Rescalarea urbană a orașului Cluj în anii 2010 -2017. Actorii locali ai [612530]

Rescalarea urbană a orașului Cluj în anii 2010 -2017. Actorii locali ai
dezvoltării și capitalul global
Marina Mironica

Abstract
Spațialitatea orașului C luj este într -o activă restructurare și rescalare în anii de după criza
economică din 2008 . Multe spații care anterior erau considerate inutile economic – nu puteau fi
folosite din cauza reglementărilor urbanistice sau necesitau investiții financiare prea mari au
redevenit active. În ultimii ani aceste zone, cum este și platforma fabricilor Flacăra și Napochim
au reintrat în circuitul economic cu valoare imobiliară. În aceasă lucrare voi arăta cum are loc
intermedirea accesului capitalului global pe piața locală prin intermediul actor ilor deja prezenți –
afacerile locale și instit uțiile municipale. Cercetarea de f ață scoate în evidență modul în care sunt
interconectate deciziile municipalit ății cu interesele economice ale investitorilor externi și rolul pe
care ajung să -l aibă firmele clujene în acest lanț. Ce reiese din prezenta este un interesant lanț
de acțiuni întreprinse pe plan local care intermediază globali zarea pieței de imobiliare, forță de
muncă și servicii prestate de către orașul Cluj în interesul capitaliștilor externi.

Introducere
Restructurar ea urbană din Cluj vine ca răspuns la presiunea capitalului acumulat în regiune.
Interesul investitorilor pentru oraș și resursele lui a crescut continuu după impunerea economiei
de piață în România. Tot ce s -a petrecut în oraș la nivel de construcții și dezvoltări imobiliare în
anii de dinainte de criza economică din 2008 -9 a avut dre pt trăsătură esențială nu doar caracterul
haotic și complet necontrolat, ci și regimul local de finanțare și proprietate. Izolarea economică
pe care a experimentat -o orașul în perioada administrației Funar s -a suprapus cu o trecere
treptată de la economia capitalismului de stat de dinainte de 1989, la economia capitalistă a pieței
libere. Astfel, posibilitățile legale, dar și cele financiare pe care le aveau capitaliștii locali au limitat
proporțiile investițiilor și au generat mai degrabă consolidarea resu rselor locale, o dezvoltare
liniară a mediului de afaceri și a întregii economii. De asemenea, criza economică structurală,
care a urmat trecerea României la un alt regim economic, adică privatizările întreprinderilor de
stat, disponibilizările și toate co nsecințele lor au ținut Clujul, care era un oraș industrial în
expectativă.
Prin urmare, trendul ascendent al economiei locale a devenit vizibil doar în anii de dinainte de
criza economică din 2008, când odată cu intrarea României în Uniunea Europeană legislația
oferea deschidere către capitalul internațional. Cu toatea acestea, criza economică și urmările ei
au încetinit traseul setat de legislația unică europeană, iar firmele multinaționale și transnaționale
au obținut mai greu teren pe piața locală. Aceasta s -a materializat în etapele următoare prin
prestare de servicii în regim de out -sourcing și asimilări ale companiilor locale de către companiile
mari venite din afara țării. Angajatorii din firme cu capital străin sau care deservesc piața externă
au obținut o pondere tot mai mare pe piața muncii din Cluj, iar scutirile de impozite, precum și
fluxul de forță de muncă au avantajat acumularea de profit și atragerea unor noi investiții în zonă.
Revenind la planificara urbană și disponibilitatea insitu țiilor statului (consiliul municipal, consiliul
județean, agenții de dezvoltare regională și ministere) de a oferi toate facilitățile investitorilor
dispuși să -și desfășoare afacerile pe teritoriului orașului, trebuie menționat că acest aspect a
devenit pa rte a strategiei de dezvoltare a orașului, utilitatea și importanța fiind confirmată de
documente oficiale și discursurile primarului Emil Boc, după cum voi arăta în cele ce urmează.
Astfel, extinderea hărții orașului în an ii 2000, prin construcțiile din c artierul Bună ziua, părți din
Mănăștur și comuna Florești s-au făcut fără o planifica re consecventă și fără a fi asigurată
infrastructura minim necesară unui cartier urban, clădirile de utilitate publică fiind absente cu
desăvârșire. Acest gen de dezvoltăr i imobiliare au fost făcute pe apucate, de către firmele locale
care au acumulat profit pe baza necesității de locuințe mai ieftine la marginea orașului.

Destinatarii final i fiind muncitorii care și -au locul de muncă și sau retras din cartierele centrale. Pe
baza acestor afaceri imobiliare și a extensiilor lor, capitalul local c onsolidat și sporit a devenit o
resursă importantă a orașului. Resursă care, ulterior a atras companii internaționale inter esate de
extinderea afacerilor, atât datorită unei siguranț e relative a mediului de business de aici, cât și
posibilității de a profita de intermedierea firmelor locale. Anume acest proces urmează să fie
analizat în textul de față, modul în care capitalul local are rolul de intermediar între interesle
capitalului global și procesul de restructurare și rescalare urbană a orașului Cluj.
Așadar, avem un oraș cu o bază antrprenorială formată, care are posibilități financiare
considerabile, având în vedere contextul regional, dar insuficiente pentru a trece la nivel
internațional. De asemenea, Clujul, oraș cu profil idustrial accentuat în perioada comunistă, este
și o resursă spațială relevantă. Multe dintre fabricile importante, după privatizare au scăzut
productivitatea la minim ori s -au închis definitiv. Suprafețe im portante din oraș, unele aflate în
vecinătatea imediată a centrul ui, cum este platforma fabricilor Flacăra și Napochim au devenit
irelevante în plan productiv, dar au activat oprtunitatea includerii acestora în programe de
restructurare și regenerare urbană.
Restrucutrarea și regenerarea urbană sunt strategii ale planificatorilor, prin intermediul cărora se
dorește optimizarea spațiilor intra -urbane. Conform acestei abordări soluția la „împrăștiere a”
(sprawl) orașelor și la necesitatea tot mai mare de spații este o planificare optimă a zonelor încă
libere, cu plasare de imobile cu funcțiuni mixte și creearea zone lor interconectate și optimizate la
maxim. De asemenea, prin intermediul acestor politici de restructurare și regenerare are loc
încorporarea i deii de gentrificare și de „dezvoltare eficientă” în cadrul unor politici publice asumate
de stat. Astfel, discursul arhitecților și urbaniștilor, care propun valorificarea platformelor
industriale (și) în interesul industriei serviciilor, aflată acum în e xpansiune și cu necesitate de
spații de lucru, stă la baza întregului proces de restructurare urbană.
Această logică a replanificării orașului în vederea asigurării firmelor cu spații, venită din zona
profesională a arh itecților, este o soluție oportună pe ntru investitorii în industria de prestare
servicii cât și de construcții imobiliare. Cu atât mai mult cu cât în Cluj se observă o asociere între
capitalul acumulat în servicii și industrie IT și capitalul reinvestit în afacerile imobiliare. Aceleași
entități juridice reinvestesc capitalul obținut din industria IT sau a serviciilor în construcții. În acest
context, instituțiile statului sunt cele care oferă legitimitate atât intereselor investitorilor, cât și
propunerilor de soluționare ale arhitecților pr in faptul că aprobă strategii de dezvolta re și Planul
Urbanistic General care reglementează rescalarea orașului Cluj conform acestei logici a
optimizării și planificării.

Demersul meu este să arăt cum capitalul local, prin intermediul firmelor de construcț ie, a
instituțiilor financiare din oraș și legislația garantată de către instituțiile locale ale statului mediază
accesul capitalului transnațional pe p iața orașului Cluj. A rgumentul meu este că venirea
companiilor transnaționale și asigurarea lor cu spați i pentru clădiri de birouri, construcția acestora
și accesibilizarea facilităților infrastructurale și de forță de muncă are loc prin mediere locală.
Medie rea este realizată de către municipalitatea care își asumă o serie de recomandări și idei ale
mediulu i profesional al arhitecților și urbaniștilor puse în aplicare de către dezvoltatorii locali.
Participarea acestora este realizată prin diverse modalități, și anume, construcția de clădiri pentru
a fi folosite pentru birourile multinaționalelor în expansiu ne, retragerea activităților productive ale
industriei tradiționale spre periferie și eliberarea spațiilor centrale și pericentrale . De asemenea,
construcția complexelor rezidențiale și accesibiliza rea creditelor pentru locuințe sunt măsuri care
vin în înt âmpinarea reprezentanților acestei ramuri a economiei.
Efectul și în același timp esența acestei situații este că noile reglementări, asumate de către
municipalitate, venite din mediul profesional favorizează realizarea proiectelor mari de dezvoltare
imobi liară. Platformele industriale și posibilitatea de a construi în locul fostelor fabrici este
intrigantă și oferă o serie de avantaje, de exemplu, posibilitatea de a negocia Planuri urbanistice
zonale specifice pentru fiecare dintre cazuri. Dar deoarece inv estițiile necesare sunt de proporții
mari apare necesitatea implicăr ii parțial sau total a capitalului internațional și transnațional.
Companiile de IT și servicii ajung astfel să investească în clădirile construite pentru propriii
angajați și pentru alte entități, obținând posibilitatea de a fi scutite de o serie de impozite și obligații
pe care le-ar avea în țările de origine, cum este cazul dezvoltării de la Flacăra.
Referințe teoretice
Spațiul social este o producere socială, scrie Lefebvre, deci „toate spațiile pot fi
transformate din inutile în prospere și invers prin investiții sau retragerea acestora
(disinvestment)” (Edensor, 2005). În acest punct, valoarea relativă și flexibilă a ruinelor industriale
este definită de valoarea lor de schimb în contextul economiei capitaliste. „Ruinele fabricilor sunt
un contra -exemplu pentru afirmația că spațiile sunt abstracte”, adică reprezintă doar niște porțiuni
măsurabile și divizibile. În accepțiunea capitaliștilor „spațialitatea unui loc are sens doar da că
acesta are o funcție de producție sau proprietate, și deci spațiile ruinate sunt înțelese ca fiind acel
undeva în care nimic nu se petrece și nimic nu există” (Edensor, 2005). Așa se explică speculațiile
cu terenuri care fac dintr -un spațiu un bun, mai mult sau mai puțin valoros, în funcție de cum este
ocupat și care sunt activitățile care au loc acolo. Așteptarea durează, luând forma „lăsării ruinelor

în pace, până când momentul în timp care coincide cu prosperitatea economică, când
redezvoltarea lor po ate fi mai profitabilă” (Edensor, 2005 ).
Restructurarea urbană este o mantră pe care o au toate orașele moderne. Este procesul
prin care se instituie dinamica unei continue schimbări a orașului, care aduce profit. Din acest
motiv, orașul, ca formă de organ izare este un loc perfect pentru producerea plus -valorii. Cum
remarcă Friedrich Engles în analizele sale despre oraș, capitalismul are tendința dublă de a se
concentra: prima dată vorbește despre concentrarea investițiilor de capital, de bani și de
muncit ori, care fac producția mai ușoară datorită proximității, în al doilea rând explică cum o dată
cu dezvoltarea orașului, investițiile se mutau din centru spre periferii (Gottdiener, Hutchinson,
2011:77). Ce apare nou în modernitatea neoliberală este că loca litățile urbane se identifică prin
faptul că se construiesc și reconstruiesc pe sine, producând spații care să răspundă la nevoile
consumeriste ale locuitorilor. Aceste îmbunătățiri aduse orașelor sunt, de obicei, însoțite de
demolarea cartierelor nevaloro ase, apariția centrelor comerciale, lărgirea străzilor, dar și
construcția noilor tipuri de locuințe pe terenurile devenite între timp disponibile.
Gottdiener și Hutchinson (2011:330) fac referire la curentul Noului Urbanism, la care
„aderă unii arhitecți și militează pentru o planificare care să propună un amestec de funcțiuni
rezidențiale, comerciale și producție sau servicii economice globale”. Argumentul lor pentru acest
gen de planificare este axat pe credința că „totul se poate rezolva prin planifica re inteligentă”,
inclusiv expansiunea (sprawl) inutilă a orașelor. Arhitecții intervievați de mine fac referire în
repetate rânduri la această frază, dar trebuie să reținem că „Interesele imobiliare au obiceiul să
preia ce este mai bun, în viziunea lor, di n planificarea urbană și desconsideră celelalte
recomandări pentru a câștiga mai mulți bani.” ( Gottdiener, Hutchinson, 2011 )
Odată cu includerea orașului în circuitul mai larg al economiei globale s -a recurs la o
rescalare a urbanului în raport cu spațiul național și global. Noua formă de abordare a spațiului
dată de politicile urbane ale orașului, afirmă Brenner, a „redefinit contextul gentrificării în diferite
locuri și în diferite situații instituționale” însemnând „un proces dinamic de continuă re -regul arizare
a locului pe care îl ocupă capitalismul neoliberal în instituții și accentuare ciclicității crizelor și a
procesului de restructurare scalară care rezultă” (1998, apud Czirfusz et al, 2015). Rescalarea
poziției Clujului s -a făcut în ultimii 30 de a ni în cel puțin trei etape identificate de mine. Prima a
fost atunci când odată cu destrămarea statului socialist, economia românească a intrat în contact
cu piața liberă, fapt care a condus la deschiderea firmelor private, privatizarea întreprinderilor de
stat, acțiuni întreprinse cu precădere de managerii de până în 1989 și birocrații din partid. A doua
a fost racordarea la legislația europeană și accesul liber al firmelor și investitorilor din vest la piața

de forță de muncă și consum încă nemonopolizată . Al treilea moment în care a avut loc rescalarea
practicilor urbane, a fost în perioada austerității de după criza din 2009. Odată cu reducerea puterii
statului și trecerea la o guvernare pronunțat neoliberală, s -a deregularizat piața muncii și s -au
modif icat legile cu privire la impozitarea profitului.
Riscurile pe care le implică piața imobiliară sunt reflectate în prețurile la care se vând sau
închiriază clădirile. În condiții de austeritate și economie slabă, statul devine, dacă nu era deja,
neolibera l. Constrâns să motiveze investitorii pentru ai -i atrage să dezvolte zone problematice de
dimensiuni mari, a se vedea cazul Budapest -józsefváros analizat de către Czirfusz, Horváth,
Jelinek, Pósfai, Szabó (2015), oferă scutiri și face parteneriate nejustif icate social. Contextul
istoric de reformare și dezvoltare a economiei Clujului și dinamicile locale de putere, despre care
scrie Petrovici (2006) și Zinca (2011) sunt un caz particular al tranziției est -europene.
Particularitatea își are orginea în traseu l pe care l -a parcurs orașul în evoluția sa de la oraș
muncitoresc cu un puternic caracter industrial, la un oraș cu o ofertă atrăgătoare pentru sectorul
serviciilor terțiare. Modul în care a avut loc transferul de putere de la birocrații de partid, la
politicienii afaceriști a condiționat anumite dinamici interesante (Petrovici, 2006, Ban, 2015). De
asemenea, procesele actuale din mediul urban sunt comparabile cu modul în care a fost
organizată și gândită dezvoltarea „zonelor urbane” din România socialismu lui real (Petrovici,
2017).
Fabricile sunt înlocuite de clădiril e de birouri
Platformele industriale dezafectate sunt o componentă aproape omniprezentă în orașele
moderne atât în România cât și în întreaga Europă. Procesele economice care au avut loc în
Europa de Est după căderea regimurilor comuniste au condus la faptul că fabrici le au devenit
obiectul privatizărilor masive, iar concurența pieței libere le -a făcut pe multe dintre ele să își
restrângă activitatea treptat sau să falimenteze. După încetarea activității de producție, siturile pe
care sunt amplasate fabricile au minim t rei căi pe care poate merge istoria lor: (1) reocupara
spațiilor cu alte activități productive (oficii pentru firme, depozite), activități culturale și sociale
(ateliere pentru artiști, spații comunitare) sau (2) abandonarea clădirilor spre ruinare în lips ă de
alternative pentru reutilizarea terenurilor sau (3) dezasamblarea și vinderea pe bucăți, scopul final
în ultimele două cazuri fiind dezvoltarea eventualelor complexe imobiliare.
Zona cercetată în această lucrare se află într -un proces de restructurare foarte intens,
care are loc simultan pe aproximativ opt șantiere. Regiunea nu a prezentat la fel de mult interes
pentru investitori până foarte recent, deși necesitatea de locuințe ș i spații comerciale a existat și

înainte. Există câteva motive care au făcut investițiile să întârzie să apară în aceste zone
pericentrale ale clujului, cu deschidere către proiecte profitabile. În primul rând, Planul Urbanistic
General (PUG) aprobat în 19 99 a fost aplicat selectiv și incoerent, permițând introducerea
dealurilor din jurul Clujului în intravilanul orașului, „S-a deschis foarte mult posibilitatea de
construire în Cluj și în afara lui – Florești, Baciu.” (Arhitect) , încât oricine avea teren în zonele
limitrofe orașului putea să construiască. În al doilea rând, deși „ indicii de construire erau foarte
avantajoși încă atunci, în acest cartier foarte apropiat de centru, foarte accesibil, în mod paradoxal
aceasta nu a dus la o transformare masivă a zonei ” deoarece era dezavantajată de faptul că
„trebuia să intervii cu oameni, să achiziționezi parcelă cu parcelă, pe fiecare parcelă să vorbești
cu anumite familii, cu probleme sociale, de acte și proprietăți. ” (Arhitec t), iar acest proces solicita
timp și bani. În al treilea rând, din cauza proporțiilor pe care le presupune un proiect de
restructurare a unei platforme industriale erau necesare investiții foarte mari, bani pe care nu îi
avea nici unul dintre investitorii locali. Problema s -a rezolvat în momentul în care capitalul
internațional provenit din industria IT, pe care o alimentează considerabil corporațiile
multinaționale, a devenit disponibil pentru introducerea în circuitul imobiliar. Acest context
economic a fost însoțit și de modificarea pre vederilor PUG -ului aprobat în 2015, care
direcționează în mod asumat investițiile imobiliare spre zonele centrale, incluzând platformele
industriale ale fabricilor în categoria restructurare urbană.
Locul care a rămas în memoria colectivă ca Flacăra -Napoch im este zona orașului unde
au existat două fabrici. Pe strada Someșului unde a apărut fabrica de confecții Flacăra în 1949
erau înainte câteva ateliere ale meseriașilor locali. Tot în 1949 s -a extins și fabrica Steaua Roșie,
adăugându -se câteva corpuri sup limentare și devenind Napochim. Ambele au crescut
considerabil în perioada economiei planificate din socialism. Flacăra s -a închis, iar clădirea aflată
în ruine a fost ocupată de atelierele artiștilor, apoi înclusă într -un proiect de reconversie, iar
imobi lele Napochimului au fost demolate sau reconvertite în spații cu alte funcțiuni, proces pe
care îl voi detalia mai jos. Așadar, componenta industrială care își are istoria începând din
perioada interbelică este prezentă acum doar simbolic.

Obiectele investițiilor imobiliare din zona analizată în lucrare.
Există diverse formule de investiții, care au fost puse în aplicare pentru proiectele aflate
în desfășurare în raza platformei Flacăra -Napochim. Am identificat colaborări ale capitaliștilor
locali, cu sau fără implicarea aliaților internaționali sau investiții exclusiv externe. Cei din urmă
sunt atrași de Cluj din mai multe motive, un investitor belgian aflat în proces de autorizare a unei
dezvoltări imobiliare în Cluj spune: „Cred că există o piață foarte bună aici, și din nou, dacă e să
compar cu Belgia unde nu există nici un fel de creștere (economică, n.a.), aici este o piață
dinamică, care crește. În Belgia totul stagnează. Îmi place drive -ul și spiritul de aici…” (Investitor)
Capitalu l local acumulat și concentrat pe parcursul ultimilor 25 de ani în diverse afaceri în
interiorul orașului a devenit considerabil și s -a integrat prin intermediul rețelelor de afaceri din
Transilvania în circuitul european și global. Capacitatea și intenții le oamenilor de afaceri din Cluj
și orașele vecine au fost cooptate de către corporațiile multinaționale la un proces mai amplu de
extragere și acumulare de profit. Acesta presupune servicii financiare și bancare care susțin, pe
de o parte zona industrială prin infuziuni de capital în imobile și terenuri ale fabricilor, fapt care le
crește prețul și oferă loc speculațiilor viitoare. Pe de altă parte, dezvoltarea serviciilor este felul în
care capitalul este pus să contribuie la creșterea economiei locale, p rin întreținerea pieței muncii
și la creșterea profiturilor prin exploatara forței de muncă ieftine. Întreg circuitul economic pare să
fie orientat către destinația țintă, atunci când capitalul obținut e investit în afacerile imobiliare, care
sunt cele mai atrăgătoaree datorită felului în care se pretează speculațiilor, în actualul context
economic. Acest proces este explicat de către Norbert Petrovici ( 2017 ) care spune că există și o
interdependență a jucătorilor de pe piața imobiliară, rețelele de busine ss fiind populate de oameni

de afaceri, politicieni, bancheri care își finanțează proiectele între ei, au parteneri comuni sau
contribuie în mod organizat la stabilirea trendurilor și a prețurilor. În tot acest țesut, orașul Cluj
joacă rolul unei bucăți de brânză din care se poate extrage profit în diverse forme. Prezența mai
multor tipuri de resurse – geografice, politice, umane, intelectuale, financiare – doar sporesc
interesul și de multe ori cresc prețul afacerilor. Dimensiunile pe care se poate interve ni în acest
joc sunt direcționarea capitalului în spațiul fizic dar și virtual și eventual crearea unei imagini de
exagerată prosperitate, în care multiculturalismul și inovația funcționează ca aditiv gustativ.
În demersul meu de a prezenta jucătorii de la masa dezvoltării urbane a orașului Cluj voi
suprapune pe o hartă imaginară numele proiectelor vizate în această cercetare cu exponenții
mediului de business care sunt implicați în reintroducerea platformelor industriale Flacăra –
Napochim în circuitul imobi liar al orașului. Încercarea mea este motivată de faptul că doresc să
surprind modul în care sunt interconectate deciziile de finanțare a unor proiecte imobiliare care
urmează să marcheze harta fizică a localității și includerea spațiilor fost industriale în planul de
restructurare urbană.
Locația
industrială /anterio
ară Construcția nouă Constructor Destinația
imobilului Originea
capitalului
folosit în
construcție
Flacăra Complex de
birouri TACO
Developments IQuest Capital străin
(german)
Flacăra Birouri și locuințe SC Beyfin vâzare Capital local
Napochim Complex mixt
(spații pentru oficii
și rezidențiale)
Scala center Napochim SA Pentru vânzare
către piață Local
(Napochim SA
și Dan Pitic) și
străin (Libra
Internet Bank)
Napochim Bloc de locuințe SDC Imobiliare Pentru vânzare
către piață
Combinatul de
carne Complex de
birouri și locuințe SDC Imobiliare Pentru vânzare
către piață Capital străin și
local
Foste case de
locuit Complexul mixt
Platinia str.
Ploiești Florisal SA Pentru birouri
ale companiilor
transnaționale Capital local

Foste case de
locuit EBS-NTT Data –
Două clădiri de
birouri ImoFinance și
ImoInvest Pentru birouri
ale companiilor
transnaționale Capital local
Foste case de
locuit Central Business
Plaza Central
Business Plaza
(Alin Tișe) Pentru birouri
ale companiilor
transnaționale Capital local

În urma sistematizării de mai sus, observ că există mai multe patternuri de finanațare a
proiectelor imobiliare dezvoltate pe terenurile fostelor fabrici sau în vecinătatea acestora. Spațiile
fiind incluse de către reglementările PUG -ului în categoria restructurare urbană, au r egullamente
pentru UTR -urile respective care se pretează unei abordări specifice atunci când se decide ce
funcțiuni vor avea clădirile și care sunt indicii de urbanism. Despre aceasta mai pe larg în
secțiunea care analizează Planul Urbanistic General al or așului și alte documente. De asemenea,
contează foarte mult și trendul sau „solicitările pieței” în argmentarea necesității unui complex
rezidențial sau de birouri. Deoarece cea mai profitabilă este construcția de locuințe care se vând
în Cluj la prețuri f oarte mari pentru metrul pătrat, investitorii sunt interesați cu precădere de
această formă de folosire a terenului.
Astfel, SDC Imobiliare își finanțează proiectele imobiliare prin intermediul avansurilor pe
care le primesc de la clienți atunci când semn ează contractele pentru viitorul apartament și din
colaborarea cu firme care oferă suport financiar în avans, cum este Thaddeaus Investment SRL.
În mod similar funcționează și finanțarea complexul imobiliar de la Napochim care este inițiat de
Napochim Imob iliare SA, scopul fiind vânzarea locuințelor, procesul de construcție fiind asigurat
din banii pe care îi plătesc viitorii locatari atunci când achiziționează proiectul viitorului
apartament. Co -finanțator este Libra Internet Bank, instituție bancară care are un istoric al
investițiilor în imobiliare, dar și servicii medicale, afaceri online.
Pe de altă parte, exemplul construcției de la Flacăra este diferit din perspectiva procesului
de finanțare deoarece TACO Developments este firma care construiește vii torea clădire pentru
birourile iQuest, dar și două ansambluri rezidențiale din banii iQuest -ului, atât constructorii cât și
beneficiarii fiind aceleași persoane, chiar dacă entitățile juridice diferă. Europa Business Center
al lui Iosif Pop este, de asemen ea, finanțat prin intermediul firmelor de investiții ImoFinance și
ImoInvest. Remarc un regim mixt de finanțare, în majoritatea cazurilor, așadar, diferențele și
posibilele patternuri se găsesc fie în chestiuni de detalii ale schemelor de finanțare, fie în alte
dimensiuni definitorii ale proiectelor. Chiar și în actualul context economic, inițierea unei investiții

imobiliare de dimensiuni mari presupune cooptarea mai multor surse de finanțare. Motivul acestei
tactici este atât necesitatea financiară, cât și creșterea siguranței investițiilor în momentul în care
mai mule părți sunt implicate. De asemenea, deși, practica vânzării apartamentelor înainte ca
acestea să fie construite, doar pe baza proiectului, devenise mai puțin populară în anii de după
criză, ac eastă se regăsește frecvent în cazul complexelor locative.
Statul neoliberal față cu restructurarea urbană
Statul își exercită puterea în două feluri, prin legile pe care le face în scopul administrației
și prin discursul pe care îl promovează în spațiul p ublic. Pentru a ilustra rolul pe care și -l atribuie
administrația municipiului Cluj -Napoca, exponent al statului în contextul acestei lucrări am decis
să analizez două documente făcute pentru primărie de către specialiști în domeniile respective.
Primul es te Strategia de dezvoltare a municipiului Cluj -Napoca 2014 -2020, care oferă direcțiile
generale în ce privește dezvoltarea și administrarea municipiului. În această lucrare mă voi referi
doar la aspectele care țin de dezvoltarea economică și dezvoltarea ur bană și planificare spațială.
Al doilea document vizat este Planul Urbanistic General 2015 -2025 care trasează direcțiile de
urbanizare sau restructurare a suprafeței orașului. Și în acest caz voi viza doar partea care
abordează regulile de restructurare a platformelor industriale și zonele vecine lor deoarece
documentul este unul foarte complex, cu prevederi care depășesc interesul meu în această
lucrare.
Strategia de dezvoltare a municipiului Cluj -Napoca pentru anii 2014 -2020 este
documentul elaborat la ce rerea primăriei Cluj -Napoca de către mai mulți specialiști din diverse
domenii, fiecare contribuind cu expertiza lui pe dimensiunea pe care a fost solicitat să se expună,
în total 28 de grupuri de lucru. Documentul prezintă avantajele, problemele municipiu lui și oferă
direcțiile principale, precum și strategii de aplicare a măsurilor pentru atingerea scopurilor
propuse. Este o lucrare foarte amplă care tratează mai mult sau mai puțin toate aspectele care
țin de organizarea și dezvoltarea orașului și propun e unele abordări ale situațiilor care să aducă
zona metropolitană într -o situație cât mai avantajoasă celor care o locuiesc. Autorii afirmă încă
de la început că „Un oraș sofisticat are nevoie de implicarea resurselor de creativitate și energie
din comunit ate, iar administrația locală are un rol de facilitator și integrator al perspectivelor
strategice existente.” Cei trei factori strategici cheie care vor influența comunitatea pe termen lung
și în baza cărora se planifică organizarea orașului sunt: inovați e, universitate și participare. În
continuare voi prezenta abordarea administrației în ce privește dezvoltarea municipiului pe
dimensiunile relevante acestui text, pornind de la direcțiile date de Strategie. Voi exemplifica

modul în care primăria urmărește aplicarea strategia cu secvențe din discursul public al actualului
primar al municipiului Cluj Emil Boc.
Autorii strategiei enumeră o serie de „provocări” care sunt tangente domeniului, acestea
fiind (1) lipsa de coordonare în ce privește planificarea spa țială, (2) dezvoltarea urbană haotică,
„datorată in principal nerespectării reglementărilor urbanistice și unei capacități limitate de a
asigura disciplina in construcții.” , (3) procesul de suburbanizare rapidă din ultimii ani și presiunea
pe infrastructur ă, (4) creșterea intensității traficului auto, (5) „discrepanțe semnificative între
cartierele orașului în ceea ce privește accesul la spațiile verzi” . De fapt, acestea sunt niște
probleme în adevăratul sens al cuvântului cauzate de *lipsa structurală de i mplicare a statului în
probleme care țin de spațiile publice (parcuri, drumuri, curțile blocurilor) în ultimele trei decenii,
*hegemoniei „pieței libere” care stabilește regulile în toate domeniile vieții urbane și *lipsa unor
politici care să reglementeze locuirea într -un oraș aflat în creștere economică. De asemenea,
grupul de lucru propune câteva direcții strategice de dezvoltare a economiei locale și a spațiilor
urbane. Administrației orașului i se propune prin intermediul strategiei să dezvolte un Cluj care să
fie un „ oraș funcțional și business -friendly, care investește în locuitorii săi pentru a crea
competență, atrage, reține și sprijină investițiile și îl păstrează conectat internațional.” Nu îmi este
clar în ce măsură aspectele menționate mai sus v or contribui la rezolvarea problemelor existente
în oraș, dar acesta este limbajul comun acestui tip de documente, diferența ar putea fi făcută prin
politicile propuse la etapa de aplicare. Conținutul acestei fraze este materializat în discursul public
al primarului Emil Boc și în acțiunile pe care le întreprinde primăria în ce privește relațiile cu
investitorii străini sau locali, politicile economice și sociale. Acestea cuplate cu efortul mass –
mediei – care preia și promovează activitățile de PR inițiate de administrația locală prin
evenimente culturale și luări de poziție – contribuie la formarea unei imagini dezirabile despre
oraș, făcându -l să pară mai atrăgător. Este discutabil în ce măsură prin exagerarea calităților și
minimalizarea vizibilități și n egării problemelor orașului se va ajunge la progresul pe care și -l
propune municipalitatea și îl așteaptă orășenii.
Cele cinci recomandări pe care le fac elaboratorii strategiei despre cum ar trebui să aibă
loc dezvoltarea urbană și planificarea spațială sunt pertinente și înglobează într -o mare măsură
specificul orașului și interoghează problemele existente sau potențialele. În primul rând, se
menționează că pentru a valorifica potențialul Clujului ar trebuie să se asigure atractivitatea
urbană prin cali tatea mediului construit, factor determinant al calității vieții locuitorilor municipiului,
ceea ce ar însemna renovarea și lărgirea fondului locativ pentru locuitorii din toate categoriile
sociale, lucru care însă nu se întâmplă. La nivelul administrației municipiului lipsește orice

legislație sau deschidere pentru a accesibiliza locuințele, prin măsuri de control al prețurilor și/sau
oferirea de locuințe sociale. Se mai recomandă punerea la dispoziția investitorilor a spațiilor atât
fizice cât și legislat ive pentru desfășurarea activităților economice, fapt care se realizează cu mare
spor, lucru care face ca reprezentanții sectorului de afaceri să aibă de câștigat și cam atât. În al
doilea rând, este sugerat că ar fi necesar să se crească oferta de dezvolt are economică a
municipiului prin crearea de condiții atrăgătoaree pentru și prin dezvoltarea spațială , fapt care
ridică niște semne de întrebare deoarece condițiile atrăgătoaree pentru actorii economici
înseamnă de multe ori neglijarea intereselor orășeni lor și compromisuri în direcția limitării spațiilor
publice și accesul tuturor categoriilor de indivizi la resursele orașului. În al treilea rând,
gestionarea performantă și un management competent al proprietăților imobiliare în echilibru între
interesele publice și cele private este o măsură de importanță vitală în contextul în care creșterea
economică este însoțită și de creșterea inegalităților. În Cluj se observă o tendință spre
precarizare a unor categorii de cetățeni care se găsesc în imposibilitatea de a-și plăti existența în
interiorul orașului, studenții, șomerii, muncitorii necalificați și nu numai, fiind nevoiți să se retragă
la periferii sau să plece din oraș. Contracararea procesului de dispersie urbană spre localitățile
din peri -urban este un alt aspect care ar trebui să fie abordat structural prin măsuri care să
încurajeze atât angajatorii să -și deschidă sedii în oraș, cât și locuitorii să rămână în cartierele
orașului, inclusiv în zona centrală a orașului vechi, în care există o depopulare si stemică din
cauza reglementărilor și prețurilor aflate în continuă creștere. În al patrulea rând, integrarea
teritorială complexă a municipiului în zona metropolitană și în teritoriul regional și al cincilea ,
dezvoltarea integrată a infrastructurii de mobilitate și utilități din interiorul și exteriorul orașului ar
trebui planificate și realizate prin intermediul soluțiilor realiste care să rezulte din studii
specializate, nu propuneri speculative cum este ce a a metroului.
Cu toate acestea, ce este scris în strategie este interpretat și pus în practică în funcție de
interesele electorale și economice pe termen scurt și mediu ale decidenților politici, de multe ori
acestea capătă o formă perversă când se ciocne sc cu realitatea, agravând probleme cum sunt:
inegalitățile de venituri, accesbilitatea locuințelor și accesul la spațiile publice sau serviciile oferite
de primărie. Această stare a lucrurilor nu are legătură cu abilitățile individuale ale angajaților
primăriei care iau decizii neavantajoase pentru locuitorii orașului, care îi favorizează doar pe unii
dintre clujeni: cei cu venituri peste medie și poziții sociale privilegiate. Este vorba despre poziția
statului minimal, stat care s -a retras sistematic din procesul de luare a deciziilor și a pierdut din
capacitatea de a interveni prin reglementări și solicitări atunci când vine vorba despre garantarea
drepturilor cetățenilor săi. Exemple sunt procesul de privatizare care s -a făcut fără vreo
perspectivă pentr u viitor, lipsa de inițiativă în a face achiziții publice care să asigure funcționarea

normală a orașului, relațiile inegale pe care le întreține primăria cu investitorii, oferind scutiri și
avantaje pe care nu le convertește apoi în beneficii pentru între gul oraș.
Planul Urbanistic General (PUG) este un alt document care vine să reglementeze
dezvoltarea urbanistică a Clujului pentru următorii zece ani (2015 -2025) în ce privește funcțiunile
necesare, indicii de construire, restructurare, regenerare, consol idarea și crearea noilor spații
verzi, asigurarea căilor de acces și în general, dezvoltarea spațială echilibrată a orașului. La
elaborarea acestuia au lucrat pe parcursul mai multor ani specialiști de la Universitatea Tehnică
Cluj-Napoca, s.c. planwerk sr l și s.c Bogart Construct srl. PUG -ul a fost aprobat în decembrie
2014 prin Hotărârea Consiliului Local al municipiului Cluj -Napoca cu numărul 493, și a intrat în
vigoare din ianuarie 2015, deși a fost folosit ca document consultativ în paralel cu vechiul PUG
pe parcursul anului 2014. PUG -ul precedent fusese aprobat în 1999, iar între timp prevederile au
devenit din ce în ce mai inadecvate situației în care se găsea orașul, atât în materie de dezvoltare
economică cât și necesitățile de infrastructură, fapt care a dus la construcția haotică și
dezvoltarea necoordonată a diferitelor puncte de pe harta orașului.
Prin aprobarea acestui regulament al urbanismului, a cărui aplicare s -a încredințat
Direcției Urbanism a primăriei, care urmează să aibă ședințe consu ltative cu Comisia tehnică de
amenajare a teritoriului și urbanism (CTATU) – alcătuită din 9 membri cu drept de vot care sunt
specialiști în domeniul amenajării teritoriului și urbanismului și alți specialiști pe post de consultanți
– s-a intrat într -o epo că în care toți actorii sociali implicați speră la o dezvoltare urbană
responsabilă, organizată, controlată de către Primărie și specialiști. Întregul proces consultativ
presupune aprobarea tuturor proiectelor de construcție, modificarea clădirilor și inte rvenții în spații
publice sau private de către CTATU, care doar apoi pot fi votate de către Consiliul Local. În acest
fel există posibilitatea intervenției la etapa de proiectare pe Planurile Urbanistice Zonale (PUZ)
atunci când zona discutată cere un asem enea plan sau pe Planurile Urbanistice de Detaliu (PUD)
și ce e mai important aparea oportunitatea negocierii. Anume acest interval de negociere este cel
care poate fi speculat de către reprezentanții primăriei în vederea obținerii unor oferte cât mai
avan tajoase pentru oraș.
În cadrul PUG -ului zona Flacăra -Napochim este descrisă de forme mari de intervenție
urbanistică: restrucutrarea suprafețelor industriale cu inserție de funcțiuni mixte (locuințe și
servicii/comerț) și regenerarea zonei de locuințe cu i nserție de funcțiuni mixte (locuințe, servicii și
comerț). Astfel, secțiunea vizată în lucrarea mea – restructurarea – are în vedere una dintre cele
mai extinse zone din apropierea centrului căreia i se recomandă restructurarea în totalitate cu
scopul de a obține un teritoriu extins omogen din punct de vedere al funcțiunilor, densității,

spațiilor publice și structurii drumurilor. Cerințele tehnice pentru zona de restructurare se împart
în funcție de Unitatea Teritorială de Referință (UTR) în care au fost i ncluse parcelele. Eu mă uit
cu precădere la următoarele UTR -uri: RrM1, RiM – RrM2, RiM – PUZ care se încadrează în
perimetrul străzilor Someșului, Constanța, Ploiești cu extindere către Anton Pann. Criteriile
tehnice de construcție conform PUG pentru cele trei tipuri de UTR care se regăses pe suprafața
zonei cercetate sunt indicate în Figura 10 realizată pe baza informației din Memoriul Planului
Urbanistic General al municipiului Cluj -Napoca pentru 2015 -2025.
Toate aceste indicații ale PUG -ului sunt obligat orii, dar reglementările și funcția
documentului este să lase loc de negocieri și modificări în limite legale, acestea fiind
recomandate, de asemenea. Procesul depinde de abilitatea și interesul administrației locale de a
negocia, dar și de acuitatea inves titorilor privați. În acest context, pot fi aduse critici la adresa
modului în care primarul tratează situația favorabilă pe care o are orașul în acest moment, fiind
atractiv pentru investitori, deoarece flexibilitatea lui Emil Boc este mai des favorabilă agenților
privați și nu interesului societății largi. Există o preocupare mult prea intensă de a nu pierde
investitorii, stare care cauzează un comportament mai degrabă oportunist, foarte puțin orientat
spre aplicarea politicilor asumate la nivel declarati v care privesc incluziunea socială sau
deschiderea către o societate incluzivă și echitabilă. Primarul Emil Boc declară pentru Forbes.ro
despre strategia pe care o aplică instituția sa. Se vede clar care este agenda economică dacă
citim următoarea replică: „Cel mai important lucru este să oferi stabilitate și predictibilitate
investitorilor. În primul rând, faptul că noi am aplicat cele mai mici impozite și taxe locale cu putință
pentru mediul de afaceri a fost, este și va rămâne o constantă. În al doilea r ând, am adoptat planul
urbanistic general al Clujului pentru următorii zece ani, care le dă o viziune, o perspectivă cu
privire la locul unde se poate dezvolta în Cluj un business în domeniul industrial sau în domeniul
IT-ului[..]. În al treilea rând, prom ovăm cel mai mare proiect pentru următorii zece ani: Cluj
Innovation City.”
Direcția preocupărilor și interesului primarului este justificată dacă e să ținem cont că
aceasta a fost strategia de dezvoltare pe care a adoptat -o orașul, să favorizeze investito rii, cu
orice preț și să -i facă să fie interesați să investesacă în Cluj, oferind condiții preferențiale și foarte
relaxate în comparație cu ce se întâmplă în orașele și țările din care provin investitorii respectivi.
Administrația este susținătoare declar ată a investitorilor, iar toate planurile și strategiile sunt
direcționate spre satisfacerea intereselor dezvoltatorilor, lucru care reiese din documentele
oficiale ale primăriei care vizează dezvoltarea și planificarea activităților din oraș și mai ales d in
discursul public promovat în mass -media. Cu altă ocazie primarul declară că „Cerințele

investitorilor sunt normale și de bun simț. În primul rând, să pui la dispoziție infrastructura orașului,
care să fie de calitate; în al doilea rând, să acorzi facili tățile fiscale pe care legea le primite; în al
treilea rând să ai o deschidere față de ei și o transparență totală cu privire la modul cum se
cheltuie banul public și în al patrulea rând să elimini cât mai mult din birocrația pe care o ai la
dispoziție și pe care, din nefericire, statul o are.” Orientarea legislației românești către susținerea
mediului de afaceri și stimularea investitorilor în vederea atragerii de fonduri pentru dezvoltarea
economiei este cunoscută și cu siguranță înalt apreciată de către beneficiarii reducerilor fiscale.
Un om de afaceri cu care am vorbit eu spune: „Eu cred că primăria orașului face mult aici, nu poți
să compari cu ce e la București, e un mic dezastru. Vreau să felicit primăria orașului de aici, care
chiar trage pentru dez voltare. În rest sunt chiar oamenii Clujului care sunt buni la limbi străine,
bine educați, ei conduc industria, industria IT.”
În același timp, lipsește o lege care să ofere posibilitatea administrațiilor locale de a
impune investitorilor careva condiții atunci când aceștia își dezvoltă afacerile imobiliare, cum ar fi
oferirea unui procent de locuințe pentru a fi oferite în chirie sau în proprietate locuitorilor orașului
care nu își permit o locuință sau susținerea lor în demersul de a -și procura una, nu prin credite
extrem de inadaptate posibilităților lor. Obligativitatea construirii unor clădiri cu funcție publică sau
amenjarea de spații verzi consistente este de cele mai multe ori absentă din discuțiile din cadrul
parteneriatelor privat -publice, aceste a fiind lăsate pe terenul de luptă al ONG -ilor, pe mâna pieței
care „rezolvă tot” sau pe conștiința arhitecților.
Forma de antreprenorialism urban (Harvey, 2013) cu care se ocupă statul, adică
municipalitatea, în procesul de gestionare a dezvoltării orașu lui, îl transformă tot mai mult în
avantajul categoriilor cu venituri mult peste median. În contextul competiției Clujului cu alte orașe
din regiune și cu alte economii urbane similare din Europa de Est se face apel la un discurs care
valorizează tot mai m ult investitorii, categoriile tinere și educate și care exclude orice nu se
încadrează în imaginea de oraș multicultural european cu vitrine strălucitoare. Statul se află pe o
poziție pregnant neoliberală în gestiunea problemelor sociale de locuire, segreg are și precarizare
cu care se confruntă o bună parte din cetățenii săi.
Concluzii
Această contribuție oferă suport empiric afirmației că globalizarea economiei locale are loc
prin intermediul și cu aportul forțelor locale – mediul de business și statul. Modalitățile prin care
se articulează această întermediere sunt date de câțiva actori importanți care prin deciziile oficiale
și expertiza lor profesională sau economică avantajează și deschid oportunități pentru investitorii

străini care aduc firme de servicii și industrie în Cluj. Am urm ărit să prezint cât mai explicit modus
operandi al dezvoltatorilor cu capital local în ce privește restructurarea platformelor fabricilor și
adaptarea spațiilor orașului pentru a satisface necesitățile corporațiilor multinaționale care au
nevoie de birouri în zonele centrale. Cazul fabricii Napochim care și -a retras producția la periferie,
iar terenul aferent din zona pericentrală l -a folosit pentru o nouă construcție de birouri și spații
rezidențiale de clasă premium este relevant atunci când vorbim despre gentrificare economică și
prioritizarea capitalului puternic internaționale.
Asemenea decizii sunt posibile deoarece există mediul profesionist al planificatorilor urbani,
arhitecții inclusiv care prin soluțiile lor de planificare a spațiului orașului Cluj la nivel macro ,
materializate în Planul Urbansitic General avantajează proiecte le mari, întinse pe suprafețe
extinse și care necesită investiții majore. Acest gen de proiecte se pot realiza și prezintă un interes
mai mare pentru investitorii care au deja un capital acumulat în cadrul firmelor multinați onale sau
transnaționale. Prin urmare, datorită prețurilor de construcție dar și de realizare ulterioară,
proprietarii de terenuri locali de cele mai multe ori construiesc cu perspectiva că respectivele
spații vor fi cumpărate de către companiile internați onale care își permit financiar acest lucru.
Administrația municipală este un actor important în acest proces de restructurare urbană și
deși ar putea influența și controla modul în care este apropriat spațiul orașului sau gestionat fondul
locativ, se prez intă ca o forță care doar veghează respectarea legii. Și totuși, legile de urbanism
și politicile de impozitare sunt făcute într -o manieră în care oferă avantaje capitalului global, cu
posibilități mai mari în dezvoltarea afac erilor în Cluj. Forma de antreprenorialism urban cu care
se ocupă statul, adică municipalitatea, în procesul de gestionare a dezvoltării orașului, îl
transformă tot mai mult în avantajul categori ilor cu venituri mult peste median. În contextul
competiției Clujului cu alte orașe din regiune și cu alte economii urbane similare din Europa de
Est se face apel la un discurs care valorizează tot mai mult investitorii, categoriile tinere și educate
și care exclude orice nu se încadrează în imaginea de oraș multicultural european cu vitrine
strălucitoare. Statul se află pe o poziție pregnant neoliberală în gestiunea problemelor sociale de
locuire, segregare și precarizare cu care se confruntă o parte din c etățenii săi.
Suprafețele mari de teren care sunt restructurate acum, creează contextul pentru o schimbare
de imagine a locului și funcționează ca magnet pentu proiecte ulterioare care vor gentrifica spațiul
tot mai mult spre nordul orașului. Definesc acest gen de gentrificare ca fiind impusă de stat la
presiunea sectorului economic, ceea ce înseamnă o formă radicală și neadaptaptă de dezvoltare
a orașului. Observ că se produce înlocuirea unei clase de muncitori migrată spre oraș în perioada

socialismului cu un alt val de muncitori veniți pentru a munci, doar că în poziții de ingineri IT și
manageri în multinaționalele de outsourcing.
Deși exemplul de restructurare urbană al platformei Flacăra -Napochim analizat de mine se
înscrie tematic într -o serie de procese de transformare urbană descrise în literatura de profil,
acesta este ușor diferit de cazurile pe care le putem observa în spațiul nord -amerian sau vest
european. Adițional procesului de gentrificare, îmi concentrez atenția pe rolul actorilor locali care
intermediază accesul capitalului gl obal pe piața orașului Cluj. Specificul situației cercetate de
mine este dat de modul în care circulă capitalul într -o economie globalizată și posibilitatea de a
genera creștere economică într -o țară cu reglementări foarte permisive în ce privește capitalul
extern și cu o piață a muncii subplătită. De asemenea, deosebirea co nstă și în motivul pe care îl
are restrucuturarea urbană din Cluj în acest moment în timp – presiun ea capitalului concentrat
aici și dezvoltarea inegală a orașelor din România și tot estul Europei.

Referințe bibliografice

Ban, Cornel. (2014). Dependență și dezvoltare. Economai politică a capitalismului românesc.
Cluj-Napoca. Tact
Ban,Cornel. (2016). Ruling Ideas. How global neoliberalism goes local. Oxford. Oxford University
Press
Brenner, Neil. (1999). Globalisation and reterritorialization: The re -scaling of urban governance
în The European Union. În Urban Studi es, Vol. 36, No. 3, 431± 451, 1999
Gottdiener, Mark. Ray, Hutchinson. (2006). The New Urban Sociology. Ediția 4. Boulder.
Westview Press
Czirfusz, Márton. Horváth, Vera. Jelinek, Csaba. Pósfai, Zsuzsanna. Szabó, Linda. (2015).
Gentrification and rescaling urban governance in Budapest -józsefváros in Intersections. în East
European Journal Of Society And Politics, 1 (4): 55 -77
Davidson, Mark. Lees, Loretta. (2005). New -build ‘gentrification’ and London’s riverside
renaissance, Environmen t and Planning A. 37, 1165 –1190
Edensor, Tim. (2005). Industrial Ruins. Spaces, Aesthetics and Materiality. Oxford. Berg
Harvey, David. (2013). Rebel Cities. From the Right to the City to the Urban Revolution. Londra.
Verso
Hayden, Dolores. (1995). The power of place: urban landscapes as public history. The Mit Press
Klingner, Sabine. Popiołek, Małgorzata. (2015). The Redevelopment Area Wedding –
Brunnenstraße in West Berlin. The Project and its Implementation in Community Spaces
Conception, Appropriation, Identity Proceedings
Lefebvre, Henri. (1976). Reflections on the Politics of Space, Trad. M. Enders. Antipode
Lefebvre, Henri. (2007). The production of space. Trad. Nicholson -Smith, Donald. Blackwell
Petrovici, Norbert. (2006). Relații de putere în cadrul elitei politice românești la sfârșitul anilor ‘80
și începutul anilor ’90. în Sociologie Românească 4, 119 -45
Petrovici, Norbert. (2017). The Politics of Mobi lizing Local Resources for Growth: ‘Urban Areas’
in Romania in Studia Sociologia, Volume 62, Issue 1

Sassen, Saskia. (2016). The Global City: Enabling Economic Intermediation and Bearing Its
Costs: THE GLOBAL CITY. City & Community. 15. 97 -108. 10.1111/cic o.12175
Sassen, Saskia. (2018). Urban Village -Deep Inside the Global City. Accesat în 20.02.18
http://www.e -flux.com/architecture/urban -village/169799/deep -inside -the-global -city/
Smith, Neil. (1990). Uneven Development. Nature, Capital and the Production of Space. Basil
Blackwell, Oxford
Sykora, Ludek. (2005). Gentrification in Post -communist Cities în Gentrification in a Global
Context: The New Urban Colo nialism – Atkinson, Roland, Gary Bridge, Routledge
Zinca, Irina. (2011). Grounding Global Capitalism in Cluj -Napoca, Romania. On territorialization
and the Question of Agency, în Studia Sociologia, 2/2011, Cluj -Napoca