Republica Moldova In Contextul Globalizarii Economiei Mondiale
CUPRINS
LISTA ABREVIERILOR
ADNOTARE(în română, rusă și engleză
INTRODUCERE
I.Aspecte istoriografice și conceptual-teoretice ale globalizării economiei mondiale
1.1.Istoriografia cercetării procesului de globalizare a economiei mondiale
1.2.Concepția teoretică a procesului de globalizare a economiei mondiale
1.3.Concluzii la Compartimentul I
II. Globalizarea economiei mondiale: aspecte metodologice, istorice și practice
2.1.Aspecte metodologice de cercetare a procesului de globalizare a economiei mondiale
2.2.Aspecte istorice și practice de manifestare a procesului de globalizare a economiei mondiale
2.3.Concluzii la Compartimentul II
III. Dezvoltarea Republicii Moldova în condițiile globalizării economiei mondiale
3.1.Încadrarea Republicii Moldova în dezvoltarea economiei mondiale în contextul globalizării
3.2.Probleme și perspective ale dezvoltării economice a Republicii Moldova la etapa actuală și participarea la procesele economice mondiale
3.3.Concluzii la Compartimentul III
ÎNCHEIERE
BIBLIOGRAFIE
Lista abrevierilor
BERD – Banca Europeană de Reconstrucție și Dezvoltare
BM – Banca Mondială
CSI – Comunitatea Statelor Independente
FAO – Organizația pentru Alimentație și Agricultură
FMI – Fondul Monetar Internațional
IED – Investiții Externe Directe
NAFTA – Acordul Nord-American de Comerț Liber
NATO – Organizația Tratatului Atlanticului de Nord
OMC – Organizația Mondială a Comerțui
ONU – Organizația Națiunilor Unite
PEV – Poilitica Externă de Vecinătate
PIB – Produs Intern Brut
UNIDO- Organizația Natiunilor Unite pentru Dezvoltare Industrială
Introducere
Actualitatea și importanța temei. Actualitatea și importanța temei reiese din rolul procesului de globalizare a economiei mondiale în contextul actualității internaționale, ce se manifestă prin noile provocări politice și economice. Globalizarea economiei mondiale s-a accentuat la hotarul secolelor XX și XXI, reprezentând o treaptă nouă în dezvoltarea vieții economice contemporane.
Societatea globală manifestă o poziție neunivocă ce predomină divergența părerilor în legătură cu urmările globalizării, unii autori consideră că este o amenințare fără precedent îndreptată spre sistemul economic mondial, iar alții văd o nouă etapă a progresului economic ce va urma pe viitor. Desigur, urmările procesului de globalizare pot avea atât efecte pozitive cât și negative. Evoluția globalizării economiei mondiale a făcut schimbări esențiale în dezvoltarea comunității internaționale.
Imediat după sfârșitul Războiului Rece, aproape toți economiștii, oamenii de afaceri și liderii politici, atât din țările industrializate, cât și din cele în curs de industrializare, se așteptau ca globalizarea economiei mondiale să ducă spre o lume a economiilor deschise și prospere, a democrației politice și a cooperării internaționale. Totuși, pe masură ce ultimul deceniu al secolului douazeci se apropia de sfirșit, în special odată cu tulburările economice globale din 1997, a apărut o puternică reacție negativă la globalizare, atât în țări dezvoltate, cât și în cele mai puțin dezvoltate. Respingerea globalizării a venit mai ales din Statele Unite, în Europa Occidentală și în unele țări în curs de dezvoltare.
Globalizarea economiei mondiale se referă doar la câteva evoluții esențiale din domeniul comerțului, finanțelor și al investițiilor externe directe ale corporațiilor multinaționale. După al doilea razboi mondial, comerțul internațional s-a extins semnificativ și a devenit un factor mult mai important în economia internă si cea internațională. În același timp, deschiderea tot mai mare a economiilor naționale, numărul crescut al exportatorilor de bunuri prelucrate, creșterea mai rapidă a investițiilor străine directe, precum și internaționalizarea serviciilor au favorizat și intensificat foarte mult competiția economică mondială.
Actualitatea temei este dictată de procesele internaționale, care în mod direct sau indirect implică toate statele, inclusiv și Republica Moldova. Odata ce Republica Moldova a fost recunoscută ca subiect internațional, aceasta s-a văzut nevoită să adere la mai multe organizații internaționale. Globalizarea a influențat economia țării prin prezența instituțiilor politice și economice internaționale.
Gradul de cercetare a temei: La momentul actual, procesul de globalizare a economiei mondiale este foarte mult studiat în literatura de specialitate occidentală, rusă, românească și cea din Republica Moldova.
Vorbind despre sursele occidentale, vom numi mai mulți autori așa ca Paul Hirts, Graham Thompson, Philip Cerny, DeAnne Julius, Dani Rodrik, John Dunning, Samir Amin, Robert Cox. Abordarea conceptul procesului de globalizare este considerată ca fiind un dicton principal în știintele sociale. Aceștia atrag atenția mai mult la procesele globale, care afectează fiecare stat și economiile naționale interacționează într-un ritm sporit.
Cercetarea procesului de globalizare se conține în lucrările autorilor români ca Constantin Lazăr, Gheorghe Gorincu, Ioan Bari, Stelian Dumitrescu, Ana Bal. Aceștia sunt preocupați de creșterea interdepențelor dintre țările și popoarele planetei. Lumea este permanent în fața unor noi provocări, astfel statele lumii sunt nevoite să formeze noi strategii de depăsire sau evitarea a barierelor ce implică multe probleme de ordin politic, economic, social, cultural etc.
Contribuția autorilor ruși la cercetarea problemelor dezvoltării economiei mondiale la etapa actuală a globalizării așa ca Ф.Д.Бобков. С.П.Чаплинский. М. Г. Делягин. Э. Азроянц. С.И. Долгов. Aceștia abordează problema prin implicarea marilor puteri și a corporațiilor multinaționale într-o luptă economică pentru poziții internaționale. Ei descifrează tendințele globalizării și caracterul vulnerabil asupra comunității internaționale.
Diverse aspecte ale globalizării și cercetări sunt făcute de savanți moldoveni ca Gheorghe Rusnac, Vasile Sacovici, Dumitru Moldovanu, Boris Chistruga, Nadejda Siscan. În acest sens, sunt prezentate multe studii analitice din culegerea de articole academice și universitare.
În concluzie, putem spune că cercetarea procesului de globalizare a economiei mondiale este subiectul principal în multe lucrări stiințifice contemporane.
Problema de cercetare. Problema cercetării este studierea volumului de informații cu privire la procesul de globalizare a economiei mondiale, care este un proces global, însoțit de probleme, ce necesită soluții urgente de diminuarea ale acestuia. Cercetătorii sunt împărțiți în câteva categorii, astfel este complicat să analizăm doar dintr-o singură direcție, care este esența procesului de globalizare. Republica Moldova este încadrată în contextul globalizării economiei mondiale, însă problemele interne de natură economică și politică face posibilă o stagnare de dezvoltare economică națională. Cercetătorii moldoveni se axează pe avantajele obținute din atragerea investitorilor străini.
Această problemă este prezentă în agenda multor autori și savanți, ce sunt interesați și implicați în cercetarea științelor sociale. Actualitatea internațională presupune rezolvarea imediată a problemei, fiindcă procesul dat se face tot mai accentuat pe arena relațiilor internaționale, unde actorii internaționali sunt factorii de decizie a evoluției globalizării economice.
Obiectul de cercetare. Obiectul de cercetarea îl constituie dezvoltarea procesului de globalizare a economiei mondiale, cooperarea internațională a statelor, internaționalizarea economiei globale. Studiile făcute de autori de talie internațională, care au cercetat problematica economică mondiala contemporană.
Scopul și obiectivele tezei. Scopul lucrării este de a cerceta concepția, manifestările globalizării economice, inclusiv perspectivele Republicii Moldova în cadrul economiei mondiale. Pentru realizarea scopului dat au fost formulate următoarele obiective:
-Analiza nivelului de cercetare a procesului de globalizare ca parte componentă a economiei mondiale;
– Definirea concepțiilor procesului de globalizare și economie mondială;
– Identificarea metodologiei cercetării procesului de globalizare a economiei mondiale;
– Evidențierea evoluției procesului de globalizare a economiei mondiale;
– Analiza manifestărilor practice a procesului de globalizare a economiei mondiale;
– cercetarea modului și nivelului de încadrarea Republicii Moldova în globalizarea economiei mondiale;
– Evidențierea perspectivelor actuale de dezvoltare economică a Republicii Moldova în contextul globalizării;
Suportul metodologic și teoretico-științific al lucrării. Analizând scopul cercetării, apoi realizarea obiectivelor propuse, în calitate de suport metodologic a cercetării au servit metodele:
Metoda istorică a fost utilizată în cunoașterea istorică a evoluției procesului de globalizare economică până la etapa actuală. Metoda dată constă în identificarea toturor factorilor de influență a procesului la nivel global și anume schimbările economice si politice din trecut.
Metoda realist-empirică este folosită de către autorii occidentali prin faptul că, descriu realitatea globală a economiei modiale. Cunoașterea clară a evoluției procesului de globalizare este necesară pentru evidențierea problemelor dezvoltării economice și a perspectivelor la etapa globalizării.
Metoda comparativă a fost utilizată în compartimentul II, pentru cercetarea aspectelor practice a globalizării economice în perioade diferite a umanității. Deosebirile principale ale sistemului economic global, apoi fiind un sistem complex de caracteristici specifice la etape diferite.
Metoda sintezei a permis unitatea tuturor componentelor procesului de globalizare a economiei mondiale ca părți de baza. Procesele internaționale sunt factorii ce determină evoluția economiei mondiale și a procesului de globalizare. Utilizarea metodelor sus menționate a făcut posibilă o analiză clară a principalelor obiective ale lucrării date, ceea ce adat posibilitatea de a elabora concluzii și recomandări finale cu privire la globalizarea economică.
Noutatea științifică și valoarea aplicativă a rezultatelor obținute constă în faptul că autorul analizează abordările teoretice și conceptuale referitor la procesul de globalizare a economiei globale, menționând o serie de recomandări asupra temei cercetate. De asemenea, în lucrare a fost studiată concepția globalizării economiei mondiale, dar și procesul de globalizare a economiei mondiale, inclusiv modul de incadrare a Republicii Moldova în contextul procesului de globalizare a economiei mondiale.
Subiectele abordate în cadrul acestui studiu, permite să descrie o imagine a procesului de globalizare a economiei globale și totodată, să identifice esența și rolul procesului referitor la realitățile mondiale. Lucrarea dată demonstrează că societatea globală se simte amenințată de noi probleme globale. Trebuie să mentionăm că schimbările care au loc în configurațiile globalizării tind să dezvolte omenirea, dar de asemenea, pot provoca consecințe pentru fiecare om. Sfirșitul lumii bipolare a favorizat accelerarea globalizării pe întrega planetă și urmat de creșteri rapide a influenței de care are nevoie economia mondială.
În aceast studiu s-a abordat ultimele evenimente și s-a consultat sursele ce provin din extreme diferite prezentate prin analize, dezbateri publice, care descifrează amănunțit globalizarea și economia mondială. Lucrarea dată reprezintă o sursă pentru cercetătorii din domeniul relațiilor internaționale, preocupați de procesul de globalizare a economiei globale. Rezultatele studiului pot fi folosite ca repere orientative în cercetarea ulterioară a problemelor abordate. De asemenea, rezultatele tezei pot fi folosite în procesul didactic, ca suport teoretic și practic în cadrul cursurilor de specialitate. Materialele tezei pot constitui un suport important pentru elaborarea unor lucrări științifice ulterioare (monografii, teze de an și licență), manuale, cursuri de prelegeri ui tind să dezvolte omenirea, dar de asemenea, pot provoca consecințe pentru fiecare om. Sfirșitul lumii bipolare a favorizat accelerarea globalizării pe întrega planetă și urmat de creșteri rapide a influenței de care are nevoie economia mondială.
În aceast studiu s-a abordat ultimele evenimente și s-a consultat sursele ce provin din extreme diferite prezentate prin analize, dezbateri publice, care descifrează amănunțit globalizarea și economia mondială. Lucrarea dată reprezintă o sursă pentru cercetătorii din domeniul relațiilor internaționale, preocupați de procesul de globalizare a economiei globale. Rezultatele studiului pot fi folosite ca repere orientative în cercetarea ulterioară a problemelor abordate. De asemenea, rezultatele tezei pot fi folosite în procesul didactic, ca suport teoretic și practic în cadrul cursurilor de specialitate. Materialele tezei pot constitui un suport important pentru elaborarea unor lucrări științifice ulterioare (monografii, teze de an și licență), manuale, cursuri de prelegeri universitare.
Structura și sumarul compartimentelor tezei: Lucrarea este structurată în: Introducere care reprezintă o caracteristică generală a problemei cercetate; trei compartimente, care abordează procesul de globalizare a economiei globale și Republica Moldova în contextul acesteia; încheierea unde au fost evocate concluziile și recomandările autorului; bibliografie, în care sunt prezentate bazele și fundamentul a lucrării.
În "Introducere" se analizează actualitatea și importanța temei, gradul de investigație a temei, problema de cercetare, obiectul de cercetare, scopul și obiectivele tezei, suportul metodologic și teoretico-științific al lucrării, noutatea științifică și valoarea aplicativă a rezultatelor obținute.
COMPARTIMENTUL I. intitulat. Aspecte istoriografice și conceptual- teoretice ale globalizării economiei mondiale, include: istoriografia cercetării procesului de globalizare a economiei mondiale; concepția procesului de globalizare a economiei mondiale.
COMPARTIMENTUL II. numit. Globalizarea economiei mondiale: aspecte metodologice, istorice și practice, presupune: metodologia cercetării procesului de globalizare a economiei mondiale; manifestări practice a procesului de globalizare a economiei mondiale.
COMPARTIMENTUL III. intitulat. Dezvoltarea Republicii Moldova în condițiile globalizării economiei mondiale, include: încadrarea Republicii Moldova în procesul de globalizare a economiei mondiale; perspectivele de dezvoltare economică la etapa actuală a Republicii Moldova.
Încheierea studiului reprezintă o generalizare, în baza constatărilor, recomandărilor, concluziilor făcute pe parcursul realizării tezei, a principalelor rezultate ale investigației.
Subiectul I.Aspecte istoriografice și conceptual-teoretice ale globalizării economiei mondiale.
1.1.Istoriografia cercetării procesului de globalizare a economiei mondiale.
În prezent procesul de globalizare a economiei mondiale a devenit foarte răspândit în studiile politice și economice internaționale contemporane. Astfel, s-a conturat o largă convergență de opinii în precizarea faptului că lumea s-a schimbat profund și se află într-o tranziție politică si economică majoră. Odată cu anii '90 s-a produs numeroase evenimente fără precedent și deosebit de dificil în privința “administrării” problemelor apărute pe scena relațiilor economice internaționale. La etapa actuală, explicațiile cercetătorilor sunt insuficient cristalizate și nu pot avea o definire simplă și identică.
La nivel mondial, globalizarea este un proces în ascensiune, influențat puternic de mulți factori, așa ca: liberalizarea comerțului și a serviciilor, liberalizarea piețelor de capital, liberalizarea investițiilor străine directe, securitatea ecologică, etc. Scopul globalizării rămâne a fi acela de a crește profitul și menține în viață firme pentru care spațiul național este mic. Globalizarea are avantaje care nu pot fi neglijate. Procesul de globalizare economică va fi încheiat, atunci când bunurile, serviciile, capitalurile și forța de muncă vor circula liber, iar autoritățile de nivel național vor trata investitorii străini fără deosebire de naționalitate și origine.
Considerații generale privind procesul de globalizare a economiei mondiale sunt reflectate în mai multe lucrări științifice ale autorilor occidentali ca, Paul Hirts, Graham Thompson, Philip Cerny, Anthony Giddens, Robert Robertson, DeAnne Julius, Dani Rodrik, John Harry Dunning, Samir Amin, Robert Cox. În opinia autorilor, termenul de globalizare este subiectul principal ale cercetărilor în științelor sociale. Ei sunt preocupați de caracterul procesului de globalizare, fiindcă lumea de azi s-a schimbat profund și nu mai poate să se conducă după vechile legi economice și politice. Procesele globale sunt dependente de procesul de globalizare, cu alte cuvinte, procesele economice locale, regionale încep să se internaționalizeze în timp restrins. În cadrul cercetărilor se descriu amănunțit care sunt efectele asupra omenirii și amenințările cu privire la economia mondială. Preocuparea autorilor sunt trăsăturile însoțite de transformările globale radicale, printre care cele mai multe se află în favoarea globalizării. Locul central al termenului de globalizare i-a îndemnat pe cercetători să caute și alte explicații ale tendintelor ce se fac resimțite în zilele noastre.
Francis Fukuyama, George Soros, Samuel Huntington sunt marii cercetători internaționali ai procesului de globalizare. Aceștia au încurajat și criticat globalizarea prin prisma urmărilor pozitive și negative apărute în urma procesului de globalizare. Lucrările lor, sunt studiate în cele mai prestigioase universități din Statele Unite, America Latină, Europa si Japonia.
Literatura de specialitate descifrează mai multe aspecte care au stat la baza constituirii și dezvoltării procesului de globalizare a economiei mondiale. Mai mult decât atât, pe parcursul secolelor trecute economia mondială a fost cuprinsă de evenimente glorioase și tragice care au marcat istoria lumii contemporane pe care o cunoaștem astăzi. Economiile naționale sunt influențate de procesul de globalizare, care le-a absorbit ca un tot întreg. Hotarele naționale au început să fie doar simboluri de delimitare a economiilor naționale, astfel ele se încadrează în procesul de globalizare.
Studiile occidentale abordează după interesele statelor înalt dezvoltate care, de asemenea, analizeză procesul de globalizare a economiei mondiale fiind cuprins de avantajele și dezavantajele care sunt obținute sau pierdute de statele dezvoltate. Totuși, în baza studiilor se reflectă faptul că, urmările mai putin pozitive ale acestui proces global scad nivelul de control a guvernelor naționale asupra economiei naționale. Firesc apare întrebarea care ar fi pilonii globalizării în viitor, piloni care ar spori viteza procesului.
Savanții sustin că anume cunoașterea esenței de globalizare are o dimensiune mai mult economică, fiind văzută ca o legatură organică cu fenomenul globalizării. Totodată, globalizarea înseamnă interconexiuni între națiuni, mobilitatea persoanelor, flux tot mai mare de materii prime și idei.
Un suport considerabil în cercetarea procesului de globalizare a economiei mondiale au autorii din Federația Rusă, așa ca Ф.Д.Бобков, С.П.Чаплинский, М. Г.Делягин, Э. А. Азроянц, С.И. Долгов, care sunt interesați mai mult sau mai puțin de consecințele majore asupra întregului sistem economic mondial. Ei analizează detaliat cum s-a dezvoltat procesul de globalizare în cadrul economiei mondiale și cine se face beneficiarul principal al tuturor schimburilor de capital, tehnologie, servicii. Tot ei descriu cum se încurajează concurența marilor puteri economice pentru dezvoltarea economiilor nationale proprii prin investițiile străine. Ei mai adaugă că companiile transnaționale beneficiază cel mai mult de pe urma accentuării tot mai puternice a procesului actual de globalizare a economiei mondiale.
În literatura de specialitate rusă studierea conceptului este influențat de evoluțiile și caracteristicile procesului de globalizare a economiei mondiale. Premisele care au determinat apariția pronunțată a acestui proces, sunt rezultatele politicii mondiale și divergențele politice si economice în contextul dezvoltării relațiilor internaționale contemporane.
Instituții cu profil politic și economic din Rusia dezbat tot mai intens problemele care rezultă din procesul de globalizare a economiei mondiale. Opiniile și notele expuse sunt influențate de situația economică rusă și apoi cea internațională. Astfel, impactul procesului de globalizare economică este benefic pentru unii actori internaționali și malefic pentru ceilalți actori internaționali. Caracterul procesului de globalizare a economiei mondiale a început sa fie unul distrugător. Totodată, analiza efectuată evidentiaza faptul că, procesul de globalizare ar trebui sa fie definit prin câteva aspecte și anume ca: ideologic, teritorial, economic și etnic. Fenomenul globalizării este influențat de noile provocări la care omenirea trebuie să găseaca căile necesare de depășire ale acestora și anume prin soluții viabile și pasnice.
Cercetări științifice au realizat și autorii români, așa ca Constantin Lazări, Gheorghe Gorincu, Gheorghe Badrus, Eduard Radaceanu, Marin Dinu, Ioan Bari, Stelian Dumitrescu, Ana Bal, care sunt interesați de procesul de globalizare a economiei mondiale, prin felul în care aceasta s-a dezvoltat în urma interdependețelor dintre popoarele planetei. Ei descifrează premisele de apariție și evoluție ce s-a extins pe fundalul a două evenimente istorice majore ale deceniilor trecute. Aceștia sunt convinși că prin căderea comunismului în Europa Centrală și de Est, care a favorizat extinderea geografică a sistemelor economice bazate pe economia de piată și reformele de tip neoliberale care au avut loc în statele occidentale, latine și cele est-asiatice.
Studiile analitice din România definesc factorii determinanți ai dezvoltării procesului de globalizare și faptul că, occidentul mult mai avansat decât restul lumii, a beneficiat, într-un timp restrins de trei revoluții, ca cea tehnologică, managerială și ecologică; prăpastia dintre țările bogate și cele sarace s-a adâncit foarte mult. Datorită acestor beneficii, procesul de globalizare a economiei mondiale este implicat tot mai intens și accentuat în cadrul economiilor naționale mai putin deschise sau chiar închise. Cu toate acestea, autorii români spun că, economiile naționale nu pot să se izoleze, fiindcă au nevoie de contacte economice externe de care depind foarte mult pentru a supravețui, cot la cot cu celelalte. Aspectele specifice sunt teme principale în cadrul lucrărilor autorilor români, acestea se datoreaza pe dimensiunea economică a globalizării. Cu siguranță, are loc crearea așa numitului filtru de percepție, care deformează realitatea din lume.
Procesul de globalizare contribuie la dezvoltare durabilă, care implică preluarea selectivă a structurilor economice, industriale, agrare, financiare, comerciale existente și modernizarea lor, pentru a le face apte la concurența globală pe de o parte; pe de alta parte, procesul implică o accelerare de introducere a noilor tehnologii și conditii obligatorii, a racordării economiei mondiale. Revoluționarea procesului de globalizare economică nu putea avea loc, dacă nu se trecea la noile concepții de dezvoltare a sistemului economic global. Ordinea economică mondială avea nevoie de instituirea unor mecanisme de administrare pe întreaga planetă. În același timp, amploarea procesului dat a fost influențat de alți factori care aveau tendința de a cuprinde tot mai multe economii naționale închise sau mai puțin deschise. Doctrina globalizării este de a integra cât mai multe economii, prin proiecte multilaterale, la nivel global.
În Republica Moldova, procesul de globalizare este studiat de cercetători din domeniul academic și universitar. Aspecte conceptuale și practice ale procesului de globalizare sunt elaborate de savanți autohtoni, ca Gheorghe Rusnac, Vasile Sacovici, Ion Galaju, Boris Chistruga, Grigore Vasilescu, Dumitru Moldovanu, Nadejda Șiscan. Ei consideră că procesul de globalizare și internaționalizarea a contribuit la dezvoltarea forțelor de producție, mondializarea capitalului, integrarea economiilor naționale. Globalizarea este tratata prin multitudinea de interacțiuni politice, economice și sociale. Natura tuturor legăturilor dintre economiile naționale sunt influențate de formarea unui teren special al intereselor economice care provin din interiorul economiei globale.
De asemenea, astăzi multe instituții de cercetare din țară, legate de analiza economică, politică și socială, publicații periodice referitoare la economia noastră. Tematicile abordate sunt îndreptate spre situația economică internă, apoi cum este influențată din exterior. Perspectivele sunt greu de definit, datorită politicii promovate de către guvernare în ultimele două decenii.
Datorită cercetarii procesului de globalizare, s-au mărit volumul de cunoștințe ce definesc dezvoltarea continuă a economiei mondiale ca sistem integral. Relațiile economice internaționale sunt premisele ce generează accentuarea globalizării asupra economiei mondiale. Totuși, mentionăm că, sistemul economic mondial este un sistem unic care activează în baza unor reguli și norme clasice. A fost relevată geneza și natura acestui proces de globalizare, care scoate la suprafață legăturile reciproce ale economiilor naționale ce alcătuiesc economia mondială. Contradicțiile sunt determinate de condiții de ordin politic, economic, tehnic, etc.
Evoluția cercetărilor asupra procesului de globalizare este caracterizată prin premisele ce o definesc și o influentează ca proces global. Totodată, autorii sunt preocupați de felul în care s-a dezvoltat și manifestat globalizarea ca fenomen pe plan internațional. Parcursul istoric de veacuri a favorizat accentuarea globalizării, astfel în prezent economia globală este în totalitate cuprinsă de procesul de globalizare economică. Desigur, putem menționa faptul că, economia globală nu poate sa iasă de sub influența globalizării, prin urmare, toate mecanismele economice internaționale sunt viabile pentru dezvoltarea economică globală.
Trecând în revistă volumul de analize, vom include și Republica Moldova, care fiind un stat suveran și independent, este încadrat în procesul de globalizare. Statul nostru are nevoie de dezvoltarea economiei naționale, trebuie să urmeze pașii făcuți de alte state, pentru a se integra în sistemul economic global. Economia națională este în tranziție de ceva timp, ceea ce înseamnă că, guvernarea ar trebui să implementeze reforma economică până la capăt. Cetățenii să beneficieze în urma progreselor pe plan politic și economic.
Suportul istoriografic este caracterizat prin abordările conceptuale, istorice și practice ale procesului de globalizare. Autorii analizează evoluția și factorii ce au determinat consolidarea fenomenului de globalizare și cum a influențat dezvoltarea economiei mondiale. Cercetătorii sunt împărțiți în mai multe tabere, astfel putem observa că, nu lipsesc laudele și criticile procesului de globalizare. În final, putem vedea că s-a reușit formarea unei viziuni clare asupra globalizării economice.
În concluzie, putem spune că, viziunile autorilor sunt diferite sau mai bine spus, sunt opuse referitor la procesul de globalizare, care este și teza lucrărilor scrise. Mai mult, autorii sunt determinați de regiunile în care ei se află, fiindcă păreri sunt diferite asupra avantajelor și dezavantajelor menite să ajute la dezvoltarea economiilor naționale, în special economiile în tranziție care tind spre economia de piată. Desigur, statele industrializate sunt cei mai mari beneficiari, însă sunt expuse unor riscuri care pot afecta economiile naționale prin aspecte practice. Toate lucrările și articolele elaborate, ne ajută la descifrarea opiniilor proprii ale autorilor referitor la globalizarea economică.
1.2.Concepția teoretică a procesului de globalizare a economiei mondiale
Globalizarea a devenit un termen des utilizat, căruia i-au fost atribuite numeroase semnificații. Globalizarea se evidențiază prin interdependența economiilor naționale care se manifestă încontinuu, datorită creșterii coeficientului de dependență față de economia mondială. Întra-adevăr, globalizarea a devenit un termen în pericol prin faptul că, este deja clișeul timpurilor noastre. Analizarea tuturor opiniilor elaborate de autori ajută în mod concret la clarificarea conceptului de globalizare, evidențiind pericolele confuziei între globalizare și conceptul de integrare, universalizare.
Conceptul de globalizare presupune relații simetrice de putere între actorii sociali și politici internaționali, apoi există posibilitatea ierarhiei și disparității, adică a unui proces de stratificare globală. Componenta principală a acestui proces a constituit-o, fără îndoială, interdependența materială, deși nici latura culturală nu trebuie neglijată. Globalizarea așa cum menționează L. Gianni este un proces recent, care constă în realizarea unei piețe de dimensiuni mondiale.
În opinia miliardarului și filantropului american G. Soros ,,globalizarea este mișcarea liberă a capitalului, însoțită de dominația crescândă a piețelor financiare globale și a corporațiilor multinaționale asupra economiilor naționale. Caracteristica primordială a globalizării, subliniază autorul, este aceea că ,,permite capitalului finaciar să se deplaseze liber” . În acelasi timp ,,capacitatea capitalului de a migra oriunde subminează capacitatea statului de a-și exercita controlul asupra economiei”
Pe de altă parte, globalizarea poate fi concepută ca procesul diminuării taxelor vamale, al renunțării la politica vamală și la restricțiile de circulație a mărfurilor, serviciilor, tehnologiilor și capitalurilor, pe măsura dezvoltării schimburilor economice. Procesul de globalizare ce se desfășoară, de ceva vreme, influențează considerabil problema economiei globalizate. În spatele termenului “globalizare” se ascund multe fenomene, entități și, în același timp, procese ce decurg din el și chiar probleme care afectează întreaga omenire, care mai apoi, au început sa fie numite probleme globale contemporane.
Pe măsură ce devine tot mai mult o realitate contemporană, globalizarea ajunge să fie și cel mai controversat concept în literatura economică și politică internațională. Trăim întro lume globalizată, și totuși nu există încă un consens cu privire la semnificația conceptului de globalizare. R.Robertson nu este coerent până la capăt, dar convins că ,,globalizarea are logica sa proprie”, el afirmă că ,,dezvoltarea procesului de globalizare devine la un moment dat independent de ceea ce se întâmplă în interiorul societăților naționale. Logica internă a globalizării – insistă R.Robertson – își are rădăcinile în ceea ce el numește procesul de “omogenizare culturală a statelor naționale” care ar fi început cam pe la mijlocul secolului XIX, totuși, autorul nu ne prezintă explicit logica acestui proces”.
Viziunile formulate de R. Robertson a trezit numeroase critici în rândul altor autori și unul din ei este Antony Giddens care pune la îndoială multe teze intrate în circulație în acest domeniu. El afirmă că ,,istoria modernă a societății umane este determinată de dezvoltarea statelor-națiune, care, pe parcurs, a devenit unitate politică universală”, astfelt încât omenirea este alcatuită dintr-o rețea a societaților naționale.
Sistemele economice naționale, datorită diferențelor naturale, au interacționat împreună. Epoca colonizărilor a fost factorul pincincipal de integrarea tuturor economiilor naționale. Schimburile comerciale între metropole și colonii au marcat procesul de globalizare a economiei mondiale. Dezvoltarea comerțului internațional și creșterea investițiilor externe constituie părțile de baza ale acestui proces, care de asemenea, poate să continue și dezvoltarea tehnico-științifică și colaborarea țărilor în alte sectoare principale. Deschiderea piețelor naționale de mărfuri, servicii, capital și forța de muncă au determinat în practica teoriile neoliberale, incluse de guvernele statelor dezvoltate prin intermediul organismelor internaționale ca Organizația Mondiala a Comerului(OMC), Fondul Monetar International(FMI), Banca Mondiala (BM).
În concepția francofonă, mondializarea are o sferă de activitate mai largă, decât globalizarea. Aceasta este urmărită prin: globalizarea firmelor, globalizarea schimburilor comerciale, globalizarea financiară. Globalizarea este privită ca o etapă a mondializării, unde actorul principal este firma multinațională. “Globalizarea economică constă în tendința firmelor de a-și stabili unități de producție în lumea intreagă, adică oriunde piața este suficient de mare pentru a permite economii de scară. Aceasta conduce la cresterea numărului și a mărimii întreprinderilor multinaționale. Mărfurile, serviciile și capitalul sunt transferate pe plan internațional prin intermediul firmelor”.
Unul dintre autori, care a definit procesul de globalizare a economiei mondiale a fost M.McLuhan care surprindea acum câteva decenii prin sintagma de ,,satul planetar”(,,global village”) explicând esența fenomenului din zilele noastre: integrarea piețelor financiare și de capital, creșterea dependențelor economice și internaționalizarea (globalizarea) producției mondiale. Unii autori au fost solidari cu acesta definire expusă, care demonstreză că, sistemul economiei mondiale este determinat de procesul de globalizare. Comunitatea internațională este angajată într-o creștere a conexiunilor de ordin politic și economic.
Deși prezentat ca un fenomen specific, globalizarea economiei mondiale sau cel puțin unele dintre dimensiunile sale nu sunt lipsite de o lungă istorie. Procesul actual este o consecință naturală a cursului istoric până în prezent, caracterizat prin mai multe evenimente, schimbări politice si economice.
G.Shangquan spune că, procesul de globalizare a economiei se refera la creșterea regimului de mărfuri transfrontalier și a serviciilor. Acest proces se reflectă prin capitalul global și se extinde tot mai mult pentru dezvoltarea sistemului economic mondial. Autorul, susține că, procesul este unul irevesibil, care se bazează pe dezvoltarea avansată a științei și tehnologiilor rezultând de aici răspândirea în întreaga lume a modelului de economie de piață. Diviziunea transfrontalieră a forței de muncă a fost generat de cererea mare a întreprinderilor străine din țări diferite pentru creșterea producției și a capitalului global.
Economia mondială s-a internaționalizat în dinamica sa fundamentală, este dominată de forțe a pieței incontrolabile, principalii săi actori economici și agenți majori ai schimbării sunt corporațiile transnaționale, care nu se supun nici unui stat și care se poziționează pe piața mondială, acolo unde avantajele primează. Economia actuală este atât de internaționalizată și fără precedent, începând cu apariția economiei moderne bazate pe dezvoltarea tehnologiei industriale, larg raspândită din anii 1860. În unele privințe, economia actuală este mai puțin deschisă și integrată, decât regimul care a predominat în perioade precedente ale omenirii.
În prima accepțiune a termenului, autorii A.Glyn și B.Sutcliffe susțin că, globalizarea presupune ,,existența unei singure economii globale, cu politici macro-economice globale”. Economia globală este administrată prin politicile economice inițiate de guvernele nationale, apoi acestea încep să se integreze într-un sistem economic unic global de activitate ale tuturor sectoarelor.
Acest fundamentalism de piață a fost puternic criticat de Stiglitz , considerând că, ,,globalizarea nu este influențată destul de evenimente”. Dimpotrivă, politicile de liberalizare au fost aplicate prea rapid și în ordine greșită. În consecință, sustine el, omenirea se confruntă cu rezultatele negative inclusive creșterea sărăciei și conflicte sociale, vinovații sunt FMI și BM.
În același timp D.Rodrik a încercat să îl contextualizeze vorbind cu tărie despre nevoia de a oferi mai multă autonomie politică țărilor în curs de dezvoltare în creșterea eforturilor și a strategiilor economice. Mai mult, el susține că ,,abordările specifice pentru fiecare țară sunt în concordanță cu principii solide și proprii”. Așadar, globalizarea, într-un înțeles de manual conservator, înseamnă eliminarea frontierelor, creșterea comerțului transfrontalier și a investițiilor, produse globale și clienți globali, competitivitate globală și standarde globale. Astfel, globalizarea implică formarea unei noi ordini economice mondiale, care transcendează modelele tradiționale de capitalism și necesită un nou cadru instituțional.
Globalizarea este o realitate și orice țară, care-și pregătește temeinic viitorul, se vede nevoită să se interfereze cu ea. Neadaptarea la noul mediu al globalizării înseamnă nu numai o șansă ratată, ci și riscul de a pierde poziții și segmente de piata deja dobândite. Cu alte cuvinte globalizarea economiei mondiale este un proces foarte dinamic al creșterii interdependențelor dintre statele nationale, survenit în urma extinderii și aprofundărilor transnaționale vaste în sfere economice, politice, sociale și culturale, având în vedere că, problemele devin mai curând globale decât naționale, necesitând o soluționare globală.
Economistul American David C. Korten în cunoscuta sa lucrare ,,Corporațiile conduc lumea”, susține că ,,globalizarea nu-i altceva decât un imperialism modern, care are aproximativ aceleași efecte ca și imperialismul clasic. Corporațiile transnaționale controlează și administrează banii, tehnologia și pietele lumii, actionează numai pe baza profitului, fără a ține seama de considerente umane, naționale și locale”
La etapa actuală, termenul de “globalizare” este întrebuințat în două sensuri: descriptiv și normativ. Primul sens – descriptiv – descrie un proces de internaționalizare și dezvoltare a interdependențelor, ale căror hotare încep să devină din ce în ce mai putin importante în luarea deciziilor ce urmeaza sa fie adoptate de agentii economici. Al doilea sens-normativ- prevede perspective normative ca liberalizarea deplină a forțelor pieței (străine), care, prin comerțul deschis și regimurile de investiții străine, să stimuleze sporirea susținută a venitului pe cap de locuitor în toata lumea.
Spre deosebire de economia mondială în care unitatea esențială este statul național, autorul J.Dunning consideră că, “economia globală include patru unități importante: statele naționale, formele de integrare regională, corporațiile transnaționale și economia mondială propriu-zisă, bazată pe fluxuri informaționale”
Economia mondială este vazută ca un sistem economic global care s-a constituit în virtutea interdependențelor țărilor și popoarelor planetei. Astfel concepția termenului “economie mondială” este caracterizată prin mai multe trasături specifice contemporane conceptuale:
Prima trasatură specifică – tendința de afirmare a economiilor naționale prin destramarea unor mari spații economice (system colonialist), a unor spații economice închise multinaționale (cel al fostei U.R.S.S., al Jugoslaviei).
A doua trasatură specifică – încercările de reconstituire și dezvoltare a unor mari spații economice, fie pe seama unor societăți transnaționale sau chiar a unor uniuni de tip integrationist (Uniunea Europeană).
A treia trasatură – accentuarea și deversificarea interdepentelor economice internaționale, mondiale și regionale, care și este un proces complex contemporan.
În prezent, economia mondială constituie un sistem dinamic, evoluția lui fiind determinată de nivelul de dezvoltare și calitatea economiilor naționale, de natura relațiilor care se dezvoltă între acestea și mecanismele economice de desfăsurare a acestor relații, de caracterul normelor și instituțiilor existente la un moment dat.
În viziunea savantului rus V.I. Cuznetov știința despre relațiile internaționale acordă mai multă atenție încheierii perioadei razboiului rece, când lumea era prezentată ca structură bipolară, Est-Vest sau Nord-Sud, accelerarea transnationallizării și întreținerii independenței statelor, spre stabilirea ordinii mondiale cu ajutorul ONU și a altor organizații internaționale.
Procesul de constituire a economiei mondiale a început după formarea economiilor naționale ca urmare a trecerii la economia de piață de tip capitalist, a descoperirilor geografice, a statornicirii și dezvoltării diviziunii internaționale a muncii și a circuitului economic mondial de valori, deci, ca urmare a formării și dezvoltării pieței mondiale contemporane.
Actualmente, conceptul de economie mondiala este multidimensional. Principalele dimensiuni ale lui sunt:
Dimensiunea economică – concretizată pe existența economiilor naționale, în interdependența lor;
Dimensiunea politică – deciziile politice luate dintr-un cadru bilateral sau multilateral, având un rol foarte important în economia mondială;
Dimensiunea geografică – cuprinzind teritoriile tuturor țărilor lumii;
Problemele globalizării economice pun față în față, societățile naționale și comunitatea internațională.
În cadrul economiei international, procesele care sunt determinate la nivelul economiilor naționale sunt încă predominante, iar procesele internaționale sunt rezultatele performanțelor diferite și distincte ale economiilor nationale. Astfel, într-un asemenea model de economie, în timp ce crește numărul și diversitatea relațiilor economice internaționale (piețe financiare și comerțul), acestea tind să devină oportunități sau constrângeri pentru actorii economici naționali și reglementărilor publice. Economia internațională este dependentă de piețe și producția economiilor interne. Politicile interne ale corporațiilor private și cele ale autoritatilor publice țin cont acum în mod obișnuit de unele elemente internaționale predominante, determinante în zona lor de acțiune. În timp ce această interdependență sistemică se dezvoltă, internaționalizarea economică se infiltrează la nivel national.
Economia globală este caracterizată și prin consecinte majore care demonstrează dovezi de slăbiciune. Una ar fi dificultatea fundamentală a guvernării ei. Contextul social global arată că, piețele globale ar fi greu de reglementat, chiar și presupunând cooperarea efectivă a agenților regulatori și suprapunerea intereselor lor. Principala dificultate constă în construirea unor modele integrate eficiente de politici publice naționale și internationale care să facă față forțelor de piața globală. Chiar dacă ne-ar fi imposibil să acceptăm în întregime existența procesului de globalizare, acest model ideal ne poate ajuta sa accentuăm anumite aspecte ale importanței unei integrări economice mai mari în rândul principalelor blocuri comerciale regionale. Atât Uniunea Europeană, cât și Zona Nord Americană de Comerț Liber se vor integra curând în piețe continentale. De asemenea, este clar ca acest model ideal scoate în evidență problema slăbiciunii guvernării publice a principalelor corporații. Guvernele nu vor mai putea acorda asistență, așa cum au făcut-o anterior, prin urmare firmele vor cauta să disipeze riscurile și oportunitățile prin investiții corporative, parteneriate, societăți mixte etc. „Economia internatională reprezintă totalitatea economiilor naționale ale statelor lumii, legate între ele prin ansamblu relațiilor economice internaționale generate de participarea obiectiv necesară a statelor lumii la diviziunea internatională a muncii și circuitului economic internațional, bazate pe o ordine economică internațională specifică unei anumite etape istorice și care se dezvoltă în contextul unor probleme globale și sectoriale al unei conjuncturi economice internaționale.”
Sistematizând și detailând definiția de mai sus a economiei internaționale reiese că, economiile naționale, diviziunea internațională a muncii și circuitul economic internațional sunt componentele de bază ale economiei internaționale. Acestea sunt determinate de problemele globale, sectoriale si conjucturale. Toate acestea asigură o „ordine economică internațională”.
Altă consecință majora a fenomenului de globalizare în economia internațională ar fi transformarea companiilor multinaționale în companii transnaționale, acestea detinând rolul de actori principali în economia mondială contemporană. Companiile transnaționale vor avea un autentic capital delocalizat, fără o identificare naționala specifică, cu un management internaționalizat, cel putin potential dispuse de a se stabili oriunde în lume pentru a obține cele mai sigure sau mai mari profituri. Compania nu se va mai baza pe o singură locație naționala importantă, ci va servi piețele globale prin intermediul operațiunilor globale. Guvernele naționale nu vor mai putea să întreprindă și să adopte nici un fel de reglementare efectivă contrară acestor standarte globale, în detrimetrul companiilor transnaționale care ar funcționa în cadrul granițelor lor. Companiile transnaționale ar fi manifestarea principală a unei economii globalizate autentice.
Globalizarea a dus la înlocuirea unor structuri de producție axate în primul rând pe piețe mondiale, sau, în termenii lui Drucker, economia mondială este ”la carma”, eliminâd macroeconomia statului-națiune pe care înca se mai concetreazî, anacronic, o mare parte economică.
Luând în considerație amploarea și natura de analiza, definire a conceptelor de mai sus, rămâne de vazut care ar fi deosebirea dintre internaționalizare și globalizare activității economice. Internaționalizarea activitații economice desemnează o treapta avansată de dezvoltare a interdependențelor dintre domeniile de activitate a statelor lumii. Lucrările de orientare liberală susțin liberalizarea piețelor prin proces numit globalizare.
James Galbraith afirmă:”Amenințarea pe care o reprezintă internaționalizarea vieții economice – denumită globalism – poate parea iminentă. Țările, beneficiind de condiții sociale și de muncă mai bune, sunt silite să concureze cu țările, în care salariile sunt mici, vulnerabilitatea economică este mai mare, iar costurile de producție sunt mai scăzute”.
În diferite lucrări de specialitate străine și autohtone, conceptul analizat nu este cu aceiași denumire de economiei mondială sau economie internațională. Unii autori nu scriu cu exactitate deosebirile dintre notiuni, folosindu-le deseori ca sinonime în continutul lor.
Globalizarea economică este un stadiu superior al internaționalizării economiei mondiale. Integrarea economică este o parte a procesului de globalizare, constituind nucleul ei, dar globalizarea fiind un stadiu avansat al internaționalizării, dezvoltarea ei de mai departe, când schimbările cantitative acumulate în timp lung conduc spre un salt calitativ. Pentru marile companii lumea este o piață unică și în special când regiunile lumii sunt deschise pentru activitățile economice a lor.
Procesele globale, în care au loc interacțiunea structurilor naționale financiare și de producție, devin tot mai interdependente, se accelerează numărul de tranzacții externe încheiate și realizate. Procesul de globalizare a economiei mondiale cuprinzând toate sectoarele și regiunile economiei mondiale, ceea ce a schimbat coerelația dintre factorii externi și interni de dezvoltare a economiilor. Nici o țară nu poate să formeze o strategie economică, fără să țină cont de reguli și norme de comportament ale principalilor actori la activitatea economica mondială.
Globalizarea economiei mondiale este caracterizată prin amplificarea interdependenței și interacțiunii diferitor sfere și procese, care se manifestă în transformarea treptată a economiei mondiale într-o piatță unică de marfuri, servicii, capital, fortă de munca și cunoștințe. Realitatea acestui proces îi privește pe toți în egală masură, numai că, nu toate țările au reusit să se integreze mai bine și mai repede. Cei care au reusit să se integreze au beneficiat între timp de rezultate substanțiale, adică creșterea economică și reducerea nivelului de sărăcie.
Procesul reprezintă o strategie pe termen lung a corporațiilor transnaționale, îndreptate spre depășirea restricțiilor legate de granițe naționale și de economiile naționale. Această se întamplă, când are loc transferarea producțiilor în alte țări, prin mărirea piețelor de desfacere și viteza sporită a circulațiilor financiare. Astfel, aceste companii încep să iasă de sub controlul statului, preiau controlul economiilor în care se află, folosesc forța statelor pentru expansiunea de mai departe, acționând împreună rezultând de aici o economie mondială autonomă.
Analizând abordârile conceptuale, observăm un număr mare de autori care definesc procesul de globalizare economică prin mai multe semnificații. Cei mai mulți consideră că globalizarea este un proces care implică intreaga planetă, adică toate statele lumii sunt încadrate în acest proces. Internaționalizarea economiei mondiale a determinat accentuarea globalizării economice. Singura cale de dezvoltare a unei economii naționale este alinierea în cadrul organizațiilor economice internaționale. Republica Moldova nu poate să lipsească din sistemul economic global, pentru ca are mai multe avantaje de obținut decât dezavantaje.
1.3.Concluzii la Compartimentul I.
În baza analizei istoriografice și conceptuale a procesului de globalizare a economiei mondiale, observăm un număr considerabil de autori care abordează individual și esența acestui proces. Analizând concepția globalizării, putem afirma că statele naționale trebuie sa fie pregătite pentru a lua parte la procesul de globalizare. Economiile naționale sunt obligate să se încadreze în globalizarea economică. Acest fenomen este pe cât de simplu, pe atât de complex, fiindcă este în desfasurare și se manifestă rapid în ultimele două decenii.
De asemenea, menționăm varietatea de noțiuni expuse de autori, care sunt rezervați în definirea identică a conceptului de globalizare a economiei mondiale. Ei sunt de păreri diferite, prin desfăsurarea acestui proces de globalizare, care are urmări pozitive, cât și negative. Cercetătorii consideră că globalizarea își consolidează poziția pe plan global și nu există stat care să poată evita acest fenomen al globalizării. Referințe cu privire la dezvoltarea procesului de globalizare a economiei mondiale prin prisma evenimentelor și transformărilor globale ale relațiilor internaționale a ultimului secol trecut.
Autorii străini pun sub semnul întrebării conceptul de “globalizare” care a dominat discursul public economic în ultimele decenii. Ei adaugă că în ultimii ani se observă o intensificare rapidă a comerțului internațional și a investițiilor, astfel încât economiile naționale distincte s-au dizolvat într-o economie globală, determinată de forțele pieței mondiale. Acestea se datoreaza faptului că procesele și rezultatele economice conduc și constrîng cea mai mare parte a fenomenelor culturale și sociale, incluse în cele mai extinse versiuni ale conceptului de globalizare și economie internațională. Părerea noastră referitor la fenomenul de globalizare este că acesta a devenit un subiect important în științele sociale. Globalizarea a conferit multor teorii rolul și importanța majoră care le-au lipsit în ultimele decenii.
Amplificarea și intensificarea interdependențelor economiilor naționale, constitue o dovada clară a lumii de astăzi. Cunoașterea economiei mondiale ca proces în ascensiune pe parcursul secolului trecut că lumea se află într-o continuă miscare și transformare. Dar niciodată ca acum, când secolul douăzeci s-a sfîrșit și ritmul schimbărilor n-a fost asa de accelerat. Omenirea cunoscu-se primele conflagrații mondiale, a asistat la prăbusirea sistemului colonial, apoi chiar și regimurile comuniste europene. Occidentul mult mai avansat decât restul lumii, a beneficiat, într-un scurt timp de trei revoluții- tehnologică, managerială si ecologică; prăpastia dintre țările bogate și cele sărace s-a adâncit foarte mult.
II. Globalizarea economiei mondiale: aspecte metodologice, istorice și practice.
2.1.Aspecte metodologice de cercetare a procesului de globalizare a economiei mondiale.
Orice acțiune bine gândită a omului trebuie să fie executată prin prisma unor norme și principii de reglementare. Metodele cunoașterii cognitive, implicate atât în descoperiri, cât și in obținerea rezultatelor. În știință, metodele pot decide soarta cercetărilor.
Metodele cunoașterii, includ totalitatea acțiunilor asupra obiectului cunoașterii ce au ca scop rezolvarea problemelor științifice. Acestea, în mare măsură, sunt deteminate de situația care s-a creat în dezvoltarea științei, de scopul cunoașterii, de specificul obiectului cunoașterii și de gradul dezvoltării mijloacelor empirice și/sau teoretice ale cunoașterii. Inițial, metodele au funcția de instrumente ale cunoașterii și de dezvoltare a științei. Schimbarea metodelor conduce la schimbări fundamentale în planul cercetării și al viziunii despre lume.
În istoriografia cercetării procesului de globalizare a economiei mondiale, autorii utilizează diferite metode de analiză a acestui fenomen, care ajută nu doar la definiția noțiunii și aspectele globalizării, dar și la felul de desfăsurare în practica a acestuia, premisele, instrumentele, domeniile și chiar rezultatele caracteristice.
Metodologia folosită în lucrările autorilor care constituie baza istoriografică a lucrării date se axează pe metoda inductivă. Prin aceasta metodă, autorii au evidențiat procesul de globalizare ca fiind un proces rapid, care este în ascensiune și se dezvoltă prin schimbări globale.
Prin metoda istorică, cercetătorii au putut descrie cum a evoluat pe parcursul veacurilor, cât și etapizarea procesului de globalizare. La capitolul evoluție, s-a oferit un volum mare de date istorice care ne face să înțelegem, când și cum, a fost început fenomenul globalizării economice. Aceasta metodă istorică ne-a servit drept suport în analiza schimbărilor politice si economice în trecut, totodată, s-a menționat premisele de apariție a economiei mondiale.
Majoritatea studiilor care vizează economia mondială din perioada postbelică prezintă comerțul internațional ca fiind dominat de viziunea liberală. Comerțul internațional se află într-o creștere între anii 1950-2000, cu o rata anuală de circa 8%. Ritmul de creștere este impresionant, ținând cont de faptul că este într-un ritm dublat de evoluție al PIB-ului global. Exceptând anii 1974-1985, în întreaga perioadă comerțul internațional a înregistrat creșteri ridicate, schimbări structurale și mutații ale distribuției geografice. Ponderea țărilor dezvoltate a crescut de la 18% in 1960 la circa 30% in 2000.
În prezent, sub aspectul orientării geografice, circuitul economic mondial se prezintă ca un ansamblu de curente de schimburi dintre diferite state, grupe de țări sau zone geografice. Dintre acestea cele mai bine conturate în prezent sunt:
– fluxurile schimburilor reciproce dintre țările aparținând aceleiași grupe, comunității economice sau zone geografice (schimburile dintre țările UE, NAFTA, fluxurile transatlantice, transpacifice, dintre țările Europei centrale și de Răsărit etc.);
– fluxurile de schimb dintre țările dezvoltate și cele în curs de dezvoltare, numite fluxuri Nord-Sud;
– fluxurile de schimb dintre țările europei Centrale și de Răsărit și cele dezvoltate;
Perioada postbelică a fost începutul dezvoltării economiei globale, care urma să fie administrată prin organizațiile internaționale ca FMI, BM sau OMC. Schimburile comerciale au început să crească rapid pentru ca libera circulație de mărfuri era asiguarată de guvernele naționale. PIB-ul cumulat a crescut simțitor pe plan internațional.
Pe ansamblul economiei mondiale, gradul de deschidere comercială (măsurat ca raport între exporturi plus importuri și PIB cumulat) a crescut de la 22% in 1950, la peste 35% in 1998. (vezi tabelul 1) Imaginea creată ar fi falsă, dacă ne-am opri doar asupra acestor date. Comparându-le, însă, cu cele din 1913, se poate constata că nici gradul de deschi„dere sau intensitate comercială și nici ratele de creștere a fluxurilor comerciale nu diferă semnificativ, pe regiuni sau pe întreaga economie mondială. Este de remarcat faptul că gradul de intensitate comercială al economiei mondiale din 1913 a fost recuperat abia la începutul anilor ’90.
Tabel 1. Ponderea comerțului în PIB. (anii 1928-2000)
Sursa: World Trade Report, 2003. World Development Indicators, 2003.
Metoda realist-empirică este utilizată de către autori prin faptul că descriu realitatea globală a economiei modiale. Studiile științifice se elaborează în baza aspectelor care definesc adevărata față a economiei mondiale. Această metodă este în raport cu metoda istorică care ajută la analizarea evoluției ce durează de secole. Cunoașterea lucrurilor despre procesul de globalizarea este situată pe prima poziție în cadrul descifrării premiselor de apariție și dezvoltare.
Metoda analitică înaintată de J. Locke s-a folosit în descifrarea conceptului de globalizare și economiei mondiale. Autorii au stabilit originea și limitele cunoașterii a procesului de globalizare. Analiza evidențiază descompunerea elementelor provenite din părțile constitutive ale globalizării economice și economiei mondiale, precum separarea esențialului de esențial. Cum a evoluat și manifestat dezvoltarea proceselor globale. Omenirea se aflaă într-o schimabare continuă și prin urmare, economia mondială se dezvoltă prin noile provocări globale.
Metoda sintezei a permis unitatea tuturor componențelor ca părti ale economiei mondiale. Procesele internaționale sunt factorii ce determină evoluția economiei mondiale și a procesului de globalizare. Cercetarea procesului de globalizare depinde de apropierea tuturor elementelor ce definesc și caracterizează globalizarea și rezultatele obținute pe parcursul dezvoltării economice.
Un loc important în cunoașterea și cercetarea economiei mondiale îl ocupă comparațiile internaționale. Atunci când țările lumii se află într-o concurență economică, ele se încadrează în diviziunea internațională a muncii, în circuitul economic global, se simte nevoia unor comparații internaționale a economiilor naționale care să demonstreze rezultatele așteptate pe plan național, nivelul de dezvoltare economică de către o țară, precum și poziționarea ei în cadrul economiei mondiale.
Metoda comparativă este utilizată de autori pentru a face asemănări și deosebiri între economiile naționale. O altă comparație se descrie cu privire la etapele dezvoltării economiei mondiale care se caracterizează prin premise de orice natură. Cercetătorii au făcut deosebirile dintre două fenomene ce s-au situat în centrul analizelor și lucrărilor intitulate. Economiile naționale sunt analizate în baza performanțelor economice ce reușesc să crească capacitatea unui stat, iar mai apoi să se impună pe plan internațional.
În concluzie, putem spune că metodologia utilizată rezultă din lucrările analizate care sunt abordate după metodele corespunzătoare. Procesul de globalizare este studiat în concordanță cu principiile și tehnicile metodologice.
2.2.Aspecte istorice și practice de manifestare a procesului de globalizare a economiei mondiale.
Procesul de globalizare a economiei mondiale, a început în anii ’70 ai secolului XX și s-a accentuat la mijlocul anilor’80 a aceluiași secol, apoi a produs noi idei și susținători în anii '90 și continuă și până astazi să se manifeste cu precizie inclusiv în contextul concepților de nivel regional și local. Astfel, procesul de globalizare a economiei mondiale, poate prezentat ca fiind procesul dinamic al creșterii interdependențelor dintre economiile naționale, în urma extinderii legăturilor dintre acestea și diferite sfere ca cea politică, socială și culturală. În opinia mai multor autori, globalizarea economică este un fenomen cu o vechime de mai bine de un secol și în evoluția sa a cunoscut două valuri mai puțin pronunțate și, oarecum, parțiale, precum și al treilea val, cel contemporan, general, care cuprinde toate domeniile vieții politice , economice și spirituale și care, de fapt, se identifică cu globalizarea.
Primul val al globalizării este legat însuși de apariția economiei mondiale, adică odată cu internaționalizarea vieții economice. Acest val are loc în perioada anilor 1870-1914 care se datorează faptului că a avut loc reducerea costurilor de transport prin crearea rețelei mondiale de căi ferate.
Al doilea val al globalizării are loc în perioada anilor 1950-1980 și se datorează apariției ONU, FMI, BM, GATT-ului, – instituții care au pus baza unei noi ordini mondiale. Reducerea barierelor vamale a favorizat creșterea substanțială a volumului de comerț internațional.
Cel de-al treilea val al globalizării demarându-se pe la șfirsitul anilor 80 ai secolului XX, acest val se caracterizează prin țările în tranziție care după prăbusirea sistemului comunist în Europa Centrală și de Est, s-au încadrat în circuitul economic mondial.
O etapizare proprie a procesului de dezvoltare a globalizării economice este susținută de Renato Ruggiero, fostul director general al Organizației Mondiale a Comerțului afirma că ,,economia lumii a parcurs două faze de dezvoltare și a intrat, recent, într-o a treia fază, toate reprezentând etape ale procesului de internaționalizare a vieții economice”.
Prima fază este considerată, a fi primele trei decenii ale perioadei postbelice, acestea s-au caracterizat printr-o dezvoltare a schimburilor dintre economiile naționale, care își păstrau însă cararcterul național, datorită faptului că, în interiorul statului-națiune, se derula cea mai mare parte a schimburilor; ponderea schimburilor externe reprezentând doar 7 %.
A doua fază este perioada anilor ’70 ai secolului XX, economia mondială se afla într-o internaționalizare profundă. O caracteristică importantaă a etapei constă în divizarea, de către societățile transnaționale, a procesului de producere și de localizare a producerii unor componente ale produsului finit în diferite țări ale lumii. Transnaționalizarea a crescut ca proces care a determinat stabilirea unor raporturi între stat și firme – unități/agenți economici, între puterea politică și cea economică.
Cea de-a treia fază este perioada anilor ’90 ai secolului XX, este denumită ,,economia fără frontiere”. Sintagma respectivă este utilizată prin creșterea operațiunilor comerciale și financiare derulate prin mijloace tehnice moderne, datorită revoluției în domeniul informaticii și telecomunicațiilor, care permit desfășurarea schimburilor ,,24 de ore din 24” (non-stop) și la scara globală. Ponderea produselor finite a exporturilor țărilor in dezvoltare a crescut de la cca un sfert în anii 1980 la mai mult de 80 % la sfîrșitul anilor 1990, deși numărul de state era limitat ( printre ele sunt amintite Brazilia, China, India, Mexic).
În opinia academicianului Mircea Malița, care spune că ,,legarea oamenilor și a colectivelor anterior separate sunt insultate în timp și spațiu”. Aceasta ar explica existența fenomenului de globalizare economică.
Globalizarea a luat forma unui proces obiectiv, crud, care decurge cu o viteză rapidă, cuprinzând în sfera sa toate statele lumii. Sub aspect strict economic, al eficienței alocării și utilizării resurselor, globalizarea economică apare ca un fenomen rațional, de natură să furnizeze un volum mai mare de bunuri și servicii cu resurse puține. La baza acestui proces se afla o serie de factori economici, tehnici, sociali și politici etc. Aceștia acționează simultan și intercolerat la nivel internațional, regional și național. La nivel internațional acționează noile tehnologii performante, expansiunea ramurilor industriale moderne, ascensiunea sectorului de servicii, reducerea sau înlăturarea barierelor naționale în procesul derulării fluxurilor internaționale de bunuri, servicii, tehnologie și capital. La nivel regional, se observă tendința de concentrare a activității economice în trei principale regiuni, respectiv America de Nord, Europa Occidentală și Asia. Nivelul național vizează extinderea sectorului privat și a pieței de desfacere deschise spre exterior.
Evoluția procesului de globalizare a economiei mondiale s-a manifestat prin dezvoltarea relațiilor internaționale, a conexiunilor între firmele multinaționale și a fluxurilor financiare și valutare aproape independente de cadrul instituțional/reglementativ al statelor. Dacă în trecut economia mondială era caracterizată de relații internaționale în care principalul rol îl jucau fluxurile economice între state, economia mondială în procesul de globalizare este identificată de conexiuni și rețele globale, precum sistemele informaționale, procese de producție globale și tranzacții monetare pe întreg spațiul economiei mondiale, independente de sistemele economice naționale. Globalizarea economiei mondiale se bazează pe crearea producției interne brute ale statelor lumii prin legăturile economice internaționale.
Premisele economice care au influențat procesul de globalizare a economiei mondiale sunt urmatoarele:
• Liberalizarea comerțului cu servicii în special SUA în anii ’70, când a manifestat un interes mare pentru deschiderea piețelor. Telecomunicațiile, asigurările și băncile, a constituit tendința dominantă în anii ’80 în Marea Britanie, apoi în Uniunea Europeană și Japonia. Tendința aceasta este vie până în prezent și include țările Europei Centrale și de Est. Politica protecționistă din servicii este administrată de un sistem de rețele confuze, dar care afectează industria mondială a serviciilor în ansamblu ei. Scopul final este deschiderea piețelor interne ale statelor în curs de dezvoltare. Statele în dezvoltare au acționat cu prudența la liberalizarea comerțului cu servicii datorită consecințelor aparente față de acest scop urmărit. De la debutul Rundei Uruguay în 1986, multe țări în dezvoltare au avut inițiative de liberalizare a anumitor servicii, aparținând de obicei propriilor specializări (turism, construcții, transport).
• Liberalizarea piețelor de capital ca urmare a eliminării treptate a obstacolelor impuse circulației devizelor și a capitalului, reprezintă un pas favorabil în formarea unei piețe financiare globale. Mișcarea capitalului reduce riscul repatrierii capitalului în special în cazul companiilor transnaționale și înregistrează, totodată, o reducere a costurilor. În acest sens, în anul 2007 s-a evidențiat prin valoarea activelor financiare globale, un vârf de 194 trilioane dolari SUA, reprezentând 343% din produsul intern global, ceea ce semnifică un grad al intensității financiare fără precedent.
• Liberalizarea investițiilor străine directe. În ultimele două decenii ale secolului XX-lea, trăsătura dominantă a fluxurilor de investiții externe a fost intensificarea într-un ritm fără precedent a fluxurilor de investiții externe directe. În anii '80 contribuția fluxurilor de investiții externe directe la formarea capitalului mondial s-a majorat cu 2%, în timp ce în anii '90 aceasta s-a majorat cu 4%, astfel, pe parcursul a aproximativ un deceniu contribuția fluxurilor de IED la nivel mondial s-a dublat.
• Securitatea ecologică este una dintre dimensiunile fundamentale ale securității globale. Globalizarea este definită prin interdependența economică dintre state, ca urmare a creșterii coeficientului de dependență față de economia mondială.
• Globalizarea este concepută ca proces al diminuării taxelor vamale, al renunțării la politica vamală și la restricțiile de circulație a mărfurilor, serviciilor, tehnologiilor și capitalurilor, pe măsura dezvoltării schimburilor economice internaționale.
Globalizarea este un factor ce determină rolul secundar al guvernului național ca urmare a extinderii acțiunii capitalului internațional și a corporațiilor transnaționale. Procesul dat este considerat drept proces de administrare a umanității către forțe transnaționale. Savanții români vorbesc despre ideea că statul continuă să aibă un rol important, drept exemplul poate fi Franța și Marii Britanie.
Deschiderea frontierelor naționale pentru capitalul străin generează o concurență fără precedent la nivel mondial. Manifestarea acestora are loc prin delocalizarea masivă a producției în țările în care forța de muncă este mai ieftină și o solidaritate socială în țara. Economistul rus Долгов С.И subliniază că ,,concurența devine motorul, generatorul globalizării economice”.
Profesorul P.Ghemawat de la Școala Europeană de Afaceri, a scris o carte foarte interesantă cu privire la acest fenomen al globalizării economiei mondiale. Cartea se numeste “World 3.0”, din care obținem detalii care ne fac să înțelegem acest fenomen, dar și implicațiile lui. Autorul spune că există erori grave în calculele emise de o serie întreagă de așa ziși specialiști, în analizele lor economice și modul cum doresc să zugrăvească acest fenomen al globalizării.
În urma studiilor effectuate el estimeză că exporturile la nivel mondial erau la jumătatea anului 2012, “numai 20% din valoarea economiei mondiale, investițiile străine directe îndreptate către diverse state si erau de cca 9% din totalul de investiții în economia mondială, numai 2% din totalul de apeluri telefonice, sînt internaționale, mai puțin de 25% din traficul pe internet este îndreptat către obiective din afara țării de origine a celui care acceseaza internetul, peste 90% din populația globului nu vor părăsii niciodata țara în care s-au născut”.
Fără discuție că, acest fenomen al globalizării este unul greu de acceptat de clasa politică, sau poate fi acceptat, dar restrictiv. Creșterea inegalităților economice și sociale la nivel național, în cele mai multe țări, a creat imaginea ca un grup de așa ziși oameni, sunt confortabili cu acest tip de globalizare, iar marea majoritate suferă în tăcere, încă. Privim către marea companie Apple, care produce faimoasele IPhone si citim un interviu al unui manager din vîrful companiei, care spune:”Apple, nu are nici o obligație să rezolve problemele economice și sociale ale Americii !”.
Corporațiile multinaționale sunt considerate ca fiind fundamentul procesului de globalizare a economiei mondiale. Apariția și dezvoltarea corporațiilor multinaționale au provocat schimbări radicale în concurența economică mondială. Competiția se desfășoara în condițiile în care se concretizează că există o industrie globală. În anul 1970, primele 15 națiuni dezvoltate ale lumii, deținea peste 7.500 de firme multinaționale, pe când în 1994, aceleasi țări să dețină cca 25.000 de firme multinaționale. În prezent, există peste 50.000 de firme multinaționale, care controlează aproape jumătate din totalul de active a sectorului privat.
Strategia dată este planifiacată pe termen îndelungat îndreptată spre depășirea hotarelor naționale și resricțiilor vamale. Transferarea producției are loc prin lărgirea piețelor de desfacere și viteza electronică de circulație a resurselor financiare. Rezultatele sunt pe măsura așteptărilor de către marile companii pentru că nivelul de administrare atinge proporții globale, astfel controlul guvernelor începe să slăbească asupra economiei.
Din punct de vedere teoretic, globalizarea ar trebui să favorizeze orice țară care este angajată în proces. Până și filantropul și miliardarul american George Soros care este un adept al globalizării și care și-a obtinut miliardele sale de dolari, este convins că ,, a avea o încredere excesivă în macanismul de piață este un pericol, deoarece piața mondială nu are competență de a asigura justiția socială”
Această opinie e împărtășită și de către academicianul român N.N. Constantinescu, care menționează că ,,în condițiile contemporane, cei mai puternici încearcă să-și impună propriile interese naționale ca interese internaționale, sacrificându-le, în schimb, pe cele ale țărilor mai mici sau mai slabe”.
Evident că, apare necesitatea unei noi formule a sistemului mondial global economic pentru activiatatea liberă și eficientă de întreprinzator a agenților economici. Crearea unei piețe planetare de servicii și mărfuri, de forțe umane de muncă și capital, prin unitatea complexă la scara globală. Spațiul economic global rămâne a fi neuniform datorită faptului că crește decalajul tehnologic dintre state. Pe această piața unică va domina tehnologiile avansate eficiente, ceea ce va determina creșterea exporturilor în volum mai mare, însoțite de riscuri minore.
Efectele globalizării economice sunt următoarele:
Globalizarea influențează capacitate unei țări de a produce bogăție. Aceasta depinde mai mult de măsura în care statul poate crea noi resurse sau active( informative, tehnici manageriale și organizatorice).
Crește tensiunea relațiilor dintre guvernele naționale ale țărilor–gazdă și companiile transnaționale, pe motiv că scopurile inițiale sunt diferite.
Diminuarea rolului guvernului național ca urmare a extinderii capitalului investițional internațional, a societăților transnaționale, precum și creșterii concurenței pe piețele internaționale.
Economiștii neoliberali afirmă că, este benefică intervenția guvernului, pe plan intern, prin urmatoarele domenii:
Ridicarea nivelului de calificare a forței umane de muncă;
Finanțarea totală a activității de cercetare și dezvoltare;
Asigurarea de informații și consultanța a investitorilor;
Dezvoltarea infrastructurii;
Protecție concurențială;
Având în vedere aceste aspecte, tot mai mulți economiști se întreabă dacă nu cumva globalizarea are anumite limite peste care nu se poate trece așa de usor. Dani Rodrik, spunea că ,,în anii trecuți, cea mai serioasă schimbare intervenită în economia mondială este legată de faptul că integrarea economică internațională a împiedicat dezintegrarea socială.” Tot D. Rodrik adaugă că sursa majoră a tensiunilor sociale în era globalizării ,,a transformat fundamental relațiile de muncă”. Munca obișnuită a muncitorilor dintr-o țară poate fi aceași în alată țară. Prescripțiile pe care le face D. Rodrik, ca și soluțiile sale , nu sunt detaliate, pentru că, el este convins că trebuie făcute studii mai profunde.
Profesorul de sociologie și administrație publică la Universitatea din Manila, Filipine, vorbește despre criza fluxurilor de trilioane de dolari ce traversează granițele într-un sens sau altul ,,mișcarea crescândă a capitalului devine, dincolo de anumite limite, irațională, motivată de o mentalitate de turmă”. Unul dintre cei mai aprigi critici ai globalizării este David Korten, președinte al People – Centered Development Forum cu sediul in New York, autor, printre multe alte lucrări, și al cărții ,,When Corporations Rule the World”, tradusă in limba română sub titlul ,,Corporațiile conduc lumea”. El consideră că ,,celor care suportă costurile disfuncționalităților sistemului li s-a luat puterea de decizie și sunt menținuți într-o stare de confuzie privind cauza nenorocirilor, de către o mass-media dominantă de corporații”. Acesta ne asigură că ,,…globalizarea este un proces istoric inevitabil, cât și un avantaj pentru omenire” David Korten spune că și cele mai puternice corporații ale lumii au ,,devenit prizonierele forțelor unui sistem finaciar globalizat, care a scindat crearea banilor pentru dobândirea avutiei reale”. Lucrarea lui D. Korten este străbătută de multe întrebări, cărora încearcă să le raspundă adecvat propriilor cautări și înțelegeri.
Într-o lucrare extrem de interesantă, intitulată ,,Globalization and It’s Limits” William Milburg atrage atenția asupra faptului că, ,,economia mondială este dominată de corporațiile multinaționale și instituțiile financiare care operează independent de frontierele naționale și considerațiile economice interne”. Totuși, consideră W. Milburg, nu încape nici un dubiu că economia mondială este departe de această ,,paradigmă supranațională”. Fără îndoială, globalizarea a favorizat mobilitatea capitalului, creșterea investițiilor internaționale și fluxurilor economice, dar:
Producția nu este în intregime globalizată;
Ponderea formării brute de capital la nivel global este încă mică;
Vînzările totale ale filialelor amplasate în străinătate este de 1/5 din produsul intern brut mondial calculat la costul factorilor de producție;
Forța de munca angajată în corporații este în creștere lentă;
Toate acesta – conchide W. Milburg – dovedește că obiectivul creării unei economii globale unice este departe a fi înfăptuit, globalizarea mișcându-se între anumite limite care nu au fost cu mult depășite fată de cele pe care le-a avut înainte de Primul Război Mondial, dacă calculăm toți indicătorii în cifre relative.
O variantă pe care trebuie să o propunem este ca globalizarea economică se va intensifica în anii urmatori. Forțele pieței, va spori viteza procesului și mai rapid ca în trecut, astfel permițând țărilor în curs de dezvoltare să reducă decalajele economice care le separă de statele dezvoltate. Scenariul poartă o semnificație optimistă, care se bazează pe tendința pozitivă a unor indicatori, adică tendința ce nu va putea fi oprită de nimeni. În această privința, sperăm ca globalizarea va rămane o forța dinamică pentru cresterea și dezvoltarea economică, potențialul nu a fost pe deplin confirmat.
Trecând în revista doar o mică parte din opiniile pro și contra globalizării, este foarte dificil să ne pronunțăm tranșant spre care din cele două tabere înclină balanța. Abordările cercetătorilor pe marginea globalizării economice sunt tot mai polarizate și diferite. Economia mondială este într-o schimbare permanentă, unde toate statele lumii sunt obligate să participe cât de puțin posibil.
2.3.Concluzii la capitolul II.
Procesul de globalizare economică care a început la sfârșitul secolului XIX, pe fondul dezvoltării și creșterii comerțului internațional, a cunoscut impulsuri considerabile pe parcursul ultimului secol, însă nu atât de mare față de valul globalizării, când statele lumii erau în procesul de tranziție spre economia de piață. Odată cu sfârșitul celui de-al doilea razboi mondial, apoi creșterea numărului de state independente, exista tendința de apariție a unor reguli comune de reglementare a proceselor pe plan interstatal. Liberalizarea comerțului între economiile naționale a sporit volumul de exporturi și importuri, fapt care a contribuit la creșteri economice comune. Mișcarea capitalului străin, în special spre țările în curs de dezvoltare, a favorizat accesul marilor companii multinaționale.
Procesul de globalizare, poate fi numit ca un război economic, astfel înlocuind Razboiul Rece plin de dispute economice, politice și tehnice. Organizațiile internaționale cu profil economic sunt pilonii de administrare a sistemului economic mondial, care de fapt au avut din start rolul de stabilire a ordinii economice mondiale.
Mileniul al treilea este caracterizat printr-o lume mai bogată, o lume care, în majoritatea domeniilor ei, trăiește în pace, educație avansată și speranța de viață au crescut simțitor. Libertatea și democrația sunt baza dezvoltării economice mondiale de astăzi, statele lumii sunt în căutare de noi forme de administrare și promovare a politicilor economice și sociale. Totuși, sunt mulți oameni care văd o creștere a sărăciei, decalajul dintre țările bogate și cele sărace este tot mai mare. Nimeni nu poate opri acest proces pentru că este unul ireversibil și istoric.
III. Dezvoltarea Republicii Moldova în condițiile globalizării economiei mondiale.
3.1.Încadrarea Republicii Moldova în dezvoltarea economiei mondiale și în contextul globalizării.
În prezent, Republica Moldova este membru a multor organizații internaționale și acestea sunt: Conferința ONU pentru comerț și dezvoltare; centrul de comerț internațional; Banca Mondială; Fondul Monetar Internațional; BERD; UNIDO; FAO; Programul TACIS; Organizația Mondială a Comerțului; Corporația mondială financiară; Organizația mondiala a proprietății intelectuale etc.
Un punct important de conducere cu globalizarea și integrarea proceselor reprezintă cooperarea internațională și regională. Evoluția proceselor de cooperare multilaterală, în Europa, s-a dezvoltat prin cooperarea transfrontaliera cu ajutorul diverselor initiative regionale. Republica Moldova a adoptat în materie de politica externa o strategie activă de participare la diverse organisme de cooperare regionale, precum și euroregiuni. Republica Moldova, fiind membră a diferitelor organizatii mondiale, a completat integrarea sa în dimensiunea cooperării regionale transfrontaliere, dupa 1991, prin conturarea tot mai evidentă a dimensiunii regionale prin participarea la urmatoarele forumuri:
Organizatia Cooperarii Economice la Marea Neagra (OCEMN).
Participarea țării noastre la OCEMN prin proiectele promovate în domeniul energiei, liberalizarea comerțului, dezvoltarea rețelelor de transport, atragerea investițiilor străine. Mecanismele create ca Banca pentru Comerț și Dezvoltare a Mării Negre, Centrul Internațional de Studii al Mării Negre. OCEMN poate servi drept un sprijin al realizării obietivelor PEV, implicit al prioritatilor Planului de acțiune pentru Republica Moldova. OCEMN ar putea fi un teritoriu de prosperitate economică și stabilitate politică, ceea ce avantajează scopurile țării noastre. Acțiunile în cadrul organizației sunt urmatoarele:
Participarea la proiecte multilaterale;
Exportul de produse pe piețele statelor-membre;
Atragerea investițiilor străine în economia Moldovei;
Importul de materii prime de care Moldova nu dispune;
Colaborarea în cadrul Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est (PSESE).
Fondarea PSESE este inițiată pentru refacerea economică, politică și securitate socială. În 2001, Republica Moldova a început să participe prin crearea unui organism național de colaborare. Participarea la PSESE a însemnat includerea statului în aria de interes a UE și perspectiva integrării euroaltlantice. Numărul redus al resurselor financiare au limitat impactul acțiunilor Pactului pentru redresarea economică. Colaborarea ofera includerea statului în sistemul de comert regional cu țările Pactului de Stabilitate.
Inițiativa Central-Europeană (ICE).
Cooperarea în cadrul ICE oferă Republicii Moldova, ca stat-membru, posibilitatea de a beneficia de programe de transfer de know-how, transfer de tehnologie, promovarea investițiilor și a cercetării științifice. Un rol de baza este acordat asupra securității frontierelor și migrației. Actiunile ICE pot sa ajusteze cooperarea bilaterala UE-RM în domeniul politic, economic și de securitate.
O altă formă de cooperare regională sunt euroregiunile din Europa, unde participă și Republica Moldova. Acestea sunt forme instituționalizate ale cooperării tranfrontaliere, constituie un model eficient de rezolvare a problemelor sociale și economice a oricaror tari limitrofe.
Situația internațională actuală de pe continentul european este puternic influențată de multe procese, printre care atât de globalizare cât și regionalizare. Cooperarea regională (precum și cooperarea sub-regională) este un proces în desfășurare rapidă, care, în funcție de domeniu, se dezvoltă mai eficient decât cooperarea la nivel mondial.
Ca exemplu de cooperare reușită între regiuni, care este urmat de aproape toate statele europene, este exemplul statelor membre ale UE, și ar trebui să fie, de asemenea un exemplu pentru viitorul țării noastre. În Uniunea Europeană, cooperarea regională în cadrul structurilor din afara UE are, de obicei, ca scop final, integrarea în UE. Din acest motiv, Republica Moldova face eforturile necesare pentru a participa la toate structurile de cooperare europeană. Astăzi Republica Moldova este un membru cu drepturi depline al Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE), Consiliului Europei (CE), Comisia Economică a ONU pentru Europa (UNECE), Inițiativa Sud-Est Europeană de Cooperare (SECI), Cooperarea Economică a Mării Negre (OCEMN).
Un punct important este faptul că, structurile de cooperare regională urmăresc același final, integrarea europeană. Aspirațiile de integrare în Uniunea Europeană provin din vocația europeană determinată de poziția geografică, istoria, tradițiile și cultura Republicii Moldova. Deci, acest proces este o condiție indispensabilă pentru stabilitate, prosperitate și securitate a Republicii Moldova. .În promovarea cooperării regionale, statul nostru redefinește obiectivele și stabilește domeniile concrete de cooperare, subliniind acele activități care încearcă să asigure o dezvoltare durabilă. În conformitate cu orientarea din Pactul de Stabilitate, acestea se referă la:
• democrația și drepturile omului;
• probleme de securitate;
• reforma economică, dezvoltare și cooperare;
Reforma economică este prezentă în una dintre aspectele cooperării regionale, prioritatea se va acorda aspectelor legate de dezvoltarea infrastructurii, în domeniul transporturilor, comunicațiilor, sectorul energetic și protecția mediului. Realizarea acesteia va contribui la realizarea integrării europene, accelerarea care impune următoarele acțiuni care trebuie întreprinse:
• Realizarea Strategiei de Asociere cu UE;
• Elaborarea unui plan de acțiune care va descrie situația internă actuală, obiective și acțiuni concrete care trebuie luate în diferite domenii, va numi ministerele responsabile și departamente, mecanismele de implementare, precum și finanțarea și asistența tehnică necesară.
Astfel, integrarea Republicii Moldova în UE constituie obiectivul principal al statului. Opțiunea europeană pentru Republica Moldova se bazează pe faptul că acesta oferă un cadru favorabil pentru stat, prosperitate, securitate și asigurare a stabilității. Putem afirma că, integrarea în UE va facilita transformarea statului nostru într-unul european modern, cu o economie dezvoltată și instituții democratice stabile, oferind un viitor prosper pentru toata lumea. Astăzi globalizarea economiei mondiale există pe întreaga planetă, iar noi suntem oarecum predestinați să trăim sub umbrela acesteia.
Republica Moldova, ca stat tânăr, pozitionată într-o zona cu mari riscuri de instabilitate, învecinată la vest de UE și la est de CSI, între Europa Centrala si de Est, întâmpină mari probleme în identificarea vectorului de dezvoltarea a structurilor economice. Procesul de globalizare, apoi integrare în structuri politice și economice de tip european va insista pe depunerea unor eforturi considerabile de lunga durată, pentru a deveni o țară dezvoltată, precum celelalte tari europene.
În cadrul globalizării economice, țările concurează, apoi prin integrarea lor se obtine rezultate favorabile ce se evidentiază ca dezvoltarea infrastructurii, comunicații, transporturi, cresterea economică. Pentru început, tțările trebuie să se asocieze prin asocieri regionale. Asocierea regională este bineveniă și chiar inevitabilă și pentru Republica Moldova. Cooperarea și asocierea este foarte necesară pentru statul nostru, fiind că, afirmarea pe arena internaționala este strict obligatorie și chiar daca avem multiple probleme ale tranziției.
Vizavi de aceste aspecte, bilanțul general al dezvoltarii umane în Republica Moldova, după doua decenii de functionare ca stat independent, este descurajant. O dovadă îm acest sens este declinul produsului intern brut (PIB), care nu s-a stopat nici până astăzi. Economia republicii nu a reusit să se relanseze și să depășească declinul, să se încadreze în parametrii de eficiență și competitivitate. Datoria externă și internă depășesc volumul PIB, însemnând o povara nu numai pentru genratiile de astăzi, dar și pentru cele viitoare. În ultimii ani datoria externă este în creștere. (Diagrama 1.)
În aceste împrejurări, este foarte important să se susțină în continuare ideea și să se acționeze ferm, cu convingerea că, reformele,integrarea regională și europeană sunt calea soluționării dificultăților și nu cauza acestora. Teza că, Republica Moldova este un stat sărac trebuie considerată contraproductivă, realitatea este influențată de factorii:
Situația geografică, conflictul transnistrean, care depașind sfera competențelor interne, provoaca probleme grave;
Inconsecventa politicii promovării reformelor macro și microeconomice, provocând scaderea standartului de viață, cresterea somajului, aprofundarea săraciei;
Integrarea în procesul de dezvoltare durabilă, cooperarea regională și internatională sunt oportunități pe care Republica Moldova le va valorifica în urmatoarele decenii. Pentru tara noastra, deschiderea către lume devine un imperativ în viitorii 20 de ani, având ca obiectiv final, integrarea în Uniunea Europeană.
Situația într-o zona de interferență a mai multor structuri regionale, țara noastra participa la multe organisme și inițiative: Consiliul Europei, Planul SUA pentru sud-estul Europei; Cooperarea Economică la Marea Neagra; Comunitatea GUUAM, Comunitatea Statelor Independente; Comisia Economică ONU pentru Europa, colaborarea economică,regională și subregională este o componenta indispensabilă a procesului de integrare economica europeană.
În concluzie, putem menționa că Republica Moldova este situată într-o zonă, menită să-și asigure un număr de avantaje, printre care se evidentiază schimburile comerciale regionale. Participarea în cadrul organizațiilor internaționale și regionale reflectă creșterea economică pe o perioadă îndelungată.
3.2.Probleme si perspective ale dezvoltării economice a Republicii Moldova la etapa actuală și participarea la procesele economice mondiale.
Fiecare țară se confruntă cu probleme sociale, geopolitice, economice, ecologice etc. Soluționarea acestora se poate realiza prin decizii de punere în practica a unor politici economice eficiente. Ideea regionalizării economiilor este simplă, însă poate fi și foarte genială. Actualmente, pentru a îmbunătăți poziția social-economică a comunitatilor regionale și pentru a reduce sau chiar a inlatura efectele barierelor frontaliere, comunitățile locale s-au implicat în colaborarea regional.
Obiectivul principal al reformelor inițiate încă de la începutul anilor ’90, în Republica Moldova au rezultat prin trecerea la o economie de piață viabilă și eficientă. Până în prezent s-au reusit urmatoarele:
Crearea sectorului privat care reprezintă peste 2/3 din PIB;
Liberalizarea prețurilor și dispariția deficitului de mărfuri și servicii;
Introducerea monedei naționale;
Crearea elementelor-cheie ale infrastructurii pieței (sistemul bancar, publicist, comercial, sistemul de învățământ economic, sistemult de audit și consulting);
Patrunderea pe noi piețe de desfacere;
Economia țării este foarte afectată de decalajului dintre cerere și ofertă, de o insuficiență a investițiilor străine interne și externe, lipsa potențialului tehnic de producție. Datoria externă a statului depășesc volumul PIB anual. Economia continuă sa fie energo – și materialofagă, orientată spre exportul de produse agricole. Reușitele economice sunt mai putin însemnate, decât obținerea independenței naționale. Imaginea Moldovei ca stat sărac se datoreaza rezultatelor economice, intervenții din exterior, precum și a deferențierii crescânde din societate – Republica Moldova a devenit o țară făra o clasă sociala și chiar divizată.
Participarea țărilor la cooperarea economică internațională este în corelație cu mai mulți factori. Pentru a avea capacitatea de intrare pe piața globală, trebuie să ținem cont de ramurile de care se bucură pe piata internă și externă prin cererea tot mai mare. Republica Moldova are urmatoarele sectoare principale:
Sectorul agricol (cultura plantelor, creșterea animalelor);
Sectorul industrial (industria alimentară și a băuturilor, industria ușoară);
Analizând sectoarele prioritare ale economiei naționale, nu putem sa nu menționăm agricultura, ca fiind ramura de bază a economiei. Pe parcursul a două decenii, s-au format premise favorabile pentru dezvoltarea acestui sector. Moldova dispune de condițiile necesare pentru culturile timpurii, ceea ce reprezintă un avantaj concurențial pentru stat. Sectorul agrar a fost și va rămâne, tradițional, pilonul de bază a economiei naționale, contribuția lui la crearea PIB-ului, în ultimii 5 ani, fiind de cca 15 la sută, iar, în ansamblu, cu industria de prelucrare a materiei prime agricole, contribuie cu peste 30 la suta la crearea PIB-ului.
Spre exemplu, Republica Moldova este lider european în ceea ce priveste exportul de nucă și ocupă locul 4 în lume la acest capitol, dupa SUA, Mexic si China. UE este cel mai mare importator de nucă, deținând o pondere de 86 %. Prioritatea subramurii date este evidentă și relevant faptul că, statul o sustine substantial.
Probleme actuale în economia națională ale Republicii Moldova sunt urmatoarele: inflația, somajul, deficitul bugetar, corupția, fluctuațiile activității economice, standartul de viață. Aceaste probleme trebuie sa fie aplanate, prin soluții eficiente și în comun acord cu partenerii externi ai țării.
Inflația reprezintă o problema majoră atât în țară, cât și la nivel global, afectând toate statele lumii. Creșterea inflației este influențată de factori interni și externi, cum ar fi: suma de bani (marirea masei monetare); diminuarea cererii de bunuri și servicii; politica monetară și fiscală; factorii externi sunt: creșterea prețurilor la resursele energetice (produse ce putem produce și nu detinem) care se stabilesc la nivel international; cursurile valutare care depind de prețurile produselor importate;
Un exemplu cunoscut, este deprecierea leului față de valuta americană, observăm cum apare o tendință de creștere a prețurilor în cazul produselor petroliere. În general, atunci când deprecierea leului față de valuta străina este ridicată, prețurile produselor importate, inclusiv cele autohtone sunt crescute pe motiv ca producerea lor depind de unele resurse importate.
Leul moldovenesc a avut mai multe perioade în care inflația afecta economia natională, cel mai înalt nivel a fost de 39.20% în anul 1999. (Figura 1.)
Figura 1. Inflația anuală a Republicii Moldova 1995-2013.
Somajul este o problemă dinamică la nivel național, care necesita o solutie viabilă și eficientă. Situația actuală din ultimii 5 ani este foarte deplorabilă, fiindcă migrația forței de muncă este într-o creștere permanentă. Lipsa unei politici de ocupare a forței de muncă în țară, aduce pierderi semnificative atât la nivelul producției, cât și la nivel de individ pentru a-și asigura venituri proprii. Somajul provoacă pierderi bugetare, care iarași diminuează capacitatea statului de a interveni în economia natională. Dezechilibrul dat, sporește costurile suplimentare pentru asigurarea minimă a unui standart de viață ale persoanelor neangajate în campul muncii. (Diagrama 2.)
Diagrama 2. Rata șomajului și subocupare.
Diagrama 2. Rata somajului si subocupare.
Biroul Național de Statistică anunță că, în trimestrul I 2014 populația economic activă (populația ocupată plus șomerii) a Republicii Moldova a constituit 1128,1 mii persoane, fiind în creștere cu 0,6% (7,1 mii) față de tr.I 2013. Structura populației active s-a modificat după cum urmează: ponderea populației ocupate s-a majorat de la 91,9% la 94,9%, iar ponderea șomerilor a scăzut de la 8,1% la 5,1%.
Stadarutul de viață este caracterizat prin creșterea productivității, care oferă mai multe posibilitati populației. Inzestrararea consumatorilor cu minimul necesar de consum este asigurat de veniturile obținute din vânzările pe plan intern si extern. Rezultatele producției, adică valoarea banească este sursa principala a populației pentru a-și ridica nivelul de trai în Republica Moldova.
Deficitul bugetar reprezintă balanta dintre veniturile și cheltuielile statului, ceea ce înseamnă că, cheltuielile sunt mai mari decât veniturile. Această balanță, explică faptul că, impozitele și taxele vor fi mai mari decat anul precedent. Republica Moldova a înregistrat un deficit bugetar record
în anul 2014, unde cheltuielile au depășit veniturile cu peste 3.2 miliarde de lei.
Probabil că, în ultimii ani cea mai mare și controversată problemă din țară a fost lupta cu corupția. Combaterea corupției, este sarcina principală a guvernării actuale, care este obligată sa facă lumina în această luptă aprigă. Instituțiile abilitate ale statului sunt controlate politic și nu pot exercita atribuțiile de serviciu.
Potrivit fostului ambasador al Statelor Unite in Republica Moldova, William Moser care spunea că ,,economia naționala nu se dezvoltă la capacitate maxima din cauza corupției” W. Moser adauga într-un interviu pentru Europa Liberă că ,, Corupția împiedică business-ul din Republica Moldova să se dezvolte. Investitorii, indiferent dacă sunt locali sau din afara țării, nu vor să-și investească banii într-o țară în care afacerile lor nu vor fi protejate. Businessmanii nu sunt împotriva concurenței, însă nu își doresc ca afacerile lor să fie preluate din cauză unor decizii corupte”.
Flagelul corupției este cel mai mare obstacol pentru mediul de afaceri din Republica Moldova. Este concluzia unui nou raport al Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare. „Ponderea oamenilor de afaceri care au fost nevoiți să plătească mită a crescut în funcție de diferite probleme: pentru o conexiune la rețeaua electrică de la 1,6% pînă la 23%, pentru o autorizație de construcții – de la 22,8% la 42,4%; pentru o licență de import – de la 5,9% la 8,6%; pentru o licență de activitate de la 6,9% pînă la 22%”, se arată în raportul BERD.
Fluctuațiile economice sunt rezultatul dintre creșterea și scaderea ale producției și consumului. Instituțiile statale încearcă să mențină sub control balanța între activitatatea economică și dezechilibrile acestea. Creșterea peste limită a productivitatii poate afecta pe termen îndelungat economia natională.
Problemele descrise de mai sus, sunt principalele obstacole de dezvoltare a economiei naționale. Sarcina intregii clase politici este să inițieze proiecte de legi care să reducă gradul de creștere a somajului, corupției, deficitului bugetar și altele. Desigur că, soluționarea problemelor necesită timp și investiții substanțiale, însă până la urma va avea de caștigat întreaga populație a Republicii Moldova.
Perspectivele de participare la procesele economice mondiale.
Economia națională a înregistrat progres major, în urma crizei economice din 2009. Tranziția de la economia central-planificată la cea de piață este un proces multidimensional, care solicită nu doar eforturi de design economic, ci și modificări politice, sociale, instituționale și culturale profunde, ultimele două categorii fiind tot mai importante o dată cu avansarea reformelor economice. Este extrem de problematică imaginarea unei definiții laconice și exhaustive a tranziției, dar credem că aceasta ar putea fi acceptată ca un proces de eliminare a acelor elemente, reguli și relații sistemice care sînt construite nu pe rațiuni economice, ci pe cele ideologice de omogenizare și centralizare, și care împiedică desfășurarea normală a vieții individuale și sociale, care blochează utilizarea rațională a resurselor limitate și care produc factori perturbatori cu impact negativ asupra dezvoltării armonioase a societății.
Perspectiva integrării europene este obiectivul strategic la etapa actuală pentru dezvoltarea economică a Republicii Moldova. Pe parcursul anilor, politica externă promovata de guvrnele precedente, oscila între Est și Vest, datorită lipsei unei orientări clare și a problemelor economice și sociale cu care se confruntă statul nostru. Odată ce, R. Moldova a devenit stat vecin cu NATO, apoi cu UE, au influentat promovarea concepției politicii proeuropene. În prezent, obiectivul rămâne a fi integrarea europeană, comunitate care contribuie la consolidarea și dezvoltarea economică, politică și socială a statelor europene.
Desigur că, integrarea europeană a Republicii Moldova este un proces care implică avantaje și dezavantaje asupra situatiei economice interne, însă cu siguranta mai multe avantaje. Acestea ar putea fi urmatoarele: aplicarea standartelor europene; alocarea mijloacelor financiare; investiții străine; piața de desfacere; dezvoltarea infrastructurii; etc. Dezavantajele ar fi așa ca: creșterea taxelor; creșterea investițiilor străine de care vor beneficia mai mult investitorii străini, decât cei autohtoni. Totusi, după toate acestea, R. Moldova are nevoie mai mult ca oricând de UE, este complicat sa descifrăm de ce multi oameni consideră că, integrarea europeană este vazută ca o zonă însoțită de riscuri pentru R.Moldova.
La 29 noiembrie, la summitul Parteneriatului Estic de la Vilnius, Republica Moldova a parafat Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană, însoțit de Acordul Aprofundat și Cuprinzător de Comerț Liber. Astfel țara noastră a făcut un pas ferm pe calea dezvoltării parteneriatului politic și cooperării economice cu statele Uniunii Europene. Au apărut premise reale pentru finalizarea perioadei de tranziție, spre un sistem cu adevărat democratic și funcțional, o economie competitivă, pentru afirmarea noastră ca stat european, integru, modern și suveran. După semnarea și ratificarea acestui acord, Uniunea Europeană se va angaja să susțină politic, economic, financiar și tehnic țara noastră în efortul de a consolida instituțiile democratice și statul de drept, a combate corupția și a reduce nivelul de birocratizare a administrației de stat, a asigura eficiența justiției, a renova infrastructura, a moderniza agricultura și industria, a dezvolta întreprinderile mici și mijlocii, a demonopoliza comerțul, a asigura securitatea energetică, a spori gradul de competitivitate a companiilor naționale, a moderniza educația și medicina și multe altele. La rândul ei, Republica Moldova se va angaja să implementeze reformele, în marea lor majoritate sistemice, promovate în strict acord cu normele și valorile democrației care stau la baza întemeierii și funcționarii Uniunii Europene.
Martin Schulz declara că Parteneriatul Estic este un proiect valoros, care aduce mai aproape Uniunea Europeană de vecinii săi estici în beneficiul cetățenilor, prin promovarea relațiilor economice, politice și culturale puternice. Summit-ul Parteneriatului Estic de la Vilnius marchează un pas important în acest proces.
Creșterea economică a țării la etapa actuală este posibilă doar prin integrarea economică europeană. Exportul produselor autohtone și investițiile straine sunt factorii care va dezvolta economia naționala. Orientarea economică pe o piata mult mai mare, va fi unica cale de succes spre creșterea PIB-ului național.
Atunci când analizăm beneficiile integrării în UE, este necesar a tine cont atât de factorul timp, cât și de oportunitatile pierdute pe care le-ar suporta țara noastra în cazul încetinirii de apropriere de UE. Asemenea studii au fost elaborate în Polonia, Cehia, Slovacia etc. Economiștii polonezi Czyzewski și Orlowski, în anul 1993, considerau că, Polonia în caz că, nu ar implementa Acordul de Asocierela UE, semnat în 1991, pierderile suportate de aceasta țara se ridica la cca 40 de miliarde de dolari. Alți economiști polonezi investigau care ar fi fost pierderile pe piața internă, dacă Polonia nu primea suportul financiar nerambursabil.
Așadar, care ar fi pierderile R. Moldova în urma tărăgănării de aderare la UE? Acestea sunt la fel, care puteau fi în fostele state comuniste din Europa Centrală și de Est. Neobținerea suportului financiar nerambursabil, acordat de către UE. Asocierea țării la spatiul european, va oferi mai multe perspective economice.
3.3.Concluzie la Compartimentul III.
În urma celor expuse, putem afirma că, economia națională este foarte vulnerabilă și are multe de făcut pentru a crea un mediu economic atractiv. Problemele, care afectează imaginea statului sunt principalele obstacole în calea dezvoltarii economice a Republicii Moldova. Succesul economic este posibil, numai, prin urmarea progreselor economice ale statelor care au trecut de faza dată.
Republica Moldova ar urma sa facă progrese economice prin aproprierea de spațiul comunitar, și anume prin atragerea investitorilor străini. Creșterea economică depinde de calitatea productivității, apoi exportul acesteia pe piața UE si CSI. Daca ar urma procesul de integrare europeană, constrângerile de natura a mediului de afacere vor fi ușor înlăturate, astfel investitorii străini, vor vedea un mediu de afaceri atractiv, ceea ce înseamnă o pondere a investițiilor în PIB-ul țării.
Costurile legate de creșterea productivității, nu va fi atât de mare în cazul integrării europene. Accesul la o piață stabilă și vastș, genereaza creșteri de salarii în sectorul privat, noi locuri de munca, preturile vor fi la nivelul minim al posibilitatilor.
Susținerea externă a statului este unica șansă de afirmare în continuare pe plan extern prin exportul de marfuri și servicii. Partenerii externi sunt interesați de piața internă, însă legislația națională trebuie revizuită și adoptată unanim. Reformarea instituțiilor de stat și a sectorului economic este sarcina fundamentală a întregii clase politice.
Încheiere
În final, subliniem că în prezent sunt elaborate multe studii ce oscilează în jurul procesului de globalizare care se intensifică de la an la an. Actualitatea internațională este puternic influențată de forța globalizării, în special cea din perioada posbelică, când a avut loc căderea colonialismului, urmată de colapsul socialismul în Europa Centrală și de Est. Relațiile internaționale sunt în continuare, una din premisele de accentuare a globalizării. Statele lumii nu mai pot să existe, fară relații externe, izolaționismul economic a dispărut, fiind că, realitățile sunt valorificate.
Procesul de globalizare a economiei mondiale este caracterizat prin formele de manifestare pe parcurcul secolelor. Economia mondială este cuprinsă de fenomenul globalizarii, ceea ce înseamnă, o conjuctură ireversibilă. Globalizarea este în centrul științelor umane contemporane, adică politica, economia sunt definite în unele asocieri cu esența globalizării. Dimensiunea economică se incadreaza în totalitate în cadrul globalizării.
Economia mondială s-a dezvoltat prin prisma globalizării economice, astfel toate economiile naționale sunt sortite să se alinieze ordinii economice mondiale. Rolul statului-natiune este diminuat referitor la controlul asupra economiei naționale, investirorii străini sunt factorii de decizie într-un stat. Tendințele de control economic al firmelor străine este o consecință a nivelului scăzut de administrare a econmiilor de către guvernările statului.
Prin dezvoltarea procesului de globalizare, întelegem imediat de ce s-a dezvoltat și prin ce anume. Premisele sunt evidente, așa ca: creșterea comerțului international și a serviciilor, deschiderea piețelor naționale, dezvoltarea tehnico-științifică, promovarea democrației și a liberalismului economic. Diviziunea transfrontalieră a forței de muncă a creat noi posibilități pentru marile companii să-și crească volumul productivității și a capitalului global.
Fără îndoială că, fenomenul globalizării poate fi respins de unele state nationale și anume de clasa politică. Inegalitățile economice și sociale sunt intr-o creștere acerbă, la nivel național și chiar internațional. Decalajul țărilor industrializate și a celor în curs de dezvoltare se adâncește tot mai mult. Corporațiile multinationale sunt principalele amenințări în adresa securității economice, care nu fac decât să slăbeasca controlul statului în economia națională.
Efectele globalizării economice sunt benefice, însă pot afecta economiile naționale. Avantajele într-o economie națională rezultă în ridicarea calificării forței umane de muncă, finanțarea cercetărilor în domenii-cheie, prezența investitorilor străini prin investiții directe. Efecte negative ar putea fi: dependența de firmele străine pentru importul de capital și tehnologii, monopol pe piața internă și înlăturarea firmelor locale, reducerea suveranității și impact negativ în societate si în politica statului.
Viitorul globalizării și a economiei mondiale este decis de concurența marilor corporații multinaționale, crește viteza de distribuire a capitalului, va spori dezvoltarea procesului de globalizare. Dinamica procesului va fi foarte valorificată și dependentă de forțele pieței globale. Tendințele economiei mondiale sunt pozitive pe masura asteptărilor în statele industrializate și mai putin pozitive în statele slab dezvoltate.
Republica Moldova este un stat cu o istorie de peste două decenii, care, încă din start s-a aliniat organizatiilor economice internationale. Prezența în ONU, FMI, BM, OMC și altele, i-a asigurat posibilități de încadrarea în circuitul economic global. Globalizarea s-a intesificat odată cu trecerea economiei naționale după modelul sovietic la economia de piată. Problemele interne ca corupția, somajul, stagnarea economică și deficitul bugetar a creat un mediu de afaceri instabil, ceea ce făcut din economia natională, o zonă puțin atractivă sau chiar de ocolit pentru investitiile straine.
La etapa actuală, R. Moldova are o șansă de dezvoltare economică a țării, care este integrarea euruopeană. Aceasta este unica cale de succes economic și social în viitorul apropiat. Perspectiva europeană și cooperarea regională sunt exemplele de succes a actualelor state membre din UE. Vectorul european este sarcina de bază a guvernării actuale în numele și dorința exprimată de popor, care este și parte civilizației europene.
Câteva sugestii referitoare la procesul de globalizare a economiei mondiale și perspectivele de participare a Republicii Moldova în procesele economice globale:
Globalizarea va stabili un echilibru economic global dintre tehnologiile avansate și lipsa lor în rândul nevoilor locale necesare;
Cooperarea economică internațională a statelor în cadrul organizațiilor internaționale, pentru a crea o transparență clară a concurenței economice globale;
Crearea mediului de afaceri atractiv, pentru investitorii străini, ceea ce va reduce somajul și inflația din Republica Moldova;
Lupta cu corupția este obstacolul primordial a dezvoltarii economice, aceasta este sarcina intregii societăți moldovenești, pentru atragerea investițiilor străine;
Perspectiva europeană reprezintă o obligație a instiutiilor de stat și calea spre un viitor mai prosper din punct de vedere economic și social la nivel național;
Bibliografie
Ambasadorul SUA: Corupția împiedică business-ul din Republica Moldova să se dezvolte.http://www.timpul.md/articol/ambasadorul-sua-coruptia-impiedica-business-ul-din-republica-moldova-sa-se-dezvolte-47928.html (vizitat 05.05.2015)
Amin S. The Challenge of Globalization. London. 1996.
Bari I. Economie Mondială. Bucuresti. 1994.
Bădruș G. Rădăceanu E. Globalitate și management. Editura All Beck. Bucuresti. 1999.
Brzezinski Z. Europa centrală și de Est în ciclonul tranziției. Editura Antet. 1998.
Cerny P. Neomedievalism, civil war and the newsecurity dilemma: globalization as a durable disorder, 1998.
Cel de-al treilea Summit Parteneriatului Estic http://infoeuropa.md/moldova-in-dialog-cu-europa/cel-de-al-treilea-summit-parteneriatului-estic/ (vizitat 08.05.2015)
Chistruga B. Integrare postindustrială a țărilor Europei Centrale și de Est. Chișinău. ASEM, 2007.
Constantin L. Economia mondială și globalizarea acesteia. 2000. p. 283.
Constantinescu N.N. Reforme și redresare economică. București. 1995. p. 73.
Cox R. Economic globalization and the limit to liberal democracy. McCrew. 1997.
Daianu D. globalizareaȘ între elogii și respingere. Oeconomica. Nr 2, IRLI. 2002.
Datoria externă a Moldovei în cifre și diagrame http://unimedia.info/stiri/doc–infografic-datoria-externa-a-moldovei-in-cifre-si-diagrame-70215.html (vizitat 04.05.2015)
Dinu M. Economie contemporană: Ce este globalizarea? Editura Economică. București. 2000.
Dumitrescu S. Bal A. Economie Mondială. București. 1999.
Debt management. UNDP in cooperation with UNCTAD and WB. p. 27.
Drucker P F. The Global Economy and the Nation-State. Foreign Affairs. 1997. Vol. 76, no. 5.
Dunning J. Multinational Enterprises and the Global Economy, Addison-Wesley Publishing Company. 1993. p. 599,617.
Evoluția schimburilor comerciale internaționale. http://www.stiucum.com/economie/economie-mondiala/Tendinte-actuale-in-comertul-i52129.php vizitat (15.03.2015)
Forța de muncă în Republica Moldova: ocuparea și șomajul în anul 2012 http://www.statistica.md/newsview.php?l=ro&id=4018&idc=168 (vizitat 02.05.2015)
Forța de muncă în Republica Moldova: ocuparea și șomajul în trimestrul I 2014.http://contabilsef.md/newsview.php?l=ro&idc=13&id=9688&t=/Noutati/Noutati-generale/Forta-de-munca-in-Republica-Moldova-ocuparea-si-somajul-in-trimestrul-I-2014/ (vizitat 02.05.2015)
Fukuyama F. The End of History and the Last Man. New York. 1992.
Garibraith J.K. Societatea perfectă. București, 1997, p. 24.
Galaju I. Economia Mondială. Probleme Globale ale Omenirii. Chisinău. 2001.
Ghemawat P. World 3.0: Global Prosperity and How to Achieve It. Harvard Business School. 2011.
Gianni L. Nuovo dizionario di economia. Essestampa, Napoli. 1998. p. 315.
Giddens. A. The Consequeces of Modernity. Cambridge. 1990.
Giddens A. The Nation-State and Violence. Cambridge. 1985. p. 345.
Gilpin R. The Political Economy of International Relations. Princeton University Press. 1987. p. 121. http://www.stiucum.com/economie/economie-mondiala/Tendinte-actuale-in- comertul-i52129.php (vizitat 15.03.2015)
Global Development Finance. 2002. p. 37,40.
Glyn A. Stucliffe B. Egalitarianism in a global economy: Boston Review. 1998. p. 4,8.
Grimwade, N. International Trade, Second Edition. Routledge London. 2001. p. 212.
Hill Ch.W.L. International Business. McGrow-Hill. 2000. p. 325.
Hirst P. Thompson G. Globalization In Question, The International Economy and the Possibilities of Governance. Blackwell Publishers Ltd. 1999.
Huntington S. Ciocnirea civilizațiilor și refacerea ordinii mondiale. Editura Antet. Bucuresti.1998.
Ilie G. Investiții internaționale. Editura Universul Juridic. Bucuresti. 2006. p. 71.
Julius D. Global Companies and Public Policy. London. 1990.
Korten D.C. Corporațiile conduc lumea. Editura Antet. Bucuresti. 1995. p. 12.
Lazăr C. Gorincu G. Teoria Economică Generală. București. 1993.
Livesey F. Dictionary of Economics, Pitman Publishing. London,1993. p. 99.
Liviu Guțuleac http://www.bancamea.md/news/foto-video-leul-moldovenesc-implineste-20-de-ani-vedeti-cum-a-evoluat-moneda-nationala (vizitat 02.05.2015)
Locke J. Eseu asupra intelectului omenesc, vol.I. București. Editura Științifică. 1961. p. 108.
Malița M. Zece mii de culturi, o singură civilizație. Nemira, 1998, p. 108.
McLuhan M. Understanding Media. The Extensions of Man:New York. Mc Graw–Hill. 1964. p. 45.
MODELE DE ECONOMIE INTERNAȚIONALĂ. http://www.scrigroup.com/afaceri/economie/MODELE-DE-ECONOMIE-INTERNATION81236.php (vizitat 02.04.2015).
Moldovanu D. Economia Moldovei în capcana globalizării și a tranziției. Chisinău. 2004.
Parafarea Acordului de Asociere cu UE și perspectivele modernizării Republicii Moldova.
Politicile economico-sociale http://www.e-democracy.md/ (vizitat 08.05.2015)
Proiectul Legii Bugetului de stat pentru anul 2014, VOTAT în a II-a lectură http://www.publika.md/deficit-bugetar-record-in-2014–cheltuielile-vor-depasi-veniturile-cu-peste-3-2-miliarde-de-lei_1602021.html (vizitat 02.05.2015)
Raportul BERD din 09.04.2015 http://www.noi.md/ (vizitat 05.05.2015)
Robertson R. Globalization. Sage. London. 1992. p. 58.
Rodrik D. Has Globalization Gone Too Far? Institute of International economics: Washington DC. 1997. p. 24.
Roșca Petru. Integrarea Internatională a Republicii Moldova , Factor al Creșterii Economice. IIM, Chișinău. 2001.
Runda Uruguay. 1994. http://www.stiucum.com/economie/economie-comerciala/302/runda-uruguay14787.php (vizitat 31.03.2015)
Rusnac G. Sacovici V. Globalistica: Globalizarea și integrarea, problemele globale ale contemporanității, antiglobalismul. Materiale pentru prelegeri, cursuri și seminare speciale la politologie și la alte discipline social-politice. Chișinău: CEP USM, 2007.
Sișcan N. Economie politica contemporană. Chisinău. 2001.
Shangquan G. Economic Globalization: Trends, Risks and Risk Prevention. Beijing. 2000. p. 3.
Sorbona V. Weymullr B. Macroeconomia contemporană. Editura Economică. Paris. 1991. p. 11.
Soros G. Criza capitalismului global: Societatea deschisa in primejdie. Editura Polirom ARC. Iasi-Chisinau. 1999.
Soros G. Epoca faibilității, Consecințele luptei împotriva terorii. Polirom. 2007. p 26.
Soros G. Despre globalizare. Iasi. Polirom. 2002. p. 16,26.
Soros G. Epoca faibilității, Consecințele luptei împotriva terorii. Polirom. 2007. P.
Stiglitz J. Globalization and Its Discontents, Institute of International economics: New York. 2001.p. 253,257.
„The new power brokers: How oil, Asia, hedge funds, and private equity are faring in the financial crisis”, McKinsey Global Institute. 2009.
Vasilescu Gr. Conceptul de “globalistică”: cu privire la definiția, obiectul, statutul, noțiunile și problemele principale ale globalisticii. – Studii internaționale. Viziuni din Moldova. Chișinău: CEP USM. 2007.
Zamfirescu I. Costuri și beneficii ale aderării la UE pentru țările candidate din Europa Centrală și de Est. Institutul European din România. București. 2001. p. 13.
Азроянц Э. А. Глобализация как процесс. Москва. 2010.
Бобков Ф.Д. Чаплинский С.П. Глобальный капитализм, Москва. 2002.
Делягин М. Г. Мировой кризис: общая теория глобализации, Москва. 2003.
Долгов С.И. Глобализация экономики, Новое слово или новое явление. Москва. ,,Экономика”. 1998. p. 172.
Bibliografie
Ambasadorul SUA: Corupția împiedică business-ul din Republica Moldova să se dezvolte.http://www.timpul.md/articol/ambasadorul-sua-coruptia-impiedica-business-ul-din-republica-moldova-sa-se-dezvolte-47928.html (vizitat 05.05.2015)
Amin S. The Challenge of Globalization. London. 1996.
Bari I. Economie Mondială. Bucuresti. 1994.
Bădruș G. Rădăceanu E. Globalitate și management. Editura All Beck. Bucuresti. 1999.
Brzezinski Z. Europa centrală și de Est în ciclonul tranziției. Editura Antet. 1998.
Cerny P. Neomedievalism, civil war and the newsecurity dilemma: globalization as a durable disorder, 1998.
Cel de-al treilea Summit Parteneriatului Estic http://infoeuropa.md/moldova-in-dialog-cu-europa/cel-de-al-treilea-summit-parteneriatului-estic/ (vizitat 08.05.2015)
Chistruga B. Integrare postindustrială a țărilor Europei Centrale și de Est. Chișinău. ASEM, 2007.
Constantin L. Economia mondială și globalizarea acesteia. 2000. p. 283.
Constantinescu N.N. Reforme și redresare economică. București. 1995. p. 73.
Cox R. Economic globalization and the limit to liberal democracy. McCrew. 1997.
Daianu D. globalizareaȘ între elogii și respingere. Oeconomica. Nr 2, IRLI. 2002.
Datoria externă a Moldovei în cifre și diagrame http://unimedia.info/stiri/doc–infografic-datoria-externa-a-moldovei-in-cifre-si-diagrame-70215.html (vizitat 04.05.2015)
Dinu M. Economie contemporană: Ce este globalizarea? Editura Economică. București. 2000.
Dumitrescu S. Bal A. Economie Mondială. București. 1999.
Debt management. UNDP in cooperation with UNCTAD and WB. p. 27.
Drucker P F. The Global Economy and the Nation-State. Foreign Affairs. 1997. Vol. 76, no. 5.
Dunning J. Multinational Enterprises and the Global Economy, Addison-Wesley Publishing Company. 1993. p. 599,617.
Evoluția schimburilor comerciale internaționale. http://www.stiucum.com/economie/economie-mondiala/Tendinte-actuale-in-comertul-i52129.php vizitat (15.03.2015)
Forța de muncă în Republica Moldova: ocuparea și șomajul în anul 2012 http://www.statistica.md/newsview.php?l=ro&id=4018&idc=168 (vizitat 02.05.2015)
Forța de muncă în Republica Moldova: ocuparea și șomajul în trimestrul I 2014.http://contabilsef.md/newsview.php?l=ro&idc=13&id=9688&t=/Noutati/Noutati-generale/Forta-de-munca-in-Republica-Moldova-ocuparea-si-somajul-in-trimestrul-I-2014/ (vizitat 02.05.2015)
Fukuyama F. The End of History and the Last Man. New York. 1992.
Garibraith J.K. Societatea perfectă. București, 1997, p. 24.
Galaju I. Economia Mondială. Probleme Globale ale Omenirii. Chisinău. 2001.
Ghemawat P. World 3.0: Global Prosperity and How to Achieve It. Harvard Business School. 2011.
Gianni L. Nuovo dizionario di economia. Essestampa, Napoli. 1998. p. 315.
Giddens. A. The Consequeces of Modernity. Cambridge. 1990.
Giddens A. The Nation-State and Violence. Cambridge. 1985. p. 345.
Gilpin R. The Political Economy of International Relations. Princeton University Press. 1987. p. 121. http://www.stiucum.com/economie/economie-mondiala/Tendinte-actuale-in- comertul-i52129.php (vizitat 15.03.2015)
Global Development Finance. 2002. p. 37,40.
Glyn A. Stucliffe B. Egalitarianism in a global economy: Boston Review. 1998. p. 4,8.
Grimwade, N. International Trade, Second Edition. Routledge London. 2001. p. 212.
Hill Ch.W.L. International Business. McGrow-Hill. 2000. p. 325.
Hirst P. Thompson G. Globalization In Question, The International Economy and the Possibilities of Governance. Blackwell Publishers Ltd. 1999.
Huntington S. Ciocnirea civilizațiilor și refacerea ordinii mondiale. Editura Antet. Bucuresti.1998.
Ilie G. Investiții internaționale. Editura Universul Juridic. Bucuresti. 2006. p. 71.
Julius D. Global Companies and Public Policy. London. 1990.
Korten D.C. Corporațiile conduc lumea. Editura Antet. Bucuresti. 1995. p. 12.
Lazăr C. Gorincu G. Teoria Economică Generală. București. 1993.
Livesey F. Dictionary of Economics, Pitman Publishing. London,1993. p. 99.
Liviu Guțuleac http://www.bancamea.md/news/foto-video-leul-moldovenesc-implineste-20-de-ani-vedeti-cum-a-evoluat-moneda-nationala (vizitat 02.05.2015)
Locke J. Eseu asupra intelectului omenesc, vol.I. București. Editura Științifică. 1961. p. 108.
Malița M. Zece mii de culturi, o singură civilizație. Nemira, 1998, p. 108.
McLuhan M. Understanding Media. The Extensions of Man:New York. Mc Graw–Hill. 1964. p. 45.
MODELE DE ECONOMIE INTERNAȚIONALĂ. http://www.scrigroup.com/afaceri/economie/MODELE-DE-ECONOMIE-INTERNATION81236.php (vizitat 02.04.2015).
Moldovanu D. Economia Moldovei în capcana globalizării și a tranziției. Chisinău. 2004.
Parafarea Acordului de Asociere cu UE și perspectivele modernizării Republicii Moldova.
Politicile economico-sociale http://www.e-democracy.md/ (vizitat 08.05.2015)
Proiectul Legii Bugetului de stat pentru anul 2014, VOTAT în a II-a lectură http://www.publika.md/deficit-bugetar-record-in-2014–cheltuielile-vor-depasi-veniturile-cu-peste-3-2-miliarde-de-lei_1602021.html (vizitat 02.05.2015)
Raportul BERD din 09.04.2015 http://www.noi.md/ (vizitat 05.05.2015)
Robertson R. Globalization. Sage. London. 1992. p. 58.
Rodrik D. Has Globalization Gone Too Far? Institute of International economics: Washington DC. 1997. p. 24.
Roșca Petru. Integrarea Internatională a Republicii Moldova , Factor al Creșterii Economice. IIM, Chișinău. 2001.
Runda Uruguay. 1994. http://www.stiucum.com/economie/economie-comerciala/302/runda-uruguay14787.php (vizitat 31.03.2015)
Rusnac G. Sacovici V. Globalistica: Globalizarea și integrarea, problemele globale ale contemporanității, antiglobalismul. Materiale pentru prelegeri, cursuri și seminare speciale la politologie și la alte discipline social-politice. Chișinău: CEP USM, 2007.
Sișcan N. Economie politica contemporană. Chisinău. 2001.
Shangquan G. Economic Globalization: Trends, Risks and Risk Prevention. Beijing. 2000. p. 3.
Sorbona V. Weymullr B. Macroeconomia contemporană. Editura Economică. Paris. 1991. p. 11.
Soros G. Criza capitalismului global: Societatea deschisa in primejdie. Editura Polirom ARC. Iasi-Chisinau. 1999.
Soros G. Epoca faibilității, Consecințele luptei împotriva terorii. Polirom. 2007. p 26.
Soros G. Despre globalizare. Iasi. Polirom. 2002. p. 16,26.
Soros G. Epoca faibilității, Consecințele luptei împotriva terorii. Polirom. 2007. P.
Stiglitz J. Globalization and Its Discontents, Institute of International economics: New York. 2001.p. 253,257.
„The new power brokers: How oil, Asia, hedge funds, and private equity are faring in the financial crisis”, McKinsey Global Institute. 2009.
Vasilescu Gr. Conceptul de “globalistică”: cu privire la definiția, obiectul, statutul, noțiunile și problemele principale ale globalisticii. – Studii internaționale. Viziuni din Moldova. Chișinău: CEP USM. 2007.
Zamfirescu I. Costuri și beneficii ale aderării la UE pentru țările candidate din Europa Centrală și de Est. Institutul European din România. București. 2001. p. 13.
Азроянц Э. А. Глобализация как процесс. Москва. 2010.
Бобков Ф.Д. Чаплинский С.П. Глобальный капитализм, Москва. 2002.
Делягин М. Г. Мировой кризис: общая теория глобализации, Москва. 2003.
Долгов С.И. Глобализация экономики, Новое слово или новое явление. Москва. ,,Экономика”. 1998. p. 172.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Republica Moldova In Contextul Globalizarii Economiei Mondiale (ID: 145957)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.