„RESTAURAREA DINȚILOR TRATAȚI ENDODONTIC PRIN INTERMEDIUL PIVOȚILOR ARMAȚI CU FIBRE DE STICLĂ” Coordonator științific Șef de Lucrări Dr. CHIRILĂ… [627493]

UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE
„CAROL DAVILA” BUCUREȘTI
FACULTATEA DE MEDICINĂ DENTARĂ

LUCRARE DE LICENȚĂ
„RESTAURAREA DINȚILOR TRATAȚI ENDODONTIC PRIN
INTERMEDIUL PIVOȚILOR ARMAȚI CU FIBRE DE STICLĂ”

Coordonator științific
Șef de Lucrări Dr. CHIRILĂ MIHAELA

Absolvent: [anonimizat]

2019

2
CUPRINS
INTRODUCERE …………………………………………………………………………… ……3
1. PARTEA GENERAL Ă………………………………………………………………… 4
1.1. RESTAURAREA DINȚILOR TRATAȚI ENDODONTIC ……………………… ..4
1.1.1. CARACTERISTICILE DINȚILOR TRATAȚI ENDODONTC………………… ..4
1.1.2. METODE DE RESTAURARE A DINȚILOR TRATAȚI ENDODONTIC…… ….8
1.1.3. MATERIALE UTILIZATE PENTRU CONFE CȚIONAREA BONTULUI……. .15
1.2. PIVOȚII ARMAȚI CU FIBRE DE
STICLĂ ………………………………………… ……………………………………. .20
1.2.1. GENERALITĂȚI……………………………………………………………… ….20
1.2.2. PRINCIPII IMPORTANTE PENTRU PIVOȚI…………………………… ………25
1.3. CIMENTURILE UTILIZATE ÎN CIMENTAREA PIVOȚILOR ARMAȚI CU
FIBRE DE STICLĂ ………………………………………………………… …….. ….29
1.3.1. MATERIALE TRADIȚIONALE……………………………………… ……. …..29
1.3.2. MATERIALE DIN CIMENTURI GLASIONOMERE………………… ……… ..29
1.3.3. MATERIALE DE CIMENTARE PE BAZĂ DE RĂȘINI……………… …… ….30
2. PARTEA PERSONALĂ …………………………………………………………….. ..34
2.1. MATERIALE ȘI METODĂ ……………………………………………………… …34
2.1.1. DESCRIEREA EXPERIMENTULUI…………………………………………… 34
2.1.2. CARACTERISTICILE MATERIALELOR UTILIZATE ÎN ACEST STUDIU …35
2.1.3. PROCEDURILE PREPARĂRII DINȚILOR ȘI INSERAREA PIVOȚILOR
ARMAȚI CU FIBRE DE STICLĂ ÎN INTERIORUL CANALELOR
RADICULARE………………………………… ………………………… ……..39
2.2. TESTAREA DINȚILOR RESTAURAȚI CU PIVOȚI ARMAȚI CU FIBRE DE
STICLĂ …………………………………………………………………………… ….48
2.3. REZULTATELE STUDIULUI ………………………………………………………………….. ….53
3. DISCUȚIA REZULTATELOR ………………………………………………… ……69
CONCLUZII ……………………………………………………………………………… …..74
BIBLIOGRAFIE …………………………………………………………………………… …76

3
INTRODUCERE

În urmă cu 20 de ani, prognosticul dinți lor care prezentau leziuni carioase profunde era
rezervat . În ziua de azi, pacien ții doresc să își pă streze câ t mai mult timp din ții pe arcade, iar
cerin țele estetice sunt într-o cont inuă creș tere. Î n aceste scopuri, tratamentele stomatologice au
evoluat , apărâ nd noi materiale si tehnici de lucru care per mit medicului stomatolog să realizeze
un tratament calitat iv si de lungă durat ă.
Un tratament calitativ trebuie să respecte crit eriul biologic, criteriul estetic și criteriul
rezisten ței și a l durabili țătii.
Datorit ă alimenta ției nesanogene (consumul excesiv de glucide ) și a diverș ilor fact ori, î n
ziua de az i, leziunile carioase apar la vâ rste din ce în ce mai fragede. Î n cazul persoanelor t inere,
cel mai cerut criteriu este cel estet ic și astfel, pivo tul din fibre de st iclă a devenit din ce î n ce mai
utiliza t în zona front ală, dar ș i în zona lateral ă. Acest tip de pivo t conferă un aspect estetic f oarte
ridicat at unci câ nd este utiliza t în refacerea morfologiei coronare printr -o obtura ție armat ă.
Pentru un clinician, alegrea pivo ților ca met odă de restaurare trebuie sa fie una foarte
atent ă. Este necesar să se țină cont de : situațiile clinice în care aceș tia se pot utiliza, materialele
din care sunt confecționaț i, metoda de pr eparare a canalelor radiculare ș i cimentul utilizat pentru
ciment area lor. Î n funcție de deciziile luate, tratament ul va fi un succes sau un eș ec.
Am ales aceast ă temă cu sc opul de a verifica rezist ența la fract ură a dinț ilor trat ați
endodontic rest aurați cu două tipuri de pivoț i din fibre de st iclă, ciment ați intraradicular cu
acela și tip de ciment.
Experimentul a fost realizat în vitro pe un lot de 30 de dinți tratați endo dontic, restaurați
cu pivoți armați cu fibre de sticlă de la firma Angelus: pivoți Exacto, de formă conică si pivoț i
Reforpost, de formă conică, formați din conuri paralele . Acești dinți au fost supuși unor forțe de
compresiune (î n ideea de a simula tipul de forță ce apare în cavitatea bucală la nivelul dinților în
timpul mișcărilor funcționale sau nefuncț ional e), cu ajutorul unui aparat de încercă ri mecanice.

4
1. PARTEA GENERALĂ

1.1. RESTAURAREA DIN ȚILOR TRATAȚI ENDODONTIC

1.1.1. CARACTERISTICILE DINȚILOR TARTAȚI ENDODONTIC

Dinții tratați endodont ic diferă din punct de vedere struct ural față de dinții vit ali,
schimbările incluzând modificări în caracteristicile fizice ale țesuturilo r, pierderea structurii
dentare și modificări de culoare.
Pierderea vitalității pulpare este însoțit ă de o modificare a conț inutului de apă al dintelui.
„Aceast ă pierdere de apă (9%) se atribuie unei sc himbă ri în apa liberă, dar nu și în apa legată.
Această modificare a fost asociată cu o ușoară schimbare a valorilor modulului Youn g (ce
reprezint ă o măsură a rigidității unui material elastic și izotropic; el este, de asemenea, cunoscut și
sub denumirea de modul de elasticitate longitudinal ) și a limintei de proporționalitate. Cu toate
acestea, scăderea valorilor de rezistență la compre siune și întindere nu a fost asociată cu această
schimbare a continutului de apă” (1). Doar un studiu a aratat că nu ar exista vreo diferenț ă în
conținutul de apă al unui dinte vit al față de cel al unui dinte devital. „ Nicio diferenț ă cu privire la
colagen nu a fost raportată între dentina unui dinte vital comparativ cu cea a unui dinte devital”
(1).
Hipocloritul de sodiu și chelatorii cum sunt etilendiamina, acid ul tetra -acetic (EDTA) ,
ciclohexan -1,2– diaminotetraacetic (acidul (CDTA)), etilen glicol -bis (eter β -amino -etil) N , N, N',
N'-tetra-acetic (EGTA ), și hidroxid ul de calciu ( Ca[OH ]2) folosiț i pentru irigarea și dezinfectarea
canalului radicular, interacționează cu dent ina ră dacinii, fie prin aport de minerale (î n cazul
chelatorilor), fie prin aport de conținut organic (î n cazul hipocloritului de sodiu, NaOCl).
„Chelatorii epuizează în special calciul, prin formare de complexe și afec tează proteinele
necolagenoase, lucru ce determină înmuiere ș i eroziune dent inară ” (1). Se consideră că NaOCl are
o acțiune proteolitică asupra lanțurilor peptidice lungi. Este posibil ca „acest e modificări să
fragilizeaze dentina și struct urile radiculare și să scadă aderența la acest substrat” (2).
Microduritatea și elasticitatea dent inară prezint ă variaț ii între dentina perit ubulară și
dentina intrat ubulară , precum și în funcție de localizarea dintelui. „Dentina perit ubulară are un

5
modul de elasticitate de 29,8 Gpa, iar dentina intratubulară de 17,7 Gpa (pentru dentina situat ă în
apropierea pulpei) ș i de 21,1 Gpa (pentru dent ina din apropierea rădăcinii). Î n principiu, modulul
de elasticitate al dentinei intert ubulare se consideră a fi situat în intervalul [16,6 -18,5] Gpa, dar pot
apărea variaț ii în funcți e de metodele de măsurare ” (2).
Modifică rile de densitate ale mineralelor apar datorit ă variaț iilor numărului ș i
dimensiunilor canaliculelor dentinare. S -a demonstat faptul că „valoarea durității dentinei est e în
raport invers proporțion al cu desitatea canaliculelor dentinare” (3). Măsurarea microspațiilor au
aratat de asemenea „valori mult mai ridicate pentru duritate și elasticitate atunci când forț ele
acționează paralel cu canaliculele dentinare comparativ cu momentele în care forțele acționează
perpendicular ” (4).
S-a constat at faptul că „diferența dintre puterea maximă și puterea compresivă prezint ă
variaț ii în funcție de orientarea canaliculelor dentinare” (5). Cea mai ridicat ă rezist ență la rupere a
dentinei apare atunci când forțele act ionează paralel cu orientarea canalic ulelor dentinare, acest
lucru demonst rând influența microstructurii dentinei. „ Nu a fost raportat ă în literat ură vreo
diferenț ă între modulul Young al unei dentine transparente, îmbătrânite (dent ină sclerotică) și a
unei dentine normale. Dentina transparent ă, însă, în comparaț ie cu cea normală, nu prezint ă semne
că ar putea ceda” (6).
Au fost raportat e foart e mici diferențe ale valorilor microdurității între dentina unui dinte
vital și dentina unui dinte devital a dinților contralaterali după perioade de 0.2 – 10 ani. Literatura
de specialitate nu susține fapt ul că acestea ar fi mot ivele slăbirii si fragilizării dentinei dinț ilor
devit ali. Se crede că „ scădearea volumului pulpar odat ă cu î naintarea in vârstă, care este progresiv
înlocuită de dentină secundară sau dent ină terțiară, ar pute a fi motivul pentru rezistența mică la
fractură a unui dinte devital îmbătrânit” (6).
Substanțele utilizat e pentru irigarea și dezinfectarea canalului radicular inte racționează cu
componentele minerale și cu componentele organice, det erminâ nd „scăderea elasticitatii și a
rezistenței la încovoiere a dentine i” (6), iar dezinfectanții precum eugenolul sau formocrezolul
„cresc rezistența la încovoiere a dentinei, prin mecanism de coagulare și înmuiere a proteinelor de
către hidroxiapatit ă” (6). În schimb, duritatea dentinei nu este influențată de aceste substante.
În concluzie, scăderea rezistenț ei dinți lor se poate atribui procesului de îmbătrânirie a l dentinei
și într -o mică măsură alterării dentinei de căt re iriganț ii utilzați.

6
Câteva studii clasice susțineau că dentina dinților tratați endodontic este semnificativ diferită
față de dentina dinților vitali. Se considra că dentina dinților devitali est e mai fragilă din cauza
pierderii de apă ș i de colagen. Cu toate acestea, studii recente contestă acest fapt . În anul 1991,
Huang si colaboratorii, au comparat proprietațile fizice și mecanice ale unor exemplare de
dentină ce aparț ineau unor dinț i trat ați endodont ic, câ t și a unor dinț i netrat ați endodont ic,
aflându-se la nivele diferite de hidrat are. Aceșt ia au concluzionat fapt ul că nici „ deshidrat area ș i
nici tratamentul endodontic nu au cauzat reducerea propriet ăților fizice ș i mecanice ale dentinei”
(7). Sedgley si Messer au testat propriet ățile mecanice ale dent inei a 23 de dinț i ce aveau
efectuate tratamente endodontice vechi de aproximat iv 10 ani. Aceș tia i-au comprat cu omologii
lor vit ali. Cu excepț ia unei mici diferenț e de duritate, propriet ățile er au comparabile, studiul
demonstr ând că dinț ii trat ați endodontic nu erau mai fragili comparat iv cu omologii lor.
Aceste st udii, precum ș i altele, susțin ideea că riscul mai ridicat al fract urilor dinț ilor trat ați
endodontic in com parație cu dinț ii vitali s e dat orează pierderii integrit ații structrale asociat ă cu
prepararea accesului endodont ic și nu schimbărilor ce au loc î n structura dent inei. Î n cazul
majorit ății dinț ilor trat ați endodont ic, pierderea de ț esut dur se dat orează ș i fapt ului că au existat
în antecedente procese carioase sau rest aurări la nivelul acest ora. Randow ș i Glantz au descoperit
faptul că „ dinții deț in un mecanism de feedback protectiv care se pierde in moment ul în care
pulpa este ext rasă, acest a fiind încă un factor ce contribuie la fracturarea dinților. Fennis ș i
colaboratorii au studiat mai mult de 46000 de pacienți ș i au raportat apariț ia mai mulor fracturi în
dinții trat ați endodontic comparat iv cu dinț ii vitali” (7).
În concluzie, aceste studii ne indic ă faptul că , pent ru a redu ce riscul apariț iei fract urilor
dinților trat ați endodontic, sunt necesare rest aurări ce cresc integritatea struct urală a dinților, în
special a celor expuși la forț e masticatorii mari.
Schimbările cele mai importante ale biomecanici i dintelui apar din cauza pierderii de țesut
dentar in urma proceselor carioase, a fracturilor, a preparării cavităților, inclusiv in urma prepararii
accesului în cavitate înaintea tratamentului endodontic.
„Pierderea ț esutului dentar in urma preparării cav ității de acces î n mod conservativ
afectează duritatea dint elui în proporț ie de 5%” (8). Accesarea ult erioară a canalului radicular și
obturarea acestuia duc la o afectare supliment ară a rezistenței la fractură .

7
Cea mai important ă cauză a scă derii durităț ii dintelui est e consecinț a prepar ațiilor
adiționale, în special datorit ă pierderii crestelor marginale. Literat ura afirmă că „exist ă o reducere
de 20 -63% ș i de 14 -44% a durit ății dint elui î n urma preparării feței ocluzalele, respectiv a
preparării de tip MOD” (9). S-a demonstrat că accesul endodontic asociat cu o preparare MOD
determină o fragilizare foarte mare a dintelui, adâncimea cavității, lățimea istmului și configurația
fiind factori crit ici în scă derea durității dentare și a riscului de fract ură. Prezenț a de ț esut rezidual
în zona cervicală (ce cuprinde și pragul restaurării) și o mare parte de ț esut rezidual în general,
ajută la creș tearea rezistenț ei la fract ură a dint elui, permiâ nd pereților axiali ai coroane i să cuprindă
dintele ș i conferind astfel retenție și stabilitate pentru viitoarea restaurare . Prepararea coroanei
dentare, chiar și cu 1 mm de extensie coronară de dent ină deasupra marginii, „dublează reziste nța
la fract ură a preparațiilor față de cazurile î n care preparația se termină într -o suprafață plană,
imediat deasupra marginii ” (10). „Un prag de minim 1 mm se consideră a fi suficient pentru
stabilizarea rest aurării” (10). Tot uși, lățimea marginilor preparațiilor și a marginii coronare nu ar
parea să influ ențeze rezi stența la fract ură.
„Modifi carea culorii și înnegrirea dinț ilor devi tali se observă î n multe cazuri. T ehnicile
endodontice necorespunzătoare p ot contribui la decolorare, cum se int amplă î n cazul curățirii
insuficiente, ce poat e lăsa țesut necrotic în coarnele pulpei coronare, det erminând î nnegrirea
dintelui ” (11).
Materialele utilizate pentru obturarea canalelor radicu lare rămase în coroană pot afecta
estetica dintelui. „Substanțele opace pot afect a și ele culoarea și trasluciditatea dint elui atunci câ nd
acesta nu este acoperit de coroană. Dentina alterată din punct de vedere biochimic poate modifica
de asemenea culoarea dintelui. Se consid eră că substanțele organice prezente în dentină (ca
hemoglobina) pot avea un rol important în această schimbare a culorii dent are, precum ș i
penet rarea coloranț iilor din alimente și din băuturi ” (11).
„Cu toate acestea, contribuția celor două fenomene și a mecanismelor fizico -chimice care
duc la decolorare nu sunt bine elucidat e in literatura de specialitate ” (11).
Biotipul gingi val subțire este considerat a fi un factor negativ privind estetica restaurării..
„Tratamentul endodontic și rest aurărarile successive ale dinților necesită un controlul atent
al procedurilor și al mat erialelor î n scopul de a păstra un aspect natural, tran slucent ” (11).
Din acest moti v „se recomandă evitarea folosirii cimenturilor endodontice ce pot păt a și
curăț area tuturor rezidurilor din camera pulpara a cavității ” (11).

8
1.1.2. METODE DE RESTAURARE A DINȚILOR TRATAȚI ENDODONTIC

Tatamentul endodontic poate cauza o pierdere importantă de substant ă dură dentară și
implicit o slăbire a structurii dentare. Aceste pierderi cresc riscul de fractură a coroanei, iar „în
timp, surmenajul creș te riscul fract urării rădăcinilor” (11).
Restaurarea dinților tratați endo dontic are ca scop protejarea dintelui de fracturi,
prevenirea reinfect ării pe cale endodont ică și înlocuirea structurii dent are care lipseș te.
În funcț ie de cantitatea de țesut dentar ce va fi înlocuit ă, restaurarea dinților se va baza pe
diferite mat eriale și proceduri.
„Alegerea corespunzătoare a materialelor de reconstrucție și a tehnicii este direct influențată
de cantitatea de struct ură dentară restantă ” (11).

A. Metode de restaurare direct ă

Metodele de restaurare direct ă „presupun pregatirea unei cavit ăți ce va fi obturat ă cu un
material de restaura re permanent (am algam sau raș ini compozite )” (12).
Pentru a folosi tehnica direct ă în reconst ruirea coroanei dinț ilor devitali, est e esențial ca ei
să îndeplinească urmat oarele cerinț e:
„-pierdere minimă de struct uă dură dentară; porțiunea coronară rămasă să poată oferi
suficient ă retentivitat e sau să prezint e cel puțin doi pereți de grosime adecvat ă;
-distrucția coronară trebuie să fie supra – sau juxt agingivală , ast fel încat să permit ă
realizarea unei re staurări etanșe;
-suport ul radicular să poată fi folosit ca soluție supliment ară de ret enție;
-evitarea cont amină rii sistemelor endodontice radiculare;
-restaurarea dintelui imediat după tratamentul endodont ic, atunci când este posibil;
-utilizarea pivoț ilor doar at unci câ nd est e necesară retenționarea rest aurării coronare;
-restaurarea dinților î ntr-un mod care să permit ă un eventual retratament al canalelor
radiculare;
-suport parodont al de bună calitate” (12).
In funcț ie de gradul de dist rucție, se poa te utiliza una dintre metodele: obt uraie coronară
simplă sau obt urație coronară armat ă.

9
Restaurarea prin obt urație coronară simplă cuprinde etape similare cu cele utilizate în
cadrul rest aurărilor dinți lor vitali. Ca materiale, pot fi utlizat e răș ini compozite sau amalgam de
argint.
„Obturația coronară armat ă este o metoda de refa cere a morfologiei coroanei dinț ilor
devitali, ce foloseș te ca mijloc de ret enție un dispozitiv suplimentar de tipul pinurilor
intradent inare ș i/sau int raradiculare, în jurul cărora se condenseaza un material restaurator
(amalgam sau rașină compozit ă)” (12).

• Restaurarea directă utilizâ nd materiale compozite
In sit uațiile î n care s -a pierdut o cantitat e mică de ț esut coronar î n urma unui tratament
endodontic, este indicat ă restaurarea direct ă cu materiale compozite. „Materialele compozite
reprezint ă o mixt ură format ă din rășină polimerizată, ranforsată cu o umplutură anorganică” (11).
Când sunt tratat e în mod corespunzător, rășinile compozite au o est etică ș i propriet ăți
mecanice foarte bune și pot int ări structura restant ă a dintelui prin intermediul bondingului. Din
nefericire, „contracția de fotopolimerizare a rășinilor compozite act uale rămâne o problemă pentru
succesul pe termn lung al acestor restaurări ” (11). Se rec omandă tehnicile de aplicare succesivă a
straturilor, care scad riscul cont racției din timpul polimerizării. De-a lungul timpului, „restaurările
directe cu materiale compozite au fost realizat e la nivelul dinț ilor anteriori care nu prezentau
pierderi de st ructură dentară dincolo de cavitatea de acces pentru tratamentul endodontic” (11). În
aceste cazuri, aplicarea direct ă a materialului compozit oferă o imediată sigilare a dint elui ș i poate
preveni infilt area lichidului bucal și în consecință , previne recontaminarea canalului radicula r.
Studii realizate în vitro arată că „rezistența la fractură a dinților restaurați cu materiale compozite
este apr oape la fel de bună ca rezistenț a la fractura a dinților indemni” (11).
„Materialele compozite pot fi utili zate în asociere cu pivoț i metal ici, din zirconiu sau din
fibre ” (11).

B. Metode de restaurare indirect ă

• Onlay -uri și overlay -uri din materiale compozite sau ceramice
Onlay -urile (coroanele de substituț ie) din ră șini compozit e sau din ceramică pot fi utilizat e
în rest aurarea dinț ilor trat ați endodontic. „Overlay -urile includ un cuspid sau mai mulț i cuspizi ce

10
acoperă țesut ul lipsă , iar coroanele de substituție combină un pivot intracanalar, un bont și o
coroană într-un singur component. Onlay -urile și overlay -urile sunt fabricate în mod uzual în
laborator din rășini hibr ide compozite sau din ceramică ” (11).
Ceramica este considerat ă „materialul de elecție pentru restaurările indirecte fizionomice
pe termen lung, avâ nd o transluciditate și un grad de reflexie a luminii ase mănătoare cu cel e ale
smalțului ” (11).
Materialele ceramice t radiționale pot fi turnate, presat e și prelucrate, noile materiale fiind
variaț ii ale porțe lanului feldspatic ( sistemele In-ceram, Cerec, IPS Empress) sau sunt fab ricate din
alte sisteme ceramice, cum sunt alumina, zirconiul sau siliciul. Printre aceșt i compuși moderni
regăsim și disilicatul de litiu, ce oferă o rezistență crescut ă la fract ură și un grad mare de
transluciditate. Proprietățile fizice ale acestor materiale s -au îmbunătățit, ele put ând rezist a forț elor
masticatorii mari.
Onlay -urile ș i overlay -urile se pot fabrica și din rășini compozite procesate în laborator.

• Coroane integrale
Atunci cand s -a pierdut o cantitate mare de ț estut coronar in urma proceselor carioase, a
procedurilor de restaurare și a tratamentelor endodont ice, o coroană integrală ar put ea fi alegerea
ideală . „În puține cazuri, coroana poate fi confecționată direct pe structura coronară restantă ce a
fost pregătită în prea labil” (11).
În mod uzual, cimentarea unui pivot în canalul radicular este necesară pentru asigurarea
retenției bontului și a coroanei. Bont ul se ancorează de dinte printr -o extensie situata în c analul
radicular, cu ajutorul pivot ului, î nlocuind struct ura coronară care lipseș te, iar „coroana acoperă
bontul și rest aurează fizionomic și funcțional dintele ” (11).

• Restaurări armate
Cu cât structura dent ară ramasă este în cantitate mai mare, cu atât restaurarea va fi mai
rezistent ă pe termen lung. Partea coronară a dintelui localizată deasupra nivelului gingival ajută la
crearea unui prag. „ Pragul este compus din pereț ii și marginile coroanei ș i include cel puțin 2 -3
mm de struct ură dentară int egră. Un prag realizat corect reduce incidența fracturilor în cazul
dinților cu tratament endodontic prin întărirea suprafeței lor și prin disiparea forțelor ce se
concent rează la nivelul zonei cele mai strâmt e a circumferinț ei dintelui ” (11).

11
Un prag ma i lung creș te cu mult rezist ența la fractură. „Pragul rezist ă și acț iunii forțelor
laterale cauzate de pivot și a efectului de pârghie cauzat de coroană în timpul mast icației și creș te
retenția și rezistența restaurării” (11).
Anatomia rădăcinii poate fi un criteriu important în alegerea și plasarea pivotului. “ Curbura
rădăcinii, „ numărul de furcații a le acesteia și concavitățile observate la nivelul suprafaței externe
a acesteia sunt probabil reproduse ș i în interiorul canalului radicular” (11). În interioru l aceleiași
rădăcini, forma canalului poate varia (la nivel cerv ical față de foramenul apical). În consecință ,
“alterarea formei naturale a canal ului este de multe ori esentială pentru a p utea introduce un pivot
de formă circulară în interiorul rădăcinii” (11). Aceast ă procedură crește riscul de perforare a
rădăcnii. Dintele este slăbit și atunci câ nd denti na radiculară este sacrificată în scopul plasă rii unui
pivot de diametru mare. Conservarea structurii rădăcinii are un rol important în d ecizia de a utiliza
un pivot, în selectarea acestuia și în preparaț ia pentru inserarea lui. Din acest motiv, nu orice dinte
tratat endodontic ne cesită un pivot și se cercetează din ce în ce mai mult abordările ce nu necesită
plasarea unui pivot. Cu toate acestea, „pivoții pot fi utilizați în cazul dinților care prezintă o
distrucț ie coronară important ă, unde este nevoie de o retenție suplimentară pentru viitorul bont și
pentru viitoarea coroană de acoperire ” (11).
Pivoț ii ar trebui să ofere cât mai multe dintre următoarele caracteristici:
-protecție pentru rădăcin ă pentru a nu se fractura;
„-retenție maximă în rădăcină;
– retenție ma ximă a bontului și a coroanei ” (11).
-protecți e mare î mpotriva infiltrării lichidelor bucale;
-să fie fizionomici;
-să fie vizibili pe radiografie;
-să fie biocompatibi.
Din punct de vedere mecanic, „un pivot nu ar trebui să se fractureze, nu ar trebui să
fractureze rădăcina, nu ar trebui să permită deformarea si deplasarea bontului și a coroanei ” (11).
Un pivot ideal ar trebui să fie „o combinație optimă între rezilienț ă, rigiditate, flexibilitate și
rezistență” (11).
Reziliența reprezint ă „abilitatea de îndoire elast ică în urma apl icării unei forțe, fără daune
permanente ” (11). Este o important ă calitat e a pivoț ilor, dar, cu toate ace stea, „ prea multă

12
flexibilitate într -o porțiune îngustă poate compromite capacitatea pivotului de a menț ine bontul și
coroana sub acț iunea forțelor ocluzale” (11).
Flexibilitatea unui pivot depinde de diametru l pivotului și de modulul de elasticit ate al
materialului pivotului. „ Pivoții cu un modul de elasticitate mic sunt mai flexibili față de pivoții cu
un modul de elasticitate mare (în cazul pivoților cu același diametru)” (11). Pivoț ii realizaț i din
materiale non -rigide (modul de elasticitate s căzut) s unt mai rezistenți, absorb mai multă forță de
impact și transmit mai puțină forță rădăcinii comparat iv cu pivoț ii rigizi, dar, cu toate acestea,
„pivoț ii cu un modul de elasticitate mic eșuează la forțe de inte nsitat e mică față de pivoții ce au un
modul cr escut de elasticitate” (11).
Flexia pivoț ilor poate determina deteriorarea marginilor libere ale coroanei, acest lucru
putând duce la apariția proceselor carioase la nivel cervical și păt runderea lichidelor orale că tre
apex, conducâ nd la reinfectarea acest uia.
Din cazua fapt ului că pivoț ii rigizi sunt mai puț ini flexibili decâ t cei non -rigizi, ei pot să
limiteze deplasarea bontului și întreruperile ce pot apărea la nivel cervical. În cazul pivoț ilor rigizi,
forța ocluzală se transmit e spre rădăcină , chiar în vârful pivotului. De aceea, „ în încercarea
consolidării unei rădă cini slabe prin utilizarea unui pivot rigid, rădăcina poat e slăbi și mai mult din
cauza concentrării forței unei tije rigide într -un material mai flexibil” (11). O concentrare a
solicitări lor în unitatea radacină -pivot poate conduce la un proces autodistructiv de fracturare.
„Rădăcina flexează î n urma forțelor ocluzale, în funcție de modulul de elasticitate al
dentine i” (11). Dent ina se consideră a fi relat iv flexibilă, în schimb pivoți i pot fi flexibili sau rigizi.
Deși nici un material nu se comportă la fel precum dent ina, pivoț ii prezint ă un comportament
funcț ional asemănă tor dentinei atunci când sunt amplasaț i în contact intim cu aceasta.
Un pivot ideal ar trebui să prezinte „suficientă rezilienț ă pentru a atenua un posibil impact
de întindere elast ică, diminuâ nd astfel stresul t ransmis că tre rădăcin ă” (11). În același timp, pivotul
ar trebui să prezinte suficient ă rigiditate pentru a nu se deforma sau îndoi permanent sub acț iunea
forțelo r de mast icație. „Pivotul perfect ar combina nivelul ideal de flexibilitate și rezistență într -o
struct ură cu un diametru redus, cu o morfologie asemănătoare cu morfologia canalului radicular”
(11). Sistemele actuale de pivoți sunt concepute pentru a oferi cel mai bun compromis între
proprietățile dorite și capacit ățile materialelor disponibile.

13
• Restaurări armate directe
În cazurile î n care o cantitate suficientă de țesut este prezent ă la periferia dintelui preparat ,
se indică o restaurare armat ă directă. În aceast ă tehnică, un pivot prefabricat se ciment ează în
canalul radicular, iar apoi bontul se const ruieș te în mod direct pe dintele preparat. Se pot utiliza
diferite materiale pentru a confecționa o astfel de restaurare. Componentele unei resta urări armate
directe sunt prezentate mai jos.

Pivoț ii
În ziua de azi putem gă si o gamă variat ă de pivoți, confect ionaț i din diferite materiale:
metal (titan, aur, oțel inoxidabil), ceramică sau fibre de sticlă.
Retenția unui pivot reprezintă „capac itatea pivotului de a rezist a în urma acț iunii forțelor
vertical e” (11), iar rezistența reprezintă „capacitatea unit ații dinte -pivot de a rezista acțiunii
forțelor laterale și rotaț ionale” (11). Rezistența este influențată de prezenț a pragului, de lungimea
si rigiditatea pivotului, precum și de ca racteristicile antirotaț ionale.

A. Pivoții metalici prefabricați
Pivoții metalici prefabricați se ut ilizează des în cazul restaurărilor armate directe.
Materialele utilizat e în fabricarea lor includ aliaje de aur, oțel inoxidabil sau titan. Pivoții metalici
sunt foarte puternici și cu excepția celor din aliaj de titan, sunt foarte rigizi.
Retenția în canalul radicular a p ivoților prefabricați este esenț ială pentru o restaurare de
succes. Se uti lizează două concepte pentru sporirea retenției pivotilor: pivoți activi și pivoți pasivi
Retenția pivoților activi se face direct în canalul radicular cu ajutorul unui filet. Cei mai
multi pivoți activi prezint ă filet și se înșurubează în pereții canalulu i radicular. O problemă legat ă
de acest tip de pivoți este reprezentat ă de potențialul acestora de a determina o fractură verticală a
rădăcinii în timpul înșurubării lor. „Pe măsură ce pivot ul se inșurubează , acesta provoacă un stres
ridicat în interiorul rădă cinii, cauzând un efect de pană ” (11). De aceea, folosirea pivoților cu filet
trebuie evitată.
Pivoții pasivi se p lasează pasiv în contact intim cu pereții dentinari, iar retenția acestora se
bazează în principal pe m aterialul de cimen tare. Pivoț ii pasivi pot fi cilindrici sau conici. Cei
cilindrici sunt mai retentivi comparativ cu cei conici, dar necesită îndepărtarea unei cantități mai
mari de dentină radiculară în timpul pr eparării. Se consideră că „ pivoții cilindrici oferă o

14
posibilitate mai redusa în producerea fracturii radiculare comparativ cu cei conici” (11). Din
nefericire, tehnicile moderne pentru prepararea canalului radicular ut lizează freze rotative din
Nichel -Titan, ce „lasă în urmă o cavitate foarte largă și de for ma conică, ce nu favorizează retenția,
rezultând o divergență mare în sens apico -coronar ” (11). De multe ori est e necesară utilizarea unor
pivoți lungi p entru a rezolva această problemă și pentru a conoferi o retenție bună ; o lungime
considerată acceptabil ă în canal ul radicular se consider ă a fi mai mare de 6 mm.

B. Pivoț ii armaț i cu fibre
Aceș tia sunt formați din fibre întăritoare înglobate într -o matrice rasinica polimerizată.
Monomerii utilizați pentru formarea matricei rășinice sunt in general metacrist ale difuncț ionale
(BisGMA, UDMA, TEGDMA), dar sunt utilizate și materiale de tip epoxi. Printre fibrele utilizate
curent în fabricarea pivoț ilor se numară ș i carbonul, sticla, silic iul și cuarț ul, însa, „volumul și
uniformitatea fibrelor și a matricei var iază în concordanță cu sistemele de pivoț i din fibre de sticlă ”
(11). Aceste diferenț e în procesul de fabricaț ie sunt responsabile de variațiile de rezistent ă la stres
a diferitelor tipuri de pivo ți. “Fibrele care au între 7 -20 µm diametru sunt utilizat e în diferite tipuri
de configuraț ii, de exemplu, configurații de tip longitudinal împletite sau țesut e. În trecut, pivoții
din fibre erau formați din fibre de carbon înglobate în rășină de tip epoxi . În prezent se preferă
utilizar ea pivoț ilor din fibre de c uarț, datorit ă proprietăților mecanice mai ridicate, a esteticii și a
abilit ății lor de a se lega chimic de matricea de polimeri . Pivoții din fibre ut ilizaț i azi prezint ă
radiopacitate și pot conduce lumina folosită în polimer izarea materialelor din rășini utilizate pentru
cimentare. Un pivot care permite trecerea luminii permite o polimerizare mai bună a rășinilor
compozite în zona api cală a canalului radicular, după cum sugereaza valorile de duritate măsurate.
Pentru a îmbunătăți adeziunea la nivelul suprafețelor pivot -bont-ciment , se efect uează mai multe
pretratamente fizico -chimice, precum silanizarea sau sablarea suprafeței pivotului.
Se consideră că „adeziunea de dentina canalului radicular a pivoț ilor din fibre poate
îmbunătăți dist rubuț ia forțelor c e apar la nivelul rădăcinii, scăzâ nd riscul fracturii rădăcinii și
întărind structura dentar ă remanent ă” (11). Un pivot din fibre bine adaptat și cimentat se considera
a fi „cea mai retentivă soluție, cu cantități mici de stres generate pereților canalului radicular ” (11).

15

Figura nr. 1. Pivoți armaț i cu fibre de st iclă și freza pent ru lă rgirea canalelor radicula re
inclusă în kit .

C. Pivoții din zirconiu
Aceș tia „sunt compuși din dioxid de zirconiu (ZrO 2 ),parțial stabilizați cu oxid de itriu și
au o rezistență ridicat ă la încovoiere ” (11). Ace ști pivoț i sunt fizionomici, parțial adezivi, foarte
rigizi, dar în același timp foarte fragili. Ei nu pot fi gravați. Literatura de specialitat e afirmă faptul
că „rășinile pentru cimentare a acestor materiale sunt mai puțin predictibile și necesită o abordare
diferită a met odelor de lipire în comparație cu ceramica convențională ” (11). Atunci când un bont
din compozit este construit pe un pivot de zirconiu, retenția lui rep rezint ă de asemenea o problemă .

1.1.3. MATERIALE UTILIZATE PENTRU CONFECȚIONAREA BONTULUI

Bontul înlocuiește zonele fracturate sau structura coronară lipsă și ajută la fixarea
restaurării finale. Caracteristicile fizice ideale ale unui bont sunt: rezistența ridicat ă la compresiune
și la încovoiere , stabilitatea dimensională, ușu rința manipulă rii și timpul scurt de fixare, precum și
abilitatea de a se lipi de dinte și de pivot . Materialele care pot fi utilizate sunt reprezentate de:
rășini compozite, metal e sau ceramică turnată, amalgam și uneori materiale din ciment

16
glasionomer. „Bont ul se ancorează de dinte prin extensia acestuia în partea coro nară a canalului
sau prin pivot ” (11).

A. Bontul din rășini compozite
Pentru a creș te rezist ența unui bont confecț ionat din material e compozite, se poate adăuga
și metal. S -a demonstrat faptul că materiale le compozite „au valo ri mecanice mai bune comparativ
cu materialele convenționale, dar aceste lucruri sunt neglijabile ” (11).
Avantajele unui bont din materiale comp ozite sunt reprezentate de: lipirea adezivă de
structura dintelui și de multe tipuri de pivoț i, manipularea ușoară , timpul rapid de fixare, variant ele
în care aceș tia se găsesc, opaci sau t ranslucenți .
Puterea de adeziune a bontului compozit de dentină depinde de curățarea completă a
materialelor rășinice , în așa fel încât agenții de lipire să fie compatibili chimic cu materialele
bontului din compozit. „Rășinile compozite autopolimerizabile sunt în mare parte incompatibil e
cu adezivii fotopolimerizabili ” (11). Degradarea bontului sau deteriorarea integrității marginii
coroanare pot determina invazia lichidelor bucale.
Bonturile din materiale compozite pot fi utilizate în asociere cu pivoți metalici, din fibre
sau din zirco niu. Pot apărea slăbiri ale pivotului, a le bontului sau a le coroanei atunci câ nd se
utilizează un bont din materiale compozite, dar s -a observat că acesta cedează în mai puț ine cazuri
în comparaț ie cu bonturile din amalgam sau din aur.
“Bonturile din materiale compozite utilizate în mod curent sunt bicomponent e, formate din
compozite autopolimerizabile, dar și din materiale fotopolimerizabile. „Prin folosirea materialelor
fotopolimerizabile î n confecționarea bont urilor se elimină riscul de incompatibilitate chimică
dintre adeziv și bontul din materialele rășinice autopolimerizabile ” (11).

B. Bontul din amalgam
Amalgamul dentar este un material tradițional cu o lungă istorie de succe ss din punct de
vedere clinic. „ Cu toat e că există variații mari în compoziția aliajelor, ultimele formule prezintă o
rezistență ridicata la compresiune (400 MPa după 24 de ore), o rezistență mare la încovoiere și un
modul mare de elasticitate ” (11).
Amalgamul poate fi utilizat cu sau fără pivot. El se poate folosi în combinație cu pivoți
metalici prefabricati atunci când retenția țesutului coronar trebuie crescută.

17
Bonturile din amalgam sunt foarte retentive atunci când sunt folosit e în combinaț ie cu un
pivot met alic la nivelul dinț ilor posteriori; est e necesară o forță ridicat ă pentru a-i disloca, în
comparaț ie cu pivoț ii și bonturile turnate.
Dezavantajele mari ale bonturilor din amalgam sunt reprezentate de „natura non -adezivă a
materialului, de potențialul de coroziune și de înnegrire a dentinei și a gingiei ” (11).
Astăzi, utilizarea amalgamului este în scădere datorit ă legislației, a siguranței și a
problemelor de mediu.

C. Bontul din cim enturi glasionomere și bontul din cimenturi
glasionomere modificate
Cimenturile din ciment glasionomer și din glasi nomer modificat cu rășini sunt „ materiale
adezive utilizate pentru mici construcții sau pentru umplerea micilor goluri rămase după pregătirea
dinților” (11).
Motivul ut ilizării cimenturilor ionomere de sticlă se ba zează pe efectul de eliberare a
fluorului. Cu toate acestea, rezistența lor scăzută oferă o fragilitate crescută, ceea ce contraindică
folosirea construcțiilor de tip ciment glasionomer în cazul dinț ilor anteriori subțiri sau pent ru a
înlocui cuspizi. Poate fi indicată folosirea lor pe ntru dinț ii posteriori, unde este posibilă utilizarea
unei cantit ăți mai mari de mat erial ș i o suficientă structura dentară sănătoasă.
Cimenturile inomere de sticlă modificate cu rășini reprezint ă o combinație de glasionomer
și rășini compozit e și deț in proprietățile ambelor materiale. Aceste tipuri de cimenturi oferă o
rezistență moderat ă, mai mare decât cea a glasionomerilor, dar mai mică decât cea a celor din
rășini compozite.
Ca material folosit in prepararea bontului, ele sunt „ adecvate pentru constru cții de
dimensiuni moderat e, însă expansiunea lor hidroscopică poate cauza fracturi ale coroanelor
ceramice și ale dinților fragili ” (11).
Adeziunea la dentină este apropiată de cea a rășinilor compozite și este semnificativ mai
ridicat ă decât cea a glasio nomerilor tradiționali. În prezent, rășinile compozite au înlocuit
materialele din glasionomer pentru fabricarea bonturilor.

18
D. Restaurările armate indirecte: pivotul și bontul turnat
Timp de mulț i ani, ut ilizarea pivoț ilor și a bonturilor turnate a reprezentat o met odă des
utilizat ă pentru re alizarea restaurarilor armate. Pivoții con ici, clasici, cu suprafețe fine sunt
fabricaț i din aliaje nobile, deși s -au folosit și aliaje din metale de bază. „Aliajele nobile utilizate
pentru fabricarea pivoților ș i a bonturilor au o duritate foarte ridicat ă (aproximativ 80 -100 GPa), o
rezist ență mare (1500 MPa) și o rezistență excelentă la coroziune ” (11). Un avantaj în folosirea
sistemul ui pivot -bont turnat este reprezentat de faptul că bontul reprezint ă o extensie integrală a
pivotului și nu depinde de metode mecanice pentru retenționare a de pivot. Această construcție
„împiedică deplasarea bont ului față de pivot și rădăcină în momentul în care răm âne o struct ură
minimă dentară” (11).
Cu toate acestea, a cest sistem are și dezavantaje. „O importantă parte a structurii dentare
trebuie îndepărtată pent ru crearea că ii de inserție sau de extracție ” (11). A doua procedură este
foarte scumpă din cauza celor două ședințe necesare și costurile de laborator pot fi ridicate. Faza
de laborator reprezint ă o tehnică complexă . „Turnarea metalului într -o matriț ă cu un bont larg și
un pivot de diametru mic poate d a porozitate aurului la legătura dintre pivot și bont ” (11). Ruper ea
metalului în acest punct în condiții de st res semnifică eșecul restaurării. Este important de
menț ionat fapt ul că „acest sistem are o rată mai ridicată de fractură radiculară decât în cazul
utilizarii pivoților prefabricați” (11).
Pivoț ii turnaț i prezintă cel mai mic grad de retenție și sunt aso ciați cu r ate mai mari de eșec
comparativ cu pivoț ii cilindrici prefabricaț i.

• Factorii care pot afecta prognosticul tratamentului endodontic
Contaminarea sist emului rădă cină-canal radicular de că tre salivă este un pot ențial factor
ce det ermină eș ecul unui tratament endodont ic. În plus, cariile secundare sau rest aurările
coronare fracturate pot determina recontaminarea sistemului canalicular. Mediul cavit ații bucale
este bogat in microorganisme, iar restaurarile dentare trebuie sa reziste expunerilor repeta te la
stres fizic, chimic si t ermic; e ste un mediu î n care est e dificil de menți nut un sistem ermet ic
închis. Studii efectuate in vit ro au ară tat că expunerea repetat ă a gutapercii coronare la
contaminare a bacteriană poate duce la migrarea bact eriilor că tre apex în doar câ teva zile.
„Produș ii bacte rieni ș i endotoxinele pot ajunge în apex î ntr-un timp ș i mai scurt decât bacteriile ”
(7).

19
În moment ul în care canalul radicular a fost contaminat într-un procent foarte mare, este
indicat ă reluarea tratamentului endodontic. Acest lucru trebuie avut în vedere î n special at unci
când este vorba de o contaminare persistent ă.
Contaminarea bact eriană a spaț iului endodontic trebuie prevenit ă in timpul și după efectuarea
tratamentului endodontic. T rebuie utilizate t ehnici prin care să se poat ă menț ine un mediu
aseptic, cum ar f i utilizarea digii dentare. După finalizarea tratam entului endodontic, se
recomandă restaurarea imediată a dinților, ori de câte ori este posibil. Atunci câ nd acest lucru nu
este posibil, „spațiul endodo ntic trebuie protejat prin etanșarea canalelor ș i a podelei camerei
pulpare cu bariere intracoronare ” (7). Pentru acest lucru, sunt preferate material e ca cimenturi le
ionomere de sticlă sau raș inile compozite. „Orificiile canalelor radiculare se evazează și podeaua
camerei pul pare se curață de excesul de gutapercă ș i sigilant ” (7). Podeaua camerei pulpare se
gravează acid ș i apoi se utilizază un primer, atunci când se folosește rașina compozită sau se
condițion ează atunci când se utilizează ciment ionomer de sticlă. Materialul de barieră se
plasează pe podeaua camerei pulpare și se fotopolimerizează , iar apoi se realiz ează o obturaț ie
provizorie cu sau fără introducerea in camera pulpară a unei bulete de vat ă. „Bariera
intracoronară protejează sistemul canalicular împotriva contaminării pe perioada de temporizare
și în timpul restaură rii dentare” (7).
Atunci câ nd dintele este restaurant permanent, restaurarea trebuie sa fie et anșă, pentru a se
evita riscul de mic roinfilt rație. Calitatea rest aurării dentare efectuat e după tratametul endodont ic
influențează î n mod direct prognosticul dintelui tratat.
Atunci câ nd sunt ut ilizați pivoț i intraradiculari este indicat ca dint ele să se rest aureze
imediat permanent, din cau za dificult ăților ce pot apărea în încercarea de a menț ine o etanșare
temporară .
Studii ef ectuat e în vitro de că tre Fox, Gutteridg e, Demarchi și Sato au aratat că “dinții
restaurați cu pivoț i temporari prezint ă aproximat iv acelaș i grad de cont aminare microbiană ca ș i
dinții care nu au fost rest auraț i” (13).
„Conservarea structurii dentare este important ă atunci câ nd se rest aurează porțiunea
coronară a dintelui, pentru a asigura ret enția ș i rezist ența viit oarei coroane dentare” (7).
a canalului radicular ș i ciment area adezivă a pivot ului în interiorul acest uia în scopul de a
preveni contaminarea sistemului endodontic” (14).

20
1.2. PIVOȚII ARMAȚI CU FIBRE DE STICLĂ

1.2.1. GENERALITĂȚI

Restaurarea cu succes a dinților tratați endodontic reprezint ă o procedură dificilă în
stomatologie. Acest lucru se datorează în mare parte complexității procesului, a dificult ății
alegerii tratamentului și a cantității mari de materiale prezentate în literatura de specialitate .
Reușita tratamentului endod ontic ține atât de atitudinea față de sistemul endocanalar, cât
și de succesul sigilarii acestuia, apical și coronar.
Astăzi, rest aurarea dinț ilor trat ați endodont ic se bazează pe utilizarea unor materiale cu
un modul de elasticitate similar cu cel al den tinei. Pivoț ii din fibre, ciment urile răș inice si unele
cimenturi compozite prezint ă aceast ă caracterist ică.
Într-un studiu s -a evaluat put erea adezivă dintre materialele de cimentare, dentina
radicular ă și pivoți i din fibre, prin efectuarea unor teste de rezist ență ș i a fost examinat ă legă tura
dintre aceste trei componente cu ajutorul scană rii microscopice electronice (SEM). Met oda: Dinț i
extrași, tratați endodont ic și plă ci din material plastic au fost folosite pentru a testa int erfața
dintre materialul d e ciment are ș i dent ină și interfața dintre materialul de ciment are ș i pivot.
Rezultat e au ară tat urmatoarele: „afinitat ea chimică dintre diferitele componente (materiale de
ciment are si pivoț i din fibre) este foarte important ă pentru obț inerea unei adeziuni puternice”
(15). Testarea put erii de adeziune ș i observ ațiile SEM au arătat faptul că în vitro, rașinile
compozite se comportă mai bine decât cimenturile răș inice. În concluzie, utilizarea î n vivo a
acestor materiale ar putea consol ida, fort ifica structura dentară restantă și prin aceasta, ar putea
reduce riscu l fracturării și pierderii adeziunii.
Calit ățile unui pivot ideal :
• să asigure ret enția materialului de obturație;
• să fie ușor de aplicat;
• să fie radioopac;

21
• să se îndepărteze ușor;
• să transmită forța masticatorie în ax;
• să adere chimic de cimentul de cimentare;
• să fie compatibil cu materialul de obturare coronară;
• să nu se fractureze;
• să nu coloreze dintele și obturația;
• să nu fractureze rădăcina.
Greșeli posibile î n prepararea canalului radicular :
• dezobturare pe o lungime insuficient ă (mai puț in de două treimi ); remediu: se cont inuă
dezobturarea;
• dezobturarea complet ă a canalului; remediu: se obt urează canalul ș i in alt ă ședință se
dezobt urează două treimi ;
• largire insuficient ă a canalului radicular (pivot ul se fixează in past ă);
• crearea unor că i false (penetrante sau nu); remediu: cele penetrante trebuie obturat e cât
mai repede cu materiale neres orbabile ( ciment fosfat de zinc sau ciment glasionomer);
cele nepenetrante trebuie o bturate cu material e de obt urație de canal.
Prima indicaț ie pentru alegrea utiliză rii unui pivot este reprezentat ă de asigurarea ret enției
coroanei pe un dinte care a suferit o pierdere subst anțială de structur ă dentară coronară . Cu toate
acest ea, prepararea spațiului în vederea inseră rii unui pivot adaug ă un grad de risc unei proceduri
restaurative. Accidente de prepare pot surveni î n timpul prepară rii acestui spațiu; chiar da că
acestea apar rar, ele includ perforația porțiunii apicale a rădă cinii sau a zonelor laterale din
portiunea mijlocie a rădăc inii ce prezint ă caneluri. „ Plasarea int raradiculară a pivotului poate
cauza de asemenea fract ura rădăcinii, î n special în cazul î n care s -a preparat un spaț iu extins
pentru inserarea pivotului ” (7). Din aceste mot ive, pivoț ii ar trbui ut ilizați doar în cazurile î n care
nu se poat e obț ine printr -o altă modalitate ret enția viit oarei coro ane. Necesitatea ut ilizării unui
pivot „variază foarte mult in funcț ie de t ipul dinț ilor (anteriori sau laterali)” (7).

22
Instrumentele utlizate pent ru prepararea spațiului în vederea inseră rii pivotului ar trebui
alese î n stransă legat ură cu dimensiunea canalului radicular, pentru a preveni alegerea unui pivot
de dimensiuni prea mari, fapt ce ar det ermina perforarea rădă cinii. Instrumentele sigure care sunt
indicate pentru a fi folosite t rebuie sa aibă “î ntre 0,6-0,7 mm în cazul dinț ilor de mici dimensiuni,
cum sunt incis ivii mandibulari și î ntre 1-1,2 mm în cazul dinț ilor cu rădă cini de diametre mari,
cum sunt incisivii centrali maxilari” (16). Pivoț ii utilizaț i pentru molari care sunt mai lun gi de 7
mm cresc riscul perforațiilor și de aceea, ar trebui evitați chiar și atunci câ nd se folose sc
instrumente cu diametre potrivite pentru rădăcinile dinț ilor respectivi.
Pivoții din fibre de sticlă sunt pivoți prefabricaț i.

Proprietăți fizico -chimice :

– sunt translucenț i, nivelul fibrei de st iclă este de 80% A± 5%, iar nivelul rășinii epoxi este
de 20% A± 5% (“au posibilitatea de a transmite lumina, permițâ nd fotopolimerizarea materialelor
de cimentare fot osensibile până în porțiunea apicală a preparaț iei” (12);
– au modul de elasticitate între 30 și 50 Gpa („asemă nător cu cel al dent inei, permițându -le
să se flexeze în acelaș i timp cu rădă cina at unci câ nd sunt exercitat e forț e asupra lor” (12);
– prezint ă o rezist ență la încovoiere de minim 800 Mpa .
Se consideră că „stresul este distribuit într-un mod mai uniform de -a lungul rădăcinii decâ t
în cazul dispozitivelor met alice ș i ca urmare, au o susceptibilitate la fracturarea rădăcinii mai
redusă ș i o stabilitat e bună ” (12).
Aceș ti pivoț i pot fi cilindrici sau conici și pot avea diferite diametre. Diferența dintre
diamet rul din zona coronară a pivot ului și cel din zona apicală îi conferă acestuia conicitatea. În
funcție de acest diametru, se descriu pivoți cu diametru mic, care se folosesc în zona front ală și
pe canalele rădăcinilor efilate ale molarilor și pivoți cu diametru mare, care se folosesc în canale
largi.
Rășina epoxi și fibrele de sticlă oferă o tran sluciditate excelent ă și permite luminii să
traverseze pivotul, lucru ce permite fotopolimerizarea cimentului folosit pentru cimentare a
acestu ia. „Radioopacitatea pivoț ilor din fibre de sticlă este similară cu cea a dentinei” (14).
Pivoții sunt livraț i cu freze speciale, ce au aceeași conicitate cu cea a pivot ului; î n acest
mod, se crează un spațiu similar cu dimensiunile pivotului, pierderea de dentină fiind m inimă .

23
Prezint ă o rezist ență ridicat ă (numărul mare de fibre și compatibilitatea crescută a
acestora cu rășina epoxi îi oferă pivotului proprietăți mecanice excelente). Forma conică a
pivoților are de asemenea un rol in rezistenț a mecanică ridicată a acestora.

Pivoții armați cu fibre de sti clă se gă sesc î n urmă toarele forme:

• Cilindrici:
-cea mai simplă formă și cea mai puțin conservat ivă pentru țesutul dentar;
-este mai indicat ă în canale largi;
-necesită canale cu o deschidere mare și o grosime constant ă pe toată lungimea lor;
-este n ecesară uneori utilizarea unui pivot accesoriu pentru lacunele părții superioare;
-de multe ori est e necesar ca aceș ti pivoți să fie înlocuiți cu pivoți conici, pentru a se evita
evazarea excesivă a canalului;
-pe piață se găseș te o gamă variat ă de freze pentru prepararea canalului.
Cu toate că pivot ul cilindric are mai puț ine avantaje, are aplicațiile sale.

• Conici:
-acești pivoț i reprezint ă un model mai conservativ pentru țesuturile dentar e, deoarece
lărgirea canalelor î n part ea inferioară î n scopul inse rării acesto ra va avea o dimensiune mai mică ;
-forma lor permite un diametru mai mare înspre part ea coronară , cunosc ându-se fapt ul că
la acest nivel apare un stres ridicat asupra pivotului și poat e apă rea o fractura, acest model fiind
mai rezistent decât cel cilindric din acest punct de vedere (în cazul î n care suntem nevoiți să
alegem între un pivot conic și un pivot cilindric, pivotul conic va fi mult mai subți re și va
necesita un sacrificiu de substanță mai mic, rezult ând î n acest fel o rezist ență mai c rescut ă a
dintelui);
-pentru pivoț ii conici, pe piață se găseș te o gamă variata de freze care, folosite succesiv,
pot crea un spațiu cu o adaptare perfectă.

• Conici cu dublă conicitate:
-acest tip de pivot prezint ă cele mai noi concepte de rezist ență și adaptare a unui pivot în
canalul radicular;

24
-au fost creați î n urma unui studiu al cărui scop a fost adaptarea pivotului la canalul
radicular și nu invers;
– necesită cel mai mic sacrificiu de substanță dentară comparativ cu celelalte t ipuri de
pivoț i;
– ca și în cazul pivotului conic, prezint ă vârf subțire și diametru mare cervical, diferenț a
fiind prezenț a unei duble schimbări de conicitate în suprafața intermediară a pivotului.
– nu prezintă canelură de înfiletare; sunt necesare freze speciale care, fol osite
concomitent, oferă pivotului o adaptare perfectă.
Timp ii operat ori pentru restaurarea dinț ilor cu ajut orul pivoților armaț i cu fibre de st iclă
sunt:
„-realizarea substratului adeziv la nivelul prepa rației int raradiculare (gravare acidă ș i
aplicare de adeziv dentinar);
-proba pivotului;
-impregnarea pivotului cu adeziv dentinar monocomponent;
-inject area la nivelului canalului radicular a unui ciment rășinic;
-introducerea pivot ului î n canal si adaptarea acestuia la nivelul extremit ății coronare;
-aplicarea unui compozit cu mecanism dublu de priză ;
-conformarea manuală a unui bont coronar, care se va realiza cu ajutorul spat ulei și a
pensulei î mbibat e în primer;
-finisarea bontului rezultat în vederea realiză rii rest aurării coronare finale” (12).
Restaurarea coronară finală „se poate adapta la particularit ățile cazului clinic; aceasta se
poate realiza prin tehnica direct ă (utilizând cel mai adesea o capă conformatoare) sau prin tehnica
indirectă (prin aplicarea unei proteze unid entare din material fizionomic) ” (12).

Utilizarea pivo ților în funcție de tipul de dinți:

• Dinții anteriori
„Dinții anterior i ce prezint ă o lipsă de subst anță minimă , pot fi rest auraț i conservativ prin
restaurări adezive. Utilizarea unui piv ot in acest caz nu ar avea vreun beneficiu ” (17). Acelaș i
lucru este valabil și pentru un dinte anterior care a fost rest aurat anterior cu o faț etă ceramică.

25
„Dacă un dinte anterior prezint ă deja un tra tament endodontic, este indicat ă utilizarea
unui pivot ” (7). De cele mai multe ori, structura dent ară coronară ramasă î n urma unui tratament
endodontic este dest ul de subț ire. Din ții anteriori t rebuie să rezist e unor forț e laterale ș i de
forfecare , iar camerele pulpare sunt pre a mici pentru a asigura o ret enție adecvat ă și o bună
rezist ență î n lipsa unui pivot . În concluzie, „cantitatea de subst anță dentară ș i solicit ările
funcț ionale la care dintele este supus sunt criteriile care decid utilzarea sau nu a unui pivot în
cazul unui dinte anterior ” (7).
• Dinții posteriori
În cazul molarilor tratați endodont ic, aceș tia ar trebui să primească o prot ecție pentru
cuspizi, dar de cele mai multe ori, ei nu necesit ă un pivot . Înafara sit uației î n care pierderea de
subst anță coronară este masivă , camera pulp ara ș i canale le radiculare asigură o retenție adecvat ă
pentru o coroană . „Molarii t rebuie să rezist e în special acțiunii forțelor verticale ” (7). În cazul
molarilor ce necesit ă utilizarea un ui pivot, este indicat ca „pivot ul să fie plasat în cel mai lat și
mai drept canal, care este reprezentat de canalul palat inal î n cazu l molarilor maxilari, respectiv
de canalul distal în cazul molarilor mandibulari” (7). Rareori est e necesară utilizarea mai mult or
pivoț i.
Premolarii sunt în general mai vol uminoș i comparativ cu dinț ii anteriori, dar prezint ă
deseori o singură rădă cină și o cameră pulpară relativ mică . Din aceste motive, premolarii sunt
mai predispuși acțiunii forțelor laterale din timpul mast icației comparativ cu molarii. Și î n acest
caz, țestutul dentar restant ș i solicit ările funcționale la care este supus acest a reprezint ă factorii
determinanț i în decizia utilizării unui pivot sau nu. „Din cauza morfologiei delicat e a rădăcinilor
unor premolari, trebuie avut ă o grijă specială î n moment ul preparării spaț iului p entru pivot” (7).

1.2.2. PRINCIPII IMPORTANTE PENTRU PIVOȚI

• Retenția și rezistența pivoților
„Reten ția pivotului se referă la abilitatea unui pivot de a rezista acțiunii forțelor vertical e
de dizlocare. Retenția este influențată de lungimea pivotului, de d iametrul acestuia ș i al

26
instrum entarului pentru prepararea spaț iului, de cim entul utilizat pentru cimentare și de tipul de
pivot (activ sau pasiv)” (18).
Pivoții activi sunt mai retentivi decât pivoț ii pasivi. Diametrul este m ai puțin important în
comparaț ie cu ceilalți factori menționa ți. Cu toate că retenția poate fi crescută puț in prin folosirea
unui pivot cu un diametru mai mare, pierderea de substanță dentară slăbește dintele. De aceea,
această metodă nu este recomandată în scopul creșterii retenț iei.
„Rezistența se referă la abilitatea unui pivot și a unui dinte de a se împotrivi forțelor
laterale ș i forțelor de rotație. Este influențată de structura dentară restantă , de lungimea pivotului
și de rigiditatea lui, de prezența proprietăților antirotationale și de prezenț a efectul ui de
încercuire (ferrule effect)” (7). O restaurare lipsită de rezistență nu va reprezenta un succe s pe
termen lung, „indiferent de proprietăț ile retentive bune ale pivotului utilizat ” (7).

• Mecanismele care pot determina apariția eșecului
Toate sistemele de pivoț i au un grad de eș ec clinic. Cu toate acestea, anumiți pivoți
cauzează un procentaj mai mare de eș ecuri care duc la imposi bilitatea ca dintele respectiv să mai
poată fi restaurat. De exemplu, dinții restaurați cu pivoți mai puțin rigizi, cum sunt pivoț ii din
fibre, au tendinta de a cauza eș ecuri care pot fi remediate , dintele putâ nd fi salvat .
Dinții preparați după principiul efectului de î ncercuire (ferrule effect ), au de asemenea
tendința unui eș ec „favorabil ” remedierii ulterioare a situaț iei. Materialul din care este
confecționată coroana poate influenț a de as emenea apariț ia eșecului. Pilo ș i colab oratorii au
afirmat urmă toarele: „ coroanele realizate din compoz it au un prognostic mai bun decâ t cele
realizate din amalgam sau din aur” (19).

• Efectul de încercuire
Efectul de încercuire este important î n succesul pe termen lung atunci când se utilizează
un pivot. El se referă la o bandă vertical ă de structură dentară la nivelul parții gingivale a
preparației coronare. Acesta adaugă mai multă retenți e, dar cel mai important, furnizează o formă
de rezistență și crește longevitatea restaură rii. Stankiewicz și Wilson au publicat o analiză pe

27
această temă . Au demonstr at faptul că o bandă verticală de structură dentară de 1 mm înălțime
prezent ă la nivelul părții gingivale a preparaț iei coronare a dublat rezistența la fractură
comp arativ cu un dinte preparat fară a lua î n considerare acest princ ipiu de preparare. Un alt
studiu realizat Saupe ș i colaboratori i a raportat faptul că „nu s-a găsit ni cio diferență între
rezistența la fractură a unor dinți restaurați cu pivoți cu sau fară prezența unei benzi vertical e de
structură dentară la nivelul părț ii gingivale a preparaț iei coronare” (7).
În anumite cazuri, î n special în cazul dinților anteriori, este necesară „alungirea coroanei
dentare sau extr uzia ortodontică a unui dint e, pentru a asigura efectul de î ncercuire” (7).

• Prognosticul dinților tratați endodontic restaurați cu ajutorul pivoților
Studii despre longevitate sunt uneori gre u de comparat din cazua diferențelor de design al
diferitelor studii și din cauza că structura coronară restantă și calitatea e tanșeității restaură rii
coronare rămâ n necunoscute. Cu toate acestea, ele furnizeaz ă anumite informaț ii. Mentick și
colaboratorii au raportat „un procent de 82% c azuri de success pentru 516 dinți anteriori
restaurați cu pivoț i metalici de mai mult de 10 ani ” (20). Torbjorner si colaboratorii au raportat
„o rată de eș ec de 2, 1% pe an pentru 788 dinți restaurați cu pivoț i metalici pe o perioadă de 5
ani” (21). Majoritatea studiilor rece nte au examinat cazuri clinice în care s -au utilizat pivoț i din
fibre. Într-un studiu retrospectiv, Ferrari si colaboratorii au raportat „un procent de 3,2 % cazuri
de eșec în cazul a 1306 pivoți din fibre, pe o pe rioadă 1-6 ani ” (22). Au fost utilizate 3 tipuri de
pivoț i din fibre . Un studiu desp re pivoț i din fibre de carbon a raportat „o rată de eșec de 7,7 % în
cazul a 52 de dinți cu o medie de urmă rire de 28 de luni” (23) . Un studiu despre pivoți din fibre
de cuarț a raportat „o rată de eșec de 1,6 % pentru 180 de dinți cu o medie de urmă rire de 30 de
luni” (24). Cu toate că perioadele de urmă rire în aceste studii sunt relativ scurte, rezultatele
inițiale par promițătoare în cazul acestei noi tehnologii.

• Îndepărtarea pivoților din fibre din interiorul dinților tratați endodontic
În cazurile î n care un pivot se utilizează ca parte integrantă a unei proceduri protetice,
„accesul că tre canalul radicular necesită îndepă rtarea pivotului ” (25).

28
În cazul î n care un pivot se fracturează , „resturile pivotului ar trebui îndepărtate înainte ca
un nou pivot să fie inserat ” (25).
„Atunci când o apare o leziune patologică nouă sau când restaurarea eșuează , abilitatea
de a îndepă rta pivotul depinde de tipul de material din care aces ta este c onfecț ionat ” (25).
Dacă un dinte a fost restaurat cu un pivot din fibre, procedura de îndepărtare este simplă
și rapidă. Ceea ce face acești pivoți unici este faptul că sunt formaț i din fibre dispuse paralel,
înglobate într -o matrice rașinică . „Paralelismul fibrelor favorizează rămânerea instrumentarului
de îndep ărtare î n contact cu marginile pivotului în timpul procedurii de îndepărtare a acestuia,
eliminâ nd astfel riscul perforă rii” (25). Kit-ul de i nstrumente pentru îndepărtarea pivoț ilor sunt
special create pentru a asigura o îndepărtare sigură și rapidă . „Este important pentru cli nician să
permită frezei flexibile să ajung ă la pivot, printr -o presiune usoară spre medie, având setată o
viteză de rot ație de 15000 rpm. Din cauza faptului că procedura de îndepărtare a pivotului
generează căldură, este foarte recomandată utilizarea spray -ului de apa -aer” (25).
Este important de precizat faptul că pivoț ii din fibre sunt confecționați din material e
foarte tari, iar inst rumentele folosite pentru îndepărtarea lor se uzează foart e repede. De aceea, se
recomandă ca „fiecare procedură de îndepărtare a pivoților să se realizeze cu un kit de
instrumente noi” (25).

29
1.3. CIMENTURILE UTILIZATE ÎN CIMENTAREA PIVOȚILOR ARMAȚI CU FIBRE
DE STICLĂ

De-a lungul timpu lui, s -au utilizat numeroase materiale în scopul cimentării pivoț ilor
endodontici : materiale tradiționale, cimenturi glasionomere și cimenturi răș inice.

1.3.1. MATERIALE TRADIȚIONALE

Acestea sunt reprezenta te de cimenturi fosfat de zinc ș i de cimenturi policarboxilice, care
sunt încă utilizate în scopul cimentării pivoților și a coroanelor. În general se prezintă sub formă
de pudră și lichid, iar proprietăți le lor fizice sunt puternic influenț ate de proporția de am estec a
celor două componente. „ Au o rezistență la încovoiere de aproximativ100 MPa ș i un mo dul de
elasticitate mai mic decâ t cel al dentine i, de 5 -12 Gpa” (11). Sunt folosite î n special pentru
cimentarea pivoților și a restaură rilor metalice. Aceste cimenturi oferă retenție mecanică,
neavând legatură chimică cu dentina sau cu pivotul, dar în schimb, oferă retenție bună pentru
pivot în interiorul dintelui în condițiile prezenței u nei cantități suficiente de structură dentară .

1.3.2. MATERIALE DIN CIMENTURI GLASIONOMERE

Acestea sunt formate dintr -un amestec de poliacizi și particule de sticlă, la care se pot
adăuga monomeri rășinici. În funcție de conținutul de răș ini, cimenturile g lasionomere pot fi
clasificate în cimenturi convenționale și î n cimenuri glas ionomere modificate cu raș ini. Cele
convenț ionale „prezintă o rezistență la compresiune de 100 -200 MPa ș i un modul Young de
aproximativ 5 GPa ” (11).
Au o rezistență mecani că mult mai ridicată comparativ cu cimenturile fosfat de zinc și „se
leagă chimic de dentină, având o rezistență de fixare de 3 -5 MPa ” (11).
Sunt recomandate pentr u cimentarea pivoț ilor metalici.

30
Avantajele acestor material e sunt: „manipularea ușoară, fixarea chi mică, aderența la
dinte ș i la pivot ” (26).
1.3.3. MATERIALE DE CIMENTARE PE BAZĂ DE RĂȘINI

• Materiale convenționale
„Materialele modern e de cimentare pe bază de rașini au o rezistență la compre siune de
aproximativ 200 MPa ș i un modul de elasticitate de 4 -10 Gpa ” (11). Aceste a pot fi polimerizate
prin reacție chimică , prin fotopo limerizare sau printr -o combinație a acestor două metode. Pen tru
a crește rezistența ș i rigiditatea acestor material e, este necesară de cele mai multe ori
fotopolimerizarea lor.
Majoritatea materi alelor pentru cimentare necesită fie pretratamentul dentinei canalu lui
radicular prin gravare acidă î n prealabil, fie prin u tilizarea adezivilor autogravanți. „ S-a
demonstrat faptul că ambele tipuri de adezivi formează straturi hibride de -a lungul periților din
jurul pivoț ilor” (11). Cu toate acestea, „adeziunea la dentina canalul ui radicular poate fi
compromisă prin folosirea iriganț ilor endodontici precum hipocloritul de sodiu, pero xidul de
hidrogen sau o combinaț ie a acestora, aceste su bstanțe fiind niște agenți foarte oxidanți ce lasă în
urmă un strat bogat în oxigen pe suprafaț a dentinei, fapt ce inhibă polimerizarea răș inilor” (11).
Este dificil de controlat cantitatea de umezeală remanentă din int eriorul canalului
radicular după gravajul cu a cid, fibrele de colagen impregnâ ndu-se cu acest acid. U tilizarea unor
acizi autogravanți a fost sugerată ca alte rnativă în cimentarea pivoților, pentru că aceștia se
folosesc în general pe dentina uscata și nu necesită clă tire. Cu toate acest ea, abilitatea lor de a se
infiltra î n straturile groase de detritus dentinar remanent (DDR sau „smear layer” ), cum sunt cele
produse în timpul preparării spațiului în vederea inseră rii pivotului , ramâne încă controversată.
Adzivi cu priză duală au fost recent concepuț i pentru asigurarea unei polimerizări mai bune a
rașinii care se află adânc î n interiorul canalului radicular; ac eștia „conțin catalizatori în scopul
modificării reacției acid -bază di ntre monomerii acizi ș i ami nele bazice de -a lungul suprafeț ei
adezive de compozit ” (11).
Cu toate că atâ t cimenturile autopolimerizabile , cât și cimenturile fot opolimerizabile se
pot utiliza î n cimentarea pivoților prefabricaț i, majoritatea cimenturilor rășinice prezintă

31
caracteristica de polimerizare dual ă, ce necesită expunerea la lumină în scopul inițierii reacț iei de
polimerizare. Aceste materiale su nt de preferat, deoarece, există un motiv de î njrijorare privind
materiale le fotopolimerizabile ș i anum e, dacă acestea sunt suficient de polimerizate, in special în
zonele în care lumina pă trunde cu dificultate, cum este zona apicală a canalul ui radicular. În
același timp, „ s-a observant faptul că materialele compo zite fotopolimerizabile prezintă un grad
mai mic de contracție și o scurgere mai mică față de materialele compozite polimerizate chimic ”
(11). Contracția indusă de polimerizare depinde și de geometria spaț iului din jurul pivotului și de
grosimea stratului de rasină .
în ultimii ani, au fost utili zate tehnici pentru mă surarea adeziunii m aterialelor de
cimentare pe bază de raș ini de dentina canalului radicular, cum s unt testele pull -out, push -out ș i
testul de rez istență la microtracțiune. Cu toate că testele de laborator au demonstrat că „o
rezisten ță de 10 -15 MPa po ate fi obținută prin utilizarea m aterialelor de cimentare pe bază de
rașini” (11), există dovezi în sensul că „retenția fricțională reprezintă un factor ce contribuie la
retenț ia pivotului ” (11).
Este cunoscut faptul că cimentarea de dentina camerei pulpare este mult mai
satisfăcă toare comparativ cu cimentarea d e dentina canalului radicular, î n special la nivel api cal.
Valorile mici ale rezistenței cimentării înregistrate în treimea apicală sunt probabil corelate cu
numă rul mic de tubuli dentinari prezenț i pen tru hibridizarea dentinei. Pivoț ii mai scur ți pot fi
utilizați, deoarece se realizează o bună cimentare î ntre un pivot di n fibre si dentina radiculară ,
meterialele cure nte pentru cimentare adezivă putâ nd ajuta la retenționarea pivotului în spaț iul
canalului radicular.
Un alt factor ce ar influența performanț a mate rialelor pentru cimentare pe bază de răș ini
este reprezentat de grosimea strat ului de ciment. Cimentarea pivoț ilor din fibre cu un strat mai
gros de ciment ar putea fi o opțiune atunci câ nd pivotul nu intr ă perfect î n canalul radicular. C u
toate că „o creștere mică a grosimii (pâ na în 150 microni) nu afectează performanț a mater ialelor
pentru cimentare adezivă aplicate î n dentina canalelor , un st rat mai gros ar putea influența
calitatea cimentă rii” (11).
Un studiu afirmă faptul că rezistența cimentării de dent ina radiculară poate fi crescută
folosind proceduri ce compensează stresul apărut în urma polimeriză rii.

32
Procedurile de cimentare se realizeaz ă în doi pași distincți. Primul pas este reprezentat de
asigurarea unui strat optim de rășină și polimerizarea lui de -a lungul pereților canalului radicular,
ceea ce conduce la o hibridizare id eală rășină -dentină, fără apariț ia unui stres în momentul
introducerii p ivotului. Al doilea pas este reprezentat de cimentarea pivotului de stratul de rășină
polimerizată. Contracț ia datorată polimerizării care apare la pri mul pas de acoperire cu adeziv va
micșora efectul de stres apărut atunci când pivotul acoperit cu rășină va fi polimerizat, păstrând
astfel integritatea cimentării.
Cu toate că performanța cimentării utilizâ nd materiale de cimentare bazate pe rășini este
bine documentată, există studii care spun că cimentările rășină -dentină se degradează cu timpul.
„Pierder ea rezistenței cimentării și a sigilării sunt atribuite degradării stratului hibrid creat la
nivelul interfeț ei dentină -adeziv” (11). Acest lucru este adevărat în cazul adezivilor de tipul etch
and rinse, din cauza „gelatinizării fibrelor de colagen cauzat ă de acizii fosforici ce pot restricționa
difuzarea rășinilor în interiorul sp ațiilor interfibrilare și pot lăsa fibre neprotejate ce se pot degrada ”
(11).
Se indică î ndepărtarea componentelor organice din dentina demineralizată înainte de
cimentare. „Utilizarea unei substanțe diluate de NaOCl 0,5% dup ă folosirea acizilor autogravanț i
sau tratarea straturilor de detritus dentinar remanent (smear layer sau DDR) de pe dentină cu EDTA
au demonstrat că pot determina cimentări dentină -rășină mai longevive, r ealizate î ntr-un singur
pas, cu adezivi de tipul etch and rinse” (27).
Unele studii afirmă faptul că „degradarea fibrelor de colagen expuse infiltrate de straturile
hibride se datorează unui mecanism proteolitic endogen ce implică activitatea u nei matrici
metaloproteice” (28). Eliberarea, de exemplu, a colagenului a fost evidențiată în dentina radicular ă
și în cea coronară a dinților dezvoltați complet ai pacienților tineri. Cercetătorii spun că „tratarea
dentinei canalului radicular cu substanț e precum C lorhexidina 2% ar putea fi utilă pentru rezistența
în timp a cimentării dentine i” (28).

• Cimenturi autoadezive
Materialele de cimentare autoa dezive au fost introduse de curâ nd în stomatolog ie,
reprezentâ nd o alternativă la materialele de cimentare pe bază de rășini convenționale. Acestea
conțin metacristale multifuncționale de acid fosforic ce reacționează chimic cu hidroxiapatita și în
acelasi timp, demineralizează și inflitrează țesutul d ur dentar. „ Nu este necesar un pretratament al

33
substraturilor dentare, iar aplicarea lor se face într -un sigur pas ” (11). În concluzie, proprietatea de
autogravare a acestor materiale r educe riscul unei impregnări scă zute a țesutului de către rășinile
componente. Modulul de elasticitate al acestor tipuri de cimentări polimerizate este scăzut (4 -8
GPa), dar în general, modul ul crește dacă se realizează polimerizare duală. Așadar, este
recomandat ca „toate polimerizările duale ale materialelor rășinice s ă primească cât mai multă
lumină, în acest fel obținâ ndu-se materiale cu p roprietăți superioare, atunci câ nd este posibil ” (11).
Puterea adeziunii de dentină este comparabilă cu cea a materialelor de cimentare realizate în mai
mulți pași, dar „adeziunea de smalț fără un gravaj cu acid fosforic în prealabil, nu este
recomandată” (11). Cu toate acestea, trebuie realizată o evaluare clinică de lungă durată înainte de
a face o recomandare generală în vederea folosirii acestor tipuri de materiale de cimentare.
În con luzie, se pare că utilizarea pivoț ilor armați cu fibre de sticlă este recomandată în
scopul de a îmbunătăți retenția viitoarei restaurări/coroane. Totuși, pentru a obține cele mai bune
rezultate în ancorarea pivoților armați cu fibre de sticlă , clinic ienii ar trebui sa fie constienți de
dificultățile ce pot surveni în încercarea de a obține o bună adeziune î n inte riorul canalului
radicular. Aceș tia ar trebui sa fie de asemenea atenți în select area materialelor, iar recomandările
producă torilor să fie respec tate cu stricteț e.

.

34

2. PARTEA PERSONALĂ

2.1. MATERIALE ȘI METODĂ

2.1.1 DESCRIEREA EXPERIMENTULUI

În acest experiment realizat î n vitro s-a utilzat un lot de 30 de dinți permanenți extraș i, cu
apex complet dezvoltat: 15 incisivi centrali superiori, având fiecare câte o rădăcină cu un canal
radicular și 15 canini superiori, având fiecare câte o rădăcină cu un canal radicular. Acești dinți,
după ce au fost tratați endodontic si restaurați cu două tipuri de pivoți armați cu fibre de sticlă, au
fost tes tați cu ajuto rul unui aparat pentru încercă ri mecanice (Hounsfield H1 KS), pentru a stabili
la ce forțe se fracturează fiecare, î n scopul unui st udiu comparativ asupra rezistenț ei la fra ctură a
unităților dinte -pivot (utilizâ nd două tipuri de pivoț i intrar adiculari ). Asupra lor a acționat o
celulă de forță de 1000 Newtoni.
Lotul de 30 de dinți a fost împărț it astfel:
– 8 incisivi ce ntrali superiori (numerotaț i de la 1 la 8) s -au restaurat cu pivoț i intraradiculari
Angelus Exacto, dimensiunea 1 ( diametru de 1,4 mm, formă conică );
– 7 incisi vi centrali superiori (numerotați de la 9 la 15) s -au restaura t cu pivoț i
intraradiculari Angelus Reforpost, dimensiunea 2 (diametru de 1,3 mm , fromă conică,
formați din conuri paralele) ;
– 8 canini superiori (numerotaț i de la 16 la 23) s -au restaura t cu pivoț i intraradiculari
Angelus Reforpost, dimensiunea 2 (diametru de 1,3 mm, fromă conică, formați din conuri
paralele );
– 7 canini superiori (numerotaț i de la 24 la 30) s -au restaura t cu pivoț i intraradiculari
Angelus Exacto, dim esniunea 1 ( diametru de 1,4 mm, formă conică ).

35
2.1.2 CARACTERISTICILE MATERIALELOR UTILIZATE ÎN ACEST STUDIU

În acest studiu s -au utlizat două tipuri de pivoț i (Angelus Ex acto, dimesniunea 1,
diametru 1, 4 mm, fo rmă conică) ș i Angelus Reforpost, dimen siunea 2 (diametru 1,3 mm, formă
conic ă, formați din conuri paralele ) care au fost cimentați î n interioru l canalelor radiculare cu
acelaș i ciment autoadeziv, Breeze Self -Adhesive Resin Cement, de la firma Pentron, avâ nd
caracteristic a de polimerizare duală , iar canalele radiculare au fost lă rgite cu ajutorul frezelor
prezute în kit -ul pivoț ilor.
 Cimentul utilizat pentru cimentarea pivoț ilor

Figura nr. 2. Ciment Breeze Self -Adhesive Resin Cement

Cimentul care a fost utilzat pentru cimentarea pivoț ilor este cimentul Bree ze Self –
Adhesive Resin Cement, în nuanța A2, compus din răș ină metacrilică .
Conform specificațiilor producă torului, cimentul Breeze Self -Adhesive Resin Cement
este un ciment autoade ziv pe bază de răș ini, conceput pentru cimentarea pivoțil or, coroanelor,
punților, inlay -urilor ș i onlay -urilor. Utili zarea acestui ciment nu necesită demineralizare,
condiționare, adeziune și amestecare, avâ nd carac teristica de amestecare automată (conț ine bază
și catalizator în raport de 1:1, ce se amestecă au tomat în timpul expulzării lor din cele două
orificii ale seringii) și aderă de smalț si dentină, î n lipsa unui sistem adeziv. Se aplică într -o

36
singură etapă și condiționează smalțul, dentina ș i rest aurarea. “ Prin eliminarea et apelor de
demineralizare, con diționare, adeziune, sensi bilitatea postoperatorie scade și durata intervenț iei
se reduce, lucruri benefice pentru confortul pa cientului”. Se fotopolimerizează timp de 1 -2
secunde, apoi se î ndeparte ază excesul de ciment. Are c apacitatea de polimerizare dua lă
(fotopol imerizare și autopolimerizare) și se prezintă într -un recipient sub formă de seringă, î n
cantitate de 7,8 g. Se recomandă depozitarea lui î ntre te mperaturi de 2 -8 grade Celsius ș i
utilizarea lui la temperatura camerei. Timpul de lucru este estim at la 1 minut, iar timpul de priză
în cavitatea orala este de aproximativ 4 minute .

 Pivoții Angelus Exacto, dimensiunea 1

Figura nr. 3. Pivoț i Angelus Exacto

Acest tip de pivoți prefabricaț i a fost utilizat pentru restaurarea a 15 dinti: 8 incisi vi
centrali superiori (numerotaț i de la 1 la 8) si 7 canini superiori (numerotaț i de la 24 la 30),
diametrul pivoț ilor fiind de 1,4 mm, având formă conică și culoare translucidă .
Conform descrierii, acești pivoți sunt compuș i din fibr ă de sticlă in proporție de 80% și
din rășină epoxidică în proporție de 20% și sunt prevăzuți cu câ te un stop per din silicon. Sunt
recomandați în restaură ri corono -radiculare. Producătorul notează urmatoarele avantaje: fibra de
sticlă din compoziție prezintă o estetică ridicată ș i o transmire ridicată a lumin ii, au o

37
radioopacitate ridicată, procent mare al fibrelor (rezultând proprietăț i mecanice e xcelente),
elasticitate similară cu cea a dentinei (risc scăzut de fracturare a rădăcinii), iar îndepărtarea se
face ușor, datorită fibrelor longitudinale. Se contraindică utilizarea acestor pivoți la pacienții care
prezintă bruxism. Ei se scurtează numai cu freze diamantate la turație mare, sub răcire cu apă. În
momentul inserării în canalul radicular, pivoții din fibre de sticlă necesi tă acoperire completă cu
materialul de cimentare, de oarece fibrele expuse absorb apă , ceea ce poate duce la scă derea
proprietăț ilor mecanice ale acestora.

 Pivoț ii Angelus Reforpost, dimensiunea 2

Figura nr. 4. Pivoț i Angelus Reforpost

Acest tip de pivoți prefabricați a fost utilizat pentru restaurarea a 15 dinti: 7 incisi vi
centrali superiori (numerotaț i de la 9 la 15) si 8 canini superiori (numerotaț i de la 16 la 23),
diametrul pivo ților fiind de 1,3 mm, avâ nd fromă conică, formați din conuri paral ele.
Conform producătorului, acești pivoți sunt compuși din fibră de sticlă în proporț ie de
80%, rașină pigme ntată 19% și din 1% filament de oțel inoxidabil. Sunt notate urmă toarele
avantaje: fibra de sticlă din compoziție prezintă o estetică excelentă , procentul mare al fibrelor
determină propri etăți mec anice excelente, au radioopacitate ridicată, risc scăzut al fracturării

38
rădăcinii datorită elasticităț ii similare cu cea a dentinei, forma conică permite îndpartarea unei
cantități mai mici de țesut din t reimea apicală a canalului radicular, șanțurile paralele determină o
retenție crescută , fibrele longitudinale permit o îndepărtare ușoară și prezintă flexibilitate la
nivelul rădă cinii. La fel ca în cazul pivoț ilor Angelus Exacto, se contraindică utilizare a acestor
pivoți la pacienții care prezintă bruxism. Ei se scurtează doar cu fre ze diamantate la turație mare,
sub răcire cu apă. În momentul inserării în canalul radicular, pivoții din fibre de sticlă necesită
acoperire completă cu materialul de cimentare , deoarece fibrele expuse absorb apă , ceea ce p oate
duce la alterarea proprietăț ilor mecanice ale acestora.

 Aparat ul utilizat pentru testarea dinților. Generalităț i.

Figura nr. 5. Aparatul Hounsfield H1 KS

39

Figura nr. 6. Sistem de achiziț ie a datelor (computer)

În acest experime nt s-a utilzat aparatul pentru încercă ri mecanice Hounsfield H1 KS.
Acesta perm ite determinarea unor proprietăți mecanice pentru o gamă variată de materiale.
Aparatul prezintă urmatoarele componente principale:
-placă plană fi xă de susț inere a probei de material;
-cap de presare cu placa plană mobilă parale lă cu placa de bază ;
-panou de operare, reglare ș i control;
-o celulă de forță ;
-sistem de achiziț ie de date (computer) cu software -ul QMAT.
Este conectat și acț ionat prin intermediul unui computer.

2.1.3. PROCEDURILE PREPARĂRII DINȚILOR ȘI INSERAREA PIVOȚILOR ARMAȚI
CU FIBRE DE STICLĂ ÎN INTERIORUL CANALELOR RADICULAR E

Dupa extracție, fiecare dinte a fost ținut in apă timp de 2 săptămâ ni. Dupa acest timp,
fiecărui dinte i s-au aplicat urmă toarele proceduri:
-relizarea unei radiografii iniț iale;

40
-realizarea cu ajutorul unei freze sferice diamantate mici de turbină a cavitații de
acces, în direcție perpendiculară pe mijlocul suprafeț ei orale, ușor incizal față de
cingulum, până în momentul când a fost simtită “căderea” în camera pulpară (crearea
accesului are rol în eliminarea conț inutului d in camera pulpară, în asigurarea
vzizibilităț ii directe a orificiului de emergență a canalului radicular și a pă trunderii
instrumentelor pe toată lungimea canalului radicular);
-reperarea orificiului de emergență a canalului radicular prin palpare cu ajutorul
unei sonde;
-cateterizarea cana lului radicular (s -a verificat în aceasta etapă poziția dreaptă a
acului, pentru aprecierea accesului rectiliniu al instrumentarului);
-explorarea canalului cu ace de cateterism Kerr (alese in funcț ie de diametrul
canalului);
-irigarea canalului cu hipoclorit de sodiu (NaOCl) de concentratie 5%;
-introducerea în mod pasiv î n interiorul canalului a unui ac Kerr precurbat
(cateter izarea canalului este finalizată atunci câ nd acul ajunge la foramenul apical);
-realizarea odontometriei (determinarea lungimii de lucru) cu ajutorul radiografiei
(măsurarea distanței dintre marginea incizală și apexul radiologic și apoi scă derea a 1
mm);
-realizarea tratamentului de canal, astfel:
-tratament mecanic de canal, prin tehnica telescopă rii regre sive (step –
back), pentru 17 dinț i (dintii 4, 5, 6, 8, 11, 12, 14, 15, 16, 18, 19, 21, 22, 23, 25,
26, 28) , prin utilizarea acelor Kerr, începâ nd cu acul de cateterism cu care s -a
determinat lungi mea de lucru (ISO 10/ 15), trecâ ndu-se apoi, pe rand, la
urmatoare le ace (lungimea de lucru scurtându -se cu câte 1 mm= telescopare
regresivă), până la acul final ( ultimul ac cu care s -a patruns în canalul radicular),
realizându -se irigații după fiecare ac scos din canal și de asemenea, recapitulare
după fiecare ac (pen tru a controla permeabilitatea î ntregii lungimi de lucru);
-tratament de canal prin utilzarea tehnicii ProTaper rotativ , pentru 13 dinți
(dinț ii 1, 2, 3, 7, 9, 10, 13, 17, 2 0, 24, 27, 29, 30), astfel: după reperarea orificiilor
canalului radicular, cateter izării, permeabilizăii, preevazării in 1/3 coronară ș i
stabilirea traseului de alunecare a acului, s -au introdus acele Kerr file 10/ 15 în

41
interiorul canalului până când alunecă liber în canal, irigaț ii dese cu hipoclorit de
sodiu (NaOCl) de con centrație 5% și EDTA, apoi s -a început tratamentul rotativ cu
acul Sx (diametru vâ rf 0,19 mm), pe lungimea de lucru, după aceea s -au introdus
acele Kerr file 10 si 15 pe lungimea de lucru în asociere cu irigaț ii, introducerea
acului S1 (diametru vârf 0,17 mm) , reverificare și irigații, introducerea acului S2
(diametru vârf 0,20 mm), reverificare și irigatii, determinarea lungimii f inale de lucru,
finisare cu acul F1 (ISO 20) pe toată lungimea de lucru, introducerea acului F2 (ISO
25); introducerea acului Kerr file 25, apoi introducerea urmatorului ac de finisare F
3(ISO 30), in funcție de caz;
-obturarea canalului radicular prin tehnica condensării laterale la rece a conurilor
de gutapercă si Sealapex (material pe bază de polimer de hidroxid de calciu, rezistent,
radioopac, compatibil cu gutaperca, utilizat pentru sigilarea canalelor radiculare);
(“Tehnica de obturare la rece asi gură un success clinic considerabil în timp” (29 ).);
-dezobturarea canalelor radiculare î n vederea creă rii spațiului pentru inserarea
pivotului, canalul rămanând obturat pe o distanță de 3 mm până la apex (în cazul
canalelor preparate manual, s -au utilizat ace Kerr -Reamers în asociere cu irigaț ii cu
ulei e sențial de portocale, iar in cazul canalelor preparate cu ProTaper rotativ, s -au
utilizat ace de dezobturare ProTaper D1 (ISO 30), D2 (ISO 25), D3 (ISO 20)).
Canalele radiculare au rămas obturate cu gutap ercă si Sealapex pe o distanț ă de 3 mm
pană la apex. Fiecare canal a fost apoi lărgit cu frezele Peeso conținute in kit -ul pivoților,
corescpunzătoare dimensiunilor lor, conform instrucțiunilor producătorului. S -a verificat după
aceea adaptarea și poziția pivotului în interiorul canalului radicular. S -a curățat canalul radicular
cu alcool și s -a uscat apoi cu spray -ul de apa -aer de la unit și cu ajutorul conurilor absorbante. În
urmatoarea etapă, s -a cimentat pivotul în interiorul cananlului radicular cu ci mentul Breeze Self –
Adhesive Resin Cement, s -a fotopolimerizat și s -a înlăturat excesul de ciment cu ajutorul unei
sonde. Excesul de pivot a fost tăiat cu ajutorul unei freze diamantate de turbin ă, la turație mare.

42
Figura nr. 7. Grupul de dinți E înaintea inserării pivoților în canalul radicular

Figura nr. 8. Grupul de dinți R înaintea inserării pivoților în canalul radicular

43

Figura nr. 9. Pivoții cimentați în canalul radicular înainte de a fi scurtați

Figura nr. 10. Dinte resturat cu pivot armat cu fibre de sticlă

44
Aceste e tape au fost sintetizate în urmă toarele tabele:
 Tipul dinților: incisivi centrali superiori.
 Tipul pivoților utilizați: Angelus Exacto.
DINTE Lungime
de lucru Ac
inițial Tipul
tratamentului
de canal Ac final Tehnica de obturare a
canalului
1) 1
– 2.1 26 mm ISO 15 Protaper
rotativ F3 Condensare laterală la
rece; Sealapex
2) 2
– 1.1 21 mm ISO 10 Protaper
rotativ F2 Condensare laterală la
rece; Sealapex
3) 3
– 1.1 22 mm ISO 15 Protaper
rotativ F3 Condensare laterală la
rece, Sealapex
4) 4
– 1.1 26 mm ISO 15 Manual ISO 35 Condensare laterală la
rece, Sealapex
5) 5
– 1.1 16 mm ISO 10 Manual ISO 25 Condensare laterală la
rece, Sealapex
6) 6
– 1.1 22 mm ISO 10 Manual ISO 30 Condensare laterală la
rece, Sealapex
7) 7
-1.1 24 mm ISO 15 Protaper
rotativ F2 Condensare laterală la
rece, Sealapex
8) 8
-1.1 20 mm ISO 10 Manual ISO 25 Condensare laterală la
rece, Sealapex
Tabelul nr. I. Detalii tratamemt endodontic

45
 Tipul dinților: incisivi centrali superiori.
 Tipul pivoților utilizați: Angelus Reforpost.
DINTE Lungime
de lucru Ac
inițial Tipul
tratamentului
de canal Ac final Tehnica de obturare a
canalului
1) 9
– 2.1 20 mm ISO 10 Protaper
rotativ F2 Condensare laterală la
rece, Sealapex
2) 10
– 1.1 25 mm ISO 10 Protaper
rotativ F3 Condensare laterală la
rece, Sealapex
3) 11
– 1.1 18 mm ISO 10 Manual ISO 25 Condensare laterală la
rece, Sealapex
4) 12
– 1.1 18,5mm ISO 10 Manual ISO 40 Condensare laterală la
rece, Sealapex
5) 13
– 1.1 15 mm ISO 10 Protaper
rotativ F3 Condensare laterală la
rece, Sealapex
6) 14
– 1.1 18 mm ISO 10 Manual ISO 30 Condensare laterală la
rece, Sealapex
7) 15
– 2.1 19 mm ISO 15 Manual ISO 25 Condensare laterală la
rece, Sealapex
Tabelul nr. II. Detalii tratament endodontic

46
 Tipul dinților: canini superiori.
 Tipul pivoților utilizați: Angelus Reforpost.
DINTE Lungime
de luru Ac
inițial Tipul
tratamentul
ui de canal Ac final Tehnica de obturare a
canalului
1) 16
– 2.3 26 mm ISO 15 Manual ISO 30 Condensare laterală la
rece, Sealapex
2) 17
– 2.3 20 mm ISO 15 Protaper
rotativ F3 Condensare laterală la
rece, Sealapex
3) 18
– 2.3 28 mm ISO 10 Manual ISO 30 Condensare laterală la
rece, Sealapex
4) 19
– 1.3 24 mm ISO 15 Manual ISO 30 Condensare laterală la
rece, Sealapex
5) 20
– 2.3 25 mm ISO 15 Protaper
rotativ F2 Condensare laterală la
rece, Sealapex
6) 21
– 1.3 21 mm ISO 10 Manual ISO 35 Condensare laterală la
rece, Sealapex
7) 22
– 2.3 21 mm ISO 10 Manual ISO 30 Condensare laterală la
rece, Sealapex
8) 23
– 2.3 24 mm ISO 15 Manual ISO 30 Condensare laterală la
rece, Sealapex
Tabelul nr. III. Detalii tratament endodontic

47
 Tipul dinților: canini superiori.
 Tipul pivoților utilizați: Angelus Exacto.
DINTE Lungime
de lucru Ac
inițial Tipul
tratamentului
de canal Ac final Tehnica de obturare a
canalului
1) 24
– 2.3 22 mm ISO 10 Protaper rotativ F3 Condensare laterală la
rece, Sealapex
2) 25
– 2.3 25 mm ISO 10 Manual ISO 30 Condensare laterală la
rece, Sealapex
3) 26
– 2.3 23 mm ISO 10 Manual ISO 25 Condensare laterală la
rece, Sealapex
4) 27
– 1.3 24 mm ISO 08 Protaper rotativ F3 Condensare laterală la
rece, Sealapex
5) 28
– 1.3 22 mm ISO 15 Manual ISO 30 Condensare laterală la
rece, Sealapex
6) 29
– 1.3 27 mm ISO 15 Protaper rotativ F3 Condensare laterală la
rece, Sealapex
7) 30
– 1.3 26 mm ISO 15 Protaper rotativ F3 Condensare laterală la
rece, Sealapex
Tabelul nr. IV. Detalii tratament endodontic

48
2.2. TESTAREA DINȚILOR RESTAURAȚI CU PIVOȚI ARMAȚI CU FIBRE DE
STICLĂ

Următoarea etapă a studiului (după ce dinții au fost ținuți din nou în apă pe o perioadă de
două săptămâni) a constat în testarea rezistenței la fractură a unită ților dinte -pivot cu ajutorul
aparatului pentru încercări mecanice Hounsfield H1 KS. Pentru ace asta, s -a utilizat o celulă de
forță cu o capacitate de 1000 Newtoni. Fiecare dinte a fost testat pe rând, fiind fixat într -o
mandrină prevăzută cu trei bacuri de ghidare. Mandrina a fost așe zată pe placă plană fixă de
susținere a probei, apoi am operat ap aratul cu ajutorul panoului de operare și al software -ului
QMAT, determinând deplasarea uniaxia lă a celulei de forță de 1000 Newtoni (cu o viteză
prestabilită, de 1 mm/minut) către dintele fixat în mandrină, comprimându -l cu ajutorul capului
de presare. Pe calculator (sistemul de achiziție de date), în programul QMAT a apărut graficul cu
rezultatul testarii (pentru fiecare dinte testat, rezultând 30 de grafice). Fiecare grafic rezultat a
fost apoi transferat în programul Microso ft Excel, pentru studiul mai amănunțit al valorilor
rezultate în urma comprimării dinților. Fiecare diagramă forță -deplasare este compusă dintr -o
abcisă care reprezintă deplasarea (Extension/ Displacement), masurată în mm și dintr -o ordonată
care reprezintă forța (Force/Load) masurată în Newtoni (N ).

Figura nr. 11. Dinte poziționat în
mandrină

49

Figura nr. 12. Dinte poziționat în mandrină

Acest experiment a avut ca scop analiza comparativă a influenței a două tipuri de pivoți
intraradiculari asupra rezistenței acestor dinți restaurați și studiul valorilor la care un dinte tratat
endodontic restaurat cu u n pivot armat cu fibre de sticlă se poate fractura, simulând forțele la
care un astfel d e dinte este supus în cavitatea bucală ( forțe fiziologic e sau nefiziolog ice). Cu alte
cuvinte, pentru a aprecia care dintre cele două tipuri de pivoți utilizați conferă o rezistență mai
mare la fractură a dintelui restaurarat atunci când acesta este supus forțelor de compresiune, cum
sunt cele din cavitatea bucală.
Grafice rezultat e în pro gramul QMAT:

50

Figura nr. 13. Grafic rezultat î n programul QMAT (dinte nr. 1)

Figura n r. 14. Transferarea graficului î n Microsoft Excel, pentru detalii (dinte nr. 1)

51

Figura nr. 15. Grafic dinte nr. 2

Figura nr. 16. Grafic dinte nr. 3

52

Figura nr. 17. Grafic dinte nr. 4

53
2.3. REZULTATELE STUDIULUI

Dinții au fost numerotați de la 1 la 30 și s -au împărțit în două grupuri, în func ție de pivoții
utilizați:
– Grupul E – grupul pivoților Angelus Exacto, ce s -au utilizat pentru restaurarea dinților: 1,
2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 24, 25, 26, 27, 28, 29, 30.
– Grupul R – grupul pivoților Angelus Reforpost, ce s -au utilizat pentru restaurarea
dinților: 9, 10 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23.

Analiza graficelor rezultate î n urma testării
Mențiune: Dintele s -a considerat a fi un tot unitar, făcându -se referire la unitatea
(complexul) dinte -pivot. În cazurile în care pivotul a rămas întreg în urma testului de
compresiune, acest lucru s -a specificat.

 GRUPUL E (pivoți Angelus Exacto):

Dinte 1 – 2.1 (incisiv central superior): Până la momentul 1,5 mm dintele s -a fisurat superficial,
iar de la momentul 1,5 mm, dintele a început să se fractureze la o forță de 342 N . Până la
momentul 3 mm dintele a continuat să se fractureze, după care capul de presare a atins o
jumătate a dintelui și a fracturat -o la o forță de 624 N ,la momentul 4,85 mm, capul de presare
atingând în final mandrina la momentul 4, 88 mm, cu o forță de 1,5 N.
Dinte 2 – 1.1 (incisiv central superior): De la momentul 0, 75 mm, la o forță de 258 N dintele a
început să se fractureze, apoi a continuat să se fractureze până în momentul în care dispozitivul
s-a oprit la momentul 7,26 mm, la o forță de 1035 N.
Dinte 3 – 1.1 (incisiv central superior): Începând de la 1,80 mm, cor oana dentară a fost fracturată
în jumătate, la o forță de 375 N , dispozitivul continuând comprimarea dintelui până când s -a
oprit la momentul 10,6 mm, la o forță de 1027 N.

54
Dinte 4 – 1.1 (incisiv central superior): Până la momentul 2,6 mm dintele s -a fisurat superficial,
apoi, din acest moment, dintele a început să se fractureze, la o forță de 845 N . De la 9,2 mm, la o
forță de 418 N, capul de presare comprimă dintele, apoi se opreșt e la momentul 10,8 mm, la o
forță de 1030 N.
Dinte 5 – 1.1 (incisiv central superior): De la momentul 0,60 mm, la o forță de 270 N , dintele a
început să se fractureze și a continuat până la momenul 8 mm, dispozitivul ajungând în
apropierea mandrinei și co mprimând dintele deja fracturat, oprindu -se la momentul 8,32 mm, la
o forță de 1031 N.
Dinte 6 – 1.1 (incisiv central superior): Dintele a început să se fractureze la momentul 1,97 mm,
la o forță de 505 N . Până la momentul 6 mm, dintele a continuat sa se f ractureze, pivotul
rămanând integru (țesutul dentar s -a fracturat în jurul pivotului). Dispozitivul s -a oprit l a
momentul 7, 11 mm, la o forță de 1030 N.
Dinte 7 – 1.1 (incisiv central superior): De la 1 mm, la o forță de 380 N , dintele a început să se
fractureze, continuând să se fractureze până când dispozitivul s -a oprit la momentul 5,91 mm, la
o forță de 1037 N.
Dinte 8 – 1.1 (incisiv central superior): De la 1,9 mm, la o forță de 530 N , dintele a început să se
fractureze, iar capul de presare s -a oprit când a atins mandrina la 7,68 mm, la o forță de 520 N.
Dinte 24 – 2.3 (canin superior): De la momentul 0, 45 mm, dintele a început să se fractureze la o
forță de 270 N și a continuat să se fractureze până dispozitivul s -a oprit din deplasare, la
momentul 4 ,45 mm, la o forță de 1031 N.
Dinte 25 – 2.3 (canin superior): Dintele a început să se fractureze de la momentul 1,28 mm, la o
forță de 880 N și a continuat să se fractureze până când dispozitivul s -a oprit la momentul 1, 89
mm, la o forță de 1036 N. Pivot ul a rămas integru (țestutul dentar s -a fracturat în jurul
pivotului).
Dinte 26 – 2.3 (canin superior): Dintele a început să se fractureze la momentul 0,9 mm, la o forță
de 902 N , continuând să se fractureze până ce dispozitivul s -a oprit din deplasare la momentul
2,88 mm, la o forță de 1032 N. Pivotul a ramas întreg (țesutul dentar s -a fracturat în jurul
pivotului).

55
Dinte 27 – 1.3 (canin superior): Dintele a început să se fractureze la momentul 2,36 mm, la o
forță de 560 N , continuând să se fractureze până în momentul când dispozitivul s -a oprit la 10,2
mm, la o forță de 940 N.
Dinte 28 – 1.3 (canin superior): Dintele a început să se fractureze de la momentul , 42 mm, la o
forță de 256 N , continuând să fie fracturat până la momentul 6,8 mm, iar de la 7,5 mm capul de
presare comprimă dintele și intră în contact cu mandrina, oprindu -se din deplasare la momentul
9,6 mm, la o forță de 1031 N.
Dinte 29 – 1.3 (canin superior): Dintele a început să se fractureze de la momentul 3,45 mm, la o
forța de 885 N , acesta c ontinuând să fie fracturat superficial până când dispozitivul s -a oprit din
deplasare la momentul 7,93 mm, la o fortă de 1030 N. Pivotul a rămas integru (țesutul dentar s –
a fracturat în jurul pivotului).
Dinte 30 – 1.3 (canin superior): Dintele a început s ă se fractureze la momentul 1,57 mm, la o
forță de 298 N , capul de presare continuând să fractureze dintele până în momentul în care se
oprește la 8,8 mm, la o forță de 321 N.

 GRUPUL R (pivoți Angelus Reforpost):

Dinte 9 – 2.1 (incisiv central superior): De la momentul 2,31 mm, la o forță de 630 N dintele a
început să se fractureze, dispozitivul continuând comprimarea dintelui până la momentul 6,27
când s -a oprit la o forță de 1030 N.
Dinte 10 – 1.1 (incisiv central superior): Dintele s -a fisurat superficial până la momentul 2,23
mm, de aici începand să se fractureze la o forță de 505 N și a continuat să se fractureze până
când capul de presare atinge mandrina și se opreste din deplasare la momen tul 9, 94mm, la o
forță de 1032 N.
Dinte 11 – 1.1 (incisiv c entral superior): La momentul 2, 35 mm, dintele a în ceput să fie fracturat
la o forț ă de 665 N și a continuat până la momentul 9,41 mm, la o forță de 784 N, moment în
care dispozitivul s -a oprit di n deplasare.

56
Dinte 12 – 1.1 (incisiv central superior): Dintele s -a fisurat superficial pană la momentul 2,12
mm. Din acest moment, dintele începe să se fractureze la o forță de 763 N , continuând să se
fractureze pană când capul de presare atinge mandrina și se oprește la momentul 3,98 mm, la o
forță de 1030 N.
Dinte 13 – 1.1 (incisiv central superior): Dintele începe să se fractureze de la momentul 1,70
mm, la o fortă de 670 N , continuând pană când dispozitivul se oprește din deplasare la momentul
5,22 mm, la o forță de 895 N.
Dinte 14 – 1.1 (incisiv central superior): De la momentul 0,5 mm, la o forță de 190 N dintele a
început să se fractureze și a continuat pană la momentul 5,85 mm, la o fortă de 1036 N, moment
în care capul de presare a atins mandrina ș i s-a oprit.
Dinte 15 – 2.1 (incisiv central superior): De la momentul 0,082 mm, la o forță de 86 N , dintele a
început să se fractureze, continuând până când dispozitivul s -a oprit din comprimare la momentul
3,48 mm, la o fortă de 25,6 N.
Dinte 16 – 2.3 (c anin superior): Dintele a început să se fractureze la momentul 1,5mm, la o forță
de 270 N , continuând până când capul de presare a atins mandrina la momentul 8,86 mm, la o
forță de 1040 N.
Dinte 17 – 2.3 (canin superior): Dintele s -a fisurat superficial pâ nă în momentul 2,44 mm. Din
acest moment, la o forță de 510 N , dintele a început să fie fracturat continuând până la momentul
6,48 mm, la o forță de 621 N, când dispozitivul s -a oprit din deplasare. Pivotul a rămas întreg
(țesutul dentar s -a fracturat în j urul pivotului).
Dinte 18 – 2.3 (canin superior): Dintele a început să fie fracturat de la momentul 2,7 mm, la o
forță de 628 N , continuând până la 11,6 mm, moment în care capul de presare a atins mandrina,
la o forță de 1032 N.
Dinte 19 – 1.3 (canin superior): Dintele a început să se fractureze la momentul 0,38 mm, la o
forță de 126 N , continuând pană când capul de presare a atins mandrina la momentul 9,28 mm, la
o forță de 1040 N.

57
Dinte 20 – 2.3 (canin superior): Dintele a început să se fractureze de la momentul 2,75 mm, la o
forță de 858 N , continuând pană când capul de presare a atins mandrina la momentul 6,38 mm, la
o forță de 1037 N.
Dinte 21 – 1.3 (canin superior): Dintele a început să se fractureze la momentul 1,77 mm, la o
forță de 213 N , continuând pană când capul de presare a atins mandri na la momentul 9,43mm, la
o forț ă de 1051 N.
Dinte 22 – 2.3 (canin superior): Dintele a început să se fractureze la momentul 1,25 mm, la o
forță de 238 N , continuând pană când capul de presare atinge mandrina și se oprește la 10,2 mm,
la o forță de 1033 N.
Dinte 23 – 2.3 (canin superior): Dintele s -a fracturat la momentul 3, 76 mm, la o forță de 970 N
și a continuat să se fractureze pâna la momentul 11,7 mm, cand capul de presar e a atins la o forță
de 1017 N.
Figura nr. 18. Dinte înainte de testare

58

Figura nr. 19. Celula de forță cu capacitate de 1000 N

Pe baza acestor rezultate ale experimentului, am realizat tabele și am enumerat o serie de
concluzii în scopul unei evaluari comparative a acestora, concluzii bazate pe diferite criterii: în
funcție de tipul de pivoți utilizați (criteriul principal), în fu ncție de forța la care fiecare dinte a
început să se fractureze, în funcție de integritatea pivotului după testare, din punct de vedere al
relației pivot -ciment -dinte și în funcție de dinte (incisiv central superior sau canin superior).

59
În funcție de tipul de pivoți utilizați si de forța la care dinții (unită țile dinte -pivot) au
început să se fractureze, avem:
Grup E: dinți restaurați cu pivoți
Angelus Exacto Grup R: dinți restaurați cu pivoți
Angelus Reforpost
Dinte Forța la care
s-a fracturat Dinte Forța la care
s-a fracturat
Dinte 1 (1.1) 342 N Dinte 9 (2.1) 630 N
Dinte 2 (1.1) 258 N Dinte 10 (1.1) 505 N
Dinte 3 (1.1) 375 N Dinte 11 (1.1) 665 N
Dinte 4 (1.1) 845 N Dinte 12 (1.1) 763 N
Dinte 5 (1.1) 270 N Dinte 13 (1.1) 670 N
Dinte 6 (1.1) 505 N Dinte 14 (1.1) 190 N
Dinte 7 (1.1) 380 N Dinte 15 (2.1) 86 N
Dinte 8 (1.1) 530 N Dinte 16 (2.3) 270 N
Dinte 24 (2.3) 270 N Dinte 17 (2.3) 510 N
Dinte 25 (2.3) 880 N Dinte 18 (2.3) 628 N
Dinte 26 (2.3) 902 N Dinte 19 (1.3) 126 N
Dinte 27 (1.3) 560 N Dinte 20 (2.3) 858 N
Dinte 28 (1.3) 256 N Dinte 21 (1.3) 213 N
Dinte 29 (1.3) 885 N Dinte 22 (2.3) 238 N
Dinte 30 (1.3) 298 N Dinte 23 (2.3) 970
Tabelul nr. V. Forțele la care s -au fracturat dinții, î n funcție de grup

60
Din aceste date, calculând valoarea medie a forței la care s -au fracturat cei 30 dinți
studiați, a rezultat o valoare de 495 N (495,93 N). Calculând valoarea medie a forței la care din ții
au început să se fractureze în funcție de grupul din care aparțin, avem: pentru grupul E, o valoare
medie de 503 N (503, 33 N), iar pentru grupul R, o valoare medie de 488 N (488,13 N). Din acest
motiv, putem con cluziona faptul că dinții restaurați cu pivoț ii E (Angelus Exacto) sunt mai
rezistenți la acțiunea forțele lor de compresiune comparativ cu dinții restaurați cu pivoții R
(Angelus Reforpos t).
Tipul de pivoți Valoarea medie a rezistenței la fractură
Angelus Exacto 503 N
Angelus Reforpost 488 N
Tabelul nr. VI. Valoarea medie a rezistenței la fractură , în funcție de grup

Tabelul nr. VII. Cantitatea de dinț i fracturați pe interval de forț ă Cantitatea de dinți fracturați
Intervalul forței Grup E: dinți restaurați cu
pivoți Angelus Exacto Grup R: dinți restaurați cu
pivoți Angelus Reforpost
< 100 N 0 1
100 – 200 N 0 2
200 – 300 N 5 3
300 – 400 N 3 0
400 – 500 N 0 0
500 – 600 N 3 2
600 – 700 N 0 4
700 – 800 N 0 1
800 – 900 N 3 1
900 – 1000 N 1 1

61
Observații:
Grupul E este format din 15 dinți și Grupul R din 15 dinți.
În cazul grupului de dinți E (restaurați cu pivoți Angelus Exacto), cei mai mulți dintre ei
au inceput să se fractureze la valori ale forței situată în intervalul 200 – 300 N (5 dinți din 15,
adică 33,33%), urmată în sens descrescător de intervalele 300 – 400 N (3 dinți din 15; 20,00%),
500 – 600 N (3 dinți din 15; 20,00%) si 800 – 900 N (3 dinti din 15; 20,00%) ș i în final de
intervalul 900 – 1000 N (1 dinte din 15; 6,66%). Nici un dinte din acest grup nu a început să se
fractureze la valori sub 200 N.
În cazul grupului de dinți R (restaurați cu pivoți Angelus Reforpost), cei mai mulți
dintre ei au început să se fractureze la valori ale forței situate în intervalul 600 – 700 N (4 dinți
din 15, adică 26,66%), urmată în sens descrescător de intervalul 200 – 300 N (3 dinți din 15;
20,00%), apoi de intervalele 100 – 200 N (2 dinți din 15; 13,33%) si 500 – 600 N (2 dinți din 15;
13,33%) și în final de intervalele < 100 N (1 dinte din 15; 6,66%), 700 – 800 N (1 dinte din 15;
6,66%), 800 – 900 N (1 dinte din 15; 6, 66%) si 900 – 1000 N (1 dinte din 15; 6,66%).
Am reprezentat grafic procentajul de dinți fra cturați din cele două grupuri, î n funcție de
intervalul d e forță la care s -au fracturat:

Graficul nr. 1. Analiza rezultatelor în registrate pentru tipul de pivoți Exacto Procentaj din ți fracturați-Grup E
200-300 N 300-400 N 500-600 N 800-900 N 900-1000 N

62

Graficul nr. 2. Analiza rezultatelor înregistrate pentru tipul d e pivoți Reforpost

Într-o analiză comparativă între grupurile de dinți E și R, putem afirma următoarele:
– dinții din grupul R au început să se fractureze la valori mai mici ale forț ei aplicate asupra
lor, comparativ cu cei din grupul E, care au început să se fractureze la valori mai mari ale
forței. Cu toate acestea, cei mai mulți dinți din grupul E s -au fracturat la forțe mai mici
(200 – 300N, 5 dinti), comparativ cu grupul R, în ca re cei mai mulți dinți s -au fracturat la
forțe mai mari (600 – 700 N, 4 dinti);
– în ambele loturi studiate, un dinte a început să se fractureze la forțe foarte mari, între 900
– 1000 N.
În urma testării, în interiorul canalelor radiculare a 4 dinți din grupul E, pivoții au rămas
integri (în cazul a unui incisiv central superior și a 3 canini superiori, iar în cazul grupului R , un
singur pivot a rămas integru (în cazul unui canin superior). Din aceste motive, putem
concluziona faptul că pivoții folosiți î n grupul E (Ange lus Exacto) prezintă o rezisten ță mai mare
la compresiune comparativ cu cei din grupul R (Angelus Reforpost).
Procentaj din ți fracturați -Grup R
< 100 N 100-200 N 200-300 N 500-600 N
600-700 N 700-800 N 800-900 N 900-1000 N

63

Figura nr. 20. Cei 5 dinț i ai căror pivoți au rămas intregi după testare

Figura nr. 21. Pivot rămas integru în urma încercă rii mecanice
Din punct de vedere al relatiei pivot -ciment -dinte , in cazul ambelor grupuri, pivotii s -au
fracturat la interfata cu cimentul , pivotul ramanand de cimentat in portiunile in care acesta s -a
fracturat.
Din aceste aspect, putem concluziona faptul că cimentul utilizat pentru cimentarea pivoților a
avut același comportament în cazul ambelor grupuri și nu a influențat rezultatul testului.

64
Faptul că fractura a a părut la interfața pivot -ciment demostrează că adeziunea a fost
superioară la interfa ța cu dent ina (interfața ciment -dentină).

Figura nr. 22. Dinte din grupul E. Se observă faptul că fractura a avut loc la interfața pivot –
ciment

Figura nr. 23. Dinte din grupul E: fractura a avut loc la interfața pivot -ciment.

65

Figura nr. 24. Dinte din grupul R: fractura a avut loc la interfaț a pivot -ciment.

Figura nr. 25. Dinte din grupul R: fractura a avut loc la interfața pivot -ciment.

66
În acest experiment s -au utilizat 15 incisivi centrali superio ri și 15 canini superiori și am
realizat o c omparație și pe acest criteriu:

Cantitatea de dinți fracturați
Intervalul forței Incisivi centrali superiori Canini superiori
< 100 N 1 0
100 – 200 N 1 1
200 – 300 N 2 6
300 – 400 N 3 0
400 – 500 N 0 0
500 – 600 N 3 2
600 – 700 N 3 1
700 – 800 N 1 0
800 – 900 N 1 3
900 – 1000 N 0 2
Tabelul nr. VIII. Comprație î n funcție de tipul dinților

67
Din aceste date, observăm următoarele lucruri :
– un incisiv a cedat la forțe < 100 N;
– cei mai mulți canini din acest studiu (6 canini) au cedat la forțe cuprinse între 200 – 300
N;
– un numar mai mare de canini (5 canini) au început să se fractureze la forțe foarte mari,
cuprinse intre 800 – 1000 N, comparativ cu incisivii (doar 1 incisiv a rezistat pană la aceste
forțe).

Graficul nr. 3. Analiza r ezultatelor pe tipuri de dinți Procentaj incisivi centrali superiori fractura ți
< 100 N 100-200 N 200-300 N 300-400 N 500-600 N 600-700 N 700-800 N 800-900 N

68

Graficul nr. 4. Analiza rezultatelor pe tipuri de dinți

Procentaj canini superiori fractura ți
100-200 N 200-300 N 500-600 N 600-700 N 800-900 N 900-1000 N

69
3. DISCUȚIA REZULTATELOR

În experimentul din această lucrare, pentru a efectua testul de compresiune uniaxială,
proba de material s -a așeazat între cele două plăci plane paralele, cea fixă dispusă pe masa
mașinii și cea mobilă, fixată pe celula de forț ă a aparatului. Celula de for ță s-a fixat la rândul ei
pe bara transversală mobilă pentru care aparatul înregistreaz ă deplasarea. Forța de rezistenț ă a
probei de material supusă testarii a fost masurată cu celula de forță. Celula de forț ă pe care am
utilizat -o în acest caz a fost de 1 000 Newtoni. Capul de presare cu placa mobilă este conectat la
celula de forță și es te ridicat la o anumită distanță preprogramată, astfel încat, dispozitivul să fie
pregătit pentru urmatoarea probă de material. Pentru masurarea deplasării, dispozitivul ar e o
precizie de ±0,0001 mm, iar viteza de deplasare folosită în acest caz a fost de 1 mm/minut.
Valoarea medie a forței la care s -au fracturat cei 30 dinți studiați a fost de 495 N (495,93 N), iar
valorile medii pentru fiecare grup au fost de 503 N (503, 3 3N) pentru grupul E ș i de 488 N
(488,13 N) pentru grupul R.
Acești dinți au fost supuși forțelor de compresiune în ideea de a simula tipul de forță ce
apare în cavitatea bucală la nivelul dinților în timpul mișcă rilor funcționale sau nefuncționale.

• Genera lități privind forțele masticatorii
Forța masticatorie se definește ca forța creată în urma acțiunii dinamice a mușchilor
masticatori în timpul actului de masticație.
„Dintele uman poate suporta o forță de 200 N/secundă. Mușchii care alimentează mișcarile
maxilarelor în timpul masticației sunt denumiți mușchi masticatori. Aceștia sunt: mușchii
ridicatori ai mandibulei (mușchiul maseter, mușchiul temporal, mușchiul pterigoidian medial,
pântecele superior al mușchiului pterigoidian lateral) și mușchii coborât ori ai mandibulei
(porțiunea anterioară a mușchiului digastric, mușchiul geniohioidian, mușchiul milohioidian,
pantecele inferior al musch iului pterigoidian lateral)” (30 ).

70
Primul aparat creat pentru măsurarea forței masticatorii a fost gnatodinamometrul, inventat
de Bleck. El a constatat faptul că țesutul parodontal are un rol foarte important în influențarea
valorii forței.
Morill a consta tat faptul că fiecare dintre muș chii masticatori se opresc din contracție în mod
diferit în momentul apariției unor s enzații dureroase la nivelul țesutului parodontal.
„Într-un stud iu, Shreder a utilizat anestezic pentru a face abstracție de răspunsul țesutului
parodontal, pentru a măsura forța masticatorie maximă. Acesta a arătat faptul că un bărbat de 21
ani cu țesut p arodontal săn atos, care poate produce o forță masticatorie de aproximativ 340 N (35
kg), poate crește valoarea forței produse până la 590 N (60 kg) după ce i s -a adm inistrat o
anestezie locală” (31 ).
“Nankali a studiat procesul de masticație pe un lot de m ai multe persoane și a găsit variații
ale forței de masticație. Forța masticatorie se schimbă în timpul mesei, în funcție de dimensiunea
bolului alimentar și caracteristicile acestuia. Acest lucru determină efecte multiple asupra
maxilarului și a mandibule i prin inetermediul dinților. Țestutul parodontal controlează automat
valoarea forței masticatorii. Mușchii ridicători ai mandibulei determină principalele forțe ce
contribuie la masticație” (32 ).
„Forța generată în urma unei masticații obișnuite (cum este în cazul masticației morcovilor
sau a cărnii ), este de aproximativ 70 – 150 N. Forța masticatorie maximă în cazul anumitor
persone poate ajunge pâ nă la 500 – 700 N” (30 ).
Într-un alt experiment realizat în Facultatea de Medicină Dentară Bauru din São Paulo, pe
un lot de 118 persoane cu varste cuprinse între 18 si 44 ani (care dețineau primii molari la
ambele arcade), s -a studiat forța masticatorie cu ajutorul unui gnatodinamometru în regiunea
primilor molari. Acest studiu a arătat faptul că „în ca zul persoanelor de sex feminin care nu
suferă de bruxism, forța mastica torie maximă a fost de 454, 3 N, în cazul acelora care suferă de
bruxism o forță de 395,6 N, iar în cazul persoanelor de sex masculin care nu suferă de bruxism, o
fortă de 590 N și în ca zul acelora care suferă de bruxism, o fortă de 584,5 N” (33 ). Într-un alt
studiu efectuat pe un lot de 125 persoane cu vârste cuprinse între 15 si 65 ani, s -a măsurat forța
masticatorie maximă cu un aparat special. S -a constatat faptul că „forța masticator ie maximă în
zona molară în cazul bă rbaților a fost de 382 N (39 kg) și de 176 N (18 kg) în zona incisivă, iar

71
în cazul femeilor , în zona molară a fost de 216 N (22 kg) și în zon a incisivă de 108 N (11 kg)”
(34).
Într-un alt studiu efectuat pe un lot de 10 persoane (de sex masculin și feminin) cu vârste
cuprinse într e 53 și 65 ani, s -a constatat că „forța masticatorie maximă în regiunea incisivilor
centrali se situează în jurul valorii de de 193 N, î n zona incisivilor laterali în jur de 201 N și în
zona can inilor în jur de 229 N” (35 ).

• Analiza comparativă a exp erimentului cu alte studii asem ănătoare
Într-un experiment realizat în vitro, s -au utilzat 40 de premolari mandibulari ce aveau un
singur canal rdicular și au fost tratați endodo ntic. Dinții au fost împratiți î n patru grupuri:
Refprpost glass fiber X -ray (I), RelyX (II), Exacto conical (III) si Parapost Fiber Lux (IV).
Lărgirea canalelor s -a realizat cu frezele prevăzute î n kit-ul pivoților. S -a determinat rezistența la
fractură a pivoților cu ajuorul unei mașini universale de încercări mecanice. Rezultatele au fost
urmatoarele: dinții restaurați cu pivoți Reforpost au fost cei mai rezistenți la fractură, urmați de
Parapost si Exacto conical. Cei restaurați cu pivoți RelyX au fost cei mai puțin reziste nți la
fractură. S -a concluzionat faptul că forma paralelă a avut o mai bună rezistență la fractură.
Valorile medii ale rezistenței la fractură pentru fiecare grup au fost: „pentru gupul I de 388,28 N ,
pentru grupul II de 169,51 N, pentru grupul grupul III de 259,44 N si pentru grupul IV de 292,71
N” (36 ).
Într-un alt studiu, un lot de 45 incisivi centrali superiori tratați endodontic, grupați in 3
grupuri de câte 15 dinți (Grup I: dinți restaurați cu pivoți armați cu fibre de sticlă, Grup II: dinți
restaurați cu pivoți din fibră de cuarț si Grup III: dinti restaurați cu pivoți din fibră de carbon)
cimentați în canalul radicular cu un ciment din rasină adezivă, au fost supuși la forțe de
compresiune cu ajutorul unui aparat universal pentru încercari mecanice. „Rezultatele pentru
dinții restaurați cu pivoți di n fibre de sticlă au arătat faptul că aceștia s -au fracturat la valori ale
forței de 567 N ” (37 ).
Într-un alt studiu privind rezistența la fractură a dinților tratați endodontic real izat pe 30
de premolari extrași, restaurați cu două tipuri de pivoți din f ibre de sticlă cimentați cu un ciment
cu priză duală, au fost imparțiți în 3 grupuri de câte 10 dinți. Grupul 1 a fost format din dinți

72
restaurați cu pivoți Ever Stick, grupul 2 din dinți restaurați cu pivoți Hi -rem, iar grupul 3 din
dinți cărora nu li s -au înserat pivoți. Au fost supusi forțelor de compresiune cu ajuto rul unei
mașini universale de încercă ri mecanice la viteza de 1mm/ minut. Grupul 3 (dinți fară pivoți) a
avut cea mai mare valoare medie a rezistenței la fractură, de 795 N, urmat de grupul 1 (pivoți
utiliza ți: Ever Stick) cu o valoare medie de 715, 40 N și în final de grupul 3 (pivoți utiliza ți: Hi –
rem) cu o valoare medie de 476 N . În concluzie, „dinții restaurați cu pivoți Ever Stick au
prezentat o rezistență mai mare la f ractură, comparativ cu dinții restaurați cu pivoți Hi -rem” (38 ).
Un alt experiment a fost realizat în scopul de a evalua efectul utilizării pivoților din fibră
de sticlă asupra rezistenței la fractură a incisivilor centrali maxilari tratați endodontic, deoarece,
se consideră ca incisivii centrali maxilari – ce prezinta restaurari de clasa a III -a -prezintă o
rezistență scăzută la fractură. S-au utilizat un lot de 40 incisivi centrali maxilari extrași, care
prezent au restaurari de clasa a III -a, împă rțiți in 4 grupuri de câte 10 dinți: un grup format din
dinți tratați endodontic fă ră pivoți (grupul de control), un grup format din dinți tratați endodontic
care prezintă două restaurări de clas a a III -a (ce simulează distrucț ia coronară), un grup format
din dinți restaurați cu pivoț i din fibră de ca rbon care prezintă două restaură ri de clasa a III -a și un
grup format din dinți tratați endodontic cu pivoți din fibre de sticlă, care prezintă două restaurări
de clasa a III -a. Pivoții au fost cimentați cu un c iment rășinic adeziv, iar cavită țile de clasa a III -a
au fost restaurate cu material compozit. După o perioadă în care au fost tinuți în apă, toți cei 40
au fost supuși testului de rezistență la fractură cu ajutorul unui aparat universal de încercări
mecanice. Valorile medii ale fo rței la care s -au fracturat dinții s -au situat î ntre 687 N si 943 N .
Grupul de control (dinți tratați endodontic fara pivoți) a avut o rezistență la fractură semnificativ
mai mare in comparație cu celelalte grupuri. S -a concluzionat faptul că „utlizarea un ui pivot din
fibre în restaurarea unui dinte nu afectează rezistența la fractură a incisivilor centrali maxilari
tratați endodontic, care prezintă doua restaurări de clasa a III -a” (39 ).
Un alt sudiu privind rezistența la fractură s -a efectuat în vitro pe 75 canini maxilari
extrași cu o singură rădăcină și un singur canal. Au fost imprarțiți in cinci grupuri: un grup de
control negativ (NC) (canalele raduiculare preparate și neobturate), un grup de control pozitiv
(PC) (canalele radiculare obturate cu gutap erca si AH Plus Sealer), un grup în care s -au utilizat
pvoți din fibre de sticlă Unicore (Ultradent) + coroană din compozit (Grandino SO) (GCR), un
grup în care s -au uilizat pivoți din fibre de sticla Unicore+sistem corono -radicular Rebilda (GR)

73
și un grup în care s -au utilizat pivoți metalici ealizați în laborator (I). “Aceștia au fost supuși unor
forțe de compresiune, iar grupurile s -au fracturat la urmatoarele valori: grupul NC la 466 N,
grupul PC la 972 N, grupul GCR la 1486 N, grupul GR la 1722 N ș i grupul I la 1949 N” (40).

74
CONCLUZII

În ca drul prezentei lucrări de licenț ă, în urma studiului efectuat în vitro privi nd rezistența
la fractură a două grupuri de dinți trata ți endodontic restaurați cu două tipuri de p ivoți armați cu
fibre de stcilă (pivoți Angelus Exacto, de formă conică si pivoți Angelus Reforpost, de fromă
conică, formați din conuri paralele ) au rezultat concluziile prezentate mai jos.
Aleger ea pivoților din fibre de sticlă trebuie realizată cu atenție și î n funcție de
specificațiile producă torului.
În acest exp eriment, valoarea medie a rezistenț ei la fractură a grupului de dinți restaurați
cu pivoți Angelus Exacto, care au in compoziție fibre de s ticlă în proporție de 80% și răș ină
epoxidică î n propor ție de 20%, a fost mai mare decât î n cazul grupului de dinți restaurați cu
pivoți Angelu s Reforpost, compuși din 80% fibră de sticlă , 19% rășină pigmentată și 1%
filament de oțel inoxidabil.
Un numă r de patru pivoți Angelus Exacto au re zistat la o forță de compresiune î n valoare
de 1000 N ewtoni, aceș tia rămânând integri , comparativ cu un singur pivot A ngelus Reforpost
rămas intergru p ână la această valoare a forței.
Dinții din grupul pentru care s -au uti lizat pivoți Angelus Exacto au î nceput să se
fractureze la valori ale forței de peste 200 N, ceea ce înseamnă că putem restaura dinții cu acest
tip de pivoți, deoarece rezistă la forțe masticatorii obișnuite ( cu o valoare cuprinsă între 70 – 150
N).
Conform unor studii, în cazul anumitor persoane, forța masticatorie maximă poate ajunge
până la 500 – 700 N; în studiul de faț ă, tipul de pivot mai rezistent din punct de vedere al forței
maxime a fost Angelus Exacto.
Am ales incisivi și canini pentru forma rotundă a canalului și pentru a obține o adaptare
cât mai exactă a pivotu lui la morfologia canalului.
Doi dintre canin ii centrali superiori au început să se fractureze la fo rțe mari, de 900 –
1000 N comparativ cu incisivii c entrali superiori, care nu au rămas integri pâ nă la aceste valo ri
ale forței.

75
Din punct de vedere al relației pivot -ciment -dinte, în cazul ambelor grupuri, pivoții s -au
fracturat la interfața cu cimentul, aceștia rămânând decimentați în porțiunile î n care s-au
fracturat.
Adeziunea a fost superioară la interfața cu peretele dentinar (interfața ciment -dentină ).
Cimentul utilizat pentru cimentarea pivoțil or nu a influențat rezultatul testului.

76
BIBLIOGRAFIE

1. Helfer AR, Melnick S, Shilder H – Determination of the moisture content of vital and
pulpless teeth. Oral Surgery, Oral Medicine, Oral Patholo gy and Oral Radiology, Oct
1972 ; 34 (4): 661 -70.
2. Didier Dietschi, Olivier Duc, Ivo Krejci, Avishai Sadan – Biomechanical considerations
for the restoration of endodontically treated teeth: A systematic review of the literature –
Part 1. Composition and micro – and macrostructure alterations. Quintessence
International, Oct 2007; 38 (9): 733 -43.
3. Pashley D, Okabe A, Parham P – The relationship between dentin microhardness and
tubule density. Endodontics and Dental Traumatology, Oct 1985; 1 (5): 176 -179.
4. Poolthong S, Mori T, Swain MV – Determination of elastic moduls of dentin by small
spherical diamond indenters. Dental Materials Journal, Sep 2001; 20 (3): 227 -236
5. Palarma JE, Wilson PR, Thomas CD, Messer HH – A new imaging technique for
measuring the surface strains applied to dentine. Journa l of Dentistry, Mar 2000; 28 (2):
141-6.
6. Carlos José Soares, Monise de Paula Rodrigues, André Luis Faria -e-Silva, Paulo Cesar
Freitas Santos -Filho, Crisnicaw Veríssimo, Hyeon -Cheol Kim, Antheunis Versluis – How
biomechanics can affect the endodontic treated teeth and their restorative procedures?.
Brazilian Oral Research, Vol. 32, Suppl 1, São Paulo, Oct 18, 2018; 169-183.
7. Richard S. Schwartz, James W. Robbins – Post Placement and Restoration of
Endodontically Treated Teeth: A Literature Review. Journal of Endodontics, May 2004;
30 (5): 289 -301.
8. Trope M, Ray HL – Resistance to fracture of endodontically treated roots. Oral Surgery,
Oral Medicine, Oral Pathology and Oral Radiology, Jan 1992; 73 (1): 99-102.
9. Reeh ES, Messer HH, Douglas WH – Reduction in tooth stiffness as a result of
endodontic and restorative procedures. Journal of Endodontics, Nov 1989; 15 (11): 512 –
516.
10. Sorensen JA, Engelman MJ – Ferrule design and fracture resistance of endodontica lly
treated teeth. Journal of Prosthetic Dentistry, May 1990; 63 (5): 529 -536.

77
11. Kenneth M Hargreaves, Stephen Chohen, Web Editor: Louis H Berman – Chohen’s
Pathway of the pulp, Tenth Edition, St. Louis, United States, Mosby Elsevier, 2011; 22:
777-805.
12. Andrei Iliescu – Tratat de Endodonție. Editura Medicală, Vol . 2, București, 2014; 40:
766-778.
13. Fox K, Gutteridge DL – An in vitro study of coronal microleakage in root canal treated
teeth restored by the post and core technique. International Endodontic Jour nal, Nov
1997; 30 (6): 361 –8.
14. Adrian Lussi, Markus Schaffner – Advances in restorative dentistry. Quintessence
Publishing, 2012; 16: 146 -149.
15. Luca Boschian Pest, Giovanni Cavalli, Pio Bertani, Massimo Gagliani – Adhesive post –
endodontic restorations with fiber posts: push -out tests and SEM observations. Dental
Materials Journal, Dec 2002; 18 (8): 596 -602.
16. Michael Hülsmann , Ove A Peters, Paul MH Dummer – Mechanical preparation of root
canals: shaping goals, techniques and means. Endodontic Topics, Mar 2005; 10 (1): 30 –
76.
17. Baratieri LN, De Andrada MA, Arcari GM, Ritter AV – Influence of post placement in
the fracture resistance orf endodontically treated incisors with direct composite. Journal
of Prosthetic Dentistry, Aug 2000; 84 (2): 180 -4.
18. Standlee JP, Cap uto AA, Hanson EC – Retention of endodontic dowels: effects of
cement, dowel length, diameter and design. Journal of Prosthetic Dentistry, Apr 1978; 39
(4): 401 -545.
19. Pilo R, Cardash HS, Levin E, Assif D – Effect of core stiffness on the in vitro fracture o f
crowned, endodontically treated teeth. Journal of Prosthetetic Dentistry, Sep 2002; 88 (3):
302–6.
20. Mentick AG, Meeuwiseen R, Kayser AF, Mulder J – Survival rate and failure
characteristics of the all metal post and core restoration. Journal of Oral Rehab ilitation,
Sep 1993; 20 (5): 455 –61.
21. Torbj örner A, Karlsson S, Odman PA – Survival rate and failure characteristics for two
post designs. Journal of Prosthetic Dentistry, May 1995; 73 (5): 439 –44.

78
22. Ferrari M, Vichi A, Mannocci F, Mason PN – Retrospective study of the clinical
performance of fiber posts. American Journal of Dentistry, May 2000; 13 (Spec No): 9B –
13B.
23. Glazer B – Restoration of endodontically treated teeth with carbon fibre posts – a
prospective study. Journal of the Canadian Dental Association, Dec 2000; 66 (11): 613 –
8.
24. Malferrari S, Monaco C, Scotti R – Clinical evaluation of teeth restored with quartz fiber –
reinforced epoxy resin posts. The International Journal of Prosthodontics, Jan -Feb 2003;
16 (1): 39 –44.
25. Waldemar G De Rijk – Removal of fiber posts from endodontically treated teeth.
American Journal of Dentistry, May 2000, 13 (Spec No): 19B -21B.
26. Aline Pinheiro de Moraes, Maximiliano Sérgio Cenci, Rafael Ratto de Moraes, Tatiana
Pereira -Cenci – Current concepts on the use and adhesive bonding of glass -fiber posts in
dentistry: a review. Applied Adhesion Science, Dec 2013; 1: 4.
27. Bitter K, Paris S, Mueller J, Neumann K, Kielbassa AM – Correlation of scanning
electron and confocal laser scanning microscopic analyses for visualization of
dentin/adhesive interfaces in the root canal. The Journ al of Adhesive Dentistry, Feb 2009;
11 (1): 7 -14.
28. Garcia -Godoy F, Tay FR, Pashley DH, Feilzer A, Tjäderhane L, Pashley EL –
Degradation of resin -bonded human dentin after 3 years of storage. American Journal of
Dentistry, May 2007, 20 (2): 109 -113.
29. Memet G afar, Andrei Iliescu – Endodonție clinică și practică. Ediția a II -a revizuită și
adaugită; Editura Medicală, București, 2010; 8: 223.
30. Scully Crispian – Oxford Handbook of Applied Dental Sciences. First Edition, Oxford
University Press, Mar 2003; 151 -156.
31. Juliev EN – Fixed prosthesis: Theory, clinic and laboratory technique, Novogorad,
Nijnegorodskoi Gosudarstveni Medisinskoi Akademi, 2000; 151.
32. Nankali A – Strength Properties Investigation of the hard tissue of the teeth roots.
Ukrainian Medical Young Scie ntists Journal, National Medical University, 2002; (3 -4):
74-76.

79
33. Patrícia dos Santos Calderon, Evelyn Mikaela Kogawa, Jo sé Roberto Pereira Lauris,
Paulo César Rodrigues Conti – The influence of gender and bruxism on the human
maximum bite force. Journal of Applied Oral Science, Dec 2006; 14 (6): 448 -453.
34. Helkimo E., Carlsson G.E., Helkimo M – Bite force and state of dentition. Acta
Odontologica Scandinavi ca, Aug 1977; 35 (6): 297 -303.
35. B K Biswas, S Bag, S Pal – Biomechanical analysis of normal and implanted tooth using
biting force measurement. International Journal of Engineering and Applied Sciences,
Vol. 4, No. 2, Aug 2003; 17 -23.
36. Adhikesavan Jayasenthi l, Emmanuel Solomon -Sathish, Potluri Venkatalakshmi -Aparna,
Sunderasan Balagopal – Fracture resistance of tooth restored with four glass fiber post
systems of varying surface geometries – An in vitro study. Journal of Clinical and
Experimental Dentistry, F eb 2016, 8 (1): e44 -e48.
37. Suneel V Vadavadagi, Kiran M Dhananjaya, Rashmi P Yadahalli, M Lahari, Shilpa R
Shetty, BL Bhavana – Comparison of Different Post Systems for Fracture Resistance: An
in vitro Study. The Journal of Contemporary Dental Practice, Mar 2017; 205 -208.
38. Manjunath P, Sujatha I, Jayalakshmi KB, Prasanna Latha – Comparison of fracture
resistance of endodontically treated teeth restored with two different fiber posts.
International Journal of Applied Dental Sciences, 2017; 3 (2): 197 -201.
39. Abdul jawad M, Samran A, Kadour J, Karzoun W, Kern M – Effect of fiber posts on the
fracture resistance of maxillary central incisors with Class III restorations: An in vitro
study. Journal of Prosthetic Dentistry, Jul 2017; 118 (1); 55 -60.
40. Evren Ok, Erhan Dilber, Mustafa Altunsoy, Abdussamed Kalkan, Necla Demir –
Comparison of the effect of three different post systems on root fracture. Journal of
Restorative Dentistry, Oct 2014; 3 (2): 125 -129.