Republica Moldova Si Politica Externa

Planul:

Introducerea.

Moldova: 23 ani de intedepndenta. Realizari si Esecuri

Istoric: perspectiva istorico-geografica

Statutul Republicii Moldova pe Plan International

Problemele cu care se confrunta Republica Moldova

Sistemul Politic intre Est si Vest

Sistemul Politic (Partidele)

Aspiratia spre democratie

Perspectivele dezvoltarii politice in Republica Moldova

Politica externa

Rusia: Relatiile economica

Romania: Relatiile culturale si istoria comuna

Perspectiva Europeana

Concluzia.

La începutul anului 1992, situația in Moldova era tensionată și se asemăna cu un butoi de pulbere. Pentru a exploda, se cerea doar o scânteie, un foc. Și acest foc a fost găsit, care a și servit drept motiv pentru începerea propriu-zisă  a războiului. Nimic nou. Așa a fost întotdeauna – și în primul și în al doilea  război mondial. La 1 spre 2 martie 1992 a fost luat cu asalt ultimul bastion al statalității Republicii Moldova – comisariatul de poliție din or. Dubăsari, sub pretextul reacției (revoltei) populației din oraș la faptul uciderii în condiții misterioase a șefului miliției din acest oraș I. Sipcenco. Atunci au apărut primele jertfe.

În rezultatul acestui conflict, de la 02.03.1992 până la 21.07.1992 (data semnării acordului de încetare a focului de către Președintele Republica Moldova, M. Snegur, și Președintele Federației Ruse, B. Elțin) și-au pierdut viața circa 1000 de oameni din ambele părți (peste 300 din partea Moldovei), mii de persoane au fost rănite și au devenit invalide, mii de case au fost distruse. ‘’Mii de persoane au devenit refugiați în propria țară. 20 % din teritoriul Republicii Moldova, prin forță și cu ajutorul Federației Ruse a fost rupt din trupul țării, ceia ce constituie o crimă și o încălcare gravă a legislației internaționale. 1/5 din populația țării până astăzi se află sub ocupația forțelor străine și este supusă persecutării și maltratării după bunul plac al regimului lui I. Smirnov si Evgheni Sevciuk.’’ Aici sunt încălcate în mod deschis drepturile elementare ale omului – dreptul  la libera circulație, dreptul constituțional de a alege și a fi ales în organele de stat în perioada alegerilor locale și parlamentare. Până astăzi, posturile de control ale administrației de la Tiraspol zilnic supun unor controale neîntemeiate și intimidări mii de cetățeni ai Republicii Moldova.

Problema transnistreană în contextul proceselor de dezintegrare din fosta Uniune Sovietică

“Originea, dezvoltarea și soluționarea conflictului transnistrean nu poate fi separata de cea a proceselor de dezintegrare, care sunt caracteristice spațiului post-sovietic. Printre cele mai importante condiții prealabile ale factorilor care au avut o influență decisivă asupra apariției și soluționarii problemei transnistrene, au fost și rămân procesele de dezintegrare politică și economica.”

Procesele de dezintegrare în spațiul post-sovietic au fost generate de conflictul dintre elitele sindicale și republicane. Baza acestui conflict ridicandu-se la probleme economice. Anume acest factor economic a provocat controverse politice, dezvoltarea caruia în cele din urmă a condus la prăbușirea Uniunii Sovietice. Controversele politice nu au devenit decat o formă de conflict de interes economic a republicilor si Centrului.

Cauzele conflictului din Transnistria

Cauza principală a conflictului din Transnistria a fost schimbarea poziției sistemului nomenclaturist de partid transnistrean în perioada 1989-1991.

Transnistria a fost partea agrara dezvoltata a Republicii Moldova, intreprinderile mari din Transnistria, in majoritatea lor covarsitoare fiind orientate catre nevoile uniunii. Industria Transnistriei in mai mare masura a fost asociata cu centrele industriale din Ucraina și Rusia decât cu Republica Moldova. În plus, în Transnistria erau plasate o buna parte a tehnologiilor moderne de dezvoltare industriala.

Această structură industriala a Transnistriei, cerea un personal de înaltă performanță cu capacitati manageriale. Acesta este motivul pentru care sefii întreprinderilor industriale, precum și nomenclaturiștii din regiune în mare parte nu erau moldoveni, ci locuitori din marile orașe din Rusia și Ucraina.

Din acest motiv, nomeclatura transnistreana avea legaturi stranse cu Moscova si se considera parte a nomeclaturii unionale, reprezentand intr-o oarecare masura, la fel ca in Transnistria , cat si in Moldova per anasamblu, interesele uniunii centrale. Cu nomeclatura republicana a Moldovei pastra exclusiv relatii nominale, cu toate ca avea o mare autoritate.

Situația s-a schimbat dramatic, atunci când, pe de o parte, a aparut un conflict în Centrul Uniunii dintre reformisti și aripa reacționară a nomenclaturii de partid a Uniunii, iar de altă parte – a început să se câștige procesul de etnopolitizare a elitelor din Moldova.

In mai 1990 pe raul Prut a avut loc un eveniment de amploare « Podul de flori », care simboliza stabilirea relatiilor « fratesti » intre Moldova si Romania. Caracteristica esentiala a cursului de apropiere a Moldovei cu Romania a fost adoptarea din 27 aprilie 1990, de catre Sovietul Suprem al Republicii Sovietice Socialiste Moldova, a Drapelului de Stat al Republicii, tricolorului identic cu cel romanesc. Probabil, nomenclatura republicana considera apropierea cu România ca cea mai scurtă cale de ieșire din Uniunea Sovietică, dar un astfel de proces rapid de romanizare a societății moldovenești a condus la faptul că în primăvara anului 1990, ca urmare a alegerilor democratice, sa piarda complet puterea în republică. La putere au venit reprezentanți ai Frontului Popular, care au atras in partid atât democrați naționali și ultra-naționaliști. Guvernul Republicii Moldova la acea vreme era condus de simpatizantul naționalist, Mircea Druc.

Astfel, nomenclatura transnistreană a pierdut toate perspectivele de a fi reprezentata în structurile republicane și în societatea moldovenească în ansamblu. Pe de altă parte, adoptatarea de către organul legislativ suprem al republicii, a Declarației de Suveranitate a Moldovei, a rupt-o de la Uniunea Centrului, fără al cărui sprijin risca să piardă puterea si autoritatea deplina nu numai în Moldova, dar și în propria regiune.In baza unei astfel de situații, un pas logic pentru nomenclatura transnistreană a fost solicitarea unui sprijin din partea partidului reactionar al Uniunii.

Factorul lingvistic in conflict

La 31 august 1989 în Republica Moldova”, a fost adoptată o lege, ca limba oficială sa fie limba națiunii titulare. Imputernicind oficial limba moldoveneasca, care este identică cu limba română, cu ortografia latină, autoritățile de la Chișinău s-au lipsit practic de un canal de comunicare cu populația vorbitoare de limbă rusă din Transnistria, care a reactionat la adoptarea acestei legi printr-o grevă politică, văzându-o ca o amenințare pentru ei și urmașii lor.

Cea mai mare parte a populației vorbitoare de limbă rusă din Transnistria a fost exclusa din ambele medii culturale și informaționale a Republicii Moldova. Schimbarea bruscă condițiilor mediului lingvistic, a crescut în mod semnificativ starea de spirit ostila a populației din Transnistria fata de Chișinău și a devenit una dintre cauzele conflictului transnistrean. Un rol important în delimitarea Transnistriei și Moldovei, precum și formarea relațiilor conflictuale, l-a jucat si factorul istoric.

Aspectele istorice

Din punct de vedere istoric, Transnistria a devenit parte a Republicii Moldova doar din 1940. Din 1924 până în 1940 a existat ca stat, sub forma de Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească în cadrul Ucrainei. Din anul 1812 pana in 1917, ambele parti ale Republicii Moldova, atat Transnistria, cat Basarabia, au fost parte a Imperiului Rus. Până in 1812 Transnistria, de asemenea, a făcut parte din Imperiul Rus.

Istoria statalității Transnistriei arată că aceasta are același drept istoric la întoarcerea in Rusia sau Ucraina, precum și includerea de acea parte a Moldovei, care a fost numita Basarabia – parte a României.

Înțelegerea adevărului istoric în memoria genetică a populației transnistrene i-a unit și justificat acțiunile sale în conflict cu Chișinăul oficial. Desigur, ca apropierea Moldovei de România nu putea provoca polarizarea pozițiilor populației transnistrene. Interconectati de factorii istorici sunt și factorii geopolitici.

Intrand în conflict, ambele părți s-au bazta în primul rând pe suportul extern. Chișinăul oficial conta pe sprijinul deplin sin partea României și Transnistria – de acelasi sprijin din partea Uniunii Centrale.

Dorința actorilor externi de a se oferi un astfel de ajutor consolida încrederea în victoria părților aflate în conflict și tendința de a rezolva conflictul prin mijloace militare. Ajutor militar oferit Chișinăului, de catre români și pregătirea Armatei a 14 să ia parte in conflict de partea Transnistriei, au creat condițiile necesare pentru tranziția de la etapa latenta a conflictului la stadiul de escaladare militară.

Interesele Rusiei

Transnistria a fost doar teatrul, scena unde s-au desfășurat dezbateri și dueluri între “fratele mai mare” și “naționaliștii moldoveni”. Ea a devenit o victimă a intereselor Federației Ruse și, pe parcurs, prin intermediul mass-mediei transnistrene și ruse, deoarece doar acestea aveau accesul în zona monopolizată de rusofili, s-a reușit sperierea populației locale, dezbinarea ei și dirijarea ei, în sensul de supunere a transnistrenilor față de interesele meschine și machiavelice ale separatiștilor, lideri autoproclamați ai populației locale.

Scopul acestui conflict și al războiului a fost multiplu. Rusia urmărea obiectivele (le voi enumera în sens ascendent):

1) Moldova pentru Rusia semnifică:

– zonă agrară, sursă de cereale, legume, fructe, vin,etc.

– Rusia a făcut investiții în complexul militar-industrial al Transnistriei și el era o parte componentă al sistemului economic sovietic.

– în Transnistria s-a urmărit crearea unei baze militare a Federației Ruse, care ar controla regiunea atât de râvnită de ruși, pe parcursul multor secole.

2) Transnistria reprezintă cap de pod pentru extinderea nu doar a influenței ruse, dar și a puterii reale a Federației Ruse în Balcani.

3) Transnistria, administrată de Rusia, i-ar asigura ultimei:

– o șansă reală de recăpătare politică și militară a Republicii Moldova.

– controlul și presiunea asupra Ucrainei.

– posibilitatea tergiversării eventualei creări a unei Românii mari și puternice în Sud-Estul Europei, care să devină lider în Balcani și rival al Rusiei în această direcție.

– neadmiterea extinderii NATO în această regiune, care ar fi în mod cert inconvenabilă Rusiei, deoarece ar pierde toată influența ce o exercită asupra părții europene a țărilor CSI.

Astfel, Federația Rusă a fost stimulată să provoace conflictul și apoi războiul transnistrean din considerente politice, ideologice și militare, și nicidecum din mobile etnice sau juridice.

III. Concepte

Transnistria – o țară care nu există. Sunt deja 25 de ani, de cand si-a declarat independența față de Republica Moldova, dar nimeni nu o recunoaste ca stat, cu excepția Abhaziei și Osetiei de Sud, care la rândul lor, au fost reucunoscute de nu mai mult de o jumătate de duzina de tari.

În ciuda acestui fapt, aproape 700 de mii de locuitori ai Transnistriei cred că acest detaliu nu schimba nimic. Țara are propria monedă, propriul parlament, care este ales la fiecare patru ani, președinte și frontierele sale, foarte bine protejate si greu de trecut. La est Transnistria se invecineaza cu Ucraina, in partea de vest, de-a lungul raului Nistru cu Moldova, dupa care merge Romania, usa spre Europa.

Cu toate acestea, in comparatie cu alte tari, Transnistria nu se orienteaza spre occident, ci spre Rusia. Turistii nu se pot afla mai mult de trei zile pe teritoriul Transnistriei, nici organizatiile internationale nu recomanda acest lucru. Sa treci granitele nerecunoscutei republici in calitate de jurnalist, e un risc si mai mare. In Transnistria inca se simte acea atmosfera de presiune din timpul razboiului rece si, datorita faptului ca tara nu este recunoscuta de nici un stat, aici nu se gasesc reprezentante diplomatice. Un pas gresit, se poate transforma intr-o problema serioasa.

3.1. Transnistria- temnita limbii romane

Autoproclamarea republicii separatiste, a fost urmată de declararea egalității popoarelor băștinașe și a celor trei limbi de stat. Din păcate egalitatea popoarelor și a limbilor a rămas la nivel de declarație, în realitate însă, se folosește cu precădere limba venetică (cea rusă). Dacă inițial limba moldovenească era respectată, acum aceasta nu-si mai are statutul cuvenit, concepțiile statului despre moldoveni și limba acestor cetățeni nu mai sunt voalate.

O atenție sporită ar trebui acordată și domeniului învățămîntului. Elevii de naționalitate rusă și ucraineană urmează să-și aleagă o limbă străină de studii. Cei care aleg limba moldovenească, adesea, n-o mai învață, iar nota se pune pentru ochi „frumoși”. Situația este mai gravă pentru cei ce fac studiile în limba moldovenească, deoarece o astfel de limbă nu există, și, respectiv, lipsesc și manualele, statul neavand suficiente resurse pentru aprovizionarea acestor instituții de învățămînt la nivel cuvenit.

În decursul a 24 de ani după autoproclamarea RMN, statul a reușit să impună limba rusă în toate sferele vieții, limba moldovenească a fost exclusă forțat, iar vorbitorii acestei limbi, adesea, sunt intimidați și evită utilizarea ei.

3.3. Frontiere

In ce priveste sistemul de securitate la frontierele transnistriene este unul foarte bine echipat si dirajat, conform Legii RMN 109-3-V « frontierele de stat a Republicii Moldoveneasti Nistrene". Această lege stabilește bazele organizatorice și juridice ale politicii frontierei de stat, competențele autorităților publice în domeniul politicii frontierei de stat și reglementează relațiile legate de stabilirea, schimbarea si în desemnarea frontierei de stat a Republicii Moldovenești Nistrene.

Pentru patrunderea pe teritoriul Transnistriei, e nevoie sa treci un post vamal, unde esti obligat sa completezi o fisa migrationala, specificand perioada sejurului si scopul calatoriei tale. La prima vedere nu pare a fi decat un principiu de securitate, dar atunci cand ajungi la orice post vamal transnistrean, ai senzatia ca nu demult s-a terminat razboiul de pe Nistru. Aceasta stare o creaza tancurile si soldatii inarmati de la intrarea in Republica Transnistreana. De securitatea vamala se ocupa in special politia transnistreana cat si fortele pacificatoare ruse.

De mentionat este faptul ca dupa ce au inceput actiunile militare din estul Ucrainei, atat Republica Moldova cat si Ucraina si-au consolidat sistemul de securitate la frontierele cu Transnistria, aceasta din urma prezentand o amenintare reala pentru integritatea lor. Autoritățile ucrainene au decis să întărească frontiera cu Moldova, grănicerii din regiunea Vinița începand să sape șanțuri antitanc pe porțiunea frontierei cu regiunea transnistreană. Ei au instalat sârmă ghimpată în preajma punctelor de trecere a frontierei și au montat blocuri de beton pentru a împiedica deplasarea cu viteză înaltă și trecerea ilegală a mijloacelor de transport. De asemenea, a fost sporit numărul câinilor de pază și a agenților care patrulează regiunea.  Oficialii ucraineni au afirmat în repetate rânduri că Rusia trimite ajutoare militanților proruși din estul țării prin punctele de trecere din regiunea transnistreană.

Bibliografie:

Cărți

Malița, Mircea, Diplomația, București, Ed.Didactică și Pedagogică, 1999, 604p.

Beniuc, Valentin, Diplomatia: Istorie, Terminologie, Personalitati, Chișinau, ed.Print Caro, 2013, 330p.

Сафонов, Aлександр, “Влияние Приднепровского конфликта на внешнюю политику Молдовы”, [Influența conflictului Transnistrean în Politica Externă a Republicii Moldova], Chisinau, 1998, 356p.

Articol de ziar, reviste

Institutul de Politici Publice, “Rezumat informativ pentru jurnalisti.Conflictul Transnistrean, Actori externi”, în: Consolidarea capacităților mass-media din Republica Moldova de a reflecta și monitoriza reformele din sectorul de securitate și procesul de soluționare a conflictului transnistrean, Editat de Paul Oniru, Chișinau, 2009, pp.13-14, 26.

Popescu, Vladimir, “Limba română e pe cale să cucerească și Transnistria”, în: Timpul, nr. 31, 5 iunie, 2005, p.5.

Surse electronice

Serebrian, Oleg, “Conflictul transnistrean: geopolitica si geoistorie”, http://www.transnistria.md/ro/articles/0/542/ , consultat la data de 18.01.2015.

Buzatu, Gheorghe, Românii în Istoria Universală, Vol. 96, București, Ed. Mica Valahie, p. 156, https://books.google.ro , consultat la data de 20.01.2015.

Alexeev Daniela

RISE RO III