RESTAURAREA ZONEI FRONTALE DENTARE SUPERIOARE CU AJUTORUL PROTEZELOR PARTIALE FIXE INTEGRAL CERAMICE TIP CAD-CAM-OXID DE ZIRCONIU Coordonator… [303121]

UNIVERSITATEA ’’OVIDIUS’’ [anonimizat]-OXID DE ZIRCONIU

Coordonator științific:

Ș.L. Univ. Dr. Duță Mihaela Absolvent: [anonimizat]

2017

CUPRINS

Motivația………………………………………………………………………

Partea generală

Capitolul 1 Proteza parțială fixă: definiție, indicații, contraindicații, alcătuire,

schemă, clasificare………………………………………………………………………………..

Capitolul 2 Proteza parțială fixa integral ceramică: definiție, indicații, contraindicații, alcătuire, schemă, clasificare………………………………………………………………………………..

Capitolul 3 [anonimizat] a protezei parțial fixă……………………………..

Capitolul – Coroanele dentare pe suport de zirconiu…………………………………………………………

Capitolul 4 Oxidul de zirconiu……………………………………………………………………………….

4.1 Zirconiul in stomatologie……………………………………………………………………..

Partea personală

Motivația

Protezarea fixă este o ramură a [anonimizat], prin piese protetice (confecționate în afara cavității bucale) [anonimizat], [anonimizat]/sau combinații ale acestora (metal-[anonimizat], metal-materiale compozite), care nu pot fi deplasate din cavitatea bucală de către pacienți. în cadrul restaurărilor protetice fixe există o [anonimizat], se pot deplasa (dezinser) [anonimizat] (demontabile), fie și de către pacient (mobilizabile).

Aceste categorii de proteze mobilizabile și demontabile păstrează aproape toate caracteristicile protezelor fixe: [anonimizat]-parodontale.

[anonimizat] a evoluat iar protezele parțiale fixe au ajuns să fie confecționate din materiale tot mai fizionomice.

Am ales să aprofundez această lucrare datorită raspândirii tot mai mari în restaurările dentare.

Estetica dentară a devenit o [anonimizat], cât și pentru pacienți. [anonimizat]-facial al pacienților.

Refuzul pacienților de a purta o [anonimizat] a [anonimizat]. Zirconiul sub stratul de ceramică în loc de metal nu transpare iar lucrarea protetică are aspectul unui dinte natural.

[anonimizat] o biocompatibilitate superioară față de aliajele de metal.

Partea generală

Capitolul 1

Proteza parțială fixa

Protezarea fixă este o ramură a [anonimizat]te, prin piese protetice (confecționate în afara cavității bucale) din metal, polimeri, materiale compozite, ceramică și/sau combinații ale acestora (metal-polimeri și metal-ceramică, metal-materiale compozite), care nu pot fi deplasate din cavitatea bucală de către pacienți. în cadrul restaurărilor protetice fixe există o categorie de proteze care, totuși, se pot deplasa (dezinser) de pe câmpul protetic, fie doar de către medic (demontabile), fie și de către pacient (mobilizabile). Aceste categorii de proteze mobilizabile și demontabile păstrează aproape toate caracteristicile protezelor fixe: volum egal sau mai mic decât al dinților naturali, prezintă ungrad înalt de imobilitate în cursul dasfășurării funcțiilor ADM și transmit forțele masticatorii osului prin mecanisme dento-parodontale.

Realizarea unei restaurări protetice fixe include, pe lângă actul terapeutic propriu zis derestaurare protetică, elaborarea unui diagnostic și plan terapeutic corect, o eventuală terapie parodontală adecvată întreținerii unor țesuturi cu alte raporturi decât dinții naturali (piese protetice din diferite materiale), prevenirea apariției unor defecțiuni ulterioare și mai ales o educație sanitară specifică domeniului.

Desigur, că în cursul desfașurării unei terapii derestaurare protetică fixă, practicianul recurge și la acte terapeutice proprii altor domenii stomatologice, ca și chirurgia orală, endodonția, ortodonția, etc. Uneori competența lui fiinddepășită, el va apela la alți colegi de specialități diferite.

O restaurare protetică fixă poate deveni o „parte" din ADM, fiind asimilată și tolerată perfect de organism sau dimpotrivă, ea poate provoca pacientului doar disconfort și iatrogenii.

Calitatea restaurării depinde de elaborarea planului de tratament, cunoștințele și îndemânarea practicianului pe de-o parte, iar pe de altă parte, de terenul și reactivitatea pacientului.

1.1 FUNCTIILE PROTEZELOR FIXE

Cele mai importante funcții pe care trebuie să le îndeplinească o proteză fixă sunt, după Körber, următoarele:

Transmiterea fiziologică a forțelor masticatorii din punct de vedere al intensității și sensului acestora la nivel desmodontal;

Adaptarea reliefului lor ocluzal conform suprafețelor ocluzale ale antagoniștilor;

Să nu realizeze prematurități statice și interferențe în dinamica mandibulară:

Să participe la realizarea stopurilor ocluzale multiple simetrice și simultane concomitent și împreună cu restul dinților naturali (dacă este cazul);

Să participe la procesul de analiză și sinteză al stimulilor proveniți de la proprioceptorii des modontali prin recunoașterea corpilor străini și a unor particule alimentare în vederea sincronizării mișcărilor mandibulare m cursul masticației și a unor mecanisme de protecție în general;

Să contribuie la secționarea, respectiv triturarea eficientă a elementelor m cursul masticației;

Prin design-ul și calitatea suprafețelor lor să protejeze parodonțiul marginal și să faciliteze autocurățirea;

Să contribuie la menținerea dimensiunii verticale de ocluzie;

Să nu perturbe oprirea mișcării terminale a mandibulei pe parcursul efectuării contactelor dento-dentare din RC;

Să satisfacă toate cerințele biostatice în special la nivelul zonelor de sprijin;

Să contribuie la menținerea curburii arcadelor unde se inseră sau pe care le reconstituie în totalitate;

Să refacă aspectul fizionomic.

PROTEZELE FIXE sunt reprezentate de proteze unidentare sau microproteze si proteze pluridentare sau punți.

1.2 INDICAȚIILE PROTEZEI FIXE:

Distrucții coronare în suprafață și profunzime prin complicații ale proceselor carioase;

Coroane cu obturații voluminoase, pereți de smalț subțiri sau subminați în iminență de fractură;

Procese de atriție și abrazie;

Leziuni coronare prin distrofii de gradul I și II;

Corecția anomaliilor de formă, volum și / sau poziție ori discromii;

Imobilizarea unor dinți mobili în cazul unei punți fiind utilizate ca si elemente de agregare.

1.3 CONTRAINDICAȚIILE PROTEZEI FIXE:

La pacienți mai tineri, sub 20 de ani – prin șlefuire se pot deschide camere pulpare deoarece sunt mai mari pana la aceasta vârstă;

Dinți cu mobilitate avansată;

Coroane dentare prea scurte;

Cavitatea orală neigienizată;

Dinți fară antagoniști;

Implantare deficitară, cu rădăcina prea scurtă;

Procese patologice apicale netratate ori incorect tratate;

Leziuni adânci, prea extinse;

Unele afecțiuni generale;

Psihoze acute;

Maladii cardiovasculare (infarct miocardic recent, bradicardie, tahicardie);

Afecțiuni infecto-contagioase curente, riscul contaminării cu boli infecto-contaginoase;

Astm bronșic- medicație beta simulantă;

Bolnavii cu neoplazii în perioada terapiei de iradiere, administrare de citostatice;

Sarcina necesită temporizarea terapiei protetice.

1.4 CLASIFICAREA PROTEZELOR FIXE

Varietatea mare atât a restaurărilor unitare, cât și a protezelor fixe parțiale, a impus sistematizarea acestora. Sunt cunoscute mai multe criterii de clasificare care s-au impus în

timp.

1. Clasificarea protezelor fixe unitare după tipul de agregare

a) Proteze unitare cu agregare coronară:

• intracoronară (inlay);

• extracoronară:

– parțială (fațete, coroane parțiale, elemente de agregare adezive);

– totală (coroane de înveliș);

• intra-extracoronară (onlay).

b) Proteze unitare cu agregare radiculară (agregarea se face la nivelul canalului radicular și a suprafeței radiculare) – coroane de substituție, DCR-uri realizate în laborator.

c) Proteze unidentare cu agregare mixtă corono-radiculară: când se poate păstra o parte a coroanei dentare, piesele protetice se pot agrega în canalul radicular (pinlay) sau parțial la segmentul păstrat din coroana dentară (pinledge). Tipurile de agregare menționate mai sus pot fi considerate tradiționale; ele necesită preparații dentare specifice pentru fiecare tip de agregare și presupun sacrificii însemnate de țesuturi dure dentare.

d) Proteze unitare cu agregare adezivă care mai sunt cunoscute și sub numele de colaje. Ele presupun sacrificii dentare minime (pregătiri peliculare), de obicei în grosimea smalțului. In cadrul protezelor fixe unitare, fațetele vestibulare ceramice, beneficiază de acest gen de agregare.

e) Proteze unitare cu agregare implantară:

-sunt de obicei coroane de înveliș mixte, integral ceramice sau din materiale compozite care se agregă la stâlpii implantari.

2. Clasificările protezelor fixe unitare după volumul țesuturilor dure restaurate în funcție de volumul distrucțiilor coronare prin diferite leziuni și de specificul preparațiilor distingem:

a) Restaurări unitare care reconstituie un volum relativ redus de țesuturi dure în profunzime sau suprafață (incrustații de diferite tipuri);

b) Restaurări unitare indicate în pierderi mai mari de volum coronar sau în anomalii de formă, cum ar fi fațetele (laminates, veneers) ceramice sau din materiale compozite introduse în practică mai recent și coroanele parțiale.

c) Restaurări unitare care reconstituie pierderi considerabile de țesuturi dure coronare. Ele acoperă parțial sau în totalitate suprafețe coronare preparate, putând fi utilizate frecvent și ca elemente de agregare (coroane parțiale și de înveliș);

d) Proteze fixe care înlocuiesc coroanele dentare în totalitate (substituie coroanele dinților). Ele se agregă prin pivotul radicular la rădăcinile dentare (coroane de substituție).

3. Clasificarea protezelor fixe după tehnologiile de realizare

Protezele fixe se pot realiza prin:

Tehnologii tradiționale – ambutisare

– turnare

– coacere (arderi succesive)

– polimerizare liniară -la rece

– la cald

– la cald și presiune

– la rece și la cald

Tehnologii moderne – polimerizare reticulară «- la cald și presiune

-galvanizare – curenți de aer cald

– sintetizare – fotochimică

– electroeroziune

– sonoeroziune

– frezare computerizată (CAD/CAM) (vizibilă, incoerentă, stroboscopică)

4. Clasificarea protezelor fixe unidentare după indicațiile terapeutice

• Proteze unidentare concepute pentru terapia afecțiunilor coroanelor dentare:

– distrucții coronare în suprafață și profunzime prin complicații ale proceselor

carioase;

– coroane cu obturații voluminoase, cu pereți de smalț subțiri sau subminați în iminență de fractură;

– procese de atriție și abrazie;

-distrucții coronare prin traumatisme:

– leziuni coronare prin distrofii primare sau secundare;

5. Clasificarea protezelor fixe după materialul (materialele) din care sunt confecționate:

• metalice

• polimerice

• materiale compozite

• metalo-ceramice

• metalo-polimerice (acrilice)

• metalo-compozite

• integral ceramice (fără infrastructură metalică)

6. Clasificarea protezelor parțiale fixe (Korber)

A. După relația cu pilierii:

– intercalate (susținute de dinți la ambele capete);

– cu extensie (susținută la un capăt în consolă);

– continue (peste mai multe breșe – punte totală)

B. După zona topografică:

– la maxilar sau la mandibulă

– în zona laterală

– în zona frontală

C. După modul de fixare:

– fixate la dinți naturali restanți

– fixate la stâlpii implantari

– mobilizabile: – telescopate

– prin diferite sisteme de coroane de substituție

– prin culisare matrice-patrice

– demontabile (de obicei fixate cu șuruburi)

D. După fizionomie:

– nefizionomice

– imită în totalitate cromatica dentară

– imită doar parțial cromatica dentară

E. După raportul intermediarilor cu creasta alveolară:

– cu atingerea crestei:

– șea

– semișea

– tangentă

– punctiform

– la distanță de creastă (suspendate)

F. După modalitatea construcției scheletului metalic:

– masive

– scheletizate (armate)

G. După relația cu dinții stâlpi și zonele topografice:

– intercalată unilaterală

– intercalate bilaterale intercalată frontală

– intercalată latero-frontală

– continuă latero-frontală-laterală

– intercalate latero-fronto-laterale

Protezele parțiale fixe se compun din:

– elemente de agregare – componenta protezei parțiale fixe care se agregă la stâlp și de care se fixează și/sau se continuă cu intermediarii.

– intermediarii protezei parțiale fixe (corpul de punte)-constituiți din unul sau mai mulți dinți artificiali, care înlocuiesc dinții naturali lipsă și refac continuitatea arcadei întrerupte.

– conector (rigid și elastic) -porțiunea protezei care unește elementele de agregare cu intermediarii.

CAPITOLUL –

RESTAURĂRI FIXE ÎN ZONA FRONTALĂ MAXILARĂ

Zona frontalâ maxilarâ este o zonă previlegiată a figurii în general și a feței în special. Dispunerea dinților frontali, fbrma contumrilor, particularitățile

axelor de implantare și nuanțele cromatice contribuie la alcâtuirea unui ansamblu estetic individual.

In aceastâ zonă elaborarea restaurărilor fixe este dominată de refacerea fîzionomiei, a fonației, de stabilitatea ocluziei și de conducerea mandibulară.

Edentație de incisiv central superior

(clasa a In-a Kennedy)

Soluția tradițională este o restaurare fixă cu două elemente de agregare pe incisivul central de pe hemiarcada opusâ și pe incisivul lateral de pe partea edentației cu un intermediar. în funcție de integritarea dinților limitrofi breșei, gabaritul breșei (prezența sau absența unei diasteme) rezerva osoasă etc., se poate apela la o punte adezivă sau la inserarea unui implant. Desigur că existența unei insuficiențe parodontale la nivelul frontalilor superiori presupune suplimefttâfea stâlpilor care poate merge pânâ la cuprinderea într-o șină de imobilizare a tuturor celor 5 dinți frontali restanți. Această conduită este contrazisâ m ultimul deceniu de către mulți autori, care susțin câ o punte adezivâ care se sprijină pe mai mult de doi dinți, cu mobilități diferite este sortită eșecului.

Edentație de incisiv lateral superior

(clasa a III-a Kennedy)

Unul din principiile de bază ale esteticii zonei frontale este ori pâstrarea integritâții ambilor incisivi centrali, ori cuprinderea ambilor într-o restaurare protetică (mai concret se va evita pe cât posibil ca un central sâ fie natural și celălalt acoperit de un element de agregare). De aceea, cea mai comunâ rezolvare este puntea cu un element de agregare pe canin și cu o extensie mezialâ ce înlocuiește lateralul lipsă. Soluția se adoptâ de obicei când cei doi centrali sunt integri. Dacă primul premolar prezintă leziuni carioase sau obturații, poate fi cuprins și el în restaurare. Dacă incisivul central de partea edentației prezintă leziuni carioase, obturații sau o coroanâ de înveliș, regtaurarea poate avcâ douâ element Q de agregare canm și incisiv lateral. Ca și m situația precedentâ m cazul existenței unor condiții favorabile se poate opta pentru o punte adeziva cu pregâtiri peliculare ale stâlpilor sau pe un implant endoosos.

Edentațîe de incisivi centrali superiori

(clasa a IV-a ICennedy)

Doar incisivii laterali nu reprezintâ întotdeauna o garanție suficientâ pentm Sprijinul unei restaurări fixe când lipsesc ambii centrali, cu toate câ în literatura de Specialitate soluția este descrisă nu de puține ori. De aceea ideal cste să fie cuprinși și caninii. In situația când aceștia sunt mtegri, elementele de agregare pot fi douâ coroane parțiale. Dacâ condițiile ocluzale sunt favorabile, morfologia radiculară și valoarea parodontalâ a lateralilor sunt corespunzâtoare, se poate apela doar la agregarea pe incisivii laterali. La anumite vârste și în anumite condiții se poate opta ca soluție provizorie de lungă durată și la o punte adezivâ. în sfârșit, cu acceptul pacientului și dacâ condițiile locale, generale și materiale permit, se pot insera două implante endoosoase. Ultimele două soluții vin în discuție cu precădere atunci când incisivii laterali sunt integri și au un parodonțiu de susținere integru.

Edentație de incisiv central și lateral superior

(clasa a III-a Kenncdy)

Vananta standard este o restaurare cu douâ elemente de agregare (pe caninul de aceeași parte cu edentația și pc incisivul central de pe hemiarcada opusă) și doi intermediari. In situatia când incisivul lateral prezintâ procese carioage sau obturâții iar incisivul central prezintă un anumitgrad de insuficiență parodontală sau are m antecedente o rezecție apicală, este indicată suplimentarea stâlpilor cuincisivul lateral. Soluțiile terapeutice pot fi completate cu o punte adezivâ sau cu inserarea adouă implante în situația unor condiții favorabile pentru acest tip de restaurâri.

Edentație de incisivi centrali și un încisiv lateral superiori

Rezolvarea de elecție este o restaurare fixă cu trei elemente de agregare(cei doi canini și incisivul lateral prezent) și un corp de punte cu trei intermediari. În situația când nu se dorește prepararea caninului se poate apela la inserarea unui implant endoosos și ulterior la o agregare mixtă pe 2 stâlpi naturali și pe unul artificial. Soluția nu este unanim agreatâ, dar dă rezultate bune și poate fi aplicată în situațiile când pacientul nu-și poate permite sau rezerva osoasă este de așa natură încât nu se pot insera trei implante, ceea ce este de preferat când dinții sunt integri.

Edentația unui incisiv c&ntrâl și a ambilor incisivi laterali superiori

Soluția unanim acceptatâ este restaurarea tradițională cu trei elemente de agregare și două corpuri de punte cu unul, respectiv doi intermediari. în situația prezenței unor dinți integri inserarea a trei implante endoosoase poate oferi satisfacții deosebite.

Edentația de canin superior

In caz de edentație singulară de canin se poate alege ca soluție de tratament restaurarea fixă cu două elemente de agregare (mezial pe incisivul lateral și distal pe primul premolar) și un corp de punte cu un intermediar. Dacă incisivul lateral este integru și premolarii prezintă leziuni carioase sau obturații, se va confecționa o restaurare cu douâ elemente de agregare pe ambii premolari și cu o extensie mezialâ. Aceastâ variantă nu este unanim acceptată și se preferâ la pacienții cu conducere de gmp, deoarece la cei cu conducere Câtimă extensia mezială ar trebui să suporte ghidajul antero-lateral. Cea mai convenabilă rezolvare mai ales la tineri peste 18 ani, cu dinți integri este inserarea unm implant endoosos, rezervâ osoasâ flind de obicei suficientâ. Estc de altfel soluția care se recomandă cu precădere dupâ odontectomiile de canini incluși (când aceștia nu pot fi redresați prin procedee ortodontico-chirurgicale). Autotransplantele cu sau farâ transfixații nu depășesc la tmeri o longevitate de 3-4 ani.

Edentație de incisivi centrali și laterali superiori

(clasa a IV-a Kennedy)

Soluția cea mai comună este restaurarea fixă cu doua elemente de agregare (pe canim) și un corp de punte cu patru intermediari. În funcție de statusul parodontal al caninilor și de integritatea premolarilor mai există trei variante tradiționale. Două care beneficiază de suplimentarea unilaterală a câte unui stâlp dintre premolarii primi (fie cel de pe hemiarcada stângâ, fie cel de pe hemiarcada dreaptă) și una în care restaurarea are 4 stâlpi (cei doi canini și premolarii primi) și un corp de punte cu patru intermediari. Soluția se preferă mai ales când premolarii primi sunt afectați de carie, sau prezintă obturații mari.

Acest tip de edentație se pretează și la o restaurare pe patru implante endoosoase, în funcție de condițiile locale, generale și de posibilitățile materiale. Ca restaurare provizorie care uneori se transformă într-o provizorie, de lungă durată, menționăm proteza mobilizabilă.

Proteza parțială fixa integral ceramică

PROTEZE PARTIALE FIXE CONFECTIONATE DIN MASE CERAMICE

Obiectivele care au condus la renuntarea privind componenta metalica a protezei partiale fixe au fost:

-sa se reduca numarul de substante introduce in cavitatea bucala pe termen lung

-estetica deosebita asemanatoare dintilor naturali

-renuntarea la aliajele dentare (stomatologie fara metale)

-aparitia unui nou trend modern ca rezultat al concurentei.

Tehnologiile folosite pentru realizarea protezelor partiale fixe ceramice sunt:

-procedeul turnarii unor mase ceramice moderne care pot fi incalzite pana la topire si injectate in tipare;

-procedeul copierii si frezarii

-procedeul scanarii unui obiect urmat de o frezare dirijata pe computer/ordinator (CAD-CAM)

-metoda Vita-In-ceram

-metoda Procera

-tehnologia CERCON conceputa de firma Degussa

Masele ceramice injectabile

-cunoscute sunt masele ceramice IP Empress

-tehnologia nu este prea dificila

-tehnicianul confectioneaza macheta inceara o ambaleaza obtine tiparul la fel ca la protezele fixe traditionale;

-urmeaza, introducerea prin turnare a masei ceramice plastifiate in tipar care apoi este presata

-se asteapta racirea si se prelucreaza, se make-up, se perfectioneaza coloristic si se trimite in cabinet pentru proba.

Procedeul copierii si frezarii

Procedeul “Celay” este foarte cunoscut si tehnica presupune realizarea unei machete dintr-o ceara speciala apoi aceasta machete este copiata iar cu ajutorul unui aparat manual se frezeaza dintr-un bloc de ceramica infiltrate o piesa protetica asemanatoare machetei. Mai departe scheletul ceramic al protezei partiale fixe se completeaza cu ceramica dentara prin procedeele clasice.Procedeul este bun deoarece scheletul metallic al protezeieste inlocuit cu unul din mase ceramice obtinuta pe cale industriala care prezinta calitati mecanice superioare si ii lipseste contractia la ardere.

Proteze partiale fixe realizate din mase ceramice folosind sistemul CAD/CAM

Procedeul de baza este scanarea intraorala a unui bont dentar cavitate sau machete in ceara (amprentarea vizuala,optica) urmata de executia tehnica. Asa a aparut sistemul CAD/CAM( Computer Aided Design/ Computer Aided Manufactoring).

Se utilizeaza pentru frezaj blocuri prefabricate de ceramica care au rezistenta mecanica superioara.

Cunoscute sunt mai multe sisteme printre care amintim:

Sistemul “CEREC, practic se elimina participarea tehnicianului dentar si scurtarea timpului de lucru.

Realizarea unei proteze partiale fixe prin acest system presupune:

-prepararea dintilor stalpi

-se ia amprenta optica a bonturilor dentare cu o camera intra-orala speciala si se obtine un model virtual

-se amprenteaza optic si antagonistii

-ordinatorul masinii de frezare comanda confectionarea protezei ceramice

-piesa finala se probeaza se corecteaza pe bonturi si in ocluzie apoi se cimenteaza.

Metoda In-Ceram (glasINfiltrierte AluminiumoxidCERAMik) utilizeazao pulbere ceramica amestecata cu unlichid special care se aplica pe un model special dandu-i o exactitate a fetelor interne ale coroanelor. Complexul se introduce intr-un cuptor si la 1120 grade se topesc particolele de masa ceramica care se solidarizeaza poros. Pe acest complex poros se aplica cu pensula un amestec ceramic infiltrativ care urmeaza sa se arda la 1100 grade C. Urmeaza completarea cu ceramica Vita.

Tehnologia CERCON are urmatoarea tehnica:

-se amprenteaza, se toarna modelul care este ulterior scanat in laboratorul de tehnica dentara;

-datele obtinute sunt transmise prin internet la Gotteborg;

-frezarea scheletului viitoarei proteze partiale fixe prin sistemul CAD/CAM dintr-un bloc de ceramica prefabricata;

-trimiterea catre cel care l-a comandat

-cel ce a comandat scheletul completeaza restul de ceramica adaugata si arsa dupa modelul clasic.

Metodele moderne de realizare a protezelor partiale fixe conduc spre trei teluri:

-reducerea costului de productie pe piesa protetica

-cresterea spectaculoasa a productivitatii

-realizarea unor proteze fara participarea tehnicianului.

Capitolul 2

Proteza parțială fixa integral ceramică: definiție, indicații, contraindicații, alcătuire, schemă, clasificare

Definiție: Aparate gnato-protetice restaurative fixe pentru edentații parțiale reduse realizate exclusiv din ceramică, fără o infrastructură metalică. Un sistem integral ceramic (SIC) include totalitatea tehnicilor și procedeelor clinice și de laborator prin care se realizează restaurări integral ceramice.

Clasificarea elementelor realizate din ceramică:

-Fațete ceramice;

-Incrustații: Inlay/onlay;

-Coroane;

-Fațete;

-DCR;

Restaurări protetice pluridentare în:

– zona posterioară;

– zona anterioară.

2.1 Proprietăți și indicații

Sisteme integral ceramice

biocompatibilitate pulpară și gingivală totală;

proprietăți mecanice crescute la încovoire și fractură;

perfecționarea adezivilor folosiți la fixarea restaurărilor;

conductibilitate termică scăzută;

se exclud etapele necesare realizării componentei metalice;

rezistență mecanică mai scăzută decât la metalo-ceramică, folosindu-se deci în edentații reduse, punți adezive, fațete, inlay, onlay;

estetică bună;

preț de cost crescut.

2.2 Fazele de realizare a sistemelor integral ceramice

Faze clinice

Examen clinic complet și complex

Stabilirea indicației, a procesului de realizare, a planului de tratament

– preparația dinților stâlpi

– aplicarea firului de retracție

– amprenta cu dublu amestec pe întrega arcadă, antagoniști, ocluzie / amprenta optică

– stabilirea designului viitoarei restaurări și a procesului de realizare

– proba punții în cavitatea bucală conform metodologiei procesului de realizare și adaptare ocluzală

– cimentarea prin tehnica clasică cu glassionomeri, cu cimenturi diacrilice cu inițiere chimică a polimerizării sau cimenturi dual cure, cu dublu gravaj

– dispensarizarea pentru urmărirea activă a închiderii marginale, a menținerii stopurilor ocluzale, a relațiilor intermaxilare în PIM și lateralitate și a stării țesuturilor dentare antagoniste, igienei și în general a principiilor ocluziei funcționale

Faze de laborator

– realizarea modelului de lucru cu bont mobil după montarea în articulator

– realizarea aparatului gnatoprotetic prin una din metodele amintite la „Procedee de realizare”

– finalizarea în laborator conform procedeului de realizare.

2.3 Obiectivele tratamentului prin proteze fixe integral ceramice:

a -refacerea funcției masticatorii;

b -refacerea funcției fizionomice;

c -refacerea funcției fonatorii;

d -refacerea funcției deglutiției;

e -refacerea senzației de confort;

f -refacerea funcției ocluzale prin:

1-realizarea unei ocluzii fără interferențe;

2-refacerea unei ocluzii stabile;

3-refacerea ghidajului anterior;

4-realizarea ghidajului în lateralitate;

5-refacerea unei noi engrame de dinamică mandibulară individuală;

2.4 Contraindicații:

-pacienți cu indice de carie crescut;

-dinți tineri cu cameră pulpară mare;

-dinți nanici; abrazați;

-parafuncțiile, bruxismul și abraziunea (majore);

-ceramică pe ambele arcade pe implante;

-nerespectarea condițiilor de preparare dentară;

-dificultăți în menținerea izolării câmpului operator;

-condiții de laborator inadecvate (deși nu reprezintă contraindicații).

Capitolul 3 SISTEME CAD-CAM

SISTEME SUBSTRACTIVE

Termenul de sistem substractiv cuprinde acele tehnici care permit obținerea restaurărilor integral ceramice prin reducerea succesivă, dintr-un bloc ceramic de un anumit volum, până la atingerea formei finale a restaurării.

Sistemele substractive cuprind:

– tehnicile de frezare computerizată CAD-CAM (Cerec, Procera);

– tehnicile de frezare prin copiere exclusiv mecanicâ (Celay, Ceramatic).

1. SISTEME CAD-CAD

Conceperea și lansarea sistemelor de frezare computerizată CAD/CAINa fost influențată decisiv de cercetările lui Francois Duret (1972), finalizate prin ceea ce cunoașteinastăzi sub numele de amprentă optică. Duret a urmărit cu tenacitate eliminarea amprentei clasice (chimico-manuale) cu una modernă-optoelectronică. Astfel un emițător de raze neionizante proiectează un fascicol luminos, coerent sau necoerent, care poate „codifica" suprafața supusă analizei (dinți, țesuturi limitrofe etc.). Un receptor situat într-o cameră de înregistrare (de exemplu cameră de luat vederi) va decodifîca in timp real informațiile volumetrice obținute și le va transmite unui computer care va prelucra datele și va creea designul viitoarei restaurări. Computerul dirijeazâ apoi instalația de frezare care va strunji într-un bloc de material (ceramică, titan etc.) restaurarea.

Un astfel de sistem de realizare a restaurărilor, bazat pe amprentă opticâ, constă în trei segmente de bază:

– un sistem de măsurare și captare a formelor dentare care constă într-un emițător și un receptor de raze (camera de amprentare optică);

– un ansamblu de analizare și prelucrare a informaței captate (computer sau procesoare specializate), care permite conceperea într-un timp cât mai scurt posibil a formei restaurării.

– un dispozitiv de frezare cu comandă numerică.

In prezent există mai multe moduri de amprentare tridimensională a structurilor dentare in stomatologie. De-alungul timpului mai mulți cercetători au exploatat acest ultim tip de înregistrare a datelor.

Dispozitivul de achiziționare a datelor poate fî constituit din:

– o sursă luminoasă coerentă (laser) sau necoerentă, sufîcient de puternica pentru a proiecta imaginea unei grile pe câmpul protetic și pentru a permite ca această grilă să fie detectabilă;

– o cameră de amprentare digitală (bazată pe un senzor).

Acest senzor inventat în laboratoarele Bell (1970) este un dispozitiv cu semi-conductori, format dintr-un număr mare de celule fotosensibile (de ordinul miliardelor) care sunt influențate de energia fotonilor. Cu cât numârul celulelor fotosensibile este mai mare, cu atât imaginea captatâ este mai fidelă. Sensibilitatea la lumină a celulelor senzorului face ca energia

luminoasă sâ fie transformată într-o matrice de sarcini electrice. In acest mod are loc conversia în format digital al imaginii, aceasta putând fi prelucrata de calculator (cu microprocesoarele sale) in vederea reconstituirii tridimensionale a câmpului protetic.

Reconstrucția imaginii tridimensionale se face pe baza informației achiționate și constă in calcularea cu ajutorul unor algoritmi matematici a celor trei coordonate în spațiu (X, Y și Z) pentru fiecare punct al câmpului protetic.

Consecutiv amprentei optice, calculatorul memoreaza poziția fiecărui punct de pe suprafața câmpului protetic, fiind astfel capabil să reproducă ulterior imaginea structurilor „amprentate" pe un monitor pentru a permite utilizatorului să aprecieze calitatea amprentei și a controla design-ul restaurării. Amprenta optică și ulterior posibilitatea realizării restaurărilor protetice asistate de calculator au revoluționat stomatologia tradițională marcând debutul stomatologiei viitorului. De remarcat că timpul necesâr unei amprente optice este de maximum 30 de secunde, comparativ cu timpul de aproximativ 5-10 minute necesar unei amprente clasice (chimico-manuale).

Amprenta optică elimină in totalitate materialele de amprentă, iar posibilitatea realizărilor restaurărilor protetice asistate de calculator tind să elimine participarea laboratorului de tehnicâ dentară (cel puțin pentru unele piese protetice). Amprenta optică poate fi considerată începutul sfîrșitului amprentării tradiționale.

Materiale și aparatură

DISCURI ZIRCONIU HA

Aplicații: substructuri de zirconiu pentru coroane ceramice, coroane, cape, punți mari

Rezistență la încovoiere ridicată și transluciditate scăzută

Contracție perfectă

Zirconiul de înaltă rezistență (HS) are proprietăți optime pentru frezare și este recomandat restaurări cu porțelan fuzionat la schelet de zirconiu. Materialul acceptă excepțional acoperirea cu porțelan iar translucența redusă acoperă perfect bonturile protetice. Are o rezistență extrem de ridicată la flexiune (aproape de 1500 MPa) și rezistență la rupere mai mare pentru punți și lucrări dificile, unde este necesară o rezistență suplimentară.

ZIRCONIU HIGH TRANSLUCENT (HT)

Aplicații: restaurari total fizionomice, scheletate, inlay, onlay, coroane, cape

Rezistență ridicată și transluciditate ridicată

Cea mai mare valoare a rezistenței la rupere de pe piața dentară

Contracție perfectă

Zirconiul înalt translucid (HT) poate fi utilizat pentru restaurări anterioare și posterioare, total fizionomice și schelete. Este fabricat din materii prime japoneze, are o rezistență la încovoiere foarte ridicată și deși a fost făcut să fie extrem de translucid, a fost dezvoltat/optimizat în primul rând pentru a avea cea mai mare valoare a rezistenței la rupere de pe piața dentară de azi. Zirconiul normal, conform unui studiu al Univer- sității din Iowa, are o rezistență la rupere între 4 – 5 MPa m1/2), dar Zirconiul HT are rezistență cu adevărat mare – 15-16 MPa m1/2.

ZIRCONIU HS (înaltă rezistență)

Aplicații: substructuri de zirconiu pentru coroane ceramice, coroane, cape, punți mari.

Rezistență la încovoiere ridicată și transluciditate scăzută;

Contracție perfectă

Zirconiul de înaltă rezistență (HS) are proprietăți optime pentru frezare și este recomandat restaurări cu porțelan fuzionat la schelet de zirconiu. Materialul acceptă excepțional acoperirea cu porțelan iar translucența redusă acoperă perfect bonturile protetice. Are o rezistență extrem de ridicată la flexiune (aproape de 1500 MPa) și rezistență la rupere mai mare pentru punți și lucrări dificile, unde este necesară o rezistență suplimentară.

DISC PMMA PREMIA

Disc sistem deschis 98 mm CAD/CAM

Discurile E4K PMMA Premia CAD/CAM sunt potrivite pentru realizarea de coroane și punți provizorii, respectiv pentru verificarea lucărilor definitive, înainte de frezarea din ZrO2 Colorat & translucid.

• Calitate optimă a suprafeței, cu reproducerea fisurilor. Delicat cu antagoniștii.

• Restaurări temporare.

• Fațetare cu rășini acrilice.

• Biocompatibil: fără substanțe iritante

• Pentru a se evita topirea în timpul frezării folosiți instrumentele de frezare la turație mică Culori: A1, A2, A3, B1, B2, B3, BL1, BL2, BL3

PREMIA CAST DISC

Pentru schelete calcinabile în vederea turnării în metal; transparent, cu umăr sau drept.

Pentru sisteme CAD-CAM deschise de 98 mm

• arde fără reziduuri

• pentru verificarea lucrărilor frezate pe modele de ghips

• pentru turnare / presare ceramică

• frezare controlată CAD / CAM

• verificare preliminare intraorală

• Ușor de frezat, nu aderă de dispozitivul de tăiere

• biocompatibilitate 100%, material organic

DISC PMMA PREMIA – MULTILAYER

Pentru sisteme deschise 98 mm CAD/CAM; pentru restaurări temporare

Culori: A1, A2, A3, B1.

DISC CEARĂ BASE

Arde fără reziduuri

Pentru sisteme CAD-CAM deschise de 98 mm disc (culori: albastru, alb)

Aparatură

PI Scanner Dentar 3D + ART si  Exocad Standard

Cyber-Scan + Art – solutie CAD/CAM  laboratoare dentare.

Scanare prin rotirea camerelor in jurul platformei de scanare. Nu necesita fixarea modelului.

Poate citi ocluzia direct din articulator.

Virtual Articulation – suport pentru platformele de transfer Artex, KaVo și BioArt a7+.

Scanare rapida – economiseste timpul de lucru, nefolosind fixare.

All-in-One – scanare ansamblu, scanare detaliata, scanare bonturi preparate și scanare antagonist în același timp, economisind timpul de lucru.

Multi-die Scanning – scanare până la 7 bonturi pe aceeași platformă.

Implant Multi-die Scanning – scanare implanturi multi-model cu ajutorul sprayului de scanare.

Impression Scanning – scanare amprente (din materiale scanabile sau tratate cu spray antireflex).

Pencil Mark Scanning – poate scana liniile trasate cu creionul pe model.

Date tehnice:

Sursa lumina: LED cu lumina alba structurata

Rezolutie camera: 2.0 MP (2 camere)

Software; tip deschis (compatibil STL)

Precizie: 10µm

Dimensiuni (W x H x D): 330 x 495 x 430 mm

Greutate: 15kg

Alimentare: 110-240V, 50-60Hz

Viteză de scanare: arcadă completă 50 sec.

Scanare textură, amprentă, multi-die, articulator (tip A, B, S)

Zirconium Furnace Unit – cuptor sinterizare

• Programabil: 20 de programe.
• Izolatie termica perfecta.
• Lift
• Suport de ardere integrat.
• Ecran digital.
• Viteza de incalzire: 0-30°C/min.
• Temperatura: 1500°C.
• Incinta de ardere: D116 mm x 130 mm.
• Greutate: 97 kg.

PI Aparat frezat zirconiu

PiCAM® software

Aparatul de frezare in 4 axe de generatie noua.

Frezare, scanare, monitorizare, prelucrare

Memorare rapida

Permite continuarea procesului de lucru intrerupt

Frezare in grup

Import/export fisiere STL

Accepta date de la orice tip de software CAD.

Zirconium Milling Machine

Date tehnice:

Tensiune si frecventa: 230V, 50/60 Hz

Putere de consum: 450W fara sistemul de aspiratie

Sursa alimentare sistem aspiratie: 230V; 50/60 Hz, Pmax = 2000W

Precizie reala: <0.015 mm

Material: blankuri dentare standard cu prag Ø 98.5 mm

Viteza de rotatie ax: max. 60.000/min

Cuplu de forta ax: 4 Nm

Diametru maner burghiu: Ø 3 mm

Depozitare: pana la 8 instrumente

Conectare aer comprimat: Ø 6 mm

Cerinte aer comprimat: curat, uscat, 6 bar, max. 50L/min

Greutate: aprox. 50 kg

Dimensiuni (latime x inaltime x adancime): 53.5 x 57.1 x 60 cm.

Caracteristici:

Timp de frezare 1 element in zirconiu = cca. 7 minute

Complet automat

3 +1 axe

Angrenat de motor in trepte / surub cu bila

Protectie anti-praf 100%

Masiv, compact

Precizie ridicata: 15microni

Panou de comanda tactil LCD

Import fisiere STL cu software PiCAM

Materiale: zirconiu, PMMA, ceara, gips

Zona de lucru inchisa cu sistem de aspiratie

Usor de curatat.

Zirconium Blank Pidental

Blancurile PiDental sunt din zirconiu (ZrO2), sinterizate partial si stabilizate cu 3mol% itriu (Y2O3) realizate prin prelucrarea si presarea izostatica la rece a pulberii de zirconiu. Este mai omogen decat un blanc presat uniaxial.

Dupa compactarea totala blancurile de zirconiu sunt extrem de rezistente, biocompatibile si estetice. Aplicatii: coroane si punti dentare in zona frontala sau posterioara.

Blancurile sunt de doua feluri:

HT Zr – zirconiu cu transluciditate normala

ST Zr – zirconiu cu transluciditate intensa

Toate produsele poarta marca CE, sunt certificate FDA, SFDA si ISO13485.

Date tehnice:

Diametru: O 98 mm

Grosime: 12-25 mm

Compozitie chimica:

ZrO2+HfO2+Y2O3 99.6 wt%

Y2O3 5.2 wt%

Al2O3 <0.5 wt%

Alti oxizi <0.2 wt%

Rezistenta la incovoiere: 1200 MPa

Densitatea de sinterizare: 6.06 g/cm3

Duritate Vickers: 12.8 GPa

Marimea medie a particulei: 0.4 μm

Solubilitate chimica: 10 μg/cm2

Radioactivitate: 0.015 Bq/g

Sinterizare: 1450 – 1500 °C /

2h mentinere.

Capitolul – Coroanele dentare pe suport de zirconiu

Coroanele dentare sunt piese protetice care acopera complet dintele sau bontul protetic al implantului si care sunt fixate cu ajutorul cimenturilor. Coroanele pot fi fabricate din diferite materiale, sunt piese unicat fabricate doar cu ajutorul laboratorului de tehnica dentara.

Coroanele dentare sunt folosite pentru reabilitarea estetica si functionala a aparatului dento maxilar: protezarea spatiilor edentate, imobilizarea dintilor parodontotici, echilibrari ale ocluziei (muscaturii) si nu in ultimul rand pentru imbunatatirea functiei estetice.

Dintre toate materialele folosite pana in prezent pentru confectionarea coroanelor, cele mai bune rezultate au fost obtinute in cazul materialelor ceramice. Aceste coroane de ceramica (de portelan cum mai sunt cunoscute) sunt la randul lor de mai multe tipuri: metalo- ceramice si total ceramice.

Un aspect necunoscut pentru multa lume este procesul tehnic de confectionare al acestor microproteze. Portelanul dentar comun este o pudra ce se aplica prin pensulare, in straturi succesive, pe o structura dura si apoi ars in cuptoare speciale respectand cu strictete niste parametri si conditii de ardere si apoi racire, luand astfel nastere coroanele si puntile din ceramica. Este usor de dedus acum ca puntile si coroanele metalo-ceramice sunt constituite dintr-o structura dura reprezentata de scheletul metalic si partea fizionomica reprezentata de constructia de ceramica. In cazul coroanelor total ceramice, structura de baza este confectionata din materiale ceramice mai dure si rezistente si Zirconiu.

Provocarea in stomatologia protetica consta in gasirea materialului pentru confectionarea acelei structuri dure, structura care sa fie biocompatibila, rezistenta si stabila mecanic si chimic la toate modificarile ce apar in mediul bucal.

Oxidul de Zirconiu este o ceramica foarte dura, larg raspandita avand nenumarate aplicatii in industrie. Acest tip de material are o rezistenta crescuta la temperaturi inalte, abraziune si coroziune, din el fabricandu-se la nivel industrial lame taietoare, filiere, bucse, supape, diafragme, role de ghidare, componente pentru calculatoare, etc…

In practica stomatologica Zirconiul este folosit ca structura de baza in anumite restaurari protetice total ceramice (fara metal). Pe langa proprietatile mecanice, fizice si chimice care fac din acest material alegerea perfecta in anumite ramuri ale industriei, in stomatologie imbina cu foarte mare succes rezistenta cu aspectul estetic. Impletirea acestor doua calitati intr-un singur material pentru reabilitarile orale a fost scopul multor proiecte de cercetare in lumea stomatologica de pretutindeni.

1.1 Avantajele Zirconiului ca material de restaurare orala

Coroanele si puntile din Zirconiu au o rezistenta foarte mare si pot fi folosite pentru a reabilita orice zona din cavitatea bucala. Acestea pot suporta fortele de incizie ale dintilor frontali cat si fortele de masticatie si triturare a alimentelor de catre dintii laterali.

Aspectul coroanelor si puntilor din Zirconiu este foarte natural, diferenta dintre dintii naturali si cei din Zirconiu fiind foarte greu de facut. Tocmai aceasta calitate este cea care face ca acest material sa fie foarte folosit la realizarea lucrarilor dentare.

Cand privim comparativ, din punct de vedere estetic, la coroanele din Zirconiu si dintii naturali, este foarte dificil sa-i diferentiem deoarece zirconiul reflecta lumina in acelasi fel ca si structura dentara naturala. Acest aspect este foarte important daca noile coroane sunt in zona frontala si este relevant atunci cand coroanele sunt plasate langa dinti naturali ( de exemplu reconstituirea unui singur incisiv central superior). Structura de zirconiu lasa lumina sa treaca intocmai ca un dinte indemn oferind aspectul fizionomic natural, spre deosebire de coroanele cu structura metalica ce blocheaza trecerea luminii.

Zirconiul nu corodeaza iar linia gingivala neagra ce apare in cazul coroanelor metalo-ceramice nu va mai aprea in cazul restaurarilor din zirconiu datorita acestei proprietati. De asemenea, senzatiile de prea rece/ prea cald ce sunt transmise dintilor si tesuturilor inconjuratoare precum si efectul de pila electrica in cazul existentei mai multor tipuri de aliaje in cavitatea bucala nu se vor mai resimti datorita lipsei conductivitatii electrice si termice a zirconiului, acesta fiind un alt punct forte al acestui material.

Coroanele din zirconiu sunt de doua feluri:

1.     Integrale din zirconiu – doar pentru dintii laterali unde sunt forte mari de masticatie si cerinte estetice mai putin importante, zirconiului lipsindu-i translucenta si fluorescenta.

2.     Structura de zirconiu cu aplicatii de ceramica – mai ales in zona frontala, structura de rezistenta este zirconiul in timp ce efectele de dinte natural sunt date prin aplicatiile de ceramica.

Portelanul ce se aplica pe coroanele de zirconiu adera mult mai bine la structura acestuia, astfel cazurile in care portelanul se fractureaza sau sare de pe scheletul coroanei sunt foarte putine si exceptionale, comparativ cu incidenta acestor accidente in cazul coroanelor metalo-ceramice.

Tehnologia de fabricare a coroanelor de Zirconiu este foarte complexa, acestea fiind obtinute prin frezare CAD/CAM. Designul coroanelor este conceput printr-un software specializat apoi transmis masinii de frezat. Zirconiul brut se gaseste sub forma de mici blocuri sau discuri de diferite diametre si grosimi in care este “sculptata” coroana conceputa pe calculator. Coroanelor astfel obtinute li se vor aplica un tratament de sinterizare in urma caruia coroanele sufera o micsorare in volum cu pana la 30% si durificare.

Procedeul tehnologic descris mai sus este cel care limiteaza intr-o oarecare masura recomandarile in anumite cazuri si planuri de tratament deoarece, pana in prezent, discurile de zirconiu brut au dimensiuni relativ reduse care limiteaza optiunile la punti relativ mici (de exemplu in cazul unei punti totale, aceasta nu pote fi facuta dintr-o singura bucata ci din mai multe bucati mai mici).

Tot din aceasta tehnologie rezulta si pretul destul de ridicat al acestor coroane, dar in acelasi timp reprezinta si garantia unor piese protetice exacte, fidele si in care erorile umane si neajunsurile altor materiale din procesul de fabricatie sunt reduse (factori de contractie/expansiune al materialelor de amprenta, al gipsurilor pentru modele, inexistenta tiparelor care sufera modificari termice, al metalelor ce sufera modificari fizice si a structurii chimice in momentul turnarii, etc…)

Trebuie mentionat ca niciun material de restaurare orala nu este perfect, fiecare avand o serie de avantaje si dezavantaje si ca varietatea de optiuni de tratament este limitata de fiecare caz clinic in parte. Recomandarile pentru folosirea unui material sau altul sunt facute dupa o analiza amanuntita a fiecarui caz in parte, anamneza completa, analiza pe modele de studiu de catre medicul stomatolog in stransa legatura cu tehnicianul dentar.

Capitolul –

Oxidul de zirconiu

Oxidul de zirconiu este un material ceramic foarte rezistent, care se mai foloseste, de exemplu, in tehnologia aeronavelor. Din punct de vedere chimic, el este compus din elementul rar Zirconium si oxigen, având formula ZrO2. De obicei, el este denumit oxid de Zirconiu sau Zirconoxid.

Culoare: Alb-fildes

Duritate: Mare

Chimistul german MH Klproth a descoperit oxidul de zirconiu in 1789, dar acest "material minune" cu proprietăți remarcabile a trebuit să fie "redescoperit" in ultimii douăzeci de ani. Mai multe tipuri de oxid de zirconiu sunt folosite in stomatologie ca substitut pentru alte metale. Acest material este foarte important in domeniul medical pentru proprietățile sale extraordinare precum rezistența mare la flexiune și duritate. Ytriul este elementul care stabilizează partial oxidul de zirconiu astfel încât el să aibă aceste proprietăți practice.

Oxidul de zirconiu se mai foloseste la fabricarea cutitelor de bucătarie, intrumentelor industriale de taiere și a componentelor rezistente la forte termomecanice în industria automobilelor și aeronavelor.

Dar oxidul de zirconiu nu este numai foarte rezistent ci și biocompatibil, fapt care îl face ideal pentru folosirea în domeniul medical (pentru aparate auditive și membre artificiale) și în stomatologie (tije, coroane, punți și implanturi). Faptul că oxidul de zirconiu are exact aceeași culoare cu cea a dinților, precum si caracteristicile biochimice îl recomandă drept materialul perfect pentru implanturi si reconstrucții de dinți de înaltă calitate

1.1 Zirconiul in stomatologie

Zirconiul devine rapid materialul de selecție pentru realizarea coroanelor dentare.

Oxidul de zirconiu este un material foarte rezistent utilizat de exemplu in medicina generală pentru proteze de sold.

Rezistența deosebită la presiune îl face capabil sa suporte solicitarile masticatorii si uzura zilnice fără a se fractura. Și la fel de important are o transluciditate similară cu cea a dinților naturali.

Datorită absenței suportului metalic, lumina este reflectată de o coroana de zirconiu la fel ca la un dinte natural.
Astfel, zirconiul are cel mai bun efect din punct de vedere estetic, ceea ce este foarte important dacă noile coroane sunt localizate la nivelul dinților frontali si mai ales dacă ele se vor invecina cu dinții naturali.

O alta calitate majoră a zirconiului este absența coroziunii. Astfel, reacțiile gingivale cum ar fi lizereul (dunga) cenușie din jurul marginii coroanelor metalo-ceramice nu mai apar. De asemenea lipseste gustul metallic atât de deranjant.

Coroanele de zirconiu sunt mai ușoare decât cele pe suport metalic, deci acomodarea cu noile lucrari protetice se realizeaza mult mai repede. Acest lucru este foarte important în special in cazul punților dentare cu multe elemente.

Riscul de alergie în cazul zirconiului este nul. Nu există pacienți alergici la acest material, este biocompatibil și bioinert.

Zirconiul este inert și din punct de vedere termic. El nu conduce caldura astfel încât variațile termice nu sunt transmise pulpei dentare (nervului) și astfel scade riscul apariției iritației pulpare. Este motivul pentru care este folosit in industria aerospațiala ca scut termic la rachete.

Precizia lucrarii din zirconiu este garantată de realizarea structurii interne de către computer prin taierea dintr-un bloc solid de oxid de zirconiu. Datorită adapatarii extrem de precise a coroanelor de zirconiu, ele pot fi cimentate cu materiale biocompatibile care nu produc iritatii pulpare.

Tehnologia sofisticata utilizată pentru realizarea lucrărilor din zirconiu, precum și faptul că zirconiul de calitate este scump, fac ca prețul unei coroane de acest tip să fie ridicat. Pentru a depași bariera prețului, anumiți producători au ales să realizeze coroane cu un conținut scăzut de zirconiu pentru a obține un produs mai ieftin. Studiile au arătat însă ca aceste coroane mai ieftine sunt insuficient de rezistente pentru a suporta presiunile masticatorii fără a se sparge.

În concluzie este mai bine sa evitați coroanele ieftine de zirconiu. Acesta este un material de calitate obținut printr-un proces tehnologic complex iar calitățile sale justifică pe deplin prețul ridicat.

Una dintre cele mai controversate laturi ale stomatologiei de azi, este restaurarea întregii structuri dentare cu materiale biocompatibile (care sa fie tolerate și acceptate de organism). De asemenea, se pune mare accent pe aspectul și rezistenta materialelor, care trebuie să fie indeajuns de rezistente de-a lungul anilor unor mari forte de masticație și unor presiuni dentare extreme (mai ales în cazul scrâșnetelor de dinți – așa zisul bruxism).

Un aspect foarte discutat in secolul XXI este și puritatea materialului. Un material care intrunește in proporție de 100% aceste condiții, este oxidul de zirconiu (relativ nou pentru Romania și deja cel mai solicitat in țările puternic dezvoltate, datorită proprietăților sale speciale). Pe langă faptul că aspectul dinților ceramici pe suport de zirconiu este identic cu cel al dinților naturali, având un atuu în plus pentru cosmetica dentară, oxidul de zirconiu are o densitate foarte mare, porozitate 0%, compatibilitate biologică excelentă – este absolut bio-inert, puritate 99,9%, nu își modifică temperatura, are o rezistență foarte mare (zirconiul fiind folosit de mulți ani în medicina generală la realizarea protezelor de sold).

Pacienții care sunt foarte alergici nu vor avea nici o reacție negativă, mai ales ca oxidul de zirconium ZrO2 are o compoziție rară si pură, nu corodează, nu are nici un fel de conductivitate electică și nu irită. Pentru realizarea coronițelor ceramice pe suport din oxid de zirconiu, acesta din urma fiind un material mai greu in prelucrare manuală, s-a inventat tehnologia CAD/CAM pe scurt, cea mai avansată tehnologie vis-a-vis de ultimele performanțe, perfecționată de la an la an.

1.2 Caracteristici Oxidul de Zirconiu 
Compatibilitate biologice excelentă: absolut bio-inert
Calități fizice și mecanice incredibile:
-Duritate 1200 HV
-Rezistență la compresie 2000 MPa
-Rezistență la îndoire 1000 MPa
-Modul de elasticitate 210 GPa
-Rezistență absolută la coroziune
-Marimea particului <0,6 ym
-Densitate extrem de mare
-Positate 0
-Puritate 99,9%
-Translucența lucrării dă posibilitatea unor rezultate cosmetice excelente
-Oxidul de Zirconiu este fabricat și optimizat industrial, astfel încât calitatile materialului rămân neschimbate de-a lungul întregului proces de producție
-Este materialul optim pentru coroane: fără gust, radio-opac, nu irită gingiile pentru că nu este nevoie de cimenturi adezive.

Partea personală

Prezentare caz

ETAPELE TEHNICE

Fig.1: Amprentarea câmpului protetic

Fig.2: Dezinfectarea amprentei

Fig.3: Turnarea modelului

Fig.4: Demularea

Fig.5: Marcarea bonturilor în vederea poziționării pinilor

Fig.6: Poziționarea pinilor

Fig.7: Secționarea bonturilor

Fig.8: Arcadele dentare

Fig.9: Crearea fișei pacientului și selectarea viitoarei lucrări protetice in sistemul CAM.

Fig.10: Scanarea modelului de lucru 3D utilizând Cyber-Scan

Fig.11: Scanarea ocluziei celor două arcade

Fig.12: Corelarea modelelor

Fig.13: Puntea superioară după etapa de reducere

Fig.14: Puntea finală pregătită pentru exportarea în CAD

Fig.15: Poziționarea punții pe discul de zirconiu și consolidarea cu tije de susținere

Fig.16: Frezarea viitoarei lucrări protetice utilizând Zirconium Milling Machine (aparat de frezat zirconiu)

Fig.17: Pregătirea lucrării pentru sinterizare

Fig.18: Lucrarea protetică în cuptorul Zirconium Furnace Unit (cuptor sinterizare zirconiu)

Fig.19: Lucrarea după procesul de sinterizare

Fig.20: Depunerea straturilor de ceramică

Fig.21: Depunerea primului strat de dentină folosind ceramică pentru scheletele de zirconiu

Fig.22: Prima ardere a dentinei

Fig.23: Prelucrarea ceramicii

Fig.24: Aplicarea smalțului

Fig.25: Arderea finală

Fig.26: Prelucrarea finală și finisarea

Fig.27: Aplicarea glazurii

Fig.28: Arderea Finală

Fig.29: Lucrarea finală

Fig.30: Lucrarea finală aflată în ocluzie ținând cont de raporturile ocluzale.