbră.
se găseste în subarboretul padurilor de stejar din Dobrogea și Banat și se ridică insular pâna la deal, sau chiar și în regiunile montane.
formează tufe arbustive, iubitoare de căldura, rezistă la secetă.
este nepretențioasă față de sol, înflorește mai bine pe soluri sărace, rezistă la fum.
are scoarță fină, solzoasă, care conține tanin în cantități mari.
lujerii, roșcați, glabri, lucitori, la tăiere secretă un suc lăptos, prin zdrelire au miros de morcov; mugurii mici, ovoizi sau ovo-conici, au câțiva sozi carenati, fin ciliati.
frunzele alterne, înghesuite spre vârful lujerilor, simple, obovate sau eliptice, de câte 3-8 cm lungime, prezintă vârfuri rotunjite sau slab emarginate, pe margini întregi. Ele de asemenea, lasă miros morcov, conțin mult tanin și toamna capată colorit foarte frumos, de la galben până la purpuriu.
florile poligame mici, de cca. 3 mm diametru, au petale verzui-galbui, stau grupate în panicule mari, terminale, afânate, cu numeroși pedunculi sterili, care cresc mult după înflorire, când devin foarte părosi, cenușii sau purpurii-violeți, foarte decorative.
fructele drupe uscate, mici, de 3-4 mm diametru, sunt negricioase.
lăstărește și marcotează ușor, drajonează mai slab.
crește repede la început, la un an lăstarii pot avea 1 m înaltime.
5) Vegetație ruderală de-a lungul căii ferate
Rosa canina – Măceșul
specie care nu suportă umbrirea și de aceea se instalează numai în rărituri de păduri de foioase sau pe marginea acestora, locuri poienițe, pe coaste cu expoziție însorită, în pășuni și fînețe, pe marginea drumurilor și a cailor ferate.
față de sol este una din cele mai puțin pretențioase specii, vegetând inclusiv pe cele sărace, pietroase, scheletice, erodate sau supuse eroziunii, chiar pe pante mari; nu rezistă doar în turbării și terenuri înmlăștinate.
are o rezistentă deosebită la temperaturi scăzute, la geruri de -25° … -30° nefiind afectate decît ramurile de un an. Are cerințe reduse și față de umiditate.
umiditatea atmosferică crescută influențează negativ continutul în vitamina C.
altitudinal se ridică de la nivelul mării pîna în etajul montan (la cea 1200 m).
datorită cerințelor ecologice reduse, mai ales cele față de sol, nu se poate pune problema scoaterii din circuitul agricol a unor suprafețe pentru cultura maceșului;
acesta se pretează la plantare pe dealuri cu pante mai greu valorificabile de alte specii, la lucrări de îmbunatatiri funciare (în amestec de specii antierozionale, garduri vii).
Crategus monogyna – Păducel
Arbust pînă la arbore scund de 3 – 8 m, spinos.
Tulpina scundă, neregulată, cu coroană rară, pendentă, ajungînd de multe ori la suprafața solului.
Specie puțin pretențiosă față de sol și climă,cu caracter xerofit. Se acomodează la condițiile cele mai variate, preferând totuși stațiuni călduroase și pante însorite.
De asemenea, se acomodează la soluri foarte variate, chiar pe cele mai uscate și compacte.
Pretenții ceva mai ridicate față de lumină.
Se întinde din zona de stepă unde formează tufărișuri, pînă în zona de deal și chiar munte, în lizierele pădurilor sau în stratul de arbuști al pădurilor mai luminoase (în special stejar); invadant în pășuni și poiene.
Uneori poate forma masive întinse.
Prunus spinosa – Porumbar
tufă deasă, înaltă de 1 – 3 m.
Plantă extrem de rustică, puțin pretențioasă la condițiile de mediu.
Este un arbust foarte rezistent la secetă, chiar prelungită, precum și la ger, chiar cînd solul este dezvelit.
Este plantă de lumină directă, nu suportă umbrirea.
Cerințe foarte reduse față de sol, putând vegeta pe soluri compacte, lutoase sau luto-argiloase, ca și pe locuri pietroase.
Deoarece drajonează puternic, se manifestă ca plantă invadantă.
Altitudinal se întâlnește în zona de cîmpie și cea colinară, în luminișuri și margini de păduri, terenuri necultivate, coaste pietroase și însorite, răzoare, margini de drumuri și căi ferate, pășuni și finețe neîngrijite.
Prunus fruticosa – Cireșul pitic
Este un arbust de până la 1 m înălțime.
Are tulpini uneori târâtoare; lujeri bruni-roșcați , cu o pieliță cenușie; muguri mici și îndepărtați de lujer.
Frunzele de 2 până la 5,5 cm lungime sunt eliptic-odovate, obtuze la vârf și îngustate la bază, pe margini crenat-serate, de culoare verde întunecat, lucitoare, cu pețiol de 5-12 mm lungime.
Flori albe mici de 1,5 cm diametru, câte 2-4 în fascicule umbelate. Apar în aprilie-
mai. Formează fructe globuloase de 1 cm diametru roșii închis cu gust acrișor, drajonează abundent.
Specie indigenă, ajunge spre est pană ân siberia; la noi crește sporadic, în stațiuni xerofitice din Dobrogea, din Câmpia Muntenie și a Transilvaniei, precum și în unele regiuni colinare, pe versanții însoriți, calcaroși. Interesează ca specie de prima împădurire, în silvostepă și în stațiuni uscate din zona forestieră.
Vegetația subarbustivă este formată din specii spontane ca: Vinca herbacea, Festuca pratensis, Trifolium hibridum, Plantago major, Convulvulus arvensis, Datura stramonium, Festuca valesiaca, Achillea neilreichii, Centaurea stenolepis, Lolium perene, etc.
ETAPIZAREA PLANTĂRILOR
Pentru ca fiecărei specii să i se acorde aceeași șansă de supraviețuire la sădire și să se dezvolte în condiții optime, au fost organizate trei perioade diferite de plantare.
În etapa 1 (corespunzatoare anului 1 de sădire) vor fi plantate toate speciile ce necesită lumina și majoritatea arborilor care rezistă în situația actuală.
Etapa 2 (corespunzatoare anului 5 de sădire) cuprinde plantarea speciei Populus tremula, care datorită drajonării și dezvoltării rapide, daca ar fi fost plantată de la început, ar fi devansat în creștere alte specii și le-ar fi invadat, periclitându-le buna dezvoltare.
Exemplarele speciei Viburnum lantana vor fi plantate tot acum, când zona de semiumbră necesară dezvoltării sale este asigurata de plantele prinse în prima etapă.
În etapa 3 (corespunzatoare anului 7 de sădire) sunt plantate speciile care au nevoie de umbră. Specia Euonymus verrucosus necesită o pondere a umidității mai ridicată, necesitate ce este îndeplinită acum de microclimatul format de speciile dezvoltate în prima și a doua etapă.
ETAPA I, anul 1:
Quercus pedunculiflora;
Fraxinus excelsior;
Quercus pubescens;
Acer campestre;
Pyrus pyraster;
Cotinus coggygria;
Rosa canina;
Crategus monogyna;
Prunus spinosa; • Prunus fruticosa.
ETAPA II, anul 5:
Populus tremula; • Viburnum lantana.
ETAPA III, anul 7:
Acer tataricum;
Ligustrum vulgare;
Rhamnus catharticus;
Euonymus verrucosus.
STUDIU DE ÎNSORIRE/UMBRIRE
Structurate pe înălțime, speciile cele mai mari le umbresc numai pe cele care necesită acest lucru, celelalte fiind plantate către extremitățile în care primesc necesarul lor de lumină. Ca ansamblu, vara, liziera umbrește până în jurul orei 13:00 zona din nord-vestul sau, între orele 13:00 – 15:00 zona de nord, dupa care umbra se înclină înspre nord-est.
De regula, în jurul orei 20:00, soarele nu mai are puterea necesara pentru a imprima
umbre conturate clar. Acestea devin difuze și se pierd în ansamblu, cerul reflectând lumina uniform.
4.7.6. TRAMA STRADALA
Aplicarea CSS pe statiunea Costinești
Nevoia de polarizare a extremităților Costineștiului pentru evitarea aglomerării turiștilor în centrul și pentru o folosire uniformă și controlată a stațiunii, atrage după sine concentrări de funcțiuni în special de natură comercială. Străzile actuale, nefiind gândite pentru un aport mare de trafic de mai multe tipuri (pietonal, auto, velo) se vor bloca, situația dând naștere unor conflicte de circulatie. De asemenea există o discrepanța proportională între fondul construit și cel vegetal.
Reducând numărul de mașini din Costinești în intrasezon prin limitarea accesului auto al turiștilor (aprox. 50% din turiști intervievași au declarat ca vin în sejur cu mașina), în stațiune vor rămâne în libera circulație doar autovehiculele celor aproape 3000 de locuitori. La un număr maxim presupus de 1000 mașini ale rezidenților, mai puțin de 200 circulă zilnic pe străzile din extremitatea nordică.
Acest nou tip de trama se adresează urmatoarelor posibilități de transport: auto, velo, circulatie pietonală și transport în comun. Numărul mic al autovehiculelor permite transformarea tramelor în zone pentru traficul pietonal și velo, fără a-l bloca pe cel auto, prin reducerea numărului de 2 benzi la una singură cu sens unic sau prin micșorarea lățimii benzilor auto. Spațiul rămas liber este folosit în favoarea comunității prin construirea unor benzi plantate ce separă carosabilul de trotuar sau de pista velo nou implementată, și astfel echilibrând raportul vegetal-construit.
Pe drumul județean din localitate, între alveolele verzi construite ce se succed longitudinal, se vor amenaja spații de parcare pentru mașinile riveranilor.
Lățimea unei benzi auto este limitată de dimensiunile fizice ale automobilelor și camioanelor la un interval între 2.7 si 3.5 metri (lățimea medie a unui automobil sport este de 1.9 m). Contextul și viteza prevăzută sunt factorii ce determină latimea minimă necesară unei benzi de circulație.
Traficul pietonal de pe aceste străzi, născut datorită pozitionării cazărilor față de plaja, zona noului parc și față de cluburi, va atrage dupa sine diverse tipuri de comerț. Folosirea bicicletelor va fi încurajată și aici ca și în restul stațiunii, fiind o alternativă convenabilă la folosirea autoturismului. Toate acestea, împreună cu spațiul verde și permisibilitatea riveranilor de a-și folosi vehiculele private, sunt compuse unitar și functional. Spațiul, odată construit în principal pentru mașini, este acum dat în folosință pietonilor și bicicliștilor, zona find transformată prin indicatoare rutiere în zona pietonală, iar puținii șoferi ce traversează zilnic strada sunt nevoiți să conducă cu nu mai mult de 30 km/h și cu atenție sporită.
STRUCTURA TRAMEI STRADALE
Jumatatea nordică a stațiunii Costinești este alcătuită din:
DJ 394 cu lățimea profilului de 20 m;
3 străzi cu profiluri de 15 m;
8 străzi cu profiluri de 12.5 m;
5 străzi cu profiluri de 11 m dintre care 3 vor avea sens unic;
3 străzi cu profiluri de 9 m;
5 străzi cu profiluri de 7 m; • Faleza cu profilul de 12.5 m.
Trăsături comune:
Toate străzile prezintă trotuare (lățimile variază);
Distanțele dintre arborii de pe aliniamentele stradale variază, aliniamentul fiind modelat în funcție de accesele auto și pietonale către proprietăți.
Toate străzile prezintă spații verzi longitudinale.
În cazurile în care este necesară traversarea auto a unui spațiu verde pentru accesarea proprietății private, traversarea se face pe grilajele metalice montate pe spațiile verzi.
Grilajele, oferă rezistentă și durabilitatea necesarii funcționării pentru un timp îndelungat, fiind confecționate din oțel galvanizat. Printre barele grilajului plantele vor avea loc să crească, oferind continuitate vizuală benzii verzi.
Toate străzile, trotuarele și pistele velo au pantă de scurgere de 2%.
Toate străzile vor avea cablurile de rețea electrică, telefonie fixă, TV, etc. îngropate în pământ.
Trăsături parțial comune:
Profilurile de 20 m, 15 m, 12.5 m, 11m cu sens unic, 7 m și faleza prezintă piste velo;
Profilurile de 20 m, 15 m, 12.5 m, 11 m, 9 m și faleză prezintă cel puțin un aliniament de arbori. Spațiile verzi dintre arbori sunt create sub forma unor jardiniere în care apa pluviala se poate colecta și infiltra în sol mai rapid și mai ecologic, filtrandu-se prin straturile de drenaj. Aceste străzi devin culoare verzi în cadrul orașului și au importantă ecologică.
Pe străzile pe care pistele velo nu sunt despărțite de carosabil printr-o bandă verde, sunt montați stâlpi (h = 0.6 m, d interax = 2 m) pentru oferirea siguranței bicicliștilor și evitarea parcărilor nedorite. Stâlpii sunt distanțați în dreptul accesului auto către proprietăți. Excepție de la montarea stalpilor de protectie fac tronsoanele de faleză pe care în timpul sezonului estival este interzisă circulația auto .
Străzile cu profiluri de 12.5 m, 9 m, și 7 m au benzile carosabile de dimensiuni minime (2.7 m). Aceasta se datorează ori lățimii mici a străzii, ori pentru că traversează o zonă înțesată de pietoni, unde viteza maximă de circulație auto este de
30 km/h și o lățime mai mare a benzii ar fi fost de prisos.
Profil stradal – 20 m
Trăsături caracteristice:
Are cea mai mare suprafață de spații verzi și 5 aliniamente de arbori;
Este singura stradă care prezintă parcări paralele. Acestea alternează cu spații verzi.
Profil stradal – 15 m
Trăsături caracteristice:
Prezintă 5 aliniamente de arbori. Profil stradal – 9 m
Trăsături caracteristice:
Există un singur aliniament de arbori care se află de-a lungul trotuarului estic pentru că acesta ar fi în mod normal cel mai însorit. Trotuarul vestic primește umbră parțială de la fondul construit înalt. Profil stradal – 7 m
Trăsături caracteristice:
Are cea mai îngustă bandă verde – 20 cm. Aceasta desparte pista velo de trotuarul adiacent. Pe marginea dinspre trotuar a benzii, este montat un gard subțire, cu înălțimea de 40 cm. Pe acesta cresc specii rustice precum: volbură – Convulvulus arvensis, măzăriche – Lathyrus odoratus și Vicia dumetorum.
Pista velo are lățime minima recomandată: 1.7 m. Faleza – 12.5 m
Trăsături caracteristice:
Începând de la Vest spre Est, are în componență următoarele benzi: trotuar, spațiu verde longitudinal cu aliniament de arbori, carosabil cu sens dublu de circulație, pistă velo și spațiu verde/acostament.
În intrasezon, carosabilul este oprit circulației auto și pe partea cu aliniamentul de arbori sunt montate standuri comerciale cu acoperiș de pânză albă, având rol de umbrar.
Restul de carosabil devine spațiu pietonal. Pe acostament este construită o rigolă de colectare a apelor pluviale.
Străzile cu profiluri de 12.5 m și de 11 m (cu sens unic și dublu) nu prezintă trăsături unice.
Sunt propuse o serie de parcări amenajate pentru riveranii care nu au suficient spațiu în curte pentru mașină/i. Vor fi construite în spații date spre vânzare, și vor acoperi uniform zona nordică pentru accesul facil al riveranilor. Pavajul este construit din beton permeabil, cu rol ecologic.
BIBLIOGRAFIE
N. Doniță, A. Popescu, M. Păucă Comănescu, S. Mihăilescu, IA Biriș. Habitatele din România. Editura Tehnică Silvică, București, 2005.
RW Buttler. Tourism, Environment and sustainable development, vol. III. Editura Routledge, Londra, 2004
P. Miu, T. Cristea. Costinesti, pagini de istorie locala. Editura Ex Pont, Constanta, 2005
R. Assunto. Peisajul și estetica. Editura Meridiane. București, 1986.
Dincă. Teoria peisajului. Editura Universității. Oradea, 2005
R. Peccia. Greater Bozeman Area Transportation Plan. 2007
Institute of Transportation Engineers. Context Sensitive Solutions in Designing
Major Urban Thoroughfares for Walkable Communities. 2006
N. Stamatiadis, B. Psarianos. International Perspectives on Urban Street Design. 2006
AF Iliescu. Arhitectura Peisageră. Editura Ceres. București 2003
M. Georgescu. Botanică Sistematică. Editura Sigma. 2000
Charles River Watershed Association. Green Streets Guide for Allston Brighton. 2008
C. Drăgulescu. Fitocenozele din România. Editura Ars Docendi. București, 2008 14) A.Galbinasu, I. Bogdan, M. Ungureanu, IPTANA. Monografie (cap. 6). 2008
M. Paun, L. Palade. Flora Spontană – Sursa de plante pentru spațiile verzi. Editura Scrisul Românesc. Craiova, 1976
AASHTO. Green Book – A Policy on Geometric Design of Highways and Streets, Editia 5 [2004].
Dr. Stefan Constantinescu. Studiul dinamicii țărmului românesc cu faleza la sud de Capul Tuzla în vederea estimării potențialului de risc. București, 2004
CW Harris, NT Dines. Time-Saver Standards for Landscape Architecture. 1998
Petrică Miu. Costinești – Taramul de dragoste al soarelui. Constanța, 2006. Ed. Crizon
Buzdugan Gheorghe, Rezistența materialelor, Ed. Didactică și Pedagogică, București 1983;
Hans F. Burcharth, Stephen J. Hawkins, Barbara Zanuttigh, Alberto Lamberti, Environmental Design Guidelines for Low Crested Coastal Structures, Ed. Elsevier, Anglia, 2007;
George A. Knox, The ecology of seashores, CRC Press LLC, SUA, 2001;
Vidal C., M.A. Losada, E.P.D., Mansard Stability of Low-Crested Rubble-Mound
Breakwater heads, Journal of Waterway, port, coastal and Ocean Engineering, 1995; 25) Koerner R., Designing with geosynthetics. Prentice-Hall, New York, 1990;
26) Dr. Ing. Dan V. Turda, Lemnul în construcții, AIC Info, 2004; Articole:
AF Ionescu. Constanța, un județ poluat. Ziarul Romania Libera (15 dec. 2006)
A. Dumitrescu, D. Manolache. Poluarea vizuală. Revista de Ecologie Industrială, 2001
J. Ritter. Complete streets program gives more room for pedestrians, cyclists. USA Today, 2007
M. Moynihan. Sustainable Streetscape. The Architects Newspaper, 2009
Aurora Municipal Code. Aurora Urban Street Standards In Transit Oriented Developments and Urban Centers. 2007
Center for Transportation and the Environment North Carolina State University. Rezultate ale întâlnirii AASHTO/FHWA. Context Sensitive Solutions Strategic Planning Process Summary Report.. 2007
Lene Herrstedt, Kenneth Kjemtrup, Danish Road Directorate. An Improved Traffic Environment, A Catalogue of Ideas. 1993
Presto Geosystems. Vegetated Case Study Summarry 1. 2008
Publicația de presă “Dobrogea Nouă”. 1950-1989
Dr. Ion Ghinoiu, Peisajele (Civilizațiile) Etnografice – cap. II., publicație, Atlasul Etnografic Român;
Articol, Mangor Karsten, Shoreline Management Guidelines, DHI Water and Environment, pag. 294, 2004;
Articol, Grigore Baboianu, Stuful din Deltă are succes nebun în Occident, Replica de
Constanța, 3.03.2007; Surse web:
Ministerul Mediului si Padurilor – http://www.mmediu.ro
Declaratii ale Societatii de Explorari Oceanografice si Protectie a Mediului Marin
“Oceanic Club” – http://www.telegrafonline.ros
http://www.tndtownpaper.com
http://www.contextsensitivesolutions.org
http://www.altaplanning.com
http://www.completestreets.org
http://www.wikipedia.com
http://www.urbanism.org
http://www.scritube.com/biologie/botanica
http://www.e-architect.co.uk/spain/benidorm_seafront.htm
http://www.abitare.it/it/architecture/reconstructing-the-idea-of-paradise/
http://www.archdaily.com/61529/benidorm-seafront-oab/
http://studiobanana.tv/2010/10/11/benidorm-west-beach-promenade-carlos-ferraterxavier-marti/
http://www.coolic.com/2008/09/earth-houses.html, Earth House, 13.09.2008;
http://www.ngs.noaa.gov/PROJECTS/Wetlands/Barren_Is/, Articol, R. Takacs, The Barren Island Restoration Project, 26.11.2001;
http://www.condo.ro/, Reka Rozsnyai, Arhitectura ecologică: High Tech vs. Low Tech, 3.09.2008;
http://architecture.about.com/od/20thcenturytrends/ig/Modern-Architecture
BIBLIOGRAFIE
N. Doniță, A. Popescu, M. Păucă Comănescu, S. Mihăilescu, IA Biriș. Habitatele din România. Editura Tehnică Silvică, București, 2005.
RW Buttler. Tourism, Environment and sustainable development, vol. III. Editura Routledge, Londra, 2004
P. Miu, T. Cristea. Costinesti, pagini de istorie locala. Editura Ex Pont, Constanta, 2005
R. Assunto. Peisajul și estetica. Editura Meridiane. București, 1986.
Dincă. Teoria peisajului. Editura Universității. Oradea, 2005
R. Peccia. Greater Bozeman Area Transportation Plan. 2007
Institute of Transportation Engineers. Context Sensitive Solutions in Designing
Major Urban Thoroughfares for Walkable Communities. 2006
N. Stamatiadis, B. Psarianos. International Perspectives on Urban Street Design. 2006
AF Iliescu. Arhitectura Peisageră. Editura Ceres. București 2003
M. Georgescu. Botanică Sistematică. Editura Sigma. 2000
Charles River Watershed Association. Green Streets Guide for Allston Brighton. 2008
C. Drăgulescu. Fitocenozele din România. Editura Ars Docendi. București, 2008 14) A.Galbinasu, I. Bogdan, M. Ungureanu, IPTANA. Monografie (cap. 6). 2008
M. Paun, L. Palade. Flora Spontană – Sursa de plante pentru spațiile verzi. Editura Scrisul Românesc. Craiova, 1976
AASHTO. Green Book – A Policy on Geometric Design of Highways and Streets, Editia 5 [2004].
Dr. Stefan Constantinescu. Studiul dinamicii țărmului românesc cu faleza la sud de Capul Tuzla în vederea estimării potențialului de risc. București, 2004
CW Harris, NT Dines. Time-Saver Standards for Landscape Architecture. 1998
Petrică Miu. Costinești – Taramul de dragoste al soarelui. Constanța, 2006. Ed. Crizon
Buzdugan Gheorghe, Rezistența materialelor, Ed. Didactică și Pedagogică, București 1983;
Hans F. Burcharth, Stephen J. Hawkins, Barbara Zanuttigh, Alberto Lamberti, Environmental Design Guidelines for Low Crested Coastal Structures, Ed. Elsevier, Anglia, 2007;
George A. Knox, The ecology of seashores, CRC Press LLC, SUA, 2001;
Vidal C., M.A. Losada, E.P.D., Mansard Stability of Low-Crested Rubble-Mound
Breakwater heads, Journal of Waterway, port, coastal and Ocean Engineering, 1995; 25) Koerner R., Designing with geosynthetics. Prentice-Hall, New York, 1990;
26) Dr. Ing. Dan V. Turda, Lemnul în construcții, AIC Info, 2004; Articole:
AF Ionescu. Constanța, un județ poluat. Ziarul Romania Libera (15 dec. 2006)
A. Dumitrescu, D. Manolache. Poluarea vizuală. Revista de Ecologie Industrială, 2001
J. Ritter. Complete streets program gives more room for pedestrians, cyclists. USA Today, 2007
M. Moynihan. Sustainable Streetscape. The Architects Newspaper, 2009
Aurora Municipal Code. Aurora Urban Street Standards In Transit Oriented Developments and Urban Centers. 2007
Center for Transportation and the Environment North Carolina State University. Rezultate ale întâlnirii AASHTO/FHWA. Context Sensitive Solutions Strategic Planning Process Summary Report.. 2007
Lene Herrstedt, Kenneth Kjemtrup, Danish Road Directorate. An Improved Traffic Environment, A Catalogue of Ideas. 1993
Presto Geosystems. Vegetated Case Study Summarry 1. 2008
Publicația de presă “Dobrogea Nouă”. 1950-1989
Dr. Ion Ghinoiu, Peisajele (Civilizațiile) Etnografice – cap. II., publicație, Atlasul Etnografic Român;
Articol, Mangor Karsten, Shoreline Management Guidelines, DHI Water and Environment, pag. 294, 2004;
Articol, Grigore Baboianu, Stuful din Deltă are succes nebun în Occident, Replica de
Constanța, 3.03.2007; Surse web:
Ministerul Mediului si Padurilor – http://www.mmediu.ro
Declaratii ale Societatii de Explorari Oceanografice si Protectie a Mediului Marin
“Oceanic Club” – http://www.telegrafonline.ros
http://www.tndtownpaper.com
http://www.contextsensitivesolutions.org
http://www.altaplanning.com
http://www.completestreets.org
http://www.wikipedia.com
http://www.urbanism.org
http://www.scritube.com/biologie/botanica
http://www.e-architect.co.uk/spain/benidorm_seafront.htm
http://www.abitare.it/it/architecture/reconstructing-the-idea-of-paradise/
http://www.archdaily.com/61529/benidorm-seafront-oab/
http://studiobanana.tv/2010/10/11/benidorm-west-beach-promenade-carlos-ferraterxavier-marti/
http://www.coolic.com/2008/09/earth-houses.html, Earth House, 13.09.2008;
http://www.ngs.noaa.gov/PROJECTS/Wetlands/Barren_Is/, Articol, R. Takacs, The Barren Island Restoration Project, 26.11.2001;
http://www.condo.ro/, Reka Rozsnyai, Arhitectura ecologică: High Tech vs. Low Tech, 3.09.2008;
http://architecture.about.com/od/20thcenturytrends/ig/Modern-Architecture
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Restructurarea Functionala Si Remodelarea Peisajului In Statiunea Costinesti (ID: 145988)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.