Responsabilitatea socială corporativă [618491]

Responsabilitatea socială corporativă

1.1 Definiții ale conceptului de CSR
Conceptul de responsabilitate socială corporativă a apărut în urmă cu aproximativ 50
de ani, dar se bucură de o mai mare atenție începând cu ultimele două decenii.
Prima definiție dată conceptului de CSR a aparținut lui Howard Bowen, supranumit și
părintele responsabilității sociale. El consideră că „oamenii de afaceri au obligația de a urma
acele politici, de a lua acele decizii sau de a urma acele direcții care sun t agreate de către
societate ” (Howard, 2013)
Milton Friedman este de părere că o companie este responsabilă social dacă își
utilizează resursele în așa fel încât să -și atingă obiectivele fără a avea un impact negativ
foarte mare asupra mediului economic, social, politic și asupra mediului înconjurăto r. (Popa,
Salanță, Scorțar, & Isopescu, 2011) Așadar putem spune că r esponsabilitatea socială
corporativă reprezintă un concept, o practică în domeniul de afaceri , care ajută o companie să
fie responsabilă față de ea și față d e părțile interesate și societate. (Investopedia, 2020)
Potrivit Consiliului Mondial de Afaceri pentru Dezvoltare Sustenabilă,
responsabilitatea socială corporativă reprezintă: „ angajament ul continuu al companiilor de a
contribui la dezvoltarea economică în același timp cu îmbunătățir ea calității vieții angajaților
și a familiilor acestora, precum și a comunită ții și societății în ansamblu.” (CSR Media, 2018)
Prin campaniile de responsabilita te socială o companie își desfășoară activitatea în
condiții în care se asigură de îmbunătățirea continuă a societății și a mediului. Astfel că
necontribuind în mod negativ asupra mediului exterior compania își imbunătățește
semnificativ reputația și se cr eează legături strânse între companie și clienți dar și între
angajați. (Investopedia, 2020)
O altă definiție este dată de către Comisia Europeană considerând faptul că
responsabilitatea socială corporativă este „ un concept prin care companiile integrează
preocupări sociale și de mediu în activitățile lor comerciale și interacțiunile cu alți factori
implicați, pe o bază voluntară”. (Comisia, 2011)

Din definiția dată de Comisia Europeană se pot observa factorii după care se ghidează
responsabilitatea socială corporativă:
-preocupări și așteptări noi din partea cetățe nilor, autorităților publice și investitorilor
în contextul globalizării și schimbărilor la scară largă;
-criteriile sociale car e influențează deciziile de investiții ale persoanelor și instituțiilor,
atât în calitate de consumatori cât și în calitate de investitori;
-grija crescută cu privire la daunele cauzate de activitatea economică asupra mediului;
-transparență în desfășura rea activităților comerciale provocate de mass – media și de
tehnologiile moderne de informare și comunicare. (Comisia, 2011)
Deși la început, responsabilitatea socială corporativă a fost implementată doar de
companiile mari sau de multinaționale, în ultimii ani tot mai multe companii mai mici sau
companii de tipul IMM -urilor au optat pentru a se implica responsabil. Acest lucru s-a datorat
și faptului că, companiile și -au dat seama că aceste activități de responsabilitate socială duc la
performanțe mai bune și pot genera profituri mai mari.
Impactul economic al responsabilitatății sociale poate avea efecte directe sau
indirecte. Efectele directe pot duce la un mediu de lucru mai bun, rezultând o forță de muncă
mai productivă și utilizarea eficientă a resurselor naturale. Efectele indirecte rezultă din
atenția investitorilor și pot duce la sporirea oportunităților pe diferite pieț e economice. De
asemenea pot exista și efecte negative asupra reputației unei firme din cauza criticilor aduse
practicilor comericale, fapt care poate afeca negativ mărcile și imaginea unei firme. (Comisia,
2011)
Cu toate acest ea, o companie care nu are o cultură organizațională bine pusă la punct
nu poate susține din interior politica de responsabilitate socială. Dacă compania nu deține un
capital uman devotat, aceasta nu se poate manifesta ca un bun cetățean și astfel să se im plice
în responsabilitățile pe care politica de responsabilitate socială corporativă le include.
(Borțun, Crișan, Dehelean, & Stancu, 2011)
Deoarece conceptul de responsabilitate socială corporativă poate fi interpretat în mai
multe moduri, pot fi identificate câteva caracteristici principale în baza cărora se delimitează
de alte concepte:

– cum reiese și din definiția dată de către Comisia Europeană, CSR presupune ca
organizațiile să adopte voluntar măsuri prin care să cont ribuie la rezolvarea problemelor
sociale, economice și de mediu;
– conceptul de CSR și conceptul de devoltare durabilă au o strânsă legătură unul cu
altul deoarece ambele includ în acțiunile lor impactul economic, social și de mediu;
– modul de gestionar e a acțiunilor de CSR nu reprezintă un instrument opțional al
activităților principale de administrare a afacerilor;
– acțiunile incluse în cadrul conceptului de CSR nu trebuie confundate cu simple
acțiuni filantropice, diferența o reprezintă dezvoltarea unei strategii de implicare în
comunitate astfel că se poate vorbi despre un parteneriat din care membrii implicați au de
câștigat pe termen mediul sau lung;
– altruismul, concurența, spiritul comercial, interesul personal, nevoia de îmbunătățire
a imagi nii, creșterea profiturilor pot reprezenta câteva motive pentru care companiile aleg să
se implice în programe de CSR. (Cosmina, 2011)

1.2 Avantaje și dezavantaje ale CSR
Prin implementarea unor program e de CSR, companiile pot bene ficia de o mulțime de
avantaje. Companiile pot beneficia de două tipuri de avantaje: avantaje externe și avantaje
interne.
Beneficiile externe ale CSR includ:
1. Îmbunătățirea reputației companiei: de cele mai multe ori consumatorii și posibilii
investitori sunt atrași de o reputație bună a companiei. Printr -o reputație bună compania poate
crește atragerea de capital și parteneri comerciali. Prin activitățile de CS R o companie
demonstrează că se străduiește să aibă un impact pozitiv asupra comunității în care activează.
2. Reducerea costurilor de operare este de asemenea un beneficiu al programelor de
CSR. Inițiativele de CSR pot contribui la reducerea materialelo r de ambalare sau la o
planificare optimă de transport astfel că pe lângă reducerea costurilor se reduce și impactul
companiei asupra mediului. (Asemah, Okpanachi, & Edegoh, 2013)

3. Atragerea de noi clienți: o companie care a re implementate inițiative de CSR are
șanse mai mari de a atrage potenț iali clienți și de a -i păstra astfel că se formează relații de
lungă durată bazate pe încredere și loialitate.
4. Descurajează reglementările guvernamentale: acestea pot afecta negati v afacerile
de aceea companiile prin propriul comportament social descurajează restricțiile
guvernamentale pentru că realizează atât un bun public cât și un bun privat.
5. Profit pe termen lung: în urma activităților sociale corporative compania obține m ai
mult profit acest lucru fiind datorat bunelor relații cu comunitatea și îmbunătățirea imaginii
companiei. De asemenea compania reușește stimularea veniturilor din vânzări și reducerea
riscurilor în afaceri.
6. Obligațiile morale ale afacerilor: companiile au datoria de a oferi facilități
comunităților în care își desfășoară activitatea. Companiile care implementează inițiative de
CSR au obligația morală de a ajuta societatea. (Asemah, Ok panachi, & Edegoh, 2013)
În ceea ce privește beneficiile interne ale CSR acestea sunt reprezentate de
îmbunătățirea relațiilor între angajați, sporirea încrederii angajaților, stimularea și motivarea
angajaților . Aceste lucruri duc la un mediu de luc ru plăcut pentru angajați astfel că rezultă
îmbunătățirea performanței organizaționale și totodată determină și creșterea calității
produselor/serviciilor și a productivității muncii. De asemenea o companie considerată
responsabilă social are capacitatea d e a atrage resurse de muncă calificate și de a -și păstra pe
angajații pe timp îndelungat. (Hristea, 2010) ; (Asemah, Okpanachi, & Edegoh, 2013)
Deși tot mai multe companii optează pentru imp lementarea inițiativelor de CSR,
există unele dezavantaje care determină managerii să nu se implice în acțiuni de
responsabilitate socială chiar dacă avantajele primează în acest caz.
Potrivit unui studiu, inițiativele de CSR duc la scăderea eficienței r esurselor și la un
consum nejustificat de resurse. De asemenea implementarea unui program de CSR nu oferă
un avantaj competitiv fiind o strategie foarte ușor de reprodus de către alte companii.
Programele de CSR implică acțiuni suplimentare pentru evaluare a impactului companiei și
generează dificultăți în ceea ce privește punerea în aplicare a noilor măsuri pentru a fi în
concordanță cu legea. Pe lângă toate acestea programele de CSR implică un efort financiar
mai mare și timp mai îndelungat pentru a obține rezultate. (Borza & Mitra, 2015)

Chiar dacă inițiativele de CSR implică câteva dezavantaje destul de semnificative,
foarte multe companii au ales să privească partea pozitivă și să se implice în aceste acțiuni,
astfel cu răbdarea necesară au reușit să obțină beneficiile sperate.

1.3 Dim ensiuni CSR
În ultimele decenii responsabilitatea socială corporativă a fost un subiect foarte des
dezbătut fiind o relație dintre mediul de afaceri și societate. Definițiile conceptului de CSR
evidențiază două caracteristici ale mediului de afaceri și an ume că, companii le sunt obligate
să-și maximizeze profiturile în limita legii, dar și să își îndeplinească obligațiile față de
societatea în care activează.
Pentru a fi mai bine înțeles conceptul de CSR, profesorul Archie Carroll a clasificat
responsabilitatea socială corporativă în patru dimensiuni, sub forma unei piramide numită
„Piramida responsabilității sociale corporative”. (Carro ll, 1991)

Figura 1 Piramida Responsabilității Sociale Corporative, Carroll A., 1991

1.Dimensiunea filantropică
Cuprinde acțiunile companiilor de implicare activ în programe de promovare a
bunăstării societății în care compania activează. Comunitățile se așteaptă ca firmele să
contribuie cu bani, facilități și timp în programe cu scopuri umanitare, dar nu le consideră
lipsite de etică pe acele firme care nu se implică în programe de acest fel. Filantropia este o Filan –
tropică
Etică
Legală
Economică

acțiune voluntară, iar decizia implicării în acest gen de programe este ghidată de dorința
companiilor de a se implica în acțiuni sociale fără a fi motivate din punct de vedere
economic, etic sau legal. Cu toate acestea, filantropia este considerată mai pu țin importantă
față de celelalte trei dimensiuni. ale responsabilității sociale. (Carroll, 1991)
Componentele filantropice includ: acționarea în conformitate cu așteptările de ordin
filantropic pe care societatea le are la adr esa companiilor ; contribuția la dezvoltarea artelor;
implicarea managerilor și angajaților companiei în activități voluntare și caritabile în cadrul
comunităților în care își desfășoară activitatea; asigurarea asistenței instituțiilor de învățământ
publice și private. (Administrare.Info , 2019)
2. Dimensiunea etică
Responsabilitatea etică include acele standarde, norme sau așteptări care reflectă o
preocupare pentru ceea ce clienții, angajații, acționarii și comunitatea consideră în
concordanță cu respectarea drepturilor morale ale părților interesate. De asemenea, aceste
acțiuni sunt făcute de către membrii societății chiar dacă nu sunt reprezentate în lege.
(Carroll, 1991)
Componentele eti ce ale responsabili tății sociale corporative includ: recunoașterea și
respectarea normelor morale noi adoptate de către societate; prevenirea compromiterii
normelor etice în cadrul desfășurării activităților economice; recunoașterea că integritatea
corpora tivă și comportamentul etic presupun asumarea unor obligații superioare respectării
legilor și regulamentelor. (Administrare.Info , 2019)
3. Dimensiunea legală
Din punct de vedere legal este de așteptat ca întreprinderile să respecte legile și
reglementările promulgate de guvernele federale, de stat sau locale fiind reguli de bază după
care trebuie să se ghideze afacerile. Responsabilitățile legale sunt corelate direct cu cele de
ordin economic, societatea așteptând ca acestea să -și îndeplinească activitățile de bază într -un
cadru legal. (Carroll, 1991)
Componentele legale sunt reprezentate de: acționarea conform cerințelor
guveername ntale; respectarea diverselor reglementări locale și naționale; furnizarea de bunuri
și servicii ce respectă cerințele legale; îndeplinirea obligațiilor de ordin legal pentru a avea
succesul așteptat. (Administrare.Info , 2019)

4. Dimensiunea economică
Din punct de vedere istoric, întreprinderile au fost create sub formă de entități
economice concepute pentru a furniza bunuri și servicii membrilor societății. Profitul a fost
principalul stimule nt pentru antreprenori. R olul principal al companiilor a fost și este acela de
a produce bunuri și servicii de care societatea are nevoie și de a obține un profit acceptabil
din acest proces. Responsabilitățile economice stau la baza celorlalte trei categorii fiind cele
mai import ante obligații de ordin social ale unei companii. De asemenea, acestea vizează și
crearea de locuri de muncă și creșterea economică. (Carroll, 1991)
Componentele economice includ: maximizarea randamentului acțiunilor; obținere a
unui profit cât mai mare; menținerea poziției competitive pe piață; păstrarea unui nivel ridicat
de eficiență operativă. (Administrare.Info , 2019)