REPRO DUCEREA UMANĂ ASISTATĂ MEDICAL ACTUALITĂȚI ȘI PERSPECTIVE COORDONATOR ȘTIINȚIFIC CONF . UNIV. DR. DRĂGHICI ANDREEA ABSOLVENT GRAURE IONUȚ… [618412]

REPRO DUCEREA UMANĂ ASISTATĂ MEDICAL
ACTUALITĂȚI ȘI PERSPECTIVE

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC

CONF . UNIV. DR. DRĂGHICI ANDREEA

ABSOLVENT: [anonimizat]
2016

CUPRINS

INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 1
CAPITOLUL I. TEHNICA REPRODUCERII UMANE A SISTATE
MEDICAL ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………… 2
SECȚIUNEA 1. DREPTUL DE A PROCREA. DREPT AL PERSONALITĂȚII ………………. 2
SECTIUNEA 2. INFERTILITATEA ………………………….. ………………………….. …………………… 7
SECȚIUNEA 3. CÂTEVA CONSIDERAȚII PRIVIND STATUTUL JURIDIC AL
EMBRI ONULUI UMAN ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 11
SECȚIUNEA 4. NOȚIUNEA DE REPRODUCERE UMANĂ ASISTATĂ MEDICAL ……. 16
SECȚIUNEA 5. ISTORIA TEHNICII DE REPRODUCERE UMANĂ ASISTATĂ MEDICAL
………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 18
SUBSECȚIUNEA 5.1. ISTORIA R.U.A.M. ÎN LUME ………………………….. ………………….. 18
SUBSECȚIUNEA 5.2. ISTORIA R.U.A.M. ÎN ROMÂNIA ………………………….. …………… 20
SECȚIUNEA 6. TEHNICI DE REPRODUCERE UMANĂ ASISTATĂ MEDICAL ……….. 21
SUBSECȚIUNEA 6.1. NOȚIUNEA DE TEHNICĂ A R.U.A.M. ………………………….. ……. 21
SUBSECȚIUNEA 6.2. CLASIFICAREA TEHNICILOR R.U.A.M. ………………………….. … 22
SUBSECȚIUNEA 6.3. CAZUL ADRIANA ILIESCU ………………………….. …………………… 27
SUBSECȚIUNEA 6.4. R.U.A.M. ÎN LEGISLAȚIA ROMÂNEASCĂ …………………………. 29
LEGEA 95/2006 PRIVIND REFORMA ÎN DOMENIUL SĂNĂTĂȚII ………………………….. …. 29
NOUL COD CIVIL – LEGEA NR.287/2009 ………………………….. ………………………….. ………….. 32
ALTE ACTE NORMATIVE INCIDENTE ………………………….. ………………………….. …………….. 35
PROIECTUL LEGII SĂNĂTĂȚII REPRODUCERII UMANE ASISTATE ……………………….. 37
SECȚIUNEA 7. IMPLICAȚII RELIGIOASE CU PRIVIRE LA TEHNICA R.U.A.M. …….. 42
SUBSECȚIUNEA 7.1. IUDAISMUL ………………………….. ………………………….. ……………… 43
SUBSECȚIUNEA 7.2. ISLAMISMUL ………………………….. ………………………….. ……………. 44
SUBSECȚIUNEA 7.3. CREȘTINISMUL ………………………….. ………………………….. ………… 44
CAPITOLUL II. CÂTEVA CONSIDERAȚII PRIVIND FILIAȚIA
COPIILOR NĂSCUȚI PRI N TEHNICA REPRODUCER II UMANE
ASISTATE MEDICAL ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 46
SECȚIUNEA 1. DESPRE RUDENIE ȘI AFINITATE ………………………….. ……………………… 46
SECȚIUNEA 2. FILIAȚIA FAȚĂ DE MAMĂ ………………………….. ………………………….. …… 48
SECȚIUNEA 3. FILIAȚIA FAȚĂ DE TATĂ ………………………….. ………………………….. ……… 51
CAPITOLUL III. SCURT E CONSIDERAȚII LEGAT E DE R.U.A.M. ÎN
ALTE STATE ALE UNIUNII EUROPENE ………………………….. ……………………… 53
CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 55
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 56

ABREVIERI

ADN – Acid dezoxiribonucleic
alin. – Alineat
art. – Articol
C. civ. – Codul civil
CBR – Cord Blood Registry
CCR – Curtea Constituțională a României
CEDO – Curtea Europeană a Drepturilor Omului
ECLJ – European Center for Law and Justice
FIV – Fertilizarea „in vitro ”
FIV-ET – Fertiliz area „ in vitro ” cu embriotransfer
FSH – Hormon de stimulare foliculară
hMG – Gonadotrofina umană de menopauză
IA – Inseminare artificial ă
IAC – Inseminare artificial ă cu game ții cuplului
IAD – Inseminare artificial ă cu donator
IG – Ingin erie genetic ă
IICS – Injecție intracitoplasmic ă de spermatozoid
IIP – Inseminare artificială intraperitoneală
IUI – Inseminare artificială intrauterină
LH – Hormon luteinizant
LPA – Legea de punere în aplicare
M. Of. – Monitorul Oficial al României, Partea I
NCC – Noul Cod Civil (Legea nr. 287/2009)
nr. – Numărul
ONG – Organizație non -guvernamentală
ONU – Organiza ția Na țiunilor Unite
p. – Pagina
pp. – Paginile
RUAM – Repr oducere (a) uman ă asistat ă medical
SUA – Statele Unite ale Americii
TIFG – Transfer intrafalopian de game ți
TIFZ – Transfer intrafalopian de zigot
TTE – Transfer tubal de embrion
UE – Uniunea European ă
vol. – Volumul

1

INTRODUCERE

Îmi amintesc cu drag de prima mea participare la Sesiunea de Comunicări
Științifice Studențești – ”Aspecte inovatoare în materia dreptului privat î n lumina
NCC ș i NCPC ” -, ce s-a desfășurat în cadrul Facultății de Drept a Universității
din P itești , în anul 2013 . Încă de atunci domeniul reproducerii umane asistate mi-
a stârnit curiozitatea, acesta fiind și titlul primului meu articol științific .
Curiozitatea mea legată de acest vast domeniu a căpătat în timp , noi valențe.
Obiectul prezentului studiu nu putea deci să îl reprezinte altceva decât
tehnica reproducerii umane asistate medical, inclusiv cea cu terț donator și
proceduri le asimilate acesteia.
În România, tehnici precum inseminarea artificială, fertilizarea in vitro
urmată de embriotransfer și chiar mama surogat se practică de mulți ani. Cu toate
acestea, legiuitorul român nu a reglementat în mod expes condițiile în care aceste
tehnici urmează a se efectua, persoanele care pot apela la aceste tehnici sau vârsta
maxim ă până la care o persoană poate da naștere unui copil folosind tehnicile de
reproducere umană asistată medical. După cum vom vedea, legiuitorul român s -a
preocupat totuși de problemele pe care un terț donator în cadrul procedurii le poate
pune cu privire l a filiația copilului astfel născut, pe care le -a reglementat în Noul
Cod Civil.
Problema lipsei de reglementare juridică expresă în acest domeniu, face
ca prezenta temă să aibă un puternic caracter de actualitate, în special din cauza
interferenței domeniu lui juridic cu etica, religia și știința. Voi prezenta și poziția
oamenilor de știință dar și a Bisericii față de oportunitatea, beneficiile ori riscurile
și pericolele aduse de utilizarea tehnicilor de reproducere umană asistată medical .
Scopul studiului îl reprezintă în special prezentarea în mod unitar a
tehnicilor de reproducere asistată existente în prezent și a problemelor juridice,
etice și religioase ce pot apărea din cauza folosirii acestor tehnici în mod haotic și
dezorganizat. Voi analiza în par alel și evoluția legislativă în domeniu din țara
noastră precum și din alte țări ale lumii, încercând astfel să găsesc o soluție pentru
ca aspecte esențiale, ce pun mari probleme în practică, să își găsească o minimă
rezolvare. Această rezolvare poate fi g ăsită mai ușor prin conștientizarea
greșelilor rezultate din folosirea tehnicilor de reproducere asistată, motiv pentru
care, pe parcursul lucrării, voi prezenta cazuri concrete în care folosirea acesor
tehnici a dus la probleme care fie au găsit cu greu o rezolvare, fie nici în prezent
aceasta nu este clară.
În plan secundar, prin prezenta lucrare doresc să trag și un semnal de
alarmă asupra problemelor viitoare ce pot apărea în realitatea socială din cauza
unei reglementări deficitare sau chiar a vidului legislativ existent (în special cu
privire la mama surogat sau purtătoare ).

Mulțumesc în mod special coordonatoarei mele și doamnei R. Duminică
pentru tot sprijinul acordat cercetării mele în domeniul reproducerii asistate.

2
CAPITOLUL I. TEHNICA REPRODUCERII UMANE ASISTATE
MEDICAL

“ Dar, după terminarea lucrării, Făuritorul dorea să existe cineva care să
cerceteze cu atenție înțelesul unei atât de mari înfăptuiri, sa -I îndrăgească
frumusețea, sa -I admire măreția. Din această cauză, după ce toate celelalte lucruri
au fost duse la capă t, s-a gândit în sfârșit să creeze omul. Dar, printre arhetipuri
nu mai avea vreunul după care să plăsmuiască un nou neam;
Nici printre locuri nu mai
avea vreunul în care să sadă acest
contemplator al Universului. În
sfarsit, preabunul creator a
hotarât ca acela căruia nu mai
putea sa -I dea nimic propriu, să
aibă ceva comun, dar cu toate
astea sa fie deosebit de fiecare in
parte. Asadar, a conceput omul
ca pe o lucrare cu un aspect care
nu-l diferențiaza și, asezându -l în centrul Universului, I -a vorbit astfel: “ O,
Adame! nu ti -am dat nici un loc sigur, nici o înfățișare proprie, nici vreo favoare
deosebită, pentru că acel loc, acea înfățișare, acele în gaduințe pe care tu însuți le
vei dori, tocmai pe acelea să le dobândești și să le stăpânești după voința și
hotărârea ta. Natura configurată în celelalte ființe este silită să existe în limitele
legilor prestabilite de mine. Tu, neîngrădit de nici un fel de opreliști, îți vei hotărî
natura prin propria -ți voință în a cărei putere te -am așezat. Te -am pus în centrul
lumii pentru ca singur să te înfățișezi în forma pe care tu însuți o preferi. Vei putea
să decazi (…); vei putea, prin hotărârea spiritului tău, să renaști î n cele de sus, ce
sunt divine.1 ”

SECȚIUNEA 1. DREPTUL DE A PROCREA. DREPT AL PERSONALITĂȚII

Drepturile personalității, denumite și drepturile primordiale ale persoanei
umane, sunt inerente ființei umane2. Natura lor juridică este aceea de drepturi
personale nepatrimoniale, ce atrage consecința că drepturile personalității nu pot
fi considerate bunuri și le determină caracterele juridice3.
Noul Cod Civil4 este primul act normativ care impune în dreptul românesc
noțiunea de drepturi ale perso nalității și le consacră o reglementare detaliată,
conținută de Capitolul II – Respectul datorat ființei umane și drepturilor ei

1 M. Marici, Filosofie. Curs , Disponibil online la adresa http://www.filadelfia.ro/wp –
content/uploads/2012/11/Curs -Filozofie1.pdf , pp. 5-6, accesat în data de 04.02.2016, apud G.P.D. Mirandola,
Despre demnitatea omului .
2 E. Chelaru, Drept civil. Persoanele , Ediția 3, Editura C.H.Beck, București, 2012, p. 18, apud. G.Cornu,
Droit civil. Introductions. Les personnes. Les biens , Ediția a 12 -a, Editura Librairie gé nérale de droit et de
jurisprudence Monterestien, Paris, 2005, p. 203.
3 E. Chelaru, op.cit. , p. 18.
4 Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată în Monitorul Oficial numărul 505/2011.
/http://sanatate.bzi.ro/public upload/photos/20/cuplu_bebe_2.jpg

3
inerente, din Titlul II al Cărții I. Mai mult, chiar titlul marginal al art. 58 din NCC
este chiar acela de ”drepturi ale perso nalității”1.
Din multitudinea drepturilor personalității, a căror existență a fost
evidențiată de doctrină, NCC le -a reglementat pe cele enumerate de primul alineat
al art. 58 și anume dreptul la viață; dreptul la sănătate; dreptul la integritate fizică
și psihică; dreptul la demnitate; dreptul la respectarea vieții private; dreptul la
propria imagine; dreptul la protejarea datelor personale; dreptul de a dispune de
sine însuși. Legiuitorul a ales să facă o enumerare enunțiativă a acestor drepturi și
altele având aptitudinea de a fi caracterizate ca drepturi ale personalității. Acesta
este motivul pentru care prin art. 20 punctul 9 din Legea de punere în aplicare a
Noului Cod Civil (LPA) denumirea marginală a art. 58 (”Drepturile
personalității”) a fost înlo cuită cu denumirea ”Drepturi ale personalității”, iar
conținutul textului citat a fost completat în sensul că fac parte din categoria
drepturilor personalității și ”alte asemenea drepturi recunoscute de lege”2.
Prof. D r. Eugen Chelaru clasifică în opera citată drepturile personalității
ținând seama de conținutul lor , în drepturi care ocrotesc corpul uman și funcțiile
sale biologice și psihice (în această categorie fiind vorba de dreptul la viață,
dreptul la sănătate, dreptul la integritate fizică și psihi că) și drepturi care ocrotesc
valori morale (dreptul la demnitate, dreptul la liberă exprimare, dreptul la viață
privată, dreptul la imagine, dreptul la protejarea datelor personale, dreptul la
respectarea memoriei persoanei decedate). O poziție particular ă o are dreptul de
a dispune de sine însuși, drept ce constă în apti tudinea titularului de a consimți la
îngrădiri ale unor drepturi ale personalității ce pot face parte din oricare din cele
două categorii amintite.
Cu privire la dreptul la integritate fiz ică și psihică reglementat de art. 64
alin. 2 din NCC este important de precizat că însuși Codul permite intervenții cu
potențial vătămător pentru integritatea fizică și psihică a persoanei ca :
intervențiile medicale asupra unei persoane; prelevarea și tra nsplantul de celule,
țesuturi și organe de origine umană de la donatorul în viață și de la donatorul
decedat; intervenții asupra caracterelor genetice.
Intervențiile asupra caracterelor genetice sunt reglementate de art. 63 din
NCC. În reglementarea interv ențiilor medicale asupra caracterelor genetice
legiuitorul pornește de la premisa caracterului lor licit, care se determină în funcție
de finalitatea acestora. Intervențiile medicale asupra caracterelor genetice ale unei
persoane, care au ca scop modificar ea descendenței acesteia, sunt interzise,
potrivit art. 63 alin. (1) prima teză NCC. Per a contrario, sunt permise intervențiile
medicale asupra caracterelor genetice ale unei persoane, care au alte scopuri decât
acela de a -i modifica descendența. Sunt leg itime acele intervenții care fie au un
scop terapeutic, fie sunt făcute în interesul științei, situație în care trebuie să se
țină seama de principiul priorității interesului și binelui ființei umane, consacrat
de art. 61 alin. (2) NCC. În mod expres, art. 63 alin. (1) teza a II -a exceptează de
la interdicția conținută de prima teză a aceluiași alineat intervențiile medicale

1 E. Chelaru, op.cit. , p. 20.
2 Ibidem.

4
asupra caracterelor genetice, având drept scop modificarea descendenței
persoanei, care urmăresc prevenirea și tratamentul maladiilor genetice. În toate
situațiile permise de lege, intervențiile asupra caracterelor genetice pot fi realizate
numai după ce a fost obținut consimțământul scris al pacientului informat, așa
cum este acesta reglementat de prevederile art. 649 -650 din Titlul XV al Legii nr.
95/2006 privind reforma în domeniul sănătății. Caracterul licit al unor asemenea
intervenții depinde de obținerea acestui consimțământ1.
Teza a II -a interzice crearea de embrioni umani în scopuri de cercetare.
Deși embrionul uman (sau fetusul, în funcție de stadiul de evoluție a sarcinii) este
un corp în devenire, el nu este totuși o persoană decât după naștere. Cât timp
durează gestația el este parte a altui corp, respectiv parte a corpului mamei (pars
viscerum matris). ”De aceea, el nu este d otat nici cu o personalitate distinctă de
cea a mamei ”2, chiar dacă, în anumite condiții, legea îi recunoaște unele drepturi.
În același timp însă, nu se poate nega faptul că embrionul purtat de mamă este „o
persoană în curs de constituire”3. Ca urmare, copilul nenăscut, chiar dacă nu este
dotat cu personalitate juridică, poate face obiectul unei protecții juridice minime,
în calitate de ființă umană potențială, beneficiind cu acest titlu de un drept la
integritatea fizică. Crearea embrionilo r în afara corpului uman este însă și
rezultatul cercetărilor științifice efectuate asupra acestora, ceea ce însemnă că
trebuie acceptată ideea că sunt permise asemenea cercetări, dacă au ca scop
perfecționarea tehnicii reproducerii asistate medical a unei anumite persoane.
”Finalitatea medicală a unor asemenea cercetări trebuie să prezinte un avantaj
direct pentru embrion și să contribuie la ameliorarea tehnicilor de asistare
medicală a procreării ”4.
Faptul că știința a ajuns în stadiul în care poate crea embrioni prin
fecundare in vitro a dat o nouă dimensiune dezbaterii referitoare la statutul juridic
al embrionului uman. Legiuitorul român a optat pentru soluția garantării
respectului ființei umane încă de la concepția sa, interzicând crearea embrionilor
umani în scopuri de cercetare. Din coroborarea prevederilor art. 63 alin. (2) teza
a II-a NCC cu cele ale alin. (3) din același articol rezultă că este totuși permisă
crearea embrionilor umani în scopul reproducerii umane asistate medical. Această
permisi une este implicit conținută și de art. 142 lit. e) din Legea nr. 95/2006, care
se referă și la tehnicile de fertilizare in vitro (realizabile prin prelevarea unui ovul
de la o femeie, care va fi fertilizat în afara corpului uman, embrionul astfel creat
fiind apoi implantat în uterul femeii de la care ovulul a fost prelevat sau în cel al
altei femei), cărora li se aplică prevederile legii citate consacrate prelevării și
transplantului de organe, țesuturi și celule de origine umană în scop terapeutic.
Conform art. 63 alin. (3) NCC, utilizarea tehnicilor de reproducere umană asistată

1 E. Chelaru, Fl. A. Baias, R. Constantinovici, L. Macovei, Noul Cod Civil. Comentariu pe articole ,
Ediția 2, Editura C.H .Beck, București, 2014, p. 67.
2 Ibidem , apud. Ph. Malaurie, L. Aynès, Les personnes , Editura Librairie générale de droit et de
jurisprudence M onterestien, Paris, 2014, p. 68.
3 Ibidem , apud. F. Zenati -Castaing, Th. Revet, Manuel de droit des personnes , Editura Presses
Universitaire s de France, Paris, 2006. p. 68 .
4 Ibidem , apud. D. Terré, Les questions morales du droit , Editura Presses Universitaires de Fra nce,
Paris, 2007, p. 68 .

5
medical nu este admisă pentru alegerea sexului viitorului copil. Prevederea citată
conține însă și o excepție, tehnicile de reproducere umană asistată medical fiind
admise și pentr u alegerea sexului viitorului copil în acele situații în care astfel pot
fi evitate boli ereditare legate de sexul acestuia1.
Art. 63 alin. (1), (2) teza I și II, (3) teza I, interzice orice intervenție asupra
caracterelor genetice însă cu unele excepții.
Astfel, se interzice orice intervenție medicală asupra caracterelor genetice
având drept scop modificarea descendeței persoanei, cu excepția situației în care
se urmărește prevenirea și tratamentul unei maladii genetice.
Intervenția cu scopul de a crea o f iință umană genetic identică cu o altă
ființă umană (altfel spus clonarea) fie ea vie sau moartă, precum și crearea
embrionilor umani în scop de cercetare este strict interzisă.
În plan internațional, s -au adoptat următoarele acte normative privind
interzi cerea clonării umane, ratificate prin Legea nr. 17/2001. Astfel, în dreptul
intern, prin norma amintită au fost transpuse Convenția privind drepturile omului
și biomedicina, semnată la Oviedo la 4 aprilie 1997, și Protocolul adițional la
Convenția europeană pentru protecția drepturilor omului și a demnității ființei
umane față de aplicațiile biologiei și medicinei, referitor la interzicerea clonării
ființelor umane, semnat la Paris la 12 ianuarie 1998 .
O primă asociere realiz ată de Convenția menționată anterior este cea
dintre identitate și demnitate. După cum se poate observa la o primă lectură,
clonarea încalcă demnitatea din motive ce au a face cu identitatea. Ce înseamnă
însă acest lucru în termenii sensului relevant al te rmenului de identitate, așa cum
acesta este perceput de autorii celor două documente (Conveția și Protocolul
adițional)? Nici măcar raportul explicativ al Protocolului nu este foarte clar; deși
nu susține că identitatea personală este reductibilă la identi tatea genetică, în raport
se afirmă deschis că2 ” a clona în mod deliberat ființe umane este o amenințare la
adresa identității umane, întrucât s -ar pierde indispensabila protecție împotriva
predeterminării constituției genetice umane de către terți. Rațio namentul etic
susținut în favoarea interdicției de a clona ființe umane se bazează întâi și în
primul rând pe demnitatea umană care este pusă în pericol prin instrumentalizarea
ocazionată de clonarea umană artificială. Chiar dacă în viitor, teoretic, poate fi
concepută o situație care să pară că exclude instrumentalizarea urmașilor
concepuți prin clonare umană artificială, aceasta nu este considerată o justificare
etică suficientă pentru clonarea ființelor umane. Deoarece combinarea genetică
naturală este d e natură să creeze mai multă libertate pentru ființa umană decât o
structură genetică predeterminată, păstrarea naturii esențialmente întâmplătoare a
compoziției genetice proprii este în interesul tuturor persoanelor.3 ”
Afirmațiile de mai sus pot fi izola te astfel: Faptul că cineva decide în
privința constituției genetice a altcuiva este greșit moralmente; Clonarea umană

1 E. Chelaru, Fl. A. Baias, R. Constantinovici, L. Macovei, op.cit ., p. 69.
2 D. Cutaș, GenEtica Reproducerii. Politici ale moralității și moralitatea politicilor , Editura Ideea
Europeană, București, 2007, p p. 99-100.
3 Raportul ex plicativ al Protocolului adițional la Convenția pentru protecția drepturilor omului și a
demnității ființei umane față de aplicațiile biologiei și medicinei, referitor la interzicerea clonării ființelor umane
din 12.01.1998, semnat la Pa ris, paragraful nr. 3.

6
este instrumentalizată și deci pune în pericol demnitatea umană; Chiar dacă nu
este instrumentalizată, clonarea nu trebuie întreprinsă; L ibertatea ține de natura
esențialmente întâmplătoare a compoziției genetice, care este în interesul nostru,
al tuturor1.
Nu trebuie omisă însă și o scurtă enumerare a eventualelor avantaje ale
clonării. Astfel, aceasta ar permite existența urmașilor (genetic înrudiți) unui
barbat infertil cu partenera sa; cuplurile lesbiene ar putea avea urmași comuni;
clona unui copil bolnav ar fi o sursă compatibilă pentru transplant, etc.
Cu privire la posibilitatea de a utiliza tehnica R.U.A.M. în scopul alegerii
sexului viitorului copil și aceasta este interzisă expres. Codul prevede însă și o
excepție de la această regulă, atunci când se urmărește evitarea unei boli ereditare
grave legat e de sexul copilului.
Art. 65 din Codul Civil
reglementează problematica examinării
caracteristicilor genetice, ce se poate
întreprinde doar în scopuri medica le sau
de cercetare științifică. Mai mult,
identificarea unei persoane pe baza
amprentelor sale genetice nu poate fi
efectuată decât în cadrul unei proceduri
judiciare civile sau penale, după caz, sau
în scopuri medicale ori de cercetare
științifică.
Omul este temelia societății. Tot mai mult autoritățile înțeleg că individul
este esența grupului. De aceea, era modernă abund ă de ideologii închinate acestuia
și norme juridice care să îl protejeze și să îi asigure o dezvoltare liberă și
civilizatoare. Interdependența om -societate este tot mai pregnantă: omul creează
societatea și societatea creează omul. Un factor de interferen ță în acest întreg este
știința. Tot mai multe neajunsuri ale individului sunt satisfăcute prin progresul
științific. Un astfel de neajuns este incapacitatea de a procrea. Știința a promovat
o serie de tehnici și tehnologii prin care medicina poate suplini deficiențele
procreative, însă întotdeauna noul se ciocnește de vechi. Tehnologia modernă
permite trecerea unor granițe bine definite în evoluția omului, provocând tulburări
ideologice de ordin moral, social, biologic, psihologic, juridic ș i chiar economic2.
Pentru a putea veni în sprijinul celor care nu pot avea copii pe cale naturală
(dar și pentru a justifica alte drepturi, cum ar fi procrearea în afara căsătoriei,
dreptul de avort), adepții reproducerii asistate au inventat un nou drept , cel de a
procrea . Acest fapt va putea duce la reglementarea și protejarea drepturilor acestei
minorități . Garantarea dreptului de a procrea, ca drept fundamental al omului, va
putea permite oricui să se adreseze științei pentru a putea să aibă urmași.3.
Dreptul d e a procrea a apărut ca urmare a evoluției pe care știința medicală
în domeniul reproducerii umane asistate medical a cunoscut -o. Din perspectivă

1 D. Cutaș, op.cit. , p. 100.
2 S. Guțan, Reproducerea umană asistată medical și filiația , Editura Hamangiu, București, 2011, p. 1.
3 Ibidem, p. 11.
https://www.wellme.it/images/stories/news/dna2.jpg

7
religioasă, reproducerea umană constituie una dintre cele mai mari binecuvântări
pe care Dumnezeu a dat -o omul ui. În zilele noastre, nașterea unui copil este
considerată o binecuvântare și suferința pe care cei ce nu pot avea copii o încearcă
este inimaginabilă1.
Dreptul de a procrea poate fi inclus în mod cert în categoria drepturilor
personalității, mai exact în cadrul celor care vizează ființa umană ca entitate bio –
psihică, alături de dreptul la viață, dreptul la integritate fizică și psihică și dreptul
omului de a dispune de propriul său corp, având toate ca racterele juridice ale
acestora2.
O distincție importantă trebuie făcută între dreptul de a procrea, ce
aparține tuturor oamenilor, ca drept al personalității și dreptul de autonomie
procreativă ce este revendicat de femei. Dreptul de a procrea lasă libert atea
fiecăruia de a decide dacă dorește, cu cine și când să aibă copii. Dreptul de
autonomie procreativă este o încercare de emancipare a femeilor, prin justificarea
actului personal al reproducerii și nu al interesului social3. Pentru a nu da prilejul
de a crea discriminări între sexe, dreptul de autonomie procreativă ar trebui
transformat în libertatea gestației4.

SECTIUNEA 2. INFERTILITATEA

Infertilitatea (termen anglo -saxon, echivalent cu termenul de sterilitate la
noi) este definită de Societatea Americană de Fertilitate ca fiind imposibilitatea
unui cuplu de a procrea timp de un an, având o viață sexuală normală, regulată și
fără a utiliza mi jloace contraceptive. Infertilitatea poate fi primară (un cuplu cu o
viață sexuală normală, regulată, fără a utiliza nici un mijloc contraceptiv timp de
un an sau mai mult, nu a obținut o sarcină) și secundară (un cuplu care a procreat
în antecedente, dar care de cel puțin un an de viață sexuală normală, regulată și
fără a utiliza mijloace contraceptive nu mai poate obține nici o sarcină)5. În
prezent, termenul în care infertilitatea este declarată a fost extins la doi ani.

1 E. Chelaru, R. D uminică, A few reflections regarding the medically -aided reproductions with
reference to the provisions of thenew civil code , Annales Universitatis Apulensis – Series Jurisprudentia,
Nr.14/2011 , p. 32.
2 Ibidem, p. 33.
3 S. Guțan, op.cit. , p.14, apud D.Cutaș, op.cit. , p. 13.
4 Ibidem.
5 D. M. Protopopescu, Fertilizare in vitro și Reproducere asistată , Editura Meteora Press, București,
2001, p. 21.
http://www.fertilitycharleston.com/wp -content/uploads/2013/04/male -infertility -983×305.jpg

8
Este necesar a se face diferența între infertilitate și sterilitate. În timp ce
sterilitatea presupune o condiție permanentă, infertilitatea poate fi ameliorată sau
chiar eliminată. Cauzele de infertilitate sunt împărțite în trei categorii: de origine
masculină, de origine feminină și cau ze necunoscute. Printre cauzele cunoscute
de infertilitate se numără anovulația, anomalii ale spermatozoizilor sau ale
spermei, factori pelvini care determină obstrucție tubară, anomalii ale mucusului
cervical, infecția spermei, vârsta factorului feminin d in cuplu, fumatul, etc1.

Poate fi surprinză tor, dar infertilitatea se datorează femei lor în 35 % dintre
cazuri, bărbaților î n 35% di ntre cazuri, ambilor parteneri î n 20% dintre cazur i și
nu poate fi explicată pentru restul de 10% dintre cazuri2.

Infertilitatea de cauză masculină reprezintă un procent aproape sau chiar
egal cu cel al infertilității feminine. De aceea, investigarea bărbatului este foarte
importantă încă de la începutul examinării cuplului (afectat de problema
infertilității). Ideal ar fi ca această investigare să cuprindă: un istoric, un examen
fizic și o spermogramă. Acestea, împreună cu evaluarea partenerei, pot duce la un
diagnostic și o terapie corecte. Infertilitatea de cauză masculină nu este o
dezordine, ci este un sindrom car e rezultă din boli congenitale sau dobândite.
Mulți bărbați au oligospermie (reducerea numărului de spermatozoizi),
astenospermie (mobilitate redusă a spermatozoizilor) și teratosmermie (spermă cu
morfologie anormală)3.
Printre cauzele de infertilitate (st erilitate) de cauză feminină se numără
sterilitatea de cauză: cervico -vaginală; uterină; tubară; ov ariană4.

Infertilitatea de cauză neexplicată apare în numeroase cazuri deoarece
există numeroase defecte care nu pot fi detectate cu metodele curente5. Aces te
cupluri au nevoie de un suport psihologic aparte și pun întrebări la care așteaptă
un răspuns: Cum poate exista infertilitate de cauză neexplicată astăzi cu noile
descoperiri științifice?; Poate fi un alt test folosit ca diagnostic util?; Care este
tratamentul cel mai bun?. Înaine de 1900, aproape toate cazurile de infertilitate
erau neexplicate din cauza lipsei testelor clinice. Între 1900 și 1940 noi descoperiri
medicale au făcut posibil diagnosticul infertilității de cauză tubară, seminală și
anovulat orie6. Prevalența infertilității de cauză neexplicată este variabilă între 0 și
31% conform următorului grafic7:

1 A. Huidu, Reproducerea umană medical asistată. Etica incriminării versus etica biologică. Studiu de
drept comparat , Editura Lumen, Iași, 2010, p p. 29-30.
2 Infertilitatea: adevăruri și neadevăruri care pot răni , articol disponibil online la adresa:
http://www.desprecopii.com/info -id-216-nm-Infertilitatea -adevaruri -si-neadevaruri -care-pot-rani.htm#_ , accesat
în data de 04.02.2016.
3 D. M. Protopopescu, op.cit. , p. 112.
4 Pentru detalierea fiecărui caz de sterilitate de cauză feminină a se vedea A. Cioltei, Sterilitatea la
femeie. Fiziopatologie, diagnostic și tratament , Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1979, p p. 309-370.
5 D. M. Protopopescu, op.cit. , p. 144, apud Guideline for practice, Unexplained infertility , The American
Fertility Society, Birmingham, 1992, p p. 1-4.
6 Ibidem.
7 Ibidem, p. 145.

9

Infertilitatea este o problemă de sănătate publică, prin efectul negativ pe
care îl are în planul natalității, precum și prin consecințele psihice pe care
diagnosticul le produce asupra partenerilor unui cuplu care întâmpină dificultăți
în eforul de a da naștere unui copil. Presiunea socială asupra cuplurilor infertile
este atât de mare, încât mare parte dintre aceștia refuză să vorbească în public
despre problema cu care se confruntă și chiar întâmpină dificultăți în a se confesa
propriilor familii. Infertilitatea constituie un eveniment de viață stresant, întrucât
cuplurile care nu se pot alinia așteptărilor de a avea un copil, așa cum parte nerii
își impun sau cum le este impus de către societate prin stereotipuri, tind să se
confrunte cu numeroase riscuri1. Potrivit datelor unor studii, comparativ cu
populația generală, femeile și bărbații infertili tind să raporteze niveluri mai
ridicate al e distresului psihologic2. La începutul anilor 1980, B. E. Menning a
sugerat că infertilitatea reprezintă o criză psihologică majoră pentru partenerii
unui cuplu, care implică stres și durere3. Infertilitatea implică un proces gradual
de doliu care are la bază o acumulare graduală în timp de pierderi4. Este vorba
despre pierderea încrederii partenerilor în posibilitatea de a da naștere unui copil,
deteriorarea sănătății individuale și a funcționării relației de cuplu, deprecierea
stării de bine în planul fu ncționării fizice și emoționale, pierderea țelurilor de
viață, a prestigiului, a încrederii în sine și în viitor5.
Poziția pe care se situează cuplul infertil este una delicată, absența copiilor
cauzând chiar probleme de natură medicală sau psihologică. În societatea
contemporană, marcată de un consumism excesiv, care determină o desacralizare
continuă a valorilor ce până acum păreau atent protejate în sânul familiei, dreptul

1 R. T. Dumitru, M. N. Turliuc, Predictori ai stresului la cuplurile infertile , ”Revista d e Psihologie”
nr.4/2015, Vol. 61, Editura Academiei Române, București, 2015, p p. 268-269 apud F. M. Andrews, A. Abbey, L.
J. Halman, Stress from infertility, mariage factors and subjective well -being of wives and husbands , ”Journal of
Health and Social Behavior”, SUA, 1991, p p. 238-253.
2 Ibidem , p. 269 apud J. Wright, C. Duchesne, S. Sabourin, F. Bissonnette, J. Benoit, Y. Girard,
Psychological distress and infertilit y: Men and woman respond differently , Fertil Steril, SUA, 1991, p p.100-108.
3 Ibidem, apud S. N. Covington, L. Hammer -Burns, Infertility Counseling: A comprehensive handbook
for clinicians , Ediția 2, Editura Cambridge University Press, New York, 2006, pp. 1-17.
4 Ibidem, apud M. Isikoglu, Y. Senol, M. Berkkanoglu, K. Ozgur, L. Donmez, A. Stones -Abbasi, Public
opinion regarding oocyte donation in Turkey: First data from a secular population among the Islamic world ,
Human Reproducțion, Editura Oxford Univer sity Press, New York, 2006, p p. 318-323.
5 Ibidem , pp. 268-269.
Evaluarea
diagnosticului
infertilității
pe
15
.
914
cupluri
Defect de ovulație Defect seminal Afectare tubară
Endometrioza Neexplicată Altele

10
la intimitate devine o noțiune cu atât mai dificil de afirmat. Drama petrecută în
intimitate se transformă, prin efectul evidențelor și fără voia cuplului, într -un fapt
cunocut, generator de consecințe la nivel social. Pesoanele infertile sunt supuse,
zi de zi, necesității de a înfrunta dezbaterile și reclamele, uneori agresive, prezent e
în presa scrisă, domeniul audiovizualului și industria publicității cu privire la
programe pentru părinți, produse pentru copii, semnificația și satisfacția vieții de
familie etc. Transformarea evolutivă a personalității umane, denumită în general
„vârst ă biologică”, accentuează reacția cuplului față de acești stimuli externi, într –
o societate pe care persoanele infertile ajung să o perceapă ca fi ind prin excelență
reproductiv -centrată1.
Imposibilitatea de a da curs acestor dorințe sociale are efecte atât la nivel
individual, cât și în ceea ce privește cuplul ca entitate psihologică și socială.
Persoana infertilă începe să fie dominată de sentimente de inferioritate,
înstrăinare, neputință, vinovăție – deși, uneori, cauza de infertilitate nu este
consecinț a acțiunilor anterioare ale celui în cauză -, irascibilitate, frustrare,
depresie, toate acestea conducând către o autoevaluare eronată, dominată d e
scăderea respectului de sine2. Ca o consecință, calitatea relației de cuplu începe,
de asemenea, să degener eze către o atitudine de învinuire reciprocă între cei doi
parteneri, mai ales în cazurile în care tratamentele împotriva infertilității nu au
rezultatele scontate. Dacă inițial membrii cuplului manifestă unul față de celălalt
înțelegere și își acordă spri jin, intruziunea echipei de medici în viața intimă a
cuplului și tehnicile medicale invazive cauzează tensiune, certuri și, de multe ori,
conduc la finalizarea relației. Cu timpul, cuplul se retrage din viața socială, din
cauza incapacității de a face față stresului emoțional generat de prezența în
anturajul de prieteni, fie deoarece atitudinea de simpatie, condescendență și grijă
manifestată de aceștia este percepută – în mod eronat – ca o formă de manifestare
a superiorității celor fertili față de cei inf ertili, fie din motivul că în grupul de
prieteni apar cupluri parentale, situație care nu face decât să agraveze sentimentul
de alienare și revoltă a cuplului infertil3.
Medicina modernă oferă în prezent soluții cauzelor de
infertilitate/sterilitate fie de cauză masculină, feminină sau fără o cauză cunoscută,
așa cum acestea vor fi prezentate în cursul prezentei lucrări.

1 A. Huidu, op.cit. , p. 52.
2 Ibidem, apud L. Remennic, Childless in the land of imperative motherhood: Stigma and coping among
infertile israeli women , ”Sex Roles.A journal of research”, Unites States, 2000.
3 Ibidem, p p. 54-55.

11
SECȚIUNEA 3. CÂTEVA CONS IDERAȚII PRIVIND STATUTUL JURIDIC AL
EMBRIONUL UMAN

Prin expresia “statut al
embrionului uman” înțelegem
totalitatea caracteristicilor sale
ce configurează poziția
acestuia față de ființă (statut
ontologic), față de datorie și
responsabilitate (statut etic) și
față de lege (statut juridic)1.
A pune problema
statutului ontologic al embrionului înseamnă – în practică – a întreba cine sau ce
este embrionul uman: un obiect, un animal, o persoană sau altceva. Răspunzând
corect la ac eastă întrebare putem înțelege datoria pe care o avem față de embrionul
uman și ne putem asuma responsabilitatea. Doar înțelegând și definind statutul
ontologic al embrionului față de care ne asumăm o responsab ilitate personală,
societatea poate și trebuie să reglementeze comportamentul cetățenilor săi față de
embrion, ceea ce constituie statutul juridic. Problema statutului ontologic al
embrionului este esențială pentru a orienta comportamentul nostru față de
embrionii umani în ceea ce privește avortul , diagnosticarea, s elecția și terapia
prenatale , fecundarea in vitro cu transfer embriona r, experimentarea asupra
embrion ului și manipularea genetică, crioconservarea, etc. Asupra acestor
probleme există astăzi diferite păreri, de cele mai multe ori divergente , ceea ce
dovedește înțelegerea diferită a statutului ontologic al embrionului. Actualmente
se confruntă două poziții divergente. După unii, “pentru a fi o persoană este
suficient a poseda genomul uman și, deci, a aparține speciei umane: criteriul
pertinen t este biologic sau natural. După alții, pentru a fi o persoană este necesară
posedarea unor cunoștințe suficiente și a rațiunii pentru a face parte din
comunitatea subiecților liberi și a exercita propria autonomie morală”2.
De-a lungul timpului, situația juridică a embrionului uman a provocat și
continuă să provoace puternice dispute în filozofie, religie, știință și drept. Juriștii
și comitetele de e tică se opresc la o definiție a parent elocventă: embrionul uman
este „un organism în curs de dezvoltare de la oul fecundat până la realizarea unei
forme capabile de o viață autonomă și activă”. Mai exact, deși este un corp în
devenire, embrionul sau fetusul (în funcție de stadiul de evoluție a sarcinii) nu
este totuși o pe rsoană decât după naștere3. Părerile f ilosofice și religioase sunt
extrem de diverse. Religiile au adoptat poziții total diferite față de statutul
embrionului uman. Astfel, poziția Islamului este mai relaxată decât cea a Bisericii

1 S. N. Bute, I. Stoica, Demnitatea și statutul embrionului umandin perspectiva teologiei ortodoxe ,
”Revista Ro mână de Bioetică”, Vol. 8, Nr.1/2010 , p. 27 apud A. Bondolfi , Statuto dell’embrione. Considerazioni
di metodo , în ”Rivista di Teologia Morale ”, Numărul 23/1991 , pp. 223 -241.
2 Ibidem , pp. 27 -28.
3 R. Duminică, Legal status of human embryo , ” Revista Drept – Series J urisprudentia ”, Numărul 13,
Alba Iulia, 2010, pp. 135 -136 apud E. Chelaru, Drept civil. Perso anele , Ediția 2 , Editura C.H.Beck, București,
2008, p. 5.
http://www.slashgear.com/wp -content/uploads/2016/02/Egg.jpg?w=640

12
Catolice. Cercetările asupra embrionului uman sunt acceptate în măsura în care
ele preced momentul în care embrionul capătă un suflet, respectiv a 40 -a zi de la
fecundație. Poziția evreilor este determinată de faptul că nici Biblia și nici
Talmudul nu stabilesc că statutul întreg al ființe i umane există în momentul
fecundării, acesta dobândindu -se abia după o dezvoltare , după o fecundare. Drept
urmare, în afara uterului, embrionul nu are un statut juridic. Biserica Catolică
consideră că ființa umană există din momentul fecundării, iar embrionul este
considerat o ființă umană care are dreptul de a fi respectată și care trebuie să se
dezvolte și să ajungă la termen. Nu este acceptată nici o distincție între embrionii
in vivo și in vitro. Cercetările asupra embrionului uman trebuie să fie
condamnate1.
Teoreticienii conside ră că este imposibilă interzicerea cercetărilor asupra
embrionului. Ei susțin că prin cercetarea științifică a embrionului se pot identifica
soluții pentru tratarea bolilor sistemului nervos (boala Alzheimer, scleroza
plăcilor), bolilor imunodeficitare, di abetului, infarctelor miocardice etc. De
exemplu, la Institutul Cord Blood Registry (CBR) din Tucson (Arizona) S.U.A,
sunt păstrate peste 18.000 de mostre biologice ale unor nou -născuți din 60 de țări.
În dimineața zilei de 31 octombrie 2005, la câteva min ute de la nașterea infantei
Leonor de Burbon (fiica prințului Felipe al Spaniei), un ginecolog de la Clinica
Ruber din Madrid a tăiat cordonul ombilical al moștenitoarei tronului Spaniei, a
extras sânge din el și l -a trimis institutului de mai sus, unde sp ecialiștii au separat
celulele stem pe care le -au congelat la minus 196 grade Celsius . Aceste celule pot
fi folosite în tratamentul unor eventuale boli de care ar putea suferi infanta
Leonor2.
Un răspuns la întrebarea ”Embrionul uman este un obiect sau est e o
ființă?” l -a dat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Adelina Pa rrillo
împotriva Italiei3.
Cazul implică o femeie care în 2002, la vârsta de 48 de ani, a decis
împreună cu soțul ei să aibă copii prin asistarea medicală a reproducerii (RUAM),
întrucât femeia suferea de endometrioză, care provoacă infertilitate. În acest scop
au fost creați prin fertilizare in vitro 5 embrioni care au fost congelați pentru
implantare ulterioară. În 2003, soțul d -nei Pa rrillo a decedat, iar aceasta și -a
abandona t planul de a avea copii. Opt ani mai târziu, în 2011, nemulțumită de
faptul că legea italiană nr. 40/2004 interzice expres distrugerea embrionilor umani
inclusiv prin cercetarea științifi că, aplicanta s -a adresat CEDO. Motivația
plângerii a fost că i s -a încălcat dreptul la propri etate asupra celor 5 embrioni (art.1
al Protocolului adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Om ului)
precum și dreptul la viață privată (art. 8 al Convenției) prin aceea că legea italiană
interzice să își doneze embrion ii, obligând la păstrarea acestora în stare de
crioconservare până ce nu mai sunt viabili. Conform ONG -ului Centrul European
pentru Lege și Justiție (ECLJ), care a intervenit ca terță parte în cauză, existența

1 R. Duminică, op.cit. , p. 136, apud C. Voicu, Teoria generală a dreptului , Editura Universul Juridic,
București, 2006, p. 287.
2 Ibidem, p. 288.
3 CEDO, Plângerea nr.46470/11, Decizia din data de 28.05.2013.

13
unui drept la proprietate asupra embrionilor i mplică faptul că aceștia sunt mai
degrabă bunuri și nu persoane sau subiecte ale legii. În memorandumul său de
intervenție, ECLJ reamintește că legea italiană a fost adoptată ca standard etic, dar
și pentru a pune capăt la ceea ce s -ar putea numi „reproduc erea de tip Vestul
sălbatic”, în care embriologii asistau inclusiv femei de peste 50 de ani pentru a
naște. Legea a afectat interesele economice ale clinicilor de RUAM și industria
biotehnologiei și a provocat dispute bioetice aprinse. ECLJ arată că legea italiană
recunoaște embrionul uman in vitro ca subiect de drept, la fel ca și celelalte
subiecte implicate în RUAM și are ca scop garantarea dreptului acestuia la viață.
În acest sens, legea interzice distrugerea deliberată a embrionului conceput
(inclusiv distrugere prin cercetarea științifică) și obligă la congelarea embrionilor
neimplantați (încă). Curtea lasă fiecărui Stat membru responsabilitatea de a
determina când începe protecția legală a dreptului la viață și garantează protecția
Convenției Europen e a Drepturilor Omului asupra embrionului sau fetusului din
momentul în care legea internă o acordă. Așadar, prevederile Convenției se aplică
și embrionului in vitro. Întrucât embrionii sunt subiecte de drept, ei nu pot fi
bunuri sau obiecte ale unui drept in rem, deci nu pot fi deliberat distruși.
Distrugerea embrionilor in vitro nu este necesară pentru a proteja un drept
comparabil, concurent, așa cum se petrece în cazul avortului când este permisă
distrugerea embrionului in utero, pentru a proteja dreptu l la viață și sănătate al
mamei1.
Principiul legal al priorității ființei umane contrazice clar justificarea
distrugerii embrionului in vitro în interesul științei. Faptul că majoritatea statelor
europene permit cercetarea embrionară distructivă nu este co ncludent, întrucât
aceasta nu rezolvă dilema preliminară a naturii și protecției embrionului ca subiect
al legilor interne (naționale). Existența unui cvasi -consens nu creează o obligație
convențională de legalizare a acestei practici. Așadar, de la moment ul în care
Parlamentul italian a adoptat legea de recunoaștere a emb rionului in vitro ca
subiect de drept, principiu l priorității ființei umane fiind aplicabil, a devenit
imposibilă s atisfacerea cererii aplicantei2.
Pe 28 august 2012, a doua secție a CEDO a decis deja contra unor
prevederi ale legii italiene în cauză, prin emiterea unei decizii privind accesul la
diagnosticul genetic de pre -implantare în cazul Costa și Walter Pavan contra
Italiei3.
Curtea Europeană a D repturilo r Omului a stabilit în cauză că embrionul
uman privește viața privată a unei persoane și nu poate fi considerat o proprietate
a donatorilor. Decizia Curții, recunoaște că Italia nu a încălcat Convenția
europeană a drepturilor omului prin faptul că nu a permis donarea în scopuri
științi fice a embrionilor umani obținuți prin tehnici de fe cundare artificială (in
vitro). Curtea consideră, mai departe, că în acest caz ”interzicerea este necesară

1Asociația ProVita București, CEDO va decide asupra statutului embrionului uman: Subiect sau
Obiect? , articol publicat online la data de 24.04.2014, disponibil la adresa:
http://www.culturavietii.ro/2014/04/24/cedo -va-decide -statutul -juridic -embrionului -uman -subiect -sau-obiect/ ,
site accesat în data de 0 5.02.2016.
2 Ibidem .
3 CEDO, Plângerea nr.54270/10. Decizia din data de 29.08.2012.

14
într-o societate democratică” întrucât nu există dovezi că partenerul doamnei
Parrillo ar fi fost de acord cu donarea embrionilor. În termeni practici, Curtea
europeană a drepturilor omului a acceptat pentru prima dată principiul potrivit
căruia o decizie cu privire la soarta unui embrion uman privește viața privată a
unei persoane. Decizia a deschis, pe cale de consecință, noi posibilități de recurs
în viitor1.
În concluzie, cel puțin în accepțiunea Curții Europene a Drepturilor
Omului, embrionul uman nu poate fi considerat un obiect, susceptibil de
apropriere în sensul articolul ui 1 al P rotocolul nr.1 la Convenția E uropean ă a
Drepturilor O mului .
O altă decizie cu un puternic impact vine din California. În noiembrie
2015, un judecător din California a decis că o femeie nu poate avea un copil
folosind embrioni fertilizați, înghețați în timpul căsătoriei cu fostul soț, care a
încercat să împiedice sarcina după ce cuplul s -a despărțit. Decizia dată în această
cauză a creat un precedent în California, instanța fiind învestită cu găsirea
unui echilibru între dreptul femeii de a avea un copil biologic și dreptul fostului
soț de a nu fi obligat să aibă un copil cu o femeie care nu mai este soția lui.
Referitor la situația de fapt, fosta soție, Mimi Lee în vârstă de 46 de ani, medic
anestezist, s -a supus în anul 2010 unui proces de fertilizare in vitro în ur ma căruia
au rezultat 5 embrioni. Ulterior, aceasta a aflat că are cancer mamar. Cuplul a
divorțat în 2010, femeia susținând ulterior că este infertilă. Soțul a susținut că nu
își dorește un copil cu fosta lui soție, iar, potrivit instanței, acesta s -a tem ut ca
femeia să nu folosească copilul pentru a -l exploata financiar. De asemenea, în
momentul în care embrionii au fost conservați, cuplul a semnat un acord prin care
s-au înțeles să arunce embrionii în cazul în care vor divorța. Printre factorii care
au d eterminat instanța să ia această hotărâre, se numără și eșecul femeii "în
încercarea de a lua orice măsură pentru a -și păstra fertilitatea " atunci când știa că
mariajul ei se va destrăma, potrivit judecătorului. Magistratul a mai spus că
acordul semnat de către cei doi era un contract încheiat în conformitate cu
legislația statului care nu putea să fie rescris sau reinterpretat de către instanță. Ca
o concluzie, judecătorul a afirmat că este "o consecință îngrijorătoare a
tehnologiei biologice moderne faptu l că soarta unei vieți în curs de formare, în
cazul acesta embrionii, trebuie să fie hotărâtă de către o instanță cu trimit ere la
principii de drept ”reci”2.
Observăm că între cele două decizii amintite anterior există un punct
comun extrem de important și anume dreptul la viață al embrionului uman. Un
răspuns general valabil la întrebări precum ”Este sau nu embrionul o persoană?;
Dacă embrionul nu este o perso ană, pot dispune în mod liber de el?; Care este

1A. Dancă, CEDO Strasbourg: embrionul uman nu este o proprietate a donatorilor , articol publicat
online pe data de 28.08.2015, disponibil la adresa online: http://ro.radiovaticana.va/news/2015
/08/28/cedo_strasbourg_embrionul_uman_este_via%C8%9B%C4%83/1168010 , site accesat în data de
05.02.2016.
2 A. Gordea, Precedent în jurisprudența civilă: Un judecător a hotărât distrugerea embrionilor unui
cuplu divorțat , articol publicat pe data de 20.11.2015, disponibil online la adresa: http://www.avocatura
.com/stire/ 14190/precedent -in-jurispr udenta -civila -un-judecator -a-hotarat -distrugereaembrionilor.html#ixzz3z JZ
UxomH, site accesat pe data de 05.02.2016.

15
limita de la care putem considera embrionul o ființă vie fiind implicit protejată de
lege?” este foarte greu, dacă nu chiar imposibil de dat. Fiecare stat reglementează
această problematică în acord cu princi piile, valorile și conștiința membrilor săi.
Acesta este motivul pentru care problematica statutului juridic al embrionului
uman poate primi răspunsuri diferite, în state diferite.
Cum am menționat anterior, nici Curtea Europeană a Drepturilor Omului
nu im pune o soluție general valabilă statelor membre ci sancționează încălcări ale
Convenției în ipoteza în care un stat a stabilit prin legislația internă că embrionul
uman este protejat egal unei persoane ( din punct de vedere juridic).
În sinteză, există deci trei teorii distincte cu privire la statutul embrionului
uman, acesta fiind desemnat fie ca un țesut uman; fie ca un lucru susceptibil a fi
tratat în conformitate cu regulile dreptului de proprietate; fie ca o ființă umană al
cărei drept la viață se impun e a fi respectat și protejat. Mai există însă și o
încadrare într -o categorie intermediară, aceea de entitate căreia i se datorează un
respect special, datorită potențialului său de a deveni ființă umană1, încadrare la
care achiesez și eu.
În anul 1984, Am erican Fertility Society2 a dat publicității o declarație
prin care stabilea faptul că gameții și produșii de concepție obținuți in vitro sunt
proprietatea genitorilor, cărora li se recunoaște dreptul de dispoziție asupra
acestora3. Embrionul era astfel ca talogat la acel moment drept un obiect și nimic
mai mult. Împotriva acestei opinii, în doctrină au fost formulate critici acide.
Potrivit teoriei statutului ontologic al embrionului uman, acesta este o
ființă umană deoarece îndeplinește trei condiții esenț iale: este viu, aparține speciei
umane și prezintă individualitate. Faptul că este viu s -ar desprinde dintr -o
”evidență incontestabilă”, atât timp cât embrionul nu este un obiect neînsuflețit și
inert. Faptul că aparține speciei umane s -ar desprinde din fa ptul că încă de la prima
celulă, zigotul, acesta conține numărul de cromozomi tipic speciei homo sapiens.
Faptul că prezintă individualitate s -ar desprinde și el din situația că în momentul
în care cei 23 de cromozomi ai nucleului ovulului se unesc cu cei 23 de
cromozomi ai spermatozoidului, aceștia formează o celulă nouă, individuală de
cea a genitorilor. Acest punct de vedere a fost însușit de legislația unor state
precum Louisiana, SUA și chiar mai mult, Convenția de la Oviedo folosește
noțiunea de ”fiin ță umană”. Însă cu toate acestea, deși regulile enunțate de
Convenția de la Oviedo sunt importante, forța juridică a documentului este
relativă și incomparabilă cu cea a Convenției Europene a Drepturilor Omului4,
care nu recunoaște așa cum am văzut prin pr izma jurisprudenței Curții, de plano,
un drept la viață al embrionului uman.
Concepția potrivit căreia embrionul uman reprezintă o entitate biologică
ce impune un respect special susținută de o parte a doctrinei bioetice, încadrează

1 A. Huidu, op.cit. , p. 203.
2 Acum ”American Society for Reproductive Medicine”, este o organizație multidisciplinară dedicată
progresului științei si practicii medicinii de reproducere.
3 A. Huidu, op.cit. , pp. 203-204.
4 Ibidem ., pp. 211-213 și A.Huidu, op.cit., p. 213, apud M. M. P ivniceru, F. D. Dăscălescu, Limita
inferioară a dreptului la viață: între protecția fetusului uman, dreptul la avort și progresul științelor medicale ,
”Revi sta Română de Bioetică”, Vol. 1, Numărul 4, 2007.

16
embrionul uman într -o categorie intermediară celei de obiect si ființă umană. Până
la momentul apariției coloanei primitive se susține că embrionului îi lipsește
individualitatea (până în a 14 -a zi de evoluție). Nici după acest moment, până la
implinirea a 3 săptămâni de viață i ntrauterină când începe să se formeze sistemul
nervos, produsul de concepție nu poate prezenta caracteristici definitorii pentru a
putea fi încadrat în specia umană. Cu toate acestea, embrionul este mai aproape
de a deveni ființă umană decât orice producți e a corpului uman (exemplu gameții),
iar cu cât se apropie mai mult de viața propriu -zisă, este mai aproape de condiția
umană1. Evident că susținătorii statutului uman al embrionului au criticat această
teorie.

SECȚIUNEA 4. NOȚIUNEA DE REP RODUCERE UMANĂ ASISTATĂ
MEDICAL

”Producerea unui lucru nou este întotdeauna un
joc al hazardului, și creația omului de către Dumnezeu
după chipul și asemănarea Sa a implicat un anume grad
de risc în sensul că faptul de a da omului o libertate
asemenea lui Dumnezeu a închis pentru totdeauna și sub
orice formă ușa oricărei predestinații. Omul este cu
totul liber să hotărască negativ în privința lui
Dumnezeu – chiar să intre în conflict cu El.2”

Reproducerea asistat ă nu are o teorie unitar ă, existând multe controverse
datorit ă diverselor domenii implicate (drept, medicin ă, teologie, etic ă și bioetic ă,
filosofie). Nici m ăcar definirea c onceptului nu cunoa ște o formulare general
acceptat ă3. De aceea, consider ăm că denumirea de „reproducere uman ă asistat ă
medical” ar trebui v ăzută ca sensul restrâns al reproducerii asistate, deoarece
asisten ța nu implic ă doar latura medical ă, ci și pe cea etică, juridic ă, psihologic ă,
social ă și chiar religioas ă. Apoi, reproducerea asistat ă medical trebuie s ă fie și
uman ă, pentru a se face clar diferen ța față de reproducerea asistat ă medical
animal ă și pentru a se pune o barier ă fermă între cele dou ă, prin interzicerea
folosirii acestor tehnici pentru combinarea de gene între specii4.
Reproducerea umană asistată medical reprezint ă ansamblul tehnicilor și
practicilor clinice sau biologice care permit procrearea în afara procesului natural
(lipsind actul sexua l), prin interven ția și la indica ția medicului. Ea mai este
definit ă ca totalitatea practicilor ce includ manipularea medical ă și științifică a

1 A. Huidu, op.cit. , pp. 208-209.
2 Ibidem , p. 21, apud Arhimandritul Sofronie.
3 S. Guțan, op.cit. , p. 8, apud A. T. Mold ovan, Tratat de drept medical , Editura AllBeck, București,
2002, p.216.
4 Ibidem .
http://typotic.com/uploads/posts/2997/hr_baby.j
pg

17
game ților și embrionilor umani în ve derea producerii unei sarcini1. În legisla ția
francez ă, asisten ța medical ă a procre ării este definit ă ca ansamblul de practici
clinice și biologice care permite fecundarea in vitro, transferul de embrioni și
inseminarea artificial ă, precum și alte tehnici cu efect echivalent ce permit
procreare a în afara procesului natural2.
În literatura de specialitate – medical ă, juridic ă, bioetic ă – se întâlnesc
diferite denumiri ale acestei tehnici medicale, toate cu acela și înțeles: reproducere
sau procreare ori fertilizare medical asistat ă, reproducere sau procreare ori
fertilizare uman ă asistat ă medical, reproducere sau procreare ori fertilizare
artificial ă etc3.
Din totdeauna oamenii de știință au încercat să descifreze misterul creației,
iar astăzi suntem martorii procesului prin care noile tehnici de reproducere
forțează limita superio ară a modului în care umanitatea aplică tehnologia asupra
ei însăși, în încercarea supremă de a controla originile vieții. Î ntreaga evoluție a
speciei noastre a fost guvernată de regula conform căreia procreația are loc ca
urmare a relațiilor sexuale în ca drul unui cuplu heterosexual, relații care uneori
conduc la apariția unei sarcini la femeie, apoi la nașterea unui copil, care va relua,
odată ajuns la maturitate sexuală, acest întreg proces al reproducerii. Î ntre cele
mai remarcabile realizări ale științ ei din ultimii ani se remarcă evoluția
tehnologiilor biomedicale, al căror efect primordial îl reprezintă decriptarea unora
dintre cele mai abil ascunse secrete ale naturii, astfel încât în ultima perioadă apare
din ce în ce mai des în discuție ideea că re producerea nu mai este, în întregime,
un eveniment aleatoriu, bazat pe jocul destinului, ci a devenit o materie în care
noi, oamenii, putem manifesta o putere de decizie și control din ce în ce mai mari4.
Noile tehnici de reproducere medical asistată separ ă rolul biologic al
paternității și maternității de rolul social al acestora și, de asemenea, rolul genetic
al femeii în procesul de perpetuare a speciei de rolul său gestațional. Unele metode
de reproducere umană asistată , revoluționare la data apariției lor, au devenit, între
timp, operațiuni de rutină. Această „tehnologizare” a maternității permite unui
număr considerabil de cupluri să devină părinți indiferent de orientarea sexuală a
acestora, crește vârsta biologică până la care o femeie poate avea cop ii, elimină
necesitatea imperativă de a avea un partener care să participe la actul concepției,
iar testele ce preced implantarea embrionului în uterul mamei permit ca viitorul
copil să fie „evaluat calitativ” pentru a se determina dacă este… demn de a f i
născut5.
Atunci când se vorbește despre reproducere umană se evită utilizarea
termenului de ”artificială” în special din cauza puternicei sale conotații negative.
Termeni precum ”artificial” sau ”sintetic” sunt depreciativi în contextul asocierii

1 S. Guțan, op.cit. , p. 8, apud The World Medical Association on Assisted Reproductive Technologies,
Adopted by the WMA General Assembly, Pilanesberg, South Africa, 2006, Preamble, punctul 2.
2 Ibidem, apud D. Vigneau, Génétique et procréation assistée en France , în ”Biomedicine, the Family
and Human Rights ”, editată de M. T. Meulders -Klein, R. Deech, P. Vlaardingerbroek , Editura Kluwer Law
International, Haga/Londra/New York, 2002, p. 153.
3 Ibidem , pp. 8-9.
4 A. Huidu, op.cit. , pp. 23-24.
5 Ibidem.

18
în cadr ul filosofiei tradiționale naturaliste dintre ceea ce este ”natural” și ceea ce
este ”bun” pe de o parte, și între ”artificial” și ”rău” pe de cealaltă parte. În schimb,
ca o alternativă, se propune utilizarea termenului de reproducere medicală
”asistată”1.
Un alt aspect important de clarificat este acela dacă reproducerea umană
asistată medical este sau nu un ”tratament” al infertilității sau sterilității.
Este discutabil în ce măsură este legitim să utilizăm termenul ”tratament”
în aceste cazuri, câtă vre me tehnologiile reproductive nu ”tratează” sterilitatea ci
doar o păcălesc. Cuplul sau individul steril rămân sterili și după ce tratamentul ia
sfârșit. Acestei probleme i se poate răspunde și folosind analogii: Astfel, dacă ar
fi să considerăm că tehnica reproducerii umane asistate medical reprezintă un
tratament ce vindecă infertilitatea atunci trebuie în mod necesar să considerăm și
că ochelarii vindecă miopia ori că insulina vindecă diabetul2, lucruri care sunt în
mod evident neadevărate.

SECȚIUNEA 5. ISTORIA TEHNICII DE REPRODUCERE UMANĂ ASISTAT Ă
MEDICAL

SUBSECȚIUNEA 5.1. ISTORIA R.U.A.M. ÎN LUME

Infertilitatea este o problemă medicală ce pare a fi la fel de veche cât
omenirea. Mărturii despre aceasta apar chiar și în Vechiul Testament unde sunt
relatate două astfel de cazuri în Geneza, capitolele 16 și 30. Astfel, Sara și Avram
nu aveau copii după ani de căsătorie. Sara l -a îndem nat pe Avram să aibă copii cu
slujnica ei, Agar. Aceasta este o formă inci pientă de mamă purtătoare. La fel au
procedat și Rahila cu lacov, apelând la servitoa rea Bilha pentru a avea copii3. O
altă formă incipientă de surogat, similară cu cea descrisă anterior, o regăsim în
Codul lui Hammurabi (1781 î.Hr.), un de se stipulează că soția infer tilă care
dorește să aibă un copi l pentru a continua linia de descendență a familiei poate să
dea soțului o sclavă cu care acesta să aibă copii, cei din urmă fiind considerați ca
fiind ai cuplului infertil4.
Cu toate că succesul transferului de embrioni a fost descris la șobolani în
urmă cu un secol , abia în 1959 a fost demonstrat cu succes la șoareci embrio –
transferul. Tendințe de fertilizare s-au manifestat încă din anii 1940 – 1950, dar
abia în 1960 Robert Edwards și -a început pionieratul și în colaborare cu Patrick
Steptoe a condus la primul succes, nașterea după tratament de fertilizare in vitro .
Partene riatul istoric începe în 1968 la un meeting al Societății Regale de Medicină
din Londra, Marea Britanie, aducând față în față un ginecolog și un fiziolog în
reproducerea umană, amândoi cu aceeași dorință de a obține oocite prin fertilizare
in vitro (în afara corpului uman)5.

1 D. Cutaș, op.cit. , p. 86.
2 Ibidem , pp. 86-87.
3 S. Guțan, op.cit. , p. 14, apud A. T. Moldovan, op.cit. , p. 217.
4 Ibidem , apud G. Rivard, J. Hunter, The law of assisted human reproduction , Editura LexisNexis
Butterworths, 2005, p. 3.
5 D. M. Protopopescu, op.cit. , p. 21.

19
Munc a celor doi a constituit o țintă continuă pentru mas s-media.
Dezbaterea publică dintre știință și etică a debutat la începutul anului 1969, când
a devenit evident că oocitele umane se pot matura în vase Petri. Steptoe și
Edwards au avut multe bariere de trecut printre care multele articole critice din
presă : ”Ban the test -tube baby” (The Sun, 25 februarie 1970) sau „Chief Rab bi
slams test -tube stud forming” (The Sunday Express , 1 martie 1970). Au urmat mulți
ani de efort în urma cărora s -a ajuns să se constate că oocitele umane se pot matura
și fertiliza in vitro, dar aceasta nu a condus la o dezvoltare normală. Folosirea
oocitelor mature extrase laparoscopic, chiar înaintea ovulației, s -a dovedit a avea
mai mult succes. Această tehnică, urmată de fertilizare in vitro , a dat naștere uneia
dintre cele mai impo rtante realizări ale secolului XX, nașterea lui Louise Brown,
în iulie 1978 (primul ”test-tube baby ” din lume), în Oldham, Lancashire, Marea
Britanie. Treptat, alte ță ri au obținut și ele succese asemănătoare: Australia și
Franța în 1979, USA în 1980, Austria, Belgia, Finlanda, Germania, India, Japonia,
Singapore și Suedia în 19821.
Ca urmare a succesului lor, Edwards și Steptoe au văzut ca fiind necesară
existența unei clinici de fertilizare, unde ei să -și continue munca de pionie rat.
După multe dificu ltăți, cu m ar fi încercarea de a găsi fonduri, după atacurile
religioase și etice, prima Clinica de Fertilizare in vitro a luat ființă la Boum Hali
în Anglia, în Cambridgeshire. În 1982, s -au obținut 100 de sarcini prin fertilizare
in vitro și in 1988, 1 0 00 de copii s -au născut prin această tehnică. În 1995, a fost
celebrat al 3 000 -lea copil obținut prin fertilizarea in vitro2.
În primele decenii ale secolului al XX -lea au avut loc p ractici eugen ice,
clinicile oferind clienților posibilitatea de a îmbunătăți genomul uman sau de a
selecta sexul copilului. Acestea au fost condamnate de societate, iar fertilizarea
cu dona tor era considerată adulterină3. În acele condiții, practicile aveau loc în
secret, iar părinții rareori dezvăluiau copiilor adevărul . De asemenea, se obișnuia
amestecarea spermei nefertile a soțului cu cea a donatorului, pentru a se ascunde
adev ărata proveniență a copilului4.
Dezbaterile etice c ontinuă și astăzi și în multe ță ri au condus la elaborarea
unor reguli pentru fertilizarea in vitro și cercetarea în dome niul embrionilor.
Asemenea reguli pun în evidență faptul că folos irea emb rionilor umani trebuie
făcută cu multă responsabilitate, iar pacienții infertili să nu fíe exploatați în
momente de maximă vulnerabilitate. Stimularea d ezvoltării foliculilor multiplii a
îmbunătățit succesul în fertilizarea in vitro . La sfârșitul anilor 19 60 s-a introdus
stimularea foliculilor multipli cu ajutorul gonadotrofinelor. După comentariul lui
Edwards: „medica mentele de fertilitate sunt minunate , obținându -se cu ajutorul
lor un număr mare de ouă, șase, șapte ocazional chiar mai multe de la o pacientă“.
De asemenea, prima naștere după fertilizarea in vitro a fost obținută printr -un ciclu
natural, dar prima sarcină obținută ca rezultat al stimulări i ovariene a fost obținută
în 1975. Din păcate, această primă sarcină a fost ectopică. La începutul anilor

1 D. M. Protopopescu, op.cit. , p. 22.
2 Ibidem.
3 S. Guțan, op.cit. , p. 15, apud G. Rivard, J. Hunter, op.cit. , p. 15.
4 Ibidem , apud C. Popescu, Viața în afara legii , Cotidianul ”Ziua”, Numărul 3903/13 aprilie 2007.

20
1980, Georgeanna și Howard Jones, de la renumitul Jones Institute din USA, au
folosit de rutină pentru obținerea unui număr mai mare de ouă, gonadotrofina
umană de menopauză (hMG, care conține o mixtură de cantități aproximativ egale
de FSH și LH). Î n decembrie 1981, ei au raportat prima naștere după fertilizarea
in vit ro folosind stimulare cu hMG. Stimularea cu hMG a căpătat amploare când
s-a stabilit că procentul succesului în IVF este determinat de numărul de embrioni
implantați (până la cel mult trei sau patru)1.

SUBSECȚIUNEA 5.2. ISTORIA R.U.A.M. ÎN ROMÂNIA

Pentru a respecta trecutul istoric și în memoria maeștrilor noștri, este
necesară o viziune retrospectivă privind investigarea cuplului steril în țara noas tră.
Investigarea sindromului sterilitate -infertilitate îi revine Prof. Dr. Panait Sîrbu,
care în cad rul Spitalului Giulesti din Bucure ști, încă înainte de 1970, a introdus
pe atunci metode moderne de investigare și tratament aduse de la Școala Franceză.
Schimbarea istoriei României începută la Timișoara în 1989 a permis înfrățirea
Clinicii Universitare de Obstetrică -Ginecologie Bega cu Unifrau Klinik din
Heidelberg. În 1993, în cadrul celui de -al XI -lea Congres Național de Obstetrică –
Ginecologie, cu participare internațională, Prof. Dr. Kurt Semm, părintele
chirurgiei laparoscopice moderne, realizează pr imele intervenții laparosco pice
pentru sterilitate de cauză tubară, care su nt transmise în direct în Aula
Congresului. Primul centru de fertilizare in vitro (FIV) din țara noastră a fost
inaugurat la 20 mai 1995, în cadrul Clinicii de Obste trica-Ginecologi e Bega din
Timiș oara, echipa formată din Prof. Dr. Ioan Munteanu, Prof. Dr. Thomas Rabe,
Prof. Dr. Biolog Iacob Checiu, Dr. Sorina Policec, Dr. Marius Craina, Dr.
Gheorghe Budău, Dr. Mariana Velișcu2.
La 6 februarie 1996 se naște primul copil – Daniel – prin fertilizare in vitro
din România. Câteva luni mai tâ rziu, 22 -25 mai, Ti mișoara gazduiește cel de -al
28-lea Congres Internaț ional pentru studiul Fiziopatologiei sarcinii, care a
însemnat o mare deschidere a obstetricii -ginecologiei româ nești către centr ele din
toată lumea, concomitent cu stabilirea unor relații colegiale. În urmatorii ani , la
clinica din Timișoara s e nasc primii copii din sarcini multip le (gemelare, tripleti,
cvadrupl i), copii nascuți din mame purtă toare, fertilizare in vitro la femei de peste
50 de ani. Doi ani mai tâ rziu, în 1999 ia naștere Departamentul de Reproducere
Umană Asistată în cadrul Secției de Combatere a Sterilită ții Cuplului a Spitalului
Prof. Dr. Panait Sîrbu sub directa coordonare a Prof. Dr. Bogdan Marinescu. Tot
aici, în martie 2002 se obține prima sarcină cu embrioni congelați. La 16 ianuarie
2005 s -a născut în Clinica Prof. Dr. Panait Sîrbu , Eliza Maria Iliescu, fetița celei
mai în vîrstă mame din lume. Evenimentul a fost intens mediatizat în întreaga
lume, stâ rnind a dmirație pentru curajul mamei si performanța medicală, dar și
controverse legate de aspectele bioetice3.

1 D. M. Protopopescu, op.cit. , pp. 22-23.
2 M. Băluță, Reproducerea Umană Asistată – Scurt istoric , articol publicat online în data de 29.12.2011,
disponibil la adresa: http://panaitsarbu.ro/2011/12/29/reproducerea -umana -asistata -scurt -istoric/ , site accesat în
data de 06.02.2016.
3 Ibidem.

21
SECȚIUNEA 6. TEHNICI DE REP RODUCERE UMANĂ ASISTATĂ MEDICAL

SUBSECȚIUNEA 6.1. NOȚIUNE A DE TEHNICĂ A R.U.A.M.

Tehnicile de R eproducere Umană Asistată Medical sunt acele procedee
medicale prin intermediul cărora se realizează recoltarea, prelucrarea și
conservarea gameților, fecundarea, realizarea (pre)embrionului, diagnosticarea
genetică, transferul și reducțiunea embrionară. Aceste tehnici au în general scop
medical (terapeutic), ele fiind utilizate atunci când sarcina nu poate să apară sau
să fie menținută pe căi naturale din cauza unor disfuncții biologice. Cu toate
acestea, în unele state, tehnicile sunt acceptate și ca alternativă de reproducere, cu
toate că solicitanții sunt apți de procreare pe căi naturale (cupluri de lesbiene,
femei singure)1.
La nivel mondial, unul din șase cupluri se confruntă cu probleme de
infertilitate cel puțin o dată pe durata perioadei reproductive a cuplului. Prevalența
actuală a infertilității este estimată la aproximativ 9% la nivel mondial pentru
femeile cu vârste c uprinse între 20 și 44 de ani2. O dată cu dezvoltarea societății
moderne, creșterea vârstei partenerului de sex feminin este o cauză din ce în ce
mai frecventă car e, împreună cu factori ce țin de stilul de viață (fumatul, stresul,
greutatea corporală), se adaugă cauzelor clasice de infertilitate. Tehnicile de
reproducere asistată reprezintă procedee medicale concepute pentru ”a rezolva ”
problema infertilității. Rezu ltatul direct urmărit este obținerea unei sarcini prin
manipularea în laborator a gameților, ceea ce implică punerea lor în contact în
vederea fertilizării. Mai mult, în urma tratamentelor pentru infertilitate se aspiră
și la nașterea unui copil sănătos. D in 1978, anul în care s -a născut primul copil
după fertilizare in vitro în Anglia, peste 5 milioane de copii s -au născut în toată
lumea în urma aplicării diferitelor procedee de fertilizare in vitro. Datele statistice
arată că în prezent, pe plan mondial, se desfășoară anual aproximativ un milion și
jumătate de cicluri asistate prin diferite tehnici de reproducere, ce se finalizează
cu aproximativ 350.000 de nou-născuți3.
Fară î ndoială, reproducerea umană asistată medical este nu n umai o
tehnică medicală di n ce î n ce mai influentă astăzi, dar semnifică și o mare cucerire

1 S. Guțan, op.cit. , p. 15.
2 A. Burnei, R. Vlădăreanu, Progresul în domeniul tehnicilor de reproducere asistată , în ”Revista
Ginecologia”, Numărul 2/2013, București, p. 28.
3 Ibidem .
http://observator.ro/cdn/wp -content/uploads/2014/06/bebelus -2.jpg

22
a științei umane și implicit o nouă filozofie de viață. Un elementar simț dialectic
ne invită să cercetăm și reversul problemei, întrucât, în mod implacabil, când ceva
se câștigă, altceva se pierde. Mai apoi, din dorința de a nu glisa într -un triumfalism
infantil și miop, analiza acestui subiect complex și incitant trebuie plasată într -un
context multifațetat care reclamă și degajarea conotațiilor lui psihologice și
spirituale. Acest demers se conturează ca un imperativ nu numai că omul este prin
excelență o ființare multidimensională, ce presupune să -i respectăm integralitatea,
fară de care cădem într -o lamentabilă și păgubitoare inconștiență de sine1. În fond,
reproducerea umană asistată med ical este o metodă modernă de ”tratament ” al
infertilității cuplului, cuprinzând ansamblul tratamentelor și procedurilor de
inseminare artificială sau de fertilizare în vitro, cu implantarea embrionilor
proveniți din această fertilizare.
O definiție general valabilă, recunoscută unanim, a reproducerii umane
asistate medical nu poate fi identificată din cauza numeroaselor controverse legate
de sfera și domeniile cu care aceasta are legătură: medicină, drept, etică, religie2,
sociologie, etc.

SUBSECȚIU NEA 6.2. CLASIFICAREA TEHNICILOR R.U.A.M.

Tehnicile de RUAM pot fi clasificate după mai multe criterii, acestea
având importanță deosebită cu privire la statutul natural, social și juridic al
copilului rezultat3:
I. După locul unde se produce fecundarea, aceste tehnici pot fi endogene
(intracorporale) și exogene (extracorporale).
 Tehnicile endogene (fertilizarea are loc în interiorul corpului femeii) sunt:
 Inseminarea artificială (IA), cu variantele ei (intracervical ă,
intrauterină, intraperitoneală);
 Transferul intrafalopian de gameți (TIFG).
 Tehnicile exogene (fertilizarea are loc în exteriorul corpului femeii) sunt:
 Fertilizarea „in vitro” cu transfer de embrion (FIV -ET);
 Transferul intrafalopian de zigot (TIFZ);
 Transferul tubal de embrion (TTE);
 Injecția intracitoplasmică de spermatozoid (IICS).
II. După materialul genetic folosit (originea gameților), tehnicile de
reproducere asistat ă sunt omogene (intraconjugale) și eterogene (cu
donator).
 Tehnicile omogene (sau omo loge) (fertilizarea se realizează doar cu
gameții cuplului beneficiar) sunt:
 Inseminarea artificială cu gameții cuplului;
 Fertilizarea in vitro cu gameții cuplului.

1 A. Munteanu, Implicațiile psihologice și educative ale reproducerii umane asistate , ”Revista de
psihoterapie experiențială ”, Numărul 33/2006, București, 2006, p. 18.
2 E. Chelaru, R. Duminică, op.cit. , p. 33.
3 S. Guțan, op.cit. , p. 16.

23
 Tehnicile eterogene (sau heterologe) (fertilizarea are loc cu gameți de la
donator de sperm ă, ovule sau embrion) sunt:
 Inseminarea artificială cu donator de spermă;
 Transferul de zigot sau embrion obținut prin fertilizare in vitro cu
donator de spermă, de ovule sau ambele, separat sau sub formă de
zigot sau embrion.
De remarcat este că unele teh nici sunt complexe, presupunând pentru
realizarea lor atât faze intracorporale, cât și faze extracorporale, cum sunt TIFG,
TIFZ, TTE, IICS1.
Tehnicile endogene.
Atunci când cauza infertilit ății este b ărbatul, iar femeia este s ănătoasă ori
fertilizarea natural ă a ovulului nu se poate realiza din alte cauz e (cum ar fi
anticorpii antispermatici), se poate recurge la procedee medical e pentru
ameliorarea sau suplinirea lipsurilor acestuia. Dac ă este vorb a despre o cauz ă
hormonal ă, se va fac e tratament cu hormoni. Dac ă însă partenerul sufer ă de
impoten ță ori sperma lui nu are calitatea și cantitate a de spermatozoizi necesare
fecund ării, se trece direct la inseminarea artificial ă (IA) a femeii cu sperma
prelucrat ă a partenerului sau, dup ă caz, a unui donator2.
IA este tehnica cea mai r ăspândit ă de RUAM. Lichidul seminal est e tratat,
congelat și transferat mecanic în vaginul sau uterul femeii. Î n general, se interzice
folosirea spermei proaspete netratate în laborato r pentru realizarea IA, din motive
sanitare – în unele cazuri existând chiar și sancțiuni penale în acest sens (Fran ța)3.
Atunci când se utilizeaz ă sperm a unui donator, acestuia, înainte de a dona sperma,
i se vor efectua analiz e medicale (inclusiv genetice ), pentru a fi depistate
eventualele boli care se pot transmite ereditar. În cazul unui rezultat pozitiv,
bărbatul nu va mai putea dona sperma și se va c ăuta un alt donator4.
Succesul inseminării artificiale într -o formă incipientă, fără prelucrarea
sperme i, a fost raportat încă din secolul al XVIII -lea. Secole mai târziu, prepararea
spermei pentru inseminare artificială urmărește selectarea spermatozoizilor
mobili și activi prin separarea lor de spermatozoizii imobili, de lichidul seminal
și, eventual, de agenți infecțioși, leucocite sau proteine antigenice. Se adaugă o
cantitate mică de mediu nutritiv pentru activarea lor. Metodele de preparare au
progresat de la spălarea simplă la metoda „swim -up”/„sperm -rise” și la metoda
gradientelor de densitate care o feră cea mai bună selecție, în special la pacienții
cu spermă de calitate slabă. Aceste metode se pot folosi separat sau în asociere.
Se poate utiliza spermă de la partener, proaspătă, de obicei recoltată în ziua
inseminării, sau de la donator, spermă cong elată din Banca de Spermă. Donatorii
anonimi sunt riguros testați în scopul evitării transmiterii unor boli. Investigațiile
cuplului trebuie să cuprindă evaluarea globală, preconcepțională și evaluarea
infertilității, având în vedere indicațiile și condiți ile necesare pentru inseminarea

1 S. Guțan, op.cit. , p. 16.
2 Ibidem, p.17, apud A. T. Moldovan, op.cit. , p. 224.
3 Ibidem , apud N. Massager, Les droits de l’enfant à naître , Editura Bruylant, Bruxelles, 1997, p. 406.
4 Ibidem , apud D. Evans, N. Pickering, Creating the Child – The Ethics, Law and Practice of Assisted
Procre ation , Editura Kluwer Law International, Haga (Olanda), 1996, p. 17.

24
artificială (permeabilitatea tractului genital feminin, prezența ovulației, un număr
adecvat de spermatozoizi mobili, normali morfologic). Diverse studii clinice au
demonstrat că rata de succes a inseminării artificiale creș te când procedura este
asociată cu stimularea ovariană controlată comparativ cu inseminarea î n cadrul
unui ciclu natural1. Pentru stimularea ovariană se folosește cel mai adesea
clomifenul citrat, dar se pot utiliza și menotropina (hMG), FSH urinar pur sau
FSH recombinat pentru o stimulare mai puternică. Scopul este de a obține 3 -4
foliculi maturi pentru a crește șansele de succes, dar, asociat acestei tendințe
actuale de stimulare ovariană, s -au constatat creșterea ratei de sarcini multiple și
asocierea co mplicațiilor specifice stimulării ovariene, mai des întâlnite în cazul
fertilizării in vitro2.
Tehnica const ă în introducerea în c ăile genitale feminine a
spermatozoizilor colecta ți de la partener s au donator. Sperma poate fi colectat ă o
singura dat ă, dac ă spermatozoizii sun t suficient de numeroș i, sau de mai multe
ori, în caz contrar. Spermatozoizi i sunt concentra ți și trata ți corespunz ător, pentru
a-și dobândi propriet ățile de fecundare. Clinicile medicale recurg și în aces caz la
stimularea ovula ției pri n tratamente hormonale, pentru a cre ște șansele de succes3.
Inseminarea artificială este de mai multe feluri. Astfel, există:
Inseminare artificială intracervicală (IIC), unde spermatozoizii sunt
depuși în vagin, la nivelul colului uterin, fecundarea fiind similară procesului
natural4. Această tehnică este aproape abandonată astăzi datorită ratei scăzute de
succes, aceasta efectuându -se prin depunerea spermei nepreparate în prealabil în
canalul cervical5.
Inseminarea artificială intrauterină (IUI) . Un cuplu normal, fertil, în jur de
25 de ani, cu activitate sexuală regulată și protejată are una din patru șanse să
procreeze în fiecare lună. Aceasta înseamnă că nouă din zece cupluri pot procrea
într-un an. Cum unul din zece nu poate procrea, 10% din populația fertilă va fi
diagnosticată ca i nfertilă . Aproape 2/3 dintre a ceștia sunt subfertili și ei pot fi
ajutați prin tratamente de reproducere asistată. Inseminarea intrauterină este una
dintre metodele s imple de repro ducere asistată. Obiectivul tehnicii IUI es te de a
introduce o cantitate de spermă preparată prin metode speciale de laborator în
uterul femeii pentru a crește astfel procentul de fertilit ate. D acă se introduce
sperma nepreparată în uterul pacientei pot apărea efecte adverse precum crampe
uterine , infecții pelvine și formarea de anticorpi antispermatici, ceea ce scade rata
de succes . Procentul de succes per ciclu de tratament este de 12 -15% cu
posibilitate de creștere la 50% după mai multe încercări într -un an, cu condiția ca
tubele pacientei să fie petente și sperma să fie de bună calitate. Recent, folosirea

1 A. Burnei, R. Vlădăreanu , op.cit. , p. 28, apud J. P. Almeida, ș.a., Controlled ovarian stimulation and
intrauterine insemination: an actual therapy? , Revista ” Brasileira de Ginecologia e Obstetrícia ”, Numărul
33/2011, p. 341, E. S. Ginsburg, ș.a., Procedure for intrauterine insemination , ”UpToDate”, 2013.
2 A. Burnei, R. Vlădăreanu , op.cit. , p. 28.
3 S. Guțan, op.cit. , p. 17, apud M. Sabourin, La procréation assistée: comment y voir clair? , Fédération
du Québec pour le planning des naissances, Montréal (Québec), 2006, p p. 8-9.
4 Ibidem .
5 A. Huidu, op.cit. , p. 32.

25
unui cateter special a crescut rata succesului la aproape 45%1.
Inseminarea artificială intraperitoneală (IIP) se realizează prin depunerea
spermatozoizilor în peritoneu, în apropierea trompelor și ovarelor.
Transferul intrafalopian de game ți (TIFG) este o tehnic ă derivat ă, ce
const ă în stimularea farmaceutic ă a ovula ției și colectarea ovocitelor prin tehnica
laparoscopic ă (similar fecund ării in vitro ). Dup ă examinarea microscopic ă a
ovocitelor, cele mai viabile sunt alese și transferate în trompele uterine. Dup ă
aceasta, se procedeaz ă ca în cazul IA, transferându -se sperma prelucrat ă special
în acela și loc, fecundarea producându -se „natural”.
Tehnici exogene.
Fertilizarea in vitro nu este în sine o modalitate de reproducere uman ă, ci
doar un procedeu științific prin care se fecundeaz ă ovulul, extracorporal, într -un
mediu controlat (laborator). FIV trebuie urmat ă de un alt procedeu, numit
transferul de (pre)embrion (embriotransferul – ET) în uterul femeii, pentru ca
actul reproducerii medicale s ă fie complet. Fertilizarea in vitro în sine reprezint ă
o tehnic ă de știință medical ă ce const ă în unirea celor doi game ți (ovul și
spermatozoid), extra și în prealabil de la femeie și bărbat pr in metode specifice,
formându -se zigotul. Transferul de (pre)embrion este acea opera ție medical ă de
introducere a (pre)embrionului în uterul femeii cu ajutorul unui cateter,
fecundarea fiind realizat ă în afara corpului acesteia2. Tehnica medical ă de
reprod ucere in vitro este combinarea celor dou ă, adic ă fertilizarea in vitro cu
embriotransfer (FIV -ET)3.
Spre deosebire de inseminarea artificială, fertilizarea in vitro contă în
copulație, din care rezultă o singură celulă ou, în exteriorul corpului mamei, după
prelevarea materialului fertilizator atât de origine pate rnă cât și maternă. Acest
(pre) embrion va urma a fi implantat prin tehnica embriotransferului4.
Fertilizarea in vitro presupune derularea mai multor etape: stimularea
ovariană, declanșarea ovula ției, recoltarea ovocitelor, prepararea
spermatozoizilor, realizarea fecundației și transferul embrionar5.
Conform statisticilor clinicilor de specialitate, dup ă 5-6 insemin ări
artificiale, mai mult de 50% dintre femei r ămân gravide. În general, dup ă 6
insemin ări fără succes se pune problema fertiliz ării in vitro6. Aceast ă metod ă mai
este numit ă uzual și „fertilizare artificial ă”, dar expresia este improprie, deoarece
fertilizarea ovulului de c ătre spermatozoizi are loc la fel ca și în mod natural, doar
că într-un recipient s pecial. Astfel, nu fertilizarea în sine, ci doar locul unde are
loc este a rtificial. Cu toate acestea, ea difer ă de fertilizarea natural ă prin faptul c ă
ovulele sunt maturizate artificial, într-un num ăr mare, sperma este prelucrat ă prin

1 D. M. Protopopescu, op.cit. , pp. 284-285.
2 S. Guțan, op.cit. , p. 18, apud A. T. Moldovan, op.cit. , p. 243.
3 Ibidem .
4 N. A. Draghie, D. M. Iorga, Procrearea asistată medical – Actualități și perspective , Revista
”Dreptul”, Numărul 3, 2010, p. 84.
5 A. Huidu, op.cit. , pp. 34-35. Pentru detalierea metodelor de fertilozare in vitro, a se vedea L. Cornea,
Ghid pentru asisten ța medicală la procreere , Editura Universitară ”Carol Davila”, București, 2002, p p. 13-20, D.
M. Protopopescu, op.cit. , pp. 284-333, Șt. Buțureanu, G. Lupșan, O provocare interdisciplinară: reproducerea
medical asistată , Editura Junimea, Iași, 2001, p p. 11-61.
6 S. Guțan, op.cit. , p. 18.

26
procedee speciale, iar în unele situa ții unirea celor dou ă celule se provoac ă forțat,
ca în cazul injec ției intracitoplasmice. Fertilizarea f ără scop de procreare este un
procedeu din domeniul cercet ării medicale, care ridic ă o serie de probleme
juridice și etice1.
Procentul malformațiilor congenitale în cazul fertilizării in vitro nu diferă
față de cel al populației generale. De asemenea, acest procent nu este mai mare la
bebelușii rezultați din embrioni înghețați2. Observăm deci, că cel puțin din acest
punct de vedere, fertilizarea in vitro nu se diferențiază față de procesul natural al
concepțiunii.
Transferul intrafalopian de zigot (TIFZ) este o tehnic ă ce urmeaz ă
procedurii fertiliz ării in vitro , cu particularitatea c ă nu se a șteapt ă transformarea
celulei fecundate (zigotul) în (pre)embrion sau blastocist, aceasta fiind inserat ă în
tubul falopian aproximativ la 24 de ore dup ă fecundarea in vitro3.
Transfer tubal de (pre)embrion (TTE) este o tehnic ă identic ă cu FIV,
diferind doar locul a șezării (pre)embrionului4.
Injecția intracitoplasmică de spermatozoid (IICS) este cea mai utilizat ă
tehnic ă de reproducere asistat ă pentru a rezolva cu succes cazurile severe de
infertilitate masculin ă. Tehnica a fost dezvoltat ă recent (1994) și const ă în
recoltar ea de spermatozoizi prin tehnici microchirurgicale, selectarea unuia dintre
ei și injectarea lui (sau a unui fragment din acesta, nucleul) în citoplasma din jurul
nucleului unui ovul (procedeu realizat la microscop, cu instrumente speciale).
Aceast ă tehnic ă are avantajul c ă nu produce zigoți în plus, care s ă ridice probleme
cu privire la soarta lor ulterioar ă (distrugere, înghe țare, donare)5.
Rata de sarcini dup ă FIV-ET este dependent ă de cauzele care determin ă
sterilitatea. Un alt factor important este vâr sta pacientei. În lumea întreag ă se
consider ă că rata de reu șită pe embriotransfer este de 25% -35%. La unele femei
s-a ajuns la o rat ă de reu șită de chiar 50%. Dezvoltarea tehnicilor și instrumentelor
medicale a crescut rata de succes chiar și în cazul IA până la 45%6. Tehnica cu cel
mai mare grad de risc este FIV -ET. Riscurile la care pot fi supu și mama și copilul
pot fi diverse: complica ții datorate suprastimul ării ovariene, avortul spontan,
sarcini multiple sau extrauterine, mortalitatea ridicat ă a embrionului sau f ătului,
nașteri premature, riscul transmiterii unor boli7. Sunt și cazuri (sub 1%) în care se
pot întâlni urm ătoarele complicații ca urmare a puncției foliculare : lezarea de vase
de sânge, a vezicii urinare, a intestinului sub țire, a in testinului gros. Într -un
procent de 5 -10% apare sindromul de hiperstimulare ovariană , care necesit ă o
supraveghere mai atent ă a pacientei dup ă embriotransfer, putând ap ărea o serie de
complica ții8. Rata de sarcini multiple este de 5% pentru triple ți și 20% pentru

1 S. Guțan, op.cit. , p. 18, apud A. T. Moldovan, op.cit. , p. 236.
2 D. M. Protopopescu, op.cit. , p. 312.
3 S. Guțan, op.cit. , p. 20.
4 Ibidem, apud J. Breck, Darul sacru al vieții: Tratat de bioetică , Editura Patmos, Cluj -Napoca, 2003,
p. 198.
5 Ibidem, p. 199.
6 S. Guțan, op.cit. , p. 21 apud D. M. Protopopescu, op.cit. , p. 289.
7 Ibidem , apud A. T. Moldovan, op.cit. , p. 242.
8 Ibidem , apud L. Otal, Infertilitatea, suferința a mii de cupluri , Revista ”Barometrul medical”, Numărul
1 (ianuarie), 2005, disponibilă online la adresa http://www.mediauno.ro/index.

27
gemeni, ușor mai crescut ă la pacientele tinere și la care se transfer ă mai mult de 3
embrioni1. Evolu ția unei sarcini ap ărute dup ă fertilizare in vitro este deci
asemănătoare cu a unei sarcini ap ărute natural.
Pentru dezvoltarea tehnicilor omogene și eterogene, a se consulta sursele
biliografice menționate în cadrul tehnicilor endogene și exogene.

SUBSECȚIUNEA 6.3. CAZUL ADRIANA ILIESCU

„
Respect prea mult ideea de Dumne zeu ca
să-l fac responsabil de o asemenea lume absurd ă.”

Georges Duhamel

Adriana Iliescu (n. 31 mai 1938, Craiova) a fo st până la 29 decembrie
2006 cea mai vârstnică femeie din lume care a dat naștere unui copil, la vârs ta de
66 de ani și 320 zile. Ea a născut -o pe Eliza Maria Bogdana la 16 ianuarie 2005,
la Maternitatea Giulești din București . Fetița nu este, totuși, copilul său biologic,
ținând cont că ovulul (și sperma de asemenea) provine de la un donator anonim,
iar Adriana Iliescu a fost m ai degrabă o mamă purtătoare2, aceasta recurgând la
procedura ferilizării in vitro -transfer de embrion (FIV -ET).
Procedura a fost realizată la Spitalul Clinic de Obstetric ă-Ginecologie
„Prof. dr. Panait Sârbu“ din Bucure ști.
Adriana Iliescu a primit pentru prima dată tratament hormonal pentru a
îndepărta menopauza în 1995, iar fertilizarea în vitro (trei zigoți cu spermă și ovul
de la donatori anonimi) i -a fost făcută în 2 004 de doctorul Bogdan Marinescu, ea
rămânând însărcinată cu tripleți. După trei săptămâni, unul dintre embrioni și-a
încetat dezvoltarea și a murit. Feții rămași, ambii de gen feminin, au cântărit doar
1,45 și respectiv 0,69 kg după 33 de săptămâni de sarcină , însă după complicații
ulterioare, cel mic a murit. Deși doctorii doreau să realizeze o naștere
prin cezariană la scurt timp după a 34 -a săptămână, moartea unuia dintre gemeni
a dus la nașterea prematură. Bebelușul supravie țuitor a rămas în spital încă șase
săptămâni3.

php? option=com_k2&view=item&id=668:infertilitatea -suferinta -a-mii-de-cupluri&lang=en , site accesat în data
de 07.02.2016.
1 S. Guțan, op.cit ., p. 21, apud C. Popescu, Viața în afara legii , Cotidianul ”Ziua”, ediția online, Numărul
3903, V ineri, 13 aprilie 2007, indisponibil online la adresa maționată în data de 07.02.2016,
http://www.ziua.ro/display.php?id=218991&data=2007 -04-13.
2 Adriana Iliescu, articol disponibil online la adresa https://ro.wikipedia.org/wiki/Adriana_Iliescu , site
accesat în data de 07.02.2016.
3 Ibidem.
http://www.evz.ro/image -original -605-388/cache/2015 –
04/adriana -iliescu -465×390.jpg

28
Acest caz a generat discuții aprinse din cauza vârstei extrem de înaintate
a ”proaspetei mămici”.
Dreptul de a fi părinte este întotdeauna accesoriu drepturilor copilului. Nu
se poate pune deasupra, ca principiu fundamen tal, dorința de a deveni părinte, mai
ales atunci când natura oprește de la sine acest proces. Trebuie înțeles că a
interzice astfel de practici nu repre zintă acte nedemocratice, inchizitorii, c i
respectarea ființei umane, a natu rii și a copilului. Societatea are o responsabilitate
față de copii, deoarece a hotărât să îi protejeze. Această protecție înseamnă
consum de fonduri publice. De aceea, statul trebuie să se asigure că cei mai mulți
copii apar în cadrul unei familii viabile, care să le poată oferi un viitor sigur .
Știința medicală reușește într -adevăr să dea posibilitatea unei femei în vârstă (la
menopauză) să obțină o sarcină și să nască un copil. Acest lucru nu este nici moral
dar nici imo ral. Este de admirat dorința unei astfel de persoane de a aduce pe lume
un copil și de a -i dedica viața. Problema este, însă, ce speranță de viață are acel
părinte și ce șanse are acel copil și devină orfan înainte de a -și putea asigura singur
cele necesare traiului. Este mai înțelept și raționa l să lăsăm pentru astfel de
persoane calea deschisă spre adopție, existând destui copii, de diferite vârste, care
s-ar bucura de mângâierea părintească a unui pensionar. Legea trebuie să limiteze
posibilitatea de a recurge la RUAM1 instituind o limită de v ârstă maximă pentru
a putea apela la tehnicile medicale de reproducere umană.
Bineîn țeles, argumentele pro și contra pot fi mereu comb ătute. Un om în
vârst ă este mai în țelept, cu experien ță de via ță, particip ă adesea la activit ăți de
îngrijire a unor persoane cu probleme, bunicii educ ă adesea nepoț ii, medicina a
avansat și le poate asigura o s ănătate mai bun ă, dreptul la reproducere ne permite
să alegem momentul când s ă îl exercit ăm, discriminarea pe criterii de vârst ă
etc2.Toate acestea țin de politic i filosofico -morale, de o justi ție subteran ă a
modernit ății. Medical, ovulul are vârsta femeii, iar un copil f ăcut la o vârst ă
înaintat ă are șanse mari s ă nu fie sănătos sau s ă nu supravieț uiasc ă chiar nici
mama. Avem dreptul s ă cerem orice, dar trebuie s ă avem ra țiunea să permitem ce
e corect, logic. Copilul nu e un moft, nu e un animal de companie, ci un om având
nevoi ce se întind pe o perioad ă îndelungat ă de timp. Nu trebuie s ă luăm în calcul
speran ța de via ță din alt ă țară, ci din țara noastr ă, pentru a stabili vârsta maxim ă
de acces. Copilul are drepturi legale, iar apari ția lui instituie o serie de obliga ții
părintești. Toate se supun interesului superior al copilului. Restul argumentelor
sunt de prisos. Un copil nu trebuie s ă fie o terapie de alungar e a singur ătății la
bătrâne țe3.
Este cunoscut faptul că îmbătrânirea afectează sistemele biologice. P entru
sistemul reproductiv feminin, fertilitatea declină către 40 de ani, cu 10 ani înainte
de apariția dereglărilor menstruale. Pe lângă fertilitate, îmbă trânirea este asociată
cu scăderea producției estrogenului în sistemul reproductiv, cu influențe asupra
scheletului și aparatului cardiovascular4. Acesta a fost motivul declanșator al unei

1 S. Guțan, op.cit. , p. 212.
2 Ibidem , apud D. Cutaș, op.cit. , pp. 175-179.
3 Ibidem , pp. 212-213.
4 D. M. Protopopescu, op.cit. , p. 187.

29
propuneri legislative referitoare la reproducerea asistată medical, în anul 2005.
Voi reveni asupra acestui aspect în cadrul secțiunii următoare.

SUBSECȚIUNEA 6.4. R.U.A.M. ÎN LEGISLAȚIA ROMÂNEASCĂ

LEGEA 95/2006 PRIVIND REFORMA ÎN DOMENIUL SĂNĂTĂȚII

Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, republicată pe 28
august 2015, mai exact Titlul VI – Efectuarea prelevării și transplantului de
organe, țesuturi și celule de o rigine uman ă în scop terapeutic se aplică și tehnicii
de fertilizare in vitr o ca modalitate de reproducere umană asistată medical.
Mai exact, legea se aplică, așa cum prevăd și dispozițiile art.141 alin.(2),
donării, testării, evaluării, prelevării, conservării, distribuirii, transportului și
transplantu lui de organe, țesuturi și celule de origine umană destinate
transplantului.
Singura referire la reproducerea umană asistată medical se face cu
trimitere la tehnica fer tilizării in vitro, în art. 142 lit.u, unde în teza a II -a se
menționează că ”r eglementările cuprinse în prezenta l ege se adresează inclusiv
tehnicilor de fertilizare in vitro”. Se observă astfe l că obiect de reglementare al
Legii 95/2006 în domeniul reproducerii umane asistate medical îl reprezintă
exclusiv tehnica fertilizării în vitro, nu și alte tehnici precum inse minarea
artificială. Mai mult, art.141 al Legii 95/2006 prevede că d onarea și transplantul
de organe, țesuturi și celule de origine umană se fac în scop terapeutic (…), astfel,
singura tehnică de RUAM reglementată de legea menționată este excusiv
fertilizarea in vitro efectuată în scop terapeutic. Orice altă tehnică de RUAM se
va raporta (în ipoteza existenței) la un alt act normativ în vigoare.
Aceast ă prevedere limitativ ă a legii exclude din start accesul la tehnicile
de RUAM al persoanelor s ănătoase din punct de vedere reproductiv. Astfel, legea
în cauz ă încearc ă să acopere legislativ și spa țiul complex și controversat al
RUAM, îns ă o face într -un mod marginal și incomplet. Exist ă în acest act
normativ prevederi privind condi țiile prelev ării și transplantului, donatorul și
consim țământul necesar, dar nu exist ă reglement ări despre tehnicile de
reproducere uman ă asistat ă medical, raporturile juridice ce decurg din acestea,
regimul juridic al celulelor sexuale și al embrionilor, raporturile de filia ție etc1.
Dacă scopul și efectul transplantului sau prelevării de organe, țesuturi și
celule este pur terapeutic, ducând la vindecarea sau ameliorarea sănătății
pacientulu i, în cazul RUAM nu se produce o vindecare, ci doar o suplinire a unor
disfuncții sexuale, astfel că pacientului nu i se modifică în niciun fel starea de
sănătate. Mai mult, în acest caz, cel cu disfuncții se întâmplă să nici nu participe
la procedurile me dicale respective decât prin pronunțarea consimțământului
(cazul bărbatului steril). RUAM are scop de suplinire a disfuncțiilor re productive,
nu de vindecare a lor, iar ca efect direct apariția copilului. Cum putem aplica
regulile privind prelevarea și transplantul de rinichi, de exempl u, unui copil apărut
prin RUAM? Legea uită să definească cel mai important termen: terapia.

1 S. Guțan, op.cit. , p. 195.

30
Dicționarul limbii române îl definește ca fiind totalitate a metodelor și procedeelor
folosite la tratamentul unei boli. Î n scop te rapeutic însea mnă în scop de vin decare,
de înlăturare a bolii, de ameliorare a stării de sănătate. RUAM nu face așa ceva.
Ea intervine abia atunci când terapiile medicale dau greș și vindecarea nu se poate
produce. Astfel, prin RUAM nu se derulează o terap ie medicală, ci se creează o
nouă viață1.
Art.144 alin.(1) lit.a prevede faptul că prelevarea de organe, țesuturi și
celule de origine umană, în scop terapeutic, se poate efectua de la persoane majore
în viață, având capacitate de exercițiu deplină, după obținerea consimțământului
informat, scris , liber, prealabil și expres al acestora, conform modelului de
formular aprobat prin ordin al ministrului sănătății. Se interzice prelevarea de
organe, țesuturi și celule de la persoane fără discernământ;
Observăm deci, că Legea 95/2006 limitează sfera persoanelor care pot
apela (în cazul nostru) la fertilizarea in vitro (exclusiv în scop terapeutic) la acelea
care au împlinit vârsta de 18 ani și au capacitate deplină de exercițiu (nu sunt
incapabili, nefiind puși s ub interdicție judecătorescă). Mai mult, consimțământul
obligatoriu a fi exprimat trebuie dat într -o formă specială.
Darea consim țământului se solemnizeaz ă prin lege, îns ă revocarea lui se
consensualizeaz ă. De asemene a, legea impune ca darea consim țământul ui să fie
precedat ă de informarea donatorului de c ătre medic, asistentul social sau
persoanele cu preg ătire de specialitate asupra eventualelor riscuri și consecin țe pe
plan fizic, psihic, familial și profesional rezultate din faptul prelev ării (art.144
alin.(1) lit.b) . Se consider ă, astfel, c ă ne afl ăm în prezen ța unui consim țământ
special2, regul ă valabil ă și pentru prelevarea de celule sexuale. Donatorul de
celule sexuale se înscrie în aceste prevederi – consimță mântul informat, revocarea
lui –, dar primitorul nu îndepline ște întotdeauna condi țiile, deoarece procedurile
de RUAM se realizeaz ă adesea asupra partenerului s ănătos3. Donatorul și
primitorul vor semna un înscris autentic prin care declară că donarea se face în
scop umani tar, are caracter altruist și nu constituie obiectul unor acte și fapte
juridice în scopul obținerii unui folos material sau de altă natură, conform
modelului de formular aprobat prin ordin al ministrului sănătății (art.144 alin.1
lit.e).
Totuși, donarea de celule sexuale are ca scop obținerea unui folos de altă
natură, și anume apariția unui copil. Dacă reglementarea ar fi avut forma:
”donarea și transplantul de celule în scop procreativ nu pot face obiectul unor acte
și fapte juridice, în scopul obținerii unui folos material sau de altă natură ”, atunci
ar fi fost clar carac terul altruist al acestui act. Î n formularea actuală, această
interpretare se poate face doar prin bunăvoința interpretului4.
Art. 154 alin. (1) prevede că prelevarea sau transpl antul de organe, țesuturi
ori celule de origine umană de la donatori în viață fără consimțământ dat în

1 S. Guțan, op.cit. , p. 196.
2 Ibidem , p.197, apud O. Ungureanu, Noile dispoziții legale privind prelevarea și transplantul de
organe, țesuturi și celule de origine umană în scop terapeutic , în Revista ”Dreptul”, Numărul 5/2007, p. 19.
3 Ibidem .
4 Ibidem , p. 198.

31
condițiile legii constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani
și interzicerea unor drepturi . Alin.(2) prevede faptul că tentativa se pedepsește.
Art. 156 alin.(1) din Legea 95/2006, cu toate că incriminează fapta
persoanei de a dona organe, țesuturi sau celule de origine umană, în scopul
obținerii de foloase materiale, pentru sine ori pentru altul, pedepsindu -se cu
închisoa re de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă nu împiedică persoanele de sex
feminin de a -și oferi serviciile de mamă surogat sau mamă purtătoare pentru un
cuplu infertil contra unor
sume de bani
considerabile. Mai mult,
alin.(3) al articolului
menționat incrimin ează
fapta de a publica sau
mediatiza anunțuri
privind donarea de
organe, țesuturi sau celule
de origine umană, donare
ce ar fi efectuată în scopul
obținerii unor foloase
materiale pentru sine ori
pentru altul, pedepsind -o
cu închisoare de la 6 luni
la 3 ani sau cu amendă. Cu
toate acestea, la o simplă
căutare online, se găsesc
sute de anunțuri ale unor
persoane ce își oferă
pântecele unui cuplu
infertil contra unor sume ce
pot ajunge și la 60.000 € ! Un exemplu în acest sens sunt câteva anunțuri găsite
pe site-ul micapublicitate.ro, așa cum se poate observa din imaginea alăturată.
Datele privind dona torul și receptorul, inclusiv informațiile genetice, la care
pot avea acces terțe părți, vor fi comunicate sub anonimat, astfel încât nici
donatorul, nici rec eptorul să nu poată fi ide ntificați (art. 148 alin. (11)) . Se poate
aprecia că prin acest articol se instituie anonimatul donatorului de celule sexuale,
dar nu se consacră și protecția acestu ia în fața copilului rezultat d in actul donației.
De asemenea, legea se referă la terțe persoane, nu ș i la instanța de judecată, care
este în măsură să ceară dezvăluirea iden tității donatorului. Având în vedere că
legea interzice expres orice convenție în scopul obținerii unui folos material sau
de altă natură, donat orul și primitorul vor semna un act legalizat, prin care declară
că donarea se face în scop umani tar, având caracter altruist. Nu se precizează
nimic despre rezultatul donă rii celulelor sexuale – copilul -, nici despre modul în
care se rezolvă pro blema stabilirii filiației acestuia și nici despre drepturile și
obligațiile donatorului și primitorului cu privire la copilul rezultat. Rezolvarea
acestei probleme va rămâne în sarcina instanțelor de judecată.

32
Altă reglementare ce ridică semne de întrebare este cea din art. 146 alin. (6):
prelevarea, de la donatori vii, de sânge, piele, spermă, cap femu ral, placentă, sânge
din cordonul ombilical, membrane amniotice, ce vor fi utilizate în scop terapeutic,
se face cu respectarea regulilor de bioetică cuprinse în regulamentul comisiei de
avizare a donării de la donatorul viu, fără a fi necesar avizul acestei comisii. Acest
articol nu pomenește de pre levarea de ovule. De altfel, nicăieri în lege nu apare o
astfel de mențiune. Întrebarea este: legea nu permite și p relevarea de ovule sau
acesteia nu i se aplică art. 146 alin. (6)?1 Legea 95/2006 cuprinde reglementări
succinte aplicabile reproducerii umane asistate medical, în mod clar incomplete
și care pot cauza mai multă confuzie decât claritate. Legiuitorul român a tratat în
mod superficial domeniul RUAM în Legea 95/2006, acest fapt fiind o veritabilă
sursă de confuzie pentru o persoană fără studii juridice (și nu numai).

NOUL COD CIVIL – LEGEA NR.287/2009

Noul Cod Civil face referire pentru prima dată la reproducerea umană
asistată medical în cuprinsul art. 441-447 din secțiunea a 2 -a a Capitolului II –
Filiația din Titlul III – Rudenia aferent Cărții a II -a – Despre familie.
Articolele menționate reglementează regimul filiației, condițiile de
exercitare, modul de contestare a filiației, răspunderea tatălui, confidențialitatea
informațiilor și raporturile dintre tată și copil, rezultate exclusiv din reproducerea
umană asistată medical cu TERȚ donato r.
Dar ce înțelegem prin noțiunea de terț donator și căror tehnici de
reproducere umană asistată le este aplicabilă reglementarea amintită?
În doctrină2, titlul marginal al secțiunii a 2 -a a codului, amintită anterior,
este criticat sever, fiind catalogat drept impropriu. Varianta corectă ce trebuia
folosită fiind cea de ”reproducerea umană asistată medical cu donator”. Motivul
pentru care se consideră astfel este acela că nu putem considera bărbatul și femeia
de la care se prelevează gameții, ”donatori”, deoarece nu ne putem dona nouă
înșine.
Astfel, prin (terț) donator se înțelege persoana de la care provine
materialul genetic, extern cuplului ce apeleaza la tehnica reproducerii umane
asistate medical, lucru ce se materializează printr -un transfer de embri oni sau
donare de gameți3. Reglementările vizate se aplică tuturor tehnicilor de RUAM
permise în care materialul genetic provine de la un terț.
Art. 441 prevede faptul că reproducerea umană asistată medical cu terț
donator nu determină nicio legătură de fi liație între copil și donator. Astfel,
persoana implicată în reproducerea medical asistată în calitate de terț donator nu
va avea o legătură de filiație cu produsul de concepție rezultat în urma folosirii
tehnicii amintite, similar legăturii ce (nu) există între copilul adoptat cu efecte
depline și părinții săi naturali/biologici.

1 S. Guțan, op.cit. , p. 198.
2 Ibidem , p. 201.
3 E. Chelaru, Fl. A. Baias, R. Constantinovici, L. Macovei, op.cit. , pp. 483 -484.

33
O eventuală acțiune în răspundere nu va putea fi pornită împotriva
donatorului potrivit art.441 alin.(2).
Astfel , se creează un regim juridic special pentru tatăl biologic care do ar
donează material genetic în urma exprimării unui consimțământ special. Deși se
poate aprecia că o astfel de înțele gere poate exonera de orice răs pundere și pe
„tatăl” care în mod natural transmite materialul său genetic fără intenția de a
deveni părinte , totuși RUAM presupune lipsa actului sexual și intervenția unui
medic specialist autori zat. Î n aceste condiții, chiar dacă părțile au urmat
procedurile legale pentru donarea de celule sexuale, iar acest fapt se consumă
printr -un act sexual, aplicabile sunt normele de drept comun, și nu cele privind
RUAM1. Actul sexual chiar și neconsimțit între două persoane, anterior realizării
unei tehnici de RUAM consimțite între aceleași persoane, dacă produsul de
concepție a rezultat în urma primului act, atrage de ci aplicabilitatea regulilor ce
exced cadrul reglementării articolelor aferente secțiunii analizate.
Alin. 3 al art. 441 limitează sfera de acces la această procedură la cuplurile
formate dintr -un bărbat și o femeie sau o femeie singură, excluzând deci în mod
expres cuplurile homosexuale sau cuplurile formate din două femei.
Părinții care, pentru a avea un copil, doresc să recurgă la reproducerea
asistată medical cu terț donator trebuie să își dea consimțământul în prealabil, în
condiții care să asigure dep lina confidențialitate, în fa ța unui notar public care să
le explice, în mod expres, consecințele actului lor cu privire la filiație.
Consimțământul rămâne fără efect în cazul decesului, al formulării unei cereri de
divorț sau al separației în fapt, surven ite anterior momentului concepțiunii
realizate în cadrul reproducerii umane asistate medical. El poate fi revocat
oricând, în scris, inclusiv în fața medicului chemat să asigure asistența pent ru
reproducerea cu terț donator (alin.(1) și (2) al art.442).
În doctrină2 a fost criticată și expresia ”oricând” referitoare la posibilitatea
de retractare a consimțământului referitor la recurgerea la tehnica reproducerii
umane asistate medical cu terț donator. Astfel , se consideră că ” în interpretarea
logic ă a textului, revocarea consimțământului se poate face oricând, deci și pe
timpul sarcinii ș i chiar dup ă naștere! Adic ă oricând! T oate legile în domeniu din
alte ță ri instituie regula revoc ării consim țământului pân ă în momentul insemină rii
spermei sau embri otransferului, și nu oricând. Se pare c ă legiuitorul permite
femeii s ă își revoce consim țământul și să avorteze oricând, chiar s ă abandoneze
copilul dup ă naștere prin revocarea consim țământului, iar tatălui îi permite s ă își
revoce la fel consim țământul și să capete calitatea de terț donator, iar partenera sa
să devin ă femeie singur ă care apeleaz ă la RUAM cu ter ț donator. În consecin ță,
articolele urm ătoare devin aplicabile doar dac ă consim țământul nu e revocat
„oricând”! ”
Nu împărtășesc această opinie, care la prima vedere ar părea temeinic
justificată, deoarece consider că legiuitorul stabilește un moment maxim până la
care consimțământul poate fi revocat în mod indirect (”inclusiv în fața medicului

1 S. Guțan, op.cit. , p. 202.
2 Ibidem, p. 202 și urm.

34
chemat să asigure asist ența pentru reproducerea cu terț donator”). Folosirea
cuvântului ”oricând” reprezintă în concepția mea o accentuare a posibilității de a
putea renunța la consimțământul dat anterior, în forma și condițiile menționate
expres de lege. Nu putem cataloga inten ția legiuitorului (de altfel, lăudabilă) drept
o inadvertență, prin aplicarea unor reguli de interpretare care nu sunt în spiritul
dispoziției legale.
Art. 443 precizează că n imeni nu poate contesta filiația copilului pentru
motive ce țin de reproducerea a sistată medical și nici copilul astfel născut nu poate
contesta filiația sa. Cu toate acestea, soțul mamei poate tăgădui paternitatea
copilului, în condiții le legii, dacă nu a consimțit la reproducerea asistată medical
realizată cu ajutorul unui terț donat or. În cazul în care copilul nu a fost conceput
în acest mod, dispozițiile privind tăgăduirea paternității rămân aplicabile.
Cu privire la posibilitatea de a contesta parternitatea copilului pe care o
are soțul mamei în situația în care acesta nu a consimț it la reproducerea asistată
medical cu terț donator, nu împărtășesc nici opinia exprimată în doctrină (S.
Guțan, op.cit. , p.203) potrivit căreia, articolul trebuia completat cu o dipoziție care
să îi permită soțului mamei să conteste filiația și în cazul î n care procedura nu s -a
realizat în conformitate cu consimțământul dat. Autorul nu exe mplifică situația în
care procedura s -ar putea realiza fără însă a se derula conform consimțământului
dat anterior. Astfel, consider că indiferent de modul în care proced ura se
realizează, finalitățile la care se poate ajunge sunt următoarele: Se naște copilul
(cu materialul genetic provenit de la un terț); Se naște copilul cu materialul genetic
al soțului mamei; Nu se naște copilul. În ultimele două situații nu se poate p une
problema unei contestări a filiației (în ultima situație lipsind chiar produsul de
concepție). Cu privire la prima situație, singura modalitate în care procedura s -ar
desfășura într -un mod neconform consimțământului dat de tatăl mamei ar fi acela
în ca re acesta a identificat persoane terțe de la care nu acceptă material genetic
sau și -a limitat consimțământul la un număr determinat de produși de concepție,
ambele situații nefiind posibile în practică deoarece consimțământul exprimat nu
poate fi condițio nat. Confidențialitatea informațiilor și impreviziunea datorată
cauzelor naturale sunt factori ce înlătură tezele amintite anterior, chiar în ipoteza
unei ev entuale posibilități a exprimării unui consimtământ condiționat.
Cu pr ivire la alin.(3) al art. 443 ce stabilește că în situația în care copilul
este conceput, însă nu prin tehnica RUAM cu terț donator, se vor aplica
dispozițiile privind tăgăduirea paternității, legiuitorul are în vedere situația în care
tatăl mamei își exprimă consimțământul cu pri vire la utilizarea tehnicii, însă soția
sa rămâne însărcinată ca urmare la unui act sexual normal întreținut cu un terț și
efectuează ulterior și procedura de RUAM cu terț donator (evident fără ca aceasta
să ducă la rezultatul final urmărit), creându -se as tfel o aparență de reușită a
operațiunii medicale, soțul mamei având posibilitatea de a contesta filiația,
demonstrând în instanță că procedura medicală nu a avut succes și produsul de
concepție a rezultat printr -un alt mod decât procedura medicală a RUAM cu terț
donator.
Cel care, după ce a consimțit la reproducerea asistată medical cu terț
donator, nu recu noaște copilul astfel născut în afara căsătoriei răspunde față de

35
mamă și față de copil. În acest caz, paternitatea copilului este stabilită pe cale
judecătorească în condițiile art. 411 și 423.
Cu privire la confidențialitatea informațiilor, Codul prevede că orice
informații privind reproducerea umană asis tată medical sunt confidențiale. Cu
toate acestea, în cazul în care, în lipsa unor astfel de informa ții, există ris cul unui
prejudiciu grav pentru sănătatea unei persoane astfel concepute sau a
descendenților acesteia, instanța poat e autoriza transmiterea lor, în mod
confidențial, medicului sau autorităților competente. De asemenea, oricare dintre
descen denții persoanei astfel concepute poate să se prevaleze de acest drept, dacă
faptul de a fi privat de informațiile pe care le cere poate să prejudicieze grav
sănătate a sa ori pe cea a unei persoane care îi este apropiată.
Tatăl are aceleași drepturi și obl igații față de copilul născut prin
reproducere asistată med ical cu terț donator ca și față de un copil născut prin
concepțiune naturală (art.446) .

ALTE ACTE NORMATIVE INCIDENTE

Legea nr. 272/20041 privind protecț ia si promovarea drepturilor copilului
reglementează cadrul legal p rivind respectarea, promovarea ș i garantarea
drepturilor copilului. Copiii au dreptul la protecție si asistență în realizarea și
exercitarea deplină a drepturilor lor. Raspunderea pentru creșterea ș i asigurarea
dezvoltării copi lului revine în primul rând parinților, aceștia având obligația de a –
și exercita drepturile și de a -și îndeplini obligațiile față de copil , ținand seama cu
prioritate d e interesul superior al acestuia .
Drepturile prevăzute de lege sunt garantate t uturor co piilor fără nicio
discriminare, indiferent de rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau
altă opinie, de naționalitate, apartenență etnică sau origine socială, de situația
materială , de gradul si tipul unei deficienț e, de statutul la naștere s au de statutul
dobândit, de dificultățile de formare ș i dezvoltare sau de alt gen ale copilului, ale
părinților ori ale altor reprezentanți legali sau de orice altă distincț ie.
Printre drepturile consacrate de lege, unul din cele mai importante este
acela potrivit căruia c opilul are dreptul la stabilirea și păstrarea identităț ii sale.
Copilul este înregistrat imediat după naștere și are de la această dată drept ul la un
nume, dreptul de a dobândi o cetățenie și, dacă este posibil, de a -și cunoaste
părinții și de a fi îngrijit, crescut și educat de aceș tia. Copilul are dreptul de a
menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte
persoane față de care copilul a dezvoltat legături de ataș ament.
Cu toate că Legea 272/2004 nu face vorbire despre copiii născuți prin
tehnica reproducerii umane asistate medical, aceștia nu vor fi tratați în mod diferit,
intrând astfel sub aria de reglementare a prezentei legi. Singurul lucru ce
diferențiază un copil născut ”normal” și unul prin t ehnica RUAM este modalitatea
în care sarcina mamei s -a declanșat (cu sau fără ajutorul unui medic).

1 Republicat in ”Monitorul Oficial al României” , Partea I, Nr. 159 din 5 martie 2014 .

36
Ar fi de preferat ca în viitor, legea să facă vorbire expresă cu privire la
copiii născuți prin tehnica RUAM pentru a se accentua un lucru firesc, anume
egalitatea de statut între aceștia și cei născuți în mod natural.
Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopț iei ar putea fi incidentă
într-un caz concret, spre exemplu în situația în care o mamă singură a conceput
un copil prin tehnica reproducerii umane asistate medical și ulterior căsătoriei
acesteia, soțul ei dorește să adopte copilul astfel rezultat. O decizie relativ recentă
a CEDO în cauza X and Others împotriva Austriei1, a condamnat statul membru
pentru încălcarea art. 14 coroborat cu art.8 din Conveție, acesta nepermițând
adopția copilului partenerei de același sex rezultat dintr -o relație heterosexuală și
încredințat exclusiv acesteia.
”Adopția, un bine sau un rău ?”. Asta se întreba Jean Carbonnier. Tot
acesta și răspunde, spunând că ”Este un rău pentru că își are originea în abandonul
copiilor și un bine pentru că acei copii sunt salvați”. Astfel, ilustrul profesor în
numai câteva cuvint e, expunea chintesența adopției2.
Legea nr. 46/20033 privind drepturile pacientului prevede în art.26 -28
faptul că d reptul femeii l a viață prevalează în cazul în care sarcina reprezintă un
factor de risc major și imediat pentru viața mamei. Pacientul are dreptul la
informații, educație și servicii necesare dezvoltării unei vieți sexuale normale și
sănătăț ii reproducerii, far ă nici o d iscriminare. Pacientul, prin serviciile de
sănătate, are dreptul să aleagă cele mai sigure metode privind sănă tatea
reproducerii. Orice pacient are dreptul la metode de planificare familială eficiente
și lipsite de riscuri.
Lege a nr. 17 din 22 februarie 20 014 a ratificat Convenția europeană pentru
protecț ia drepturilor omului și a demnității ființei umane față de aplicaț iile
biologiei și medicinei – Convenția privind drepturile omului și biomedicina,
semnată la Oviedo la 4 aprilie 1997 – și Protocolului adițional la Convenția
europeană pentru protec ția drepturilor omului și a demnității ființei umane față de
aplicaț iile biologiei ș i medicinei, referitor la interzicerea clonării ființ elor umane,
semnat la Paris la 12 ianuarie 1998 . Pentru detalii, a se ved ea secțiunea 1 și 3 a
prezentei lucrări.
Ordine ale Ministrului Sănătății prin care s -au aprobat norme
metodologice pentru realizarea și raportarea activităților specifice în cadrul
subprogramului de fertiliz are in vitro și embriotransfer. Obiectivul
subprogramelor de fertilizare in vitro și embriotransfer constă în creș terea
numă rului de proceduri de fertilizare in vitro și a naș terilor prin acest procedeu,
prin finanțare de la bugetul de stat. Criteriile de eligibilitate pentru cuplurile ce
vor benef icia de tratamentul infertili tății prin aplicarea proc edurii de fertilizare in
vitro ș i embriotransfer sunt cele stabilite de Ministerul Sănătăț ii pentru
Subprogramul National FIV-ET. Acestea vor permite o selecție obiectivă a

1 Plângerea nr. 19010/07 din 19 februarie 2013.
2 A. Drăghici, Protecția juridică a drepturilor copilului , Editura Universul Juridic, București, 2013,
p.247.
3 Publicată în ”Monitorul Oficial al României” , Partea I , Numărul 70 din 03/02/2003 .
4 Publicată în ”Monitorul Oficial al României”, Partea I, Numărul 103 din 28/02/2001.

37
cuplurilor î n cea mai mare concordanță cu indicaț iile de efectuare a procedurilor1,
aplicând criterii menț ionate expres, ca vârsta, existența copiilor în cuplu, etc.
Printre alte surse cu (posibile) implicații în RUAM se numără
Recomandarea Adunării Parlamentare a Consiliului Euro pei numărul 1046 (1986)
din 24 septembrie 1986 referitoare la utilizarea embrionilor și fetușilor umani în
scopuri de diagnostic, terapeutice, științifice, industriale și comerciale;
Recomandarea Adunării Parlamentare a Consiliului Europei numărul 1100 (19 89)
din 2 februarie 1989 referitoare la utilizarea embrionilor și fetușilor umani în
cercetarea științifică, Recomandarea numărul 874 (1979) a Adunării Parlamentare
a Consiliului Europei din 4 octombrie 1979 referitoare la o Cartă europeană a
drepturilor c opilului, Directiva 98/44/ CE referitoare la protecția legală a
invențiilor biotehnologice , ș.a.

PROIECTUL LEGII SĂNĂTĂȚII REPRODUCERII UMANE ASISTATE

” Se trece cu vederea c ă rasa uman ă ar fi pierit dac ă omul nu ar fi
început prin a fi copil ”2.

Deși România nu a avut reglementat
RUAM până în 2011, după 1990 au început
să apar ă servicii medicale și în acest
domeniu. Astfel, o serie de clinici au început
să practice aceste activități. Aceste clinici,
în lipsa unor reglementări comune, și -au
formulat regulamente proprii de funcționare
și desfășurare a activității, încercând să
respecte principiile etice și deontologice ale
medicinei și inspirându -se din
regulamentele u nor clinici din străinătate. Din păcate, în țara noastră nu a existat
o preocupare din partea guver nanților pentru monitorizarea acestui fenomen. Din
aceste motive, nu se cunoaște clar procentul de populație afectată de probl eme de
infertil itate (se consideră a fi între 10 și 30%) și nici numărul celor care apelează
la astfel de proceduri medicale. Nici numărul copiilor născuți în acest mod nu este
cunoscut, neexistând niciun program de consiliere pos tnatală. Având în vedere că
anumite clinici de prof il anunță sute de succese în derularea acestor proceduri, se
poate aprecia că numărul copiilor născuți în țara noastră prin intermediul RUAM
este de ordinul miilor3.
Lipsa reglementărilor a tr ansformat România într -un parad is al
experimentelor și bunului plac. Î n pres a românească se regăsesc o serie de
istorisiri și știri ce au produs consternare în rândul opiniei publice4. Un exemplu

1 Subprogramul National FIV / ET la OminiClinic, articol disponibil online pe site -ul
http://www.ominimaterna.ro/subprogramul -national -fiv-et-la-ominiclinic -c-1.html , accesat în data d e 08.02.2016.
2 A. Drăghici, op.cit. , p. 25., apud J. J. Rousseau, Emil sau Despre educație , Editura Didactică și
Pedagogică, București, 1973, p. 9, Traducere de D. Todoran.
3 S. Guțan, op.cit ., p. 209.
4 Ibidem , p. 211.
http://www.ingrijireacopilului.ro/wpcontent/uploads/2013/04/bebelus -dormind.jpg

38
este cazul Adrianei Iliescu, prezentat pe larg în subsecțiunea 6.3. a prezentei
lucrări.
Până în prezent, în România au fos t formulate în mod oficial 4 proiecte de
legi privind reproducerea umană asistată medical și o propunere a A socia ției
embriologilor din România – Legea privind reproducerea uman ă asistat ă și
embriologie. Vastitatea proiectului și amănunțimea reglement ărilor erau un prilej
de bucurie, care, pentru cunosc ători, s -a transformat rapid în triste țe. Acest proiect
nu era decât traducerea din limba englez ă a reglement ării britanice în domeniu1,
total inaplicabilă în țara noastră .
În anul 2004, a fost formulat primul proiect de lege privind sănătatea
reproducerii și reproducerea umană asistată medic al, propunere legislativă
avându -l drept inițiator pe d l. Ovidiu Brînzan. După ce în luna aprilie a fost
adoptat de ambele camere ale Parlamentului, pe data de 14/10 /2004, Președintele
României cere reexaminarea legii. După ce i se aduc modificări, proiectul este
trimis pentru obținerea raporturilor și avizelor necesare iar odată obținute este
depus la Secretarul General și este anunțat în plenul Senatului pentru exer citarea
dreptului de sesizare a Curții Constituționale. Pe data de 15/06/2005, Președintele
României depune sesizarea de neconstituționalitate iar Curtea Constituțională,
prin Decizia 418/18.07.20052 acceptă obiecțiunile formulate.
Curtea Constituțională a constatat că prevederile art.2, art.3 lit.n), o) și r),
art.5, art.7 alin.(6), art.10, art.12 alin.(1), (2), (3) și (4), art.13 alin.(1), art.15
alin.(2) lit.d), art.17 lit.a), b), c) și d), art.21 alin.(1) lit.a), b), d), e) și f) , art.22,
art.23 alin.(1) și (2), art.24 alin.(1), art.25 alin.(1), art.26 alin.(2), (3) și (4), art.28
lit.a), art.29, art.30 alin.(2), art.32, art.35 și art.36 alin.(2) din Legea privind
sănătatea reproducerii și reproducerea umană asistată med ical sunt
neconstituționale. De asemenea, prevederile art.12 și art.27 din legea menționată
sunt neconstituționale în măsura în care nu prevăd un organism de specialitate, cu
atribuții de control, care să poată fi sesizat de solicitanții a căror cerere a fost
respin să.
Curtea a constatat că dispozițiile art.5 din legea criticată sunt
neconstituționale întrucât ele garantează secretul informațiilor ce țin de latura
intimă a personalității umane, fiind astfel contrare dispozițiilor art.30 alin.(6) din
Constituție, care consacră dreptul la propria imagine. În ceea ce privește critica
referitoare la încălcarea dispozițiilor art.16 din Constituție, argumentată prin
instituirea unei ”discriminări nepermise între indivizi și cuplu cu privire la dreptul
de a beneficia de asis tență medicală în ceea ce privește reproducerea, precum și
prin existența unor norme contradictorii și inexacte care împiedică egalitatea
cetățenilor în fața legii”, Curtea a constatat că prin condiționarea dreptului unei
persoane de a recurge la reproduce rea umană asistată medical de apartenența la
un cuplu se încalcă principiul egalității în fața legii și a autorităților publice3.

1 S. Guțan, op.cit ., p. 227.
2 Publicată în ”Monitorul Oficial al României”, Numărul 664/26.07.2005.
3 Drepturi, libertăți și îndatoriri fundamentale. Reproducere umană asistată . Drept la viață. Lib ertate
individuală. Statut juridic al nou -născutului. Dreptul la propria imagine , ”Curie rul Judiciar”, Numărul 7 -8, 2005,
pp. 64-65.

39
Legea prevedea că accesul la RUAM se face îndeplinind următoarele
condiții: bărbatul și femeia s ă fie vii, cu vârst e biologi ce procreativ e (asta
însemnând c ă sunt excluse femeile la menopauz ă), sănătate fizică și mintal ă, să
își fi exprimat în prealabil consim țământul. La acest capitol legea este deficitar ă,
neavând un articol special consacrat principiilor aplicabile în domeniu, acestea
regăsindu -se în mod dezordonat de -a lun gul prevederilor. Cu privire la subiec ții
RUAM, legea nu cere decât ca b ărbatul și femeia s ă fie vii, nu și căsătoriți. Se
folose ște termenul de cuplu reproductiv , însă nicăieri nu apare termenul de cuplu
căsătorit1.
Chiar Curtea, în cuprinsul deciziei a statuat că legea criticată conține
dispoziții contradictorii și inexacte, care nu răspund cerințelor de tehnică
legislativă. Astfel, proiectul de lege a fost respins ca urmare a deciziei CCR.
În toamna anului 2009 a fost înaintat Senatului un alt proiect. Acesta, deși
inițial a fost respins de Comisia pentru sănătate publică a Sena tului, a fost totuși
înaintat Senatului spre dezbatere, sub justificarea reali zării unor modificări în
conformitate cu recomandările Comisiei men ționate. Curios este faptul că
proiectul adoptat de Senat este identic cu cel respins inițial de Comisia Senatului.
De altfel, proiectul a trecut de Senat fără o dezbatere corespunzătoare, fiind
aprobat tacit. Din fericire, proiectul nu a mai ajuns să fie dezbătut de Camera
Deputaților, fiind respins de comi siile de specialitate ale acestui for. Proiectul
suferea de multe erori termi nologice, științifice, juridice , de tehnică legislativă,
fiind inferior predece sorului său2. Acest proiect reprezenta o copie fidelă a
proiectului anterior, prin eliminarea dispozițiilor declarate neconstituționale însă
cuprinzând termeni contrari, dispoziții fără cursivitate și elemente esențiale
omise, precum RUAM cu terț donator.
A 3-a propunere legislativă referitoare la reproducerea umană asistată
medical a fost inițiată de doamna deputat Șandru Mihaela Ioana în anul 2011
(număr de înregistrare la Senat: B78/2011). Acest proiect de lege reglementa
situația mamelor surogat în Român ia, fiind în comparație cu alte state europene
destul de permisiv.
Astfel, cu privire la surogat, între femeia singură sau cuplul beneficiar și
mama purtătoare și soțul acesteia dacă mama purtătoare este căsătorită urma a se
încheia un contract de surogat ce reprezintă un act voluntar între părți. Acest
contract nu era unul comercial, urmând a fi încheiat cu titlu gratuit, mama
purtâtoare neputând solicita avantaje materiale de la părțile cocontractante. Cu
toate acestea, cuplul sau persoana beneficiar urm a a oferi mamei surogat o
compensație materială echivalentă cu costul hranei celor 280 de zile de sarcină,
prin acordarea a 3 tichete de masă/zi de sarcină, la valoarea din momentul
încheierii contractului. Astfe l, se evita surogatul comercial; urma a se asigura o
eliminare a oricărei legături biolog ice între mama surogat și copil; cel puțin unul
din viitorii părinți – căsătoriți – participau cu material genetic3.
În vederea stabilirii raporturilor de filiație, părțile beneficiare trebuiau să

1 S. Guțan, op.cit. , p. 215.
2 Ibidem , p. 219.
3 Ibidem , p. 264.

40
obțină de la instanța de judecată un certificat de încuviințare a surogatului. La
naștere, instanța urma a încuviința în procedură de urgență și în ședință secretă
întocmirea certificatului de naștere sau adopția definitivă prin verificarea
valabilității con tractului de surogat și prin identificarea copilului ca fiind cel
născut în urma acestui contract.
Tot în acest proiect de lege se menționa înființarea unui registru național
al mamelor purtătoare, organizat și gestionat în cadrul Compartimentului RUAM
din cadrul Agenției Naționale de Transplant.
În expunerea de motive a proiectului se preconiza că în anul 2050
România va avea doar 16,7 milioane de locuitori; iar în 2075, 11,9 milioane
locuitori, astfel că stabilirea unui program complet și legal de RUAM e ste
imperativ.
Pornind de la prevederile noului Cod civil, acest proiect permite a accesul
la RUAM persoanelor care sunt declarate infertile în urma unor investigații și
tratamen te medicale. Aceste persoane puteau face parte din cupluri he tero-
sexua le căsă torite sau necăsătorite ori putea fi o femeie singură infertilă1. Astfel,
un cuplu heterosexual necăsătorit, un bărbat infertil, un cuplu de homosexuali sau
de tip lesbi nu putea apela la această tehnică în România.
Tehnicile permise de proiect erau inseminarea artificială și fertilizarea in
vitro cu embriotransfer (în diversele lor variante). Se permite a donarea de spermă,
de ovule și de ovule fecundate dez voltate până la stadiul de pre -embrion inclusiv,
instituindu -se proceduri speciale de adopție pentru ultima categorie. Instituirea
acestui nou concept de adopție embrionară a provocat controverse și discuții în
rândul specialiștilor, mai ales pentru că seamănă cu conceptul de adopție a
copilului. Deși sunt î mprumutate de la ultimul o serie de eleme nte procedurale,
adopția embrionară diferă radical de adopția copilului. Prima se realizează înainte
de realizarea tehnicilor de RUAM, prin intermediul instanței de jud ecată, care va
dispune după naș tere încuviințarea adopției definitive. Adopția copilului se
realizează după nașterea sa. Astfel de proceduri sunt reglementate de legislația
franceză. Și legislația britanică dispune un astfel de si stem, doar că nu îl numesc
adop ție embrionară, ci certificat parental, prin care instanța declară embrionii
primiț i prin donație ca fiind ai cuplului solicitant, existând obligația de a se înscrie
în certificatul de na ștere mențiunea: „cu donator". Î n aceste condiții, chiar dacă
femeia naște copilul, raportul de fi liație este civil, similar adop ției, si nu firesc2.
Consiliul Legislativ a avizat negativ acest proiect din mai multe
considerente, printre care lipsa unei evaluări preliminare a impactului noilor
reglementări asupra drepturilor și libertăților fundamentale ale omului;
necorespunderea față de exigențele tehni cii legislative, fiind folosiți termeni
inexacți și improprii limbajului juridic, uneori chiar contradictorii (exemplu
”himere”, ”hibrizi”, ”copil medicament”); inoportunitatea reglementării în mod
separat de Codul Civil a problematicii surogatului, pentru unitate legislativă
trebuind formulat un proiect de modificare al Codului Civil; etc.

1 S. Guțan, op.cit ., p. 263.
2 Ibidem , pp. 263-264.

41
Guvernul, ”speriat” de reglementarea privind, în special, mamele surogat
a exprimat un punct de vedere negativ argumentat și cu motive ce țin de etică și
religie.
Pe data de 05.04.2011, doamna deputat a retras proiectul de lege.
Ultima inițiativă legislativă în domeniul reproducerii umane asistate
medical a fost inițiată de un grup de senatori și deputați în anul 2013.
Proiectul de lege în varianta adoptată de Senat cu prinde 19 articole, în care
se prevede conținutul unor termeni, tehicile de RUAM reglementate (IA și FIV –
ET), câteva reguli privind condițiile pe care părinții trebuie să le îndeplinească
pentru a putea apela la aceste tehnici (printre care și o vârstă max imă-
reglementare imperios necesară), reguli privind confidențialitatea informațiilor și
procedurile desfășurate la clinica unde procedura urmează a se realiza. În proiect
nici măcar nu se aduce aminte de probleme cu care țara noastră se confruntă în
domeni ul RUAM, nereglemen tate în acest moment, ce se materializează în
proceduri ca mama surogat, vânzare de embrioni, etc.
Cu toate acestea și cel mai probabil datorită faptului că proiectul nu ridică
mari probleme de etică și religie ci se limitează la a regle menta două tehnici de
RUAM, a fost avizat favorabil de Consiliul legislativ, Comisia juridică, de numiri,
disciplină, imunități și validări, Comisia pentru drepturile omului, culte și
minorități, Comisia pentru sănătate publică, etc.
În prezent (februarie 2016), proiectul este trimis pentru raport la comisiile
permanente ale Camerei Deputaților1.
Este de remarcat faptul că iniți atorii propunerii legislative nu au prezentat
niciun studiu în care să se arate care este situaț ia de drept si de fapt privind
reproducerea umană asistată medical în Româ nia (nor mele juridice existente, ce
se întâmplă în fapt în domeniul acesta, rapoarte și statistici realizate până în
prezent, etc), câ te cupluri au solicitat accesul la aceste tehnici, c are este cost ul și
procentajul de reușită al acestor tehnici, ce s -a întâmplat cu embrionii
supranumerari existenț i, care sunt alternat ivele de re dresare a infertilității și
sterilităț ii cuplurilor, care vor fi consecințele ș i impactul pe viitor al unei astfel de
propu neri legislative, precum si a cos turilor pentru bugetul de stat. Deasemeni,
nicio dezbatere publică nu a fost inițiată în România pe această temă, exigenț a
unei dezbate ri publice adec vate fiind cerută de art. 28 din Convenț ia de la Oviedo
care indică urmatoarele2: ”Părțile la această convenție vor veghea ca problemele
fundamentale ridicate de progresele biologiei și medicinei să facă subiectul unei
discuții publice adecvate, în special în lumina implicațiilor juridice, etice,
economice, sociale și medi cale relevante, și ca posibilele lor aplicații să facă
obiectul unor consultări adecvate3”.

1 Pentru urmărirea proiectului legislativ, accesați http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck2015.proiect?
cam=2&idp=13733 , site accesat în data de 09.02.2016.
2 A. Popescu , Memorandum privind propunerea legilsaltivă referitoare la reprodurecea umană asistată
medical (2013) , European Centre for Law and Justice, 2013, p p. 5-6, disponibil și online la adresa
http://eclj.org/pdf/me morandum -privind -propunerea -legislativa -ruam -2013.pdf , site accesat în data de
09.02.2016.
3 A. Popescu, op.cit ., p. 6; Convenția de la Oviedo.

42
După prezentarea tuturor încercărilor de reglementare a acestui complicat
și mult prea disputat proiect de lege, am ajuns în stadiul în care, cel puțin în acest
domeniu al reproducerii umane asistate medical, realitatea faptică depășește
realitatea juridică. Dintre cele 4 proiecte de lege existente, unele poate că au
urmărit în special interese financiare ale diferitelor grupuri de indivizi, altele poate
au forțat nota prin încercarea de a reglementa și în țara noastră un domeniu care
este reglementat în alte țări europene de ani buni și altele au încercat să
reglementeze aspecte relativ puțin importante doar ”de dragul” de a trece și un
proiect de lege în acest do meniu.
Această propunere de lege nu re dresează absolut deloc infertilitatea
(incapac itatea gametilor de a fecunda) și sterilatea (inexistența sau numărul foarte
mic de gameți) patologică, verificată și atestată medical, singurul ei scop fiind
facilita rea d ezvoltării afacerii reproductive. Mai mult, nu se vorbeste î n niciun fel
despre alternativele existente î n prezent la tehnicile de RUAM, alternative care n u
pun probleme juridice, etice și morale și care nu prezintă riscurile și consecințele
pe care le pre zintă aceaste proceduri . Astfel, pri n prezenta propunere legislativă i
se cere legislativului să dezbată și să voteze în necunoștință de cauză ,
necunosc ându -se situația actuală, impactul pe care îl va avea această propunere
legislativă și dacă aceasta este soluția cea mai bună pentru r ezolvarea problemei
infertilității și sterilității cuplurilor și pentru î ncurajarea natalității în Româ nia1.
Un lucru este însă cert. După atâtea încercări zadarnice, se impune
demararea unei consultări generale, care să implice atât medicii, cât și societatea
civilă, organizațiile din domeniul RUAM, Biserica , deputații și senatorii, pentru
a se ajunge la un consens legislativ final, care să consacre reguli clare în domenii
precum mama surogat, proceduri permise și procedu ri interzise de reproducere
umană asistată medical, cercetarea pe embrioni, situația embrionilor
supranumerari, etc. Întreg domeniul RUAM trebuie reglementat clar și concis,
pentru că altfel, cel puțin în acest domeniu, România va rămâne țara tuturor
posib ilităților (a se vedea cazul A. Iliescu , ș.a.).

SECȚIUNEA 7 . IMPLICAȚII RELIGIOASE CU PRIVIRE LA TEHNICA
R.U.A.M.

” Folosirea metodelor
reproductive în afara contextului
familiei binecuvântate de
Dumnezeu a devenit o formă de
luptă cu Dumnezeu, purtată sub
pretextul protejării autonomiei
omului și al unei libertăți
individuale prost înțelese.”2

1 A. Popescu, op.cit ., pp. 6-7.
2 Protul V. Curcă, Fertilizarea artificială – abordare ortodoxă , Revista ” Credință creștină ortodoxă și
medicină”, Chișinău 2012, p p. 23-27.
http://bucurestifm.ro/wp -content/uploads/sites/2/2014/06/Religie -vs-stiinta.jpg

43
Punctele de divergență dintre cei care susțin implementarea cu prudență a
noilor tehnici RMA și cei ce promovează folosirea acestora ca tratament medical
curent devin cu mult mai evidente atunci când discuțiile sunt transpuse în
domeniul doctrinelor religioase. Pe acest plan controversa devine acerbă, iar lupta
ideologică apare cu atât mai dificil de ignorat cu cât oponenții sunt împărțiți în
două tabere extrem de influente. Pe de o parte se situează comunitatea medicală,
care invocă politici de natalitate și dreptul umanității la dezvoltarea și susținerea
cercetării științifice pentru garantarea efectivă, concretă a dreptului la sănătate,
drept ce include libertatea reproductivă și libertatea de decizie privind accesul la
tehnologiile medicale. De cealaltă parte, comunitatea religioasă aduce în planul
dezbaterilor argumente de or din etic, făcând apel la conștiința și convingerile
intime ale indivizilor1.
Relevante sunt scrierile Sfântului Augustin, care vedea în impulsul sexual
una dintre pedepsele aplicate de Dumnezeu lui Adam și Evei, pentru sancționarea
păcatului originar. Prin urmare, doar intenția de a aduce pe lume copii poate scuza
cedarea în fața pornirilor sexuale. Această concepție a generat din partea Bisericii
Romano -Catolice o poziție fermă de neacceptare a tuturor tehnicilor de asistență
medicală în actul procreației2.

SUBSECȚIUNEA 7.1. IUDAISMUL

Atitudinea evreilor față de infertilitate se observă încă de la prima poruncă
a lui Dumnezeu către Adam: „Să fii roditor și să te înmulțești“. Din secolul doi în
Talmud3 este scris că: „orice bărbat care nu are copii este un bărbat mort“. în
Mishnah se precizează care este numărul de copii necesari ca să îndeplinești
porunca divină de procreare, bazâ ndu- se pe creația lui Dumnezeu, Adam și Eva,
primii oameni. Mariajul est e o combinație de acte religioase și legale între un
bărbat și o femeie, este o mitzvah (datorie religioasă), foarte utilă, prevenind
păcatele sexuale și, în același timp, roditoare. Sexul este o parte a vieții umane.
Pentru evrei sexul reprezintă ceva săn ătos, iar legile iudaice recunosc dorințele
sexuale. Bărbatul are trei datorii către femeie (Mitzvah Onah): să îi asigure hrana,
îmbrăcămintea și să -și îndeplinească datoriile conjugale4.
Inițial fertilizarea in vitro era respinsă și de iudaism, deoarece f ertilizarea
are loc în afara corpului uman, iar conform legii iudaice, copilului conceput prin
acest procedeu nu i se poate recunoaște ascendența nici pe linie paternă, nici
maternă, deoarece în cursul desfășurării procesului medic al există riscul înlocuir ii

1 A. Huidu, op.cit. , p. 64.
2 Ibidem , p. 66.
3 Talmudul, numit în mod tradițional Shas ( ש״ס ,o abreviere ebraică a lui shisha sedarim, cele „șase
ordine” ale Torei orale), este un text central al iudaismului rabinic, compus din Mișna și Ghemara. Este o
compilație a opiniilor docte acumulate în scris p ână la sfârșitul secolului V e.n.
În majoritatea cazurilor, opiniile docte sunt prezentate sub formă de dialoguri și opinii minoritare pe
lângă opinii majoritare. Textul talmudic conține numeroase elemente de legendă și folclor, acestea fiind enunțate
ca o ilustrare sau sursă suplimentară a opiniilor docte. Pe lângă textul talmudic definitivat până la sfârșitul secolului
V e.n. au fost adăugate diferite comentarii care, cu timpul, au ajuns să fie considerate ca o parte integrantă a
studiului talmudic. Opini ile docte enunțate în Talmud tratează toate aspectele vieții umane prin perspectiva
normativă a iudaismului. (Pentru detalii, a se vedea adresa online: https://ro.wikipedia.org/wiki/Talmud ).
4 D. M. Protopopescu, op.cit. , pp. 342.

44
gameților soților cu alții, proveniți de la terți. Î n prezent se afirmă că acest risc
este minim și nu justifică o interdicție care, prin efectele sale, poate atenta la însăși
unitat ea cuplului. Interpreții Torei1 apreciază că religia iudaică nu împărtă șește
credința necesității preeminenței naturalului în fața tehnologiei, idee motivată de
aceea că procesele naturale se ghidează după o serie de legi imuabile, iar
intervenția artificialului nu ar veni decât să de zechilibreze balanța. Din contră ,
omul est e considerat a fi partenerul lui Dumnezeu și este, prin urmare, de datoria
sa să contribuie la perfecționarea lumii înconjurătoare sub toate aspectele2.

SUBSECȚIUNEA 7.2. ISLAMISMUL

Islamul a apărut în urmă cu 1400 ani, iar întemeietorul acestei religii este
considerat Profetul Muhammad (c. 570 -632). Acesta s -a născut la Mecca ș i în
tinerețe a fost negustor. Î n viața adultă a avut convingerea că el este profetul ales
de Allah pentru a transmi te mesajele eterne către arabi. Islamul are două
subdiviziuni: S hiism (o minoritate ca re s-a condus după legile lui Al i) și Sharia
(este inima religiei islamice și define ște modul în care Domnul vrea să fie condus
omul). Din Sharia își au rădăcinile legile lui Muhammed3.
Când procrearea nu se realizează p e cale natural ă, Islamul încura jează
tratamentele care sunt văzute ca niște datorii, de oarece adopția nu este permisă.
Fertilizarea in vitro -transferul de embrioni este permisă doar între bărbat și soție.
A treia parte (donorul) nu este acceptată, chiar dacă aduce ouă, spermă, embrioni
sau uter. Dacă are loc divorțul sau decesul soțului, inseminarea artificială nu se
mai poate face cu sperma soțului. Orice practică cu donor se consideră adulter.
Embrionii în exces sau cei înghețați pot fi folosiți de cuplu sau cu acordul cuplului
ori pot fi dați pentru cercetare. Avortul este interzis în orice circumstanță4.
Un aspect esențial al legăturii maritale este fidelitatea generată de
respectul reciproc dintre parteneri, respect ce se manifestă nu doar prin abținerea
de la a iniț ia acte sexuale cu alți parteneri din afara cuplului, ci și, într -un mod
esențial, prin dorința de a deveni părinți exclusiv unul prin celălalt5.

SUBSECȚIUNEA 7.3. CREȘ TINISMUL

Creștinătatea îl are în centru pe I isus Christos ca supremă revelație a lui
Dumnezeu și are trei diviziuni princ ipale: Biserica Romano -Catolică , Biserica
Protestantă, Biserica Ortodoxă și Catolică6.

1 Legea sau Învățătura, d enumită în ebraică Tora תורה , carte scrisă pe un sul și ținută în altarul
sinagogilor, constă din cele cinci cărți atribuite lui Moise משה ,denumite în grecește Pentateuh – cele cinci cărți ale
Torei , cuprinzând perioada de la facerea lumii până la moartea lui Moise (https://ro.wikipedia.org/wiki
/Biblia_ebraic%C4%83 ).
2 A. Huidu, op.cit. , pp. 71-72.
3 D. M. Protopopescu, op.cit. , p. 344.
4 Ibidem , p. 345.
5 A. Huidu, op.cit. , p. 72.
6 D. M. Protopopescu, op.cit. , p. 345.

45
Invațătura creștină spune că, din primul moment al existenței, rezultatului
procreaț iei umane trebuie sa i se acorde respect necondition at, aceasta fiind
datoria morală a ființ ei umane1.
Creștinismul afirmă deci valoarea de ființă umană a embrionului încă din
momentul fertilizării, motivând că viața care se naște e nouă, distinctă de persoana
mamei sau a tatălui, fiind demonstra t științific că încă din momentul fecundării
ovulului de către spermatozoid celula -ou rezultată cuprinde un cod genetic
distinct de al părinților. Sunt interzise, astfel, toate procedurile de fertilizare în
afara corpului uman, crioprezervarea de embrioni, crearea de embrioni pentru a fi
folosiți în cercetarea științifică, distrugerea embrionilor supranumerari rezultați în
urma fertilizării in vitro și neimplantați, reducția embrionară în caz de apariție a
sarcinii multiple, etc2.
În România, tehnica reproducerii umane asistate medical este blamată
aspru de către reprezentanții Bisericii. Poziția pe care aceștia o adoptă este una de
refuz total și indiscutabil. Voi reda mai jos un pasaj dintr -o declarație a părintelui
Andrei Lorgus pentru cuvântulortod ox.ro: ” Am fost prezent odată într -o secție
de îngrijire a nou -născuților prematuri. Am botezat acolo patru copii ai unor
cupluri care au făcut FIV. Copii cu greutatea de patru sute de grame! Iar cei care
cântăresc 800 de grame, sunt considerați mari. Păr inți nu sunt în jurul lor. Desigur,
ei pot veni, dar e inutil să stea acolo. Aceasta este o adevărată secție de fabrică.
Tuburi, fire, ceva zumzăie, bâzâie, copiii stau în cuve transparente acoperite cu
scutece, stau acolo, ca într -un fel de vizuini, conec tate la aparate. Și impresia mea
emoțională, când i -am văzut așa, a fost: iată iadul. Este un iad al copiilor. Noi l –
am creat. Iar oamenii, medicii și asistentele care lucrează acolo, sun t adevărații
zeloți ai acestuia ”.
Și Vaticanul are o poziție clară despre reproducerea asista tă: aceasta nu
este acceptată. Î n 1956, Papa Piu s al XII -lea a declarat câ fecun darea artificială
este imorală și ilegală, ea afectează viața umană și separă procrearea umană de
sex. Criteriile de evaluare sunt date de respect, apărare și promovare a ființei
umane, drepturile sale primare și fundamentale la vi ață și demnitate și de faptul
că o persoană are spirit și responsabilitate morală. În conseci nță, ei nu acceptă
tehnicile FIV , ET, surogatul, mama purtătoare și crioprezerva rea embrionilor.
Biserica Romano -Catolică dă drepturi și acordă respect ființei umane din primele
momente ale existenței, de la zigot, preembrion, embrion sau făt, deci nu este de
acord cu cercetarea embrionilor sau cu crioprezervarea lor și nici cu avortu l3.

1 V. Astarastoae, M. C. Ungureanu, O. Stoica, Ethical and legal problems of the new reproductive
technologies , ”Revista Română de Bioetică”, Numărul 1 -2/2003, p. 12.
2 A. Huidu, op.cit. , pp. 73-74.
3 D. M. Protopopescu, op.cit. , p. 346.

46
CAPITOLUL II. CÂTEVA CONSIDERAȚII PRIVIND FILIAȚIA
COPIILOR NĂSCUȚI PRIN TEHNICA REPRODUCERII UMANE
ASISTATE MEDICAL

” Familia, în ansamblul ei, își găsește seva și își justifică rațiunea de a fi
în legăturile sufletești care se conturează între membri săi, legături care
argumentează sprijinul material și moral reciproc ”1.

SECȚIUNEA 1. DESPRE RUDENIE ȘI AFINITATE

Relațiile sociale sunt legături care se stabilesc exclusiv între oameni, ele
neputând fi concepute în afara societății. O specie importantă a acestor relații
sociale o constituie relațiile de familie2. ”Familia poate fi înțeleasă ca un grup de
indivizi uniți prin legături transgeneraționale și interdepend ente privind
elementele fundamentale ale vieții”3.
În limbajul curent, termenul ”rudenie” are semnificația de legătură directă
sau colaterală dintre persoane care fac parte din aceeași familie. Și în limbajul
juridic, rudenia are aceeași semnificație4.
Rudenia firească este legătura bazată pe descendența unei persoane dintr –
o altă persoană sau pe faptul că mai multe persoane au un ascendent comun.
Rudenia civilă este legătura rezultată din adopția încheiată în condițiile prevăzute
de lege (art.405 Cod Civil ).
De precizat că între ”rudenie” și ”familie”, chiar dacă există unele evidente
intercondiționări, sub aspect juridic, nu poate fi pus semnul identității. Între cele
două noțiuni se evidențiază deosebiri esențiale, precum: familia este consecința
unică și necesară a actului juridic al căsătoriei , iar rudenia este, după caz, legătura
de sânge sau civilă dintre două sau mai multe persoane fizice; legătura de rudenie
nu presupune neapărat ca persoanele față de care există să fie grupate într -o
familie; sfera persoanelor între care există legături de rudenie este mai mare decât

1 A. Drăghici, R. Duminică, Obligația legală de întreținere , Editura Universul Juridic, București, 2014,
p. 7.
2 A. Drăghici, L. Olah, Dreptul familiei și acte de stare civilă , Editura Universității din Pitești, Pitești,
2010, p. 14.
3 N. Burtoiu, A. Arsene , Introducere în psihologia familiei și a relațiilor de cuplu , Editura Sitech,
Craiova, 2013, p. 16 apud R. Doron, F. Parot, Dicționar de psihologie , Editura Humanitas, București, 2006, p.336.
4 T. Bodoașcă, A. Drăghici, I. Puie, Dreptul familiei. Curs uni versitar , Editura Universul Juridic,
București, 2012, p. 224.
http://www.tubebebox.com/tu -bebeblog2/tu -bebe -ha-nacido/

47
sfera persoanelor care alcătuiesc o familie; rudenia este perpetuă (cu unele
excepții) iar familia subzistă atât timp cât subzistă căsătoria1.
Noțiunea de „rudenie” evocă legătura consacrată și reglementată de lege
între două sau mai multe persoane. Potrivit distincției legale operate în funcție de
sursa rudeniei, aceasta este firească, atunci când are ca sursă legătura de sânge
dintre cei înrudiți, și civilă, atunci când rezultă di n adopția încuviințată prin
hotărâre judecătorească definitivă2. Rudenia civilă, spre deosebire de cea firească,
nu este un dat, o legătură obiectivă ci, mai curând, o ficțiune a legii3 clădită pe
operațiunea juridică a adopției. Cu toate că art. 405 alin. (2) NCC nu detaliază,
rudeni a civilă are potențialul de a ptitudine al rudeniei firești, în sensul că odată ce
adopția a fost definitiv încuviințată, rudenia este rearanjată atât în linie dreaptă,
cât și în linie colaterală [art. 470 alin. (1) NCC]. Distin cția dintre rudenia firească
și cea civilă interesează din punctul de vedere al modului de stabilire al rudeniei;
ori de câte ori legea prevede efecte juridice decurgând din relația de rudenie,
acestea au același conținut indiferent de izvorul rudeniei4.
Durata rudeniei firești este permanentă iar rudenia civilă durează atât timp
cât durează adopția. Din permanența rudeniei firești se poate trage concluzia că
legătura de sânge trebuie păstr ată și în cazul reproducerii umane asistate medical ,
indiferent de t ehnicile folosite și de proveniența gam eților. De altfel, rudenia de
sânge din afara căsătoriei nu are nevoie de confirmare judecătorească pentru a -și
produce efect ele (este un impediment la căsă torie), ea fiind o sta re de fapt . De
remarcat este faptul că rudenia izvorâtă din RUAM, acolo unde este reglementată,
nu poate fi desfăcută, chiar dacă nu se bazează pe adevărul biologic. Exprimarea
valabilă a consimțământului prealabil și informat leagă permanent părinții de
copilul provenit din RUAM cu donator. Cu toate acestea, statele care nu susțin
anon imatul donatorului impun respec tarea legăturilor de rudenie între copil și
donator (și rudele acestuia), în special cu privire la impedimentele legale ce
rezultă din această legătură (reguli ce se regăsesc și în c azul adopției)5.
Legătura unuia dintre soți cu rudele celuilalt soț este desemnată prin
noțiunea de afinitate. Această alianță nu există între rudele unui soț și rudele
celuilal t soț, iar între soți nu există nici rudenie, nici afinitate6. Soții ”constituie o
uniune distinctă, cu legături ce nu pot fi asimilate nici cu rudenia, nici cu
afinitatea, ele constituind raporturi specifice de căsătorie”7. Un soț este afinul
rudelor celuilalt soț în același fel și grad în care acest din urmă soț este rudă cu
rudele sale8.

1 T. Bodoașcă, A. Drăghici, I. Puie , op.cit. , p. 225.
2 E. Chelaru, Fl. A. Baias, R. Constantinovici, L. Macovei, op.cit. , p. 443.
3 Ibidem, apud I. Deleanu, Ficțiunile juridice , Editura All Beck, București, 2005, p. 246.
4 Ibidem.
5 S. Guțan, op.cit. , pp. 50-51.
6 A. Bacaci, V. C. Dumitrache, C. C. Hageanu, Dreptul familiei , Ediția a 7 -a, Editura C.H.Beck,
București, 2012, p. 183.
7 Ibidem, apud N. Grecu, Afinitatea – instituție a dreptului familiei , Revista ”Dreptul”, Numărul 10 -11,
1995, p. 79.
8 N. C. Aniței, Dreptul familiei , Editura Hamangiu, București, 2012, p. 145.

48
SECȚIUNEA 2. FILIAȚIA FAȚĂ DE MAMĂ

Filiația reprezintă raportul de descendență dintre copil și fiecare dintre
părinții săi1. Ea constituie, de regulă, o relație biologică rezultată din faptul
concepției (zămislirii), precum și din cel al nașterii. În cazul reproducerii umane
asistate medical cu terț donator, filiația nu se întemeiază pe o legătură biologică2.
În cazul reproducerii umane asistate medical, potrivit Noului Cod Civil,
în practică putem întâlni următoarele situații3:
 Cuplul căsătorit, cu gameții proprii;
 Cuplul necăsătorit, cu gameții proprii;
 Cuplul căsătorit, cu terț donator, existând patru situații:
 cu donator de spermă;
 cu donator de ovule;
 cu donatori de spermă și ovule;
 cu donatori de preembrioni;
 Cuplul necăsătorit, cu terț donator, existând patru situații:
 cu donator de spermă;
 cu donator de ovule;
 cu donatori de spermă și ovule;
 cu donatori de preembrioni;
 Femeia singură, cu donator de spermă, dar se pot întâlni situații când va avea
nevoie și de donator de ovule sau chiar de preembrioni.

Astfel, în situația în care se recurge la o tehnică de reproducere umană
asistată medical în care urmează a se folosi gamții proprii sau un terț donator de
spermă în cazul unui cuplu căsătorit sau necăsătorit, precum și în ipoteza
reproducerii umane asistate medical la care apelează o femeie singură, cu donator
de spermă, filiația față de mamă urmează a se stabili potrivit dreptului comun,
deoarece materialul genetic feminin folosit este chiar al persoanei care urmează a
da naștere pr odusului de concepție. Astfel, în acest caz vorbim despre o filiație
artificială (deoarece produsul de concepție nu este conceput în mod natural ci cu
ajutorul medicului), maternă, rezultată fie din căsătorie, fie din afara căsătoriei.
Filiația artificială nu este reglementată în România. De aceea singura
filiație valabilă față de mamă e cea stabilită conform principiului mater in jure
semper certa est4. Probleme se pot pune în situația RUAM cu terț donator de
ovule, spermă și ovule sau preembrioni, deoarec e materialul genetic folosit pentru
producerea sarcinii nu aparține sau nu aparține în totalitate persoanei ce urmează
a și da naștere viitorului copil. Cel mai elocvent este cazul mamelor surogat, care

1 D. Lupașcu, C. M. Crăciunescu, Dreptul familiei , Editura Universul Juridic, București, 2011, p. 262,
apud D. Lupașcu, C. M. Crăciunescu, Noile reglementări în materia filiației , Revista ”Pandectele Române”,
Numărul 6, 2011, p p. 54-73.
2 Ibidem .
3 S. Guțan, op.cit. , p. 109.
4 D. Gal, Filiația în cazul reproducerii umane asistate medical cu terț donator. Principii , articol publicat
pe 11.04.2014, pe site -ul ajust.ro, diponibil la data de 10.02.2016.

49
deși dau naștere unui copil, materialul genetic nu îi aparține, aceasta fiind doar o
”gazdă” pe parcursul sarcinii pentru copilul rezultat.
Regulile generale privind stabilirea filiației față de mamă și acțiunile
privind filiația sunt cuprinse în art.408 -423 din Codul Civil.
Astfel, conform acestor reguli ge nerale, filiația se stabilește unitar,
indiferent că este vorba despre un copil din căsătorie sau din afara căsătoriei.
Filiația față de mamă rezultă din faptul nașterii. Filiația față de mamă se poate
însă stabili și prin recunoaștere sau prin hotărâre ju decătorească1.
Filiația se dovedește prin actul de naștere întocmit în registrul de stare
civilă, precu m și cu certificatul de naștere eliberat pe baza acestuia. În cazul
copilului din căsătorie, dovada se face prin actul de naștere și prin actul de
căsătorie al părinților, trecute în registrele de stare civilă, precum și prin
certificatele de stare civilă corespunzătoare.
Cu privire la recunoașterea copilului de către mamă, aceasta o poate face
în situațiile în care nașterea nu a fost înscrisă în regist rul de stare civilă sau copilul
a fost trecut ca născut din părinți necunoscuți. Cu siguranță se pot ivi în practică
situații în care un cuplu apelează la fertilizarea in vitro iar copilul se naște în alt
loc decât într -un spital, iar o perioadă de timp na șterea nu este înscrisă în registrul
de stare civilă, sau situația în care imediat după naștere mama abandonează copilul
astfel conceput iar ulterior îl recunoaște.
Recunoașterea poate fi făcută prin declarație la serviciul de stare civilă,
prin înscr is autentic sau prin testament. Dacă recunoașterea este făcută prin înscris
autentic, o copie a acestuia este trimisă din oficiu serviciului de stare civilă
competent, pentru a se face mențiunea corespunzătoare în registrele de stare
civilă. Recunoașterea, chia r dacă a fost făcută prin testament, este irevocabilă.
Recunoașterea este lo vită de nulitate absolută dacă: a fost recunoscut un
copil a cărui filiație, stabilită potrivit legii, nu a fost înlăturată. Cu toate acestea,
dacă filiația anterioară a fost înlăt urată prin hotărâre judecătorească, recunoașterea
este valabilă; a fost făcută după decesul copilului, iar acesta nu a lăsat descendenți
firești; a fost făcută în alte forme decât cele prevăzute de lege.
Stabilirea filiației poate fi stabilită și prin hotă râre judecătorească, situație
în care instanța este aceea ce stabilește acest lucru.
Orice persoană interesată poate contesta oricând, prin acțiune în justiție,
filiația stabilită printr -un act de naștere ce nu este conform cu posesia de stat. În
acest caz, filiația se dovedește prin certificatul medical constatator al nașterii, prin
expertiza medico -legală de stabilire a filiației sau, în lipsa certificatului ori în
cazul imposibilității efectuării expertiz ei, prin orice mijloc de probă, inclus iv prin
posesia de stat.
În cazul în care, din orice motiv, dovada filiației față de mamă nu se poate
face prin certi ficatul constatator al nașterii ori în cazul în care se contestă realitatea
celor cuprinse în certificatul constatator al nașterii, filiați a față de mamă se poate
stabili printr -o acțiune în stabilirea maternității, în cadrul căreia pot fi administrate
orice mijloace de probă.

1 T. Bodoașcă, A. Drăghici, I. Puie , op.cit. , pp. 319-320.

50
Femeile care dau naștere pot să nu fie mame genetice a copiilor. Este cazul
mamei surogat care în cazul în care se d eclară ca mamă al copilului, poate fi în
competiție cu mama biologică și atunci ne punem întrebarea: cine are prioritate la
recunoașterea filiației materne?1
Un răspuns la această întrebare vine chiar din jurisprudența instanțelor
române. Astfel, în momentul în care o familie, care nu putea avea copii din cauza
unor afecțiuni medicale ale soției, și -a dat acordul ca sora femeii să fie inseminată
cu embrionul fecundat în urma prelevării ovulelor de la soție și a spermei de la
soț. Practic, femeia rămas ă însărcinată cu gemeni a acceptat să poarte și să nască
copiii surorii sale și ai cumnatului său. Pe tot parcursul ei, sarcina a fost
supravegheată de cele două familii și de medicul care a realizat fertilizarea in
vitro. Problemele au apărut după naștere pentru că, potrivit legii din România,
mama copiilor este considerată cea care le dă naștere. Tocmai din acest motiv, în
documentele de identitate ale copiilor era trecută ca mamă, mătușa lor, cea care i –
a adus pe lume. Printr -o acțiune în instanță, părin ții din gena cărora au rezultat
copiii născuți de altă femeie, au cerut să li se constate calitatea de părinți naturali
ai gemenilor. „ Recurgerea la o altă procedură – ca cea de gestație pentru altul -,
asumată de părțile în proces deși nereglementată de l ege, în mod expres, nu poate
fi însă considerată o procedură nelegală câtă vreme, în materie civilă, ceea ce nu
este interzis, este permis”, au arătat judecătorii Curții de Apel Timișoara în
sentința finală emisă. Potrivit aceluiași document „imposibilitat ea juridică pentru
reclamanții minori de a le fi recunoscută maternitatea față de mama biologică –
adică adevărata lor identitate genetică – aduce atingere, în primul rând, dreptului
lor la viață privată, garantat de art. 8 al Convenției Europene a Dreptur ilor
Omului”. Tot în decizie se menționează că „lipsa probelor care să dovedească că
înțelegerea părților adulte a fost justificată de beneficii de ordin material sau de
altă natură pentru mama purtătoare (care este sora mamei biologice și care s -a
supus a stfel unui sacrificiu altruist) și soțul acesteia, permite îndreptățita concluzie
că, și sub acest aspect, ea a fost conformă ordinii de drept și bunelor moravuri”2.
Astfel, persoanele de la care a provenit materialul genetic din care a rezultat
produsul d e concepție au putut să își stabilească filiația față de copilul ce a fost
adus pe lume de o mamă substitut sau purtătoare.
Curtea Europeană a Dreturilor Omului a confirmat decizia Curții de Apel
Timișoara, prin două decizii pronunțate în cazuri similare ș i anume cauza
Mennesson împotriva Franței3 și Labassee împotriva Franței4.
Astfel, filiația față de mamă, în ipoteza în care materialul genetic nu îi
aparține total sau parțial sau chiar în situația în care cu materalul său genetic este

1 D. Gal, op.cit. , apud D. Cutaș, S. Chan, Familier -Beyond the nuclear ideal , http://www.bloomsb
uryacademic.com/view/Families -Beyond -the-Nuclear -Ideal/chapter -ba-9781780930114 -chapter -001.xml.
2 A se vedea în acest sens : Decizia civilă nr. 1196/26. 09.2013 a Curții de Apel Timișoara, articolul
intitulat Mama Surogat – Precedent j uridic: un Tribunal recunoaște mama naturală o altă persoană decâ t cea
care a dat naștere copiiilor , publicat pe site -ul www.cuvântul -ortodox.ro și L. Barac, Câteva considerații privind
implicațiile juridice ale tehnicilor de reproducere umană asistată medical (RUAM) , articol disponibil pe site -ul
juridice.ro. Ambele articole amintite au fost disponibile în data de 10.02.2016.
3 Plângerea numărul 65192/11, Decizia din 26.09.2014.
4 Plângerea numărul 65941/11, Decizia din 26.06.2014.

51
adus pe lume un copil de către o altă persoană (situația mamei surogat), poate fi
stabilită pe cale judecătorească, precedentul (cu toate că nu este izvor de drept)
fiind creat.

SECȚIUNEA 3. FILIAȚIA FAȚĂ DE TATĂ

Noul Cod Civil reglementează expres doar situația filiației în cazul
reproducerii umane asistate medical cu terț donator. Cu privire la stabilirea
filiației față de tată atunci când alături de soția sau partenera sa recurg la o tehnică
de reproducere umană asistată medical, se vor aplica regulile de drept comun
referitoare la stabilirea filiației precum și regulile referitoare la acțiunile în justiție
legate de acest fapt. Evident și cu privire la stabilirea filiației față de tată pot apărea
probleme în practică, în special în cazul mamelor surogat (un mot iv în plus pentru
ca această siuație să fie expres reglementată în legislația noastră).
După cum am văzut în cazul stabilirii filiației față de mamă atunci când s –
a recurs la o tehnică de reproducere umană asistată medical, mamă din punct de
vedere juridic este femeia care dă naștere copilului, indiferent de materialul
genetic din care produsul de concepție a fost conceput. Această prezumție este
extrem de greu , dacă nu chiar imposibil de contestat în instanță, în special din
cauza faptului că în eventualit atea formulării unei acțiuni în contestarea filiației
față de mamă, principalul lucru ce trebuie dovedit este faptul că un copil nu a fost
în realitate născut de femeia ce este prezumată a fi mamă. Am văzut însă că și în
România, această prezumție poate fi nuanțată (Decizia civilă nr. 1196/26. 09.2013
a Curții de Apel Timișoara ).
În cazul filiației față de tată (cu excepția filiației ce rezultă din RUAM cu
terț donator, analizată pe larg în cadrul subsecțiunii 6.4. – NCC ), Codul Civil
prevede expres în art.4 08 alin.(2) coroborat cu art.414 alin.(1) că este prezumat a
fi tată al unui copil născut, soțul mamei, dacă acel copil a fost conceput ( timpul
legal al concepțiunii reprezintă intervalu l de timp cuprins între a trei suta și a o
sută optzecea zi dinaintea nașterii copilului) sau a fost născut în timpul căsătoriei
cu aceasta.
Astfel, de exemplu în ipoteza în care soția recurge la inseminare artificială
sau fertilizare in vitro cu transfer de embrion, folosind sperma soțului său, la
nașterea copilului, acesta va fi prezumat a fi și tatăl copilului. Dacă în schimb
soția nu a folosit materialul genetic al soțului său ci materialul genetic provenit de
la un terț, vor fi incidente prevederile referitoare la reproducerea umană asistată
medical cu terț donator, situ ație în care filiația copilului născut în acest mod se va
stabili tot față de soțul mamei, ce și -a dat în prealabil consimțământul, în condițiile
prevăzute de lege. Acesta nu poate contesta filiația decât î n cazurile prevăzute
expres de C od în art.443 alin .(2) și (3).
În situația în care un cuplu recurge la o mamă surogat, și se realizează o
inseminare artificială sau o fertilizare in vitro cu transfer de embrion a acesteia cu
materialul genetic al cuplului (chiar și căsătorit), filiația copilului născut se va
stabili în funcție dacă mama surogat a fost căsătorită sau nu în momentul
”concepției” sau este căsătorită sau nu în momentul nașterii. Dacă este căsătorită,

52
filiația copilului va fi stabilită față de soțul mamei surogat și nu față de persoana
de la ca re a provenit materialul genetic (în virtutea regulilor prevăzute de Cod).
În situația în care acasta nu este căsătorită, bărbatul de la care provine sperma
poate să recunoască copilul imediat după nașterea sa. Stabilirea filiației urmează
a se face deci p rin recunoaștere sau există posibilitatea de a fi stabilită chiar pe
cale judecătorească (art.408 alin.(3)).
Observăm deci că în practică (din cauza lipsei de reglementare juridică
expresă) se pot întâlni cazuri în care părinții biologici ai unui copil nu sunt
recunoscuți și ca părinți din punct de vedere juridic, filiația copilului stabilindu –
se chiar față de o persoană total străină.
În cazul în care părinții copilului conceput prin reproducere asistată
medical cu terț donator nu sunt căsătoriți, nici la data concepțiunii, nici la data
nașterii copilului, acesta nu va beneficia de o paternitate prezumată. Copilul fiind
din afara căsătoriei, filiația sa față de tată poate fi stabilită față de par tenerul
mamei care a consimțit î n vederea realizării concepțiunii medical asistate cu terț
donator fie pe cale de recunoaștere, fie pe cale judecătorească. Așa rezultă din
cele statuate prin art. 444 NCC, anume că „c el care, după ce a consimțit la
reproducerea asistată medical cu terț donator, nu recunoaște copilul astfel născut
în afara căsătoriei, răspunde față de mamă și față de copil. Î n acest caz,
paternitatea copilului este stabilită pe cale judecătorească în condițiile art. 411 și
423”1. Și în cazul în care nu este vorba despre un terț donator, art. 42 6 instituie o
prezumție de filiație în persoana celui ce a conviețuit cu mama în perioada
timpului legal al concepției. Această prezumție este înlăturată dacă respectiva
persoană dovedește că nu avea cum să conceapă respectivul copil (exemplu, o
cauză de i nfertilitate).
Pentru alte aspecte ce decurg din filiația față de tată, urmează a se aplica
regulile de drept comun în materia stabilirii filiației, prevăzute de Codul Civil.

1 F. Emese, Dreptul familiei , Ediția a 4 -a, Editura C.H.Beck, București, 2011, p p. 238-239.

53
CAPITOLUL III. SCURTE CONSIDERAȚII LEGATE DE
R.U.A.M. ÎN ALTE STATE ALE UNIUNII EUROPENE

Accesul la tehnicile RUAM în Franța este limitat prin impunerea unor
condiții relativ stricte. Justificarea este faptul că în dreptul francez, RUAM nu este
considerată doar ca o simplă modalitate alternativă de procreare, lăsată la li bera
alegere a fiecăruia, ci ca o soluție subsidiară care să vină în sprijinul celor aflați
în dificultate de a procrea, însă supusă principiului int eresului copilului la
naștere1. Rezultă de aici clar intenția legiuitorului francez de a da reproducerii
asistate un scop medical (pentru cupluri care natural și obiectiv nu pot procrea),
și nu un scop social (prin excluderea femeilor singure și a cuplurilor
homosexuale)2. În acest sens, legea franceză evită să numească RUAM un
serviciu sau un drept la reprod ucere. Având în vedere interesul copilului, legea
franceză încearcă evitarea abandonului copilului provenit din tehnici
„neorto doxe". Astfel, art. 16 -7 din Codul Civil francez interzice toate convențiile
privind procrearea sau gestația pentru altul. De ase menea, Codul sănătății publice
(art. L. 2141 -3) limitează folosirea tehnicilor cu donator la participarea a cel puțin
unui membru al cuplului cu gameți proprii la realizarea tehnicii, iar cu privire la
embrioni, ei nu pot fi donați, ci congelați pentru a p utea fi folosiți tot de cuplul
respectiv. Recurgerea la donator trebuie să s e facă doar ca ultimă soluție3. Doar
în mod excepțional se poate autoriza donația de embrioni și doar cu
consimțământul prealabil al cuplului de origine (art. L. 2141 -5 din Codul s ănătății
publice). Legea permite donarea de embrioni doar când aceștia au rămas de la alte
cupluri care și -au dat acordul în acest sens. Nu se permite crearea de embrioni în
alt scop decât pentru a fi folosiți la procreare de către cuplul de la care provin
gameții. Donarea de embrioni se poate face doar dacă nu se poate recurge cu
succes la folosirea unui terț donator (art. L. 2141 -6 din Codul sănătății publice).
Consimțământul în cazul recurgerii la terț donator se dă în fața unui judecător sau
notar, în s copul de a se informa cuplul cu privire la consecințele acțiunilor lor cu
privire la filiație4.
Din datele existente, în Franța există un stoc de 165.591 embrioni
congelați (echivalentul populației Sibiului în număr de locuitori) care incită lumea
cercetăr ii și care plasează pă rinții acestora într -o dilemă î n ceea ce priveste soarta
acestora5. În Franț a în 2007 și în anii următori au fost utilizaț i 19 embrioni pentru
a rezulta o naștere (278.505 embrioni pentru 14.487 copii născuți). Jacques
Testard, „pări ntele” primului copil ”eprubetă” francez considera că ” diagnosticul
genetic preimpl antatoriu este mijlocul datorită căruia eugenismul va putea să -și
atingă scopul” . Acesta afirma încă din 1986 că ” îmbinarea potențială a geneticii
cu procreerea asistată medical va put ea permite o practică eugenică nouă ,

1 S. Guțan, op.cit. , p. 130 apud D. Vigneau, op.cit. , p. 153.
2 Ibidem apud J. Lansac, French Law Concerning Me dically -Assisted Reproduction , Revis ta ”Human
Reproduction”, Vol. 11, Numărul 9, 1996, p p. 1843 -1847.
3 Ibidem , p.132, apud B. Jackson, Le droit et le non -droit de l'assistance médicale à la procréation.
Essai problématique et comparatif , Editura Presses U niversitaires Du Septentrion, Paris, 2000, p. 80.
4 Ibidem .
5 A. Popescu, op.cit. , p. 6.

54
neautoritară, însă eficace și cu totul contrară demnităț ii umane, precu m practica
eugenismului de stat”1.
În expunerea de motive a Legii privind reproducerea umană asistată
medical din 20132, se arată sit uația legislativă existentă în câteva țări ale U.E.
după cum urmează:
Cu privire la Danemarca, legea subordonează accesul la reproducerea
umană asistată medical la capacitatea femeii sau a cuplului de a solicita și de a
beneficia de creșterea copilului. Me dicul responsabil de tratam ent trebuie să -și
dea acordul. Î n cazul în care are dubii, acesta poate solicita avizul medicului
curant al persoanei solicitante sau a serviciilor sociale.
În Germania, se precizează că diferitele tehnici de asistență medicală
privind reproducerea umană sunt în principal rezervate cuplurilor căsătorite, dar
și o femeie necăsătorită poate beneficia dacă medicul curant consideră că bărbatul
cu care conviețuiește formează un cuplu stabil, și că acel copil va fi crescut de o
mamă și un tată.
În privința Italiei, Legea nr. 40 din 19 februarie 2004 referitoare la
reproducerea umană asistată medical rezervă accesul la reproducerea umană
asistată medical cuplurilor het erosexuale, căsătorite sau nu. Î n cel de al doilea caz,
legea nu are n evoie ca cei interesați să dovedească stabilitatea relației lor. De
asemenea, Codul deontologic al medicilor din 1998 interzice medicilor realizarea
”oricărei forme de reproducere umană asistată medical în afara c uplurilor
heterosexuale stabile ”.
În Olanda Legea din 20 iunie 2002 privind embrionii este destinată în
principal să limiteze cercetările făcute asupra embrionilor. De asemenea, legea nu
conține multe reguli privind reproducerea umană asistată medical, dar prevede că
instituțiile abilitate să exerc ite această activitate trebuie să dispună de un protocol
în acest scop. Problemele pe care această legislație nu le abordează sunt
reglementate de alte legi, cu o sferă de aplicabilitate mai mult sau mai puțin
generală (privind egalitatea de tratament într e bărbați și femei, privind prestațiile
medicale specifice, privind fertilizarea in vitro , etc.), precum și de directivele
Asociației olandeze de Obstetrică și Ginecologie. Prin legea din 2 martie 1994
privind egalitatea de tratament se interzice prestator ilor de servicii medicale orice
fel de discriminare. Prin urmare, nici starea civilă și nici orientarea sexuală nu pot
limita accesul l a procreație asistată medical. Î n 2000, Comisia pentru egalitatea
de drepturi, care monitorizează conformitatea cu legea din 1994, a efectuat un
studiu privind accesul la reproducere a umană asistată medical. Aceasta a constatat
că din cele treisprezece instituții autorizate să furnizeze astfel de prestații, opt
refuzau să trateze femeile singure și patru practicau un fel de discriminare, directă
sau indirectă, împotriva cuplurilor de h omosexuali. Comisia a denunțat atunci
aceste practici.

1 A. Popescu, op.cit ., pp. 20-30, apud J. Testard, L’oeuf transparent , Editura Flammarion Coll. Champs,
1986.
2 Propunere legislativă privind reproducerea umană asistată medical, Număr de înregistrare Senat:
L453/2013. Expunerea de motive poate fi găsită la adresa online: https://www.senat.ro/legis
/PDF/2013/13L453EM.pdf , disponibilă la data de 10.02.2016.

55
CONCLUZII

Reproducerea umană asistată medical este un domeniu ce ridică probleme
serioase, atât din punct de vedere juridic, c ât și etic, moral sau religios. Disputele
pe marginea acestui subiect, în lipsa unui cadru normativ clar și precis sunt
interminabile. Astfel, în funcție de convingerile fiecărei persoane, în special cele
etice și religioase, soluțiile găsite la una și aceeași problemă pot fi extrem de
diferite . Poate că acesta este și motivul p entru care se evită elaborarea unei soluții
legislative tranșante. Cu toate acestea, dacă punem în balanță riscul de a crea
serioase nemulțumiri din partea unei anumite categorii de persoane cu riscul
generat de haosul creat în absența unui cadru legislati v concret, vom observa că
talerul ce cântărește cel mai greu este cel pe care poziționăm riscul generat de
haos. Spun acest lucru deoarece după cum am văzut, în realitatea socială apar
situații de -a dreptul revoltătoare, în care un copil este conceput din simpla dorință
egoistă a unei persoane de a îndepărta sentimentul de singurătate cauzat de vârsta
înaintată. Astfel de situații, oprite de natură dar posibile prin intermediul științei
nu trebuie să se repete, în special pentru protecția interesului superi or al copilului.
Ce este sau nu este posibil în domeniul reproducerii umane asistate
medical nu trebuie lăsat la voia întâmplării sau la dispoziția clinicilor private care
urmărindu -și interesul financiar uită de aspecte ce țin de etică, moralitate și
umanitate.
Astfel, având în vedere impactul extrem de important pe care aceste
tehnici îl au asupra societății în ansamblul ei, se impune demararea de urgență a
unor consultări la care să fie invitați atât oameni de știință, medici, biologi,
psihologi, pers oane afectate de infertilitate, juriști dar și reprezentanți ai Bisericii,
în vederea ajungerii la un compromis, materializat într -o propunere legislativă ce
stabilește în mod clar fiecare aspect legat de reproducerea umană asistată medical.
Interesele anu mitor grupuri de persoane ce au determinat formularea unor proiecte
de lege în acest domeniu, urmat de respingerea acestora reprezintă un a lt risc
major ce trebuie evitat, risc generat de o tendință a patrimonializării embrionului
uman.
Evoluția științifică în domeniul reproducerii umane asistate medical
depășește în prezent nivelul de înțelegere al legiuitorului român. Acest lucru
trebuie să înceteze iar fiecare dintre noi avem o obligație morală în acest sens,
deoarece infertilitatea reprezintă un risc la care oricine este supus.
Un alt aspect asupra căruia este necesară o atenție deosebită din partea
legiuitorului sau chiar o reglementare expresă îl reprezintă filiația rezultată din
folosirea unei tehnici de reproducere umană asistată, alta decâ t cea cu terț donator.
Mai mult, concepția cu ajutorul mamelor surogat reprezintă o realitate faptică în
România, mica publicitate fiind înțesată de anunțuri în care tinere își oferă
serviciile în schimbul unor sume amețitoare. Cu toate că acest lucru este interzis,
nimeni nu se ocupă de monitorizarea acestui fenomen îngrijorător.
În final, îmi manifest optimismul cu privire la evoluția legislativă în
domeniu, lucru datorat celor câteva inițiative legislative îndrăznețe propuse până
în prezent.

56
BIBLIOGRAFIE

I. LUCRĂRI CU CARACTER D E SPECIALITATE ȘI GENERAL

1. Aniței, N., C., Dreptul familiei , Editura Hamangiu, București, 2012 .
2. Bacaci, A., Dumitrache, V., C., Hageanu, C., C., Dreptul familiei , Ediția a 7 -a, Editura
C.H.Beck, București, 2012.
3. Baias, Fl., A., Chelaru, E., Constantinovici, R., Macovei, L., Noul Cod Civil.
Comentariu pe articole , Ediția 2, Editura C.H.Beck, București, 2014.
4. Bodoașcă, T., Drăghici, A., Puie, I., Dreptul familiei. Curs universitar , Editura
Universul Juridic, Bucureș ti, 2012.
5. Breck, J., Darul sacru al vieții: Tratat de bioetică , Editura Patmos, Cluj -Napoca, 2003.
6. Burtoiu, N., Arsene, A., Introducere în psihologia familiei și a relațiilor de cuplu ,
Editura Sitech, Craiova, 2013.
7. Buțureanu, Șt., Lupșan, G., O provocare interdisciplinară: reproducerea medical
asistată , Editura Junimea, Iași, 2001.
8. Chelaru, E., Drept civil. Persoanele , Ediția 2, Editura C.H.Beck, București, 2008.
9. Chelaru, E., Drept civil. Persoanele , Ediția 3, Editura C.H.Beck, București, 2012.
10. Cioltei, A. , Sterilitatea la femeie. Fiziopatologie, diagnostic și tratament , Editura
Științifică și Enciclopedică, București, 1979.
11. Cornea, L., Ghid pentru asistența medicală la procreere , Editura Universitară ”Carol
Davila”, București, 2002.
12. Cornu, G., Droit civil. Introductions. Les personnes. Les biens , Ediția a 12 -a, Editura
Librairie générale de droit et de jurisprudence Monterestien, Paris, 2005.
13. Covington, S., N., Hammer -Burns, L., Infertility Counseling: A comprehensive
handbook for clinicians , Ediția 2, Edit ura Cambridge University Press, New York,
2006.
14. Cutaș, D., GenEtica Reproducerii. Politici ale moralității și moralitatea politicilor ,
Editura Ideea Europeană, București, 2007.
15. Deleanu, I., Ficțiunile juridice , Editura All Beck, București, 2005.
16. Doron, R., Parot, F., Dicționar de psihologie , Editura Humanitas, București, 2006.
17. Drăghici, A., Duminică, R., Obligația legală de întreținere , Editura Universul Juridic,
București, 2014.
18. Drăghici, A., Olah, L., Dreptul familiei și acte de stare civilă , Editura Universității din
Pitești, Pitești, 2010.
19. Drăghici, A., Protecția juridică a drepturilor copilului , Editura Universul Juridic,
București, 2013.
20. Drăghici, A., Protecția juridică a drepturilor copilului , Editura Universul Juridic,
București, 2013.
21. Emes e, F., Dreptul familiei , Ediția a 4 -a, Editura C.H.Beck, București, 2011.
22. Evans, D., Pickering, N., Creating the Child – The Ethics, Law and Practice of Assisted
Procreation , Editura Kluwer Law International, Haga (Olanda), 1996.

57
23. Guțan, S., Reproducerea um ană asistată medical și filiația , Editura Hamangiu,
București, 2011.
24. Huidu, A., Reproducerea umană medical asistată. Etica incriminării versus etica
biologică. Studiu de drept comparat , Editura Lumen, Iași, 2010.
25. Isikoglu, M., Senol, Y., Berkkanoglu, M., O zgur, K., ș.a., Public opinion regarding
oocyte donation in Turkey: First data from a secular population among the Islamic
world , Human Reproducțion, Editura Oxford University Press, New York, 2006.
26. Jackson, B., Le droit et le non -droit de l'assistance méd icale à la procréation. Essai
problématique et comparatif , Editura Presses Universitaires Du Septentrion, Paris,
2000.
27. Lupașcu, D., Crăciunescu, C., M., Dreptul familiei , Editura Universul Juridic,
București, 2011.
28. Malaurie, Ph., Aynès, L., Les personnes , Editura Librairie générale de droit et de
jurisprudence Monterestien, Paris, 2014.
29. Massager, N., Les droits de l’enfant à naître , Editura Bruylant, Bruxelles, 1997.
30. Moldovan, A., T., Tratat de drept medical , Editura AllBeck, București, 2002.
31. Protopopescu, D., M., Fertilizare in vitro și Reproducere asistată , Editura Meteora
Press, București, 2001.
32. Rivard, G., Hunter, J., The law of assisted human reproduction , Editura LexisNexis,
Butterworths, 2005.
33. Rousseau, J., J., Emil sau Despre educație , Traducere de D. Todoran, Editura Didactică
și Pedagogică, București, 1973.
34. Sabourin, M., La procréation assistée: comment y voir clair? , Fédération du Québec
pour le planning des naissances, Montréal (Québec), 2006.
35. Terré, D., Les questions morales du droit , Editura Pr esses Universitaires de France,
Paris, 2007.
36. Testard, J., L’oeuf transparent , Editura Flammarion Coll. Champs, 1986.
37. Voicu, C., Teoria generală a dreptului , Editura Universul Juridic, București, 2006.
38. Zenati -Castaing, F., Revet, Th., Manuel de droit des pe rsonnes , Editura Presses
Universitaires de France, Paris, 2006.

II. ARTICOLE DIN REVISTE DE SPECIALITATE

39. Almeida, J., P., ș.a., Controlled ovarian stimulation and intrauterine insemination: an
actual therapy? , în revista ” Brasileira de Ginecologia e Obstetrícia”, Nr. 33, 2011.
40. Andrews, F., M., Abbey, A., Halman, L., J., Stress from infertility, mariage factors and
subjective well -being of wives and husbands , în ”Journal of Health and Social
Behavior”, SUA, 1991.
41. Astarastoae, V., Ungureanu, M., C., Sto ica, O., Ethical and legal problems of the new
reproductive technologies , în ”Revista Română de Bioetică”, Nr. 1 -2, 2003.
42. Bondolfi, A., Statuto dell’embrione. Considerazioni di metodo , în ”Rivista di Teologia
Morale”, Nr. 23, 1991.

58
43. Burnei, A., Vlădăreanu, R., Progresul în domeniul tehnicilor de reproducere asistată ,
în ”Revista Ginecologia”, Nr. 2, București, 2013.
44. Bute, S., N., Stoica, I., Demnitatea și statutul embrionului umandin perspectiva
teologiei ortodoxe , în ”Revista Română de Bioetică”, Vol. 8, Nr .1, 2010.
45. Chelaru, E., Duminică, R., A few reflections regarding the medically -aided
reproductions with reference to the provisions of thenew civil code , în ”Annales
Universitatis Apulensis – Series Jurisprudentia”, Nr.14/2011.
46. Draghie, N., A., Iorga, D., M., Procrearea asistată medical – Actualități și perspective ,
în Revista ”Dreptul”, Nr. 3, 2010.
47. Duminică, R., Legal status of human embryo , în ” Revista Drept – Series Jurisprudentia”,
Nr.13, Alba Iulia, 2010.
48. Dumitru, R., T., Turliuc, M., N., Predictori ai stresului la cuplurile infertile , în ”Revista
de Psihologie”, Vol.61, Nr.4, Editura Academiei Române, București, 2015.
49. Ginsburg, E., S., ș.a., Procedure for intrauterine insemination , în revista ”UpToDate”,
2013.
50. Grecu, N., Afinitatea – instituție a dre ptului familiei , în revista ”Dreptul”, Nr. 10 -11,
1995.
51. Lansac, J., French Law Concerning Medically -Assisted Reproduction , în revista
”Human Reproduction”, Vol. 11, Nr. 9, 1996.
52. Lupașcu, D., Crăciunescu, C., M., Noile reglementări în materia filiației , în revista
”Pandectele Române”, Nr. 6, 2011.
53. Munteanu, A., Implicațiile psihologice și educative ale reproducerii umane asistate , în
”Revista de psihoterapie experiențială”, Nr. 33, București, 2006.
54. Otal, L., Infertilitatea, suferința a mii de cupluri , în revista ”Barometrul medical”, Nr.
1 (ianuarie), 2005 .
55. Pivniceru, M., N., Dăscălescu, F., D., Limita inferioară a dreptului la viață: între
protecția fetusului uman, dreptul la avort și progresul științelor medicale , în ”Revista
Română de Bioetică”, Vol. 1, Nr . 4, 2007.
56. Popescu, C., Viața în afara legii , în Cotidianul ”Ziua”, ediția online, Nr. 3903, Vineri,
13 aprilie 2007.
57. Popescu, C., Viața în afara legii , în Cotidianul ”Ziua”, Nr. 3903/13 aprilie 2007.
58. Remennic, L., Childless in the land of imperative motherhood: Stigma and coping
among infertile israeli women , în ”Sex Roles.A journal of research”, SUA, 2000.
59. Ungureanu, O., Noile dispoziții legale privind prelevarea și transplantul de organe,
țesuturi și celule de origine umană în scop terapeutic , în Re vista ”Dreptul”, Nr. 5, 2007.
60. Vigneau, D., Génétique et procréation assistée en France , în ”Biomedicine, the Family
and Human Rights”, editată de Meulders -Klein, M., T., Deech, R., Vlaardingerbroek ,
P., Editura Kluwer Law International, Haga/Londra/New York, 2002.
61. Wright, J., Duchesne, C., Sabourin, S., Bissonnette, F., ș.a., Psychological distress and
infertility: Men and woman respond differently , în ”Fertil Steril”, SUA, 1991.
62. Drepturi, libertăți și îndatoriri fundamentale. Reproducere umană asistată. Drept la
viață. Libertate individuală. Statut juridic al nou -născutului. Dreptul la propria
imagine , în ”Curierul Judiciar”, Nr. 7 -8, 2005.

59
63. Protul V. Curcă, Fertilizarea artificială – abordare ortodoxă , în r evista ” Credință
creștină ortodoxă și medicină”, Chișinău, 2012.

III. SURSE VIRTUALE

64. Asociația ProVita București, CEDO va decide asupra statutului embrionului uman:
Subiect sau Obiect? , http://www.culturavietii.ro/2014/04/24/cedo -va-decide -statutul –
juridic -embrionului -uman -subiect -sau-obiect/ .
65. Barac, L., Câteva considerații privind implicațiile juridice ale tehnicilor de reproducere
umană asistată medical (RUAM) , juridice.ro.
66. Băluță, M., Reproducerea Umană Asistată – Scurt istoric ,
http://panaitsarbu.ro/2011/12/29/ reproducerea -umana -asistata -scurt -istoric/ .
67. Cutaș, D., Chan, S., Famil ier-Beyond the nuclear ideal ,
http://www.bloomsburyacademic. com/view/Families -Beyond -the-Nuclear –
Ideal/chapter -ba9781780930114 -chapter -001.xml .
68. Dancă, A., CEDO Strasbourg: embrionul uman nu este o proprietate a donatorilor ,
http://ro.radiovaticana.va/news/2015/08/28/cedo_strasbourg_embrionul_uman_este_vi
a%C8%9B%C4%83/1168010 .
69. Gal, D., Filiația în cazul reproducerii umane asis tate medical cu terț donator.Principii ,
ajust.ro.
70. Gordea, A., Precedent în jurisprudența civilă: Un judecător a hotărât distrugerea
embrionilor unui cuplu divorțat , http://www.avocatura .com/stire/ 14190/precedent -in-
jurisprudenta -civila -un-judecator -a-hotarat -distrugereaembrionilor.html#ixzz3zJZ
UxomH .
71. Marici, M., Filosofie. Curs , http://www.filadelfia.ro/wp –
content/uploads/2012/11/Curs -Filozofie1.pdf .
72. Popescu , A., Memorandum privind propunerea legilsaltivă referitoare la reprodurecea
umană asistată medical (2013) , European Centre for Law and Justice, 2013,
http://eclj.org/pdf/ memorandum -privind -propunerea -legislativa -ruam -2013.pdf .
73. Infertilitatea: adevăruri și neadevăruri care pot răni , http://www.desprecopii.com/info –
id-216-nm-Infertilitatea -adevaruri -si-neadevaruri -care-pot-rani.htm#_ .
74. Adriana Iliescu , https://ro.wikipedia.org/wiki/Adriana_Iliescu .
75. Mama Surogat – Precedent juri dic: un Tribunal recunoaște mama naturală o altă
persoană decât cea care a dat naștere copiiilor , www.cuvântul -ortodox.ro .
76. Subprogramul National FIV / ET la OminiClinic , http://www.ominimaterna.ro
/subprogramul -national -fiv-et-la-ominiclinic -c-1.html .
77. http://forum.infertilitate.com/viewtopic.php?t=233&start=20 .
78. http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck2015.proiect?cam=2&idp=13733 .
79. http://www.culturavietii.ro/2014/04/24/cedo -va-decide -statutul -juridic -embrionului –
uman -subiect -sau-obiect/ .
80. http://www.cuvantul -ortodox.ro/recomandari/2014/04/30/eugenista -margaret -sanger –
celebra -fondatoare -a-miscarii -pro-avort -nu-ar-trebui -sa-mai-fie-copii -video -british –
pathe/ .

60
IV. SURSE LEGISLATIVE

81. Decizia CCR nr. 418/18.072005, Publicată în ”Monitorul Oficial al României”, Nr.
664/26.07.2005
82. Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată în Monitorul Oficial numărul
505/2011.
83. Legea nr. 46/2003 privind drepturile pacientului Publicată în ”Monitorul Oficial al
României”, Partea I, Numărul 70 din 03/02/2003 .
84. Legea nr.17/2001 privind ratificarea Convenției europene pentru protecția drepturilor
omului și a demnității ființei umane față de aplicațiile biologiei și medicinei, semnată la
Oviedo la 4 aprilie 1997 și a Protocolului adițional la Convenția europeană pe ntru
protecția drepturilor omului și a demnității ființei umane față de aplicațiile biologiei și
medicinei, referitor la interzicerea clonării ființelor umane, semnat la Paris la 12 ianuarie
1998, Publicată în ”Monitorul Oficial al României”, Partea I, Nr. 103 din 28/02/2001.
85. Legea nr.272/2004 privind protecția si promovarea drepturilor copilului , publicată în
”Monitorul Oficial al României”, Partea I, Nr. 159 din 5 martie 2014.
86. Propunere legislativă privind reproducerea umană asistată medical, Nr. înregistrare
Senat: L453/2013.
87. Raportul explicativ al Protocolului adițional la Convenția pentru pr otecția drepturilor
omului și a demnității ființei umane față de aplicațiile biologiei și medicinei, referitor la
interzicerea clonării ființelor umane din 12.01.1998, semnat la Paris, paragraful nr.3.

V. DECIZII ALE CURȚII EUROPENE A DREPTURILOR OMULUI

88. C.E.D.O., Adelina Parrillo împotriva Italiei, Plângerea nr. 46470/11, Decizia din data
28.05.2013.
89. C.E.D.O., Walter Pavan contra Italiei, Plângerea nr. 54270/10, Decizia din 29.08.2012.
90. C.E.D.O., X and Others împotriva Austriei , Plângerea nr. 19010/07, Decizi a din
19.02.2013.
91. C.E.D.O., Mennesson împotriva Franței, Plângerea nr. 65192/11, Decizia din
26.09.2014.
92. C.E.D.O., Labassee împotriva Franței, Plângerea nr. 65941/11, Decizia din 26.06.2014.

VI. ALTE SURSE

93. The World Medical Association on Assisted Reproductive Technologies, Adopted by
the WMA General Assembly, Pilanesberg, South Africa, 2006, Preamble, punctul 2.
94. Unexplained infertility , The American Fertility Society, Birmingham, 1992 .