Responsabilitatea Sociala Corporativa In Sistemul de Invatamat Superior O Premisa a Dezvoltarii Durabile

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCUREȘTI

Facultatea de Marketing

Responsabilitatea socială corporativă în sistemul de învațămât superior- o premisă a dezvoltării durabile

INtroducere

Conținutul acestei lucrări îl constituie prezentarea stadiului actual al responsabilității sociale corporative în domeniul învățământului superior precum și percepția studenților despre implicarea companiilor în acest acest sector.

Motivația alegerii temei constă în perspectiva de dezoltare a acestui concept la nivelul României și faptul că responsabilitatea socială corporativă este o premisă a dezvoltării durabile, în special în domeniul educației deoarece investiția în capitalul uman conduce la o creștere economică și la o evoluție a întregii societăți. De asemnea, slaba cercetare în acest domeniu precum și potențialul ridicat al responsabilității sociale m-au determinat să aleg această temă.

Am ales responsabilitate socială corporativă, deoarece este o modalitate de a întelege cum funcționează marketingul în cadrul societății și cum o practicare responsabilă poate conduce la crearea avantajului competitiv în condițiile în care responsabilitatea socială este o punte de legătură între o companie și mediul său de marketing.

În primul capitol al lucrării sunt prezentate aspectele teoretice ale conceptului de responsabilitate socială corporativă, realizând o trecere către aspectul devoltării durabile prin investiția în capitalul uman și sistemul de învățământ superior. Capitolul doi face trecerea de la prezentarea stadiului actual al responsabilității sociale în România, împreună cu domeniile de aplicabilitate, la particularitățile responsabilității sociale în sistemul de învățământ superior pe baza unor studii de caz. În utlimul capitol am realizat o cercetare cantitativă în rândul studenților privind percepția acestora despre implicarea companiilor în sistemul de învățământ superior. Concluziile cuprind o privire de ansamblu asupra lucrării și o paralelă între activitatea companiilor și percepția studenților despre implicarea în sistemul de învătământ superior.

Capitolul 1 Responsabilitatea socială corporativă premise teroretice și învâtâmântul superior

1.1 Semnificația și istoricul conceptului de responsabilitate socială corporativă

Într-o lume în continuă schimbare și dezvoltare, responsabilitatea socială corporativă (CSR) este un concept ce primește o atenție deosebită în ceea ce privește rolul unei afaceri în societate. Interpretările și definițiile despre CSR au variat de-a lungul timpului, astfel că există viziuni diferite despre acest concept, dar care înglobează succesul economic sub contextul social. Evoluția marketingului a condus la transformarea responsabilității sociale corporative într-un veritabil instrument de conducere al unei afaceri și la o întreagă strategie. În ultima perioadă, responsabilitatea socială corporativă a devenit mai mult decât un subiect de studiu de interes, transformându-se într-un pilon de bază pentru supraviețuirea organizațiilor și a conducerii manageriale (Wood, 1991).

Istoricul conceptului de responsabilitate socială corporativă este marcat de începutul secolului al XIX-lea, odată cu apatiția primelor corporații și este un fenomen caracteristic societății capitaliste, postbelice (Oprea, 2005). Sfârșitul anilor ‘50 a fost marcat de creșterea puterii consumatorilor de a influența comportamentul corporatist. Anii ‘70 sunt sugestivi pentru dezvoltarea preocupărilor legate de mediu și dezvoltarea unor grupuri focalizate pe o anumită temă. În anii ‘80, sub influența crizei economice, companiile au fost constrânse de standardele ridicate să sincronizeze investițiile sociale cu strategiile de afaceri, astfel s-a demonstrate că prosperitatea economică este strâns legată de contextual social (Borțun, 2012.) Anii ‘90 au constituit o evoluție considerabilă a conceptului prin prisma globalizării ce a dus la regândirea rolului guvernului și mediilor de afaceri în cadrul societății (Oprea, 2005)

Conceptul de CSR a fost formalizat pentru prima dată în SUA, de către Bowen (1953), în lucrarea sa “Social Responsabilities of the Businessman” care susținea că acesta face referire la “acele obligații ale oamenilor de afaceri de a urmări acele politici, de a lua acele decizii sau de a urma acele cursuri ale unor acțiuni care sunt dezirabile în ceea ce privește obiectivele și valorile societății”.

Friedman (1962) afirmă ca există o singură responsabilitatea socială a companiilor și anume aceea de a-și utiliza resursele în vederea obținerii profitului, ținând cont de libera competiție și de evitarea fraudei și a înșelăciunii. Mai târziu, Walton (1967) susține că responsabilitatea socială trebuie să aibă un caracter voluntar, iar o companie trebuie să accepte costurile acestui demers. În 1967 a fost deschis orizontul conceptului de CSR, incluzând și instituțiile și întreprinderile, depășind ideea conform căreia responsabilitatea socială se adresează doar oamenilor de afaceri (Davis, 1967, apud Falck și Heblich, 2007). În viziunea lui Freeman (1984) părțile interesate sunt cele care ar trebui să fie luate în considerație, dacă se are în vedere o practică economică favorabilă. În acest sens, Drucker (1984) afirmă că întreprinderile transformă o problemă socială într-o oportunitate economică și beneficiile economice în capacități productive, în competențe umane, slujbe bine plătite și în bunăstare.

Carroll (1991) consideră că există patru tipuri de responsabilități sociale și anume economică, legală, etică, filantropică care constituie CSR-ul și le descrie sub forma unei piramide:

Responsabilitatea economică constituie baza piramidei, deoarece motivul economic, cel al profitului este stimulentul principal în activitățile antreprenoriale, fără de care celelalte responsabilități nu ar putea exista. Responsabilitatea economică urmărește crearea de locuri de muncă și generarea creșterii economice.

Responsabilitatea legală se regăsește pe următoare treaptă a piramidei și face referire la acțiunea unei corporații de a funcționa în conformitate cu scopul său de a obține profit și cu legile federale de stat precum și cu regulile de bază sub care funcționează o afacere. Deși reglementările pot constrânge cu succes firmele să răspundă la o problemă, este dificil de spus dacă acestea sunt aplicate într-un mod echitabil (Pratima, 2002, apud Jamali, și Mirshak, 2006).

Responsabilitatea etică este într-o interacțiune dinamică cu responsabilitatea legală și face referire la acele activități și practici care sunt așteptate sau interzise de către membrii societății, chiar dacă ele nu sunt incluse în lege. Responsabiltiatea etică poate fi văzută ca o formă ce îmbrățișează valorile și normele societății în curs de dezvoltare precum și acele standarde care sunt așteptate din partea unei afaceri de succes. Responsabilitățile etice iau naștere din convingerile religioase, principiile umane și din angajamentele ce decurg din drepturile umane (Lantos, 2001, apud Jamali și Mirshak, 2006).

Responsabilitatea filantropică cuprinde acele acțiuni care vin ca un răspuns la așteptările societății și includ implicarea activă în programe de promovare a bunăstării societății și a fondului comercial. Rolurile pe care companiile trebuie să și le assume sunt voluntare, iar dezicia de asumare este în strânsă legătură cu dorința unei organizații de a se implica la nivelul societății, fără motivații de ordin economic (Iamandi, 2010).

Figura 1 prezintă piramida responsabilității sociale, ce întruchipează ideea conform căreia o corporație trebuie să fie în primul rând responsabilă din punct de vedere economic, apoi este de așteptat ca aceasta să se supună legii și să acționeze într-un mod etic, ținând cont de ceea ce estee drept și corect pentru a reduce la minimum prejudiciul părților interesate. Responsabilitățile economice și legale sunt necesare, responsabilitateaa etică este așteptată de către societate, iar cea filantropică este dorită de societate, (Windsor, 2001, apud Jamali și Mirshak, 2006) împreună alcătuind responsabilitatea socială a unei companii. Kotler (2008) susține aceeași idee conform căreia o bună practică de responsabilitate socială a activităților de marketing are în vedere trei planuri: respectarea legilor, conduita etică și adoptarea unui comportament responsabil din punct de vedere social..

Figura 1 Piramida responsabilității sociale propusă de Carroll

Sursa: Carroll, A. B., 1991. The Pyramid of Corporate Social Responsibility: Toward the Moral Management of Organizational Stakeholders, Business Horizons

O definiție a responsabilității sociale corporative este aceea că reprezintă un set de practici manageriale care se asigură că o companie maximizează impactul pozitiv al operațiunilor sale asupra societății sau care acționează într-un mod care întâlnește sau care depășește așteptările legale, etice, comerciale și publice ale societății (BSR, 2001, apud Jamali, Mirshak, 2006). CSR reflectă o atitudine a companiei cu privire la societate prin care obținerea succesului se realizează prin respectarea legii, prin asumarea unui comportament etic, prin acordarea unei atenții deosebite mediului înconjurător și prin luarea în considerare a nevoilor și intereselor turuor părților interesate (Oprea, 2005). Activitatea de CSR este văzută ca un angajament voluntar al unei coporații de a depăși obligațiile explicite și implicite impuse de așteptările societății în ceea ce privește un comportament convențional corporativ (Falck și Heblich, 2007).

Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD,2001) susține că responsabilitatea socială corporativă este reprezentată de multitudinea acțiunilor întreprinse de companii pentru a-și consolida relațiile cu societățile în care acivează.

Definiția propusă de Uniunea Europeană descrie responsabilitatea socială corporativă ca fiind un concept prin intermediul căruia o companie integrează în mod voluntar preocupările față de problemele sociale și cele de mediu, în operațiunile de afaceri și în interacțiunea cu partenerii de interes (Comisia Europeană, 2001).

Consiliul Mondial al Companiilor pentru Dezvoltare Durabilă (WBCSD) definește CSR-ul drept un angajament continuu asumat de către companii de a avea un comportament etic și de a contribui la dezvoltarea economică, îmbunătățind, în același timp, calitatea vieții angajaților și a familiilor acestora, a comunităților locale și a societății în general.

Conform studiilor realizate în acest domeniu, motivațiile companiilor în implicarea în activitățile de CSR pot varia de la dorința acestora de a face un bine societății până la aceea de a consolida rolul companiei într-o comunitate sau nevoia acestora de a soluționa anumite probleme în scopul de a obține beneficii directe sau indirecte. Iamandi (2010) definește motivele care ghidează inițiativele sociale ale unei companii: motivul rațional, în care compania dorește să se implice în activități de CSR și se implică activ pentru a-și consolida imaginea și profiturile pe termen lung, motivul deontologic, în care compania se simte obligată să se implice în activități de CSR și consideră că au o datorie morală față de societate și motivul presiunii sociale în care compania este forțată să se implice în activități de CSR. Oprea (2005) consideră că beneficiile responsabilității sociale corporative sunt valoarea brandului și reputația, îmbunătățirea capitalului uman precum și sporirea veniturilor cu precădere pe piețele mari și înca insuficient dezvoltate.

1.2. Dezvoltarea durabilă în viziunea marketingului

Asociația Americană de Marketing (AMA) propune în anul 2007 o nouă definiție a marketingului, în care acesta este definit ca fiind “activitatea, setul de organizații și procese pentru crearea, comunicarea, distribuirea și schimbul de oferte pe piață care au valoare pentru consumatori, clienți, parteneri și societate în ansamblul ei”. Definiția subliniază rolul marketingului în cadrul societății și cum o practicare responsabilă a aceiilor realizate în acest domeniu, motivațiile companiilor în implicarea în activitățile de CSR pot varia de la dorința acestora de a face un bine societății până la aceea de a consolida rolul companiei într-o comunitate sau nevoia acestora de a soluționa anumite probleme în scopul de a obține beneficii directe sau indirecte. Iamandi (2010) definește motivele care ghidează inițiativele sociale ale unei companii: motivul rațional, în care compania dorește să se implice în activități de CSR și se implică activ pentru a-și consolida imaginea și profiturile pe termen lung, motivul deontologic, în care compania se simte obligată să se implice în activități de CSR și consideră că au o datorie morală față de societate și motivul presiunii sociale în care compania este forțată să se implice în activități de CSR. Oprea (2005) consideră că beneficiile responsabilității sociale corporative sunt valoarea brandului și reputația, îmbunătățirea capitalului uman precum și sporirea veniturilor cu precădere pe piețele mari și înca insuficient dezvoltate.

1.2. Dezvoltarea durabilă în viziunea marketingului

Asociația Americană de Marketing (AMA) propune în anul 2007 o nouă definiție a marketingului, în care acesta este definit ca fiind “activitatea, setul de organizații și procese pentru crearea, comunicarea, distribuirea și schimbul de oferte pe piață care au valoare pentru consumatori, clienți, parteneri și societate în ansamblul ei”. Definiția subliniază rolul marketingului în cadrul societății și cum o practicare responsabilă a acestuia va aduce un avantaj competitiv companiei, întrucât intervine în decizia de cumpărare a companiei. De asemenea transofrmă marketingul într-un furnizor de valoare pe termen lung, în condițiile în care responsabilitatea socială corporativă a evoluat într-o strategie reactivă a marketingului. (Brown, 2008, apud Goodwin, Barlett, 2008).

1.2.1. Conceptul de dezvoltare durabilă

Dezvoltarea durabilă este cunoscută în prezent, ca fiind acel model societal care încearcă să integreze aspectele economice, sociale și de mediu în toate sferele societății atât pe termen scurt cât și pe termen lung (Steurer et al. ,2005). Borțun (2012) descrie dezvoltarea durabilă ca fiind un concept ce implică o viziune integratoare și răspunde nevoilor prezentului fără a compromite capacitatea generațiilor viitoare de a le întâlni pe ale lor. O companie care își desfășoară activitatea prin prisma dezvoltării durabile urmărește o abordare și o perspectivă pe termen lung, dar nu desconsideră oportunitățile ce pot apărea pe parcurs. Politica de dezvoltare durabilă include acțiunea de CSR, astfel că nevoile sociale pe termen scurt, precum și competitivitatea pe termen lung ar trebui să convingă întreprinderile să păstreze strategiile de CSR și în perioada de descreștere economică (Borțun, 2012).

În prezent, crearea avantajului competitiv a devenit o prioritate a tututor organizațiilor care urmăresc să ofere valoare pe termen lung. Dezvoltarea durabilă poate fi o oportunitate ce se dovedește a fi o sursă de avantaj competitiv (Oprea, 2005), iar responsabilitatea socială reprezintă puntea de legătură între companie și mediul său de marketing (Stancu, 2012).

Dashlsrud (2006) identifcă cinci dimensiuni ale conceptului de CSR:

Dimensiunea mediului natural care are în vedere activități de protecție a mediului înconjurător și de integrare a acestora în stabilirea activităților economice.

Dimensiunea socială ce presupune o relație între mediul de afaceri și societate care să conducă la bunăstarea societății și la integrarea practicilor sociale în operațiunile de business.

Dimensiunea economică are în vedere aspectele financiare care contribuie la dezvoltarea economică sub aspecte de responsabilitate socială.

Dimensiunea stakeholderilor face referire la acele persoane și grupuri interesate de care compania trebuie să țină cont. Conceptul de stakeholder face referire la acele persoane sau grupuri de persoane față de care o organizație este responsabilă, precum clienții, investitorii, acționarii, furnizorii, autoritățile guvernamentale și sunt tratați din punct de vedere al impactului economic pe care îl au aspura companiei.

Dimensiunea voluntară tratează acele acțiuni care nu sunt incluse în lege și se bazează pe valori etice ce depășesc cadrul instituțional.

Adoptarea conceptului de marketing de către o întreprindere implică utilizarea unui sistem adecvat de conducere care să ofere o sincronizare permanentă și pe termen lung cu mediul în care își desfășoară activitatea. Formularea unor strategii de dezvoltare pe termen lung va conduce la mobilizarea tututor resurselor unei organizații care vor participa la conturarea avantajului competitiv (Balaure, 2003). Analiza impactului social și de mediu al strategiilor de marketing prin prisma analizei mixului de marketing poate fi un prim pas al companiilor pentru a trece la o dezvoltare durabilă.

1.2.2. Dimensiunea mixul de marketing responsabil social

Marketingul dezvoltării durabile este un concept ce pleacă de la acțiunea de a asigura nevoile prezentului, fără a îngrădi satisfacerea nevoilor în viitor. O activitate de CSR eficientă se bazează pe o strategie pe termen lung, ce oferă companiei avantajul competitiv, în măsura în care aceasta depistează o situație de mare interes public în care se poate implica ( Borțun, 2012).

Mixul de marketing reprezintă setul de instrumente de marketing pe care o organizație le poate utiliza, în vederea atingerii obiectivelor de marketing pe piața țintă (Balaure, 2003).

Politica de produs responsabilă social face referire la o abordare de ansamblu a nevoilor consumatorului, cu cele societale și de protecție a mediului înconjurător în toate etapele din ciclul de viață al produsului. Conform WBCSD (2001) se pot identifica șapte strategii de succes în construirea produselor care să susțină o dezvoltare durabilă responsabilă social.

Strategia de inovare presupune includerea în activitatea unei organizații a invoațiilor pentru a supraviețui într-o lume în continuă dezvoltare. Acestea pot include atât componente tehnologice cât și sociale care să conducă la îmbunătățirea calității vieții consumatorilor prin prisma reducerii poluării și a consumului de resurse.

Strategia eco-eficienței presupune combinarea performanței economice cu cea de mediu, prin furnizarea valorii adăugate care să aibă un impact mai scăzut asupra societății.

Strategia cooperării cu stakeholderii presupune includerea acestora în proiectarea produsului, în vederea consturirii unei relații profitabile pe termen lung.

Strategia bazată pe informarea consumatorului face referire la practicile de informare a acestuia în vederea alegerii pe care o poate face pe o piață competitivă. Consumatorul trebuie să fie informat de potențialul impact pe care îl poate avea consumul produsului pe care îl alege.

Strategia bazată pe îmbunătățirea condițiilor de piață presupune analzia contextului legal în care compania își desfășoară activitatea și oportunitatea de a acționa pentru binele societății.

Strategia ecologică face referire la impactul pe care îl are realizarea unui produs asupra mediului înconjurător ce dă naștere la anumite practici responsabile social care să diminueze efectele negative ale activității economice.

Strategia privind disponibiltiatea produsului cuprinde acele practici care fac ca produsul să fie mai accesibil pe piață și fac referire la diverse parteneriate cu organizații nonguvernamentale.

Politica de preț responsabilă social presupune utilizarea unor strategii care să direcționeze consumul în domeniile responsabile social.

Strategia prețului caritabil este un exemplu de astfel de strategie ce presupune direcționarea unei părți din veniturile încasate către o cauză socială.

Strategia prețului de descurajare a cererii este utilziată pentru a reduce consumul unor produse ce au un impact negativ asupra societății.

Politica de distribuție responsabilă social face referire la practicile utilizate în lanțul de aprovizionare, care trebuie să înglobeze factorii dezvoltării durabile: economic, social și de mediu.

Politica de promovarea responsabilă social face referirea la modalitatea de comunicare a actelor de responsabilitate sociale în rândul stakeholderilor. Printre obiectivele de comunicare a responsabilității sociale se pot regăsi cele legate de consolidarea și îmbunătățirea reputației, de diferențierea produsului pe piață și de fidelizare a clienților ( Birth et al., 2008).

1.2.3. Strategii de implicare socială a companiilor în societate

Frankental (2001) susține că responsabilitatea socială corporativă se bazează pe accepțiunea conform căreia o companie este responsabilă pentru impactul său asupra societății, astfel că acestea sunt conduse de către forțele pieței și de către presiunea competiției.

Kotler (2008) afirmă că modalitățile prin care sunt făcute conoscute comportamentele de responsabilitate socială reprezintă un pas primordial, deoarece impactul pe caree îl creează în rândul opiniei publice este rezultatul întregii activități. În ceea ce privește alegerea cauzelor sociale, majoritatea companiilor tind să aleagă cauze compatibile cu imaginea lor corporativă și a domeniului lor de activitate sau cu imaginea mărcii care contează pentru părțile interesate.

Kotler și Lee (2005) identifică șase strategii prin care companiile se pot implica în societate:

Promovarea unei cauze, în care o corporație contribuie prin diferite modalități la creșterea gradului de recunoaștere a unei probleme sociale sau sprijină donațiile și voluntariatul pentru o cauză. Principalele beneficii sunt legate de politica de marketing a companiei deoarece promovarea unor cauze sociale poate duce la consolidarea imaginii companiei pe piață și la întărirea poziției mărcii Iamandi (2010).

Marketingul legat de o cauză socială asociază contribuțiile firmei la o cauză desemnată cu implicarea clienților, direct sau indirect, în tranzacții producătoare de venituri cu firma în care compania alege să contribuie sau să doneze un procent din profitul său. Principalele beneficii sunt legate de potențialul de atragere a unor clienți noi și de pătrunderea pe anumite nișe de piață (Iamandi, 2010).

Marketingul social corporativ este un element al marketingului societal corporativ care face referire la ansamblul eforturilor de marketing care înglobează în activitatea lor cel puțin un obiectiv non-economic ce are în vedere societatea (Drumwright și Murphy, 2004 apud Kotler, 2008 ). Este modalitatea prin care o corporație susține dezvoltarea și implementarea unui comportament care să imbunătățească mediul, sănătatea și bunăstarea comunității.

Filantorpia este o inițiativă ce face referire la contribuția directă a companilor ce suțin cauze caritabile și se manifestă într-o mare proporție în donații.

Voluntariatul comunității presupune suportul și încurajarea angajaților și a partenerilor implicați să participe la activități de sprijinere a comunităților din care fac parte.

Practicile responsabile de afaceri fac referire la acțiunea companiei de a adopta și de a investi în cauze sociale care dezvoltă bunăstarea comunității și protejează mediul înconjurător.

1.3. Responsabilitatea socială corporativă în sistemul de învățământ superior

Educația este unul dintre cei mai semnificativi indicatori în ceea ce privește progresul social și joacă un rol decisiv în dezvoltarea durabilă. Este percepută ca o cale spre dezvoltarea durabilă prin faptul că este un proces de învățare socială în căutare de soluții inovative.

1.3.1. Marketingul serviciilor educaționale

În viziunea lui Kotler (1999), serviciul reprezintă orice activitate sau beneficiu pe care o parte o poate oferi alteia, care este în general intangibil și al cărui rezultat nu presupune dreptul de proprietate asupra unu bun material. Olteanu (2005) consideră că serviciile sunt “efecte utile, imateriale și intangibile, rezultate din desfășurarea unor activități intercondiționate”.

Serviciile sunt caracterizate de patru caracteristici ce influențează proiectarea programelor de marketing: intangibilitatea, inseparabilitatea, variabilitatea, perisabilitatea (Kotler,2005).

Intangibilitatea este caracteristica serviciilor conform căreia acestea nu pot fi văzute, gustate, pipăite, auzite sau mirosite înainte de a fi cumpărate. În cazul învățâmântului, modalitatea de predare poate fi apreciată diferit în funcție de experiențele studenților.

Inseparabilitatea face referire la faptul că serviciile se produc și se consumă simultan. Acest lucru presupune prezența consumatorului în timpul derulării activității și participarea activă.

Variabilitatea serviciilor presupune că acestea sunt extrem de variabile de la un prestator de servicii la altul. Variabilitatea este dată de faptul că emoțiile, credințele și sentimentele diferiților oameni se întâlnesc de fiecare dată când le este oferit același serviciu (Pukelyte, 2010).

Perisabilitatea face referire la faptul că serviciile nu pot fi stocate și depozitate. În cazul învățământului conexiunea se poate realiza doar în prezența studenților și a mediului academic (Pukelyte, 2010).

În viziunea de marketing, întreaga activitate a întreprinderii prestatoare de servicii de învățământ trebuie racordată la cerințele beneficiarilor de forță de muncă (Olteanu, 2005). Conținutul marketingului serviciilor educaționale este determinat de modul specific de fundamentare a politicii de marketing. În cazul învățământului superior, politica de marketing trebuie formulată la nivelul instituțiilor de învățământ (Olteanu,2005):

Politica de produs în domeniul educațional ia în considerare particularități în definirea, proiectarea și urmărirea comportării în utilizare a produsului precum și la nivelul strategiilor. Produsul se referă la activitățile prin care se asigură modelarea studenților în funcție de cerințele beneficiarilor de forță de muncă, iar realizarea produsului se referă la aspecte referitoare la modul de desfășurare al procesului didactic.

Politica de preț face referire la plata prestațiilor ce se realizează în mod diferit, întrucât desfășurarea activităților didactice se realizează prin consumul unor factori de producție și are la bază diversitatea serviciilor de învățământ și celor suplimentare oferite.

Politica de distribuție se adresează agenților de piață, beneficiari ai produsului oferit în cadrul pieței. Distribuția directă se realizează prin contactele directe, distribuția intermediară presupune desfășurarea activităților fie cu ajutorul unor instituții specializate în plasarea forței de muncă, precum societățile comericale, fie contactând o serie de instituții de reprezentare a agenților de piață, ditribuția mixtă se realizează prin utilizarea simultană a celor două variante.

Politica de promovare are ca obiectiv central construirea și consolidarea unei imagini reale și positive, de afirmare a prestigiului și de a oferi informații clienților potențiali.

Pukelyte (2010) a identificat șapte caracteristici prin care poate fi evaluat serviciul de învățământ:

Fiabilitatea reprezintă capacitatea de a oferi la timp serviciile promise, în principal cunoștiințele și aptitudinile necesare.

Receptivitatea face referire la dorința mediului academic de a se implica în problemele studenților

Competența reprezintă modalitatea prin care mediul academic și cel administrativ își aplică cunoștiințele pentru a oferi un serviciu înalt de calitate.

Comunicarea descrie comporamentul cu clientul și amabilitatea mediului academic. O procedură importantă de comunicare este modul de acordare al feedback-ului în urma sarcinilor îndeplinite de student. Procesul de studiu devine mai eficient atunci când există o legătură favorabilă între mediul academic și student.

Securitatea presupune atenția intividuală acordată clienților pentru a le inspira încredere și condifențialitate. Este important dezvoltarea unui mediu și a unei atmosfere pozitive, deoarece acesta conduce la creșterea aptitudinilor studenților de a acumula noi cunoștințe în vederea integrării pe piața muncii.

Întelegerea studentului este legată de efortul de întelegerea a nevoilor și a intereselor acestora. Cercetările în rândul studenților, despre nevoile acestora ar trebui să fie luate în considerație atunci când sunt realizate programe de studiu.

Tangibilitatea consideră aspectele fizice și tehnice care conferă utilitate studentului.

1.3.2. Investiția în capitalul uman

În viziunea Comisiei Europene (2001), “a fi responsabil social înseamnă mai mult decât a îndeplini așteptările legale, de a te conforma. Înseamnă a investi „mai mult” în capitalul uman, în mediu si relațiile cu părțile interesate”. Educația este considerate o condiție fundamentală pentru atingerea dezvoltării durabile prin care indivizii și societatea îți dezvoltă întreg potențialul (Stoica, 2005). Richard (2006) susține că în țările în care este mai bine dezvoltat sistemul de învățământ superior exista o creștere economică mai accentuată. O companie dă dovadă de responsabilitate socială corporatistă atunci când influențează accesul la educație și susține accesul sporit la educație pentru oricine.

Vasloban (2009) susține că dezvoltarea economică este asociată cu capitalul uman considerat un factor de producție acumulat de indivizi prin educație ce conduce la creșterea productivității prin dezvoltarea abilităților și cunoștințelor. Capitalul uman este unul dintre cele mai importante bunuri ale societății, iar învățământul superior are o contribuție majoră la dezvoltarea resurselor umane ce generează cunoștințe și informații care constituie resurse inepuizabile pentru dezvoltarea economică (Stoica, 2005). Înglobează valorile spirituale productive sub formă calificării profesionale, a cunoștințelor încorporate în forța de muncă prin investiții în educație, învățământ, cultură, ce sporesc eficiența muncii (Vasloban, 2009).

Cortese (2003) susține că învățământul superior trebuie să fie responsabil de dezvoltarea cunoștințelor și aptitudinilor precum și de valorile necesare pentru a creea un viitor durabil. Misiunea mediului academic este de a pregăti acei indivizi care să dezvolte și să influențeze percepția societății, iar companiile au datoria de a contribui la acest proces.

Investițiile responsabilie social au în vedere simultan oviectivele financiare ale investitorilor și preocupările sociale, etice și ecologice prin integrarea angajamentelor de sustenabilitate în deciziile de investiții. O modalitate eficientă prin care se poate modifica rapid comportamentul corporativ și prin care compania poate susține progresul social și ecologic este reprezentată de investițiile responsabile social (Iamandi, 2010). Investiția în capitalul uman este reprezentată de orice activitate menită să asigure o sporire a calităților productive ale factorului uman ce va conduce la creșterea angajărilor pe piața muncii (Suciu, 2000).

Dezvoltarea unui viitor sustenabil necesită o perspectivă de colaborare și cooperare. Un motor puternic al inovării și al creșterii economice reprezintă colaborarea dintre universități și companii pentru a realiza un schimb de idei și cunoștițe care să conducă la dezvoltarea studenților în funcție de necesitățile industiilor. În prezent, instituțiile de învățământ superior reprezintă o ancoră în dezvoltarea economică, în contextual globalizării, și în care sectorul privat se dezvoltă foarte rapid, împreună cu locurile de muncă, și achizițiile publice (Cortese, 2003).

Parteneriatele pe care le realizează companiile au atât obiective economice, cât și non- economice, cu scăpul de a împărtășii resurse, cunoștințe și abilități între companii și organizațiile non-profit (Kolk et al., 2008, apud Berger et al.2004). Cohen (2011) susține că factorul educațional se referă la educația pe care o primește un individ și care îi permite să devină angajabil.

CAPITOLUL2-COORDONATELE RESPONSABILITĂȚII SOCIALE ÎN SISTEMUL DE ÎNVĂȚĂMÂNT SUPERIOR ÎN ROMÂNIA

2.1 Stadiul actual al responsabilității sociale în România

În România, conceptul de CSR a luat naștere în jurul anilor 1990 când numeroase ONG-uri au început să apară, în special cele cu scop umanitar și cele care au fost susținute de către instituții publice sau private. Implicarea companiilor multinaționale în activități de CSR a reprezentat un punct de plecare și o motivație pentru sectorul privat de a iniția activități de responsabitate socială corporativă. După anul 2000, la fel ca și în țările dezvoltate, companiile multinaționale au aplicat practici similare de CSR care au constituit un exemplu pentru companiile autohtone (Mandl, Dorr, 2007). Programele de CSR s-au dezvoltat odată cu integrarea României în Uniunea Europeană, moment în care companiile românești au început să investească în comunitățile în care activează. (Mateescu, 2005) . Activitatea de CSR a fost lansată în principal de implicarea companiilor multinaționale care au transferat din practicile și cultura organizațională de la sediile centrale la nivel local și de către oportunitatea de a accesa fonduri europene.

2.1.1 Implicarea companiilor Românești și perspective de dezvoltare

Strategia națională de promovare a responsabilității sociale 2011-2016 propune o analiză SWOT a responsabilității sociale corporative pe piața din România, din care se pot delimita perspective și tendințe viitoare. Oportunitățile provin din faptul că este un domeniu în continuă dezvoltare ce are un potențial ridicat, deoarece nu este exploatat în totalitate pe piața din România. Posibilitatea de diferențiere în rândul consumatorilor, de câștigare a avantajului competititv și de întărire a imaginii companiilor prin eforturile de CSR reprezintă o oportunitate pentru companiile românești. De asemenea, dinamismul domeniului de CSR la nivel European și international reprezintă o oportunitate de finanțare pentru inițiativele de CSR oferite de Uniunea Europeană. În același timp, responsabilitatea socială în România întâlnește anumite provocări datorită absenței unui cadru legislativ concret și a unor standard commune pentru evaluarea politicilor de CSR, datorită lipsei implicării autorităților publice în promovarea programelor de CSR și absenței fondurilor bugetare pentru promovarea aplicării activităților de CSR și pentru cuantificarea politicii de CSR pe piața din România. O provocare pentru companiile românești este aceea de a conștientiza faptul că responsabilitatea socială corporativă trebuie corelată cu performanțele sociale și de mediu ale societății în ansamblu.

Conform celei de a doua ediții a studiului “Tendințe și realități CSR în România – 2014”, realizat de EY România și CSRMedia.ro ce analizează percepțiile executivilor și specialiștilor în domeniul CSR-ului, un procent de 96 % dintre companiile intervievate suțin că s-au implicat în proiecte de CSR în anul 2013 față de 86% din anul anterior fapt ce demonstrează o creștere a interesului companiilor de a integra activitatea de CSR în strategia lor de afaceri și de a contribui la o dezvoltare durabilă. Un procent de 57 % dintre companiile românești înteleg activitatea de responsabilitatea socială corporativă prin implicarea în comunitate, dar în același timp 33 % dintre aceștia o consideră o strategie sustenabilă de afaceri. O evoluție a responsabilității sociale în România se poate observa la nivelul bugetelor alocate de către companii care sunt în creștere, astfel că în anul 2014, 85 % dintre acestea au avut dedicat un buget pentru CSR, față de 76% în anul 2013. De asemenea, numărul programelor de CSR este în continua creștere, iar responsabilii din domeniu au început să înteleagă importanța acestor programe, în detrimentul campaniilor de imagine. În anul 2013, numărul proiectelor de CSR au crescut cu un procent de 108% față de anul 2012, ceea ce înseamnă o investiție mai mare în mediu, educație, comunitate și alte domenii care să conducă la o dezvoltare economică. (CSRmedia.ro)

Figura 2.1 prezintă motivația companiilor de a se implica în activități de CSR și se pot observa creșteri semnificative la majoritatea criteriilor față de anul 2012. Cea mai mare pondere o are strategia de relații publice, într-un procent de 74%, urmată de oportunitatea de recunoaștere și vizibilitate într-un procent de 70%, iar pe ultimele poziții se află dorința acționarilor într-un procent de 23%, politica firmei într-un procent de 22%, promovarea produselor și serviciilor 20% și posibilitatea de creștere a valorii financiare a firmei 14%.

Figura 2.1 Motivația companiilor de a se implica în activități de CSR

Sursa: Tendințe și realități CSR în România – 2014

Acțiunile de CSR devin din ce în ce mai vizibile pe piața din România, pe măsură ce companiile aleg să raporteze activitatea lor, astfel că dezvoltarea domeniului responsabilității sociale tinde către practicile țărilor care au o tradiție în acest domeniu. În România, mediul tehnologic este cel mai implicat în domeniul responsabilității sociale corporative datorită presiunilor legate de mediul înconjurător și de legislație care trebuie să asigure dezvoltarea durabilă a societății. Numarul programelor de CSR a crescut, iar responsabilii din acest domeniu au inceput sa inteleaga importanta rezultatelor concrete in detrimentul campaniilor de imagine, ceea ce inseamna mai multi bani pentru mediu, comunitati, educatie sau alte domeniiimportante pentru o tara

2.1.2 Sectoarele de implicare socială a companiilor în România

Un procent de 95 % dintre firme susțin că implicarea în programele de CSR este o consecință direct a valorilor și princpiilor companiei, iar 60 % dintre companii consideră că au un process intern pentru identificarea temelor relevante pentru companie în domeniul CSR-ului, 94% dintre acestea își implică angajații în acest proces.(CSRmedia.ro)

Într-un studiu realizat de KPMG la nivel internațional au fost identificate domeniile sociale în care companiile investesc cel mai mult. Astfel că, cele mai multe companii au investit în  educație într-un procent de 49%, urmate de cele care au investit în  sănatate, într-un procent de 48% și ajutor umanitar într-un procent de 47%.

În ceea ce privește domeniile de implicare socială a companiilor în România, se poate obseva că prioritar este domeniul educației , astfel că în anul 2013 un procent de 79% dintre companiile respondente și-au îndreptat proiectele de CSR către acest domeniu. Domeniul social se clasează pe următoarea poziție, cu un procent de 68% și este urmat de mediu cu un procent de 58%, sănătate într-un procent de 56%, sport într-un procent de 39%, cultură într-un procent de 36% și antreprenoriat într-un procent de 19 % și alte domenii într-un procent de 2%. Conform Figurii 2.2 se poate observa evoluția implicării companiilor din anul 2013 față de anul 2012. Domeniul educației și al sănătății sunt în scădere față de anul 2012, iar celelalte sectoare au înregistrat o creștere în comparație cu anul 2012.

Figura 2.2 Domeniile de implicare socială ale companiilor în CSR

Sursa: Tendințe și realități CSR în România – 2014

Un procent de 85% dintre companii au un buget dedicate special pentru programele de CSR, cei mai mulți dintre respondenți, un procent de 69% susținând că plasează linia de buget de CSR la activitățile de PR și la Marketing.

2.2 Particularități ale responsabilității sociale în sistemul de învățământ superior

2.2.1 Motivația companiilor de a se implica în educație

Companiile găsesc diferite avantaje în procesul de investiție în sistemele educaționale de stat sau în cele alternative și se implică social prin construirea și reabilitarea spațiilor educaționale, dotând biblioteci și laboratoare, oferind burse, organizând seminarii și școli de vară, oferind internshipuri și stagii de practică (Revista22.ro, 2013)

Motivațiile pot varia de la dorința de a face un lucru bun până la aceea de a consolida rolul companiei într-o comunitate sau la necesitatea de a găsi rezolvarea la anumite problem ce afectează activitatea companiei cu scopul de a obține beneficii directe sau indirecte. (Mateescu, 2005).

Managementul mărcii, o sursă de notorietate și o bună imagine pe piață ce se concretizează în avantaj competitiv

Activitățile de CSR reprezintă un mod eficient prin care o companie își construiește o reputație în timp ce contribuie la dezvoltarea societății. Implicarea în secotrul educațional conferă o imagine pozitivă datorită interesului acordat dezvoltării noii generații.

Posibilitatea de îmbunătățire a imaginii în rândul studenților

Companiile se pot poziționa în mintea studenților ca un viitor angajator și au posibilitatea de a contrbinui la modelarea acestora. Conform unui studiu realizat de SmartDreamers în 2013, un procent de 77 % dintre companii consideră că experiența profesională nu este un criteriu obligatoriu în procesul de angajare al tinerilor, în timp ce 91% dintre studenți sunt deschiși în a lucra în timp timpul studiilor ( Wall-Street, 2013).

Tinerii sunt cea mai mare sursă de creativitate

Conform unor studii recente, (Big4HR, 2013) se consideră că studenții provin din medii ce au dezvoltat o atitudine ce favorizeaă adaptarea la diverse contexte precum și implementarea de idei noi, oferind un plus de valoare companiei.

Companiile își pregătesc viitorii specialiști angajați sau parteneri de afaceri

Companiile se află în competiție în ceea ce privește atragerea celor mai calificați studenți, de a-și crea o imagine puternică în fața acestora și de a realiza activități de recrutare în rândul lor. Activităție se pot concretiza în parteneriate pe termen lung cu universitățile, principalul scop fiind maximizarea impactului în rândul studenților. Un exemplu reprezentativ este programul lansat de Coca-Cola HBC România, Management Trainee ce oferă oportunitatea de dezvoltare profesională și personală studenților aflați în ultimul an de studiu, masteranzilor și absolvenților de studii superioare.

Instuirea în discipline și domenii interesante pentru domeniul lor de activitate

Spre exemplu, SIVECO România a susținut cea de-a șaptea ediție a Olimpiadei Naționale de Informatică, ce a avut ca scop instruirea în domeniul IT-ului. BCR este un alt exemplu deoarece investește în programe de educație financiară care să servească modelării unei culturi economice potrivite.

Promovarea produselor și servicii adresate studenților

Promovarea în rândul studenților este cea mai bună modalitate, deoarece aceștia sunt reprezentanții generației viitoare, iar activitatea companiilor trebuie să răspundă nevoilor acestora. Conform unui studiu realizat de Responsabilitatesociala.ro în anul 2013, Cristian Cosmin, Secretar de Stat- Ministerul Tineretului și Sportului afirmă că sectorul de afaceri este motorul economiei , iar singura modalitate de a ajunge la o dezvoltare economică este aceea de a stimula mediul de afaceri, precum și angajatorii să ofere locuri de muncă tinerilor precum și facilități fiscale.

Influențarea mediului de afaceri în care operează

Compania BTL Design și S &T Software reprezintă un exemplu în acest sens, deoarece au organizat o dezbatere privind aportul tehnologiei informației la dezvoltarea județului Iași, ce au avut ca scop principal dezvoltarea unor căi de comunicare între firmele de IT, mediul de afaceri și mediul universitar.

Creșterea atașamentului față de valorile companiei

Sustenabilitatea creează o punte de legătură între valorile personale și cele organizaționale. Studenții sunt mai atrași de afacerile sustenabile, în care valorile companiei reflectă atașamentul față de dezvoltarea capitalului uman.

Dezvoltarea relațiilor cu comunitățile în care operează

Inițiativele de CSR prin intermediul parteneriatelor dintre organizații, sectorul public, privat și organizațiile nonguvernamentale joacă un rol important în dezvoltarea învățământului superior. Conform celei de a doua ediții a studiului “Tendințe și realități CSR în România – 2014”, realizat de EY România și CSRMedia.ro, un procent de 54% dintre companiile respondente au ca principal partener organizațiile nonguvernamentale. Intel investește în capitalul uman și a lansat programe educaționale, menite să ajute profesorii, studenții și universitățile să se dezvolte și să inoveze.

2.2.2 Studii de caz –Implicarea companiilor în sistemul de învățământ superior

Pentru o detaliere a modului în care responsabilitatea socială corporativă se manifestă în România în sistemul de învățământ superior am realizat o analiză ce a avut în vedere companiile listate de Responsabilitatesocială.ro în categoria celor implicate în sectorul educațional precum și site-urile companiilor respective. Analiza a avut în vedere companiile care lansează programe pentru învățământul superior, în special cele care se adresează studenților cu profil economic din cadrul Academiei de Studii Economice din București. Am analizat politica de CSR a companiilor și proiectele relevante pentru implicarea socială în rândul studenților.

BCR

Politica de CSR: BCR este cea mai mare insituție bancară din România, membră a Grupului Erste, din anul 2006. Direcțiile strategice privind implicarea în comunitate a companiei sunt: susținerea și promovarea liderilor și a modelelor, educația pentru dezvoltarea competențelor practice și leadership-ul civic ce contribuie la dezvoltarea durabilă a societății (Bcr.ro, 2015).

Domeniile de implicare în CSR: educație, cultură, mediu, social, sport.

START!BUSINESS este un proiect de educație antreprenorială dezvoltat împreună cu Junior Achivement, în care angajații BCR oferă consultanță în mod voluntar echipelor care doresc să înteleagă modalitatea prin care se conduce o afacere. Social Impact Award este o competiție ce promovarează antreprenoriatului social și susține studenții în dezvoltarea proiectelor sociale. În cadrul programului au avut loc workshop-uri susținute de experți, povești antreprenoriale sociale de succes, generare de idei, planificare de afaceri, inovare și durabilitate. (Bcr.ro, 2015)

BRD-Groupe Societe Generale

Politica de CSR: BRD Groupe Societe Generale este a doua bancă din România al cărei obiectivi principal este de a deveni banca de referință în privința implementării principiilor de CSR. Strategia de dezvoltare durabilă se bazează pe trei valori: profesionalism, inovație și spirit de echipă. BRD investește în programe de educație pentru a mării impactul și capacitatea de colectare a fondurilor din comunitate (BRD.ro, 2015).

Domeniile de implicare în CSR: educație, cultură, mediu, social, sport.

Academia Workshop Sessions este un proiect Akcees ce cuprinde o sesiune de traininguri în care studenții au oportunitatea de a învăța despre comunicare, branding personal, managementul proiectelor și al timpului și despre vânzări. Stagiile de practică la ASE Job & Internship Fair fac parte dintr-un proiect prin care compania colaborează pe diferite proiecte cu Academia de Studii Economice din București: workshop-uri de carieră, conferințe și școli de vară, activități prin care compania urmărește să aducă o valoare adăugată studenților.

Coca-Cola Hbc Romania

Politica de CSR: Este cea mai mare companie de pe piața băuturilor non-alcoolice din România și îmbuteliator francizat al Companiei Coca-Cola. Responsabilitatea socială este promovată prin investiții în patru directii: mediul de lucru,  piața, comunitatea și mediul inconjurător. Proiectele desfășurate în parteneriat cu ONG-urile studențești reprezintă o parte importană a strategiei de susținere și atragere a tinerelor talente. (Coca-colahellenic.ro, 2015)

Domeniile de implicare în CSR: educație, cultură, mediu

Destination:Management este un program de dezvoltare personală și profesională ce se adresează studenților în an terminal și absolvenților de studii superioare în care aceștia au ocazia să dobândească abilitățile necesare gestionării unei poziții de management. Programul de Internship Coca-Cola HBC se defățoara pe o perioadă de 3 luni și este dedicat studenților în anii 2-4 de studii si masteranzilor, care își doresc să învețe și să lucreze cu cei mai buni profesioniști. Participanții sunt implicați în proiectele companiei și beneficiază de sesiuni de feedback (Coca-colahellenic.ro, 2015).

KMG International

Politica de CSR: KMG International  este subsidiara a KazMunayGas (KMG), una dintre cele mai puternice companii din România ce activează în domeniul petrolului și gazelor. Motto-ul „Energie vie”, reflectă politica de CSR a companiei care face trimitere la implicarea continuă, și activă în societate (Rompetrol.com, 2015)

Domeniile de implicare în CSR: educație, cultură, mediu, social

Program de internship în care fiecare participant acceptat va avea un specialist Rompetrol din domeniul ales. Mentorii vor evalua rezultatele studenților si vor adapta obiectivele și planurile după performanțele fiecăruia, iar la final vor realiza o evaluare pentru a decide dacă aceștia vor fi angajați. Din anul 2002 până în prezent, au urmat programul peste 600 de absolvenți de studii superioare, iar jumătate dintre aceștia au fost angajați.

Orange Romania

Politica de CSR: Orange Romania este parte a grupului de origine franceză Orange, a șasea cea mai mare companie de comunicații din lume, prezentă pe piața din România din anul 1996 Compania are o strategie globală de CSR prin își propune să asigure un management responsabil al activității în toate piețele pe care activează, prin oferirea de produse și servicii responsabile. Dezvoltarea comunității prin investiția în educație este una dintre prioritățile companiei în ceea ce privește responsabilitatea socială corporativă.

Domeniile de implicare în CSR: educație, mediu, social.

Orange Educational Program este un proiect adresat studenților ce cuprinde burse, stagii de practică și un centru de training construit special pentru participanți. În cadrul Academiei de Studii Economice, programul a fost lansat în anul universitar 2011-2012 și a cuprins workshop-uri și traininguri susținute de experți din diferite zone ale modelului de afaceri al companiei.În cadrul programului au fost abordate diferite teme precum dezvoltarea în carieră, dezvoltarea personală, managementul proiectelor, procesul de achiziție, dezvoltarea organizațională și antreprenoriatul (CSRmedia, 2013).

Praktiker România

Politica de CSR: Este liderul pieței românesti do-it-yourself, având cea mai dezvoltată rețea de magazine specializate din țară. Compania “susține inițiativele frumoase și crede că acestea schimbă lumea câte puțin în fiecare zi” (Praktiker.ro, 2015). Liliana Urziceanu, HR Manager susține că trebuie să existe unui parteneriat între mediul de educație și mediul de afaceri deoarece este o asociere care aduce beneficii pentru ambele părți (CSRmedia, 2012).

Domeniile de implicare în CSR: educație, mediu, social.

Career after University este un proiect adresat studenților din cadrul Universității București și din cadrul Academiei de Studii Economice ce oferă o imagine de ansamblu asupra modalității de lucru într-o companie. În cadrul conferințelor, studenții au simulat un intrviu de angajare prin careu au aflat ce își doresc angajatorii de la un aplicant, cum trebuie construit un CV, și cum trebuie să se prezinte la un invterviu. (CSRmedia, 2012).

Raiffeisen Bank

Politica de CSR: Raiffeisen Bank este o bancă universală de top pe piata românească a cărei politică de implicare în comunitate include atât proiecte cu un format propriu, preccum și parteneriate cu ONG-uri care derulează proiecte în concordanță cu valorile băncii.

Domeniile de implicare în CSR: educație, cultură, mediu, social, sport.

Raiffeisen Trainee este un program ce se desfășoară pe o perioadă de 6 luni și oferă ocazia de a cunoaște în detaliu mediul de lucru într-o bancă. Participanții sunt implicați în activitatile zilnice, în proiecte, prezentări și întâlniri cu clienții, inclusiv la sesiuni de evaluare și întâlniri cu managementul băncii. La sfârșitul programului, studenții au ocazia să continue activitatea în cadrul băncii, în funcție de opțiunea exprimată și de strategia băncii (Raiffeisen.ro, 2015).

SIVECO Romania SA

Politica de CSR: SIVECO Romania SA a fost înființată în 1992 și este liderul caselor de software din România. Responsabilitatea socială reprezintă o componentă de bază a dezvoltării companiei și presupune integrarea în activitățile comerciale și în obiectivele de dezvoltare a nevoilor sociale și de mediu relevante pentru industria în care compania poate oferii soluții.

Domeniile de implicare în CSR: educație, cultură.

Proiectul Academia SIVECO este un program de training ce își propune pregătirea stundeților în domeniile ingineriei software, informaticii economice și vânzărilor de soluții software Programul asigură celor selectați burse lunare, alături de participarea la cursuri predate de practicieni cu experiență, unde iau contact cu cele mai noi tehnici de predare și asimilare având posibilitatea de angajare (Siveco.ro, 2015).

UniCredit Tiriac Bank

Politica de CSR: UniCredit Tiriac Bank este membră a Grupului UniCredit, o bancă europeană de top, ce activează în 22 de țări europene. Compania crede în importanța creării unei punți între corporații și mediul academic, care oferă studenților o perspectivă asupra mediului profesional, oferindu-le șansa de a îmbina cunoștințele teoretice cu cele practice ( Unicredit-tiriac.ro, 2015).

Domeniile de implicare în CSR: educație, mediu, cultură, social, sport

Fundația UniCredit & Universities oferă burse anuale și promovează specializarea în străinătate a celor mai calificați studenți și absolvenți cu profil economic și financiar-bancar din Europa. Participanții din România pot beneficia de: burse pentru continuarea studiilor, burse pentru cei care urmează facultăți cu profil economic, bancar sau financiar și doresc să participe la un program de master sau doctorat în străinătate. ( Unicredit-tiriac.ro, 2015).

Unilever Romania

Politica de CSR: Unilever este al treilea mare producător de bunuri de larg consum la nivel global ce a intrat pe piața românească din anul 1995. Obiectivul companiei este de a determina adoptarea pe scară largă a unui stil de viață sustenabil și implementareaa unor activități ce au ca scop dezvotltarea companiei și a comunităților.

Domeniile de implicare în CSR: educație, mediu, social, drepturile omului

Unilever Summer Internship in Marketing, Sales & Finance este un program plătit pe o perioadă de 3 luni ce se adresează studenților din anul 2 și 3 și masteranzilor interesați să lucreze într-un mediu de business alături de managerii Unilever. Bursele Unilever South Central Europe 2013 este un program inițiat de companie ce se adresează studenților de la ciclul licență în anul terminal și presupune acordarea lunară a 3 burse pentru cei mai buni studenți, în valoare de 900 RON brut lunar/pe un an universitar (Unilever.ro, 2015).

UPC România

Politica de CSR: UPC Romania este o filială a United Pan-Europe Communications, cea mai mare companie de comunicațiii prin cablu și satelit din România. Valorile companiei sunt respectul față de cei din jur, încrederea prin transparența în comunicarea proiectelor și a progreselor realizate, credibilitatea și relevanța prin implicarea și inițierea proiectelor în zonele afectate (Upc.ro, 2015).Compania își concentrează atenția spre sprijinirea sectorului educațional deoarece consideră că performanța este posibilă numai prin educație.

Domeniile de implicare în CSR: educație, cultură, mediu.

Programul de practică se desfășoară pe o perioadă de 3 luni cu posibilitate de angajare, în care studenții au oportunitatea de a experimenta mediul de lucru dintr-o companie multinațională și de a se familiariza cu tehnologia care stă la baza produselor UPC. Tinerii sunt îndrumați pe tot parcursul stagiului de către managerii companiei, în care au ocazia de a lucra în mai multe departamente, iar la final sunt evaluați (Upc.ro, 2015).

Domeniile de activitate ale companiilor analizate sunt: bancar, alimentar, bunuri de larg consum, petrolier, industira materialelor, telecomunicații și tehnologic. Predomninante în implicarea în sistemul de învățământ superior pentru studenții cu profil economic sunt companiile ce iși desfășoară activitatea în sectorul bancar. Majoritatea companiilor analizate tratează importanța implicării în educație în politica de CSR și pun accentul pe aportul pe care îl aduce la creșterea și dezvoltarea economică. Următorul pilon în care companiile analizate se implică este mediul, urmat de cultură și problemele sociale, sport și drepturile omului. Companiile analizate care provin din sectorul bancar abordează aceiași piloni de responsabilitate socială: educație, cultură, mediu, social și sport.

Conform studiilor de caz se pote obseva că motivațiile principale ale companiilor de a se implica în sistemul de învățământ superior sunt legate de posibilitatea de a atrage noi forțe de muncă și de a creea un impact pozitiv în rândul studenților. Pe parcursul programelor, stagiilor de practică și internship-urilor companiile investesc în dezvoltarea profesională și personală a potențialilor angajați. Activitățile inițiate sunt desfășurate în concordanță cu domeniul de activitate al companiilor și au ca finalitate o posibilă angajare a participanților în funcție de nevoile prezente. Temele abordate de companii sunt similare și au o importanță majoră în dezvoltarea studenților, astfel că dezvoltarea în carieră, educația antreprenorială, managementul proiectelor, inovarea, durabilitatea și preocuparea față de sustenabilitate sunt luate în considerare de o mare parte din companiile care se implică social în dezvoltarea studenților.

În mare parte, firmele care investesc în domeniul economic al sectorului de învățământ superior își desfășoară activitatea în același sector sau în domenii conexe celui economic. Activitatea lor este condusă atât de obiective economice, cât și non-economice, cu scopul de a împărtășii resurse, cunoștințe și abilități între domeniul lor de activitate și mediul de academic pentru a beneficia în viitor de aceste investiții.

CAPITOLUL 3 CERCETARE –PERCEPȚIA STUDENȚILOR DESPRE IMPLICAREA COMPANIILOR ÎN SECTORUL EDUCAȚIONAL

3.1 Metodologia cercetării

3.1.1 Problema decizională și scopul cercetării

Acest studiu își propune să realizeze o evaluare a modului în care studenții Academiei de Studii Economice percep implicarea companiilor în sistemul de învățământ superior și a modului în care aceștia cunosc oportunitățile existente pe piață în acest sens și corelația cu gradul de cunoaștere al conceptului de responsabilitate socială corporativă.

Problema decizională reprezintă situația care constituie o problemă reală pentru decident sau o ocazie favorabilă pe care acesta ar dori să o cunoască mai bine sau să o valorifice. (Cătoiu, 2002) Problema dezicională este reprezentată de opțiunea de a cunoaște mai bine mediul extern și oportunitățile prezente pe piață în domeniul responsabilității sociale corporative, astfel că perepția studenților cu privire la implicarea companiilor în domeniul educației poate fi o conjuctură favorabilă. Modalitățile prin care se poate îmbunătății procesul de implicare al companiilor în educație reprezintă o premisă a acestui studiu.

Scopul cercetării este stabilit în funcție de problema decizională și este reprezentat de studierea percepției studenților din cadrul Academiei de Studii Economice cu privire la implicarea companiilor în sistemul de învățământ superior și gradul de conștientizare al acestora asupra conceptului de responsabilitate socială corporativă.

3.1.2 Obiectivele cercetării

Formularea obiectivelor constă în precizarea la nivel operațional a informațiilor care sunt necesare pentru alegerea variantei decizionale optime (Cătoiu, 2002)

Analiza diferențelor existente între opriniile studenților cu privire la sectoarele de implicare socială ale companiilor.

Determinarea opiniei studenților asupra implicării acutale a companiilor în educație.

Diferențele existente în rata de participare la programele inițiate de companii.

Determinarea aspectelor considerate în decizia de participare la programe inițiate de companii.

Determinarea modului în care studenții înteleg implicarea companiilor în educație și identificarea principalelor aspecte pe care aceștia le consideră importante

Determinarea măsurii în care studenții au în vedere implicarea socială a companiilor în sistemul de învățământ superior în decizia de angajare.

Opinia studenților despre deschiderea de colaborare a facultății cu mediul de afaceri și a gradului de informare cu privire la programele de implicare socială a companiilor

Notorietatea conceptului de CSR în rândul studenților.

Identificarea necesităților studenților în ceea ce privește implicarea companiilor în educație.

3.1.3 Ipotezele cercetării

Domeniul educației se află printre primele trei clasate domenii alese de studenți.

Majoritatea studenților apreciază o implicare actuală medie a companiilor în educație.

Există o legătură directă între cunoașterea conceptului de CSR și participarea la programele inițiate de companii.

Pe primul loc în aspectele considerate de studenți se situează dezvoltarea profesională și personală.

Majoritatea studenților consideră un aspect important organizarea internship-urilor și activitățile voluntare ale companiilor.

Peste 50 % dintre studenți sunt de acord cu faptul că implicarea companiilor în educație este o activitate de PR și de marketing.

Peste 50 % dintre studenții cosideră că există o legătură directă între implicarea companiilor în educație și alegerea acestora ca viitori angajatori.

Majoritatea studenților consideră că nu sunt suficient de informați cu privire la programele desfășurate în cadrul facultății.

Peste 30 % dintre respondenți nu cunosc conceptual de CSR.

Majotiatea studenților consideră că procesul de îmbunătățire al implicării companiilor în educație este legat de prezența acestora în universități și de internshipurile pe care le oferă.

3.1.4 Eșantionul cercetării

Metoda ce cercatare utilizată a fost cercetarea cantitativă, iar ca instrument de cercetare am utilzat chestionarul aplicat atât în mediul online prin intermediul platformei Google Docs cât și față în față, sub forma interviului structurat. Chestionarul a curpins un set de 22 de întrebări, dintre care o întrebare filtru, deoarece stuctura eșantionului a fost definită pe studenții Academiei de Studii Economice.

Luând în considerare faptul că este o cercetare în scop academic și resursele sunt limitate, studiul a fost realizat pe un eșantion de 150 de respondenți, studenți ai Academiei de Studii Economice din București, structurat în funcție de principalele criterii demografice.

Culegerea datelor s-a desfășurat în perioada 10-25 mai 2015, chestionarul a fost pretestat pe un eșantion de 5 persoane, sub forma interviului structurat pentru a verifica gradul de înțelegere și de relevanță al întrebărilor.

Am creat o bază de date cu răspunsurile tuturor participanților la cercetare, ulterior am calculat și interpretat datele obținute prin intermediul programului SPSS.

În ceea ce privește profilul socio-demografic al respondenților, eșantionul este format din 71,3 % femei și 28,7 % bărbați. Respondenții au vârsta cuprinsă în intervalul 18-30 ani, 51,3% făcând parte din segmentul 18-21 ani, 45,3 % din segmentul 22-25 ani și 3,3 % din segmentul 26-30 ani. În ceea ce privește ciclul de studiu, 76 % sunt studenți la licență, iar 24 % sunt studenți la masterat. Dintre studenții de la ciclul licență, 14,9 % sunt în anul I de studiu, 30,7 % sunt în anul II de studiu, iar 54,4% sunt în anul III de studiu. Dintre studenții la ciclul masterat, 55,6 % sunt în anul I de studiu, iar 44,4 % sunt studenți în anul II.

Tabelul 3.1 Profilul socio-demografic al respondentului

3.2 Analiza și interpretarea datelor

3.2.1 Analiza univariată a datelor

În ceea ce privește perspectiva studenților asupra domeniilor în care companiile se implică social, valoarea modală corespunde variabilei cu numărul 2, “ educație”, reprezentând un procent de 32 % dintre studenți care consideră prioritar domeniul educației. Acesta este urmat de antreprenoriat într-un procent de 27,3 %, mediu 16%, sănătate 12%, sport 9,3% și cultura într-un procent de 3,3 %.

Figura 3.1 Domeniile de implicare socială –perspectiva studenților

Analizând gradul de apreciere al implicării companiilor în sectorul educațional, valoarea modală corespunde varabilei numărul 3, ceea ce înseamnă că cei mai mulți dintre studenți, un procent de 60,7% apreciază o implicare medie. Un procent de 21,3% consideră o implicare scăzută, 14,7 % o implicare ridicată, 2,7 % o implicare foarte scăzută și numai un procent foarte mic, de 0,7 % apreciază o implicare socială foarte ridicată a companiilor în educație.

Figura 3.2 Implicarea companiilor în educație-perspectiva studenților

În ceea ce privește participarea studenților în ultimul an la activitățile inițiate de companii, se poate observa că cei mai mulți dintre aceștia, un procent de 84,7 % au participat la conferințe workshop-uri și traininguri. Pe a doua poziție se clasează stagiile de practică, cu un procent de 42 %, urmate de internshipuri și vizite tematice într-un procent de 21,3 %. La egalitate, cu un procent de 12,7 % se află competițiile educaționale și comunicările științifice. Un procent foarte mic dintre aceștia, de 2% au participat la școli de vară, iar un procent de 6% dintre studenți nu au luat parte la nicio activitate în ultimul an.

Figura 3.3 Participarea studenților la activități inițiate de companii

În ceea ce privește motivația studenților de a participa la programele lansate de companii, un procent de 78% sunt motivați de posibilitatea de dezvoltare profesională și personală, 62,7% consideră oportunitatea de angajare un motiv de a participa, 47,3% iau în considerare relaționarea cu mediul de afaceri, 17,3 % consideră un motiv imaginea companiei și numai un procent de 5,3 % consideră includerea unui caz social un motiv de participare.

Figura 3.4 Motivația participării la programele inițiate de companii

Cele mai cunoscute programe de implicare socială a companiilor în educație sunt stagiile de practică organizate în parteneriat cu faculățile și proiectele prin POSDRU care au fost amintite de peste 50 % dintre studenți, urmate de programele de internship ale companiilor precum cele inițiate de KPMG, Coca-Cola, BCR, BRD, P&G, Orange, EY, Infostart, și competițiile educaționale: L’OREAL Brandstorm, Leave your mark, Paravion și Changemakers.

Pentru a analiza modul în care studenții percep implicarea companiilor în sectorul de învățământ superior am testat acordul sau deazacordul celor chestionați cu privire la un set de informații. Peste 50 % dintre aceștia, așa cum sugerează și valoarea medianei, susțin că sunt de acord parțial cu afirmațiile prezentate. Figura 3.5 ilustează o imagine de ansamblu a răspunsurilor oferite. În privința afirmației legată de faptul că implicarea companiilor conduce la creșterea economică, 43,3% sunt de acord parțial, 22% acord total, 21,3% se arată indiferenți, 10,7% afirmă că sunt în dezacord parțial, iar 2,7% sunt în dezacord total. Un procent de 40,7 % dintre studenți se arată de acord parțial cu faptul că implicarea companiilor în educație este considerată o activitate de marketing și de PR .

Figura 3.5 Motivația companiilor de a se implica în educație-perspectiva studenților

Studenții au fost rugați să numească prima companie pe care o consideră implicată social în educație. Compania Orange se bucură de cea mai ridicată notorietate top of mind (spontană), fiind citată de un procent de 10% dintre studenți, urmată de compania BCR într-un procent de 9,3 %, L’Oreal într-un procent de 8 %, KPMG 7,3 %, Coca-Cola 6 %, OMV-Petrom, Oracle și P&G la egalitate într-un procent de 4,7 %, BRD 4%, IBM 3,3%, Vodafone și IBM 2,7 %, EY și Crystal 2%, Accenture, Dorna, Geenpact, Intact Media Academy, Microsoft, Samsung, Paravion la egalitate într-un procent de 1,3% și alte companii. Un procent de 2 % dintre studenți nu au răspuns la această întrebare, afirmând că nu cunosc comapanii care se implică în educație.

La întrebarea deschisă legată de motivele pentru care studenții consideră că firmele aleg să se implice în sistemul de învățământ superior am listat toate răspunsurile și le-am grupat pe cele cu un conținut apropiat. Cel mai întâlnit aspect a fost legat de imaginea și de notorietatea companiilor și de faptul că reprezintă o oportunitate importantă pentru activitatea de marketing, astfel că un procent de 65 % dintre aceștia au oferit răspunsuri care se încadrează în această categorie. Aceasta a fost urmată de dorința de a atrage studenții ca viitori angajați, de interesul pentru dezvoltarea lor profesională și personală și de promovarea anumitor produse și servicii în rândul studenților.

Referitor la aspectele pe care studenții le iau în considerare în implicarea unei companii în educație se poate observa că internshipurile sunt considerate cel mai important aspect, astfel că un procent de 92.6 % dintre studenți le consideră importante sau foarte importante. La polul opus, se află activitățile de voluntarit ale companiilor, întrucât 14% dintre studenți le consideră neimportante sau puțin importante.

Figura 3.6 Importanța acordată în implicarea companiilor

În privința legăturii dintre implicarea companiilor în educație și alegerea respectivei companii ca viitor angajator, pe o scară de la 1 (Deloc) la 5 (Foarte mult), se poate observa conform valorii medianei că 50 % dintre studenți acordă peste nota 4. Valoarea modală arată că cei mai mulți dintre studenți, un procent de 37,3 % au acordat nota 4, ceea ce înseamnă că studenții consideră un aspect important activitățile de implicare ale companiilor în sistemul de învățământ superior atunci când decid să se angajeze.

În ceea ce privește modul în care studenții apreciază deschiderea de colaborare a facultății cu mediul de afaceri, pe o scală de la 1 (Foarte slabă) la 5 (Foarte puternică), aceștia acordă în medie nota 3,67 din 5. Valoarea modală indică faptul că un procent de 42% consideră puternică deschiderea de colaborare a facultății cu mediul de afaceri. Valoarea medianei este 4, de unde putem interpreta că peste 50 % dintre studenți au acordat nota 4 și 5 acestui aspect.

Referitor la gradul de informare cu privire la activitățile educaționale desfășurate în facultate se poate observa că media notelor acordate de studenți este de 3,21 din 5. Analizând valoarea modală, se poate concluziona ca aceștia nu sunt destul de de informați deoarece majoritatea, un procent de 42,7 % au acordat nota 3 din 5 și numai 25% dintre aceștia acordă gradului de informare o notă peste 4.

În ceea ce privește gradul în care studenții sunt familiarizați cu noțiunea de CSR, se poate observa că un procent de 68,7 % dintre studenți cunosc conceptul de responsabilitate socială corporativă, iar un procent de 31,3 % nu cunosc acest aspect, ceea ce înseamă că este un domeniu destul de cunoscut în rândul studenților.

Figura 3.7 Cunoașterea conceptului de CSR

La întrebarea deschisă legată de modul în care studenții ar defini responsabilitatea socială a unei companii am listat toate răspunsurile și le-am grupat pe cele similare. O mare parte dintre ei fac trimitere la activitatea voluntară și la inițiativa care trebuie să vină din partea companiei. De asemnea, datoria față de societate și conduita adoptată de către companie prin modul de implicare activ predomină printre răspunsuri. Într-o mai mică măsură, aceștia atribuie conceptului de CSR respectul față de angajați și implicarea în formarea tinerilor.

Pentru a se îmbunătății procesul de implicare al companiilor în educație, cei mai mulți dintre studenți consideră că trebuie să existe un interes al companiilor adaptat la nevoile studenților, concretizat prin parteneriatele cu mediul academic și investiții care să conducă la inițierea unor proiecte motivaționale pe termen lung. De asemnea, aceștia consideră importantă organizarea stagiilor de practică care să corespundă cu profilul studiat și să investească în descoperirea potențialului lor.

3.2.2 Analiza bivariată

Corelație între ciclul de studiu și cunoașterea conceptului de CSR

Am realizat această corelație pentru a analiza dacă ciclul de studiu are o influență asupra gradului de cunoaștere al conceptului de CSR.

Tabelul 3. Corelație ciclu de studiu-cunoașterea conceptului de CSR

Potrivit rezultatelor oferite de coeficientul de contingență și după cum se poate observa din grafic există o legătură directă între cele două variabile, dar slabă. Astfel că indiferent de cilcul de studiu, un procent destul de mare dintre studenți cunosc conceptul de CSR. Cei de la ciclul masterat cunosc conceptul de CSR într-un proccent mai mare față de cei de la licență.

Figura 3.8 Anul de studiu-cunoașterea conceptului de CSR

Corelație între anul de studiu și modul de apreciere al implicării companiilor în educație

Am realizat această corelație pentru a determina influența anului de studiu asupra modului de apreciere al implicării actuale a companiilor în educație.

Tabelul 3. Corelație an de studiu-mod de apreciere al implicării companiilor în educație

Analizând coeficientul de contingență și după cum se poate observa și din grafic, între cele două variabile există o legătură directă, dar slabă. Indiferent de anul de studiu, respondenții consideră o implicare actuală medie a companiilor în educație.

Figura 3.9 Anul de studiu-modul de apreciere al implicării companiilor în educație

Corelație între modul în care apreciază gradul actual de implicare al companiilor în educație și deschiderea de colaborare a facultății cu mediul de afaceri.

Am realizat această corelație pentru a analiza dacă modul în care apreciază gradul actual de implicare al companiilor în educație influențează modul în care apreciază deschiderea de colaboraare a facultății cu mediul de afaceri. Valoarea coeficientului de contingență sugerează o legătură directă, dar slabă între cele două variabile.

Tabelul 3. Corelație gradul de implicare al companiilor-deschiderea de colaborare a facultății

Din grafic se poate observa de asemenea existența legăturii directe, asstfel că studenții care consideră un grad scăzut al implicării companiilor în educație, apreciază o deschidere slabă de colaborare a facultății cu mediul de afaceri. Majoritatea răspunsurilor oferite de studenți corespund în ambele cazuri valorilor medii, o implicare medie, respectiv nota 3 din 5 acordată deschiderii facultății față de mediul de afaceri.

Figura 3. Gradul de implicare în educație-deschiderea facultății față de mediul academic

3.3 Concluziile cercetării

Scopul acestei cercetări a fost determinarea percepției studenților cu privire la implicarea companiilor în sistemul de învățămând superior și notorietatea conceptului de responsabilitate socială corporativă în rândul acestora.

Un prim obiectiv al cercetării a fost determinarea perspectivei asupra domeniilor de implicare socială a companiilor în educație, astfel că ipoteza a fost confimată întrucât domeniul educației este primul în clasamentul studenților deși aceștia apreciază o implicare medie în sistemul de învățământ superior, fapt ce confirmă o altă ipoteză a cercetării. Oportunitatea de dezvoltarea profesională și personală este ceea ce îi motivează cel mai mult pe studenți să participe la activitățile lansate de companii, în special la workshop-uri, conferințe și traininguri astfel că ipoteza legată de motivațiile studenților a fost confirmată. Studenții atribuie implicării companiilor în educație activitatea de PR și de marketing, astfel că ipoteza legată de acest subiect este confirmată. Întrucât peste 50 % dintre studenți acordă nota 4 din 5 în ceea ce privește influența activităților de implicare în educație a companiilor asupra deciziei de angajare a studenților se poate confirma ipoteza conform căreia există o legătură directă între acestea. Majoritatea studenților consideră ca nu sunt destul de informați în legătură cu activitățile companiilor, fapt ce confirma una din ipotezele cercetării.

În ceea ce privește notorietatea conceptului de CSR în rândul studenților ipoteza conform căreia peste 50% dintre studenți nu cunosc conceptual de CSR este respinsă deoarece marea majoritate, un procent de 68,7 % cunosc acest domeniu și îi atribuie semnificații corespunzătoare. Studenții la master sunt mai familiarizați cu conceptul de CSR, în comparație cu cei de la licență, dar au avut o pondere mai mica în eșantionul cercetării.

Un ultim obiectiv al studiului a fost acela de a identifica necesitatea studenților cu privire la implicarea companiilor în sistemul de învățământ superior. Majoritatea consideră dezvoltarea parteneriatelor și a investiților în proiecte motivaționale și în dezvoltarea personală și profesională o premisă a dezvoltării responsabilității sociale corporative în domeniul educației.

În urma studiului, se poate concluziona că studenții consideră domeniul educației cel mai activ sector de implicare socială a companiilor și conștientizează beneficiile acestei inițiative atât din perspectiva proprie cât și din cea a companiilor. Studenții apreciază o implicare moderată a companiilor în sistemul de învățământ superior și o corelează cu gradul de deschidere al facultății față de mediul de afaceri.

CONCLUZII

Responsabilitatea socială corporativă este un domeniu la început de drum pe piața din România, dar în continuă dezvoltare și din ce în ce mai prezentă în activitatea mediului de afaceri. Motivațiile companiilor de a se implica social sunt diverse și variază în funcție de domeniul de activitate, însă majoritatea apelează la practicile de responsabilitate socială coporativă din dorința de a se alinia cerințelor și standardelor de afaceri de la nivel international. Luând în considerare competitivitatea din ce în ce mai ridicată a pieței, companiile au început să conștientizeze potențialul abordării responsabilității sociale în domeniul educației, în special al învățământului superior pentru a-și forma și consolida imaginea în rândul societății.

Pornind de la sinteza literaturii de specialitate, conform căreia există o legătură directă între implicarea companiilor prin programe de responsabilitate socială corporativă și performanța economică în speța dezvoltării capitalului uman, se poate concluziona că eforturile companiilor de a se implica în sistemul de învățământ superior prin diverse metode are o finalizate pozitivă în dezvoltarea unui viitor sustenabil.

Analizând domeniile în care companiile se implică precum și perspectiva studenților asupra acestui subiect conform cercetării realizate se poate observa o similitudine în ceea ce privește imporanța domeniului educațional, însă o discrepanță la nivelul antreprenoriatului întrucât studenții îl consideră al doilea domeniu de implicare socială, iar companiile îl clasează pe ultimul loc. Rezultatele cercetării cu privire la perspectiva studenților despre motivația companiilor de a se implica în sistemul de învățământ superior confirmă motivațiile companiilor, întrucât studenții au sesizat dorința companiilor de a avea un impact pozitiv atât asupra lor cât și a întregii societăți în care își desfășoară activitatea. Inițiativa companiilor de a instrui studenții în disciplinele și domeniile de activitate precum și pregătirea viitorilor angajați, promovarea produselor și serviciilor în rândul studenților și influențarea mediului de afaceri reprezintă motivații reale ale companiilor care au fost concluzionate de către studenți.

. Majoritatea companiilor care aleg să se implice în educație își îndreaptă programele de CSR conform domeniului în care își desfășoară activitatea. Astfel că cele mai multe companii care aleg să se implice în dezvoltarea studenților cu profil economic își desfășoara activitatea în jurul sectorului economic sau în domenii conexe care necesită forță de muncă de acest profil. Companiile recunoscute de studenții ca fiind cele mai implicate în educație se numără printre cele listate de site-ul Responsabilitatesocială.ro în categoria companiilor care inițiază programe de responsabilitate socială în domeniul educației. Majoritatea firmelor contribuie la dezvoltarea domeniului educațional prin organizarea internshipurilor și a sesiunilor de traininguri și workshopuri tematice care să conducă la dezvoltarea și pregătirea studenților pentru un viitor pe piața muncii și în cadrul companiei. Din cercetarea realizată, reiese că aceste aspecte sunt și cele mai importante din perspectiva studenților și că activitatea companiilor ar trebui să se îndrepte către dezvoltarea unor parteneriate pe termen lung cu mediul academic care să susțină procesul de modelare al studenților către un viitor sustenabil.

În concluzie, responsabilitatea socială corporativă este un domeniu care merită valorificat și cercetat din perspectiva educației și a investiției în capitalul uman pentru a putea fi văzută mai mult decât un instrument de promovare a imagineii unei companii. Se poate concluziona că activitatea de implicarea a companiilor în sistemul de învățământ superior este o inițiativă mutual-benefică atât pentru companii cât și pentru studenți și întreaga societate, întrucât acestea au ocazia de a contribui la creșterea economică pe seama dezvoltării și modelării studenților în direcția unui viitor sutenabil.

BIBLIOGRAFIE

Balaure, V., 2002. Marketing. Ed Uranus, București

Beckmann, S. C., 2010. Corporate social responsability-Does it matter to consumers?, Copenhagen Business School [online]. Disponibil la adresa: www.sciencedirect.com [accesată la data de 4/11/2014]

Borțun, D., 2012. Responsabilitatea socială corporativă de la relații publice la dezvoltare durabilă. Ed Tritonic, București

Carroll, A. B., 1991. The Pyramid of Corporate Social Responsibility: Toward the Moral Management of Organizational Stakeholders, Business Horizons [online]. Disponibil la adresa: http://www-rohan.sdsu.edu/ [accesată la data de 5/12/2014]

Cătoiu Iacob.2002. Cercetări de marketing. Ed Uranus, București

Cohen, E., 2011. Responsabilitatea socială corporativă în sprijinul resurselor umane. Ed. Curtea Veche , București

Comisia Europeană (2001). Cartea verde: Promovarea unui cadru European pentru responsabilitatea socială a corporațiilor

Cortese, A.D., 2003. The Critical Role of Higher Education on Creating a Sustainable Future. Planning for Higher Education [online]. Disponibil la adresa :www.aashe.org [accesată la data de 5/04/2015]

CSRmedia, 2013. Orange sustine studentii de la ASE sa puna in practica cunostintele teoretice [online].Disponibil la adresa: www.csrmedia.ro [accesată la data de 4/04/2015]

Dahlsrud, A., 2006 How Corporate Social Responsibility is Defined: an Analysis of 37 Definitions, Corporate Social Responsibility and Environmental Management

Dătculescu Petre.2012.Cercetarea practică de marketing.Ed. Brandbuilders, Otopeni

Frankental, P., 2001. Corporate social responsibility – a PR invention?, Corporate Communications: An International Journal [online]. 6(1) . Disponibil la adresa: www.sciencedirect.com [accesată la data de 25/11/2014]

Falck, O., Heblich, S., 2007. Corporate social responsability: Doing well by doing good, Businezz Horizons [online]. 50. Disponibil la adresa : www.sciencedirect.com [accesată la data de 15/11/2014]

Freeman, E. 1984. Strategic management: A stakeholder approach. Ed Pitman, Boston

Friedman, M., 1962. Capitalism and freedom. Ed University of Chicago Press, Chicago

Friedman, M. 1970. The social responsibility of business is to increase its profits. The New York Times Magazine [online]. Disponibil la adresa :www.colorado.edu

Iamandi, I.E., 2010. Responsabilitatea socială corporativă în companiile multinaționale. Ed. Economică, București

Jamali, D., Mirshak, R., 2007 .Corporate Social Responsability (CSR) Theory and Practice in a Developing Country Context, Journal of Business Ethics[online]. 72. Disponibil la adresa <www.jstor.org> [accesată la data de 25/11/2014]

Goodwin, F., Bartlett, J., L., 2008. Public Relations and Corporate Social Responsibility: A review of the literature [online]. Disponibil la adresa :www.qut.edu [accesată la data de 28/12/2014]

Holliday, C., Pepper, J. (2001). Sustainability through the market: Seveb keys to success. World Business Council for Sustainable Developmment [online].Disponibil la adresa < www.wbcsd.org > [accesată la data de 03/01/2015]

Kolk, A., Tulder, R., Kostwinder, E., 2008. Business and partnerships for development, European Management Journal [online].26. Disponibil la adresa ScienceDirect <www.sciencedirect.com> [accesată la data de 25/04/2015]

Kotler, P., 2008.Principiile marketingului. Ed Teora, București

Kotler, P., 2005. Managementul marketingului. Ed Teora,București

Kotler, P., Lee, N., 2005. Corporate Social Responsibility. Doing the Most Good for your Company and your Cause. Ed Wiley, New Jersey

Mandl, I., Dorr, A., 2007. CSR and Competitiveness European SMEs’ Good Practice. Consolidated European Report. Viena [online]. Disponibil la adresa < www.bsocial.gva.es [accesată la data de 15/04/2015]

Olteanu, V., 2005. Marketingul serviciilor. Ed. Ecomar, București

Oprea, L., 2005. Responsabilitate socială corporatistă. Ed. Tritonic, București

Praktiker.ro,(2015). CSR. [online]Disponibil la adresa:

http://www.praktiker.ro/despre-noi/csr [accesată la data de 15/04/2015].

Pukelyte, R., 2010. Quality assessments of university studies as a service: Dimensions andr criteria. The quality of Higher Education [online]. Disponibil la adresa: www.eric.ed.gov [accesată la data de 24/11/2014]

Raiffeisen.ro,(2015). Raiffeisen Trainee. [online]. Disponibil la adresa

https://www.raiffeisen.ro/cariera/raiffeisen-trainee [accesată la data de 24/04/2015]

Revista22.ro, (2015). De ce ar investi o companie in educatie?. [online] Disponibil la adresa: http://www.revista22.ro/de-ce-ar-investi-o-companie-in-educatie-3822.html [accesată la data de 24/05/2015]

Richard, H.M. 2006. Can higher education foster economic growth?, Chicago Fed Letter

Rompetrol.com, (2015). Politica de CSR. [online] Disponibil la adresa:

< http://www.rompetrol.com/ro/politica-de-csr> [accesată la data de 4/05/2015]

Stancu, A., 2012. Marketing și responsabilitate socială.Ed. ASE. București

Steurer, R., Langer, M., Konrad, A., Marinuzzi, A., 2005. Corporations, Stakeholders and Sustainable development I: A theoretical Exploration of Business-Society Relations. Journal of Business Ethics [online].61. Disponibil la adresa ScienceDirect <www.sciencedirect.com> [accesată la data de 24/11/2014]

Stoica, M., 2005. Investițiile și dezvoltarea durabilă. Ed. Universitară,București

Unicredit-tiriac.ro, (2015). Despre Noi. [online] Disponibil la adresa :

https://www.unicredit-tiriac.ro/ro/institutional.html#home [accesată la data de 25/04/2015]

Unilever.ro, (2015). Cariere | Romania. [online] Disponibil la adresa:

http://www.unilever.ro/careers-jobs/ [accesată la data de 25/04/2015].

Upc.ro,(2015). Responsabilitate sociala. [online]. Disponibil la adresa: http://www.upc.ro/upc-romania/responsabilitate-sociala/ [accesată la data de 25/04/2015]

Vasloban, E., 2009. Resursele de muncă și dezvoltarea durabilă. Ed. Roprint, Cluj-Napoca

Wbcsd.org, (2015). WBCSD – World Business Council for Sustainable Development . [online] Disponibil la adresa: www.wbcsd.org/work-program/business-role/previous-work/corporate-social-responsibility.aspx [accesată la data de 25/04/2015]

BIBLIOGRAFIE

Balaure, V., 2002. Marketing. Ed Uranus, București

Beckmann, S. C., 2010. Corporate social responsability-Does it matter to consumers?, Copenhagen Business School [online]. Disponibil la adresa: www.sciencedirect.com [accesată la data de 4/11/2014]

Borțun, D., 2012. Responsabilitatea socială corporativă de la relații publice la dezvoltare durabilă. Ed Tritonic, București

Carroll, A. B., 1991. The Pyramid of Corporate Social Responsibility: Toward the Moral Management of Organizational Stakeholders, Business Horizons [online]. Disponibil la adresa: http://www-rohan.sdsu.edu/ [accesată la data de 5/12/2014]

Cătoiu Iacob.2002. Cercetări de marketing. Ed Uranus, București

Cohen, E., 2011. Responsabilitatea socială corporativă în sprijinul resurselor umane. Ed. Curtea Veche , București

Comisia Europeană (2001). Cartea verde: Promovarea unui cadru European pentru responsabilitatea socială a corporațiilor

Cortese, A.D., 2003. The Critical Role of Higher Education on Creating a Sustainable Future. Planning for Higher Education [online]. Disponibil la adresa :www.aashe.org [accesată la data de 5/04/2015]

CSRmedia, 2013. Orange sustine studentii de la ASE sa puna in practica cunostintele teoretice [online].Disponibil la adresa: www.csrmedia.ro [accesată la data de 4/04/2015]

Dahlsrud, A., 2006 How Corporate Social Responsibility is Defined: an Analysis of 37 Definitions, Corporate Social Responsibility and Environmental Management

Dătculescu Petre.2012.Cercetarea practică de marketing.Ed. Brandbuilders, Otopeni

Frankental, P., 2001. Corporate social responsibility – a PR invention?, Corporate Communications: An International Journal [online]. 6(1) . Disponibil la adresa: www.sciencedirect.com [accesată la data de 25/11/2014]

Falck, O., Heblich, S., 2007. Corporate social responsability: Doing well by doing good, Businezz Horizons [online]. 50. Disponibil la adresa : www.sciencedirect.com [accesată la data de 15/11/2014]

Freeman, E. 1984. Strategic management: A stakeholder approach. Ed Pitman, Boston

Friedman, M., 1962. Capitalism and freedom. Ed University of Chicago Press, Chicago

Friedman, M. 1970. The social responsibility of business is to increase its profits. The New York Times Magazine [online]. Disponibil la adresa :www.colorado.edu

Iamandi, I.E., 2010. Responsabilitatea socială corporativă în companiile multinaționale. Ed. Economică, București

Jamali, D., Mirshak, R., 2007 .Corporate Social Responsability (CSR) Theory and Practice in a Developing Country Context, Journal of Business Ethics[online]. 72. Disponibil la adresa <www.jstor.org> [accesată la data de 25/11/2014]

Goodwin, F., Bartlett, J., L., 2008. Public Relations and Corporate Social Responsibility: A review of the literature [online]. Disponibil la adresa :www.qut.edu [accesată la data de 28/12/2014]

Holliday, C., Pepper, J. (2001). Sustainability through the market: Seveb keys to success. World Business Council for Sustainable Developmment [online].Disponibil la adresa < www.wbcsd.org > [accesată la data de 03/01/2015]

Kolk, A., Tulder, R., Kostwinder, E., 2008. Business and partnerships for development, European Management Journal [online].26. Disponibil la adresa ScienceDirect <www.sciencedirect.com> [accesată la data de 25/04/2015]

Kotler, P., 2008.Principiile marketingului. Ed Teora, București

Kotler, P., 2005. Managementul marketingului. Ed Teora,București

Kotler, P., Lee, N., 2005. Corporate Social Responsibility. Doing the Most Good for your Company and your Cause. Ed Wiley, New Jersey

Mandl, I., Dorr, A., 2007. CSR and Competitiveness European SMEs’ Good Practice. Consolidated European Report. Viena [online]. Disponibil la adresa < www.bsocial.gva.es [accesată la data de 15/04/2015]

Olteanu, V., 2005. Marketingul serviciilor. Ed. Ecomar, București

Oprea, L., 2005. Responsabilitate socială corporatistă. Ed. Tritonic, București

Praktiker.ro,(2015). CSR. [online]Disponibil la adresa:

http://www.praktiker.ro/despre-noi/csr [accesată la data de 15/04/2015].

Pukelyte, R., 2010. Quality assessments of university studies as a service: Dimensions andr criteria. The quality of Higher Education [online]. Disponibil la adresa: www.eric.ed.gov [accesată la data de 24/11/2014]

Raiffeisen.ro,(2015). Raiffeisen Trainee. [online]. Disponibil la adresa

https://www.raiffeisen.ro/cariera/raiffeisen-trainee [accesată la data de 24/04/2015]

Revista22.ro, (2015). De ce ar investi o companie in educatie?. [online] Disponibil la adresa: http://www.revista22.ro/de-ce-ar-investi-o-companie-in-educatie-3822.html [accesată la data de 24/05/2015]

Richard, H.M. 2006. Can higher education foster economic growth?, Chicago Fed Letter

Rompetrol.com, (2015). Politica de CSR. [online] Disponibil la adresa:

< http://www.rompetrol.com/ro/politica-de-csr> [accesată la data de 4/05/2015]

Stancu, A., 2012. Marketing și responsabilitate socială.Ed. ASE. București

Steurer, R., Langer, M., Konrad, A., Marinuzzi, A., 2005. Corporations, Stakeholders and Sustainable development I: A theoretical Exploration of Business-Society Relations. Journal of Business Ethics [online].61. Disponibil la adresa ScienceDirect <www.sciencedirect.com> [accesată la data de 24/11/2014]

Stoica, M., 2005. Investițiile și dezvoltarea durabilă. Ed. Universitară,București

Unicredit-tiriac.ro, (2015). Despre Noi. [online] Disponibil la adresa :

https://www.unicredit-tiriac.ro/ro/institutional.html#home [accesată la data de 25/04/2015]

Unilever.ro, (2015). Cariere | Romania. [online] Disponibil la adresa:

http://www.unilever.ro/careers-jobs/ [accesată la data de 25/04/2015].

Upc.ro,(2015). Responsabilitate sociala. [online]. Disponibil la adresa: http://www.upc.ro/upc-romania/responsabilitate-sociala/ [accesată la data de 25/04/2015]

Vasloban, E., 2009. Resursele de muncă și dezvoltarea durabilă. Ed. Roprint, Cluj-Napoca

Wbcsd.org, (2015). WBCSD – World Business Council for Sustainable Development . [online] Disponibil la adresa: www.wbcsd.org/work-program/business-role/previous-work/corporate-social-responsibility.aspx [accesată la data de 25/04/2015]