Respectarea Obligatiei de Organizare Si Tinere a Contabilitatii

Cuprins

Introducere

1. Noțiunea și categoriile de obligații profesionale

1.1 Particularități ale activității comerciale

Categoriile de obligații profesionale

2. Organizarea și ținerea contabilității

Funcțiile organizării și ținere a contabilității

Principiile organizării și ținere a contabilității

3. Contabilitatea patrimoniulu

3.1 Organizarea contabilitații patrimoniului

3.2 Obiectul contabilității

Modalitățile de ținere a contabilității

4. Registrele de contabilitate

Tipuri de registre

Înregistrările în registrele contabile

Păstrarea și arhivarea registrelor contabile

Reconstituirea registrelor contabile

Situațiile financiare anuale

Ce sunt situațiile financiare anuale

Elaborarea situațiilor financiare anuale

Depunerea situațiilor financiare anuale

Publicarea situațiilor financiare

Informarea și păstrarea situațiile financiare anuale

Sancțiuni pentru nerespectarea obligației de organizare și ținere a contabilității

Forme de răspundere pentru nerespectarea obligației de a organiza și ține contabilitatea

Răspunderea contravențională

Răspunderea penală

Studiu de caz privind respectarea obligației de organizare și ținere a contabilității

Introducere

De-a lungul timpului activitatea comercială a cunoscut o evoluție dinamică și complexă, ajungând să primeze interesului privat,interesând puterea statală și interesul public deoarece este purtătoare de taxe și impozite, iar, pe de altă parte, comerciantul trebuie să respecte regulile oneste ale comerțului și regulilor privind protecția consumatorilor.

Pentru a îndeplini și respecta aceste cerințe, de la începutul raporturilor comerciale, comercianții au avut obligația de a ține o evidență a operațiunilor pe care le efectuează. În comerț, aceasta obligație este reprezentată prin organizarea și ținerea contabilității activității comerciale, adică prin înregistrarea în registrele contabile.

Contabilitatea reprezintă o activitate ce are ca specific cunoașterea în orice moment a situației patrimoniale, deoarece aceasta are funcție de măsurare și evaluare, exercitând controlul elementelor patrimoniale ( active, datorii,creanțe și capitaluri proprii ) și analizând rezultatele ce decurg din activitatea persoanelor juridice și fizice. Scopul acesteia este reprezentat, în parte de asigurarea înregistrării și prelucrării cronologice ale operațiunilor, precum și publicarea informațiilor cu privire la situația și performanța financiară, pentru o bună cunoaștere a situației ecvonomice.

Evidența organizării și conducerii contabilității are urmatoarea importanță:
– permite cunoașterea informațiilor necesare, ce stau baza luării măsurilor pentru activitatea viitoare ;
– permite aplicarea legislației în domeniu;
-permite cunoașterea în totalitate a activității desfășurate.
-permite luarea deciziilor și elaborarea programului de activitate comercială pentru viitor.

Pentru a exercita o activite comercială, sunt impuse anumite condiții pentru favorizarea unui cadru juridic potrivit. Pentru a realize această premiză, legea instituie anumite obligații pentru persoanele care desfășoară activitatea comercială ca și profesie, adică a comercianților. Deoarece aceste obligațiuni sunt corelate cuexercitarea profesiei comerciale, ele sunt denumite obligații profesionale ale comercianților. Prin existența acestor obligații profesionale ale comercianților se urmărește apărarea intereselor  publice, în special, creditul comercial, dar și protejarea intereselor terților și ale comercianților.

Societătile comerciale,societățile-companiile naționale, regiile autonome, institutele naționale de cercetare-dezvoltare, societățiile cooperatiste si celelelalte persoane juridice au obligația de a organiza și de a conduce contabilitatea proprie, respectiv contabilitatea financiară și cea de gestiune în funcție de specificul activității. O astfel de obligație o au și instituțiilor publice , asociațiilor și celorlalte persoane juridice cu sau fără scop lucrativ, precum și persoanelor fizice autorizate care desfășoară activități producătoare de venituri.

Instituirea obligației de organizare și conducere a contabilitătii a fost facută pentru a proteja unele interese generale, și anume:

-cunoașterea situației patrimoniale naționale;

-stabilirea obligațiilor fiscale;

-cunoașterea mersului afacerii;

-evidența patrimoniului.

1.Noțiunea și categoriile de obligații profesionale

Particularități ale activității comerciale

Încă din cele mai vechi timpuri, necesitățile individuale și comune ale societății sunt asigurate, pe deplin sau parțial, prin schimbul nemijlocit de bunuri, servicii și informații liber disponibile pe piață. Acest domeniu,deosebit de important în cadrul sferei de aplicare, cercetare și activitate a contabilității, îl constituie comerțul, respectiv activitatea de intermediere a schimbului de mărfuri prin întreprinderile comerciale.

Activitatea comercială reprezintă acea activitate economică desfășurată de persoane fizice sau juridice, ce constă în cumpararea și vânzarea mărgurilor, fabricarea, comercializarea produselor, organizarea consumului și prestarea de servicii.

Activitatea comercială este desfășurată de către agenții economici care au statut de intermediari între consumatori și producători. Comerțul, ca parte componentă a sectorului terțiar al economiei, poate fi definit ca un ansamblu de activități prin care este asigurată fluctuația marfă/bani între producție și consum.

Esența activității comerciale este impusă prin activitatea continuă de cumpărare și revânzare a mărfurilor,cu scopul de a obține profit.

Organizarea contabilității patrimoniului are în vedere, în principal, evidența activelor pe termen lung, a capitalului propriu și a datoriilor. Specificul acestui domeniu ține de structura și componența stocurilor, precum și de organizarea vânzării mărfurilor.

În totalitatea operațiunilor și fenomenelor economice efectuate de unitațile comerciale, prevalează producerea de bunuri, prestarea de servicii și comercializarea de bunuri. În aceste relații intră profesioniștii comercianți, persoanele fizice necomercianși sau consumatorii.

Având în vedere faptul că, scopul activitatii comercianților este realizarea și împărțirea profitului, aceasta este supusă unor obligații fiscale.

1.2. Categoriile de obligații profesionale

Statutul comerciantului și specificul activității comerciale, impun comercianților unele obligații profesionale. Acestea au la bază existența unor anumite norme juridice, create pentru protejarea unor interese generale ale societății, ale comercianților și ale celor care intră în relații cu aceștia.

Principalele obligații profesionale ale comercianților sunt:

-obligația de publicitate prin registrul comerțului;

-obligația de exercitare a comerțului în limitele concurenței loiale;

-obligația de exercitare a comerțului cu respectarea drepturilor și intereselor legitime ale consumatorilor;

-obligația de organizare și conducere a contabilității.

Obligația de publicitate în registrul comerțului

Înainte de începerea unei activități comerciale, atât persoanele fizice au obligația profesională de a efectua înmatricularea societății în registrul comerțului, iar în cursul exercitării și la încetarea comerțului sau a activității respective, să solicite înscrierea mențiunilor referitoare la actele și faptele a căror înregistrare este necesară potrivit dispozițiilor legale în același registru a mențiunilor privind.

Modalitățiile prin care se realizează publicitatea sunt: registrul comerțului, cartea funciară și Arhiva electronic de Garanții Reale Mobiliare.

Scopul publicității prin registrul comerțului este constituit de opozabilitatea mențiunilor înregistrate fața de terți , precum și de constituirea unei evidențe a comercianților cu privire la principalele aspecte ce țin atât de persoana comerciantului, cât și de activitatea comercială desfășurată, de ocrotirea intereselor generale ale societății prin intermediul registrului comerțului, adică prin existența unei baze de date necesare cunoașterii comercianților, a actelor și faptelor lor.

Protecția actelor de concurență neloială, precum și a drepturilor și libertăților fundamentale este asigurată, în principal prin înregistrările cu privire la firmă și emblemă din registrul comerțului

Sunt supuse înregistrării in registrul comerțului: persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale, întreprinderile familiale, societățile comerciale, companiile naționale și societățiile naționale, regiile autonome, grupurile de interes economic, societățiile cooperative, organizațiile cooperatiste, societățiile europene, societățiile cooperative europene, grupurile europene de interes economic cu sediul principal în România, alte persoane fizice și juridice prevăzute de lege.

Toate aceste entități au obligația să se înmatriculeze în registrul comerțului în momentul constituirii, sau în momentul începerii comerțului, precum și să înregistreze mențiunile prevăzute de lege pe parcursul exercitării comerțului.

Înmatricularea și autorizarea funcționării este reglementată diferit în funcție de calitatea pe care o are comerciantul, respectiv persoană fizică sau juridică.

Obligația de exercitare a comerțului în limitele concurenței loiale

În momentul exercitării unei activități comerciale, comercianții au obligația de a nu recurge la mijloace frauduloase în scopul menținerii sau atragerii clientelei noi.

Având în vedere faptul că, concurența are un impact și o importanță deosebit de mare, este necesară existența unui cadru juridic corespunzător.

Cadrul juridic ce reglementează domeniul concurenței stabilește, în principal, limitele în care trebuie să se manifeste concurența, precum și sancțiunile aplicate în situația în care aceste limite sunt depășite.

Desfășurarea activității comerciale în condiții normale face ca fiecare comerciant să aibă obligația de a acționa pentru atragerea clientelei, în limitele unei concurențe licite, respectând, în același timp, legea.

Practicile concurențiale pot obstrucționa exercitarea comerțului.În acest sens, orice fel de înțelegeri facute ce au ca scop restrângerea concurenței,sunt interzise, și anume, cele care :

a) stabilesc condițiile de tranzacționare, direct sau indirect;

b) limitează activitatea de producție și comercializare;

c) împart piețele sau sursele de aprovizionare;

d)prin aplicarea condițiilor inegale la aceleași tipuri de prestații, duc la dezavantajarea concurențială a celorlalți parteneri;

e) condiționează încheierea contractelor de acceptarea unor prestații suplimentare care nu au legătură cu obiectul acestor contracte;

f) participă cu oferte trucate la licitații;

g) limitează libertatea exercitării concurenței de către alte întreprinderi, precum și înțelegerile de a nu cumpăra de la sau de a nu vinde către anumite întreprinderi fără o justificare rezonabilă.

Fac excepție de la această regulă, acele înțelegeri sau categorii de decizii luate de asociații unei întreprinderi, precum și practicile concertate, în situațiile în care acestea indeplinesc în mod cumulativ următoarele condiții:

-ajută la îmbunătățirea producției, distribuției, promovarea progresului economic și tehnic, ducând la asigurarea unui avantaj pentru parțile ce au luat parte la înțelegere;

– impun întreprinderilor în cauză doar acele restricții fără de care nu se poate ajunge la atingerea acestor obiective;

– nu oferă întreprinderilor posibilitatea de a elimina concurența produselor în cauză.

Încălcarea dispozițiilor privind practicile anticoncurențiale, atrage răspunderea civilă, penală sau contravențională.

Obligația de exercitare a comerțului cu respectarea drepturilor și intereselor legitime ale consumatorilor

În activitatea lor comercială, comercianții întră în raporturi cu consumatorii, fapt ce duce la obligația acestora de a-și exercita activitatea comercială, respectând în acelși timp drepturile și interesele legitime ale acestora. Protecția consumatorului în relați de la sau de a nu vinde către anumite întreprinderi fără o justificare rezonabilă.

Fac excepție de la această regulă, acele înțelegeri sau categorii de decizii luate de asociații unei întreprinderi, precum și practicile concertate, în situațiile în care acestea indeplinesc în mod cumulativ următoarele condiții:

-ajută la îmbunătățirea producției, distribuției, promovarea progresului economic și tehnic, ducând la asigurarea unui avantaj pentru parțile ce au luat parte la înțelegere;

– impun întreprinderilor în cauză doar acele restricții fără de care nu se poate ajunge la atingerea acestor obiective;

– nu oferă întreprinderilor posibilitatea de a elimina concurența produselor în cauză.

Încălcarea dispozițiilor privind practicile anticoncurențiale, atrage răspunderea civilă, penală sau contravențională.

Obligația de exercitare a comerțului cu respectarea drepturilor și intereselor legitime ale consumatorilor

În activitatea lor comercială, comercianții întră în raporturi cu consumatorii, fapt ce duce la obligația acestora de a-și exercita activitatea comercială, respectând în acelși timp drepturile și interesele legitime ale acestora. Protecția consumatorului în relațiile cu comercianții are în vedere calitatea mărfurilor și serviciilor, protecția vieții și sănătății consumatorului, precum și corectitudinea comerciantului în relațiile cu acesta.

Operatorii economici au obligația de a pune pe piață numai produse sigure, care corespund caracteristicilor declarate.

Obligația profesională a comerciantului de exercitare a comerțului cu respectarea drepturilor și libertăților legitime ale consumatorilor are în vedere protejarea unor interese generale, și anume, o mai bună funcționare a pieței, precum și a unor interese particulare privind asigurarea unui nivel înalt de protecție a consumatorilor.

Obligațiile pe care comercianții le au in raporturile juridice cu consumatorii sunt:

obligația de a nu stipula clauze abuzive în contractele cu consumatorii;

obligația de a nu folosi practici comerciale incorecte;

obligații specifice, în considerarea celor trei calități ( de producător, distribuitor, prestator de servicii ) în care poate acționa un comerciant în raporturile juridice cu consumatorii.

Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor este structura instituțională de specialitate, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului care coordonează și realizează politica Guvernului în domeniul dreptului de protectie a consumatorului.

Încălcarea obligației de exercitare a comerțului cu respectarea drepturilor si libertăților consumatorului , poate atrage, raspunderea civilă ,contravențională sau penală.

Sancțiunile specifice pentru fiecare tip de răspundere sunt: obligarea la plata unor daune în cazul antrenării răspunderii civile, amenda contravențională, respectiv amenda penală sau închisoarea.

Obligația de organizare și conducere a contabilității

Pentru asigurarea unei bune organizări și desfășurari ale activității comerciale, ca și pentru a avea în permanență o oglindă a întregii activități desfășurate, precum și un control asupra acesteia, comercianții sunt obligați să țină anumite registre comerciale sau de contabilitate, cu respectarea dispozițiilor legii.

2. Organizarea și ținerea contabilității

Scopul organizării și ținerii contabilității este determinat de funcțiile și importanța acesteia, pentru societate, în general și pentru comercianți, în special.

2.1. Funcțiile evidenței contabile

Funcțiile organizării și conducerii contabilității sunt:

-funcția de informare și adoptare a deciziilor;

-funcția de control și stabilire a obligațiilor fiscal;

-funcția de măsurare, evaluare, cunoaștere, gestiune și control;

-funcția de înregistrare cronologică și sistematică și de prelucrare și păstrare a informațiilor financiare;

-funcția de bază de date pentru elaborarea situațiilor financiare.

Funcția de informare  reprezintă funcția de bază a contabilității constând în culegerea, prelucrarea și furnizarea informației privind fenomenele și activitățile economice ce au loc la întreprindere. Baza activității comerciale este reprezentată de informația furnizată de contabilitate, folosită pentru a planifica și pentru a elabora strategii și tactici privind activitatea economico-financiară.

Pentru ca informația furnizată de contabilitate să fie utilă, ea trebuie să corespundă anumitor cerințe , și anume:

. autenticitatea – informația prezentată trebuie fie ușor de controlat, având character de veridicitate;

neutralitatea – informația furnizată de contabilitate trebuie să prezinte cu obliectivitate fenomenele și procesele din societate, indiferent de natura intereselor unor grupe de persoane;

importanța (esențialitatea) orice informație trebuie să prezinte putere de influență în procesul de luare a deciziilor;

oportunitatea –prezentarea informațiilor trebuie făcută fără nici un fel de întârziere, la momentul potrivit;

verificabilitatea – posibilitatea de a verifica informația;

comparabilitatea – posibilitatea de a compara informația în timp (raportându-se la altă perioadă de gestiune) și spațiu ( raportându-se la indicatorii altei societăți) ;

claritatea – utilizatorii trebuie să aibă posibilitatea de a înțelege în mod usor informația prezentată de contabilitate, fără a depune mari eforturi.

Funcția de control și stabilire a obligațiilor fiscale – este legată de prima funcție și constă în verificarea modului de păstrare și utilizare a resurselor întreprinderii, prin condițiile asigurate prin datele înregistrate pentru exercitarea controlului asupra legalității operațiunilor, precum și pentru stabilirea obligațiilor fiscale pe baza datelor înregistrate, de către organelle fiscale.

Funcția de măsurare, evaluare, cunoaștere, gestiunea și control se realizează prin intermediul înregistrării datelor în registrele de contabilitate, cu privire la activele, datoriile și capitalurile proprii, precum și la rezultatele obținute în activitatea comercială.

Funcția de înregistrare cronologică se exprimă prin datele înregistrate în registrele de contabilitate cu privire la poziția si performanțele financiare, fluxurile financiare interne ale întreprinderii, precum și prin relațiile cu alte persoane.

Funcția de bază de date pentru elaborarea situațiilor financiare se exprimă prin baza de date existent în registrele de contabilitate, acestea reprezentând elemental fundamental de elaborare a situațiilor financiare ale comerciantului, dar și pentru stabilirea patrimoniului național sau a bilanțului național.

2.2. Principiile organizării și conducerii contabilității

Contabilitatea oricărei entități cu personalitate juridică funcționează după anumite principii și reguli contabile care își au originea în convenția evaluării, iar regula de fier a contabilității este exprimarea monetară.

Principiile contabile conțin un ansamblu de reguli de conduită economice, ce măresc importanța acesteia amplificând noțiunea de evaluare de la bunuri și relații financiare la evaluarea potențialului, evaluarea performanțelor, evaluarea perspectivelor ,și numai în această accepțiune lărgită prevederea din I.A.S. nr. 1 cum că analiza posturilor bilanțiere cuprinse în situațiile financiare anuale sau trimestriale au la bază existența unor principii puternic conturate

Principiile de organizare și conducere a contabilității sunt:

-principiul ținerii contabilității în limba română;

-principiul ținerii contabilității, fie în partidă simpla, fie în partidă dublă;

-principiul înregistrării cronologice și sistematice a datelor în contabilitate;

-principiul înregistrării în contabilitate a bunurilor mobile și imobile la valoarea de achiziție, de producție sau la prețul pieței, iar a creanțelor ți datoriilor la valoarea nominală;

Contabilitatea este ținută în limba română și în moneda natională.

În cazul operațiunilor efectuate în valută, contabilitatea este ținută atât în moneda națională, cât și în valută.

Contabilitatea se ține fie în partidă simpla, fie în partidă dublă. Comercianții persoane juridice trebuie să țină contabilitatea în partidă dublă, iar persoanele fizice autorizate și întreprinderile familiale și întreprinderile individuale au obligația de a ține contabilitatea în partidă simpla.

Prin ordinul ministrului finanțelor publice sunt stabilite categoriile persoanele care pot ține contabilitatea în partidă simplă.

Principiul înregistrării cronologice și sistematice presupune ca înregistrarea operațiunilor economico-financiare determinate de creșterea patrimoniului să fie consemnate atât în ordine cronologică în cadrul jurnalelor cât și sistematic în cadrul conturilor.Înregistrarea cronologică este folosită pentru ca erorile și operațiunile contabile să poată fi mai ușor identificate, având în vedere ordinea în care au avut loc operațiunile cu ajutorul unui registru denumit jurnal. Pentru evidențierea fiecărei operațiuni se întocmește câte un articol de jurnal separat, iar procesul de înregistrare a tranzacțiilor se numește jurnalizare sau înregistrare cronologică.

Bunurile mobile și immobile sunt înregistrează în contabilitate la cost de achiziție, producție sau al prețul pieței, iar creanțele și datoriile la valoarea lor nominală.

Inventarierea este un procedeu de verificare faptică, cantitativă și valorică, sau numai valorică, la o anumită dată a existenței și stării mijloacelor economice, a creanțelor și datoriilor unei unități patrimoniale.

Inventarierea elementelor de activ și de pasiv reprezintă ansamblul operațiunilor prin care se constată existența tuturor elementelor respective, cantitativ – valoric sau numai valoric, după caz la data la care aceasta se efectuează.

Inventarierea reprezintă un procedeu complex, ce include un ansamblu de operații, ce au ca scop principal stabilirea situației reale a patrimoniului fiecărei unități, cuprinzând toate elementele patrimoniale, precum și bunurile deținute cu orice titlu aparținând altor persoane juridice sau fizice.

Comercianții au obligația inventarierii generale a patrimoniului, cel puțin o dată la începutul exercițiului financiar, precum și în cazul fuziunii, divizării sau lichidării, sau în alte situații. Rezultatele acestor inventarieri se consemnează în contabilitate.

2.3 Contabilitatea patrimoniului

2.3.1 Organizarea contabilitații patrimoniului

Orice entitate persoană juridică, poate funcționa doar împreună cu propria contabilitate, aceasta fiind o cerință obiectivă a gestiunii financiare, ordinea și disciplina fiind cerințe ale legii, dar și ale propriului statut.

Tocmai de aceea „ administratorului, ordonatorului de credite, sau altei persoane însărcinate cu gestionarea patrimoniului îi revine răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității”.

Administratorului, ordonatorului de credite, sau altei persoane însărcinate cu gestionarea patrimoniului îi revine răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității.

Persoanele juridice organizează și realizează contabilitatea, de regulă, în compartimente distincte, conduse de către directorul economic (financiar), contabilul șef sau altă persoană împuternicită să îndeplinească această funcție.

Aceste persoane trebuie să aibă studii economice superioare . Acestea răspund, împreună cu personalul din subordine, de organizarea și conducerea contabilității, în condițiile legii.

În cazul comerciantului persoană fizică, organizarea și conducerea contabilității poate fi ținută pe bază de contracte sau convenții civile de persoane fizice care au studii economice superioare.

În cazul comerciantului persoană juridică, responsabilitatea organizării și ținerii contabilității revine administratorului, ori altei persoane împuternicite care are obligația gestionării entității respective.

Compartimentul financiar-contabil reprezintă o ”structură organizatorică în cadrul instituției publice, în care este organizată execuția bugetară (serviciu, birou, compartiment)”. Șeful compartimentului financiar-contabil este persoana care ocupă funcția de conducere a compartimentului financiar-contabil ,acesta răspunzând de activitatea de încasare a veniturilor și de plată a cheltuielilor sau, după caz, sau de una dintre persoanele care îndeplinește aceste atribuții în cadrul unei instituții publice care nu are în structura sa un compartiment financiar-contabil sau persoana care îndeplinește aceste atribuții pe bază de contract, în condițiile legii.

Contabilitatea poate fi organizată și condusă pe bază de contracte de prestări de servicii și de alte persoane juridice autorizate sau de persoane fizice care au calitatea de expert contabil, respectiv contabil autorizat, care răspund potrivit legii.

Instituțiile publice la care contabilitatea nu este organizată în compartimente distincte sau care nu au personal încadrat cu contract individual de muncă, potrivit legii, pot încheia contracte de prestări de servicii, pentru conducerea contabilității și întocmirea situațiilor financiare trimestriale și anuale, cu societăți comerciale de expertiză contabilă sau cu persoane fizice autorizate, conform legii. Încheierea contractelor se face cu respectarea reglementărilor privind achizițiile publice de bunuri și servicii. Plata serviciilor respective se face din fonduri publice cu această destinație.

În acest scop, persoanele care răspund de organizarea și conducerea contabilității trebuie să asigure, potrivit legii, condițiile necesare pentru întocmirea documentelor justificative privind operațiunile economice, organizarea și conducerea corectă și la zi a contabilității, organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de activ și de pasiv, precum și valorificarea rezultatelor acesteia, respectarea regulilor de întocmire a situațiilor financiare, depunerea la termen a acestora la organele în drept, păstrarea documentelor justificative, a registrelor și situațiilor financiare, organizarea contabilității de gestiune adaptate la specificul persoanei juridice.

Contabilitatea se ține în limba română și în moneda națională. Contabilitatea operațiunilor efectuate în valută se ține atât în moneda națională, cât și în valută, potrivit reglementărilor elaborate în acest sens.

2.3.2 Obiectul contabilității

Contabilitatea fiind o disciplină științifică aceasta îsi definește, prin vocația saconținutul obiectului ei de studiu, metoda de cercetare și poziția sa în cadrul sistemului științelor economice.

Obiectivele urmărite de sistemul contabil sunt:

1. furnizarea informațiilor necesare elaborării planurilor, programelor și strategiilor.

2. verificarea controlului valoric al activităților desfășurate, prin înregistrarea lor;

3. asigurarea, prin înregistrarea existentelor si mișcărilor elementelor patrimoniale, a integrității patrimoniului;

4. furnizarea informațiilor în scopul întocmirii documentelor de sinteză contabilă, pentru a asigura reflectarea fidelă a patrimoniului economic în scopul utilizării lor în fundamentarea deciziilor economice.

Obiectul contabilității il constituie “reflectarea în expresie bănească a patrimoniului aflat în gestiunea agenților economici a mișcării și transformării lui ca urmare a operațiilor economice și a rezultatelor obținute” .

2.3.3 Modalitățile de ținere a contabilității

Având în vedere faptul că, economia unei tări nu poate funcționa fără contabilitate, aceasta reprezentând, chiar și cu toate progresele aduse în domeniul tehnologiei, cea mai exactă formă de evidență.

Nu este preconizat, nici în viitorul apropiat și nici în prezent, un alt mijloc de înlocuire a contabilității la nivelul agenților comerciali.

Deciziile managerului, nu pot avea alt fundament, decât cel oferit de informațiile contabile. Acesta trebuie sa se folosească de contabilitatea modernă, considerată un tablou de bord cu multiple cadrane.

Având în vedere progresul economic, evoluția tehnicii de înregistrare și prelucrare a informației, precum și necesitatea crescândă de informații la nivelul agenților comerciali, funcțiile și sfera contabilității trece prin modificari succesive și importante.

Cerințele de dezvoltare ale activității comerciale au dus la necesitatea, ca și contabilitatea să fie în permanență impulsionata de a evolua.

Modalitățiile de ținere a contabilității patrimoniului sunt:

– contabilitatea imobilizărilor;

– contabilitatea veniturilor;

– contabilitatea cheltuielilor;

– contabilitatea clienților,furnizorilor,creanțelor;

– contabilitatea acțiunilor emise,titlurilor,vărsămintelor efectuate în contul capitalului subscris.

Contabilitatea imobilizărilor se ține pe categorii de mijloace fixe și pe fiecare obiect de activitate.Imobilizările sunt mijloacele fixe și financiare,bunurile mobile si bunurile imobile,stocurile și valorile.

Contabilitatea stocurilor se ține cantitativ și valoric sau numai valoric.

În ceea ce privește contabilitatea veniturilor, înregistrarea acestora se ține pe feluri de venituri,după sursa sau natura lor,iar contabilitatea cheltuielilor se ține pe feluri de cheltuieli,dupa natura sau destinație.

Contabilitatea clienților și furnizorilor, a creanțelor și obligațiilor se ține pe categorii, precum și pe fiecare persoana fizică sau juridică.

Titlurile constituite ca venit la capitalul subscris, precum și valoarea acțiunilor emise și răscumpărate sunt reflectate în mod diferit în contabilitate.

3.Registrele de contabilitate

3.1 Tipurile de registre de contabilitate

Potrivit Legii contabilitatii, principalele registre ce se folosesc în contabilitate sunt: registrul-jurnal, registrul-inventar , cartea mare.

Înregistrarea operațiunilor patrimoniale se face cu ajutorul registrului inventar, pentru persoanele care pot organiza contabilitatea în partidă simplă, și anume persoanele juridice fără scop lucrativ.

Registrul-jurnal reprezintă documentul contabil indispensabil, în care sunt efectuate cronologic înregistrările operațiunilor economico-financiare, respectând succesiunea documentelor și a datelor de intrare,respectiv de întocmire ale acestora

Registrul-inventar este un document contabil obligatoriu în care se înregistrează toate elementele patrimoniale de activ și de pasiv, grupate conform posturilor din bilanțul contabil și în funcție de natura acestora.

Listele de inventariere, precum și documentele ce justifică conținutul posturilor din bilanțul contabil, stau la baza înscrierilor în registrul inventar a elementelor patrimoniale.

Întocmirea registrului inventar se face atat la înființarea activității, cât și la anual la închiderea exercițiului financiar, precum și pe bază de inventar faptic, la încetarea activității, sau în alte situații.

În situația inventarierii în timpul anului, în registrul inventar, sunt înregistrate soldurile existente la data inventarierii adaugandu-se intrarile și scăzând ieșirile de la data efectuării inventarierii până la data închiderii exercițiului financiar.

Registrul „cartea mare” reprezintă documentul contabil obligatoriu, în care sunt înscrise, în mod direct sau prin regrupare pe conturi corespondente, lunar, toate înregistrările consemnate în registrul inventar, pentru a fi stabilită situația fiecărui cont, anume rulajele, creditor sau debitor , precum și soldurile, inițiale sau finale.

La baza întocmirii balanței de verificare, stă registrul cartea mare, ce este întocmită de persoanele juridice fără scop lucrativ, precum și de fiecare subunitate a acesteia,cu contabilitate proprie.Înscrisurile în care sunt consemnate toate operațiunile patrimoniale la momentul efectuării acestora au calitatea de document justificativ și stau la baza înregistrărilor în contabilitate.

3.2 Înregistrările în registrele de contabilitate și utilizarea acestora

Pentru verificarea înregistrării corecte în contabilitate a operațiunilor efectuate se întocmește balanta de verificare, cel puțin la încheierea exercițiului financiar, la termenele de întocmire a situațiilor financiare, a raportărilor contabile, precum și la finele perioadei pentru care entitatea trebuie să întocmească declarația privind impozitul pe profit/venit, potrivit legii.

Înregistrările în registrele de contabilitate pot fi făcute atât manual,cât si informatizat.Registrele de contabilitate, pot fi, de asemenea, atât manuale, cât și informatizate.

Registrele de contabilitate se utilizează în strictă concordanță cu destinația acestora. Acestea trebuie sa fie ordonate și completate în mod corect, de o așa manieră încât verificarea acestora să poata fi făcută în orice moment, iar controlul și identificarea operaținilor înregistrate să poată fi făcute cu ușurință.

3.3 Păstrarea și arhivarea registrelor de contabilitate

Persoanele care conduc și organizează contabilitatea au obligatia să pastreze în arhiva lor registrele de contabilitate și documentele justificative care au stat la baza evidențierii operațiunilor economic-financiare în contabilitate.
Termenul de păstrare a Registrului-jurnal de încasări și plăți și a Registrului-inventar este de 10 ani. 
Documentele justificative utilizate de persoanele care conduc contabilitatea se păstreaza pe o perioada de 5 ani, fac excepție de la acest termen statele de salarii care se pastrează 50 de ani. 
În cazul bunurilor cu o durata mai mare de utilizare ,documentele care atestă proveniența acestora, sunt păstrate pe perioada de utilizare a bunurilor.
Arhivarea documentelor financiar-contabile trebuie realizată respectând următoarele reguli:

– dosarele în care sunt grupate documentele, sunt numerotate;

-gruparea este făcută în mod sistematic și cronologic, pe ani ;

-spațiile unde sunt păstrate dosarele cu documentele financiar contabile sunt special amenajate și asigurate pentru a preveni degradarea, distrugerea sau sustragerea documentelor, acestea fiind dotate și cu mijloace de prevenire a incendiilor.
Arhivarea electronică a documentelor financiar-contabile se face cu respectarea condițiilor prevăzute de Normele metodologice de întocmire și utilizare a documentelor financiar-contabile.

În cazul încetării activității contribuabilului, documentele se predau la arhivele statului în conformitate cu dispozițiile Legii Arhivelor Nationale , dacă legea nu dispune altfel.

3.4 Reconstituirea registrelor contabile

În momentul înregistrărilor în contabilitate, operațiunile economico-financiare trebuie să aibă ca bază justificativă existența unor documente originale sau reconstituite, conform prevederilor legale.

În situațiile în care este prevăzut prin dispoziții speciale ca formularul original să fie pastrat la altă unitate, pentru înregistrarea în contabilitate este necesară utilizarea copiei acelui document..

În cazul situațiilor de distrugere, pierdere sau sustragere a documentelro financiar- contabile justificative, contribuabilul are obligația de reconstitui documentele în cauză, într-un termen de cel mult 30 zile de la constatare, prin întocmirea unui dosar de reconstituire.

Contribuabilul care constata pierderea, sustragerea sau distrugerea unor documente justificative ori financiar-contabile are obligația de a întocmi un proces-verbal care trebuie să cuprindă următoarele informații: datele de identificare ale documentului pierdut, numele și prenumele persoanei însărcinate cu păstrarea acelui documentul, data si împrejurările în care s-a constatat lipsa documentului respectiv iar în situația sustragii, distrugerii sau pierderii documentelor, este constituită o infracțiune este necesară anunțarea organele de urmarire penală. Procesul-verbal este semnat de către: conducătorul unității, conducătorul compartimentului financiar-contabil al unității sau persoana împuternicită să îndeplinească această funcție, persoana responsabilă cu păstrarea documentului și șeful ierarhic al persoanei responsabile cu păstrarea documentului, după caz.

Acele documente care au fost reconstituite, trebuie să poarte mențiunea de reconstituit, specificând în același timp numărul și data dispoziției care au stat la baza documentului reconstituit, reprezentând fundamentul pentru a efectua înregistrările contabile în partidă simplă.

După ce organelele de drept au fost sesizate în legătură cu pierderea, sustragerea sau distrugerea unui document cu regim special de numerotare, tipărire sau înseriere, acestea sunt declarate nule în Monitorul Oficial al României, Partea a III a.
În cazul în care un document dispărut provine de la o altă societate, reconstituirea se va face de către societatea care a emis documentul, în termen de cel mult 10 zile de la primirii cererii scrise de la contribuabilul care a solicitat documentul.

4. Situațiile financiare anuale

4.1 Ce sunt situațiile financiare anuale?

Fiecare întreprindere are obligația să întocmească situații financiare anuale potrivit legii contabilității, inclusiv la fuziune, divizare sau lichidare a activității.

Situațiile financiare reprezintă clasificarea și evidențierea unui ansamblu de tranzacții financiare, unele dintre ele fiind extrem de complexe, acestea reprezentând produsul final al activității comerciale.

Situatiile financiare anuale trebuie să ofere o imagine fidela a patrimoniului întreprinderii, precum și a profitului sau pierderii și fluxurilor de trezorerie ale acesteia pentru respectivul exercițiu financiar. 

Comercianții care aplică Standardele Internaționale de raportare financiară IFRS, situațiile financiare au componentele prevăzute de aceste standard.

Persoanele juridice care aplică reglementările contabile conforme cu directivele europene ,întocmesc situații financiare anuale care au componentele prevăzute de acestea.

În situația în care pentru întocmirea situațiilor financiare ale unei întreprinderi nu există nici un Standard de Contabilitate National corespunzător, aceasta va utiliza Standardele de Contabilitate Internaționale ca referință pentru modul de contabilizare a operațiilor. În situația în care nu există un Standard de Contabilitate Internațional corespunzător, administratorii întreprinderii vor elabora politici contabile în acord cu "Cadrul General de Întocmire și Prezentare a Situațiilor Financiare" care: reprezintă în mod corect și fidel rezultatele și poziția financiară a întreprinderii, realitatea economica a evenimentelor și tranzacțiilor și nu numai forma legală a acestora, sunt prudente și imparțiale.

Durata exercițiului financiar este de 12 luni,iar exercițiul financiar poate fi diferit de anul calendaristic. În acest caz, trebuie să se înștiințeze, în scris, unitatea teritorială a ministerului finanțelor publice despre exercițiul financiar ales cu cel puțin 30 zile înainte de începutul exercițiului acestuia și să întocmească și să depună raportări contabile anuale la unitatea teritorială a ministerului finanțelor publice, în termen de 150 zile de la încheierea exercițiului financiar ales.

Situațiile financiare ale comercianților cuprind, de regulă, bilanțul și contul de profit și pierdere.

Structura situațiilor financiare anuale sunt diferite în funcție de reglementările contabile alese de către comercianți.

În cazul comercianților care aplică Standardele Internaționale de raportare financiară , situațiile financiare prezintă structura prevăzută de aceste standarde.

În cazul persoanelor juridice care aplică reglementările contabile conforme cu directivele europene, întocmesc situații financiare anuale care au structura prezentată în reglementările contabile aplicabile.

În general, situațiile financiare anuale cuprind bilantul și contul de profit și pierderi.

4.2 Elaborarea situațiilor financiare

Situațiile financiare se întocmesc sub supravegherea administratorilor,de către personalul de specialitate contabilă al comerciantului persoană juridică sau de persoane fizice autorizate ,membrii ai Corpului Experților Contabili și autorizați din Romania.Aceste situații financiare sunt semnate de către administrator,sau de către persoana însărcinată cu gestiunea unității.

Situatiile financiare anuale sunt, de regulă, însotite de raportul administratorilor, raportul cenzorilor, raportul auditorilor financiari, după caz, de propunerea de distribuire a profitului sau de acoperire a pierderii, precum și de o declarație a administratorilor prin care își asumă răspunderea pentru întocmirea situațiilor financiare anuale și confirmă că:

a) politicile contabile utilizate la întocmirea situațiilor financiare anuale sunt în conformitate cu reglementările contabile aplicabile;

b) situațiile financiare anuale oferă o imagine fidelă a poziției financiare, performanței financiare și a celorlalte informații referitoare la activitatea desfășurată;

c) persoana juridică își desfășoară activitatea în condiții de continuitate.

Exercițiul financiar pentru care sunt întocmite situațiile financiare anuale este anul calendaristic sau exercițiul financiar diferit de anul calendaristic , cu excepția situației în care exercițiul financiar începe de la data înmatriculării.

Entitățiile recent înființate pot întocmi situații financiare anuale prescurtate sau situații anuale cu cinci componente, pentru primul exercițiu de raportare financiară.

În ceea ce privește cel de-al doilea exercițiu de raportare financiară, sunt întocmite situații financiare anuale în funcție de analiza entitățiilor făcute asupra indicatoriilor dați de situațiile financiare ale exercițiului precedent, precum și prin analiza balanței de verificare încheiate la sfarșitul exercițiului financiar curent.

4.3 Depunerea situațiilor financiare

Termenele pentru depunerea situațiilor financiare anuale și a situațiilor financiare anuale simplificate la unitățile teritoriale ale Ministerului Finanțelor Publice sunt următoarele:

a) societățile comerciale, societățile/companiile naționale, regiile autonome, institutele naționale de cercetare-dezvoltare au ca termen de depunere a situațiilor financiare anuale150 de zile de la încheierea exercițiului financiar;

b) celelalte persoane, au terment de 120 de zile de la încheierea exercițiului financiar. Situațiile financiare anuale sau situațiile financiare anuale simplificate, pentru exercițiul care s-a încheiat la data de 31 decembrie, vor fi depuse de entități la unitățile teritoriale ale Ministerului Finanțelor Publice și vor fi întocmite prin programul de asistență elaborate de minister.

Situațiile financiare anuale, precum și docmentele necesare, pot fi depuse la registratura unităților teritoriale ala Ministerului Finațelor Publice , în format scris sau electronic, sau la oficiile postale , sau pe site-ul www.eguvernare.ro, în format electronic, fiindu-i atașată o semnătură electronic extinsă.

Formatul electronic al situațiilor financiare anuale și al situațiilor financiare anuale simplificate este reprezentat printr-un fișier PDF având atașat un fișier xml și un fișier cu extensia zip. Documentele solicitate prin lege, scanate alb-negru, având o rezoluție corespunzătoare pentru a permite încadrarea în limita de 10 MB a fișierului Pdf sunt incluse în fișierul ce are extensia zip.

4. 4 Publicarea situațiilor financiare anuale

Situațiile financiare anuale sunt întocmite și publicate în limba și moneda romană, potrivit dispozițiilor legale.

Adunarea generală a acționarilor, pe baza raporturilor administratorilor, aprobă situațiile financiare pentru exercițiul financiar curent și a raportului de audit semnat de persoana responsabilă,potrivit legii.

Raportul administratorilor, raportul de audit semnat de persoana responsabilă, precum și situațiile financiare, aprobate în mod corect, sunt publicate potrivit legislației în vigoare.

Situațiile financiare anuale și raportul administratorilor trebuie să fie reproduse în forma și conținutul pe baza cărora auditorii statutari și-au întocmit raportul lor, în situația în care acestea sunt publicate în întregime.

Situațiile financiare anuale trebuie să fie însoțite de textul complet al raportului de audit statutar.

În cazul în care, situațiile financiare anuale nu sunt publicate în întregime, este necesară menționarea faptului că versiunea publicată este o formă prescurtată și trebuie să se facă trimitere la oficiul registrului comerțului la care au fost depuse situațiile financiare anuale. În cazul în care situațiile financiare anuale nu au fost încă depuse, acest lucru trebuie menționat.

De asemenea, se menționează dacă raportul de audit statutar face referire la aspecte asupra cărora auditorii statutari atrag atenția printr-un paragraf distinct, fără ca opinia de audit să fie cu rezerve.

Alături de situațiile financiare anuale trebuie publicată propunerea de distribuire a profitului sau de acoperire a pierderii contabile. Distribuirea profitului sau acoperirea pierderii contabile se prezintă în notele explicative.

În situația în care entitățiile au sucursale în statele membre ale Uniunii Europene, acestea au obligația de a publica situațiile financiare anuale întocmite în fiecare stat membru, aceste state având posibilitatea de a solicita publicarea documentelor în limba lor oficială.

În ceea ce privește situațiile financiare ale societățiilor pe acțiuni, prin menționarea acestora în registrul comerțului se face și publicitatea lor, exceptând cazurile când, având o cifră de afaceri mai mică, le este asigurat accesul în mod gratuit pe pagina de internet pentru publicarea anunțului privind depunerea situațiilor financiare la unitățiile teritoriale ale Ministerului finanțelor publice.

4.5 Informarea și păstrarea situațiilor financiare

Atât angajații,cât și acționarii au dreptul de a avea acces la informațiile cu privire al situațiile financiare. Dreptul la informare este garantat, fără nici o discriminare.Informarea se face la sediul societății sau la sediul societății mamă.

În ceea ce privește păstrarea situațiilor financiare, perioada este de 10 ani. Există situații când comerciantul își încheie activitatea, iar în acest caz, registrele și celelalte documente contabile se depun la arhivele Statului pentru păstrare.

5.Sancțiuni pentru nerespectarea obligației de a organiza si a conduce contabilitatea

5.1 Formele de răspundere pentru nerespectarea obligației de organizare și conducere a contabilității

Neținerea sau ținerea necorespunzătoare a evidențelor contabile atrage răspunderea contravențională sau penală, după caz.

Sunt considerate contravenții faptele ce nu sunt săvârșite în condițiile în care să fie considerate drept infracțiuni.

O situație care constituie infracțiune de fals intelectual și se pedepsește în condițiile legii este efectuarea cu știință de înregistrări inexacte, precum și omisiunea cu știință a înregistrărilor în contabilitate având drept consecință denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare și elementelor patrimoniale care se reflectă în bilanț . Pentru încălcarea regulilor privind organizarea și ținerea contabilității, comerciantul poate fi acuzat de săvârșirea infracțiunii de bancrută frauduloasă.

Sancțiunile în angajarea răspunderii contravenționale sau penale sunt amenda contravențională,respectiv închisoarea.

5.2 Răspunderea contraventională

Constituie contravenție următoarele fapte:
1. neînregistrarea în contabilitate a unor elemente de active, datorii deținute și a unor operațiuni economico-financiare efectuate;
2. încălcarea dispozițiilor emise de Ministerul Finanțelor Publice sau de instituțiile ce au atribuții de reglementare în contabilitate:
a) aprobarea procedurilor și a politicilor contabile prevăzute de legislația în vigoare;
b) modul de folosire și de ține a registrelor de contabilitate;
c) întocmirea și utilizarea documentelor justificative și contabilce stau la baza înregistrării în contabilitate pentru perioada de referință, modul de păstrare și arhivare a acestora, precum și reconstituirea documentelor distruse, sustrase sau pierdute;

e)inventarierea patrimoniului;
f)depunerea situațiilor financiare anuale, situațiilor financiare anuale consolidate, a raportărilor contabile la unitățiile teritoriale ale Ministerului Finanțelor Publice, la termenul stabilit;

f) depunerea situațiilor financiare trimestriale și anuale ale instituțiilor publice la Ministerul Finanțelor Publice și la instituțiile publice ierarhic superioare;
g) în cazul persoanelor ce nu au desfășurat activitate, este necesară depunerea declarației din care să rezulte acest lucru.

3. prezentarea unor situații financiare al căror conținut cuprind date eronate sau necorelate,chiar referitoare la identitatea persoanei ce face raportarea;
4. încălcarea dispozițiilor de a publica și de a întocmi situații financiare anuale a membrilor organelor administrative, de supraveghere și de conducere.
5. încălcarea dispozițiilor de publica și de a întocmi situații financiare anuale consolidate a membrilor organelor de conducere, administrare și supraveghere ai societații mamă.
6. încălcarea obligației de a audita situațiile financiare anuale și situațiile financiare anuale consolidate;
8. nedepunerea, raportărilor contabile,situațiilor financiare anuale , precum și a situațiilor financiare anuale consolidate.

Sancțiunile pentru aceste contravenții sunt reprezentate prin amenzile contravenționale a căror valoare este cuprinsă între 100 lei și 10.000 lei, în funcție de fapta contravențională savârsită.

În ceea ce privește constatarea faptei contravenționale savârșite, precum și stabilirea sancțiunii și aplicării amenzii contravenționale, acestea revin organelor de control ale Ministerului Finanțelor Publice.

5.3 Răspunderea penală

Se angajează în cazul în care contabilii săvârșesc fapte stabilite de lege ca fiind infracțiuni.

Infracțiuni și pedepse aplicabile și persoanelor însărcinate cu ținerea evidenței contabile :

1. sustragerea de la efectuarea unor plăți în urma obligațiilor fiscale prin cesionarea părților sociale deținute într-o societate comercială cu răspundere limitata;

2. sustragerea de la realizarea controlului financiar fiscal prin declarări nereale privind sediile societățiilor comerciale, sau prin schimbarea acestora fără a respecta dispozițiile legale;

3. sustragerea de la realizarea unor plați privind obligațiile fiscale prin neînregistrarea unor activități care potrivit dispozițiilor legale, trebuie înregistrate sau prin exercitarea de activități neautorizate, în scopul obținerii de profit;

4. sustragerea în întregime sau în parte de la efectuarea unor plăți ca urmare a obligațiilor fiscal peentru a obține venituri, nerealizând, în acest scop declararea veniturilor impozabile sau diminuând veniturile ca urmare a unor operațiuni fictive;

5. omisiunea, parțial sau integral, a înregistrării operațiunilor comerciale sau a veniturilor realizate în actele contabile, sau înregistrarea de operațiuni fictive , pentru a diminua impozitul, contribuția sau taxa;

6.ținerea unei evidențe contabile duble, distrugerea documentelor contabile, distrugerea aparatelor de marcat sau de taxat, precum și a altor mijloace de stocare a informațiilor, cu scopul micșorării surselor impozabile și a veniturilor;

7. cumpararea, distribuirea, completarea , acceptarea sau emiterea cu știința de documente fiscale false.

Sancțiunile prevăzute pentru săvârșirea acestor infracțiuni se pedepsește cu închisoarea de la 2 ani la 10 ani,în funcție de fapta săvârșită, precum și cu interzicerea unor drepturi.

Alături de aceste infractiuni poate fi mentionată și cea potrivit căreia constituie infractiunea de fals intelectual efectuarea cu știința de înregistrări inexacte, precum și omisiunea cu știința a înregistrărilor în contabilitate având ca și consecință denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare și elementelor patrimoniale ce se reflecta în bilanțul contabil.

Concluzii

În această lucrare am încercat să prezint importanța obligației profesionale a comerciantului de a ține contabilitatea,aratând încă din primele capitole scopul acesteia, și anume acela de a apăra și de a proteja interesele generale ale societății, precum și interesele comercianților. La fel ca orice altă ramură a unui domeniu, organizarea și conducerea contabilității are anumite funcții,acestea fiind cea de măsurare, evaluare,cunoaștere,gestiune și control, funcția de înregistrare cronologică și sistematică și de prelucrare și păstrare a informațiilor financiare , funcția de control și stabilire a obligațiilor fiscale, funcția de informare și adoptare a deciziilor și funcția de bază de date.

Organizarea și conducerea contabilității este ținută în baza unor reguli, și anume principiile de organizare și ținere a contabilității.

Contabilitatea trebuie organizată după regulile prevăzute de legea contabilității, obiectul acesteia, după cum am arătat în acestă lucrare, este reprezentat de reflectarea în expresie bănească a bunurilor și valorilor, precum și a operațiunilor cu privire la acestea.

Comercianții au obligația de a ține anumite registre, unde sunt consemnate înregistrările contabile.

O altă obligație ce decurge din obligația de a tine și de a conduce contabilitatea, este întocmirea situațiilor financiare anuale, care cuprind, în general, bilanțul și contul de profit și pierdere.

În ultima parte a lucrării am prezentat sancțiunile care decurg din nerespectarea obligației de a ține și de a conduce contabilitatea, și anume angajarea răspunderii contravenționale sau penale. Sancțiunile în angajarea răspunderii contravenționale și penale sunt amenda contravențională, respectiv inchisoarea.

6. Studiu de caz privind nerespectarea obligației de organizare și ținere a contabilității

Înalta Curte de Casație și Justiție

SECȚIA PENALĂ

Decizia nr. 986/2013

Dosar nr. 5755/108/2012

Ședință publică 2 mai 2013

Asupra recursului,

În baza dosarului, se constată următoarele:

Prin sentința penală 491 din 4 decembrie 2012, pronunțată în dosarul nr 5755/108/2013 , Tribunalul Olt, în baza art. 9 alin (1) lit b) din Legea nr . 241/2005 cu aplicarea art. 35 NCP raportat la art. 9 alin (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 320/1 alin. (7) C. Proc. Pen,condamnă inculpatul A. Cu antecedente penale ,arestat în Penitenciarul Craiova, la:

-2 ani de închisoare cu executare pentru infracțiunea de evaziune fiscală în formă continuă.

-pedeapsă complementară de 4 ani privind interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. Proc. Pen,exceptând dreptul de a alege.

Inculpatul a fost condamnat, potrivit art. 9 alin. (1) lit . c) din Legea nr 241/2005 cu aplicarea art. 320/1 alin. (7) C. Proc. Pen. la:

-1 an și 10 luni închisoare cu executare pentru infracțiunea de evaziune fiscală;

-4 ani pedeapsă complementară privind interzicerea unor drepturi prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. Proc. Pen., exceptând dreptul de a alege.

Inculpatul a fost condamnat ,în baza art 280/1 din Legea nr. 31/1990 modificată și republicată, cu aplicarea art. 320/1 alin. (7) C. Proc. Pen la:

-1 an și 2 luni închisoare pentru infracțiunea de cesionare fictivă a parților sociale ale societății , în scopul sustragerii de la urmărirea penală;

-4 ani pedeapsă complementară privind interzicerea unor drepturi prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. Proc. Pen., exceptând dreptul de a alege.

Pedepsele au fost contopite , potrivit art.33 lit.a), art 34 lit b) și art 35 C. Proc. Pen. în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, care a fost sporită cu 1 an, urmând să execute pedeapsa de 3 ani în regim de detenție, precum și pedeapsa complementară de 4 ani privind interzicerea unor drepturi, excepție făcând dreptul de a alege.

A fost menținută starea de arest a inculpatului scăzând perioada deja efectuată de acesta.

Acțiunea civilă exercitată de Agenția Națională de Administrare Fiscală București a fost disjusă,fixându-se termen de judecată la 10 august 2013.

În cauză a fost introdus un expert fiscal pentru a efectua o nouă expertiză, contravaloarea acesteia revenind în sarcina inculpatului.

Înculpatul a fost, de asemenea obligat la plata sumei de 5000 lei reprezentând cheltuieli judiciare, precum și 100 lei, onorar avocat din oficiu.

Pentru a pronunța această sentintă, prima instanță a constat că inculpatul, in calitatea sa de administrator al societății, a savârșit următoarele infracțiuni:

-omiterea evidențierii în documentele legale și în documentele contabile a veniturilor realizate, în scopul sustragerii de la plata unor obligații fiscale, respectiv taxa pe valoarea adăugată și impozitul pe profit;

-evidențierea in decontul taxei pe valoarea adăugată a unor cheltuieli ce nu aveau la bază operațiuni financiare reale , pentru a se sustrage de la îndeplinirea unor obligații fiscale.

-cesionarea fictivă a unui procent de 96% din părțile sociale ale societății, în scopul sustragerii de la urmărirea penală, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuă.

În urma unui control efectuat la sediul social declarat în Oficiul Registrului Comerțului, s-a constatat că nu se desfășoară nici un fel de activitate comercială.

În urma controalelor efectuate, s-a constatat faptul că înculpatul, ca unic asociat și administrator al societății, a făcut diverse achiziții, ce nu au fost evidențiate în contabilitate, în acest mod săvârșind infracțiunea de sustragere de la plata unor obligații sociale, reprezentând taxa pe valoarea adaugată și impozitul pe profit.

Pentru a stabili cuantumul obligațiilor fiscale datorate bugetului de stat, s-a efectuat o inspecție fiscală generală, în urma căreia s-a constatat că s-au făcut anumite achiziții intracomunitare din Bulgaria, însă, la organul fiscal teritorial nu a fost depusă declarația în baza căreia se datora taxa pe valoarea adaugată colectată.

Avînd în vedere faptul că societatea a fost reprezentată de inculpat, ca administrator, doar in perioada aprilie- septembrie 2008 ,dupa care acesta a cesionat procentul de 96% din pîrțile sociale ale societății, a fost calculată și suma datorată bugetului de stat pentru acea perioadă.

S-a constatat, de asemenea, că valoarea prejudiciului a fost in valoare de 800.000 lei, din care 500.000 lei reprezentând taxa pe valoarea adăugată, iar 300.000 lei, reprezentând impozitul pe profit.

Luându-se în considerare faptul că, inculîatul și-a recunoscut nevinovăția, tribunalul a apreciat cererea privind achitarea, formulată de către apărarea inculpatului ca fiind inadmisibilă.

Inculpatului i-au fost interzise și drepturile de natură comercială.

În vederea stabilirii pedepsei, înstanța a avut în vedere următoarele:

-gradul de pericol adus siguranței publice;

-antecedentele penale ale inculpatului;

-date referitoare la persoana inculpatului;

-vârsta inculpatului la data săvârșirii faptei ( acesta având vârsta de 46 ani);

-nivelul de pregătire educațională (inculpatul având liceul);

-faptul că inculpatul avea în întreținere un copil minor;

-recunoașterea faptei săvârșite;

-manifestarea stării de regret față de infracțiunea comisă.

Împotriva hotărârii luate, atât Parchetul de pe langă Tribunalul Olt, cât și inculpatul, au declarat apel.

Parchetul a criticat sentința privind cumulul pedepsei, în sensul că scopul inculpatului a fost de a se sustrage în mod continuu de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, și nu de a desfășura activitate comercială. S-a adus în discuție faptul că inculpatului îi era comun un astfel de mod de acționare, urmărind imposibilitatea reconstituirii societății, fapt ce rezulta din cesionarea fictivă a unui procent semnificativ din părțile sociale ale societății, unui administrator formal caruia îi erau oferiți bani pentru a semna diverse documente, acesta neconștientizând consecințele juridice ale faptelor sale.

Privind aceste aspecte cre reliefează infracționalitatea ridicată a acțiunilor inculpatului, Parchetul a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii date de prima instanță și pronunțarea unei hotărârii privind condamnarea inculpatului la o pedepsă privativă de libertate mult mai mare.

Avocatul inculpatului a solicitat desființarea hotărârii date de prima instanță , precum și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Olt, pentru judecarea acțiunii penale și civile, considerând că, prima instanță a dispus, în mod greșit, disjungerea acțiunii civile a Agenției Naționale de Administrare Fiscală. Inculpatul a solicitat, de asemenea, aplicarea unei pedepse cu suspendare.

Prin decizia penală nr. 30/2 din data de 22 februarie 2013, Curtea de Apel Craiova a admis apelurile declarate de către inculpat și de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, desfințând sentința Tribunalului Olt și dispunând rejudecarea cauzei de către Tribunalul OLT.

S-a menținut starea de arest a inculpatului, iar cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

În urma analizei apelurilor, instanța de apel a constat următoarele:
-a fost dispusă în mod greșit prin hotărâre atacată disjungerea laturii civile a cauzei de către prima instanță;

-având în vedere evaziunea fiscală în formă accentuată, se impunea judecarea cauzei atât privind acțiunea penală, cît și privind acțiunea civilă;

-luându-se în considerare faptul că prejudiciul reprezintă elementul constitutiv al infracțiunii de evaziune fiscală, acesta determinând atât încadrarea juridică , cât și limitele de pedeapsă. Având în vedere faptul că prejudiciul nu a putut fi stabilit cu exactitate și în întregime ( considerănd faptul că raporturile celor trei experți fiscali conțineau sume diferite în ceea ce consta prejudiciul) , face ca prima instanță să încalce dispozițiile privind sesizarea , atrăgând astfel nulitatea absolută a hotărârii.Este considerat astfel că latura penală nu a fost corect soluționată.

În termenul legal, a fost declarat recurs de căte inculpat, prin care solicita casarea hotărârii sub măsura arestării preventive și înlocuirea acesteia cu interdicția de a părăsi țara.

Cererea de liberare provizorie a fost considerată admisibilă.

În urma analizării motivelor de recurs, Înalta Curte a considerat recursul făcut de catre inculpat, ca fiind fondat.

La examinarea actelor prezente în dosar , Înalta Curte a constatat existența unor probe apte de a determina presupunerea clară că faptele au fost săvârșite de către inculpat, fapte pentru care s-a solicitat arestarea, fiind îndeplinite și prevederile legale privind cuantumul pedepsei.

Analizând condițiile prevăzute de lege, instanța a constatat inexistența unor probe care să ateste faptul că lăsarea în libertate a inculpatului ar reprezenta un pericol grav pentru ordinea și siguranța public.

S-a avut în vedere faptul că o bună desfășurare a procesului nu are, în principal, în vedere privarea de libertate a inculpatului, luând în considerare faptul că nu au existat probe temeinice care să împiedice aflarea adevărului .

Analizând toate aceste considerente expuse, Înalta Curte, a admis recursul declarat de inculpat împotriva deciziei penale a Curții de Apel Craiova, secția penală, casând Decizia penală, în parte, și anume, în ceea ce privește starea de arest, revocând măsura arestării preventive și dispunând punerea în libertate a inculpatului, cu excepția situației în care este arestat în altă cauză.

Cheltuielile judiciare ramânând în sarcina statului, iar onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului de Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de inculpatul x împotriva deciziei penale nr. 30/A din 22 februarie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală.

Casează, în mod parțial, Decizia penală atacată,numai în privința dispozițiilor referitoare la starea de arest a inculpatului X și, rejudecă:

În baza art. 160 b alin. (2) C. proc. pen. revocă măsura arestării preventive a inculpatului, dispunând punerea acestuia de îndată în libertate , în situația în care nu este arestat în altă cauză.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 lei, va fi plătit din fondul Ministerului de Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 2 august 2013.

Concluzii

Consider decizia luată în acest caz ca fiind corectă, deoarece pentru a fi menținută starea de arest preventiv, trebuie îndeplinite în mod cumulative doua condiții:

-inculpatul să fi săvârșit o infracțiune pentru care este necesară dispunerea detenției pe viață sau o pedeapsă cu închisoarea mai mare de 4 ani;

-existența unor probe temeinice care să ateste faptul că lăsarea inculpatului în libertate ar reprezenta un pericol pentru siguranța și ordinea public.

Cea de-a doua condiție trebuie dovedită în mod obligatoriu prin probe. Trebuie susținută și convingerea că lasarea în libertate ar reprezenta un pericol pentru societate.

Analizând faptul că, nu există motive temeinice pentru a susține o astfel de convingere, având în vedere elementele ce țin de persoana inculpatului, și anume faptul că acesta nu are antecedente penale și a avut un comportament judiciar bun în timpul arestului preventiv, consider că, decizia luată, este corectă.

BIBLIOGRAFIE

Legii contabilității nr. 82/1991

Gheorghe Cristian,Drept comercial român,Editura CH Beck,București,2013

Ștefan Mihăilă,Dumitrescu Aida ,Drept comercial român,Editura CH Beck,București

Legea nr. 21/1996

Legea 296/2004 privind Codul Consumatorului

Regulamentului Financiar al Uniunii Europene nr. 1605/2002

Stanciu D. Carpenaru, Tratat de drept comercial roman,2011, Editura Universul Juridic

Constantin Staicu,Contabilitate financiară II,Editura Universitaria,Craiova,2009

Maria Sandu,Maria Criveanu,Bazele contabilității,Editura Reprograph,Craiova,2010

BIBLIOGRAFIE

Legii contabilității nr. 82/1991

Gheorghe Cristian,Drept comercial român,Editura CH Beck,București,2013

Ștefan Mihăilă,Dumitrescu Aida ,Drept comercial român,Editura CH Beck,București

Legea nr. 21/1996

Legea 296/2004 privind Codul Consumatorului

Regulamentului Financiar al Uniunii Europene nr. 1605/2002

Stanciu D. Carpenaru, Tratat de drept comercial roman,2011, Editura Universul Juridic

Constantin Staicu,Contabilitate financiară II,Editura Universitaria,Craiova,2009

Maria Sandu,Maria Criveanu,Bazele contabilității,Editura Reprograph,Craiova,2010