Responsabilitatea Sociala – Aspect Obligatoriu al Strategiilor Firmei

TEZA DE LICENȚĂ

“Responsabilitatea socială – aspect obligatoriu al strategiilor firmei”

Cuprins

INTRODUCERE

CAPITOLUL I. ASPECTE TEORETICO-METODOLOGICE PRIVIND RESPONSABILITATEA SOCIALĂ A FIRMELOR

Evoluția conceptului de responsabilitate socială

Elemente definitorii privind conținutul responsabilității sociale

Metode de integrare a responsabilității sociale în strategiile firmelor

Experiența internațională în domeniul responsabilității sociale

CAPITOLUL II. RESPONSABILITATEA SOCIALĂ ÎN CONTEXTUL ACTIVITĂȚII ÎNTREPRINDERII MOLDOVAHIDROMAȘ S.A.

2.1. Caracteristica activității întreprinderii MOLDOVAHIDROMAȘ S.A.

2.2. Analiza principalilor indicatori economico-financiari a întreprinderii MOLDOVAHIDROMAȘ S.A.

2.3. Analiza politicii de responsabilitate socială la întreprinderea MOLDOVAHIDROMAȘ S.A.

CAPITOLUL III. RESPONSABILITATEA SOCIALĂ – ASPECT OBLIGATORIU PENTRU ELABORAREA UNEI STRATEGII DE SUCCES

3.1. Elaborarea strategiei și evaluarea impactului asupra întreprinderii

3.2. Direcții și căi de îmbunătățire a responsabilității sociale

Concluzii

Bibliografie

Anexe

INTRODUCERE

Actualitatea temei investigate decurge la nivel mondial și european, liderii lumii de afaceri încep să conștientizeze și să admită faptul că deciziile lor depășesc sfera economică, influențând adesea negativ domeniile social și politic. Într-o mare măsură, ei impun mediului de afaceri standard și acțiuni conform acestora, precum și programe voluntare de responsabilitate corporatistă, evaluări ale performanțelor sociale și de mediu ale întreprinderilor.

Societatea actuală se află în tranziție. În contextul globalizării, al extinderii companiilor multinaționale pe piețele țărilor în curs de dezvoltare are loc o trecere a centrului de greutate al economiei și societății dinspre stat spre sectorul privat și în special corporații multinaționale. Puterea acestora a devenit enormă însă în aceeași măsură crește și impactul lor asupra societății. În aceste condiții paleta responsabilităților pe care o companie multinațională o are în societate

s-a diversificat și s-a extins.

Astăzi în rândul oamenilor de afaceri se vorbeaște despre responsabilitatea socială și rolul civil al companiilor. Mulți lideri de afaceri admit necesitatea asumării unor responsabilități nu doar față de investitori ci și față de comunitățile din proximitatea companiilor și față de celelalte grupuri implicate sau afectate de activitățile acestora. Diversele programe îndreptate către aceste obligații morale sporite au fost adunate sub o formulă largă, aceea de responsabilitate socială corporatistă (în literatura de specialitate abreviată CSR, după forma din limba engleză Corporate Social Responisibility). Responsabilitatea socială a întreprinderilor a devenit în ultimii ani un subiect tot mai discutabil pentru mediul privat, autorități și societate. Dacă în trecut responsabilitatea socială a unei întreprinderi era un instrument corectiv al impactului negativ asupra mediului sau comunităților, în timp, a prins din ce în ce mai mult contur o perspectivă diferită: responsabilitatea socială ca o preocupare de administrare responsabilă a afacerii, în baza unor valori ce combină bunăstarea întreprinderii, comunităților și conservarea resurselor.

În Republica Moldova, cu părere de rău, conceptul de responsabilitate socială încă este puțin aplicat în activitatea managerială a întreprinderilor autohtone. În majoritatea cazurilor adepții aplicării strategiilor cu elemente de responsabilitate socială sunt companii cu capital străin sau mixt.

Situația dată este aparută datorită problemelor economico-financiare cu care se confruntă companiile moldovenești și nu în ultimul rînd concurența sporită celelalte companii cu capital străin sau mixt, care înaintează cu acțiuni inovatoare astfel devenind mai apropiate de clienți. Din practica acestor firme putem constata că aplicarea programelor sociale de responsabilitate socială și evaluarea lor corectă în activitatea managerială a întreprinderii reprezintă un stimul pentru inovație și un bun instrument pentru o piață de concurenți.

Problematica abordată în cadrul tezei ține de importanța responsabilității sociale în organizații pentru realizarea strategiilor întreprinderii.

Scopul investigației este de a studia particularitățile și impactul responsabilității sociale în strategiile întreprinderilor din RM, aspectele teoretice legate de conceptul de responsabilitate socială, evidențierea impactului responsabilității sociale asupra eficienței firmelor contemporane, precum și asupra obținerii avantajului competitiv pe termen lung.

Scopul respectiv este concretizat în următoarele sarcini pe parcursul cercetării :

Aspectele ce țin de apariția și evoluția responsabilității sociale;

Analiza conceptului de responsabilitate socială, identificarea și descrierea elementelor definitorii ai responsabilității sociale și evidențierea rolului fiecăruia;

Abordare a experienței internațioanale în domeniul responsabilității sociale;

Prezentarea generală și analiza economică a unei întreprinderi concrete, care va fi supusă cercetării;

Analiza responsabilității sociale și al politicii întreprinderii cercetate;

Cercetarea responsabilității sociale în cadrul întreprinderii alese;

Examinarea impactului responsabilității sociale asupra eficienței întreprinderii, prin aplicarea unui chestionar;

Identificarea direcțiilor și scopurilor de dezvoltare a responsabilității sociale în cadrul întreprinderilor din Republica Moldova.

Suportul teoretico – științific: pentru cercetarea și soluționarea problemelor abordate în teză, au fost consultate și analizate mai multe surse bibliografice, consacrate managementului, în scopul aprofundării cunoașterii acestor probleme au fost studiate lucrările savanților occidentali W. Epstein, Wood D., W. Williams, Bagnoli B., etc. Un suport metodologic important l-au constituit publicațiile savanților români și moldoveni: Gh. Ionescu, L. Oprea, L. Covaș, A. Brăguța, I. Pantea etc.

Structura și conținutul tezei. Teza a fost structurată în trei capitole, incluzînd în mod obligatoriu, și alte elemente structurale ca: introducerea, concluziile și recomandările, bibliografia, adnotarea și anexele.

În Capitolul I – Aspecte teoretico-metodologice privind responsabilitatea socială a firmelor – sunt descrise aspectele privind apariția și evoluția conceptului de responsabilitate socială, întrucît încercările de identificare a responsabilității sociale, a locului și rolului ei în succesul sau eșecul ce marchează evoluția firmei sunt relativ recente, sunt analizate elementele sale definitorii, sunt descrise metodele de integrare a responsabilității sociale în strategiile firmelor, pentru a ne face o imagine mai clară în domeniu.

Capitolul II al tezei – Responsabilitatea socială în contextul activității întreprinderii S.A. “Moldovahidromaș”– reprezintă un studiu referitor la caracteristica generală a activității întreprinderii “Moldovahidromaș” S.A., determinîndu-se astfel starea de fapt în care se găsește și se materializează astăzi întreprinderea; analiza economico-financiară în cadrul unei întreprinderi concrete, făcînd opțiunea în acest sens pentru “Moldovahidromaș” S.A., deoarece activează de mai mulți ani pe teritoriul RM în domeniul pompelor electrice precum și după numărul de angajați face parte din una dintre întreprinderile mari ale țării.

În capitolul III al tezei – Responsabilitatea socială – aspect obligatoriu al strategiilor firmei – condiție necesară pentru dezvoltarea întreprinderii de succes – este analizat rolul responsabilității asupra strategiei firmei contemporane; sunt analizate metodele de îmbunătățire a responsabilității sociale în Republica Moldova.

Tematica investigației științifice atribuie tezei originalitate și actualitate.

Semnificația teoretică și valoarea aplicativă a lucrării. În aspect teoretic, studiul realizat va contribui la aprofundarea cunoștințelor despre responsabilitatea socială, care are o însemnătate deosebită pentru reformarea sistemului social-economic. Scopul practic al tezei constă în faptul că materialele, concluziile și recomandările elaborate de către autor pot fi folosite în activitatea organizațiilor, în cercetările științifice, la elaborarea și predarea unor cursuri speciale în instituțiile de învățământ superior.

CAPITOLUL I. ASPECTE TEORETICO-METODOLOGICE PRIVIND RESPONSABILITATEA SOCIALĂ A FIRMELOR

Evoluția conceptului de responsabilitate socială

Prima interpretare este abordare clasică care subliniază faptul, că unica responsabilitate de afaceri este creșterea profitului pentru acționarii săi. Acest punct de vedere a fost promulgat de laureatul premiului Nobel în economie Milton Friedman în 1971 în articolul „Responsabilitatea socială de afaceri – de a face bani” și poate fi numit teoria egoismului corporativ. Cel mai mare dezavantaj al abordării clasice este nesuficiența de timp. Dacă o întreprindere suportă cheltuieli suplimentare într-o perioadă scurtă de timp, atunci într-o perioadă lungă de timp va obține beneficii asupra imaginii întreprinderii, dezvoltând relații cu comunitatea locală. În special M.Friedman a remarcat: „Lupta împotriva sărăciei nu este funcția businessului privat, acesta este lucrul statului. Lucrul nostru e de a câștiga bani pentru acționari și clienți în limitele legii, alte responsabilități nu avem. Noi plătim taxe și nimic altceva nu ar trebuie să fie mai suprem, în afară de Dumnezeu și conștiință”. Potrivit lui M.Friedman, managerii, care au alte scopuri în afară de maximizarea profitului, își asumă rolul de politicieni de vârf ignorați. Deci, fără nici un drept legitim și competență suficientă, managerii încearcă să rezolve problemele și să determine modalități în dezvoltarea societății, fără a face parte din figuri politice.

O altă definiție a Comitetului de Dezvoltare Economică și este opusă teoriei lui M.Friedman. Această interpretare poartă denumire de teoria „altruismului corporativ”. Esența este, că, însăși managerii implicați în afaceri ar trebuie să fie preocupați nu numai de creșterea profitului, dar și să vină cu contribuții maxime în soluționarea problemelor sociale, cum ar fi îmbunătățirea calității vieții cetățenilor și a comunității, precum și în protejarea mediului înconjurător. În recomandările comitetului era subliniat faptul că „obligația companiilor era de a contribui semnificativ la îmbunătățirea calității vieții americane”. Astfel întreprinderile nu pot să se eschiveze de la problemele sociale, deoarece ele sunt unele deschise, care au o importanță majoră la elaborarea legilor și luarea deciziilor guvernamentale, sponsorizarea partidelor și a asociațiilor sociale.

Cea de-a treia poziție este reprezentată de una dintre cele mai puternice teorii de „centru”, teoria „egoismului rezonabil”. Ideea se bazează pe faptul, că responsabilitatea socială de afaceri este „o afacere bună”, deoarece reduce pierderile pe venituri de lungă durată. Costurile sociale și programele de caritate reduc veniturile curente, dar pe termen lung creează un mediu social favorabil și, prin urmare, profituri durabile. Programele filantopice și sponsorizarea pot contribui la reducerea bazei de impozitare a firmai și dau un „efect bun la public”. Acesta și este principalul motiv în activitatea socială.

Pe lângă varietatea conceptelor de responsabilitate socială a întreprinderilor, în anii '90 a început să se contureze o nouă tendință de abordare integrală a responsabilității sociale, unde activitățile sociale și de caritate ale întreprinderilor au început să crească într-un anumit mod și să se concentreze în jurul unui anumit domeniu, ce era legat direct de activitatea de bază a întreprinderii.

Guvernul Marii Britanii a înțeles prin acest concept modul în care întreprinderea atrage atenție asupra impactului său, asupra mediului economic, social și ambiant ca rezultat al activității, totodată majorînd beneficiile și minimizînd pierderile. Unii savanți interpretează acest concepgramele de caritate reduc veniturile curente, dar pe termen lung creează un mediu social favorabil și, prin urmare, profituri durabile. Programele filantopice și sponsorizarea pot contribui la reducerea bazei de impozitare a firmai și dau un „efect bun la public”. Acesta și este principalul motiv în activitatea socială.

Pe lângă varietatea conceptelor de responsabilitate socială a întreprinderilor, în anii '90 a început să se contureze o nouă tendință de abordare integrală a responsabilității sociale, unde activitățile sociale și de caritate ale întreprinderilor au început să crească într-un anumit mod și să se concentreze în jurul unui anumit domeniu, ce era legat direct de activitatea de bază a întreprinderii.

Guvernul Marii Britanii a înțeles prin acest concept modul în care întreprinderea atrage atenție asupra impactului său, asupra mediului economic, social și ambiant ca rezultat al activității, totodată majorînd beneficiile și minimizînd pierderile. Unii savanți interpretează acest concept prin diferite moduri în care orice firmă devine obligată și își asumă anumite angajamente pentru diferite acțiuni care trebuie să aducă beneficii un numai firmei, dar și societății, cu alte cuvinte acțiunile date trebuie să depășească intersul economic al firmei.

Specialiștii din Moldova definesc responsabilitatea socială ca „acțiuni prin care întreprinderile fac mai mult decît le cer obligațiile lor pecuniare. Ele aderă la anumite valori corporative încercând să demonstreze că pot contribui eficient la rezolvarea problemelor sociale. Întreprinderile consideră că, asumându-și aceste responsabilități, ele nu doar demonstrează eficiență în rezolvarea problemelor sociale, dar și creează o imagine pozitivă și chiar realizează o investiție în propriul viitor prin educarea unor generații de consumatori fideli.”

Comisia Europeană a definit responsabilitatea socială a companiilor ca fiind “un concept prin care întreprinderile integrează preocupări sociale și de mediu în activitățile lor comerciale și interacțiunile cu alți factori implicați, pe o bază voluntară”.

Din definiția dată de Comisia Europeană se pot contura dimensiunile pe care se întinde acest concept:

responsabilitatea socială a firmai acoperă atît probleme ale comunității cît și probleme legate de mediu;

responsabilitatea socială a firmai nu ar trebui sa fie separat de strategia afacerii și de operațiuni, ci este mai degrabă o integrare a acestor preocupări în conturarea strategiei și de integrare în operațiuni;

responsabilitatea socială a firmai este o acțiune voluntară;

Tema responsabilitații sociale este o idee veritabilă doar la începutul anilor `90, cu o accelerare considerabilă spre anul 2000.

Dezbaterea asupra conceptului responsabilitații sociale se integrează în dezbaterea la nivel mondial cu privire la viitorul planetei (sub aspect economic, social și de mediu) în jurul conceptului de "dezvoltare durabilă" formalizat de ONU în 1992 la Summit-ul Mondial de la Rio. Tema dezvoltarii durabile a fost inițiată încă din 1970 o dată cu publicarea primului raport al Clubului de la Roma intitulat ”The Limits of Growth”. În raportul Brundtland (1987), dezvoltarea durabilă este definită ca fiind: “posibilitatea generațiilor actuale de a satisface prezentele nevoi ale țării fără a compromite capacitatea generatiilor viitoare de a-și satisface propriile nevoi”

Daca înainte de anul 2000, dezvoltarea durabilă era o definiție abordată în termeni macro-economici, astăzi aceasta este dezbătută mai ales în termeni micro-economici, la nivel de valori economice. Esentiala problemă este în special marile corporații multinaționale, având în vedere cifra de afaceri și prezența lor în toate țările lumii inclusiv în cele în care respectarea drepturilor omului ori lupta împotriva corupției nu constituie o prioritate a guvernelor.

Dezvoltarea durabilă aplicată la nivelul corporațiilor și entitaților economice în general s-a concretizat în conceptul de “responsabilitate socială a corporațiilor”. Comisia Europena în “Cartea verde” dedicată acestui concept îl definește in felul următor: “Integrarea voluntară de către companii, a preocupărilor sociale și de mediul de activitate economică și în relația cu grupurile de interese”.

Din datele reies trei principii generale:

Acțiune din propria inițiativă a companiilor;

Triplă abordare: economică, socială și de mediu;

Raportarea la grupurile de interes ale companiilor (eng. “Stakeholders”).

Susținerea și responsabilitatea au fost astfel reunite sub „umbrela” responsabilității sociale a corporațiilor (CSR- Corporate Social Responsibility) devenită o mișcare globală.

Părerea publică față de întreprinderile multinationale exigente crescânde de transparență și responsabilitate, impactul puterii opiniei publice, în societate se face resimțit adesea într-un mod reactiv și protestatar. Sursa acestei atitudini este suspiciunea manifestată fața de marile companii. Pierderea încrederii în firma, ca instituție, se datorează în mare parte experienței dureroase a schimbărilor industriale și nestabilității locurilor de muncă, ca urmare a delocalizării.

Climatul general de încredere în vizibilitatea evenimentelor economice care caracterizează perioada de creștere de după al doilea Război Mondial, a fost înlocuit în ultimii 30 de ani de o intensificare a frecvenței ciclurilor de creștere și descreștere economică, fapt ce contribuie la crearea unei impresii de incertitudine, defavorabilă față de înterprinderi. Acestea din urmă sunt nevoite astfel să își restructureze în profunzime modul de activitate, devenită nesatisfăcător pentru investitori și acționari a caror număr este în continuă creștere. Necesitatea să fie finanțați public corporațiile u redat puterea acționarilor din care reese așa numita “democrație de acționeri”. Rolul marilor companii multinaționale este astăzi unul complex, aceștea fiind actori cu responsabilități depline în aspectul social. Legalitatea corporațiilor este condiționată de criterii de interes general pentru societatea cărora nu se pot sustrage.

Următorul pas a fost făcut de către Marea Britanie odată cu apariția unui nou concept de „guvernanță corporativă” care a apărut în 1992, ca urmare a raportului Cadbury. Acest concept a fost definit ca un tip de management a întregului sistem de relații între conducere, management, acționari și alți stakeholderi.

Responsabilitatea socială este o ocupație de profit, în conformitate cu legea: nevoia de a înțelege cerințele comunității în cadrul cărora își desfășoară activitatea, are ca scop să devină o necesitate esenșială pentru companii. Managerii se confruntă acum cu o diversitate de probleme, incluzând răspunderea sporită pentru acțiunile companiei, încălcările drepturilor omului, codurile de guvernare corporatiste, conduita la locul de muncă, nevoia de a consulta acționariatul și, nu în ultimul rând, strategiile de activitate. Într-un mediu global în permanență schimbare, aspectele sociale ale afacerilor obțin proporții tot mai mari și mai diverse, precum etica afacerilor, responsabilitatea față de societate, investițiile în comunitate și standardele de bună practică în domeniul muncii.

Figura 1.1. Evoluția conceptului de responsabilitate socială

Sursa: Edward Clarence Smith „De ce e important ca IMM-urile să facă programe de CSR”, www.responsabilitatesociala.ro, accesat la 27.03.2014

Reîntorcîndune la difiniția de responsabilitate socială, trebuie să menționam că CSR-ul este un subiect foarte generos, în care numeroși specialiști, dar și amatori l-au abordat în variate modalități astfel încât în prezent există o multitudine de definiții a acestuia.

Spre exemplu, World Business Council for Sustainable Development definește responsabilitatea socială astfel „CSR reprezintă angajamentul continuu pentru un comportament etic și participare la dezvoltarea economică prin îmbunătățirea calității vieții angajaților și a familiilor acestora, dar și a comunității locale și a societății în ansamblul ei”.

Tema nu este însă una nouă, conform afirmațiilor lui Milton Friedman potrivit căruia singura responsabilitate socială a unei companii este aceea de a realiza profit pentru Friedman responsabilitea socială este o doctrină fundamental subversivă. Din punct de vedere economic are dreptate: responsabilitatea unei firme este aceea de a-și maximiza profitul, iar potrivit teoriei neoclasice la care aderă, această maximizare a profitului va contribui la rândul său la bunăstarea socială generală (egoism etic).

Pentru a opta la un nivel stabil compania e obligată sa posede un nivel economico-financiar fix. Însă dacă acestea din urmă se transformă în finalitate unică, atunci banii devin singurul scop și tot ceea ce contează este rezultatul financiar, fără a lua în seamă mijloacele folosite și pagubele parvenite.

Performanța și stabilitatea financiară nu asigură neapărat viitorul unei firme întrucât o afacere nu se poate dezvolta într-o lume care eșuează. Voltaire spunea: ”Nu suntem buni la nimic, atunci când suntem buni doar pentru noi înșine”.

La fel cum bunăstarea unei țari nu se mai măsoară doar prin PIB ci și sub aspect educațional, sanitar, al libertății de exprimare, repartizării veniturilor etc.,in același mod starea unei entități economice nu se mai calculează doar prin rezultatul financiar. În ziua de azi o companie de succes nu are la baza dezvoltării doar situația economică dar necesită și o echipă care să iubească și cunoască ceea ce fac. Este vorba despre imagine, marcă, despre trecerea de la cantitativ la calitativ.

A propune doar produse și servicii ieftine nu mai este suficient. Întreprinderile trebuie să ofere de asemenea garanții privind originea materiilor prime, condițiile de fabricare sau cumpărare, respectarea mediului și a drepturilor omului. Clienții deseori au ca prioritate produsul care invocă încredere chiar dacă e la un preț mai scump. Etica este prezentă astazi la Bursă printre criteriile băncilor de a acorda împrumuturi (rația McDonough) și a investitorilor de a-și plasa capitalurile. Nu în ultimul rând etica este o cerință a comunităților locale și a autorităților publice. Astfel, interesele corporațiilor nu mai pot avansa independent de grupurile de interese care le pot acordaeficiență către: acționari, salariați, consumatori, clienti, furnizori, subcontractori, populație, autorități. Întreprinderile au ca bază obigația de a acorda toate interesele ce ține de generozitate, luciditate și inteligență.

Dincolo de intrumentele de constrângere tradiționale, reglementările naționale sau internaționale, responsabilitatea socială a corporațiilor nu se poate eschiva mai ales de riscul de reputație.

Ca urmare este foarte necesar să răspundă exigențelor agențiilor de notare extra-financiară (socială și de mediu) și de a întocmi un raport de responsabilitate socială și de dezvoltare durabilă.

Din cele expuse în context reese că pentru definirea și aplicarea responsabilității sociale ca strategie, orice firmă trebuie să analizeze conceptul multilateral luînd în considerare multidisciplinaritatea sa. Nu putem să atribuim această noțiune nici managementului, nici marketingului. Activitățile orientate spre responsabilitate socială sunt complexe și variate. Ele ating toate departamentele unei întreprinderi (producție, resurse umane, financiar, contabil, etc.) precum și sistemul de management.

Elemente definitorii privind conținutul responsabilității sociale

Astăzi, imaginea unei companii, identitatea sa corporatistă devin importante și fundamentale. La baza uni succes garantat este transparența și corectitudinea să produci un produs de calitate nu mai este suficient. Mai mult, organizația trebuie să se dovedească un bun „cetățean” corporatist.

Companiile sunt evaluate foarte des în ceea ce privește nu doar rezultatele economice sau sau calitatea produselor, dar și de participarea și rolul lor în viata socială a comunității din care fac parte. În condițiile în care elementele clasice de diferențiere ale unui brand nu mai sunt suficiente, Responsabilitatea Socială Corporatistă se anunță a fi noul layout în lumea comunicării de business.

Deci, pentru a defini sau redefini misiunia unei companii, managerii trebuie să țină seama de cerințele tot mai mari cu privire la asumarea unui rol activ în societate. Implicarea socială a companiilor a devenit un subiect frecvent întâlnit datorită unui ansamblu de factori: globalizarea economică, tendința de epuizare a resurselor, creșterea alarmantă a pericolului poluării și scăderea rolului sectorului public. Totodată clientela parvine cu mult mai multe capricii și suspiciuni față de producător, care devin tot mai critici atunci când este vorba despre probleme de natură socială și etică. Pe zi ce trece cerințele din partea consumatorului cresc, iar companiile trebuie să le îndeplinească. Datele sondajului realizat de către Fundația Forum for International Communications au evidențiat faptul că dintre cei 25 000 de adulți, făcînd parte din 23 de țări ale lumii, îndeplinind chestionarul în legătură cu factorii care au relevanță în indică la formarea părerii lor despre o anumită companie, 56% au răspuns că responsabilitatea unei companii este la baza performanțelor financiare, 43%s s-au expus asupra calității produselor fabricate de respectiva companie (40%).

În acest mod CSR apare ca o componentă tot mai importantă a combaterii mediului de afaceri cu societatea în care își desfășoară o organizație activitate. Din datele și noțiunele indicate apare interes atât pentru cei ce îl aplică în activitățile lor curente cerințele noi apărute, cât și pentru mediul academic care, pentru a crea viitori manageri responsabili, se implică în studierea lor.

Împotriva diverselor păreri apărute în țara noastră, responsabilitatea socială a firmei nu se reduce doar la acțiunile de sponsorizare, ci este compusă din mai multe responsabilități, precum este ilustrat mai jos (Figura 1.2).

Responsabilitatea discreționară Responsabilitatea etică Responsabilitatea juridică

Responsabilitatea economică

Figura 1.2. Categoriile de responsabilități sociale ale firmei

Sursa: elaborat de autor

Responsabilitatea socială a firmei cumulează patru categorii de obligații, care reiese din relațiile permanente ale organizației cu mediul economic, cu comunitatea și viața socială a acesteia.

În cele din urmă s-au înregistrat schimbari radicale în relația dintre companii și societate. Factorii esențiali care caracterizează aceste schimbări sunt: globalizarea și asocierea în vederea creșterii competitivității, aparența multor întreprinderi cu influență, schimbările din politice secrete ca cele ca fiind unele publice privind mediul și unele sectoare industriale, o creștere de importanță maximă pentru managerii de organizare, publicitatea ca imagine și reputația de marcă, la fel cum influențează relațiile cu grupurile de interesați (stakeholderii).

Conceptul de responsabilitate socială a companiilor/corporațiilor (CSR – Corporate Social Responsibility) poate fi mai bine înțeles în termenii schimbării naturii relațiilor dintre afaceri și societate. Aspectele de roluri, drepturi și responsabilități în companii față de societate s-au comutat la o reexaminarea profundă . Publicul, societatea civilă au convingerea că nu mai este suficient pentru o firma să susțină că singura sa preocupare este să realizeze profituri pentru acționari, atâta timp cât acestea au la bază operațiuni care afectează fundamental (fie pozitiv, fie negativ) viața comunităților în care operează. În acest context, un număr tot mai mare de companii au rol ca parte a culturii organizaționale și a strategiilor de afaceri CSR. Mult mai multe organizații încep a conlucra și conștientiza că pot contribui la o dezvoltare eficientă, conducându-și operațiunile astfel încât să realizeze creșterea economică și a competenței în condițiile asigurării protecției mediului și a promovării responsabilității sociale, inclusiv protejarea intereselor consumatorilor.

Avînd un rol important în societate această poziție permite unei organizații să folosească atât resursele umane, cât și pe cele naturale pentru a-și efectua funcțiile productive și pentru a obține o anumită poziție competivă și un anumit statut social. Ca efect, și societatea dobândește drepturi sociale implicite în schimbul dreptului acordat de a exploata resurse în procesele operaționale, societatea poate solicita dreptul de a monitoriza procesele respective. Specificul acestui tip de contract se poate schimba pe măsură ce se modifică condițiile sociale, dar în general acesta rămâne la baza legitimității cererii pentru asumarea de responsabilitate social.

D. Wood extinde aceste idei, identificând trei principii care determină asumarea responsabilității sociale:

întreprinderile sunt și „instituții sociale”, iar aceasta le obligă să-și folosească puterea în mod responsabil;

întreprinderile sunt responsabile pentru impactul pe care îl generează asupra mediului în care operează;

managerii sunt cei care au prioritatea de a lua decizii importante și eficiente, reprezentând un nivel de organizare, fiind astfel obligați să-și exercite în mod responsabil prerogativele decizionale.

Integrând acest concept în teoria generală a stakeholderilor, CSR poate fi descrisă ca „totalitatea acțiunilor realizate pentru a promova un anumit interes social, dincolo de interesul direct al organizației și dincolo de ceea ce este cerut prin lege”.

Tuzzolino și Armandi au construit, pornind de la aceste baze teoretice, piramida nevoilor organizaționale, prin extensie a modelului Maslow:

Figura 1.3. Piramida nevoilor organizaționale

Sursa: TUZZOLINO F., ARMANDI B. 198. A need – hierarchy framework for assessing corporate social responsibility, Academy of Management Review, vol. 6, no. 1, pp. 21

Primul nivel ne indică asupra surselor de supraviețuire (sau de raționalitate a activității economice), adică obținerea profitului și a dividendelor. La al doilea nivelul se regăsește securitatea, respectiv obținerea și menținerea avantajelor competitive. Pe nivelul al treilea sunt indicate nevoile de afiliere, concretizate în participarea în uniuni comerciale sau patronale. Pe al patrulea nivel este plasată nevoia de asumare a rolului social și comunitar (echivalentă a nevoii de autorealizare din modelul Maslow).

În funcție de modul de abordare a activităților de RSC în modelul lui H. Johnson sunt evidențiate cinci nivele de comportament ale companiilor:

Nivelul lipsei de responsabilitate;

Nivelul de respectare a legilor;

Nivelul fragmentar;

Nivelul strategic;

Nivelul susținerii complete a societății.

Reeșind din exemplul dat, survine necesitatea nu doar de a clasifica întreprinderile după criteriul de RSC, dar și de a compara nivelele de responsabilitate socială cu rezultatele activității unității economice respective (Tabelul 1.1).

Tabelul 1.1.

Clasificarea comportamentului în domeniul responsabilității sociale

Sursa: Благов Ю. Е. «Концепция корпоративной социальной ответственности и стратегическое управление», Российский журнал менеджмента, №3, 2004, с. 27.

Nivelul 1. Este imposibilă corespunderea durabilă acestui nivel în condițiile unui sistem judiciar dezvoltat, deoarece se soldează pentru companie cu cheltuieli considerabile, de exemplu, amenzile și taxele judecătorești. Companiile de acest fel, sau își încetează activitatea sa, sau trec la un nivel mai avansat – nivelul de respectare a legilor. Astfel de întreprinderi își concep activitatea, orientânduse doar pe profiturile pe termen scurt.

Nivelul 2. Corespunderea acestui nivel permite de a reduce unele cheltuieli, însă nu oferă companiei avantaje suplimentare de concurențî, deoarece majoritatea întreprinderilor (după părerea lui H. Johnson, probabil, în SUA 99% de companii – „așa fac toți”20), ca minimum, se referă la acest nivel. Respectarea obligațiunilor față de legea de impozitare poate oferi intreprinderilor și conducerii o mod de lucru mai sporit,însă este insuficient pentru a se deosebi în rândul concurenților.

Nivelul 3. La prima vedere se creează impresia că acest nivel trebuie să aibă un impact asupra indicatorilor financiari. Dar abordarea fragmentară a acțiunilor de RSC nu pot, probabil, considerabil să îmbunătățească rezultatele activității companiei și poartă mai mult un caracter de apărare, decât de ofensivă. Eforturile nesistemice orientate, de pildă, la satisfacerea așteptărilor organelor de stat, consumatorilor sau angajaților, pot să intre în contradicție cu așteptările altor personae cointeresate.

Nivelul 4. Mai multe studii în domeniu demonstrează o legătură stabilă dintre responsabilitatea socială, orientată față de angajați și consumatori și rezultatele financiare. Atunci cănd relațiile între rezultatul activității firmei și responsabilitatea socială orientată față de alte persoane cointeresate nu este atât de evidentă, dar totodată a servit obiect de investigații mai puțin, managementul persoanelor cointeresate ca sistem, tratat în calitate de strategie de dirijare a companiei, permite de a asigura atât efectul sinergetic, cât și dezvoltarea durabilă a businessului. Astfel, RSC apare nu numai ca un element major al dirijării strategice a companiei, dar însăși poate purta un caracter strategic. Dat fiind faptul că, generalizarea etapei date este una destul de complicată, motivîndu-se cu neacordarea timplui pentru discuțiile cu societatea, realizarea programelor de RSC nu permite de a identifica abordarea aplicată: fragmentară sau strategică.

Nivelul 5. Întreprinderile califică venitul propriu zis nu ca unu extrem de important în viața și activitatea sa, veniturile financiare de cele mai multe ori sunt calificate ca o condiții de supravițuire și dezvoltare. Se pune în duscuție că companiile ce se referă la ultimul nivel pot să înregistreze o influență negativă asupra indicatorilor financiari. Însă, la moment, studii, care să confirme sau să contrazică această ipoteză nu sunt efectuate.

Raportul de analiză a impactului economic al responsabilității sociale, în termeni de riscuri și oportunități, este o etapă necesară, prealabilă oricărui angajament managerial înainte în direcția responsabilității sociale a corporațiilor. Implicațiile responsabilității sociale a corporațiilor se manifestă ca și constrângeri fie prin reglementări, fie prin cererea manifestată de consumatori, fie prin necesitatea integrării costurilor externe în preț. Este important ca modelul de responsabilitate socială a corporației să fie adecvat riscurilor la care aceasta este expusă, astfel compania va efectua un bilanț strategic ce îi va permite să cunoască gradul de risc și să își stabilească modalități de angajament și actiune.

Beneficiile realizate sunt reprezentate, în primul rând, de cei trei “R”: recunoaștere, reputație, recunoștință.

Profesorul Gh. Gh. Ionescu identifică, pe lângă beneficiile prezentate mai sus, și altele, precum:

– Satisfacerea așteptărilor în schimbare a stakeholderilor

– Îmbunătățirea relațiilor cu stakeholderii

– Furnizarea unor date valoroase pentru planificarea strategică

– Relații mai bune cu organismele de reglementare

Având în vedere multitudinea de beneficii ce pot fi asociate implicării sociale a companiei se constată că, la nivel mondial, CSR a devenit deja o parte a afacerilor de zi cu zi. Companii de renume internațional investesc în acest tip de programe o parte importantă a cifrei lor de afaceri. Bugetele alocate de organizații pentru dezvoltarea de parteneriate cu comunitatea ating adesea cote care, la prima vedere, par de-a dreptul amețitoare. Aceste sume reprezintă însă, în viziunea managerilor acestor organizații, o investiție pe termen lung, cu rezultate semnificative pentru afacere.

Nu există cea mai bună cale de a integra problematica responsabilității sociale a corporațiilor. Modalitatea de a abordare depinde de sectorul de activitate și de gradul de expunere al companiei în spațiu și în timp.

Provocarea consistă în identificarea impactului responsabilității sociale și de a-l aprecia în termeni economici și financiari cu scopul de a valorifica oportunitățile de creștere și de competitivitate.

Miză prioritară Reacție Adaptare

Angajamente Afișare Caiet de sarcini

Figura 1.4. Analiza responsabilității

Sursa: Patrick d'Humiers, Le développement durable, Editions d'Organisation, 2005, p.180.

Marea majoritate a companiilor resping în mod spontan costurile externe ce nu sunt impuse de reglementările în vigoare. Această reacție poate fi explicată printr-o tendință de economisire a resurselor pe termen scurt, care însă pe termen lung generează costuri mai mari decât ar fi presupus o atitudine proactivă în sensul integrării responsabilitații sociale în cadrul corporației. Să luam spre exemplu problemele de mediu: anumite corporații se mulțumesc a cumpăra dispozitivele anti-poluare cele mai ieftine de pe piață, în locul investițiilor în cercetare-dezvoltare prin care ar putea descoperi metode de producție mai puțin poluante ( abordare “end of pipe”) și care ar genera reducerea costurilor pe termen lung, sau chiar un avantaj competitiv deci implicit venituri.

Ralph Waldo Emersen, binecunoscut poet și eseist american, a spus-o cel mai bine: „este cea mai frumoasă compensație a vieții faptul că nici o persoană nu poate în mod sincer să ajute o altă persoană fără să se ajute mai întâi pe ea însăși”.

Acestea fiind spuse, concluzionăm că activitățile de CSR ale unei companii aduc beneficii la două niveluri: al societății și al companiei. Cele mai ușor de intuit sunt beneficiile de la nivelul societății, ele ținând de binele și de interesul public. În schimb, în cele ce urmează ne vom concentra pe beneficiile care pot fi obținute la nivelul companiei.

Astfel, „O analiză a rapoartelor privind strategiile de afaceri în companii vest-europene și nord americane care include o componentă referitoare la CSR permite identificarea unor elemente de natura efectelor intangibile. Acestea pot contribui la crearea avantajelor competitive, astfel transformându-se în efecte tangibile”.

Implicarea socială crescândă a mediului corporatist trebuie înțeleasă, de asemenea, în contextul dezvoltării unei societăți civile tot mai active. În peisajul internațional, societatea civilă a început să joace un rol semnificativ. În chip firesc, companiile rămân ținta celor mai numeroase acțiuni civice ale organizațiilor non-guvernamentale. Însă, dacă inițial raporturile cu mediul corporatist erau conflictuale, o parte dintre ONG-urile cele mai critice a trebuit să admită că mulți lideri de afaceri, reprezentând firme mai mici sau mai mari din țări dezvoltate ori în curs de dezvoltare, sunt sincer implicați în probleme sociale. Astăzi, multe organizații civice aleg să coopereze și nu să se confrunte cu companiile.

Nu putem trece cu vederea nici faptul că schimbarea climei a devenit una din principalele preocupări ale factorilor de decizie de pe întreg continentul și în întreaga lume. În acest context, proiectele de afaceri și de investiții în eco-inovare și în sisteme de management de mediu, pot ajuta la utilizarea mai rațională a resurselor naturale și reducerea nivelului de poluare.

În concluzie, se poate afirma că CSR se referă la considerarea impactului general pe care o companie îl produce asupra societății și la necesitatea de a gestiona responsabil și în mod specific impactul individual asupra fiecărui grup de interesați, în întregul spectru al acestora (de la angajați la comunitate, de la furnizori la clienți și de la investitori și creditori la stat, păstrând în centrul atenției acționarii). Termenii-cheie prin care se concretizează conceptul diferă de la un sector la altul și de la companie la companie, dar o abordare generică a CSR cuprinde următoarele direcții: drepturile omului; condițiile de muncă în lanțul furnizorilor, dar și în interiorul companiei; impactul de mediu al proceselor, operațiunilor, produselor și serviciilor; impactul asupra comunității locale al proceselor, operațiunilor, produselor și serviciilor; impactul asupra clienților al proceselor, operațiunilor, produselor și serviciilor; responsabilitatea investițiilor.

Metode de integrare a responsabilității sociale în strategiile firmelor

Compania se poate angaja înaintea concurenților săi în activități de responsabilitate socială sau poate aștepta o implicare sectorială generală pentru a acționa în funcție de analiza costuri/ avantaje. Dar, în măsura în care presiunea generală a societății, a reglementărilor și a piețelor se exercită asupra entității, aceasta poate să adopte diferite strategii:

Repercutarea costurilor suplimentare asupra consumatorului final dispus să le accepte, în speranța obținerii rezultatelor dorite la nivel societal;

Integrarea costurilor suplimentare sub efectul reglementării care se aplică tuturor firmelor. Optimizarea acestei integrări poate crea un avantaj competitiv;

Generarea de venituri suplimentare prin creștere și inovare, exploatând așteptările și oportunitățile de pe piața în ceea ce privește responsabilitatea socială a corporațiilor.

Organizația trebuie să își definească o strategie proprie combinând cele trei opțiuni strategice în funcție de gradul său de implicare.

Legat de atitudinea și strategia adoptată de o corporație în raport cu responsabilitatea socială, este interesant de menționat modelul de performanță societală a lui Caroll (1979).

Potrivit lui Carroll (1983) „responsabilitatea socială a companiei implică conducerea afacerii astfel încât să fie profitabilă din punct de vedere economic, să respecte legea, să fie bazată pe etică și să constituie un sprijin social”.

Pentru Caroll performanța societală corespunde unei responsabilități care se analizează în termeni de:

– patru componente ierarhizate: economic, juridic, etic, filantropic;

– un mod de a gestiona responsabilitatea, prin intermediul a patru filozofii la rândul lor ierarhizate: opoziție, defensivă, progres, proactivitate ;

– discriminare și mediu: cele două domenii specifice cărora se aplică modelul lui Caroll

Așadar, „Responsabilitatea socială a companiei conține așteptările economice, juridice, etice și filantropice ale societății la un moment dat”.

Responsabilitățile economice ale unei companii sunt de a produce bunuri și servicii de valoare pentru societate, astfel încât compania să își răsplătească creditorii și acționarii săi.

Responsabilitățile legale sunt cele definite de guvern prin legislație și față de care managementul unei companii trebuie să îl respecte.

Responsabilitățile etice ale unei companii sunt elemente de urmat de către management și care țin de un anumit mod de comportament în societate.

Responsabilitățile filantropice sunt elemente pur voluntare pe care o companie și le asumă.

Piramida pe care o propune Carroll, vine ca o adaptare a piramidei lui Maslow la mediul de afaceri, însă în acest caz aceasta are doar 4 trepte. Archie Caroll descrie trăsaturile esențiale ale fiecărui nivel însă unele dintre acestea sunt contestate de către specialiști. De exemplu, nivelul patru al modelului, filantropia, pentru o mare parte din cercetători acest termen având semnificații diferite față de cele atribuite de Caroll.

Pentru a consolida abordări teoretice oferite de știință considerăm oportun de a prezenta cîteva definiții elaborate de principalele companii care implimentează principiile responsabilității sociale și le încorporeză în afacerile. Pentru una din astfel de companii (KPMG) responsabilitatea socială corporativă semnifică conștientizarea tuturor deficiențelor societății în care desfășoară activitatea sa economică, precum și analiza, cuantificarea și gestionarea influenței activității sale asupra mediului social în paralel cu performanța financiară a firmei. Doar astfel compania crede că va putea contribui la creșterea valorii adaugate și nu în ultimul rînd la consolidarea numelui companiei, în același timp micșorînd impactul său negativ asupra comunității.

După părerea unor specialiști responsabilitate socială presupune promovarea principiilor de dezvoltarea durabilă. Unul din adepți poate fi considerat grupul TeliaSonera care tinde spre a fi un bun cetățean corporativ aplicînd aceste principii.

Politica de responsabilitate socială a companiei PepsiCo presupune o ameliorare discontinuă a tuturor aspectelor vieței, atît din punct de vedere economic, social, dar și cel ecologic. Doar contribuind astăzi la îmbunătățirea acestora putem să așteptăm un viitor decent.

Aplicînd în practică principiile responsabilității sociale orice companie trebuie să aibă la bază cinci domenii decisive pentru succesul și viitorul său:

valorile corporative

diversitatea și includerea

sănătatea și bunăstarea

apa

ambalajul.

Pentru Vodafone Greece responsabilitatea socială ține de administrarea companiei în care se include modul în care ea devine productivă și ținînd cont de situația celorlalți actori mai ales a celor interesați, dar și de societatea și mediul înconjurător. Orice organizație ce se consideră responsabilă are ca punct de pornire creșterea capitalului, în același timp efectuînd un control riguros a influenței sale asupra mediului înconjurător, economic, social, psihologic și elaborînd un comportament adecvat situației.

Deci observăm că toate definițiile oferite responsabilității sociale ale companiei spun că această activitate este una cu titlu voluntar, peste îndatoririle legislative impuse de către fiecare țară. Pentru a exemplifica conceptul de resposabilitate socială a companiei să dăm un exemplu din domeniul protecției mediului reducerea emisiilor de gaze nocive.

Presupunem că legislația prevede limite maxime de emisii pentru companii, precum și proceduri cu privire la modalitatea de verificare și de raportare a acestor emisii. Faptul că o companie respectă prevederile legale nu poate constitui un act de responsabilitate socială a acesteia, în schimb preocuparea acestei companii de a reduce emisiile de gaze cu x % sub limita stabilită de lege se poate încadra în setul de activități de responsabilitate socială.

Astfel orice firmă care include în politica sa principii și concepte ai responsabilității sociale și pentru a ține pasul cu schimbările din mediul extern companiile trebuie să:

Să urmărească tendințele în materie de legislație și standardizare, care pot crea piețe noi. Guvernele schimbă reglementările din multe motive, incluzînd aici acțiunile de lobby ale diverșilor actori ai pieței, cât și cele legate de progresul științific.

Să cunoască acordurile internaționale legate de mediu. Aceste acorduri internaționale au influență în multe regiuni și industrii. Tehnologiile vor fi dezvoltate să se potrivească cu aceste acorduri și se vor baza pe ecoeficiență, prevenirea poluării și dezvoltarea durabilă.

Să monitorizeze activ progresele tehnologice, progrese ce pot genera reduceri de costuri, pot crea apariția unor noi servicii, produse sau chiar noi tipuri de activități.

Să urmărească tendințele economice și sociale care împing spre dezvoltarea de tehnologii durabile. Acestea includ tendința de creștere a prețului materiilor prime, cât și o intensificare a preocupărilor guvernelor de a emite reglementări privind standardizarea activităților companiilor.

Deci observăm că pentru aplicarea responsabilității sociale ca strategie orice firmă trebuie să analizeze conceptul dat multilateral luînd în considerare multidisciplinaritatea sa. Nu putem să atribuim această noțiune nici managementului , nici marketingului. Activitățile orientate spre responsabilitate socială sunt complexe și variate. Ele ating toate departamentele unei întreprinderi (producție, resurse umane, financiar, contabil, etc.) precum și sistemul de management.

În concluzie, putem spune că responsabilitate socială reprezintă o adevărată cultură de afaceri din care fac parte drepturile depline al consumatorului, etica de afaceri, echitatea economică și socială, tehnologii care nu aduc daune mediului înconjurător, tratarea corectă a forței de muncă, relații transparente cu oficialii publici, integritate morală și investiții în comunitate. Însă odată fiind aplicat în practică, cele mai multe definiții converg spre o altă interpretare ajungînd pînă la urmă pînă la o părere comună și anume: responsabilitatea socială este o cultură de afaceri care ia în considerare impactul pe care afacerea îl are asupra societății și care tinde să maximizeze externalitățile pozitive și sa le minimizeze pe cele negative.

Figura 1.6. Proiectarea impactului potențial al CSR asupra rezultatelor companiei

Sursa: elaborat de autor

În urma analizei fiecărui factor în funcție de anumite criterii se efectuează un clasament al acestora acordând prioritate itemilor cu cea mai mare importanță strategică. Criteriile folosite sunt următoarele:

– impactul economic;

– evoluția în timp;

– situarea în spațiu;

– factori concurențiali.

În concluzie, înțelegerea modului în care o companie este motivată să ofere beneficii sociale depinde de modul în care furnizarea acestora, prin activități strategice CSR, afectează societatea. Bagnoli și Wats (2003) au modelat acest comportament și afirmă că înclinația unei firme de a se angaja în acțiuni strategice CSR depinde în special de doi factori: intensitatea competiției în piață și măsura în care consumatorii sunt dispuși să plătească un preț mai mare (o primă) pentru responsabilitatea socială. Autorii au ajuns la concluzia că există o relație inversă între intensitatea concurenței și implicarea companiei în acțiuni CSR. Adică, în cazul piețelor cu o concurențã mare, mai puține bunuri publice sunt furnizate prin acțiuni CSR. Invers, în cazul piețelor cu o concurențã mai redusã existã o marjă de câștig mai mare și abilitatea de a furniza anumite atribute sau de a presta activități CSR suplimentare.

În ceea ce privește cel de-al doilea factor avut în vedere, trebuie menționat că o metodă utilă pentru a determina cât de mult sunt consumatorii dispuși să plătească pentru o caracteristică a unui produs, are la bază utilizarea datelor referitoare la achizițiile actuale. Folosind aceste date se poate determina „prețul” unui anumit atribut și ulterior, această informație poate să fie folosită la realizarea analizei cost/profit aferentă atributelor CSR.

În final am dori să mai adăugăm că integrarea responsabilității sociale în strategiile de afaceri este esențială în contextul actual. McWilliams și Siegel au sugerat că activitățile CSR trebuie să fie incluse în procesul de formulare a strategiei companiei și că nivelul resurselor alocate acțiunilor CSR trebuie să fie determinate pe baza analizei cost/profit. În 2001, McWilliams și Siegel au elaborat un model de maximizare a profitului unei firme prin CSR. Ei au imaginat două companii care produc bunuri identice, dintre care una a adăugat un atribut de natură care este valoros pentru anumiți consumatori, sau pentru alte grupuri de interes. Pe baza acestui model, folosind analiza cost/profit, managerii pot determina nivelul de resurse ce se justifică să fie alocate activităților CSR. Altfel spus, ei evaluează cererea pentru CSR și, de asemenea, pot evalua costul de satisfacere a acestei cereri.

Astfel, pentru a-și dobândi legitimitatea, exigență a societății civile, compania nu are altă opțiune decât implementarea unei politici reale de responsabilitate socială, integrarea ei în strategia industrială, în funcția de comunicare și cel mai important, în sistemele sale de management.

Bilanțul strategic „responsabil” se impune ca „o busolă” pentru corporație, asupra căreia se manifestă presiuni multiple din partea actorilor externi sau locali, care doresc să orienteze acțiunea companiei în sensul preocupărilor specifice de moment ale fiecăruia, care nu întotdeauna corespund cu proiectul global de responsabilitate socială al corporației, pe termen lung.

Experiența internațională în domeniul responsabilității sociale

În SUA, organele de stat contribuie la dezvoltarea filantropiei și activităților de sponsorizare, prin modificarea politicii fiscale, legislației, efectuând controlul, în scopul respectării intereselor publice. Formele de stimulare din partea statului sunt multiple: se introduc facilități la impozitul pe venit, suma contribuțiilor în scopuri sociale se deduce din venitul impozabil etc.

În practică se observă că alocările companiei în sfera socială sunt o formă de investiții indirecte parțiale ale statului în sfera dată. Luând în considerare facilitățile fiscale, companiile pierd mult mai puține resurse financiare, în comparație cu cele investite nominal.

Pe parcursul multor decenii, în SUA în cadrul metodelor de realizare a responsabilității sociale au fost create diverse scheme, proiecte și mecanisme de participare a businessului în susținerea societății. Este important că această activitate este convenabilă însăși pentru întreprinderile ce o practică. Pentru ele alocările în acțiunile de responsabilitate socială nu sunt un simplu consum al resurselor financiare, dar reprezintă o metodă eficientă de a îmbunătăți imaginea companiei, de a influența pozitiv asupra indicatorilor financiari ai activității firmei și asupra loialității angajaților. Din acest motiv, companiile nu numai participă voluntar în proiectele sociale propuse de stat, dar și inițiază benevol programele și schemele sociale noi. Activitatea de responsabilitate socială în această țară a luat așa amploare, încât a devenit o tradiție națională.

Un rol important în realizarea RSC în SUA îl joacă un număr considerabil de fundații filantropice corporative, destinația cărora este de a finanța soluționarea diverselor probleme sociale.

Instituțiile europene acordă o importanță deosebită responsabilității sociale prin promovarea acestui concept la toate nivelurile economice. Acest concept devine un instrument bun pe care întreprinderile îl pot folosi pentru creșterea avantajelor, beneficiilor și diminuarea impactului negativ asupra societății. Cu alte cuvinte promovînd acest concept, companiile contribuie la atingerea obiectivelor de dezvoltare durabilă a societății. Totodată este urmărit un alt obiectiv important impus de Comisia Europeană care îl atribuie anume conceptului de responsabilitate socială, și anume este vorbe despre creșterea economiei țărilor Uniunii Europene.

Pentru aplicarea reală în practică a obiectivelor sus-menționate a fost evaluat impactul responsabilității sociale atît la nivel microeconomic cît și la nivel macroeconomic în Raportul privind Competitivitatea al Comisiei Europene (European Competitiveness Report), publicat în februarie 2008. S-a dovedit că la nivelul întreprinderilor (microeconomic) apare importanța conceptului analizat în atragerea, motivarea și păstrarea angajaților în companie, precum și în ameliorarea managementului reputațional și al riscului, în stimularea inovației și marginal în contribuția la menținerea unei performanțe economice ridicate. La nivel macroeconomic, s-a constatat o interdependență directă între responsabilatea socială și competitivitatea sectorială.

Ceea ce ține de cadrul legislativ după care se orientează orice întreprindere europeană menționăm importanța Strategia Europeană de Dezvoltare Durabilă (EU SDS) și Strategiile Lisabona si Goteborg în care se găsesc politicile de responsabilitate socială. Aceste politici sunt interdependente cu politici și directive specifice, precum cele din domeniul achizițiilor ecologice și ale consumului si producției durabile.

Beneficiile resimțite de companii care au început să aplice principiile de responsabilitate socială au stimulat un mare interes din parte altor firme astfel fiind resimțit așa-numitul efect de multiplicare. În ultimii ani a avut loc o creștere a inițiativelor din partea întreprinderilor sau altor actori interesați.

Drept exemplu putem aduce o țară vecină a Moldovei care recent a devenit și ea membru al Uniunii Europene, ceea ce înseamnă că economia trebuie să respecte aceleași „reguli de joc” pentru a face față pieții europene.

Pornind de la momentul apariției conceptului de responsabilitate socială afirmăm că pentru prima dată el a aparut în România la începutul anilor ’90, cînd o serie de ONG-uri și fundații au fost inființate de către instituții internationale publice sau private în special pentru scopuri umanitare. Tot atunci a avut loc liberalizarea pieții. Adică pentru prima dată acest concept a fost adus de companii multinaționale care au început să apară pe piața românească. Drept rezultat a avut loc dezvoltarea economică precedată de un șir de programe de responsabilitate socială obligate atît pentru companii mari cît și pentru întreprinderi mici și mijlocii. Odată cu implicarea tuturor firmelor în acest proces a apărut necesitate în dezvoltarea unui parteneriat.

În același timp s-au implicat în acest proces și autoritățile publice naționale exercitînd o activitate considerabilă în ceea ce privește încurajarea responsabilității sociale la nivel de strategii, programe și instrumente.

Pentru o înțelegere generală de dimensiune și de gradul de aplicare a strategiei de implimentare a principiilor de responsabilitate socială în orice companie putem ierarhiza diferite necesități în următoare piramidă.

Figura 1.4. Ierarhizarea tipurilor de responsabilitate a unei companii (dimensiunea responsabilității sociale)

Sursa: elaborat de autor

La baza dimensiunii responsabilității sociale se află responsabilitățile economice care presupune obținerea profitului ca principalul obiectiv al activității economice a oricărei firme.

Pe următoare treaptă am plasat responsabilități legale care include respectarea legilor și regulilor de jocului din fiecare domeniu.

După care urmează responsabilități etice care impune informarea corectă a consumatorilor și corectitudinea față de toți parteneri (clienți, furnizori, acționari etc.)

La vîrful piramidei se află responsabilități voluntare denumite de specialiști și discreționare care presupun îmbunătățirea condițiilor de viață ale comunității, alocarea de resurse pentru ameliorarea condițiilor mediului înconjurător și implementarea unei atitudini de „bun cetățean”.

Analizînd această piramidă putem sublinia importanța bazei acesteea care este sensul existenței sale și desfășurării activitășii sale. Această treaptă este premisa pentru asumarea celorlalte tipuri de responsabilități care toate împreună vor constitui responsabilitate socială. În aceste piramidă putem delimita așa numita responsabilitate ecologică care cuprinde două trepte: a 2-a și a 4-a. Cu cît o întreprindere este mai dezvoltată și cu cît este mai „matură” în strategia practicată, cu atît mai sus ajunge pe treptele piramidei date.

Cadrul legislativ al Uniunii Europene deosebește două tipuri de dimensiuni ai responsabilității sociale unei companii interpretîndu-o ca un mod de comportament corect din punct de vedere etic. Dimensiuni interne a acestui concept presupun responsabilitatea unei întreprinderi:

Să contribuie la ameliorarea calității vieții angajaților, la locul de muncă și în afara acestuia;

Să asigure un mediu de muncă sigur și sănătos;

Să abordeze în mod responsabil restructurările în caz de criză, ținînd cont de interesele tuturor părților implicate;

Să minimalizeze impactul activităților pe care le desfășoară asupra mediului și a resurselor naturale.

Dimensiunile externe obligă firmele:

Să sprijine dezvoltarea comunităților în care activează;

Să sprijine dezvoltarea sistemelor economice locale prin încheierea de parteneriate cu distribuitori autohtoni;

Să respecte drepturile omului stipulate în Declarația Universală a Drepturilor Omului din 1948;

Să protejeze și să încurajeze protecția mediului înconjurător la nivel global.

Noi putem observa că toate acțiunile care sunt orientate spre o politică bine gîndită de responsabilitate socială a companiei trebuie să fie ceva mai mult decît o simplă respectare a legii. Drept exemplu ar fi achitarea impozitelor sau o simplă respectare a legilor de stat, acestea purtînd un caracter obligatoriu și fiind legate mai mult de responsabilitate juridică și nu de cea socială.

Practica internațională ne arată că corporațiile individuale sau grupurile de corporații pot recurge la organizarea și elaborarea propriilor principii de comportament pentru a satisface toate dimensiunile responsabilității sociale. Una din cele mai reușite practici aparține statului britanic (Win with Integrity Framework). Pe lîngă aceste principii mai individuale caracteristice doar acestor corporații, ele pot adera și la alte principii și norme promovate la nivel internațional.

Desigur, în cazul Republicii Moldova, unde atitudinea față de responsabilitatea socială corporativă este destul de ostilă, este prematur de vorbit despre un cadru legal perfect în domeniul dat. Însă, ținând cont de tendințele existente în țările economic dezvoltate, precum și de dorința de a ne încadra în Europa, va fi necesar de a sesiza faptul că viitorul aparține companiilor active din punct de vedere social.

În concluzie, putem spune că responsabilitate socială reprezintă o adevărată cultură de afaceri din care fac parte drepturile depline al consumatorului, etica de afaceri, echitatea economică și socială, tehnologii care nu aduc daune mediului înconjurător, tratarea corectă a forței de muncă, relații transparente cu oficialii publici, integritate morală și investiții în comunitate. Însă odată fiind aplicat în practică, cele mai multe definiții converg spre o altă interpretare ajungînd pînă la urmă pînă la o părere comună și anume: responsabilitatea socială este o cultură de afaceri care ia în considerare impactul pe care afacerea îl are asupra societății și care tinde să maximizeze externalitățile pozitive și sa le minimizeze pe cele negative.

CAPITOLUL II. RESPONSABILITATEA SOCIALĂ ÎN CONTEXTUL ACTIVITĂȚII ÎNTREPRINDERII MOLDOVAHIDROMAȘ S.A.

2.1. Caracteristica activității întreprinderii MOLDOVAHIDROMAȘ S.A.

Societatea pe acțiuni cu denumirea de întreprindere: Societatea pe Acțiuni “Moldovahidromaș” cu denumirea prescurtată S.A.”Moldovahidromaș” bazată pe forma mixta de proprietate de stat și privată este creată în baza și ordinea prevazută de Legea Republicii Moldova privind S.A. “nr.1134-XIII din 2 aprilie 1997”,”Legii cu privire la antreprenoriat și întreprinderi” nr.847-XII din 03.01.1992,de alte acte legislative ale Republicii Moldova.

Societatea a fost creată pe calea reorganizării întreprinderii de arendă Uzina de Pompe ermetice electrice din Chișinău “Moldovahidromaș” și centrul Tehnico-Științific “Hidrotehnica”

Societatea este persoană juridică care își desfăsoară activitatea în baza “Legii Privind Societățile pe Acțiuni”,altor acte legislative și a statutului S.A.”Moldovahidromaș”.

Societatea își desfăsoară activitatea în corespundere cu legislația Republicii Moldova, Contractul de constituire și statutul indeplinește obligațiile puse in fața ei și care îi revin, se bucură de drepturile legate de această activitate, poate din numele său să dobîndească și să execute drepturi patrimoniale și drepruri nepatrimoniale personale, să fie reclamant și pîrît în instanța judecătorească.

Capitalul social al societății compus din depuneri bănești și patrimonice alcătuiește suma: 51367919 (cinci zeci și unu milioane trei sute saizeci și șapte mii nouă sute nouasprezece ) lei.

Capitalul social al societății poate fi modificat prin creșterea sau reducerea lui în corespundere cu “Legea Privind Societățile pe Acțiuni” și legislația despre hîrtiile de valoare și statutul întreprinderii.

Consiliul societății are dreptul să ia decizia pentru creșterea capitalului social cu cel mult 30% prin creșterea valorii fixate a acțiunilor plasate și emiterea suplimentară de acțiuni.

Societeta formează un capital de rezervă care va constitui nu mai puțin de 15% din capitalul social prin defalcări anuale .

În asigurarea capitalului social Societatea a plasat: 51234875( cinci zeci și unu milioane două sute treizeci și patru mii opt sute șaptezeci și cinci ) acțiuni ordinare cu valoare nominală de 1,0 (un) leu și 133044 (o sută treizeci și trei mii, patruzeci și patru) acțiuni preferențiale cu valoarea nominală de 1,0 (un) leu.

Aspectele și domeniile de baza ale activității societății sunt:

Producerea utilajului de pompe electrice și pieselor de schimb pentru ele.

Realizarea lucrărilor de proiectare și tehnologice cu scopul desăvîrșirei tehnologiei producției utilajului de pompe electrice.

Realizarea lucrărilor de cercetări științifice experimental-constructive și tehnologice la crearea și insușirea producției în serie a pompelor ermetice și altor tipuri de pompe electrice, mărfurilor de larg consum, realizarea producției tehnico-științifice.

Producerea mărfurilor de larg consum și realizarea lor prin întreprinderile proprii și alte întreprinderi de comerț.

Realizarea lucrărilor și serviciilor penru populație.

Afacerile barter cu partenerii străini in baza contractelor reciproc avantajoase.

Activitatea de broker.

Transportul-auto de pasageri și încărcături.

Participarea la licitații, expozitii, iarmaroace și realizarea prin ele a producției și mijloacelor valutare.

Acordarea de imprumuturi altor organizații in condiții reciproc avantajoase.

Activitatea de ediție și reclamă.

Profitul net se formează după achitarea impozitelor și altor plăți obligatorii,este proprietatea societății și se folosește în baza normativelor aprobate de Adunarea Generală a acționarilor.

Profitul net al Societății se utilizează pentru:

Formarea fondurilor de rezervă și dezvoltare.

Formarea fondului măsurilor social-culturale și construcției spațiului locativ.

Plata dividentelor pe acțiuni în cazul insuficienței profitului net procentele obligaționarilor se plătesc din fondul de rezervă a societății.

Societatea pe Acțiuni “Moldovahidromaș” nu profită în prezent de facilități și/sau susținere statală.

Sistemul managerial al Organizației

Planificarea activității întreprinderii.

Societeta nu a elaborat un plan de afaceri pentru anul 2013 și 2014. Ultimul plan de afaceri a fost elborat în anul 1998. Acest plan de afaceri a fost elaborat în scopul primirii unui credit în vederea procurarii unor computere moderne cu destinație grafică. Acestea urmau sa fie utilizate la modernizarea secției de proiectare, prin utilizarea unor programe grafice din seria Autocad de proiectare a utilajelor.

Ca urmare a instabilității mediului de activitate a întreprinderii și a condițiilor pe piață Societatea nu elaborează strategii pe termen lung. Strategiile se elaborează pe un termen de un an

Întreprinderea din punctul meu de vedere nu a progresat mult in privința implimentării mașinelor de calcul în domeniul planificării. Deși computerele sunt utilizate penru editarea unor documente etc., acestea sunt învechite moral. Înlocuirea acestora cu unele mai moderne ar permite economisirea timpului pierdut din cauza utilizării pachetelor de programe învechite și a procesoarelor cu capacități reduse.

Organizarea Intreprinderii.

Mai jos este prezentata schema conducerii societății pe acțiuni “Moldovahidromas”, organigrama.

Figura 2.1. Organigrama întreprinderii “Moldovahidromas” S.A.

Sursa: elaborat de autor

Din punct de vedere morfologic structura organizațională a S.A.”Moldovahidromaș” este una ierarhică/liniară caracterizată prin faptul că subalternul are un singur conducător. Organigrama prezentată mai sus este una piramidală, plată. Structura organizatorică are 5 nivele. Sfera de control al conducătorilor este largă, adică acestora se supun un numar mare de persoane.

Structura organizatorică a Societății este una tradițională, clasică sau funcțională. Departamentalizarea funcțională-este procesul de divizare a organizației în elemente separate ,fiecare din ele avînd obligațiile sale concrete și clar definite. Departamentele funcționale de bază sunt: Comerțul, Producția, Economia, Secția Tehnică. Deoarece dimensiunile fiecărui departament de bază sunt mari acestea au fost divizate în mai multe departamente secundare ca: Secția aprovizionare și completare, secția tehnică,secția producție pompe.

Structura funcțională are ca avantaje stimularea specializării profesionale,minimizarea dublării eforturilor și consumului resurselor materiale în regiunile funcționale, imbunătățirea coordonării în regiunile funcționale. Ca dezavataj apare faptul că într-o organizație mare, lanțul de comenzi de la conducător la executorul său, la persoana care execută nemijlocit comanda, devine prea lung.

Echipa managerială este formată din:

Directorul General (Top Manager);

Directorul Economic, contabil-șef. (Manager de nivel mediu);

Directorul Comercial (Manager de nivel mediu);

Director Tehnic (Manager de nivel mediu);

Director de Producție (Manager de nivel mediu);

Toate secțiile secundare au un Șef al Secției, aceștia sunt Managerii de nivel inferior, adică acei ce nemijlocit întra în contact cu personalul.

Statutul cuprinde șase capitole cu reglementări necesare. Primul capitol denotă Noțiuni și principii generale: scopul companiei de a spori eficacitatea activității economice și de producție și altei activități de antreprenoriat îndreptate spre satisfacerea cât mai deplină a necesităților persoanelor juridice și a cetățenilor Republicii Moldova, a unor regiuni aparte și altor state în servicii și lucrări îndeplinite de societate; Societatea este persoană juridică, posedî drept de proprietate de bunuri, are balanță proprie, cont de decontare și alte conturi, poate încheia contracte, achiziționa drepturi de proprietate și de a participa în procese judiciare; ea dispune de ștampilă și de rechizite necesate activității sale legale. Genurile de activitate practicate de companie au fost deja menționate în prezenta lucrare.

Capitolul doi este dedicat capitalului și hârtiilor de valoare ale societății și reglementează activele nete (sursa acestora, acțiuni în cazul nivelului necorecpunzător a activelor nete), capitalul social (componența lui, condițiile de modificare, surse de majorare), capitalul de rezervă, acțiunile și obligațiunile companiei.

Drepturile și obligațiile acționarilor sunt descrise în capitolul trei și includ astfel de prevederi ca: descrierea calității de acționar, drepturile acționarilor (în dependență de limitele și tipurile hârtiilor de valoare ale societății, care îi aparțin), obligațiile acestora cu privire la participarea activă în funcționarea societății, preocuparea de dezvoltarea ei, păstrarea tainei comerciale etc. Totodată, dacă în urma neexecutării sau executării necorespunzătoare a cerințelor prevăzute de statut, companiei Moldovahidromaș S.A. i se cauzează un prejudiciu, acționarul răspunde în fața societății cu mărimea prejudiciuluii respectiv.

Acest capitol este completat de capitolul următor: Organele de conducere și comisia de cenzori ale societății, care dezvăluie informația privind organele de conducere (organul suprem de conducere fiind stabilit adunarea generală a acționarilor), atribuțiile adunării generale a acționarilor și reglementarea activității ei, atribuțiile consiliului societății, activitatea consiliului, competențele președintelui societății, activitatea comisiei de cenzori etc.

Capitolul cinci descrie activitatea companiei Moldovahidromaș S.A. și modul de repartizare a profitului și plată a dividendelor.

Ultimul capitol stipulează acțiunile ce pot surveni în situația încetării activității Moldovahidromaș S.A. începând cu cauzele sistării acesteia, modul de reorganizare și lichidare a întreprinderii. Odată cu încetarea activității companiei, proprietatea rămasă după satisfacerea pretențiilor existente se distribuie de către comisia de lichidare între acționari, proporțional depunderilor lor, conform costului acțiunilor și obligațiunilor societății. Lichidarea și reorganizarea societății este finisată odată cu introducerea în documentele de înregistrare a schimbărilor corespunzătoare.

Astfel, putem concluziona, că Statutul Moldovahidromaș S.A. cuprinde prevederi referitoare la reglementarea laturilor de bază ale activității companiei.

Analizând structura administrativă a companie Moldovahidromaș S.A. (Anexa nr. 3 la prezenta lucrare) și nivelurile ierarhice, este de menționat că pentru Moldovahidromaș S.A. este specific tipul de organigramă piramidal.

Important este că în firmă există comunicarea liberă între diferite trepte ierarhice, fără impedimente atât pe orizontală, cât și pe verticală. Managementul Moldovahidromaș S.A. optează pentru crearea unei echipe puternice de profesioniști, de aceea în cadrul companiei barierele de comunicare fie apar foarte rar, fie nu apar deloc. Angajații sunt bine informați și au posibilitatea de a intra în discuții directe cu persoanele, în subordonarea cărora se află; angajații sunt motivați pentru propuneri noi, oportune, pentru inovarea și pentru orice recomandare, care ar influența benefic asupra activității companiei.

Fiecare angajat din structura ierarhică (cu excepția celor de nivel inferior) are în subordine una sau mai multe persoane, pe care este obligat să le consulte, îndrume, precum și să asigure controlul activității acestora.

2.2. Analiza principalilor indicatori economico-financiari a întreprinderii MOLDOVAHIDROMAȘ S.A.

În contextul relațiilor economiei de piață, un rol important în activitatea întreprinderilor îi revine analizei coerente a rezultatelor financiare obținute în dinamică. De regulă, analiza fiecarui tip de profit al întreprinderii poartă un caracter concret, deoarece permite managerilor să determine posibilitățile și direcțiile principale de dezvoltare a activităților desfășurate. Concomitent, analiza aprofundată a profitului permite investitorilor potențiali să-și decidă strategia, îndreptată spre minimizarea pierderilor și riscului financiar pentru investițiile depuse într-o anumită întreprindere pe o perioadă durabilă.

Ca orice fenomen economic, profitul poate fi exprimat sub aspect structural și factorial. Prin urmare, analiza indicatorilor profitului trebuie să asigure incertitudinea directa între aceste două aspecte, ținînd cont de necesitățile analizei respective și de posibilitățile reale de utilizare a unui set suplimentar de informații cu conținut sintetic și analitic.

Și totuși este necesar de menționat că pîna în prezent rezultatele financiare obținute în forma de profit sau pierdere, nu todeauna dau posibilitatea de a determina eficiența activităților desfășurate fără a apela la indicatorii rentabilității.

În opinia autorilor Natalia Țiriulnicova și Valentina Paladi, profitul reprezintă depășirea veniturilor cîștigate de întreprindere asupra consumurilor și cheltuielilor suportate de aceasta din activitatea de întreprinzător.

De regulă, toate unitățile de producție care se dovedesc a fi neprofitabile, și, deci nerentabile sînt sortite falimentului. Totodată, nici un suport temporar atît din partea statului cît și a altor investitori, inclusiv a celor străini, nu poate evita cererea solvabilă a consumatorilor și reflectă modul de gospodărie a resurselor consumate. Acest fenomen al mencanismului economiei de piață necesită o atenție deosebită din partea organelor de resort, care tot mai insistent vor să influiențeze direct sau indirect asupra sferei de producție autohtone.

În continuare se prezintă analiza indicatorilor economico-financiari ai Moldovahidromaș S.A. (pentru anii 2013, 2012 și 2011) în baza rapoartelor financiare (Anexele 4, 5 și 6), dar și a notei explicative la darea de seamă anuală pe anul 2013 (Anexa 7).

Pentru început este reprezentativ de a efectua o analiză globală a indicatorilor de bază ai oricărei societăți economice. Astfel, în tabelul ce urmează vor fi prezentate date referitoare la valoarea producției și volumul vânzărilor, personalul și remunerarea acestuia, profitul net. Datele obținute din rapoartele financiare vor fi comparate cu valorile planificate pentru a vedea în ce măsură rezultatele efective coincid cu planul financiar și de management.

Tabelul 2.1.

Analiza comparativă a indicatorilor planificați și valorilor obținute efectiv

[Sursa: Nota explicativă la darea de seamă anuală pe anul 2013 a companiei Moldovahidromaș S.A.]

Concluzie: Analizând datele din tabelul de mai sus, putem afirma cu regret că ppractic toți indicatorii studiați sunt în descreștere, atât comparativ cu rezultatele anului precedent (2012), cât și cu valoarea planificată a acestora.

Pentru început, este de menționat că marea majoritate a valorilor planificate ale indicatorilor specificați sunt mai mici în comparație cu valoarea efectivă a anului de gestiune precedent. Aceasta vorbește despre o reducere așteptată, prezisă, ceea ce caracterizează din punct de vedere pozitiv activitatea de management și planificare a unității economice Moldovahidromaș S.A.

Vorbind despre valoarea producției vândute, este important faptul că au fost planificate cu 5 mln. lei mai puțin decât valoarea efectivă a anului trecut (2012). Aceasta poate fi datorat, în primul rând, reducerii (la fel planificate) a volumului producției marfă. Totuși, observăm că valoarea efectivă a producției vândute a fost mai mică comparativ cu valoarea planificată a indicatorului cu 8 mln. lei sau a constituit 93,9%.

La fel, s-a redus numărull scriptic mediu al personalului industrial productiv, dar și productivitatea muncii.

Toate acestea vorbesc despre unele greutăți întâmpinate în procesul de activitate a companiei Moldovahidromaș S.A., care, totuși, nu sunt foarte grave și nu pot cauza efecte negative ireversibile.

Nu în ultimul rând am considerat relevant de a descrie unii indicatori economico-financiari, care vor constitui ținta prezentei analize.

În cele ce urmează vor fi prezentate calculele indicatorilor descriși reieșind din datele rapoartelor financiare ale companie Moldovahidromaș S.A.

Tabelul 2.2.

Analiza dinamicii cifrei de afaceri

[Sursa: Elaborat de autor în baza rapoartelor companiei Moldovahidromaș S.A.]

Concluzie: După cum a fost deja menționat, cifra de afaceri este un indicator deosebit de reprezentativ. În urma analizei cifrei de afaceri putem menționa că aceasta este în scădere, ceea ce vorbește despre unele dificultăți în dezvoltarea companiei Moldovahidromaș S.A.

Observăm că în perioada 2012-2011 acest indicator se reduce cu aproape 17 mln. lei, ceea ce se datorează, în special, reducerii venitului din activitatea operațională cu 15 539 mii lei. De asemenea, se poate observa reducerea veniturilor din activitatea financiară (cu aproape 4 mln. lei). Influența acestor rezultate este parțial diminuată de majorarea altor venituri operaționale și a veniturilor din activitatea de investiții, cu 2 580 mii lei și, respectiv, 3 mii lei.

Exact ca și în perioada studiată, în anii 2013-2012 cifra de afaceri scade cu 14 229 mii lei din cauza reducerii substanțiale a veniturilor din activitatea operațională (cu aproape 14 mln. lei). De astă dată reducerea este sporită și de minimizarea altor venituri operaționale cu 920 mii lei. În același timp se poate observa o creștere a veniturilor din activitatea de investiții și a celor din activitatea financiară.

Cu toate că întreprinderea înregistrează reducerea cifrei de afaceri, analiza efectuată demonstrează valoarea pozitivă a acestui indicator (deci, compania nu suportă pierderi), iar situația este una favorabilă în cadrul Moldovahidromaș S.A. De aceea este recomandabil de a continua dezvoltarea acesteia în aceleași direcții, dar și a se atrage atenția asupra unor elemente-cheie, cu ajutorul cărora s-ar putea stop reducerea viitoare a cifrei de afaceri.

Tabelul 2.3.

Analiza rezultatului din activitatea operațională

[Sursa: Elaborat de autor în baza rapoartelor companiei Moldovahidromaș S.A.]

Concluzie: Din calculele realizateîn tabelul de mai sus se poate de menționat că în perioada analizată rezultatul din activitatea operațională a întreprinderii Moldovahidromaș S.A. este în descreștere. Mai mult ca atât – acesta prezintă valori negative pentru întreaga perioadă analizată.

Dacă în anul 2011 rezultatul din activitatea operațională prezintă o pierdere de 5 991 mii lei, atunci după analiza indicatorilor anului viitor această sumă se reduce până la pierderi de 20 144 mii lei, pentru a ajunge la valoarea de – 20 864 mii lei în anul 2013.

Descreșterea profitului din activitatea operațională se datorează, în special, reducerii profitului brut, dar și majorării cheltuielilor generale și administrative și altor cheltuieli operaționale (perioada 2012-2011). Întreprinderea reușește să reducă aceste cheltuieli în perioada următoare, de aceea rezultatul din activitatea operațională scade cu 720 mii lei pe fon de reducere a profitului brut cu 1 324 mii lei. Dar diminuarea cheltuielilor nu a dus la obținerea unei valori pozitive a rezultatului din activitatea operațională, care este în descreștere pe toată perioada studiată.

Tabelul 2.4.

Analiza indicatorilor de rentabilitate

[Sursa: Elaborat de autor în baza rapoartelor companiei Moldovahidromaș S.A.]

Concluzie: Observăm că rata profitului brut în perioada 2011-2013 are valori profitabile, ceea ce înseamnă că, la 1 leu vânzări întreprinderea obține un profit de 14,61; 6,61 și, respectiv, 6,22 lei. Reducerea acestui indicator se datorează creșterii costurilor (fie ca urmare a creșterii prețurilor de cumpărare a resurselor, fie ca urmare a majorării justificate a salariilor) într-un ritm mai mare decât creșterea profiturilor. Totuși, valorile înregistrate în perioada analizată sunt peste pragul limită de 1%; un nivel de 1% sau mai mare se consideră pozitiv, ceea ce indică un aspect favorabil pentru activitatea viitoare a firmei.

Rata profitului net are aceeași dinamică ca și rata profitului brut, ea se reduce considerabil în anul 2012 față de 2011 (cu 9,01), și scade puțin în perioada 2012-2013 (cu 0,47), modificându-se astfel de la 14,61 la 5,60 și, respectiv, la 5,13.

Analizând datele, se observă că în anul 2011, la fiecare leu al mijloacelor investite în circuitul întreprinderii, ea suporta un profit de 11,36 lei, ceea ce constituie un rezultat favorabil. În anul 2012 situația se schimbă nefavorabil, valoarea indicatorului reducându-se cu 6,80 puncte procentuale, iar compania obține profit în valoare de 4,56 lei la fiecare leu investit în circuitul întreprinderii indiferent de sursa de finanțare, pentru ca în anul 2013 această valoare să constituie 3,29 sau cu 1,27,puncte procentuale mai puțin comparativ cu anul de gestiune precedent.

Aceeași situație se poate menționa și în procesul modificării ratei rentabilității financiare. Dacă în anul 2011 întreprinderea înregistra venituri de 23,97 lei la fiecare leu capital propriu, atunci în anul 2013 ea înregistrează un profit de 5,34 lei (indicatorul se reduce cu 18,63 puncte procentuale în perioada 2013-2011).

În concluzie putem afirma că, în urma calculelor efectuate, la Moldovahidromaș S.A. s-a observat un nivel relativ favorabil al indicatorilor analizați. Totuși, trebuie atrasă atenție sporită asupra gestiunii companiei și planificării activităților ulterioare, întrucât majoritatea indicatorilor sunt în scădere și în așa ritm unitatea economică poate ajunge la criză.

2.3. Analiza politicii de responsabilitate socială la întreprinderea MOLDOVAHIDROMAȘ S.A.

Cercetarea evaluarii Responsabilitatii Sociale a întreprinderii Moldovahidromaș S.A. am efectuat-o, utilizind documentarea ca metoda de cercetare bazata pe date secundare si sondajul-ca metoda bazata pe date primare.

Prin sondaj am cercetat clientii Moldovahidromaș S.A., selectindu-i intr-un esantion format din 50 persoane. Chestionarul a fost oferit clientilor întreprinderii in interiorul întreprinderii Moldovahidromaș S.A. și la filiale.

Chestionarul reprezinta o succesiune de intrebari programmate logic si psihologic, pentru ca dupa intervievarea respondetilor sa obtin informatia necesara realizarii obiectivelor propuse la inceputul cercetarii.

Informatiile pe care mi-am propus sa le obtin s-au axat pe :

Comportamentul consumatorului in trecut- daca a utilizat servicii oferite doar de Moldovahidromaș S.A. sau si de alte întreprinderi si in viitor – daca va recomanda serviciile prestate de Moldovahidromaș S.A. unor prieteni sau colegi, știind că este o întreprindere social-responsabilă.

Cunostintele consumatorului despre calitatea serviciilor prestate de întreprindere, despre termenul “Responsabilitate Sociala” ,daca au intilnit programe sociale in cadrul întreprinderii Moldovahidromaș S.A..

Atitudinile si opiniile cumparatorilor fata de companiile social-responsabile si gradul de incredere vis-a-vis de Moldovahidromaș S.A..

Date despre respondent (virsta).

Dupa forma raspunsului am utilizat intrebari inchise :

Dihotomice, cu raspunsuri formate din 3 alternative: Da; Nu ; Nu stiu/ Putin.

Alegere multipla, cum ar fi:” Din ce sursa ati aflat de aceste programe? Marcati cu X in casuta din dreptul optiunii dorite.

–       Massmedia;

–       Reclama;

–       Prieteni;

–       Internet;

–       Oficiile întreprinderii Moldovahidromaș S.A

Cu raspunsuri ierarhizate in scale de evaluare:” Pe o scală de la –5 la +5 bifați opțiunea dumneavoastră. Crește gradul de încredere față de Moldovahidromaș SA atunci cînd se implică in programe sociale?

-5_____-4_____-3_____-2_____-1_____0_____1_____2_____3_____4_____5”

Si intrebari deschise:

Completare a frazei, prin esemplificare.

Dupa continutul intrebarilor:

Introductive-are are ca scop familiarizarea respondentului cu obiectul cercetarii:” Cunoașteți semnificația termenului-Responsabilitate Socială?”

Intrebari de continut corespunzatoare obiectivelor cercetarii:

Despre comportamentul consumatorilor( in trecut, in viitor)

Despre cunostintele consumatorului privind Resonsabilitatea Sociala in cadrul Moldovahidromaș S.A.

Despre opiniile si atitudinile consumatorilor vis-a-vis de necesitatea firmelor de a fi companii social-responsabile

În urma intervievării respondenților am prelucrat datele în programa SPSS, obținînd următoarele rapoarte:

Mai mult de 50% dintre respondenți utilizează servicii doar de la Moldovahidromaș S.A.. Despre termenul „Responsabilitate Socială” circa 60 % din clienți sunt informați,de aceea a și fost mai ușor ca sa răspundă la celelalte întrebări.

Dintre cei intervievați, la întrebarea cît sunt de receptivi la campaniile desfășurate de diferite întreprinderi, 42 % au răspuns cu 4 puncte, 26% -cu 3 puncte, deci aceștea sunt niște indicatori îmbucurători.

Figura 2.3.

La următoarea întrebare privitor la programele de Responsabiliate Socială în cadrul Moldovahidromaș S.A. răspunsurile, la fel, sunt satisfăcătoare. Majoritatea au indicat o cunoaștere a acestor programe.

Din întrebarea de mai departe eviidențiem o frecvență a programelor sociale propuse de Moldovahidromaș S.A. de aproximativ 60%.

Întrebările care au mai urmat au avut ca scop cunoașterea psihicului consumatorului ,adică care va fi atitudinea lui, la general, față de companiile social-responsabile. Dacă se poate de influențat cumpăratorul în procesul luării deciziei de cumpărare.Deci 28% sunt total de acord că o întreprindere social-responsabilă influențează consumatorul, iar 32% -deacord.

Referitor la următoarea întrebare (Figura 2.5.) vedem că o pondere mai mare dintre respondenți susțin că crește gradul de încredere.

La întrebarea: “Din ce sursa ati aflat de aceste programe? Cele mai frecvente opțiuni sunt massmedia și prietenii. Dar 50% participă des la aceste campanii sociale, organizate de Moldovahidromas SA.

Implicarea companiilor în programe sociale 28% din respondenți o văd nacesară, iar 20% -foarte necesară.

Din datele analizate pot menționa următoarele concluzii:

Consumatorii sunt informați despre programele sociale desfășurate de Moldovahidromaș SA, ceea ce prezintă o situație favorabilă pentru întreprindere. Deoarece actualmente există o problemă în rivinta lipsei raportării publice referitor la programele sociale realizate de companii.

Sursele de informare mai des întilnite o dețin massmedia și prietenii, fiind surse cu o arie largă de răspîndire. Aceasta și crează o transparență a programelor sociale.

Recomandări: O sursă, la fel, impotantă o are internetul și însăși întreprindere, filialele. Probabil ar trebui de acordat mai multă atenție acestor căi de informare a consumatorului.

Moldovahidromaș SA are un grad destul de mare de implicare socială prin diferite tipuri de programe sociale, cum ar fi:

Promovarea unei cauze. La televiziune a fost inițiată o campanie de colectare a banilor pentru o fetița care avea nevoie urgent de operație costisitoare. Astfel a fost deschis un cont de către Moldovahidromaș SA .

Recomandări: Prezentarea urmărilor acestei campanii ar avea o influență mai mare asupra populației.

Promovarea unei cauze este potrivită atunci cînd se dorește să se îmbunătățească reputația companiei; să se sprijine alte programe sociale ale companiei; să se obțină mai multă vizibilitate;

Acțiuni filantropice. Susținerea copiilor talentați la diverse olimpiade.

Recomandări: Acțiunile filantropice sunt potrivite atunci cînd se dorește să se consolideze poziționarea brandului;compania dorește să îmbunătățească imaginea sa la nivel națtional și internațional; cînd se dorește să se obțină avantaje emoționale ale angajaților (participarea în comun la acțiunile sponsorizate, cum ar fi concerte)

Marketing legat de o cauză. MOLDOVAHIDROMAȘ SA – implicată în mișcarea pentru sănătate, cu tentă socială – „Un fruct pentru sănătatea ta”, privind posibilități și metode de prevenire a cancerului mamar.

Recomandări: Sunt preferate cauzele care țin de probleme majore de sănătate; probleme care afectează copiii (educație,violența în familie, discriminare); probleme de mediu.

Voluntariat. Moldovahidromaș SA împreună cu angajații au adunat bunuri de primă necesitate sinistraților de după inundații.

Recomandări: Este potrivit un program de voluntariat în comunitate atunci cînd se dorește să se consolideze loialitatea față de companie și spiritul de echipă.

Practici de afaceri responsabile social. Au fost angajate persoane care să stea lîngă magazin și să ajute persoanele care nu știu să utilizeze pompele de apă.

Recomandări: Compania poate să opereze schimbări pentru adoparea unor practici responsabile social în domeniul, precum: dezvoltarea de programe care să urmărească binele angajaților (ex.: consiliere psihologică, facilități pentru recreare sau sport)

Atitudinea societății față de implicațiile întreprinderii în programe de responsabilitate socială este una favorabilă, ceea ce conferă o încredere mai mare a clienților.

Beneficiile obținute în urma desfășurării campaniilor sociale sunt multiple, care te îndeamnă să fii o întreprindere social-responsabilă. Deci se merită de a fi o companie social responsabilă.

Recomandări: Este necesar să existe o transparență referitoare la bugetele investite în programele de sociale, strategiile folosite și domeniile în care s-au făcut investițiile.

CAPITOLUL III. RESPONSABILITATEA SOCIALĂ – ASPECT OBLIGATORIU PENTRU ELABORAREA UNEI STRATEGII DE SUCCES

3.1. Elaborarea strategiei și evaluarea impactului asupra întreprinderii

Efectuarea unui raport de dezvoltare durabilă este o masură recentă in cadrul grupului Moldovahidromaș SA. Primul raport a fost constituit in anul 2001, iar ceș de al doilea pentru anul 2002 a fost publicat in 2003. Ambele au fost realizate in colaborare cu cabinetul Utopies specializat în consiliere strategica și comunicare in ceea ce privește responsabilitatea socială. Rapoartele de dezvoltare durabilă evidențiaza principalele orientari strategice ale grupului. Ultimele rapoate din 2005-2006 sunt mult mai precise decât cele anterioare, furnizând date exacte referitoare la emisile de dioxid de carbon, auditate de cabinetul Ernst & Young. Moldovahidromaș SA s-a angajat să construiască progresiv raportul social și de mediu precizând obiectivele in diferite domenii privind anii următori.

Astfel compania a lansat un act ce ilustrează ambițiile Moldovahidromaș SA in materie de dezvoltare durabila / CSR. pentru anul 2012.

Raportul de dezvoltare durabila pentru anul 2006 prezintă următoarele caracteristici:

O strategie de pionierat privind raportul identificăm o poziție clară de strateg inovator în domeniul responsabilitați sociale. Drept dovadă este folosirea sistematică a benchmarking-ului realizat de agențiile de notare socială vizând poziționarea grupului în raport cu concurenții din sectorul de activitate și nu numai. Pentru a justifica această strategie în special față de acționari trebuie explicat faptul ca responsabilitatea socială a corporatiei nu se opune unei strategii orientate spre profit ci dinpotrivă consolideză performanța economică. Trebuie explicat acționariilor cum fiecare din acțiunile de responsabilitate socială contribuie nu numai la ameliorarea mediului, a bunastării populației, dar și la minimizarea riscurilor. Aceste acțiouni oferă posibilitatea cuceriri de noi piețe si a obțineri unui permis de ezploatare (license to operate), posibilitatea reducerii costurilor de adaptare la noile reglementări si a costurilor de producție printr-o atitudine proactivă.

Un raport orientat spre grupurile de interese: raportul de dezvoltare durabilă a companiei Moldovahidromaș SA este conceput pentru a fi adresat grupurilor de interese pe care Moldovahidromaș SA le identifică ca fiind pertinente, influente (acționari, instituți financiare, ONG-uri, comunități locale, asociații, administrații, instituții publice, angajați, clienți, furnizori , etc.) . Putem sesiza în textul raportului evitarea ierarhizarii grupurilor de interese în funcție de importanță. Compania este unul din membrii fondatori al WBCSD al carui președinte este începand cu anul 2004, Bertrand Collomb, directorul general Moldovahidromaș SA. Grupul a dezvoltat parteneriate cu o serie de ONG-uri precum: WWF, Habitat for Humanity, Care etc.

Selectarea temelor pertinente și promovarea celor mai bune practici: pentru Moldovahidromaș SA responsabilitatea socială se referă la o serie de teme specice cu implicați strategice, ce coincid în mare parte cu obiectivele CSI: reducerea emisilor de dioxid de carbon, reabilitatea carierelor, gestiunea deșeurilor și a emisilor poluante pe planul protejării mediului înconjurător; dialogurile cu grupurile de interese, gestiunea competențelor si restructurări pe plan social; lupta împotriva SIDA pe planul sănătații; transparența, lupta împotriva corupției în pe planul guvernării corporative. Unele dintre aceste teme sunt integrate mai recent precum emisile de dioxid de carbon, parteneriatele publice / private, SIDA, guvernare.

Organizarea și punerea în practică a CSR

Decizile manageriale strategice în materie de CSR sunt luate în cadrul companiei Moldovahidromaș SA de către un numar restrâns de persoane. În anul 2002 a fost creat un comitet special dedicat dezvoltări durabile / responsabilitați sociale, care reunește persoanele responsabile pentru fiecare ramură de activitate și directorii funcționali la nivel de grup. Sarcina comitetului este aceea de a defini orientarea strategică și politica grupului în ceea ce privește responsabilitatea socială. Coordonarea (interna si externa) și animarea demersurilor, reprezenta responsabilitatea a trei persoane: directorul de afaceri publice, directorul de mediu și directorul de politici sociale. Aceste trei persoane se aflau în legatură directă cu directorii de comunicare și directorii financiari împreuna cu care optimiza comunicarea instituțională si dialogul la nivel global cu grupurile de interese. Ulterior a fost constituit un Departament de Dezvoltare Durabilă și Afaceri Publice.

În anul 2006, Moldovahidromaș SA a consolidat acest departament la nivel de grup pentru a obține o performanță a dezvoltării durabile transparentă, astfel:

Ascultând, înțelegând și anticipând așteptările și întrebările grupurilor de interese implicate;

Înfluențând, în măsura în care este posibil, cadrul juridic al operațiunilor;

Monitorizând acțiunile întreprinse de grup, ca răspuns la problemele locale și internaționale

Echipa, care raportează în mod direct, Directorului general, a trecut de la un efectiv de 5 persoane în 2005, la 11 persoane în anul 2006. Principalele posturi sunt dedicate schimbării climatice. Cheia succesului o constuie asocierea în cadrul aceleiași echipe, a responsabililor de mediu pentru fiecare domeniu de activitate, cu responsabilii de mediu la nivel de grup. Se încearcă asigurarea unei continuități perfecte între deciziile luate la centru și cele luate la nivel de unitate de producție. Aceast lucru este realizabil datorită echipei multifuncționale a cărei misiune este progresul în materie de dezvoltare durabilă. Departamentul de dezvolatare durabilă este supervizat de Comitetul executiv al grupului, care aprobă strategiile și obiectivele și se reunește în fiecare an cu grupurile de interese. Departamentul este prezidat de un director de dezvoltare durabilă și afaceri publice și include atât directori operaționali din fiecare ramură cât și directorii departamentelor de Cercetare-Dezvoltare, Politici sociale și Comunicare.

Conducerea companiei utilizează instrumente și sisteme de management care s-au dovedit a fi eficiente. În legatură cu acestea managementul companiei combină trei demersuri deja testate:

Un mod de funcționare în rețea: managerii la nivel de grup, implicați în programul de dezvoltare durabilă se află în stransă legătură cu o rețea de manageri corespondenți pe fiecare ramură de activitate. Între acești corespondenți nu există legături ierarhice, ei constituie puntea de legătură între managerii de top si cei executivi contribuind la definirea în mod colectiv a demersurilor și a referențialelor, pentru a identifica cele mai bune practici (eng. best practices) și pentru a organiza procesul de raportare.

O activare a rețelelor prin proiecte: înafară de utilizarea formelor de internet și de întâlnirile regulate cu manageri operaționali, animarea acestor rețele se bazeaza în primul rând pe proiecte. Astfel pentru dioxidul de carbon, realbilitarea carierelor sau SIDA, departamentele în cauză stabilesc si anuța obiective, în calendar și un responsabil de proiect a carui sarcină este animarea colectivului în scopul stabiliri unui referențial ce v-a fi extins la nivelul întregi companii. Acesta cuprinde o metodologie etape, criterii, indicatori. Punera sa în practică poate fi delegată consultanților, în schimb concepția și elaborarea acestora revine strict companiei intrucât au o importanța strategică.

Un progres continuu bazat pe sistemele de management: pentru cei care promovează această logică, demersul pe bază de proiect întampină dificultăți dacă nu se află în relație cu sistemele de management și raportare existente în unitățile operaționale. Aceste sisteme răspăndite pe scară largă în companii prin intermediul cabinetelor de consiliere sunt puternic puse în valoare de către cabinetele de audit si agențiile de notare extra-financiară care le consideră ca fiind garanția minimizari riscurilor și a unui progres continu al performanțelor.

Pentru a avea succes fiecare din aceste mari companii nu a ignorat echilibru dintre eficiența economică a afacerilor și echitatea socială. Strategia unei companii trebuie să ia în considerare aceste două elemente concomitent, deoarece ele sunt complementare. O strategie orientată spre promovarea principiilor de responsabilitate socială este o un ansamblu de tactici în centrul cărora se află afacerea și societatea. Toate tactici ale unei strategii trebuie să fie în concordanța cu legislația națională și internațională. Deci apare și un al treilea element complementar: statul care curează activitatea economică.

Pentru a evalua impactul responsabilității sociale a fiecărei companii aparte asupra schimbarea mediului managerial și a comportamentului consumator sunt elaborate rapoarte prin intermediul cărora putem cercetarea cota investițiilor sociale. Ulterior putem estima efectul lor asupra societății. Aceste acșiuni sunt indispensabile economiei noastre, deoarece efectuîndu-le completamente agenții economici vor contribui la crearea unei piețe care va fi orientată pe consumator, adică o orientare socială spre care în ultimii decenii tind cele mai dezvoltate țări ale lumii.

Una din cele mai dificile și importante etape este efectuarea proceselor de investiții sociale. Pornind de la definiția investiției sociale ajungem la ideea că este o deosebire considerabilă între aceasta și investiția economică.

Accepțiunea cea mai des întîlnita pentru definirea investiției este aceea de cheltuială sau plasament de sume bănesti la un moment inițial, pentru a obține efecte ulterioare.

Investiția economică se refera la situație opusă consumului imediat, care înseamna distrugerea unei părți din valoarea creată, în fapt, distrugerea de avuție. Investițiile economice sunt o categorie de cheltuieli care angajeaza cel mai mult viitorul, în sensul ca de ele depind creșterea și perfecționarea potențialului productiv al unei întreprinderi (prin extindere sau modernizare), apariția de noi capacități de producție într-o ramură sau altă a economiei. Dacă investiția economică presupune cheltuieli pentru dezvoltarea bazei materiale, atunci investiția socială presupune niște cheltuieli care sunt orientate mai mult spre societate și mai puțin spre afacere ceea ce descurajează într-o anumită măsură pe întreprinzători.

În acest context, pentru a păși o cale de succes fiecare întreprinzător trebuie să elaboreze strategia sa ținînd cont de caracterul specific al investițiilor sociale care include următoarele criterii:

Asigurarea societății de către stat cu investiții sociale importante nu sunt întotdeauna compatibile cu problemele directe ale afacerilor și creează iluzii non-economice. Rezultatele economice a investițiilor sociale nu sunt la fel de evidente, spre deosebire de investițiile din sectorul real al economiei, pe termen scurt și mediu.

Eficiența economică și socială este raportul dintre beneficiile utile față de cheltuieli. Este considerat eficient tot ce poate contribui la soluționarea problemelor economico – sociale. Indicatorii cantitativi al eficienței economice și sociale pot fi împărțiți în rate de valori și rate naturale. Ratele naturale se aplică pentru a evalua tipurile de efecte care nu pot fi măsurate prin indicatorii de valoare. Aceasta se referă la efectul social pentru educație, sănătate și alte sectoare.

Eficiența investițiilor în mediul social ar trebui să fie ca un sistem sau o totalitate de interconexiune și interdependență a elementelor care sunt implicate prin interacțiuni cu mediul înconjurător în schimbarea structurii, păstrând în același timp integritatea și alegerea strategiei și tacticii pentru atingerea obiectivelor comune

Deoarece nivelul de dezvoltare a economiei, dar nici a firmelor încă nu este suficient este firească reglementerea sau cel puțin participarea statului în promovarea principiilor internaționale, dar și a celor internaționale care vor contrribui la dezvoltarea societății în viitor. Datorită faptului că primul și unicul obiectiv ai majorității firmelor autohtone este obținerea profitului din ce în ce mai mare, statul trebuie să intervină și să propagă ideea necesității de a elabora și aplica strategia avînd ca repere principii ale responsabilității sociale.

Astfel problema deficitului de investiții sociale devine tot mai aspră, deoarece majoritatea întreprinderilor de talie diferită (atît cele mari, cît și mici și mijlocii) se confruntă cu dificultatea alocării unor mijloace financiare considerabile în domenii mai puțin rentabile decît s-ar fi putut, mai ales în condițiile crizei economice a perioadei actuale din care încă nu au ieșit chiar și cele mai puternice state ale lumii. Astfel unul din obiective în elaborarea strategiei în cazul unei întreprinderi moldovenești este asigurarea unei poziției sigure și stabile pe piața națională.

În cazul efectuării investiției este strict necesar de a evalua impactul posibil, dar mai ales cel eventual. Unul din cele mai reușite instrumente este raportul social. Prin cercetarea datelor prezentate în rapoartele întreprinderii ale indicatorilor de performanță cheie este lesne de înțeles și de evaluat contribuția totală a afacerilor în soluționarea problemelor de importanță publică, factor important pentru sporirea încrederii comunității publice față de întreprindere. Vocea consolidată a afacerilor trebuie să fie auzită în societate. Acest deziderat corespunde integral atît intereselor antreprenoriale cît și celor ale comunității.

Însă datorită faptului că însuși concept de responsabilitate socială este unul nou pentru Republica Moldova, este firesc că rapoartele sociale încă nu sunt răspîndite, dar nici cunoscute de majoritatea firmelor autohtone. Totodată apare și o altă problemă care ține de transparența întreprinderilor, deoarece odată ce se efectuează cercetarea impactului investiției sociale pe fiecare firmă aparte se iau în calcul indicatori economici cum ar fi: rentabilitatea capitalului propriu, profitul din vînzări, rentabilitatea activelor, creșterea profitului net, creșterea capitalului întreprinderii.

Dacă s-ar cercetarea toate firmele existente utilizînd date veridice din aceste rapoarte sociale, s-ar putea efectua o categorizare a întreprinderilor social responsabile. Dar, cu părere de rău, în prezent Republica Moldova se bucură de investiții sociale și date economice veridice doar din partea companiilor internaționale care sunt pionerii ce propagă principii de responsabilitate sociale și servesc drept un exemplu pentru întreprinderi autohtone.

Cercetarea responsabilității sociale presupune cercetarea următoarelor grupe de indicatori:

1. indicatorii de responsabilitate socială față de angajați

2. indicatorii de responsabilitate socială pentru comunitatea locală

3. indicatorii de responsabilitatea socială față de mediu

Acești indicatori caracterizează întreprinderea atît din punct de vedere cantitativ cît și din cel calitativ. Printre indicatori cantitativi putem număra: rata de creștere a salariului, de fluctuație a cadrelor, de angajare la lucru a tinerilor specialiști, de creștere a nivelului de instruire a angajaților, de cheltuieli pentru asigurări sociale, cheltuielilor de susținere socială a comunității locale, cheltuielilor de protecție a mediului ambiant la profitul net, frecvența de accidente la locul de muncă, raportul de cheltuielile sociale pentru un lucrător. Indicatori calitativi sunt: Contractul colectiv de muncă, structura organizațională a politicii sociale, raportul social anual, cercetări sociologice, practici de afaceri echitabile, indicatorul calității a responsabilității sociale.

Necesitatea de a stabili un clasament al responsabilității sociale în cadrul întreprinderilor impune evaluarea oportunităților de a crea instrumente pentru diverse grupuri sociale cointeresate cu ajutorul cărora s-ar putea determina în soluționarea celor mai multe aspecte importante pentru ei. Stabilirea clasamentului responsabilității sociale a întreprinderii depinde foarte mult de relațiile de afaceri și de încrederea publicului.

3.2. Direcții și căi de îmbunătățire a responsabilității sociale

Integrarea economico-socială a Republicii Moldova în Comunitatea Europeană poate avea loc prin efectuarea în cadrul unităților economice a măsurilor concrete de asigurare a funcționării eficiente a standardelor internaționale de management al calității, de responsabilitate socială și managementul de mediu din seria ISO 9000, SA 800 și ISO 14000.

Concomitent cu efectuarea măsurilor de bază de funcționare a întreprinderilor este important de a realiza și măsuri de responsabilitate socială, orientate la o tranziție treptată de la filantropie la investiții sociale. În efectuarea acestor scopuri propunem una din metodele de sporire a responsabilității sociale în cadrul întreprinderilor din Republica Moldova pentru perioada de integrare în Comunitatea Europeană, care este adaptată după modelul cercetătorului american Curt Weeden care cuprinde șase etape și care sunt reprezentate în figura 3.1.

1. Înlocuirea abordării tradiționale a activităților filantropice din întreprindere cu un concept mai nou de responsabilitate socială a întreprinderii (RSI)

La această etapă acțiunile de responsabilitate socială a întreprinderii implică investiții sociale suplimentare care sunt reprezentate sub formă de cheltuieli de afaceri în procesul îndeplinirii misiunii, dar nu sub formă de donații pentru organizații non-profit. Aici se includ: sponsorizări, cotizații de membru, burse, credite, premii pentru cercetările și importanța marketingului social. La acțiunile de responsabilitate sociale se mai alătură și cheltuielile administrative ce includ salariul managerilor care sunt implicați în procesul de implementarea a investițiilor sociale din cadrul întreprinderii. O parte din investițiile sociale pot fi doar subvenții cu impact major, care sunt orientate spre îndeplinirea obiectivelor necesare ale comunității locale, au un efect tangibil și măsurabil și, cu siguranță, sunt legate de obiectivele de afaceri ale întreprinderii.

Alegerea domeniului pentru investiții sociale se poate face în baza experienței altor întreprinderi conexe ramurale sau teritoriale. Această opțiune este specifică și pentru țara noastră. Încercările de a afla care domeniu este mai solicitat de părțile cointeresate (parteneri, acționari, clienți, societate) sunt la o etapă inițială. În urma cercetării elaborate am putea evidenția direcțiile de investiții sociale susținute de întreprinderile autohtone. Cele mai frecvente investiții sunt orientate spre perfecționarea angajaților (59,66%), activități pentru sprijinirea comunității locale (38,65%) și sprijinirea activităților culturale, sportive etc. (41,17%)

Companiile americane au tendința de a sprijini programele de educație (inclusiv pentru angajații lor) și a programelor pentru comunitatea locală. De aici rezultă că activitatea întreprinderilor din Republica Moldova în domeniul investițiilor sociale are o direcție corectă.

2. Implicarea directă a conduceri și crearea echipei manageriale pentru acțiunile de responsabilitate socială

Toate acțiunile de responsabilitate socială nu au nici o șansă de succes dacă acestea nu sunt susținute de conducerea de vârf a întreprinderii. În condițiile când trecerea la investiții sociale sau acțiuni de responsabilitate socială se confruntă cu riscuri, doar conducătorul întreprinderii poate lua decizia de a cere de la managerii de departamente elaborarea și prezentarea programelor corespunzătoare. Cea mai mare problemă constă în faptul că nu întotdeauna există o persoană responsabilă de acțiuni de RSI, care să explice posibilitățile și avantajele programelor sociale.

Pentru aceasta este foarte importantă efectuarea unor acțiuni prin crearea echipelor manageriale și angajați executori la diferite nivele. În activitatea acestora pot să apară rezultate performante numai în cazurile când programele de îmbunătățire, inițiate de conducerea superioară, vor reflecta convingerile și interesele tuturor membrilor echipei. În acest context, întreprinderea poate înregistra îmbunătățiri fundamentale în combinarea administrării descendente și ascendente (de sus în jos și de jos în sus). Coordonarea activității echipelor respective în domeniul dezvoltării investițiilor sociale este exercitată de către unul dintre locțiitorii directorului, care este obligat să elaboreze și să pună în aplicare proiecte lunare în care să fie numite persoanele responsabile de îndeplinire.

În activitatea echipelor respective este important să se respecte următoarele cerințe ale standardelor internaționale de management al calității:

– Întocmirea organigramei detaliate a întreprinderii;

– Excluderea din organigramă a funcțiilor și responsabilităților care se dublează;

– Definirea clară a aptitudinilor și competențelor fiecărei persoane;

– Descrierea clară a responsabilităților individuale;

– Stabilirea clară a schemei de autoritate;

– Impactul pozitiv al tuturor deciziilor conducerii asupra angajaților;

– Expunerea clară a regulilor și reglementărilor întreprinderii;

– Crearea unui sistem de promovare prin idei și sugestii orientate spre atingerea performanțelor umane și economice;

– Întrunirea frecventă a ședințelor scurte, operative, care pot avea loc în timpul orelor de muncă. Abordarea problemelor „din mers”. Selectarea soluțiilor optime. Luarea deciziilor rapide;

– La ședințele din afara orelor de muncă se poate discuta într-o manieră degajată și relaxantă;

– Toate ședințele au loc cu sprijinul personal al conducerii întreprinderii;

– Procesul de instruire trebuie să-i asigure fiecărui angajat cunoașterea standardelor internaționale implementate la întreprindere ;

– De promovat instruirea reciprocă a meseriilor conexe și performanța individuală ca teme pentru îmbunătățirea proiectelor de echipă.

Conducerea trebuie conștientizeze că procesul instruirii presupune obstacole temporare, cum ar fi scăderea eficacității, a volumului de producție și creșterea costurilor cauzate de graficul de instruire. Pe termen scurt, aceste pierderi sunt recuperabile. Pe termen lung, când fiecare angajat va fi în stare să presteze munca sa, sau a colegului și să obțină rezultate performante, întreprinderea își va mări potențialul de producție și cel competitiv, adaptându-se prompt la cerințele pieții.

3. Declarația despre trecerea la activități de responsabilitate socială și abținerea de la alte programe, în cazul în care acestea nu sunt legate de investiții sociale

Această declarație poate evidenția multe clarități pentru părțile cointeresate. Angajații trebuie să știe că investițiile sociale sunt incluse în cheltuieli de afaceri și nu sunt deduse din salariile lor. În cazul în care selectarea temelor de programe sociale sunt în baza opiniei lor, este posibil ca aceste programe să fie sprijinite de angajați, inclusiv financiar. Managerii trebuie să înțeleagă la ce ne referim atunci când vorbim de investiții sociale: Ceea ce vrei să faci exact; Ceea ce ar trebui să faci și când; În ce măsură și în ce mod fiecare manager va fi încurajat prin implicarea în investițiile sociale; Vor exista sancțiuni în cazul, în care managerul nu participă la astfel de programe. Managerii ar trebui să se refere la investițiile sociale nu ca la o obligație împovărătoare, ci ca la o oportunitate unică. La întrebarea ”Cât de mult pot să sacrifice companiile pentru programele sociale?”, cercetătorii în domeniul respectiv consideră, că această sumă trebuie să constituie 2,5% din profitul neimpozitat al întreprinderilor neproducătoare și 3,5% – pentru întreprinderile producătoare. Întreprinderile producătoare se angajează să folosească pentru programele sociale numai produse calitative, luând în considerație valoarea reală a produselor pe piață.

Întreprinderilor din RM, suportând presiuni din partea autorităților locale și a organizațiilor non-profit, le este foarte greu să renunțe la acțiunile filantropice tradiționale, la care participă de mai mulți ani. Rămânând în același cadru tematic (cultură, sănătate și orfelinate), este necesar de a încerca și alte activități, de un nivel mai calitativ. De exemplu, în loc de susținea materială specifică de sprijin pentru orfelinate, ar fi bine să se organizeze un seminar pentru managerii de orfelinate și instruirea lor în atragerea de sine stătător a resurselor necesare. Având în vedere că noua politică socială va avea unele rezultate reale, apare posibilitatea de a transfera o parte din bugetul filantropic în programe inovaționale ale investițiilor sociale.

4. Elaborarea unui plan strategic și propunerea indicatorilor măsurabili pentru acțiunile de responsabilitate socială

De regulă, investițiile sociale totdeauna sunt legate de scopurile de afaceri ale întreprinderii. Pentru o astfel de legătură sunt studiate toate necesitățile părților cointeresate. Este necesar să se înțeleagă ce potențial ar putea fi stabilit în produsele sau serviciile firmei, ce beneficii noi va primi fiecare consumator.

Sunt cercetareate posibilitățile de influență asupra calității vieții (problemele comunității locale – criminalitatea, educația, sănătatea, lipsa de adăpost, cultură etc.). Se evidențiază punctele de intersecție a intereselor întreprinderii cu cele ale comunității locale. Este important de a ține cont de interesele autorităților locale, a partenerilor și a concurenților. Apoi se investighează posibilitatea fiecărui program în parte, se selectează partenerii pentru a fi puși în aplicare.

Întreprinderile susțin proiectele selectate cu toate resursele de investiție și voluntari proprii. Astfel prin programele sociale promovate întreprinderea își sporește imaginea, iar rezultatul în marketing este mult mai bun decât rezultatul de pe urma promovării sau publicității.

5. Elaborarea unui plan lunar și a sistemelor de evaluare

În mod real lucrările la efectuarea proiectelor de investiții sociale trebuie să fie similare cu activitățile de bază. Prin urmare, planul de lucru pentru investițiile sociale va fi similar cu oricare alt plan curent. De asemenea este necesar, în măsura posibilităților, de a monitoriza și evalua eficiența programelor. Evidențierea beneficiilor de afaceri în investițiile sociale și implicarea oamenilor în acțiunile de caritate se bazează pe 2 motive principale. În primul rând, este un subiect important și interesant pe care îl susțin. În al doilea rând, ei retrăiesc emoțional problema oamenilor care cer ajutor. De aici putem menționa ideea, că dacă nu sunt destule motive de implicare în acțiunile de RSI, nu trebuie de implicat. Dacă managerii se decid însă, este important să se caute o astfel de motivație de afaceri pentru a apropia acțiunile filantropice de obiectivele afacerii propriu-zise.

6. Raportul privind responsabilitatea socială a întreprinderii

Cea mai răspândită formă a rapoartelor sociale sunt rapoartele anuale. De obicei ele sunt destinate pentru publicul larg și toate părțile cointeresate. Rapoartele sociale cuprind un spectru larg al importanțelor sociale ale proiectelor. În primul rând, o declarație de scop. Multe companii declară paralel cu misiunile de investiții sociale și misiunea companiei. În al doilea rând, va fi util ca raportul să conțină o scurtă descriere a gestionării planului de investiții sociale. În calitate de variantă se poate propune planul treptat de trecere la investițiile sociale. În al treilea rând, trebuie să fie clare sursele de finanțare a programelor.

Pentru a explica publicului și tuturor părților interesate cât de multe cheltuieli se fac pentru programele sociale, nu este necesar de a arăta sursele de informații interne, de a face publice informațiile confidențiale. Dacă întreprinderea face cheltuieli de 1% din venitul impozabil pentru programele sociale, această cifră ar trebui să corespundă realității. Dacă voluntarii întreprinderii au lucrat în sumă de 100 mii lei pe an, este necesar de explicat, cum a fost evaluată ora de lucru.

Este rezonabil de a include în raportul anual o secțiune privind investițiile sociale. De ex., investițiile pentru personalul întreprinderii, siguranța la locul de muncă, dezvoltarea unui mediu concurențial etc. Participarea întreprinderii în asociații, la dezvoltarea mediului de afaceri de asemenea se consideră investiții sociale, deoarece acestea pot afecta pozitiv consumatorii și comunitatea locală. Este rezonabil să se precizeze în raportul social formele prin care se pun în aplicare programele sociale (de sponsorizare, programe de finanțare, donații, cotizații de membru, personalul de voluntariat etc.).

Vorbind despre neajunsuri care persistă în cadrul economiei noastre și nu permit o dezvoltare durabilă este constrîngerea financiară a fiecărei firme aparte, dar și lipsa unei metodologii de evaluare bine definite. Pe lînga aceasta economia noastră pînă în prezentă suferă dinn cauza impactului negativ a perioadei de tranziție spre o economie de piață. O contribuție negativă o are și neînțelegerea de către conducerea întreprinderilor a existenței legăturii dintre responsabilitatea socială cu posibilitățile de creștere a poziției pe piață, prin crearea imaginii pozitive în afaceri.

În același timp un impact negativ îl are și interpretarea specialiștilor a care subestimează beneficiile economice a conceptului de responsabilitatea socială în practică.

Necesitatea de a stabili un clasament al responsabilității sociale în cadrul întreprinderilor impune evaluarea oportunităților de a crea instrumente pentru diverse grupuri sociale cointeresate cu ajutorul cărora s-ar putea determina în soluționarea celor mai multe aspecte importante pentru ei. Stabilirea clasamentului responsabilității sociale a întreprinderii depinde foarte mult de relațiile de afaceri și de încrederea publicului.

În fine putem spune că avem un nivel insuficient al culturii de afaceri, deoarece nu este posibilă o evaluare adecvată a acțiunilor întreprinderilor și incompetența sindicatelor, pe de o parte, de a evalua situația reală, pe de altă parte, îndeplinirea obligaților sociale de către antreprenori este influențată de o intervenție slabă a statului în domeniul responsabilității sociale prin intermediul cadrului legislativ pentru a susține firmele care activează în baza principiilor responsabilității sociale.

CONCLUZII

Responsabilitatea socială a corporațiilor (CSR) s-a extins în mediul de afaceri și nu mai reprezintă apanajul doar a câtorva companii pioniere ci s-a transformat într-o necesitate pentru toate companiile multinaționale care au intrat în jocul mondializării. Piața se extinde, responsabilitățile cresc. Integrarea responsabilității sociale așa cum am văzut este un proces complex și care se desfășoară pe termen lung. Poate îmbrăca o mare varietate de forme și poate fi explorată prin noi câmpuri de acțiune adaptate specificulului fiecărei corporații și piețelor unde aceasta își desfășăară activitatea. Mediul economic se caracterizează prin transformări rapide care necesită o adaptare rapidă. În acest context managementul riscurilor și integrarea responsabilității sociale sunt esențiale pentru orice companie.

După cum am arătat, CSR nu este doar un angajament reactiv, defensif ci în primul rând proactiv. CSR devine astfel un spațiu de explorare strategică , o provocare pentru manageri , un instrument de armonizare a relației companiilor cu mediul în care își desfășoară activitatea. Pentru a eficientiza procesul de integrare a CSR în sistemele de management ale companiilor au fost propuse diverse modele manageriale care să orienteze și să faciliteze aceste demersuri voluntare ale corporațiilor. Cu toate acestea nu există un model universal pentru atingerea performanței în materie de responsabilitate socială. După cum am observat în studiul asupra companiei Lafarge, este utilă combinarea diferitelor standarde, principii directoare existente la nivel internațional cu valorile și cu specificul companiei și a unităților sale. De asemenea pentru a putea avea o imagine de ansamblu omogenă asupra demersurilor de dezvoltare durabilă/ responsabilitate socială este necesară înființarea unui departament special prin intermediul căruia să se coordoneze toate activitățile la nivel de grup și să facă posibilă cercetarea evoluției companiei, măsurarea și evaluarea performanțelor sale în materie de CSR.

Motivul alegerii companiei Lafarge pentru studiul de caz este dorința de a evidenția atât riscurile cât și oportunitățile pe care CSR le implică. În industria cimentului nu sunt deloc ușor de implementat politicile de CSR, iar rezultatul lor este vizibil doar în timp. Lafarge reprezintă un exemplu concret de integrare cu succes a CSR în management. Grupul a reușit să depășească cu mult înaintea concurenților săi abordarea clasică, defensivă a responsabilității sociale, devenind un strateg, un lider în sectorul său de activitate, atât în termeni de CSR cât și în termeni de performanță economică globală.

În contextul continuei transformări și reglementări ale CSR, dimensiunea dată de caracterul voluntar al acesteia oferă un spațiu de explorare nelimitat pentru manageri în care arta de a fi manager poate concilia utilitatea, eficacitatea și împlinirea personală, poate asigura în același timp perenitatea companiei și armonizarea relațiilor cu societatea.

Nu este neapărat vorba de a schimba lumea, ci de a avea o viziune clară pe termen lung, asupra mediului în care se înscrie corporația, de a deduce ceea ce trebuie făcut și ce nu, ceea ce trebuie asumat sau evitat pentru îmbunătățirea performanței companiei, contribuind în același timp la performanța și bunăstarea generală.

La finele investigației efectuate putem constata că întreprinzătorii din Republica Moldova continuă să interpreteze eronat conceptul de responsabilitate socială, înțelegîndu-l ca o simplă donație de bani care niciodată un va aduce profit, ci doar o simplă satisfacție morală. Cele mai importante și dezvoltate companii deja au perceput că aceasta un este doar o acțiune filantropică, aceasta este o investiție socială care cu timpul aduce mai multe avantaje decît vor fi cheltuieli. Prin elaborarea unei strategii de perfecționare și de promovare a principiilor responsabilității sociale firma își alege pentru sine un nou stil de “viață” economică.

În baza cercetărilor efectuate putem enunța următoarele recomandări, privind sporirea responsabilității sociale în cadrul întreprinderilor din Republica Moldova în contextul integrării în Comunitatea Europeană.

Conștientizarea la nivel de întreprinderi, că responsabilitățile sociale nu sunt o simplă donație de bani în cadrul unor acțiuni filantropice, aceasta fiind percepută ca fiind un stil nou de a face afaceri, integrat în cultura organizațională a întreprinderii la toate nivelele sale operaționale. Pentru realizarea acestui scop în lucrare propunem două metode de sporire a responsabilității sociale în cadrul întreprinderilor din Republica Moldova;

Realizarea proiectelor social responsabile conform principiilor promovate de către Uniunea Europeană care prevăd stabilirea obiectivelor strategice, identificarea persoanelor cointeresate și soluționarea problemelor sociale, astfel asigurând o continuitate în proiectele inițiate;

La selectarea programelor sociale întreprinderile trebuie să țină cont de interesele promovate și beneficiile întreprinderii în soluționarea problemei sociale;

Aplicarea modelului LBG în activitatea socială a întreprinderilor din Republica Moldova pentru evaluarea eficienței programelor sociale ale întreprinderii de a compara costurile programelor sociale a întreprinderii cu rezultatele și impactul lor pe termen lung asupra societății;

Pentru a fi posibil de evaluat responsabilitatea socială în cadrul întreprinderilor din Republica Moldova din cercetarea efectuată propunem o metodă de evaluare prin intermediul indicatorilor de responsabilitate social calitativi și cantitativi, ce ar asigura un sistem complex de evaluare a responsabilității sociale a întreprinderii, pentru a putea stabili un clasament în acțiunile de responsabilitate socială a întreprinderilor;

Dezvoltarea largă a consultărilor în domeniul responsabilității sociale;

Un rol important îl au instituțiile de învățământ în educarea viitorilor oameni de afaceri prin planuri de studii, cursuri predate studenților, esența și rolul responsabilității sociale în activitatea întreprinderilor.

În concluzie, putem constata în mod cert că responsabilitatea socială va continua sa aibă o ascensiune considerabilă și în anii următori, pe masură ce tot mai multe companii vor percepe CSR-ul ca pe un avantaj contribuitor atât la reputația lor, cât și în ceea ce privește implicarea angajaților în activitățile acestora, iar societatea civilă și statul se vor implica în promovarea responsabilității sociale, astfel încât aceasta să depășească abordarea de acțiune voluntară, devenind o acțiune necesară.

BIBLIOGRAFIE

ACTE LEGISLATIVE ȘI NORMATIVE

1. „Legea R.M. cu privire la antreprenoriat și întreprinderi” Nr.845-XII, din 03.01.1992. Monitorul Parlamentului Nr. 2 din 28.02.1994

2. Legea privind înregistrarea de stat a persoanelor juridice și a întreprinzătorilor individuali nr. 220-XVI din 19.10.2007 //Monitorul Oficial nr.184-187/711 din 30.11.2007

3. Legea privind societățile pe acțiuni nr. 1134-XIII din 02.04.97//Monitorul Oficial 38-39/332, 12.06.1997 cu modificări intrate în vigoare la 01.01.2008

II. CĂRȚI, MANUALE, MONOGRAFII

4. Milton Friedman, “The Social Responsibility of Business Is to Increase its Profits, The New York Times Magazine, September 13, 1970

5. Ionescu Gh. Gh., Vădăsan I., Etica afacerilor, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2005

6. Oprea L. Responsabilitatea Socială Corporativă, București: Tritonic, 2005

7. Lilia Covaș, Aurelia Braguță; red. Maria Năstase, Responasibilatea socială: aspecte practice-; design: Ivesa Grup – Ch.: S.n., 2009

8. Buciușcan Silvia, Responsabilitatea socială a organizațiilor pe planul Comunității Europene,

9. Simpozionul Internațional al Tinerilor Cercetători din 18-19 aprilie, 2008, Ediția a VI-a, Volumul I, Chișinău, ASEM, 2008

10. Bagnoli M., Watts S.G., Selling to Socially Responsible Consumers: Competition and the private profision of public goods, 2003

11. Munteanu V., Ștefea P., Pantea I..M., Beneficiile responsabilității sociale a companiilor, în Vol. Sesiunii de Comunicări Științifice „Ziua Economistului”, Reșița, 2004

12. “The Social Responsibility of Business Is to Increase its profits”, New York Times Magazine, 13 septembrie1970

13. Donaldson T. Constructing a social contract for business, in Donaldson T. and Verjane P. (eds), Ethical Issues in Business, Prentice Hall, Englewood Cliffs, NJ, 1983

14. Epstein E. 1987. The corporate social policy process and the process of corporate governance, American Business Law Journal, vol. 25

15. Wood D. 1991. Corporate Social Performance Revisited, Academy of Management Review, vol. 16, no. 4

16. REYNOLDS S.J., SCHULTZ F.C., HEKMAN D.R. 2006. Stakeholder Theory and Managerial Decision-Making: Constraints and Implications of Balancing Stakeholder Interest, Journal of Business Ethics, vol. 64, no. 3

17. Donaldson T. Constructing a social contract for business, in Donaldson T. and Verjane P. (eds), Ethical Issues in Business, Prentice Hall, Englewood Cliffs, NJ, 1983

18. TUZZOLINO F., ARMANDI B. 198. A need – hierarchy framework for assessing corporate social responsibility, Academy of Management Review, vol. 6, no. 1

19. Благов Ю. Е. «Концепция корпоративной социальной ответственности и стратегическое управление», Российский журнал менеджмента, №3, 2004

20. Munteanu V., Ștefea P., Pantea I..M., Beneficiile responsabilității sociale a companiilor, în Vol. Sesiunii de Comunicări Științifice „Ziua Economistului”, Reșița, 2004

21. Pantea I. M., Analiza strategică. Abordare metodologică, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2007

22. McWilliams A., Siegel D., Corporate social responsibility: a theory of the firm perspective, Academy of Management Review, No.26, 2001

23. Covaș L. „Cultura afacerilor”, Chișinău, ASEM, 2004

24. Vladimir Balanuță Analiza rezultatelor financiare ale intreprinderii prin prisma evaluarii cantitative si calitative / A.S.E.M. -2008

25. Țiriulnicov N., Paladi V., Gavriliuc L., Chirilov N., Furtună D. Analiza rapoartelor financiare. Instrumente, metode, procedee și tehnici de apreciere a informației contabil-financiare în procesul decizional. Chișinău, ASEM, Tipografia Centrală, 2004

III. RESURSE WEB

28. http://www.hidromash.md/, accesat la 02.04.2015

29. www.csrquest.net, accesat la 20.04.2015

30. www.novethic.fr, Les etudes RSE, accesat la 13.03.2015

31. http://www.europarl.europa.eu, accesat la 01.05.2015

BIBLIOGRAFIE

ACTE LEGISLATIVE ȘI NORMATIVE

1. „Legea R.M. cu privire la antreprenoriat și întreprinderi” Nr.845-XII, din 03.01.1992. Monitorul Parlamentului Nr. 2 din 28.02.1994

2. Legea privind înregistrarea de stat a persoanelor juridice și a întreprinzătorilor individuali nr. 220-XVI din 19.10.2007 //Monitorul Oficial nr.184-187/711 din 30.11.2007

3. Legea privind societățile pe acțiuni nr. 1134-XIII din 02.04.97//Monitorul Oficial 38-39/332, 12.06.1997 cu modificări intrate în vigoare la 01.01.2008

II. CĂRȚI, MANUALE, MONOGRAFII

4. Milton Friedman, “The Social Responsibility of Business Is to Increase its Profits, The New York Times Magazine, September 13, 1970

5. Ionescu Gh. Gh., Vădăsan I., Etica afacerilor, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2005

6. Oprea L. Responsabilitatea Socială Corporativă, București: Tritonic, 2005

7. Lilia Covaș, Aurelia Braguță; red. Maria Năstase, Responasibilatea socială: aspecte practice-; design: Ivesa Grup – Ch.: S.n., 2009

8. Buciușcan Silvia, Responsabilitatea socială a organizațiilor pe planul Comunității Europene,

9. Simpozionul Internațional al Tinerilor Cercetători din 18-19 aprilie, 2008, Ediția a VI-a, Volumul I, Chișinău, ASEM, 2008

10. Bagnoli M., Watts S.G., Selling to Socially Responsible Consumers: Competition and the private profision of public goods, 2003

11. Munteanu V., Ștefea P., Pantea I..M., Beneficiile responsabilității sociale a companiilor, în Vol. Sesiunii de Comunicări Științifice „Ziua Economistului”, Reșița, 2004

12. “The Social Responsibility of Business Is to Increase its profits”, New York Times Magazine, 13 septembrie1970

13. Donaldson T. Constructing a social contract for business, in Donaldson T. and Verjane P. (eds), Ethical Issues in Business, Prentice Hall, Englewood Cliffs, NJ, 1983

14. Epstein E. 1987. The corporate social policy process and the process of corporate governance, American Business Law Journal, vol. 25

15. Wood D. 1991. Corporate Social Performance Revisited, Academy of Management Review, vol. 16, no. 4

16. REYNOLDS S.J., SCHULTZ F.C., HEKMAN D.R. 2006. Stakeholder Theory and Managerial Decision-Making: Constraints and Implications of Balancing Stakeholder Interest, Journal of Business Ethics, vol. 64, no. 3

17. Donaldson T. Constructing a social contract for business, in Donaldson T. and Verjane P. (eds), Ethical Issues in Business, Prentice Hall, Englewood Cliffs, NJ, 1983

18. TUZZOLINO F., ARMANDI B. 198. A need – hierarchy framework for assessing corporate social responsibility, Academy of Management Review, vol. 6, no. 1

19. Благов Ю. Е. «Концепция корпоративной социальной ответственности и стратегическое управление», Российский журнал менеджмента, №3, 2004

20. Munteanu V., Ștefea P., Pantea I..M., Beneficiile responsabilității sociale a companiilor, în Vol. Sesiunii de Comunicări Științifice „Ziua Economistului”, Reșița, 2004

21. Pantea I. M., Analiza strategică. Abordare metodologică, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2007

22. McWilliams A., Siegel D., Corporate social responsibility: a theory of the firm perspective, Academy of Management Review, No.26, 2001

23. Covaș L. „Cultura afacerilor”, Chișinău, ASEM, 2004

24. Vladimir Balanuță Analiza rezultatelor financiare ale intreprinderii prin prisma evaluarii cantitative si calitative / A.S.E.M. -2008

25. Țiriulnicov N., Paladi V., Gavriliuc L., Chirilov N., Furtună D. Analiza rapoartelor financiare. Instrumente, metode, procedee și tehnici de apreciere a informației contabil-financiare în procesul decizional. Chișinău, ASEM, Tipografia Centrală, 2004

III. RESURSE WEB

28. http://www.hidromash.md/, accesat la 02.04.2015

29. www.csrquest.net, accesat la 20.04.2015

30. www.novethic.fr, Les etudes RSE, accesat la 13.03.2015

31. http://www.europarl.europa.eu, accesat la 01.05.2015