Restaurarea Breselor Unidentare CU Ajutorul Protezelor Partiale Fixe Integral Polimerice Armate CU Eg Fiber

Diverse2

Restaurarea Breselor Unidentare CU Ajutorul Protezelor Partiale Fixe Integral Polimerice Armate CU Eg Fiber

Byadmin ianuarie 1, 2024

RESTAURAREA BRESELOR UNIDENTARE CU AJUTORUL PROTEZELOR PARTIALE FIXE INTEGRAL POLIMERICE ARMATE CU EG FIBER

CUPRINS

I. INTRODUCERE

I.I Motivația alegerii temei.

I.II Importanța și actualitatea temei.

I.III Preocupări actuale

I.IV. Obiectivele ștințifice.

1. PARTEA GENERALĂ

1. Generalități

1.1. Polimerizarea in tehnica dentară

1.2. Rașini diacrilice compozite

2. Etapele clinico-tehnice de realizare a protezelor parțiale fixe

2.1. Examen clinic si diagnostic

2.2. Amprenta in protetica fixa

2.3 Realizarea modelului de lucru cu bont mobilizabil

2.4. Montarea modelelor in simulator.

2.5. Pregatirea bontului pentru machetare

3. Prezentarea sistemului Estenia

2. PARTEA SPECIALĂ

1. Materiale si metoda

1.1. Amprentarea câmpului protetic

1.2. Realizarea modelului

1.3. Pregatirea bonturilor si realizarea machetei

1.4. Realizarea amprentei cu EG CORE

1.5. Fotopolimerizarea si prelucrarea fibrei EG FIBER

1.6. Realizarea componentei fizionomice

3. Rezultate și Conculzi

BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

I.I Motivația alegerii temei.

Realizarea protezelor parțiale fixe mixte metalo-polimerice sau metalo-ceramice presupune parcurgerea etapelor tehnice necesare obținerii componenței metalic, ce se pot asococia cu apariția unor erori. Creșterea cerințelor estetice ale pacienților reprezintă unul dintre motivele alegerii aceastei teme, respectiv de a prezența un nou material utilizat în realizarea restaurărilor compozite frontale. Prin utilizarea acestui material ce combină avantajele maselor ceramicie și al compozitelor, având că rezultat obținerea unei proteze fixe ce îndeplinește toate funcțiile unei proteze de durata dar în același timp satisface și cerințele pacientului atât din punct de vedere estetic cât și material. Prin eleiminarea componenței metalice vulnerabilă devine rezistență mecanică a protezei, dar utilizarea unui schelet nemetalic conferă restaurării funcționalitate optimă în conditile unei refaceri estetice deosebită.

I.II Importanța și actualitatea temei.

Din cele mai vechi timpuri a existat preocuparea pentru restaurarea morfologică a arcadelor dentare, care în etapă contemporană a dobândit noi valențe, prin progresele realizate atât de gnatologia clinică dar mai ales de științele exacte (chimie, metalurgie,biologie), datorită cărora au apărut aparate și tehnologii noi.

Tendința actuală este de a realiza proteze parțiale fixe ce să refacă arcadele întrerupte de apariția breșelor, prin restaurări integral ceramice sau integral polimerice. Opțiunea de a realiza proteze integral ceramice nu este acesibila în cazul unor breșe extinse în special în zona laterală, cel puțin pentru moment, dar evoluția din ultimii ani atât în cadrul maselor ceramice cât și al polimerilor este de bun augur.

O variantă cunoscută de realizare a protezelor parțial fixe fără componentă metalică, de lungă durata, este reprezentată de sistemul Targis –Vectris, iar mai nou sistemul Estenia. Prin eleiminarea scheletului metalic se elimina etapele de laborator necesare obținerii acestuia cea ce reprezintă un avantaj nu doar din punct de vedere estetic, dar și prin evitatrea apariților erorilor ce pot indică refacerea structurilor.

I.III Preocupări actuale

Mulți pacienți se adresează cu speranța de a obține restaurări protetice optime din punct de vedere estetic, pentru zona frontală, și masticator pentru zona lațarăla. Complexitatea particularitatiilor morfo-clinice ale caampului protetic reprezentat de formă, dimensiunea, poziția și culoarea dinților, relația dintre arcadele dentare și caracteristicile specifice materialelor utilizate pentru confecționarea protezelor (aliaje metalice, mase plastice și mase ceramice) sunt esențiale în realizarea unei restaurări protetice estetice și funcționale.

Utilizarea sistemului EG FIBER, fibra fotopolimerizabil permite realizarea atât de proteze parțiale fixe unidentare dar și parțiale fixe, ce asigura rezistență mecanică la solicitările masticatorii în condițile unei refaceri optime estetice. Avantajele sistemului au fost reprezentate de combinația dintere obținerea scheletului nemetalic din fibre armate (EG FIBER) și placarea cu rășina de placare Estenia.

Estenia, un nou sistem de restaurare indirect, utilizat pentru realizarea protezelor parțiale fixe mixte dar și polimerice armate cu fibre. Acest sistem prezintă o microumplutura ceramică, conținând 92% din masă totală a materialului. Sistemul foto și termo, este rapid și ușor de utilizat, asigurând o restaurare estetică, durabilă, cu proprietăți fizice superioare deoarece combină avantajele ceramicii și compozitelor pentru o restaurare de lungă durata și estetică. Diverse studii efectuate de firma producătoare au demonstrat că Estenia este superioară altor compozite în ceea ce privește proprietățile fizice și chimice ale acestor material.

I.IV. Obiectivele ștințifice.

Obiectivele generale ale acestei lucrări sunt reprezentate de prezentarea și insusiriea de noi cunostiinte, respectiv și de a realiza două proteze dentare fixe polimerice armate cu Fiber-compozite în zona frontală cât și laterală maxilară în asociere cu un nou material de placaj, Estenia, este primul compozit hybrid din lume, conținând o microumplutura ceramică ce reprezintă 92% din masă totală a materialului, în scopul obținerii unei restaurări frontale estetice și de durata. Protezele au că elemete de agregare coroane polimerice iar intermediarii au fost realizați în raport de semisa cu creastă edentată.

PARTEA GENERALĂ

Generalități

1.1. Polimerizarea in tehnica dentară

Utilizarea materiale compozitele a fost întotdeauna oarecum limitate în ceea ce privește restaurările posterioare mari din cauza problemelor de contracție, uzură și polimerizare, în anii 1980, a fost introdusă prima generație de compozite indirecte, urmată de o a două generație în 1990. Pentru realizarea diferitelor restaurări protetice prin tehnici directe sau indirecte, se pot utiliza diferite materiale care inițial se află într-o stare plastică pentru a fi modelate cu ușurință, după care trec într-o faza rigidă. În funcție de natură materialului, după Rominu și colaboratorii [1], acest proces poate fi pur fizic (solidificarea topiturilor de aliaj), de modelare a structurii interne (sinterizarea) sau un proces chimic.

Dezvoltarea chimiei în perioada interbelică s-a axat pe obținerea unor compuși macromoleculari sintetici. Polimetacrilatul de metil a marcat debutul polimerilor în stomatologie (1937). Sistemele de inițiere și acelerare a polimerizării s-au perfecționat de-a lungul timpului [2]. Armarea inițială a rășinilor cu diverse materiale anorganice, amestecuri mecanice, a fost un eșec, dar sinteză bis-GMA de către Bowen (1962), a permis dezvoltarea compozitelor cu proprietăți mecanice superioare.

Dacă inițial rășinile acrilice autopolimerizabile au fost considerate un succes, timpul a arătat dezavantajele lor. Armarea inițială a rășinilor cu diverse materiale anorganice, amestecuri mecanice, a fost un eșec, dar sinteză bis-GMA de către Bowen (1962), a permis dezvoltarea compozitelor cu proprietăți mecanice superioare.

În paralel cu monomerii acrilici și metacrilici se dezvoltă alți monomeri ce stau la baza altor noi tipuri de polimeri de exemplu: rășini epoxidice, vinilice, poliuretani, polistirenul. Introducerea fotoinițierii ca un nou mecanism de a însemnat apariția multilpelor avantaje pentru utilizator, patorita posibilității de a declanșa polimerizarea când se dorește.

Metodele și aparatele de polimerizare au evoluat acestea fiind: lumina UV, laserul, lumina în spectrul vizibil cu o lungime de undă specifică, lumina polarizată, plasmă, lumina stroboscopică cu xenon. [3]

1.2. Rașini diacrilice compozite

S-a urmarit elaborarea unei noi clase de materiale – rașinile diacrilice, ce au proprietați superioare rasinilor acrilice clasice. Raținile diacrilice compozite sunt sisteme constituite din: o faza organica, una anorganica si agentii de cuplare sialnici. Polimerizarea este reticulata nu liniara.[4]

Clasificare dupa metoda de polimerizare:

1. autopolimerizabile.

2. fotopolimerizabile.

a. cu lumina vizibilă incoerentă sau coerentă;

b. cu plasmă.

După dimensiunea particulelor de umplutură:

1. compozite cu macroumplutură: dimensiunea media a pariculelor este de 1- 5μm, au o rezistenta buna la abrazie dar datorită macroumpluturii nu se pot obține suprafete netede.

2. compozite omogene cu microumplutura: dimensiunea medie a particulelor este de 0,05 – 0,1 μm, proprietatile estetice sunt foarte bune dar proprietatile mecanice sunt mai slabe.

3. compozite hibride prezinta particule de macroumplutura cu dimensiunea medie de 1 μm si particule de microumplutura de 0,1 μm.

Structura si compozitie.

Faza organica.

Este compusa din monomerii de baza, monomerii de dilutie, sistemul deinitiere si diversiaditivi. Monomerii de baza sunt compusi dimetacrilici cu masa moleculara mare, contractie mica de polimerizare si capacitate buna de umectare a tesuturilor dure dentare. Cel mai utilizat monomer de baza a fost Bis-GMA apoi au aparut uretan dimetacrilatii.

Faza anorganica.

În functie de dimensiunea particulelor se clasifica in: macroumplutura (midiumplutura 1- 10μ) miniumplutura 0,1 – 1μ, microumputura 0,01 – 0,1μ, umputura hibrida care se obtine prin amestecarea 7179 microumpluturii cu midiumplutura.

Majoritatea RDC moderne contin umpluturi radioopace – sticle de metale grele (bariu, zirconiu, staniu, strontiu) dintre care aluminoborosilicatul de bariu este cel mai des intalnit. Sticlele pe baza de stronțiu, mai puțin dure permit o finisare mai bună a restaurării. [4]

Etapele clinico-tehnice de realizare a protezelor parțiale fixe

2.1. Examen clinic si diagnostic

Edentația parțială este o stare patologică marcată de absența uneia sau mai multor unități dento-parodontale, de pe una sau ambele arcade, din perioada posteruptiva a dinților. Nerezolvată, această entitate clinică determina o disfuncție temporo-mandibulară severă cu afectarea tuturor componentelor aparatului dento-maxilar, chiar și în cazul bresei unidentare.[5] Apar migrări orizontale și rotații ale dinților restanți, egresii, extruzii, pierderi ale punctelor de contact interdentare modificări ale structurii parodontiului marginal, abrazii patologice diverse, pierderi ale reliefurilor ocluzale și dizarmonii ocluzale, devieri patologice ale mișcărilor mandibulare. Etiologia edentatiei parțiale tratată adjunct este legată de acele afecțiuni ale aparatului dento-maxilar care fac necesară extracția mai multor dinți care nu mai pot fi salvați.[6]

Clasificarea edentației parțiale. Multitudinea de aspecte pe care le pot prezența mijloacele de tratament ale edentatiei parțiale privind numărul dinților lipsa, topografia spațiilor edentate, a făcut necesară o clasificare a edentatiilor parțiale. Au fost propuse, de-a lungul anilor, mai multe clasificări, dar nici una nu este perfectă.

Clasificarea lui W.E.Cummer [7] care are meritul de a fi realizat pe prima și care distinge patru clase de edentatie parțială. La baza acestora stă poziția liniei care unește croșetele.(Fig.1)

Fig. 1 – Clasificarea edentatiei dupa W.E. Cummer

Clasificarea lui E.Kennedy realizată în 1923 este până în prezent cea mai utilizată, fiind didactică, ușor de reținut și utilizată de cele mai multe școli de stomatologie din lume. La baza clasificării lui Kennedy stă topografia spațiilor edentate raportate la dintii restanți și posibilitățile de tratament adecvate[8].(Fig.2)

Fig. 2 – Clasificarea lui E. Kennedy

Câmpurile protetice, morfologic și fiziopatologic, prezintă variații individuale. La examenul clinic se pot decela câmpuri protetice favorabile sau nefavorabile protezării. Conceperea lui de tratament prin proteză parțială mobilizabilă este de maximă importantă. Câmpul protetic poate fi divizat, atât la maxilar cât și la mandibulă în două zonor, mai multe clasificări, dar nici una nu este perfectă.

Clasificarea lui W.E.Cummer [7] care are meritul de a fi realizat pe prima și care distinge patru clase de edentatie parțială. La baza acestora stă poziția liniei care unește croșetele.(Fig.1)

Fig. 1 – Clasificarea edentatiei dupa W.E. Cummer

Clasificarea lui E.Kennedy realizată în 1923 este până în prezent cea mai utilizată, fiind didactică, ușor de reținut și utilizată de cele mai multe școli de stomatologie din lume. La baza clasificării lui Kennedy stă topografia spațiilor edentate raportate la dintii restanți și posibilitățile de tratament adecvate[8].(Fig.2)

Fig. 2 – Clasificarea lui E. Kennedy

Câmpurile protetice, morfologic și fiziopatologic, prezintă variații individuale. La examenul clinic se pot decela câmpuri protetice favorabile sau nefavorabile protezării. Conceperea lui de tratament prin proteză parțială mobilizabilă este de maximă importantă. Câmpul protetic poate fi divizat, atât la maxilar cât și la mandibulă în două zone distincte: zone protetice pozitive și zone protetice negative. [10]

2.2. Amprenta in protetica fixa

Amprenta, etapă eminamente clinică deține un rol important în reușită elaborării unei restaurări protetice fixe. De-a lungul anilor, atât tehnicile, cât și materialele de amprenta au evoluat mult, astfel încât o serie de procedee utilizate în trecut au dispărut.

Amprenta este o reproducere în negativ a unui relief. De obicei, în amprenta clasică un material în stare plastică se aplică, acoperind câmpul protetic așteptându-se să se intareasaca.[11]

După priză se îndepărtează și este folosit pentru confecționarea replicii pozitive, care devine model de lucru, pe care tehnicianul dentar va macheta următoarea proteză. Modelele se obțin prin procedee specifice: turnarea de material în amprenta (gipsuri, materiale compozite, mase ceramice).

-câmpul protetic care se amprentează trebuie să aibă o consistentă cât mai fermă, pentru a putea produce modificări materialului de amprenta ;

-pentru că înregistrarea să aibă loc, obiectul de amprentat nu trebuie să-și schimbe formă în cursul amprentării ;

-materialul de amprenta trebuie să fie plastic în cursul amprentării,adică să-și modifice formă sub acțiunea obiectului și să nu revină la formă inițială după îndepărtarea de pe obiectul de amprentat ;

-materialul de amprenta trebuie să-și păstreze formă înregistrată, faptul realizându-se prin creșterea consistenței acestuia, până la valori care să nu mai permită modificarea formei sale sub acțiunea factorilor mecanici externi. Acest proces de natură exclusiv chimică poartă numele de priză și are o durata variabilă , de la material la material.

Condițile esențiale pe care trebuie să le indeplineasa un material de amprenta în protezarea fixă sunt plasticitatea, fidelitatea, elasticitatea, rezistență mecanică bună, stabilitatea dimensională, timp de priză corespunzător și compatibilitate cu materialele din care se confecționează modelele.[12]

Amprentarea se poate efectua în mai mulți tipi: amprenta într-un singur timp, atunci când se amprentează dintii preparați, antagoniști și ocluzia în aceelasi timp.Această metodă reduce mult timpul de lucru și materialul utilizat.Amprenta în doi timpi folosită mai puțin, se amprentează în primul timp dintii preparați, iar apoi se amprentează dinți antagoniști și ocluzia. Amprenta în trei timpi este cea mai complexă, având de asemenea și o fidelitate mare în comparație cu celelalte modalități de amprentare. Se amprentează mai întâi dintii preparați , apoi dintii antagoniști și la final se amprentează ocluzia. [14]

2.3 Realizarea modelului de lucru cu bont mobilizabil

Modelul reprezintă o veriga importantă în procesul tehnologic al protezelor fixe. Nu este suficient că amprenta să fie de calitate. Este necesar că acesta să parvină în timp util în laboratorul de tehnică dentară unde se realizează modelul. Un model care prezintă imperfecțiuni poate compromite piesă protetică finită, anulând eforturile fizice și materiale, atât ale medicului, cât și ale tehnicianului, din cursul tehnologiei oricărei proteze fixe.[15]

În ultima vreme a apărut noțiunea de modele virtuale, obținute prin procedee de modelare numerică , pe baza unei amprente optice. Au fost numite virtuale, deoarece ele pot fi vizualizate doar pe monitor, neexistând că și corpuri fizice. Practic ele rezultă în urmă, prelucrării tridimensionale a câmpului protetic din diferite metode, datele fiind stocate, prelucrate și redate de către un calculator.

Confecționarea modelului tradițional, copia fidelă a câmpului protetic amprentat anterior, reprezintă prima faza de laborator și servește la confecționarea oricărei proteze fixe după o amprenta convențională a câmpului protetic.

În protetică fixă există mai multe tipuri de modele tradiționale : modelele de studiu și /sau documentare, modelele de lucru și modelele duplicate.

Orice model fizic este alcătuit din două părți care formează un tot unitar : modelul propriu – zis și soclul. Aceste componente au funcții diferite și pot fi constituite din aceelasi material sau din materiale diferite , depinzând de piesă protetică și de tehnologie.

Modelele cu bonturi mobilizabile.

Varianta modelelor cu bonturi mobilizabile este foarte des adoptată pentru elaborarea protezeleor unidentare, punților și protezărilor compozite. Modelele cu bonturi mobilizabile oferă o seri de avantaje. Datorită posibilității dezinserarii bonturilor din ansamblul modelului, tehnicianul are un acces facil în modelare fetelor proximale. Tehnică permite un confort sporit pentru tehnician, asigurându-i o vizibilitate optimă.[16]

Sistemul ACCU-TRAC este un sistem asemănător cu sistemul Tray dar este mult mai exact și mai economic. [18] Este un sistem rapid și foarte precis de realizare a modeleleor cu bonturi mobile , răspunzând unui ideal impus de stomatologia modernă.Componentele sistemului sunt :dispozitivul principal (suportul sau conformatorul) cu brațele laterale, plăcută de baza și mentinatorul de spațiu.Brațele mobile confecționate tot din mase plastice , se prezintă sub formă de jgheab și permit fixarea bonturilor mobile prin intermediul unei margini proeminentede gip dur, care rezultă după priză materialului.

Pinurile (Dowel) sunt tije cilindro-conice care prezintă un cap retentiv ce se fixeazai mijlocul bontului mobilizabil. Dintre tehnicile ce utilizează pinuri amintim procedeul Pindex, modelul tip Zeiser, tehnică Kiefer, iar din modelele secționate fără pinuri,sistemul Tray,sistemul Nu-Logig Ez Tray,modelul Zack,sistemul ACCU-TRAC, sistemul CRACK-WAFER.

2.4. Montarea modelelor in simulator.

Confecționarea protezelor parțiale fixe în condiții funcționale, poate fi realizată numai dacă între modelele celor două arcade s-au stabilit relațiile de ocluzie. Acestea sunt obținute prin înregistrarea lor în cabinet sitransmiterea în laboratorul de tehnică dentară. Armonizarea contactelor ocluzale, în dinamică mișcărilor mandibulare, se face de medic în cabinet, cu ajutorul hârtiei de ocluzie, prin slefuiri selective.[19]

Articulatoarele sunt singurele instrumente care reproduc, pe lângă mișcările de închidere-deschidere și mișcări de lateralitate, propulsie și retruzie, apropiindu-se cel mai mult de funcționalitatea ATM. Este motivul principal pentru care articulatoarele trebuie preferate în realizarea RPF.

După înclinarea pantei tubercului articular și traiectoria condiliana articulatoarelesunt :

• articulatoare medii având pantă condiliana cu o înclinație medie de 30-33 de grade; de exemplu: Gysi Simplex; I.T.M.; KSK; Atomic.

• articulatoare parțial programabile, la care este posibilă programarea pantei

retroincisive, pantei tubercului articular, distanță de la punctul interincisiv la axul de rotație, unghiul Bennett; de exemplu: Gysi-Trubyre; Schroder; Dentatus ARL; Hanau H2-0; Protar II.

• articulatoare total programabile, care permit reglarea individuală a înclinării pantei tubercului articular, înclinarea pantei retroincisive, distanță de la punctul interincisiv la axa bicondiliana de rotație, distanță intercondiliana, unghiul Bennett, mișcarea Bennett, unghiul simfizar.

2.5. Pregatirea bontului pentru machetare

Modelul cu bont mobil (obligatoriu) este realizat din gips dur sau gips sintetic de culoare neutră. Ariile marginale subțiri se vor bloca cu Blocset polimerizat 90 sec. La UniXS sau DentacolorXS.[11]

Pe suprafață coroanei se aplică un strat subțire de ceară distanțatoare sau se pensulează bintul cu spyser roșu sau auriu ce asigura o distanță de 0,25 microni față de bont. Se mai poate aplică din trusa pentru Artglass Insulating pen I/ÎI în două straturi lăsând fiecare strat să acționeze timp de 2 min.[4]

Prezentarea sistemului Estenia

Materialul Estenia (Kuraray Medical Inc, Tokyo, Japonia) (Fig.3) ce este primul compozit hibrid din lume, conținând o microumplutura ceramică ce reprezintă 92% din masă totală a materialului, este utilizat în realizarea restaurarilorprotezelor mixte metalo-compozite frontale, deoarece combină avantajele ceramicii și a compozitelor,având că rezultat o proteză parțială fixă ce îndeplinește toate conditile unei restaurări frontale estetice și de durata .

Fig. 3 Sistemul Estenia (Kuraray Medical Inc, Tokyo, Japonia (http://www.kuraray-dental.eu)

Utilizarea de materiale compozite pentru restaurări și proteze parțiale fixe a crescut substanțial,probabil datorită îmbunătățirii proprietăților acestor materiale. Diverse studii efectuate de firma producătoare au demonstrat că Estenia este superioară altor compozite în ceea ce privește proprietățile fizice și chimice ale acestor materiale.

Proprietățile fizice (rezistență mare și elasticitate) ale Esteniei sunt apropiate de cele ale structurii dinților, ea fiind utilizată într-o varietate largă la restaurările estetice, deoarece cauzează daune minime dintelui.

Estenia C&B prezintă de asemenea caracteristici excelente atât că material restaurativ, cât și în abilitatea de a atenua forțele masticatorii, o presiune mai redusă la intercuspidare și contracție mai scăzută la polimerizare, obținându-se restaurări mult mai sigure și de durata.

Adăugarea la trusa de culori a mai multor culori gingivale permite că Estenia să fie mai utilă pentru coroane și punți total fizionomice precum și pe suprastructurile pe implanturi.

Estenia C&B este indicată și pentru restaurarea coroanelor și a protezelor parțiale fixe fizionomice și a sprastructurilor pe implanturi. (Fig.4 a,b,c,d)

a. b.

c. d.

Fig. 4 Realizarea coroanelor cu de înveliș cu Estenia C&B

(http://www.kuraray-dental.eu/fileadmin/Studies_Manuals.pdf)

Scopul utilizării acestui produs mai este, dupa cum urmează:

fațetarea coroanelor și protezelor parțiale fixe mixte pe dinti naturali si pe implanturi;

realizarea coroanelor Jacket;(Fig.5)

realizarea inlay-urilor și onlay-urilor;

realizarea protezelor parțial fixe armate cu fibra.(Fig.6)

Fig. 5. Realizarea coroanelor Jacket

(http://www.kuraray-dental.eu/fileadmin/Studies_Manuals.pdf )

Fig. 6. Realizarea protezelor parțial fixe armate cu fibra

(http://www.kuraray-dental.eu/fileadmin/Studies_Manuals.pdf)

Compoziție chimică.

Compozitul Estenia este format din 8% metacrilați multifunctionali hidrofobi inclusiv tetramethacrylate uretan (UTMA), 16% umplutură de particule ultrafine (0,02µm),și 76% microumplutura din sticlă (1,5-2,0 µm). Încărcare totală de umplere este de 92% .Tehnologia unică de tratare a suprafeței permite amestecarea umpluturii anorganice dense (92.3 wt%) pentru a rezultă caracteristicile deosebite fizice și mecanice ale Esteniei.

Caracteristicile sistemului Estenia:

1. Rezistență excelență și durabilitate. Procentul ridicat de umplură adăugat prin amestecare produce o rezistență mecanică apropiată de cea a structurii dinților dar și rezistență ridicată la contaminare. În plus, folosind primerul adeziv pentru metal, Estenia asigura o legătură bună la scheletul metalic, creând o restaurare foarte durabilă.

2. Fabricarea exactă a suprastructurilor. Proporția mică de contracție din timpul polimerizării face posibilă realizarea unei suprastructuri precise.

3. Reparații ușoare. Reparația și întreținerea sunt simplu de executat, deoarece nu sunt necesare temperaturi înalte.

4. Proprietăți mecanice. Estenia C&B are proprietăți fizice apropiate de structura dintelui, astfel încât oferă rezistență mecanică superioară atunci când este utilizată pentru a realiza proteze parțiale fixe. Rezistență la compresiune, rezistență la îndoire, modul de elasticitate și duritatea.

5. Rezistență la decolorare. Fabricarea restaurărilor cu rezistență mare la decolorare este posibilă, deoarece Estenia conține mai puține matrici componente care ar duce la absortia apei.De asemenea a fost îmbunătățită și capacitatea la polimerizare termică.

6. Rezistență la absortia mirosului. A fost întocmită de către firma producătoare o comparație a proprietăților de absortie a mirosului folosind – mercaptan metil, substanță care cauzează respirație mirositoare. Estenia, a absorbit puțin miros, în comparație cu puntea și coroana din rășină clasică.

Componentele trusei de Estenia.

Opac-ul este o pastă rășină compozită fotopolimerizabila, care acoperă metalul.Body -este un material restaurativ foto/termo polimerizabil pentru coroane și punți care conține umplutură anorganică amestecată compact în matrice de monomeri metacrilați. Are rezistență mecanică și rezistență la uzură la presiunile ocluzale din zona laterală.

Opac Primer (Fig.7) conține MDP (monomer fosfat) și fixează foarte bine Opacul pe metal, dar și accelerează întărirea opacului.

Lichid de modelat (Fig.8) acest lichid este aplicat pe instrumente sau pe o suprafață pe care urmează a se aplică unalt strat de pastă, pentru a ușura modelarea pastei.

Add-On Primer (Fig.9) acest primer conține un agent silan și este utilizat când adăugăm pastă Body după modelare. Când utilizați Ad-On Primer, aplicați-l pe suprafață unde va fi adăugată pastă Body (Fig. 10) și uscați. Apoi aplicați Lichid demodelare înainte de a adaugă alt strat de pastă Body.

Fig. 7 – Primer-ul Fig. 8 – Lichidul de modelaj. Fig. 9 – Ad-On Primer.

Fig.10 Seringile cu material

(http://www.kuraray-dental.eu/fileadmin/Studies_Manuals.pdf)

Pastă Air Barrier -această pastă conține accelerator pentru polimerizare. Este aplicată pe suprafață pastei Body înainte de polimerizarea finală, pentru a intensifica procesul de polimerizare.

Set lustru-acest set pentru lustru este livrat cu sistemul Estenia. Conține pastă diamantată (Fig. 11) pentru lustruire, perii pentru lustru, filțuri (Fig. 11).

Instrumente pentru modelare (Fig. 12) sunt utilizate pentru aplicarea pastei Body. Au o formă care împiedică pastă să se lipească de instrumente și ajută la o conturare foarte ușoară a coroanelor și punților.

Fig. 11. Set lustru sistemului Fig. 12 Instrumente pentru modelare

(http://www.kuraray-dental.eu/fileadmin/Studies_Manuals.pdf)

PARTEA SPECIALĂ

Materiale si metoda

Deoarece în acest caz am dorit să punem în evidență în special proprietățile estetice și funcționale ale materialului de placaj ESTENIA, am luat în considerare un caz în care există o edentație de clasa a II-a Kenedy cu o modificare, restaurănd atăt zona laterală cat și zona frontală. În tabelul 1 următor este prezentată formula dentara:

Tabel 1. Situația clinică existentă.

În cele ce urmează sunt prezentate etapele tehnologice parcurse și materialele folosite care au dus la realizarea unei piese protetice finite. Pentru realizarea celor două proteze parțiale fixe polimerice armate cu Fiber-compozite în zona frontală cât și laterală maxilară în asociere cu materialul de placaj, Estenia au fost urmate urmatoarele etape de laborator.

1.1. Amprentarea câmpului protetic

Prima etapă realizată, care este începutul în realizarea unei proteze, este amprentarea câmpului protetic maxilar (Fig. 13) și mandibular de către medic cu (Zeta Plus – Zhermack®, Bădia Polesine, Italia) (Fig. 14). După sosirea amprentelor în laborator primul lucru care s-a făcut este decontaminarea lor într-o soluție Zeta 7 Solution (Zhermack, Bădia Polesine, Italia) cu o concentrație de 1% timp de 10 minute. Urmează verificarea amprentelor în vederea sesizării unor defecte de amprentare care să ducă la periclitarea calității a viitoarelor restaurări protetice.

Fig. 13 – Amprenta maxilar Fig. 14 – Zeta Plus – Zhermack®

1.2. Realizarea modelului

Turnarea modelului de lucru propriu-zis si a soclului s-a realizat din gips de clasa a IV-a ( Gips cls. a IV-a Elite Rock Blue (Zhermack, Badia Polesine, Italia) (Fig. 15).

Proporția pulbere/lichid a fost facută conform indicațiilor producătorilor. Malaxarea s-a făcut la aparatul vibro-vacuum malaxor timp de 1 minut (Fig. 16), iar turnarea propriu-zisă s-a facut pe o măsuță vibratoare (Fig. 17).

Fig. 15 – Gips cls. a IV-a Elite Rock Blue Fig. 16 – Vibro-vacuum malaxor

Fig. 17 – Măsuță vibratoare Heraeus

Modelul de lucru este poziționat într-un sistem Accu-Trac (Whaledent Internațional) (Fig. 18-19), sistem ce se utilizează cu predilecție în elaborarea modelelor cu bont mobilizabil,în scopul realizării protezelor unidentare, punților și a restaurărilor compozite. Componentele sistemului sunt: dispozitivul principal (conformatorul) cu brațele laterale, plăcută de baza și mentinatorul de spațiu (Fig. 20 a,b,c).

a

b

c

Fig. 20 (a,b,c) Componentele sistemului ACCU-TRAC

Fig. 18 Turnarea modelelor

Fig. 19 Aspect din timpul realizării modelului

Priza gipsului și expansiunea lui a avut loc în 24 de ore, după care s-a demulat amprenta, iar modelul de lucru s-a optimizat, ceea ce a constat în îndepărtarea surplusurilor de gips din zona platinala (Fig. 21).

Fig. 21 – Modelul de lucru

1.3. Pregatirea bonturilor si realizarea machetei

Pregătirea pentru machetare a modelului a presupus parcurgerea următoarelor etape: secționarea bonturilor care în acest caz s-a făcut cu un disc de secționat modele, prepararea bonturilor cu o freza tip con pentru gips (Fig. 22-23), montat în micromotorul K9 (KaVo, Leutkirch, Germania), izolarea bonturilor si realizarea machetei fibrei.

Fig. 22 – Pregatirea bonturilor pentru machetare

Fig. 23 – Deretentivizarea cervicală

Macheta (Fig. 25,26,27) pentru poziționarea fibrei a fost realizată din tije ceara (Yeti Dental Duron 2 Engen/Germany) (Fig. 24) de 2 mm in zona frontal si 2,5 mm în zona lateral.

Fig. 24 – Yeti Dental Duron 2 Engen

Fig. 25 Macheta de ceara pentru intermediar

Fig. 26 – Aspectul dinspre vestibular în timpul machetării

Fig. 27 – Aspect din timpul machetării în zona laterală.

1.4. Realizarea amprentei cu EG CORE

După realizarea machetei de ceară s-a confecționat tiparul din material de amprentă EG CORE (Fig. 28). Acest material de amprenta este un transparent pentru a permite pătrunderea luminii din cuptorul de fotopolimerizare și un material de ușor de modelat din silicon chitos ZetaLabor (Fig. 29). Pentru a preveni deplasarea fibrei din cauza plasării EG CORE-ULUI peste bonturi s-a folosit material de amprenta chitos impiedincand fibră să între în zonele nedorite cum ar fi zonele proximale sau vestibule – oral. EG CORE a fost introdus în apă caldă de aproximativ 80 de grade Celsius timp de 3 minute pentru a se înmuia, apoi a fost poziționat pe model realizându-se tiparul pentru fibră EG FIBER.

Fig. 28 – Realizarea conformatorului cu EG CORE

Fig. 29 – Materialul de amprentă utilizat ZetaLabor

1.5. Fotopolimerizarea si prelucrarea fibrei EG FIBER

Componeta din fibră a fost realizată din EG FIBER Kuraray-Dental (Fig. 30) urmându-se tehnicile de prelucrare recomandate de producător:

După întărirea EG CORE-ULUI s-a scos machete de ceară din tipar și s-a tăiat fibră la dimensiunea dorită (Fig. 31);

S-a poziționează fibră EG FIBER în locul machetei (Fig. 32);

S-a introdus 60 de sec la cuptorul de fotopolimerizare Heraeus (Fig. 33).

Fig. 30 – EG FIBER Kuraray Dental

Fig. 31 – Pregatirea fibrei Fig. 32 – Poziționarea fibrei

Fig. 33 – Cuptorul de fotopolimerizare Heraeus

După fotopolimerizarea fibrei începe prelucrarea ei, folosind freze diamantate de diferite tipuri montate în micromotorul K9 (KaVo, Leutkirch, Germania) (Fig. 34). Această s-a prelucrat până s-a obținut dimensiunea dorită (Fig. 35).

Fig. 34 – Aspecte din timpul prelucrarea fibrei EG FIBER cu instrumentar rotativ

Fig. 35 – Model de lucru cu fibra EG FLOW polimerizată

1.6. Realizarea componentei fizionomice

Componenta fizionomica a fost realizata cu compozitul Estenia, parcurgandu-se urmatoarele etape:

se deretentivizează bonturile si incrustațiile cu o pelicula foarte subțire de ceara (Fig. 36,37) pentru scoaterea mai facilă a protezei partiale fixe; se delimiteaza cu un creion zona de inchidere marginală (Fig. 38,39);

Fig. 36 Deretentivizarea cu ceara Fig. 37 Pregatirea bonturilor

Fig. 38 Delimitarea marginala Fig. 39 Trasarea limitelor preparației

se aplică cu o pensula și se fotopolimerizează două straturi de Body Opaque Estenia C&B (Fig. 40,41,42,43);

Fig. 40 – Body Opaque Estenia C&B Fig. 41 – Aplicarea Opac

Fig. 42 – Fotopolimerizarea

Fig. 43- Aplicarea straturilor de Opac

apoi se aplică și se fotopolimerizeaza pasta EG FLOW (Fig. 44) pentru fixarea fibrei de Opac (Fig. 45,46);

Fig. 44 – Pasta EG FLOW Fig. 45 – Aplicarea pastei EG FLOW

Fig. 46 Aspect din timpul modelării

urmează aplicarea și modelarea cu lichid Modeling Liquid Estenia C&B (Fig. 48), lichid ce conține monomer meracrilat poliuretan și MDP, care face că modelarea să fie mai ușoară și să adere straturile de compozit mai ușor. Apoi fotopolimerizarea în straturi (Fig. 47 a,b,c,d) de pastă Body Estenia C&B Dentin (Fig. 49);

Fig. 49 – Body Estenia C&B Dentin Fig. 48 – Modeling Liquid Estenia C&B

a

b

c

d

Fig. 47 a,b,c,d – Modelare step by step și fotopolimerizarea în straturi

ultimult strat aplicat este cel de Smalț. Acesta s-a realizat cu Estenia C&B Enamel E1 (Fig. 50) modelandu-se pana s-a obținut componenta fizionomica cu forma si nuanta dorită (Fig. 51).

Fig. 50 – Enamel

Fig. 51 – Model de lucru cu Enamel

Se aplica pasta Air Barrier (Fig. 52) urmat de tratamentul termic al compozitului, unde s-a folosit un cuptor SystomatD (Fig. 53), care a constat în introducerea pieselor protetice intr-un cuptor termic la temperatura de 100º timp de 10 minute.

Fig. 52 – Pasta Air Barrier

Fig. 53 – Cuptor SystomatD

După procesul termic al componentelor realizate cu fibră EG FIBER și placate cu compozit ESTENIA C&B, a urmat dezinserția lor de pe bonturi și încrustații scăldând modelul în apă fierbinte pentru a ramoli ceară distanțatoare. Apoi s-au sablat protezele parțiale (Fig. 54) cu o pulbere abrazivă de oxizi de aluminiu de 250 µm (Fig. 55) cu sablatorul RenFert (Fig. 56) pentru o mai bună retenție.

Fig. 54 – Sablarea protezelor

Fig. 56 – Sablator RenFert

Fig. 55 – Pulbere abrazivă de oxizi de aluminiu de 250 µm

Apoi a urmat glazurarea cu Optiglaze Estenia C&B (Fig. 57) folosind o pesnsula și fotopolimerizarea finala (Fig. 58).

Fig. 57 – Optiglaze Estenia C&B Fig.58 – Fotopolimerizarea glazurei

Fotopolimerizarea s-a realizat cu un cuptor de fotopolimerizare Heraeus respectându-se timpii de fotopolimerizare impuși de fiecare material în parte având ca urmare finalizarea protezelor parțiale fixe integral polimerice armate cu EG FIBER (Fig. 59,60,61,62).

Fig. 59 – Componenta fizionomică finisată și lustruită, aspect din normă vestibulară.

Fig. 60 – Componenta fizionomică finisată și lustruită, aspect din normă ocluzală.

Fig. 61 – Componenta fizionomică finisată și lustruită, aspect din normă frontală.

Fig. 62 – Componenta fizionomică finisată și lustruită, aspect din normă laterală.

Rezultate și Conculzi

În urmă parcurgerii etapelor descrise mai sus au fost realizate două proteze dentare fixe polimerice armate cu Fiber-compozite în zona frontală cât și laterală maxilară în asociere cu un nou material de placaj, Estenia C&B. Obiectivul meu a fost de a realiza o restaurare protetică frontală și laterală cu aspectul cât mai apropiat de dintii naturali, și care totodată să fie funcțională și de durata, cu caracteristicile cât mai apropiate de cele ale ceramicii dar având un cost mai redus decât al acesteia.

Pe parcursul realizării acestei lucrări am realizat cât de importantă este colaborarea dintre tehnicianul dentar și medicul de medicină dentară, atât tehnicianul dentar cât și medicul de medicină dentară trebuie să aibe o viziune clară asupra a ceea ce este de făcut, ce etape implică și care ar trebui să fie rezultatul final.

Concluzi

În urma elaborării acestei lucrări și ca urmare a parcurgerii etapelor de laborator, dar și ținând cont de datele din literatura de specialitate consultate putem concluziona următoarele.

Tehnicianul dentar trebuie să acorde o atenție deosebită atât metodelor cât și materialelor folosite, iar în privința materialelor este recomandat să fie folosite materialele indicate pentru fiecare etapă în parte și de o calitate cât mai ridicată pentru a avea o oarecare siguranță a reușitei.

Piesele protetice obținute au o greutate relativ redusă față de cele metalo-compozite, inserția și dezinsertia se realizează cu ușurință iar aspectul estetic este satisfăcător.

Pentru obținerea acestor tipuri de proteze parțiale fixe a fost nevoie de o mare divesitate de materiale și instrumentar specific, investiția inițială find destul de mare.

Etapele de realizare fiind în număr mare, a fost nevoie de o perioada de timp mai îndelungat pentru obținerea piesei protetice finite.

BIBLIOGRAFIE

Negruțiu Meda , Sinescu C., Leretter M., Lakatos S., Romînu M., Florița Z., Sandu Liliana, Pop Daniela, Stoia Adelina – Tehnologia protezelor dentare . Volumul I – Proteze unidentare , Lito UMF ’’Victor Babeș’’ Timișoara, 2005

Bratu D., Colojoară Carmen, Leretter M., Ciosescu Diana, Uram-Țuculescu S., Romînu M.- Materiale dentare în laboratorul de tehnică dentară. Vol.3, Editura Helicon, Timișoara 1994

Dorin Bratu, Robert Nussbaum – Bazele clinice și tehnice ale protezării fixe, Editura Signata – Timișoara, 2001

http://www.scrigroup.com/educatie/chimie/MATERIALE-RESTAURATIVE-PE-BAZA15936.php

Bratu D.,Nussbaum R., Biriș Ligia, Bratu E., Fabricky M., Goguță Luciana, Negruțiu Meda, Jivănescu Anca, Leretter M.,Matekovits Ghe.,Mărcauțeanu Corina, Pricop Nicoleta, Romînu M., Sîrbu I.,Sabou Raluca, Sandu Liliana, Sinescu C., SoicuS., Trandafirescu M., Tudurescu F., Uram-Țuculescu S. – Bazele clinice si tehnice ale protezarii fixe, Editura Signata, Timisoara 2001

http://www.esanatos.com/ghid-medical/stomatologie/Notiuni-despre-edentația-parti82835.php

Leretter M.-Procedee de laborator în protezarea fixă,Editura Eurobit,Timișoara,2002

M. Românu, D. Bratu, S. Lakatos, Z. Florița. Polimerizarea în stomatologie. Ed. Brumar 2000

Catedra de propedeutica și materiale dentare- Tehnologia protedelor dentare fixe U.M.F. „Carol Davila”, Bucuresti 2007.

Burlui V.- Protetica dentară, Curs, Lito IMF Iași 1988

Liliana Sandu, Cristina Borțun, Daniela Pop, Meda Negruțiu – Tehnologia restaurărilor protetice fixe unidentare, Editura Lito U.M.F. ’’Victor Babeș’’ Timișoara, 2006

Negruțiu Meda , Sinescu C., Leretter M., Lakatos S., Romînu M., Florița Z., Sandu Liliana, Pop Daniela, Stoia Adelina – Tehnologia protezelor dentare . Volumul I – Proteze unidentare , Lito UMF ’’Victor Babeș’’ Timișoara, 2005

URAM – ȚUCULESCU, S.: Instrumente, dispozitive și aparate în laboratorul de tehnică dentară, ed. Helicon, Timișoara, 1996

https://www.scribd.com/doc/209784874/Restaurari-protetice-fixe

Burlui V.- Protetica dentară, Curs, Lito IMF Iași 1988

Leretter M.- Procedee de laborator in protezarea fixă, editura Eurobit, Timișoara 2002

Negruțiu Meda , Sinescu C., Leretter M., Lakatos S., Romînu M., Florița Z., Sandu Liliana, Pop Daniela, Stoia Adelina – Tehnologia protezelor dentare . Volumul I – Proteze unidentare , Lito UMF ’’Victor Babeș’’ Timișoara, 2005

Leretter M.-Tehnologia protezelor unidentare, Editura Eurobit,Timișoara 2002.

Prepeliceanu Felicia, Doroga Olga – Protetica dentară, Ed. Didactica și pedagogică București, 1985