Reprezentarea Vietii Politice In Site Urile Tabloid. Studiu de Caz Www.cancan.ro

Cuprins

Introducere …………………………………………………………………………………………………….. 5

Capitolul I SOCIOLOGIA COMUNICĂRII

1.1 Comunicarea …………………………………………………………………………………… 9

1.1.1 Cadrul teoretic al comunicării ……………………………………………………… 9

1.2 Funcțiile comunicării ………………………………………………………………………. 11

1.3 Prin ce transmite? Canalele comunicaționale ………………………………………. 11

Capitolul II SECOLUL XXI ȘI SETEA DE INFORMAȚIE. JURNALISMUL

OFFLINE VS. JURNALISMUL ONLINE

2.1 Cum se vede astăzi, mass media? ……………………………………………………… 12

2.2 Jurnalismul offline vs. Jurnalismul online ………………………………………….. 13

2.3 Internetul: sursa de informare fără frontiere a secolului XXI ………………… 14

2.2.1 Web 2.0 și libertatea de exprimare ……………………………………………….. 16

Capitolul III POLITICA CA INSTRUMENT CARE NE GUVERNEAZĂ ALEGERILE

3.1 Ce este politica? ……………………………………………………………………………. 20

3.2 Comunicarea politică …………………………………………………………………….. 22

Capitolul IV MASS MEDIA MODERNĂ VERSUS POLITICA

4.1 Jurnalismul tematic. Emisiunile de profil …………………………………………. 26

4.1.1 Subiectele siteurilor de profil între tendințe și cerințe ………………….. 28

4.1.2 "Valorile" siteurilor tabloid ……………………………………………………….. 30

4.2 Mass media vs. politica ………………………………………………………………….. 30

4.3 Reprezentarea vieții politice în mass media; cu precădere în siteurile

tabloid ………………………………………………………………………………………….. 33

Capitolul V STUDIU DE CAZ

5.1 Metodologia ……………………………………………………………………………….. 40

5.1.1 Ipoteza de lucru ……………………………………………………………………… 43

5.2 Siteul www.cancan.ro ……………………………………………………………………. 44

5.3 Reprezentarea vieții politice în cadrul siteului www.cancan.ro …………… 47

5.3.1 Reprezentarea vieții politice în cadrul siteului www.cancan.ro,

18.02.2015 …………………………………………………………………………………. 48

5.3.2 Reprezentarea vieții politice în cadrul siteului www.cancan.ro,

28.02.2014 …………………………………………………………………………………. 50

5.3.3 Reprezentarea vieții politice în cadrul siteului www.cancan.ro,

10.02.2015 …………………………………………………………………………………. 51

5.3.4 Reprezentarea vieții politice în cadrul siteului www.cancan.ro,

20.02.2015 …………………………………………………………………………………. 53

5.3.5 Reprezentarea vieții politice în cadrul siteului www.cancan.ro,

10.02.2015 ………………………………………………………………………………….. 54

5.3.6 Reprezentarea vieții politice în cadrul siteului www.cancan.ro,

17.11.2014 …………………………………………………………………………………. 56

5.3.7 Reprezentarea vieții politice în cadrul siteului www.cancan.ro,

02.12.2014 …………………………………………………………………………………. 58

5.3.8 Reprezentarea vieții politice în cadrul siteului www.cancan.ro,

13.09.2014 …………………………………………………………………………………. 59

5.3.9 Reprezentarea vieții politice în cadrul siteului www.cancan.ro,

24.01.2015 …………………………………………………………………………………. 61

5.3.10 Reprezentarea vieții politice în cadrul siteului www.cancan.ro,

20.02.2015 …………………………………………………………………………………. 62

5.4 Concluziile cercetării ……………………………………………………………………… 64

Concluzii ………………………………………………………………………………………………………………. 65

Bibliografie …………………………………………………………………………………………………………… 67

Anexe

Introducere

Informația este extrem de importantă în orice societate și numai prin ea, popoarele se pot dezvolta și co-exista, într-o lume imprevizibilă. De la începuturile lumii, când informația era de multe ori un mijloc de a știi să conduci, să controlezi, să negociezi, s-a ajuns ca astăzi, informația să ia atâtea fețe, încât nouă nu ne mai rămâne decât să extragem ceea ce informația aduce bun și ceea ce riscăm cu ea. Dar informația reprezintă și baza oricărei comunicări. În procesul socializării, comunicarea este instrumentul fără de care omul nu ar putea interacționa. Comunicarea devine astfel, baza unei societății sănătoase, în care, procesele sociale rezistă în prezent și durează într-un viitor cât mai îndelungat. Atâtea tipuri de comunicare și tot atâtea modalități de a fi transmise. Ziarul, radioul, televiziunea, internetul– rând pe rând au apărut, au înregistrat un moment de apogeu, apoi și-au ocupat locul în ceea ce numim mijloace de comunicare în masă sau mass-media. Nu contestăm faptul că ele au luat naștere din nevoia de informare. În secolul XXI nu poți trăi fără informație. Informația, de oricare natură, ne ajută să dobândim avantaje într-un proces sau într-o acțiune aflate în derulare. Așadar, indiferent că vrem sau nu, suntem la mâna mass mediei. Știm așadar, că mass media creează agenda cetățeanului și nu întotdeauna, invers. Iar agenda media induce efecte diferite, în funcție de interesele, preferințele, nivelul de instrucție al audienței. Mass media are o puternică influență asupra publicului.

Puterea clasică a luptat dintotdeauna cu mass media în topul instituțiilor cu cel mai mare impact asupra opiniei publice și cel puțin pentru moment, media a câștigat disputa. Aceasta ne-a arătat că informația nu mai reprezintă doar un avantaj, ea este o condiție a existenței. Dar ce se întâmplă când cea mai importantă instituție a statului se aliază cu mass media? Mediatizarea spectacolului politic nu este făcută la întâmplare; oamenii (în special oamenii politici) cred că politica trebuie să treacă prin mass media, cu deosebire prin internet, deoarece acestea creează o imagine ce se impune ca realitate atunci când alegătorul este pus să voteze. Informațiile furnizate în mediul online nu sunt întotdeauna neutre și ajung să fie dezbătute de către public și analiști până ce acestea devin opinii publice pe care toată lumea și le însușește.

Astfel vorbim despre două feluri de jurnalism: jurnalismul general și jurnalismul

tematic. Ca subiecte, jurnaliști celui de-al doilea gen, au o largă paletă de alegere, pentru că pot scrie despre sport, cultură, artă și monden în același timp. Jurnalismul tematic este doar o categorie clară a jurnalismului, bine definit, cu reguli stricte dar și mai bine apreciat. Acest gen este un fenomen de mare complexitate și amploare, reunind acele publicații ale căror grupuri țintă sunt caracterizate printr-o apropiere de preocupări, de așteptări sau de spațiu de viață. Obiectivul principal al lucrării mele de licență este evidențierea faptului că mass media și puterea politică sunt principalii pioni ai creării opiniei publice. Pentru că sunt situații în care cetățenii își formează anumite păreri despre oamenii puterii, mass media poate folosi caracterul comercial-senzațional pentru a ridica sau coborî caractere, a disimula adevăruri sau a scoate în evidență nereguli etc. (cum prezintă mass media, cu precădere siteul www.cancan.ro, viața politică astfel încât, dintr-un subiect neinteresant, neînțeles și plictisitor, să devină o atracție de zi cu zi a fiecărui vizitator). Concluziile fiecărui articol din cele 10 analizate, a dovedit faptul că siteul este o producție tabloidă care se folosește de știri cu titluri scandaloase pentru a atrage atenția cititorilor. Astfel, se explică și interesul publicului pentru viața politică din România.

Lumea în care noi trăim astăzi se confruntă cu o serie de schimbări la nivel global atât din punct de vedere al cunoașterii, economiei dar și al relațiilor sociale pe care le avem fie că facem referire la oameni, instituții sau relațiile cu noi înșine. Situația pe cât de complexă pe atât de imprevizibilă, face ca această schimbare să fie greu de controlat și stăpânit. Noi oamenii, ca parte a unei societăți ne regăsim afectați de acest fenomen de mare amploare, ale cărui efecte ne fac să gândim altfel, ne purtăm diferit și în final, aparținem unor grupuri care împărtășesc aceleași viziuni. Unul din factorii schimbării este mass media și felul în care mijloacele de comunicare în masă, ne influențează traiul, ne câștigă și ne afectează felul în care acționăm în societate.

Mass media își pune astfel amprenta asupra dorințelor noastre și ne ghidează în alegerile pe care le luăm. Ne ajută să înțelegem sau dimpotrivă, ne face și mai confuzi. Încercăm să fim ceea ce vedem, ascultăm cu atenție ceea ce se spune și ajungem să ne purtăm întocmai cum citim. Astfel, astăzi se simte nevoia concentrată a deslușirii următoarelor suspiciuni: este mass media un dușman de temut sau doar singurul nostru aliat în lupta cu legile unui guvern haotic? Suntem produsul informațiilor reale sau a unor interpretări care caută să ne influențeze? Este politica diferită de viața politică? Cine încearcă să păcălească audiența: comunicarea vizuală sau comunicarea politică? Care este legătura între siteurile tabloid și politică? Este viața politică un subiect pentru tabloide? Și cum este reprezentată viața politică în siteurile de profil, din România?

În idea de a răspunde la toate aceste frământări am dat naștere cercetării științifice Reprezentarea vieții politice în siteurile tabloide. Suntem cu toții consumatori de informații și atunci când informația transportă cu ea o doză de scandal, parcă ne atrage și mai mult. Emisiunile tabloid din România, precum Happy Hour, Acces direct, Un show păcătos, Wow bizz, Draga mea prietenă, Neatza cu Răzvan și Dani etc. sunt în atenția publicului la ore care ridică audiența tocmai pentru că abordează subiecte de interes comun, care stârnesc, informează, distrează și vorbesc despre un alt stil de viață, activ, cosmopolitan, specific unui public căruia nu îi place rutina. De obicei, acest public, fuge de politică pentru că o consideră o temă prea serioasă, plictisitoare, de neînțeles. Între politică și emisiunile de profil, publicul va alege întotdeauna subiectele antrenante prezentate zilnic sub formă de bârfă la emisiunile tabloid. Dar atunci când politica se transformă în viața politică și este dezbătută în cadrul unui site de scandal, este publicul la fel de receptiv? Este un adevăr că noi, românii nu suntem interesați de politică dar gustăm din plin subiecte ale vieții politice? A reușit mass media să ne atragă atenția asupra unui aspect mai puțin plictisitor al politicii și anume, ceea ce se întâmplă în spatele acesteia, dincolo de răceala cu care aceasta se prezintă?

Cel dintâi obiectiv al acestei lucrări de licență este reprezentat de intenția de a cerceta domeniul comunicării și importanța informației înn viețile noastre. Este informația putere sau magnet către imbecilizare? Cum ne influențează deținerea unui set de informații noi sau vechi, deciziile și comportamentul? Voi dezbate importanța pe care o are informația în masă asupra a ceea ce publicul hotărăște să urmeze, să creadă și să trăiască întocmai aude, vede și citește. Cel de-al doilea obiectiv al acestui studiu este de înțelege valoarea pe care internetul o are în rutina zilelor noastre. Fără internet am fi astăzi, o societate în handicap, tocmai de aceea părțile interesate de a transmite informații mizează pe acest mijloc de comunicare în a schimba mentalități. Cel de-al treilea obiectiv este de a decoda mesajul comunicării politice. Cum este acesta realizat și care este diferența dintre comunicarea politică și comunicarea mediatică? Cel de-al patrulea obiectiv este de a oferi un set de exemple teoretice-concrete în ceea ce privește relația mass media și politică; cu precădere care este legătura dintre siteurile tabloid și viața politică. Reușește această relație să aibă vreun efect asupra publicului țintă? Cine este publicul țintă? Votanții sau românii însetați de scandal?

Studiul de caz al acestei lucrări are în vedere analiza a 10 articole apărute pe siteul www.cancan.ro și concluzionarea situației actuale din media online, prin infirmarea sau confirmarea următoarei ipoteze de lucru: siteurile tabloid au puterea de a atrage interesul românilor asupra politicii tocmai pentru că acestea au puterea de a scoate la suprafață tot ceea ce este mai bun sau mai rău, servind în schimb viața politică unui public românesc însetat de scandal.

Reprezentarea vieții politice în siteurile tabloid își propune o lărgire a cunoașterii și nu în ultimul rând, își propune schimbare de atitudine. De asemenea, această lucrare poate reprezenta oricând o cărămidă solidă, în construcția extinderii a subiectului.

Capitolul I

SOCIOLOGIA COMUNICĂRII

1.1 Comunicarea

Puterea stă în informație; această afirmație este noua etichetă a epocii contemporane. Informația, indiferent de natura sa, ne ajută să dobândim toate avantajele necesare în cadrul societății din care facem parte. Comunicarea este actul prin care informația este transmisă. Sub influența a ceea ce am spus înainte, înțelegem că actul comunicării devine mijlocul principal prin intermediul căruia putem să ne adaptăm la realitățile generate de social. În opinia lui Jean Claude Bertrand informația „este un stoc de date (mesaje, semnale, simboluri) care se transformă prin procesul de comunicare. Comunicarea face ca ființa umană să creeze noi semnificații, să interpreteze mesajele, să transforme ideile și cunoștințele prin dialog cu semenii săi”.

1.1.1 Cadrul teoretic al comunicării

Comunicarea umană are rolul de a da sens unei informații verbale (fie că informația are loc prin scris sau oral) și a informației non verbale, prezentată în acțiunile para limbajului, mișcării corpului și folosirea spațiului. Noțiunile de limbaj, limbă, comunicare au mai multe sensuri, fiind considerate polisemantice. Acest fapt se datorează complexității pe care comunicarea, limba, limbajul le au, devenind discipline științifice studiate (lingvistica, psihologia, sociologia, semiotica); acestea aduc propriile lor perspective de abordare, nu întotdeauna identice sau măcar complementare. Principala problemă pe care o presupune studiul noțiunii de comunicare este aceea a stabilirii conținutului și a mijloacelor prin intermediul cărora acesta este transmis. Cât privește conținutul, aceasta are un conținut informațional, un conținut afectiv-emoțional, un conținut motivațional și un conținutul volitiv. În general, se comunică trei tipuri de informații: cognitive; indicele; injonctive sau conative. În ceea ce privește comunicarea, canalul reprezintă mijlocul fizic de transmitere a mesajului, numit și drumul ipotetic sau calea urmată de mesaj. În comunicare se folosesc următoarele canale:

Canale tehnologice: telefoane, casetofoane, computere, video, pager, radio;

Canale scrise: scrisori, rapoarte, afișiere, memo-uri, formulare, cărți, reviste, ziare;

Canale față-n față: conversații, interviuri, întâlniri, prezentări, cursuri, lecturi."

Mediul comunicării este mijlocul tehnic sau fizic care transformă mesajul în semnal. Astfel spus, mediul comunicării este reprezentat de către spațiul în care se comunică; mediul oral este atunci când au loc vorbirea sau ascultarea, iar mediul în scris este reprezentat de momentele scrierii sau citirii. În cazul unei comunicări, răspunsul receptorului la mesajul transmis ne demonstrează dacă acesta a fost bine înțeles, dacă s-a făcut comunicarea corect. Reacția respectivă se numește feedback și încheie cercul comunicării deoarece receptorul, la rândul său, codifică o informație și o comunică transmițătorului. Putem deci considera că în procesul comunicării rolurile se schimba mereu: receptorul devine transmițător și invers. Autorul Bertrand consideră că în comunicare se găsesc 5 niveluri, și anume: comunicarea intrapersonală, comunicarea interpersonală, comunicarea de grup, comunicarea de masă, comunicarea publică sau mediatică.

Comunicarea poate fi obstrucționată sau doar perturbată de o serie de factori care se interpun între semnificația intenționată și cea percepută. Barierele în comunicare pot fi deterninate de alterarea oricărei dintre componentele comunicării (emițător, mesaj, canal, receptor), sau de interacțiunea lor. Cei mai importanți factori care duc la alterarea sau blocarea comunicării sunt: uneori statutul prea înalt al emițătorului în raport cu receptorul poate cauza o înțelegere defectuoasă a mesajului, ceea ce duce la o comunicare ineficientă. Specialiștii au tendința să folosească un jargon profesional în comunicare, neținând seama de faptul că ceilalți poate nu au același vocabular, cauzând probleme în comunicare; persoanele cu statut mai ridicat au tendința de a se exprima într-un mod mai sofisticat, greu de înțeles pentru persoane cu un nivel de școlarizare scăzut. În alegerea canalelor sau a momentelor trebuie alese canalele corecte pentru fiecare informație și de asemenea și momentul trebuie să fie bine ales; o situație urgentă nu are sorți să fie îndeplinită dacă este cerută la sfârșitul orelor de program sau la sfârșitul săptămânii. O rețea organizațională complicată duce la o comunicare lentă. Iluminatul necorespunzător, zgomote parazite, temperaturi excesiv de coborâte/ridicate, ticuri, elemente ce distrag atenția (telefon, cafea, ceai etc.) devin astfel, factori fizici perturbatori ai comunicării. Este de dorit crearea unor situații care să faciliteze antrenarea elevilor în exerciții de comunicare, în care să se pună un accent sporit pe comportamentul civilizat, pe manierele elegante, pe formarea unei culturi interioare și exterioare în armonie cu cerințele vieții spirituale corespunzătoare societății pe care o definește. Înainte de a trece mai departe și a înțelege importanța comunicării în viața oamenilor transpusă prin funcțiile pe care aceasta le împlinește, țin să menționez faptul că procesul de comunicare are în vedere transportul unei informații.

Noțiunea de informație provine de la latinescul informo, -are care înseamnă a da formă, a fasona, a face cunoscut, a pune la curent. Fiind un domeniu extrem de dezbătut de către sociologi și specialiști în comunicare, informația a devenit subiectul principal al secolului XVIII și XIX. Însă în ceea ce privește lucrarea de față, nu găsesc relevant o expertiză a domeniului informației, punctând doar faptul că aceasta este startul de care toate actele comunicaționale are nevoie și că în încercarea de a confirma ipoteza de lucru formulată, informația reprezintă o sursă de putere.

1.2 Funcțiile comunicării

Dacă inițial funcțiile comunicării se limitau la rolul lor de a informa, de a exprima și tipări opinii induse, de a instrui și educa, de a distram destinde, deconecta și a fi un intrument prielnic în vederea folosirii timpului liber, de a compensa, a deconecta etc., astăzi, funcțiile comunicării merg într-acolo încât putem vorbi de o adevărată sarcină de a schimba lumea cu ajutorul comunicării.

1.3 Prin ce transmite? Canalele comunicaționale

Canalele comunicaționale sunt mijloacele și căile prin care se transmite o comunicare de la un emițător către un receptor. Comunicarea directă este un canal comunicațional. Apariția telefonului, radio, tv, film, teatru etc. duce la mijlocirea comunicării și la apariției comunicări indirecte. Există, de asemenea și o diferență ale acestor canale, împărțite în medii tradiționale de comunicare și noile media de comunicare.

Privind în jur la tot ceea ce ne înconjoară ne dăm seama repede dacă facem un exercițiu de imaginație, că viețile noastre ar fi dezastruoase fără această posibilitate de a accesa informația într-un timp scurt și o doză reală de volum. Astfel spus, ne găsim într-un moment ăn care trebuie să mulțumim apariției mijloacelor de comunicare în masă pentru efortul și rolul lor de a ne îmbunătăți stilul de viață. Relevant pentru această lucrare de cercetare este internetul ca și mijloc de comunicare, subiect pe care îl voi dezbate în capitolul următor, tocmai de aceea găsesc relevant trecerea mai departe, evitând a dezbate un domeniu uriaș, în timp ce tema principală a lucrării presupune un suport mediatic online.

Capitolul II

SECOLUL XXI ȘI SETEA DE INFORMAȚIE. JURNALISMUL

OFFLINE VS. JURNALISMUL ONLINE

2.1 Cum se vede astăzi, mass media?

Știm așadar, că mass media creează agenda cetățeanului și nu întotdeauna, invers. Iar agenda media induce efecte diferite, în funcție de interesele, preferințele, nivelul de instrucție al audienței. Autorii Karin Wahl Jorgensen și Thomas Hanitzsch susțin această informație, în De ce și cum ar trebui să facem studii despre jurnalism?: "jurnalismul și-a deschis ochii din prima clipă în care oamenii au recunoscut nevoia de a împărtăși informații despre ei, cu alții", astfel că oferim mass mediei, valoarea de a lua parte activ la construirea înțelesului vieții sociale, reprezentând agenți activi care selectează, interpretând, scoțând în evidență și, uneori, chiar distorsionând fluxul de informație. Presa formează credințele publicului dar au și capacitatea de a-i influența pe cei care iau decizii, de a stabili, inclusiv pentru aceștia, ordinea priorităților ("Indiferent care este obiectul unei negocieri, succesul va fi de partea celui care știe să comunice mai eficient, influențând astfel decizia finală in favoarea sa"). În acest fel, mass media poate schimba societatea, implicit, viața socială a oamenilor ei.

Interesul mass mediei pentru o anumită situație poate fi total diferită de cel pe care publicul îl are. Media ajută evenimentul pentru a-l impune atenției. Aceasta creează evenimentul pentru a atrage atenția asupra unor probleme pe care evenimentul respectiv le simbolizează și în cazul în care sunt interesate, ele ridică un amănunt sau un lucru obișnuit la rang de eveniment prezentându-l ca atare. Prin urmare, importanța reală a unui eveniment și importanța acordată de cei din jur, este dată de felul în care mijloacele de comunicare în masă îi conferă atenție. Astfel, înțelegem că mass media are puterea de a ne influența iar publicul este astăzi produsul finit al acțiunilor de influențare. În completarea acestei idei revine Arthur Asa Berger care descrie stilul consumatorului, creat după "chipul și asemănarea" mass media.

Media nu face altceva decât să implementeze credințe noi în rândul conștiințelor celor avizați și a le oferi știri despre care să vorbească a doua zi. Astfel, presiunea mass mediei care difuzează tot felul de știri și creează companii sociale a devenit atacatorul individului, care, de teama de a nu fi izolat va pica în capcana efectului de grup și va cocheta însuși cu aceasta.

2.2 Jurnalismul offline vs. Jurnalismul online

Mass media are o puternică influență asupra publicului. Decidem să cumpărăm ceea ce reclamele ne arată că este mai bine; gândim în funcție de felul în care ne sunt prezentate situații și ajungem astfel, să facem parte dintr-o societate care aparține, neoficial, unei puterii deși strașnic simțite, nevăzută.

Încă de la apariție, jurnalismul offline (presa scrisă, radioul și televiziunea) reușește să fie prezentă în viața socială a individului creându-i impresia că este de partea acestuia, de unde și încrederea pe care românii în special, o au mai degrabă în presă decât în instituțiile statului. Această încredere s-a câștigat și datorită știrilor pe care media le difuzează despre corupție și neregularitățile din țara noastră, blamând guvernul pentru ceea ce se întâmplă. Conceperea campaniilor sociale au adus un câștig și mai mare pentru jurnalismul offline, deoarece, publicul a simțim imediat sprijinul și protecția pe care acesta o oferă în lupta cu ilegalitățile care se întâmplă. Dacă la început, internetul era mai degrabă un gadget de care nu toți dispuneau sau îl puteau folosi ("un studiu european a arătat că țara noastră face parte din țările Uniunii Europene cu cei mai mulți oameni care nu au folosit niciodată internetul. Astfel, 42% dintre romani nu au navigat niciodată în mediul virtual, în condițiile în care 62% dintre europeni folosesc zilnic internetul") în 2008 mai mult de un sfert din gospodăriile din România avea acces la internet dintre care, ce-i drept, 88,1%, se găseau la orașe. Ce urmăreau românii pe internet? Tradiționalul Zeitgest (tradus și ca spiritul vremurilor, reprezentând un top care arată tendințe bazate pe căutări efectuate pe portalul Google) a publicat pentru anul 2013, următorul clasament oferind o perspectivă asupra evenimentelor majore și a noilor trenduri despre care românii au căutat informații, astfel că în top 10 cele mai populare căutări sunt (cele care încep cu întrebarea Cum să …?): Cum să slăbesc? Cum să pozez? Cum să coși? Cum să meditezi? Cum să zugrăvești? Etc. Pe de altă parte, un studiu efectuat de organizația "Salvați copiii", citat de ziarul Adevărul, arată că "aproximativ 92% din tinerii cu vârste cuprinse între 13 și 22 ani din România socializează pe internet. Întrebați ce fac după ce intră în rețea, internauții spun că citesc presa (12%), discută pe Messenger sau lasă un mesaj pe Twitter, intră pe Hi5 și Facebook (12%) sau citesc și scriu informații pe bloguri (11%). 19% din tinerii patriei joacă diferite jocuri online, citesc benzi desenate sau urmăresc seriale de desene animate și își petrec mai bine de șase ore pe zi în fața calculatorului doar ca să-și omoare timpul."

Observăm astfel cum jurnalismul trece ușor, ușor în mediul online tocmai pentru că tinerii găsesc internetul ca fiind un mijloc de comunicare atractiv, eficient și sigur, iar mass media a intuit această calitate; astfel încât, astăzi, foarte multe programe tv, posturi de radio și ziare, au un site. În decursul analizei studiului de caz pe tema evenimentelor din Roșia Montană, voi încerca să evidențiez avantajele pe care această tehnologie (internetul) le oferă, în comparație sau cu sprijinul jurnalismului offline. Faptul că, campaniile sociale se extind și în aria online, nu doar că, actualizează evenimentul la vremurile în care trăim, dar aduce numeroase beneficii, pe care, probabil, televiziunea, cu un public mai restrâns, nu ar fi reușit să le atingă. Intenția noastră este de a crede că internetul nu poate fi un dezavantaj atunci când un post de radio cunoscut, de exemplu, își lansează un site oficial în care vor putea fi vizualizate știrile, topurile muzicale sau informațiile despre concursurile actuale. Dar dacă ascultătorii ar fi captați atât de mult de internet, ce s-ar mai întâmpla cu aparatele de radio existente pe rafturile magazinelor, așteptând să fie cumpărate?

2.2 Internetul: sursa de informare fără frontiere a secolului XXI

"Internetul reprezintă o combinație ispititoare și irezistibilă de ținte pentru narcisiști" spun psihologii. Internetul joacă în zilele noastre, rolul revoluționarului în impulsionarea comunicării interumane. S-a demonstrat de atâtea ori de către lucrările de specialitate că internetul susține efectiv prezența informației. O dată cu apariția internetul s-a diminuat importanța întâlnirilor „face to face”, crescând astfel interesul pentru o comunicare mascată, dar care ajută pe cei care folosesc internetul, să se exprime mai bine, neexistând factori care să îi intimideze. Modurile tradiționale de transmitere a informației au găsit un rival în prezența internetului, care se dovedește a fi mai sigur și rapid. Tinerii, în special, acceptă mai ușor idea de a accesa internetul pentru a afla ceea ce îi interesează decât să meargă în bibliotecă, de unde trebuie să caute cărți și apoi să le citească. Jurnaliștii tineri experimentează cu ajutorul blogului un altfel de drept. Ei vor să li se cunoască numele și opinia. Vor să fie luați în seamă. Jurnalismul on-line, cu toate defectele lui, oferă ceea ce nici un alt mediu nu a fost în stare să dea cu adevărat ziaristului: libertate absolută și spațiu nelimitat. Pentru mulți jurnaliști on-line consideră scopul muncii lor este de a îi atrage în comunicare pe cei neimplicați.

Lumea virtuală, deși adoptă o altă formă de prezentare și structurare a informației, a devenit cu mult mai interesantă decât a fost presa scrisă, radioul sau televizorul la început. Astăzi, totul se învârte în jurul internetului. Vorbim aici despre instituții care comunică prin internet, studenți care învață la distanță, afaceri care se mențin numai cu internetul etc. O evoluție spectaculoasă de la lumea clasică la cea virtuală se datorează ființei care este gata să se deschidă oricărui orizont; o ființă care dorește doar să se conecteze pur și simplu la o rețea cât mai largă de informație. Internetul a devenit un mijloc de a scăpa de plictiseală și de a evada din lumea reală iar faptul că internetul a reușit să schimbe în mod fundamental modul în care oamenii comunică, lucrează sau doar trăiesc, nu mai este de mult o noutate.

Pentru o companie mare, realizarea unui site de web devine nu doar o afacere profitabilă, ci o cheie secretă către un profit inimaginabil și pe termen lung. Investiția în media online beneficiază mai mult ca niciodată de o atenție sporită. Astfel, pe zi ce trece, observăm, nevoia companiilor de a avea un site, dar și a consumatorilor de a accesa informații de tot felul pe internet. Un moment de bun augur pentru jurnalismul online care devine, cu viteză din urmă, un rival demn de luat în seamă, pentru toate celelalte mijloace de comunicare în masă. Astfel, apariția internetului nu reprezintă numai un rival al întregii epoci a mass mediei ci și declanșarea jurnalismului online.

2.2.1 Web 2.0 și libertatea de exprimare

"În ciuda faptului că se bazează pe o întreagă serie de noi tehnologii, Web 2.0 nu este o nouă tehnologie, ci un fel de termen generic pentru cel de-al doilea val al World Wide Web. Noțiunea se referă în special la două schimbări fundamentale. În primul rând, la tranziția de la web-ul în care se citește la web-ul în care se scrie/citește, plin de conținuturi generate de utilizatori." Pe de altă parte, o definiție oficială este pronunțată de siteul Wikipedia care dezminte astfel: "Web 2.0 este un termen care desemnează o mulțime întreagă de aspecte interactive și colaborative ale Internetului, și aici în special ale World Wide Web, de natură foarte recentă – apărute prin anii 2004 – 2005. Deci la Web 2.0 nu este vorba de versiunea a doua a unui software sau a unei tehnici web. Web 2.0 desemnează noi căi de a implementa și exploata posibilitățile organizatorice ale webului. Conform acestora, conținutul și informația din web nu mai e oferită vizitatorilor numai de către mass media, guverne și companii particulare, ci și de persoane particulare, legate între ele prin rețele informale bazate pe Internet, și care contribuie și participă activ la punerea la dispoziție și răspândirea informațiilor pe întregul glob."

La începutul apariției internetului a fost ca un spectacol al inovației reprezentat de

un punct foarte înalt al evoluției tehnologice. Nevoia de informare pentru a trăi sănătos într-o societate care se schimbă pe zi ce trece dar și tendința de a fi în trend cu țările occidentale a dus la împletirea mijloacelor de comunicare în masă tradiționale cu cele noi, astfel încât web 2.0 a dat naștere jurnalismului online. Acest început a fost perceput chiar și de publicul țintă, (tinerii) un mijloc de comunicare haotic, contradictoriu și ezitant. Acestea fiind spuse, web 2.0 se concentrează pe abilitatea oamenilor de a colabora și împărtăși informații online.

A devenit tot mai limpede faptul că internetul nu mai este doar un produs, ci un

simptom al unei schimbări tehnologice fundamentale, cu efecte grele și incalculabile efecte (aceste schimbările tehnologice sunt colosale iar efectele deja se observă; priviți rețeaua de socializare Facebook și avantajele ei; "Limita maximă de prieteni ai unui utilizator Facebook este de 5.000. Cei care ating această limită au posibilitatea de a-și transforma profilul Facebook într-o  pagină de fani, unde interacțiunea continuă prin like-uri și comentarii." Presa tipărită dispare în falimente zgomotoase sau reorientări tematice disperate, în timp ce manualele de jurnalism din străinătate, abia mai țin pasul cu manualele despre web 2.0 și jurnalismul online, tot mai numeroase. Trăim un timp plin de evenimente și contorsiuni provocate de noua tehnologie. Până și termenul acestei noi forme de jurnalism suferă modificări de la o zi la alta: multi-media, jurnalism on-line, jurnalism web, numeric, digital, electronic etc., în timp ce utilizatorii se declară a fi internauți sau cetățeni (combinație între cetățean și net). Evident, este greșit să se creadă că tinerii de astăzi, nu mai citesc. Se citește foarte mult, dar pe alt suport și în alte condiții. Mediul s-a schimbat. S-au schimbat totodată fundamental ritmul, logica și morfologia lecturii. Tinerii s-au săturat de lectura pasivă, oferită de-a gata de către o televiziune sau un ziar cu presupuse interese și orientări politice. Tinerii vor să fie ei autorii. Vor să li se cunoască numele și opinia. Vor să fie luați în seamă, de aici ți realizarea atâtor bloguri, despre care autorul Horea Mihai Bădău declară: "cel mai ușor mod de a citi bloguri este abonamentul prin Boglines, Google Readers sau serviciile News Gator."

Jurnalismul on-line, cu toate defectele lui, oferă ceea ce nici un alt mediu nu a fost

în stare să dea cu adevărat ziaristului: libertate absolută și spațiu nelimitat. Internetul promite o libertate de expresie care nu întâlnește limite iar acest fapt a conferit curaj tuturor utilizatorilor. Web 2.0 susține un nou tip de știri, situate la un standard mai înalt, într-un context nou. Rețeaua noii media poate fi interactivă și, la cerere, nișabilă. Utilizatorii vor încorpora noi combinații de text, imagine, film și sunet. Spațiul virtual oferă posibilități nelimitate în ceea ce privește profunzimea actului reportericesc, amplitudinea și contextul – lucruri care, într-un alt domeniu, nu ar fi posibile. Având toate aceste avantaje de oferit, noua media poate transforma radical jurnalismul.

Internetul s-a transformat într-un timp foarte scurt într-un mare suport al „nimicului”. A devenit un spațiu enorm de expunere pentru reclamele care promovează virtuțile a numeroase forme de „nimic”, inclusiv produsele media. În acest fel, nu găsesc ușor să produci „nimicul”, ci mai degrabă să declanșezi la nivel global atenția asupra lui și asupra motivelor pentru care acesta trebuie cumpărat. Mass-media, îndeosebi cele care sunt condiționate de profit, preferă materiale cât mai sărăcăcioase în conținut sau cu un format cât mai generic, pentru a declanșa interesul unui numeros public. Web 2.0 reprezentat de un spațiu infinit este ca o baghetă magică care te duce în mijlocul evenimentelor, în același timp, făcându-te să îți păstrezi confortul casnic. Ceea ce era un ideal la început, a devenit o realitate a timpurilor noastre. În România există 8,9 milioane de utilizatori de internet dintre care, bărbații sunt cei care petrec mai mult timp online, în comparație cu femeile (într-o lună, femeile petrec aproximativ 22 de ore, cu 9 ore mai puțin decât sexul masculin care ce-I drept, vizitează des, siteurile de sport și jocuri). Cele mai vizitate siteuri de către utilizatorii români sunt Google (știri și informații), Facebook (pentru comunicarea cu prietenii) și Yahoo (mailuri). Pe locul patru în acest clasament realizat în cadrul unui studiu făcut de gemiusAudience, se află Youtube. "Printre cele mai populare site-uri locale se numără atât site-urile de știri ca Realitatea.net, Știrileprotv.ro, Gândul.info, cât și portaluri Rol.ro sau site-uri de e-commerce și anunțuri: Emag.ro, Tocmai.ro și Mercador.ro."

Trăim într-o lume tot mai greu de înțeles (o lume postmodernă, fracturată, nevrotică, parodică, veselă și uneori autodistructivă). În aceste condiții, teoreticienii vorbesc tot mai apăsat despre o „geopolitică a haosului” (Ignatio Ramonet) sau de o „dezordine bine controlată” (Baudrillard). Web 2.0 este un prilej de care ne bucurăm cu atâta ardoare; tot mai multe persoane ajung să trăiască în mediul virtual – într-o nouă dimensiune în care totul este posibil. Web 2.0 nu mai prezintă lege, sancțiuni sau control asupra libertății de exprimare. Ne place sau nu, puterea trece prin economie, finanțe, dar și prin mediile de comunicare, câtă vreme ne aflăm într-un univers în care există tot mai multă informație și tot mai puțin sens.

Avem tendința de a spune că internetul este exclusiv tinerilor, dar este o ipoteză greșită. Într-adevăr, tinerii sunt cei care accesează mai des internetul, datorită timpului liber, dar internetul nu se adresează în mod categoric numai tinerilor. Traian Năstase, Online Project Manager GFK România comentează: "Apariția gadgeturilor expansiunea furnizorilor de internet, deschiderea consumatorilor care înainte erau reticenți față de acest mediu de comunicare sunt doar câțiva factori care susțin creșterea accelerată a utilizării internetului. Internauții deja nu mai reprezintă un target de nișă. Multe companii își regândesc businessul, construind strategii de abordare a consumatorului digital."

Jurnalismul on-line, cu toate defectele lui, oferă ceea ce nici un alt mediu nu a fost în stare să dea cu adevărat ziaristului: libertate absolută și spațiu nelimitat pentru toate categoriile de vârstă. În afara spațiului pe care jurnalismul online îl oferă informațiilor rapide, există un loc în care reclamele devin din ce în ce mai multe, tocmai pentru că ele prind foarte bine publicului consumator de internet (amintim, cumpărăturile care se fac online). Astăzi, majoritatea publicațiilor au trecut pe suport electronic tocmai pentru că publicul se schimbă odată cu timpul și nevoile acestuia devin pretențioase. Amintim ziare precum Cancan, Click, Adevărul, Libertatea ce au realizat cât de important este să deții și un web site în care aceleași informații să fie distribuite altfel. Și ziarele tematice, de specialitate au urmat exemplul acestora (Joy, Playboy, Men's Health etc). Nu mai este o noutate că programele tv sunt susținute de informații suplimentare pe care telespectatorii le pot revedea de câte ori doresc, numai pentru că fiecare canal tv a reușit să își exprime identitatea și altfel, prin internet. Radiourile au și ele siteurile unde sunt postate ultimele melodii difuzate, comentarii, invitații la emisiunile matinale etc. Iar acesta este cu desăvârșire procesul în care media online ia amploare (și putem susține că suntem abia la început).

Deși s-a constatat o scădere a nevoii de a relaționa face to face, observăm pe zi ce trece o exagerare a modului în care indivizii caută să comunice între ei, online. Dacă acest fenomen a putut fi schimbat cu ajutorul internetului, este lesne de închipuit până unde ar ajunge toate celelalte schimbări. Termenul de jurnalism online a intrat în limba engleză prin 1950 desemnând acel jurnalism care are ca suport noile media, în special internetul, dar și telefonia mobilă.

Marile avantaje ale jurnalismului online pentru cel care îl folosește sunt diversificarea informației, documentarea largă la care pot apela, rapiditatea informațiilor de ultim moment și publicitatea. Pentru o companie mare, a folosi internetul ca mijloc de menținere a relațiilor, ca metodă de comunicare modernă, reprezintă o necesitate astăzi, pentru a putea ține pasul cu cerințele și exigențele unei piețe în permanentă expansiune; o piață care parcă, întoarce din ce în ce mai mult spatele tradiționalismului. Un articol publicat online, stă ca declarație de onoare a acestei afirmații: "Oare noi, cei ce avem internet la degete, mai suntem capabili să ne bucurăm de minunata lume de la țară sau am devenit conexiuni online?"

Actualizarea în timp real, personalizarea paginilor și informațiilor în funcție de preferințele și obișnuințele utilizatorilor, targetare bine definită etc. toate acestea reprezintă avantajele companiilor care decid să folosească internetul ca pe un mijloc de comunicare (măsura reușitei unei companii care folosește internetul ca metodă de comunicare este dată de trafic și de feedback-ul vizitatorilor).

Capitolul II

POLITICA CA INSTRUMENT CARE NE GUVERNEAZĂ

ALEGERILE

3.1 Ce este politica?

Pentru mulți, politica este un subiect tabu, pe care nu îl înțelege și deseori îl acuză de nereușitele de care ne lovim. Astăzi, tinerii României nu acordă importanță politicii dar resimt încet, lipsurile ei și acest fapt îi afectează. Cei mai curajoși, reușesc să plece din țară și speră că acolo unde poposesc, sistemul care îi va conduce este cu mult mai organizat de cel care i-a făcut să fugă din propria țară. Părinții multor copii din România, se luptă zi de zi cu erori de management pe de-o parte și cu știri care aduc informații dezavantajoase, pe de altă parte. Cei în vârstă, sunt cei care mai au putere sa ia politica ca pe un subiect fără de care orice întâlnire nu ar avea sens. Poate pentru că experiența lor cu un sistem comunist și apoi cu unul democratic îi cataloghează ca fiind principalii actori ai opiniei publice. Avem astfel o societate care iubește politica și una care nu o înțelege. Indiferent de grupul țintă, aleșii poporului mizează pe simpatia câștigată prin comunicarea politică, pentru încă un alt mandat. Și apoi, dacă noi urâm sau suntem indiferenți politicii, cum de suntem singurii vinovați al următorului mandat al candidatului "x"? Este adevărat că noi dăm naștere politicii și tot noi o facem să fie asupra noastră imediat ce alegerile s-au încheiat? Conducem campaniile electorale și apoi realizăm că ne-am lăsat prada unui sistem care nu ne mai ajută. Sunt cei care elaborează strategii politice, adevărați genii ai influenței sociale? Ne place când suntem în centrul atenției când se derulează o campanie electorală, dar avem mereu ceva de comentat când rezultatul ei, deși este datorită alegerilor noastre, nu ne mai satisface. Poate că, dacă încercăm să înțelegem cum funcționează mecanismul unei campanii, vom fi pregătiți pentru ceea ce se naște numai din alegerile noastre: mandatul. Și atunci, despre ce este politica?

Școala Națională de Studii Politice și Administrative propune o definiție pe înțelesul tuturor: "politica este o formă instituită democratic, prin care partide și oameni încearcă să ajungă la putere, să câștige încrederea electoratului, să arate că programele lor sunt mai bune, și, în final, să câștige valori mai multe." Este astfel o recomandare subînțeleasă, pentru ca alegătorii să fie conștienți de ceea ce o politica urmărește. Câștigul valorilor poate fi un bun material sau subordonarea alegătorilor în condițiile date de către alegător. Într-o astfel de luptă, miza te motivează să recurgi la fel și fel de tertipuri, până la a-ți înșela propriul electorat. Pentru cel care candidează, tăria de caracter este o calitate esențială, deoarece, drumul lung de parcurs poate întâmpina tot felul de obstacole la care, inițial nu te gândești, dar pentru care, trebuie să fii pregătit, tot timpul. Se știe că în față, stă omul cu carismă și care reușește să comunice cât mai bine cu auditorii. Dacă ar fi să tragem un ochi, am reuși să vedem cât haos creează o singură zi, decisivă. De la PR, consilieri, manageri care stabilesc strategii de durată, până la oamenii cu care noi, alegătorii, luăm contact atunci când suntem opriți pe stradă și ni se împart pliante, obiecte de campanie, planuri. Și totuși, în tot acest amalgam de decizii, un lucru este esențial: felul în care omul politic reușește să se reprezinte în fața publicului. În termeni de specialitate, acest demers are un nume și acela este marketing.

Pentru mulți dintre noi, marketingul este o ramura a științelor economice și nu a celor politice; însă această legătură reprezintă pentru Jennifer Less – Mershment, o "căsătorie" care nu face un simplu transfer al elementelor de marketing către zona aceasta a politicii, ci crează un nou domeniu, independent de cele două; anume marketing politic. Înainte de a explica concret ce este marketingul politic, propun o scurtă definiție a ceea ce Ioannis Kolovos și Phil Harris consideră că este: "un set de strategii și instrumente pentru a identifica și studia opinia publică înainte și în timpul campaniei electorale, pentru a dezvolta campanii de comunicare și a le evalua impactul". Astfel, specialiștii campaniilor politice, recurg la metode de marketing politic pentru a atinge obiectivul vizat. Folosirea metodelor și tehnicilor de marketing în politică asigură de cele mai mute ori, câștigarea obiectivului. Politica nu este atât de pe înțelesul tuturor, în oricare alt moment al acesteia, cum este în perioada desfășurării unei campanii electorale. Atunci, noi (alegătorii), avem impresia că știm atât de multe despre aceasta de parcă ar fi rezultatul unei simple strategii la care cu toții am fi putut participa. În realitate, etapele care construiesc o campanie de politică (câștigătoare) sunt rezultatul unor activități laborioase și atent planificate. Niciodată să nu subestimăm politica. Dacă ar fi fost atât de ușor de elaborat și implementat, nu ne-am mai fi plâns de faptul că suntem victimele unei manipulări exigente în urma căreia ne sunt luate conștiințele și puterea de decizie. Cu atât mai mult încât o altă categorie a marketingului politic se naște special pentru a a-și concentra toată atenția asupra alegătorilor: marketingul electoral. Și dacă politica este un domeniu atât de vast, unde ne putem pierde ușor dacă nu ținem pasul cu tot ceea ce se întâmplă în spatele acesteia, reamintim că marketingul politic este o armă la care conducătorii apelează atunci când miza devine mai mare și competiția, mai strânsă. În atenția acestuia stă comunicarea politică care trebuie să fie una perfect construită încât aceasta are menirea ca efectele ei să dureze mult mai mult decât candidatul în politică.

3.2 Comunicarea politică

Autoarea Camelia Beciu susține în cartea Comunicare și discurs mediatic că, "comunicarea politică nu se rezumă la intenționalitatea actorului politic – la mesajul politic și la strategiile de persuasiune" deoarece o astfel de analiză ar fi doar o înțelegere parțială. În acest sens, comunicarea ia un aspect politic datorită mesajului, momentului, mediului în care este transmis iar o astfel de comunicare presupune "o strategie, ritualuri (norme și reglementări politice), o punere în scenă dar și de o agendă publică."

Comunicarea politică presupune un marketing politic pentru că în definitiv, mesajul și felul în care acesta este perceput reprezintă succesul unui întreg mandat. Așadar, o comunicare politică bună asigură succesul pe termen lung. Pentru Axford "comunicarea politică este o comunicare intențională, explicită și implicită a unor mesaje cu conținut politic, inițiată de actori care acționează în cadrul unui sistem de exercitare a puterii." Culegem alte puncte de vedere și menționăm: "comunicarea politică este un câmp de interacțiuni la care participă actori cu un statut diferit" (Wolton) , "are în vedere un proces interactiv alcătuit din interacțiuni verticale – dinspre instituții spre cetățean – și orizontale – între actorii care participă la comunicarea politică" (Norris) și "comunicarea politică punctează trei dimensiuni ale comunicării politice: dimensiunea pragmatică în care intră strategiile de discurs prin care se stabilește o relație între actori și un mod de acțiune – persuadarea, convingerea, seducerea, informarea, comanda, negocierea, dominarea; dimensiunea simbolică (formele de reprezentare a realității socio-politice – discursul vizual, vestimentar, umorul popular, rituri de consens și de confruntare, limbajul propagandistic etc. – și structurală – canale, rețele și medii prin care se desfășoară fluxul comunicării." În concluzie, comunicarea politică este o arie largă a ceea ce înseamnă contact între alegători și candidat; comunicarea electorală fiind un element de maximă importanță pentru comunicarea politică. Etapele clasice ale unei strategii ce are în vedere comunicarea politică presupun cercetări în mediului politic, analiza situației interne și externe a candidatului, marketingul strategic, stabilirea obiectivelor și a strategiei de campanie (reprezentată prin scopul final pe care cel care comunică îl are în vedere) și comunicarea, distribuția și planul de organizare. Așadar avem un obiectiv, un plan și un public țintă. Ce transmitem și cum? Comunicarea politică susține un mesaj potrivit momentului desfășurării acestuia; mesaj care trebuie să răspundă la întrebarea "de ce să aleg să votez cu candidatul x?" Mesajul determină o alegere. Și pentru ca aceasta să fie în favoarea celui care îl rostește, trebuie să conțină rezolvări la nevoile, interesele, preocupările unui număr mare de oameni. De cele mai multe ori, cei care scriu aceste mesaje aleg ca teme redresarea economiei, agricultura, respectarea legilor, creșterea nivelului de trai, respectarea legilor, etc. Desigur, se are în vedere ca mesajul să aibă elemente care dovedesc că acesta aparține unui grup țintă; de exemplu mesajul către pensionari va conține în primul rând elemente de sănătate, pensii mai mari etc.

Într-o campanie electorală, de exemplu, mesajul trebuie sa fie scurt, clar, simplu, relevant pentru ceea ce se întâmplă și ușor de repetat. "Mesajul, oricât de abil, inteligent și subtil ar fi el construit, nu trebuie să reflecte altceva decât realitatea politică a celui care îl emite. Nu poți, de dragul unei ipotetice performanțe în alegeri, să introduci în discursul unui candidat de dreapta mesaje de stânga doar fiindcă așteptările populației o cer. Esențial pentru succesul unui mesaj este credibilitatea acestuia. Schimbările de luări de poziție sau trecerea dintr-un orizont ideologic în altul, nu aduc voturi, ci – din contră – scad credibilitatea respectivei entități politice – persoană sau partid." Pentru alegători, sloganul este cel pe care îl recunoaște mai repede când vine vorba de mesaj într-o campanie electorală.

Și dacă am înțeles ce trebuie transmis, nu ne mai rămâne decât să vedem cum aleg politicienii să transmită pentru ca mesajul să ajungă acolo unde trebuie. Candidatul are opțiunea de a alege prin ce mijloc, mesajul lor să fie auzit, înțeles și acceptat. Dr. Dan Mihalache propune trei mijloace dintre care comunicarea directă, publicitatea politică și comunicarea prin mass-media. Comunicarea directă presupune interacțiunea directă între candidați și alegători, fără mijlocirea mass-media. O astfel de comunicare presupune:

– Marketing direct: scrisori directe, e-mail direct, alte forme de comunicare trimise direct alegătorului;

– Întâlniri organizate cu alegătorii;

– Mitinguri, întruniri publice;

– Campania din ușă-n ușă (door to door);

În ceea ce privește publicitatea politică, aceasta se referă la cumpărarea și apoi, folosirea spațiului de publicitate pentru a transmite mesaje politice; sau, cum sugerează Brian McNair „reclama politică plătită prin intermediul televiziunii constituie curentul principal al politicii electorale moderne.” Prima reclamă politică de televiziune este considerată cea a lui Eisenhower din 1952 "I like Ike". Dar atunci când în scenă intră mass media, parcă puterea politică crește iar efectul scontat vine mai repede decât se așteaptă. Știm așadar, că mass media creează agenda cetățeanului și nu întotdeauna, invers. Iar agenda media induce efecte diferite, în funcție de interesele, preferințele, nivelul de instrucție al audienței. Autorii Paul Dobrescu și Alina Bârgoanu susțin această informație, în Mass media și societatea: "mass media nu reprezintă transmițători pasivi de informație despre evenimente, ci iau parte activă la construirea înțelesului vieții sociale, reprezintă agenți activi care selectează, interpretează, scot în evidență și, uneori, chiar distorsionează fluxul de informație. Presa adaugă propria interpretare/perspectivă asupra evenimentelor politice înainte de a le relata. Media formează credințele publicului dar au și capacitatea de a-i influența pe cei care iau decizia, de a stabili, inclusiv pentru aceștia, ordinea de priorități." În acest fel, mass media poate schimba societatea, implicit, viața socială a oamenilor ei.

Interesul mass mediei pentru un eveniment este diferit de cel al publicului. Neregulile pe care un politician le face pe parcursul mandatului său, nu pot fi văzute direct de către cetățeni, însă implicarea mass mediei în acest eveniment poate face din această știre un adevărat proces în urma căruia se vor lua măsuri drastice. "Media dilată evenimentul pentru a-l impune atenției. Media creează evenimentul pentru a atrage atenția asupra unor probleme pe care evenimentul respectiv le simbolizează. În cazul în care sunt interesate, mass media ridică un amănunt sau un lucru cvasi obișnuit la rang de eveniment și îl prezintă ca atare. Prin urmare, importanța reală a unui eveniment și importanța acordată de mediu, exprimată prin proeminența de care se bucură el în diferite mijloace de comunicare în masă, sunt două lucruri distincte."

Dar pentru că din ce în ce mai mulți autori sunt preocupați de media și impactul lor

social, vom dedica următorul capitol încercării de a demonstra că mass media influențează opinia publică, modelează atitudini, prefigurează comportamente sau reacții. Puterea clasică a luptat dintotdeauna cu mass media în topul instituțiilor cu cel mai mare impact asupra opiniei publice și cel puțin pentru moment, media a câștigat disputa. Aceasta ne-a arătat că informația nu mai reprezintă doar un avantaj, ea este o condiție a existenței. Dar ce se întâmplă când cea mai importantă instituție a statului se aliază cu mass media? Mediatizarea spectacolului politic nu este făcută la întâmplare; oamenii (în special oamenii politici) cred că politica trebuie să treacă prin mass media, cu deosebire prin televiziune, deoarece acestea creează o imagine ce se impune ca realitate atunci când alegătorul este pus să voteze. Informațiile furnizate de către televiziune nu sunt întotdeauna neutre și ajung să fie dezbătute de către public și analiști până ce acestea devin opinii publice pe care toată lumea și le însușește.

"În sistemele politice democratice, media funcționează și ca transmițător al comunicării politice care își are originea în afara ei, și ca sursă de mesaje politice construite de jurnaliști. Rolul media în ambele sensuri este crucial. În primul rând, actorii politici sunt nevoiți să folosească media pentru a-și comunica mesajele audienței. Programele politice, declarațiile apelurile, campaniile de informare au o existență politică și pot fi eficiente din perspectiva comunicării numai în măsura în care sunt percepute ca mesaje de către audiența media. Prin urmare, toți comunicatorii politici trebuie să câștige acces la media". În concluzie, comunicarea politică nu are nevoie numai de public țintă sau mesaj. Implicarea mass mediei în marketingul politic este esențială pentru ca un candidat să își asigure măcar șanse egale cu cele ale contra-candidaților săi.

Capitolul IV

MASS MEDIA MODERNĂ VERSUS POLITICA

4.1 Jurnalismul tematic. Emisiunile de profil

Jurnalismul se împarte în două mari categorii: jurnalismul general și jurnalismul tematic. Jurnalismul general cuprinde toate producțiile sau produsele care informează/distrează un număr mare de cititori. Ca subiecte, jurnaliști acestui gen, au o largă paletă de alegere, pentru că pot scrie despre sport, cultură, artă și monden în același timp. Jurnalismul tematic este doar o categorie clară a jurnalismului, bine definit, cu reguli stricte dar și mai bine apreciat. Un ziar sau o revistă de profil vorbește numai despre teme ce are legătură cu un singur subiect. Ele sunt alcătuite din articole asemănătoare ca sentiment de transmitere. Astfel, astăzi jurnalismul tematic este un domeniu pe cât de întins, pe atât de puternic și sigur pe sine. El satisface întru cu totul anumite dorințe sau nevoi cititorilor, tocmai pentru că au tot timpul dedicat acestui lucru. În cărțile de teorie, mai găsim jurnalismul tematic și sub numele de presă specializată.

Acest gen este un fenomen de mare complexitate și amploare, reunind acele publicații ale căror grupuri țintă sunt caracterizate printr-o apropiere de preocupări, de așteptări sau de spațiu de viață. De aceea, presa specializată mai este întâlnită și sub denumirea de presă de grup sau presă de proximitate, deoarece pătrunde în detaliile de interes (social, cultural, politic, ideologic, economic, profesional, utilitar, de divertisment, de intimitate) pe care nu le poate cuprinde întru totul presa de informare generală. Cunoașterea trăsăturilor caracteristice publicului-țintă devine utilă și obligatorie, pentru ca performanța pe care o presupune specializarea cititorului să corespundă performanței jurnalistice oferite acestuia. După definiția presei specializate, trebuie amintite, desigur, tipologia acestui gen de presă.

Ele se clasifică astfel:

Presa de informare, sinteză și atitudine;

Presa economică, financiar-bancară;

Presa culturală, artistică și istorică;

Presa de informare despre mass-media și spectacol;

Presa specializată, umoristică;

Presa politică, presa de partid;

Presa genurilor.

În contextul lucrării de față, ne vom opri la presa genurilor pentru că acesta face obiectul nostru de cercetare, chiar dacă este doar un suport.

În viziunea lui Jean Cazeneuve, presa genurilor este "un vehicol al satisfacției compensatorii", prin trăirea în raport cu modelele existențiale superficiale, identificarea cu ficțiuni și realități, demitizarea celebrităților, narcisismul suportabil și visarea ca evadare. Această presă a iluziilor are cea mai mare diversitate în titlurile pentru femei și bărbați, unde rubricile de inimă, pictorialele, moda și curierul sentimental fac un succes de piață. Denumită în trecut presa sexelor, s-a afirmat în ultima vreme sub numele de presă a genurilor, observându-se tendința de a trece de la diferențele biologice dintre bărbați și femei la o dimensiune socială, de parteneriat și solidaritate.

Tot despre presa specializată ne vorbește și Andrei Păunescu în Jurnalism tematic. În privința publicului țintă, se știe că bărbații urmăresc presa pentru femei, ceea ce, mai nou, se întâmplă și invers. În funcție de gen, emisiunile sunt dedicate femeilor și bărbaților, un loc aparte ocupându-l programelor dedicate unui singur gen, dar care se știe cu claritate că va fi urmărit și de celălalt gen. În presa genurilor, s-a consemnat cel mai fidel import de formate și metode de elaborare, existând mai multe titluri de emisiuni internaționale pe posturile românești. În funcție de condiția materială a publicului, emisiunile genurilor sunt:

Populare (primează trimiterea la exemplele personalităților de succes

preocupările de economisire, sfaturile practice pentru găsirea căilor de a avea un trai mai ieftin, de a prepare rapid mâncarea, de a realiza haine pe cont propriu, de construcții-bricolaj);

De lux, elitiste (care pun accentul pe succesul profesional, pe modalitățile de

impunere, pe preocupări de lux: gastronomie complicată sau rapidă, dar din lipsa de timp, nu de bani, modă, hobby-uri, auto, personalizare a locuinței, seducție). Totul, în pictoriale, interviuri, imagini cu grafică sofisticată, tehnoredactarea scenariilor pretențioasă etc. În funcție de conținut, presa genurilor, care se întrepătrunde, întrucâtva, cu presa mondenă, se împarte în categorii:

De inimă care cultivă povestirea reală sau imaginară, compasiunea,

romantismul, dramatismul, evadarea din real, prin visare, corespondența cu cititorii, totul cu o finalitate optimistă;

Militante care cultivă emanciparea sau păstrarea situațiilor favorabile ale

genului respectiv;

Pentru întreaga familie care cultivă relația partenerilor din ambele unghiuri

de vedere, caută soluții de ieșire din impas prin dezvăluirea de secrete și rețete de atitudine, răspunsuri și teste, sprijină informarea în ceea ce privește creșterea copiilor de către ambii soții sau în parte, legătura, petrecerea timpului liber, întreținerea sănătății, educația.

Aspecte importante ale succesului actual al acestui tip de presă sunt lejeritatea

lecturii, tranziția prelungită a societății care predispune la izolare și presupune neîmpliniri ale unor largi categorii sociale, precum și durabilitatea mare a multor texte (gastronomie, psihologia partenerilor,viața de cuplu, sfaturi practice), ce se pot tezauriza pe o perioadă îndelungată în colecții personale, pentru a fi relecturate periodic. Exemple din contemporaneitate: "Happy Hour", "Acces direct", "Cronica cârcotașilor", "Poveștiri adevărate", "Shoppingul, pasiunea mea" etc. De altfel, în tipologia presei specializate se mai numără și presa utilitară, casnică, presa mondenă, presa erotică, presa vârstelor, presa sportivă, presa divertismentului, presa socio-profesională, presa disporei, presa minorităților etnice, presa confesiunilor, presa ad-hoc, presa promoțional-publicitară etc.

4.1.1 Subiectele siteurilor de profil între tendințe și cerințe

În Jurnalistul Universal, Ray Bradbury este amintit prin următoarea afirmație: "Va trebui să scrii, să lași la o parte sau să arzi o mulțime de pagini înainte de a te simți în elementul tău în acest mediu. Poate ar fi bine să începi chiar acum. Pentru că eu cred că, în cele din urmă, cantitatea se va transforma în calitate".

Într-adevăr, mulți autori sunt de acord când vine vorba despre metodele cele mai bune spre a atinge satisfacțiile celui care privește cu atâta interes o emisiune. Dar, nu numai a apărea zilnic sau săptămânal cu o ediție a emisiunii și a dobândi astfel, o experiență, îți oferă și calitatea. Dacă mesajul transmis de către jurnalist, prezentat prin subiectul sau tema aleasă, nu este și judecat, atunci, acesta nu va știi niciodată dacă trăiește într-o continuă eroare difuzării emisiunii sau dacă, este pe drumul cel bun. Astfel, structura redării trebuie să corespundă atât logicii interne a teme cât și orientările ei. Dar care este condiția de bază a existenței unei emisiuni tabloid? Actualitatea. Realitatea. Și scandalul. Dacă avem în vedere toate aceste trei aspecte, atunci este ușor să te apropii de interesul publicului. "Doar înțelegând foarte bine o temă putem fi credibili atunci când vorbim altora despre aceasta", afirmă Iuliana Dumitru.

Următorul pas, este acela în care jurnalistul își alege metoda, stilul, forma și realizarea tehnică; dar atenție, pentru că acestea nu numai că definesc și mai pregnant un anume gen publicistic, dar uneori schimă intenția inițială. Un anume gen presupune un conținut cu anumite caracteristici și invers, o anumită temă și intenție cer un anumit gen cu forma și funcția lui. Emisiunile de profil se înscriu în două categorii: pe de o parte, a genurilor de informare (știre, portret, reportaj, documentar, anchetă) iar pe de altă parte a genurilor de opinie (reality show, show de divertisment) etc. Aceste categorii de texte jurnalistice segmentează și produse în emisiuni serioase și emisiuni tabloid. Prima categorie tratează informația din punct de vedere obiectiv, prin tratarea subiectului dintr-un unghi de abordare corect care presupune consultarea surselor și intervievarea participanților direcți la eveniment (exemple stau emisiunile După 20 de ani, România, te iubesc, În premieră Etc.). Emisiunile tabloid selectează din ocurența evenimentelor brute doar acele știri care au legătură cu faptul divers, cu o categorie socială, așa numita "VIP", nu în ultimul rând cu faptele senzaționale, ieșite din comun.

Faptul divers este singurul tip de știre care presupune o atitudine, realizată prin mijloace de expresie literară. Astfel, discursul emoțional folosește exemple, nu argumente. Alți autori disting altfel genurile publicistice: jurnalismul de teren (unde intră toate speciile care presupun munca pe teren, prezența la fața locului: știrea, reportajul, interviul, portretul, ancheta) și jurnalismul de opinie. Niciuna nu poate opera fără documentare. Ceea ce le diferențiază este manifestarea explicită a intervenției personale, a propriilor opinii sau dimpotrivă, absența acestora. Apoi, dacă jurnalismul de teren urmărește cu precădere informarea, jurnalismul de opinie are drept scop captarea atenției consumatorului asupra unor probleme de interes general. Așadar, scandalul, știrile despre vedete, sfaturi despre tot ceea ce poate interesa publicul, etc. sunt teme care dau savoare unei emisiuni de profil, stârnind imediat interesul. Cert este, că o ediție a emisiunilor tabloid, fără ecoul unor zgomotoase întâmplări care definesc o realitate nu neapărat frumoasă, scoasă în evidență de mass media, nu ar avea o audiență precum dețin emisiunile tabloid prezente zilnic pe posturile românești.

4.1.2 "Valorile" siteurilor tabloid

Jurnalistul este numitorul comun al lumii reale și al lumii de imagine. Toți vorbesc despre ceea ce el trebuie să facă, să îndeplinească, să satisfacă, dar puțini sunt cei care țin cont de ceea ce jurnalistul este mereu îndemnat să nu facă; aceea cum că el trebuie să nu depășească limita de predare a știrii. În viziunea lui David Randall, fiecare emisiune tabloid ar trebui să aducă în atenția publicului, zilnic o precizare de genul: "Această ediție a emisiunii de astăzi cu zeci de mii de cuvinte și imagini pe care le conține a fost produs în circa 15 ore de un grup de oameni supuși greșelii, care lucrează în birouri aglomerate și încearcă să afle ce se întâmplă în lume de la persoane ce uneori ezită să le furnizeze informații, iar alteori îi obstructurează pur și simplu".

Unul dintre rolurile jurnalistului este acela de a informa, explica și convinge. Acestea sunt roluri cu efecte directe asupra publicului, dar în spatele oricărui teme, oricărei invitații, în spatele oricărei idei, jurnalistul educă. Educă prin impunerea unei culturi proprii lui sau emisiunii. De aceeași părere este și Randall, din nou, în Jurnalistul universal. El declară astfel: "cultura jurnalistică dictează atitudinea morală a unei emisiuni și prin aceasta are o influență mai mare decât orice canoane teoretice asupra principiilor deontologice după care se ghidează angajații unei emisiuni". În concluzie, valoarea pe care toate emisiunile tabloid o dețin, în spatele întregii munci depuse pentru a reveni pe ecrane cu teme de actualitate și care caută să trezească interesul publicului vizat, este puterea de a educa prin punerea în evidență a numeroase exemple și a lăsa publicului să aleagă de parte cui va fi.

4.2 Mass media vs. politica

Obiectivul principal al subcapitolului prezent este evidențierea faptului că că mass media și puterea politică sunt principalii pioni ai creării opiniei publice. Pentru a face o delimitare de roluri, menționăm că, dacă politicienii sunt actorii acesteia, mass media devine automat autorul ei. În majoritatea cazurilor, opinia publică îi are ca drept țintă/ subiecți pe politicieni, iar mass media nu face altceva decât să dea un sens a ceea ce oamenii gândesc. Cum își manifestă mass media rolul de autor al opiniei publice? Mult amintita autoare Camelia Beciu, lămurește: "Mass media construiește opinia publică prin diverse strategii de discurs."

Pentru că sunt situații în care cetățenii își formează anumite păreri despre oamenii puterii, mass media poate folosi caracterul comercial-senzațional pentru a ridica sau coborâ caractere, a disimula adevăruri sau a scoate în evidență nereguli etc. Prin strategii deliberate precum difuzarea unui tip de știri, aceasta conferă vizibilitate unor actori și puncte de vedere, dintre cele mai diverse. Faptul că în România există și o televiziune națională (TVR 1), ne dă posibilitatea să alegem tipul de știri politice cu care să fim informați. Modul în care televiziunile se poziționează în fața clasei politice și a unui candidat în special, ne acordă nouă, cetățenilor, dreptul de a fi un mediator a mass mediei. Aceste observații pot fi argumentate astfel: "opinia publică este rezultatul unei construcții simbolice întemeiate pe notorietatea celui care intervine în spațiul public, pe statutul acestuia precum și pe o serie de strategii de discurs, care fac trecerea de la individual la interesul general. Construcția simbolică a opiniei publice are însă efecte duale: pe de-o parte, opinia publică poate fi utilizată strategic de către lideri, ca argument de autoritate; pe de altă parte, opinia publică este constuită prin strategii deliberative, adică prin vizibilitatea unor puncte de vedere cât mai variate." Credem cu tărie când susținem că nimic nu este mai real decât opinia publică, pentru că aceasta este rezultatul unui efort considerabil al comunicării de masă. Media nu face altceva decât să implementeze credințe noi în rândul conștiințelor celor avizați și a le oferi știri despre care să vorbească a doua zi. Gabriel Tarde spunea cândva că "un simplu articol de ziar pune în mișcare un milion de conversații". La cursurile de filosofie, studenții învață că retorica este mama sofismelor unde opinia publică întotdeauna va alege ceea ce este adevărat sau nu, pentru că acolo unde sunt mai multe opinii mereu va contracara una singură. În urma unei știri, opinia unui singur individ nu poate schimba cu mult situația însă, opinia unui întreg grup va valida cu certitudine idea susținută în știre. Astfel, opinia publică a devenit dușmanul individului, care, de teama de a nu fi izolat va pica în capcana efectului de grup și va cocheta însuși cu aceasta.

Procesul transmiterii unui mesaj nu promite de cele mai multe ori eficacitatea acestuia. Să nu uităm că publicul încă are calitatea de a judeca și selecta în conștiința acestuia oferta. În Discursul asupra metodei, Descartes afirmă că tot ceea ce se poate discuta este obligatoriu fals, în raport cu demonstrația. Și pentru a nu pierde teren în fața acestui adevăr, manipulatorii se vor inspira din psihanaliză, psihologie, biologie și științele comportamentului uman. Are astfel legătură efectul manipulării cu pregătirea noastră în școală? Faptul că una este lumea de afară și alta imaginile din mințile noastre, sau realitatea că percepem numai ceea ce suntem pregătiți să percepem, ne face să afirmăm că, da. Trăim în aceeași lume dar se pare că simțim în lumi diferite. Este așadar vina publicului că nu este sufiecient de educat în acest sens? Retorica a dispărut după două mii cinci sute de ani de prezență centrală din programele de învățământ iar această absență a unei educări a vorbiri a fost înlocuită cu istoria literară. Și da, cu cât publicul este din ce în ce mai școlit, cu atât mai pregătit îl găsește procesul comunicării politice. Dar cum rămâne cu ceilalți indivizi ai societăți care habar nu au despre aceasta și de existența unor tehnici ai ei? Este acest tip de public un răsfățat sau o victimă? Este o victimă pentru că mass media creează dependență de informații și un răsfățat pentru că își păstrează garantul libertății de decizie chiar și atunci când i se oferă atâtea, separând societatea în: cei convinși și ceilalți.

Publicul țintă al mass mediei diferă în funcție de informația transmisă. O știre despre sport, se adresează în mod direct bărbaților; o emisiune cu rețete culinare este dedicată femeilor, desenele animate fac rolul unor încercări de a distra și educa copii, iar știrile despre studenții români care merg să studieze în străinătate sunt tehnici de presiune asupra tinerei generații spre a pleca din România, sărăcind sistemul educațional și posibilitatea țării de a crește economic, cultural și social. Comunicarea ce vine în urma știrilor politice se fundamentează pe faptul că mesajul transmis are un destinatar, un receptor bine precizat; încearcă să convingă un grup de indivizi de calitățile/meritele a ceva ce poate fi produs. Această comunicare are la bază studii de psihologie aplicată, semiotică aplicată, etc. și a dezvoltat ca subdomenii comunicarea socială și comunicarea de tip publicitar. Câți din locuitorii României ascultă radio? Manualele de specialitate, ne anunță că majoritatea românilor ascultă emisiunile matinale de la radio în mașină, îndurând traficul până la locul de muncă. Deschide cineva din România zilnic, televizorul? Și încă câți! Studiile arată că dintr-un total de 19 milioane de locuitori pe teritoriul României, momentul de aur adună până la 2 milioane de telespectatori numai pe un singur post tv. Știați că România este considerată țara cu cele mai multe accesări din Europa, ale internetului, datorită numărului impresionant de upload-uri făcute pe zi? Astăzi, internetul nu se mai adresează numai adolescenților ci și persoanelor de vârsta a treia, ceea ce face din acesta, un concurent de temut pentru televiziunile din România. Din cauza dependenței de internet, presa scrisă a dispărut și ea, ziarele și revistele transformându-se astfel în publicații online. Suportul de hârtie al ziarelor este din ce în ce mai respins de o societate care se vrea ultra modernă, ajungându-se la un număr de cititori, net inferior televiziunii sau internetului. Și din situațiile prezentate anterior, ce efect credeți că poate avea politica pe care mass media o prezintă acestui public dependent de informație? Scopul mass mediei este acela de a informa. Doar că, ,,orice comunicare este o încercare de a influența. Mass media urmărește într-adevăr să transmită un sens (al unei idei sau situații, al unui fenomen), ceea ce nu se poate realiza fără influențare. Influențarea este consubstanțială mass mediei. A comunica și a influența formează una și aceeași acțiune a mijloacelor de comunicare în masă.” Mass media a înțeles că a pune politica în legătură cu un mesaj necesită cunoașterea comportamentului și a mentalității publicului țintă. Însă, mass media românească, ignoră de multe ori cercetarea dimensiunilor psihosociale ale pieței unde lansează mesajul și se rezumă doar la elemente de psihologie empirică, acumulate de ei prin experința curentă în formă de observații, opinii etc. despre ei înșiși și despre psihologia semenilor lor, despre comportamentul uman în general. O asemenea abordare a mesajului politic transmis prin mass media, face ca acesta să atingă doar accidental coardele sensibile ale categoriei de grup vizate. Pentru a reuși să influențeze cu certitudine comportamentul și puterea de decizie a celui presat, trusturile mari de presă recurg la o investigare sistematică a caracteristicilor psihografice ale potențialilor cumpărători, la studierea motivației, intereselor, trebuințelor și așteptărilor lor și la testarea prealabilă a atitudinii publicului față de diverse variante ale mesajului proiectat. De aceea, mesajul politic prezentat de cele mai multe ori în mass media este covârșitor din punct de vedere al creației.

4.3 Reprezentarea vieții politice în mass media; cu precădere în siteurile tabloid

Folosirea excesivă a mijloacelor decomunicare în masă (abuzul, am putea spune) din România îi ajută pe cei care fac acest abuz să adopte o poziție de comoditate în gândire, renunțarea la un exercițiu care presupune cercetare, analiză, spirit critic etc. Iar acest fapt a devenit un fenomen care a atins pe toți cei care urmăresc zilnic emisiunile tabloid, dat fiind și rezultatul audiențelor uriașe pe care acestea le înregistrează. Putem spune astfel, că mass media, crează un fel de apetit pentru o cultură pe care numai ei o promovează. Paul Lazarsfeld îl numește în The people's choice, conformism social, în urma căruia, rămân fapte concrete de stereotipizare, omogenizare și standardizarea comportamentelor. Dezvoltarea acestor mijloace de comunicare în masă a condus la o largă răspândire a informației (subiectele dezbătute sunt din ce în ce mai diverse). Această dezvoltare este produsul dorinței noastre de a fi informați. Mass media promovează ceea ce noi oamenii creăm; ceea ce tot noi vrem să transmitem. Nu putem condamna mass media că transmite fel și fel de mesaje, în special pentru că noi suntem devoratori de informație. Dacă până acum publicul nu era interesat de politică pentru că o considera de la suspectă până la plictisitoare și greu de înțeles, astăzi, mass media a stârnit interesul acestuia pentru viața politică, prezentând situații interesante despre ceea ce se află în spatele politicii, și anume acel iz de scandal care interesează. Pentru a explica interesul publicului din România pentru scandal, citez următoarele: "Oamenii se deosebesc unii de alții și prin caracter, acesta stând la baza relațiilor permanente cu tot ceea ce îi înconjoară. A cunoaște și influența caracterul este destul de greu, din cauza complezității și, mai ales, diversității lui. Viața ne probează la fiecare pas că nu numai aptitudinile intelectuale, ci și trăsăturile caracteriale sunt hotărâtoare în existența individului. Nu totdeauna cei mai dotați reușesc cel mai bine în viață; trăsături de caracter ca tenacitatea, perseverența își spun cuvântul în aceeași măsură cu inteligența. Unii indivizi mai puțin dotați, dar cu mai multă voință, reușesc să-i întreacă pe cei înzestrați, dar cărora nu le place să facă eforturi deoarece nu au fost educați în acest sens. Trăsăturile de caracter se fac vizibile cu mult înaintea aptitudinilor. Formarea caracterului începe din primii ani ai copilăriei, ajungând la stabilizare după pubertate, în timp ce aptitudinile ating maximum de dezvoltare mult mai târziu. Va trebui deci să profităm de perioada în care trăsăturile de caracter nu sunt încă stabilizate pentru a le influența; mai târziu va fi uneori prea târziu. Există o mare diversitate de caractere, deci și o mare diversitate de moduri de a le influența."

Caracterele sunt foarte ușor de influențat. Și mass media știe asta. Publicul român preia totul din ceea ce mass media transmite. Acesta este un fapt. Imită ceea ce văd, reproduc ceea ce aud și se poartă așa cum citesc că este la modă. Constatăm atât efecte pozitive cât și negative pe care mijloacele de comunicare în masă le au asupra publicului. Prezintă adevărul cu obiectivitate și numai acestea au meritul de a ne face conștienți de lumea în care trăim. Pe de altă parte, excesul cu care aleg să transmită, forțează parcă audiența să decidă în sensul dorit de ei.

Siteurile tabloid sunt sursele românilor de a afla atunci când vin de la serviciu și deschid televizorul, cine cu cine și de ce se întâmplă astfel. Interesul, ca rezultat al unei curiozități despre capra vecinului, devine un instrument palpabil pentru producătorii de astfel de produse tv, dacă știu să scoată în evidență acel sâmbure pe care publicul îl caută. Știm că moda este un subiect interesant pentru femei, sportul și lumea sportului, va atrage mereu bărbații, rețetele culinere vor cucerii gospodinele etc. dar pe cine ar interesa politica într-o astfel de emisiune? Ei bine, acest segment mass media, își cunoaște puterea și își mărește potențialul prin tehnicile sale de a vinde subiectele. Prezentarea politicii sub o formă la care nimeni nu se gândea vreodată, arată așadar, o altă calitate pe care mass media o deține. În acest sens, trebuie să dedicăm publicului o marjă importantă din suprafața acestui subcapitol. Astfel, "grupul este o adunare de indivizi care se influențează reciproc." Indiferent de mărimea grupului, acesta se poate diferenția de alte grupuri prin interesele pe care le manifestă față de anumite subiecte. Ca și în viață, în interiorul grupului mereu se va remarca un leader care va conduce și care impune astfel, idea că într-un grup există roluri. Astăzi, grupurile primesc informații și deci, influența lor, din afara și dinăuntrul acestora. Mass media generează influență prin felul în care hotărăște să își prezinte subiectele. Iar Le Bon, adaugă despre această influență dusă de către individ la ceilalți, că "mulțimea este întotdeauna inferioară din punct de vedere intelectual față de indivizii izolați … omul din gloată este un credul nestatornic și intolerant, manifestând violența și ferocitatea ființelor primitive." Una dintre tehnicile de reprezentare a vieții politice în emisiunile tabloid, este însăși retorica. Arta de a convinge stă sub puterea manipulatorului de a știi să comunice unui public mesajul său. Capitolul "L'ancienne rhétorique" din Communications: Recherches rhétoriques, scoate în evidență faptul că din punct de vedere judiciar, retorica înseamnă a convinge. Și atunci, pentru a reuși procesul de influență asupra publicului în vederea stârnirii interesului despre politică, mass media trebuie să fie un profesionist al retoricii? Dar dacă retorica pare atât de periculoasă și nesănătoasă, de ce se învață încă din școală? De ce pur și simplu nu refuzăm orice contact cu aceasta, așa cum Socrate își dorea? Sau acceptăm idea lui Isocrate care susținea că retorica nu trebuie folosită decât în cauzele oneste și nobile? Pe de altă parte, dacă practica retoricii nu face altceva decât să convingă o audiență la nivel psihic, de ce Thrasymachos explică că aceasta face apel la sentimente, la pasiuni?

Pentru că retorica, indiferent de cine este cel care o susține, în ce măsură și cui i se adresează, are menirea de a manipula indirect voința inițială a unui individ. Cu toții știm că atunci când susținem un discurs bine argumentat, putem câștiga de partea noastră noi convingeri. Cu ajutorul unui discurs elegant, indiferent dacă argumentele sunt suficiente sau nu, mass media poate schimba o atitudine pentru că face apel la afecte. Sau, după cum susține Aristotel, retorica nu trebuie să aibă de-a face cu sentimentele pentru că însuși oratorul este om și involuntar, ceea ce va transmite îl va afecta și pe acesta; trecând de partea celui ce urmează a fi presat. Oratorul își va pierde din putere, iar actul manipulării se poate considera ca și anulat. În acest sens, Aristotel propune o tehnicizare a cuvântului; calitate care permite oratorului să se desprindă de orice zonă afectivă, reprezintând o putere extraordinară de convingere la nivel rațional.

Dacă Philippe B. este convins că influența înseamnă "a paraliza judecata și a face orice pentru ca receptorul să-și deschidă el însuși ușa mentală spre un conținut cu care altfel nu ar fi fost de acord" Deseori, influențaeste asociată de către specialiști cu o acțiune care merge direct la nivelul emoțional, creând o altfel de relație între cel care forțează prin infleunță și cel pus în fața acesteia. Fără îndoială, vorbim despre veșnica luptă dintre raționalitate și afecte. Cu atâtea exemple din viața cotidiană, trebuie să înțelegem că seducția este, cu desăvârșire una dintre cele mai eficiente metodele de influențare a grupului. Ideea implică însăși rolul răspunzător al seducției de a lua în grijă pe cel sedus; în științele comunicării, seducția este de fapt, poziția pe care oratorul și-o însușește, nu mesajul în sine. În ceea ce privește mesajul, acesta poate avea legătura cu orice argument, mai mult sau mai puțin plauzibil. Din moment ce publicul intră în tranșa acestui tip de seducție vizibilă, se crează o relație de intensă atenție și dedicare a simțurilor, tocmai prin captarea acelor senzori afectivi. O astfel de seducție nu mai are rolul de a fi plăcută o informație numai în scopul ca acesta să fie plăcut, ci încearcă să o facă plăcută pentru a o vinde. Seducția în acest sens este strâns legată de înșelătorie ceea ce face ca acest proces să fie de condamnat. Iar seducția este una dintre tehnicile mass mediei de a reprezenta viața politică.

O altă tehnică de realizare a presiunii de grup este aceea realizată cu ajutorul stilului. Un limbaj bine decorat, are tendința de a fi mai convingător chiar dacă în spatele lui, nimic nu are sens. Figuri de stil fără conținut sunt folosite adesea de mass media care, ce-i drept, abuzează de imagini mai mult decât de cuvinte estetizând mesajul în idea de a-l face credibil. Acest stil tinde să se universalizeze din cauza răspândirii de către mijloacele de informare în masă (de tehnica estetizării mesajului abuzează însuși Hitler în faimoasele discursuri politice, din cadrul propagandelor anilor '30). Constrângerea, repetiția, tehnica atingerii, hipnoza, cadrajul înșelător, toate acestea sunt metode de exercitare a influenței pe care mass media o generează asupra publicului devorator de tabloid și care, de cele mai multe ori, dă rezultate.

Comportamentul exterior al fiecărui individ constituie o rezultantă a două categorii de factori, unii reflectând ceea ce "este" el cu adevărat, iar alții ceea ce el "ar vrea să fie". A doua categorie reprezintă imaginea sau "poza" pe care fiecare om caută să o apere sau să o impună lumii exterioare – și chiar lui însuși – ca arătând adevăratul lui mod de a fi. Există în fiecare om tendința firească de a căuta, în societatea semenilor săi, să apară în "lumina" cea mai bună, să apară, sub anumite aspecte, ceva "mai mult" sau "altfel" decât este de fapt (mai inteligent, mai capabil, mai "important" etc.). Aceasta duce la intensificarea voită a unor trăsături sau la estomparea altora. Poate că nu ar fi exagerat să se spună că mai mult sau mai puțin conștient, fiecare om se comportă, nu numai în relațiile cu ceilalți oameni, ci chiar față de sine, ca și cum ar juca un "rol", cel al lui însuși. Rezultatele sunt desigur diferite: la unii indivizi se realizează o largă suprapunere între structura reală și cea dorită. "Poza", dacă se poate vorbi de ea, este în mare măsură conformă realității și, ca urmare, în comportament nu mai apare nimic distonant sau artificial. De regulă, o reacție, cu cât este mai rapidă, mai apropiată de limita spontaneității, cu atât este mai "adevărată". În schimb, la alți indivizi există un decalaj, o lipsă, mai mică sau mai mare, de suprapunere între structura reală și cea reflectată prin "poză", ceea ce dă naștere unui comportament forțat, mascat. În legătură cu aceasta poate fi amintit faptul, bine cunoscut, că la originea unor comportamente patologice se află decalajul sau distanța excesivă dintre aspirații și posibilitățile reale; se află o inadvertență de lungime de undă, de multe ori programate genetic. ,,În interacțiunea dintre participanți, procesele de comunicare sunt intermediare între stările psihologice ale acestora. Ceea ce înseamnă că eventualele perturbații ale comunicării fac, dacă nu imposibilă, cel puțin dificilă cunoașterea proceselor psihologice între parteneri.” Așa se explică din punct de vedere pshihologic, relațiile dintre indivizii aceluiași grup. Viața psihologică ca și cea biologică, este puternic socializată și culturalizată, fiecare persoană însușindu-și normele, valorile, modelele de acțiune din mediul în care trăiește. Principalele instanțe de socializare sunt grupurile formale și informale, de apartenență (familia, cercul de prieteni) și de referință (comunitatea profesională), care le oferă indivizilor modele de comportament specific diverselor roluri sociale pe care ei și le asumă de-a lungul vieții. În fară de aceste grupuri, un rol important în socializare îl au și mijloacele de comunicare în masă, purtătoarele predilecte de influență. Deoarece atitudinile sunt „predispozițiile învățate de a reacționa cu o consecvență față de un obiect sau o clasă de obiecte într-un mod favorabil sau nefavorabil” și se formează printr-un proces de învățare, ele nu pot fi observate, ci doar deduse. Ceea ce se poate observa este comportamentul consumatorului, care are la bază atitudinile formate. Formarea atitudinilor se realizează în timp, iar o dată formate, ele sunt stabile și durabile. Este posibilă schimbarea lor în timp, dar procesul este lent și relativ dificil. Obiectivele reprezentării vieții politice de către mass media, vizează trei niveluri psihologice ale publicului țintă: cognitiv, afectiv și conativ.

La nivel cognitiv, obiectivele urmăresc informarea grupului astfel încât

aceasta să cunoască informația pentru care se realizează subiectul.

La nivel afectiv, obiectivele reprezentării vieții politice a mass media asupra

publicului urmăresc realizarea unei atitudini favorabile față de informația transmisă.

Pentru ultimul nivel, cel conativ, obiectivele urmărite vizează influențarea

comportamentului publicului țintă, astfel încât aceasta să reacționeze favorabil la informație prin aderarea la aceeași opinie, aceleași atitudini, comportamente, stiluri de viață etc.

Practic psihologia reprezentării unor astfel de subiecte generată de mass media s-a dezvoltat odată cu psihologia generală. Ceea ce este totuși relevant este latura practică a psihologiei infleunței, iar pe de altă parte este vorba de faptul că aceasta s-a dezvoltat dintr-o necesitate. România are nevoie de influențe pentru a-și schimba demersul letargic în care a început să intre iar mass media trebuie să își confirme rolul de a modela comportamente și de a iniția decizii. Inițial, mass media informa. Dar pe parcurs, aceasta și-a dat seama că un simplu anunț nu este prea convingător. Publicul țintă trebuie să fie atras pentru informațial respectivă. Tot demersul teoretic al psihologiei inflienței este deductiv; dintr-o observație se deduce o teorie sau un fenomen. Specialiștii au început să se documenteze și să afle ce fel de factori stau la baza acestor reprezentări prin influență. Astfel ei introduc concepte noi ca cele de: convingere, motivație, memorare, atenție, învățare etc. Prin prezentarea vieții politice în emisiunile tabloid, mass media urmărește să schimbe atitudinea publicului țintă și să o favorizăm față de informația pe care tocmai a primit-o. Afirmația că informația în sine este de ajuns să-l facă pe individ să acționeze întocmai este absolut falsă. Acest lucru se datorează faptului că în procesul de transmitere cu mijloacele de comunicare în masă sunt implicați mai mulți factori cum ar fi: puterea de convingere, preferințele anterioare pe care le are un individ, tipul de personalitate care își pun amprenta în momentul deciziei de a accepta informația, stima de sine și felul în care individul se raportează la alți indivizi, alte grupuri sau societate. Orice tentativă de a stârni interesul publicului conține în esență o informație despre un un fapt un produs, o persoană sau un serviciu pe care îl oferă publicului țintă. Această informație este prelucrată sau procesată de către un individ la nivelul mental – (ce vrea să însemne acest lucru, cum se poate utiliza, la ce îmi folosește acest produs etc). ,,Fenomenele de influențare sunt deci consubstanțiale comunicării. Studiile despre influențare, persuasiune, propagandă, manipulare etc. sunt unul și același lucru, izvorând toate din studiile despre comunicare.” Societatea există datorită comunicării, ea înseamnă comunitate și este văzută ca un proces care implică participare din partea membrilor unei societăți. Comunicarea îmbracă forme variate și diverse, dintre care ne vom opri la comunicarea mediatizată și la comunicarea de masă, care este de fapt o formă a comunicării mediatizate, destinată unor mase mari de indivizi și poate avea o formă subiectivă, care are ca scop manipularea opiniei publice prin infleunțare și forma obiectivă, care dorește simpla informare a persoanelor. Comunicarea, informarea și mijloacele de comunicare depind unele de altele. Acești termeni au sensuri diferite în funcție de domeniile care au drept scop comunicarea informației.

Astfel spus, mass media categoric are puterea de a influența și o face cu nonșalanță, în fiecare zi, atunci când expune unui public țintă, informații care pun în lumină o anume situație, făcându-i pe aceștia să decidă să adere la acea situație, având efecte pe termen lung. Așa se explică și interesul pe care astăzi, românii îl au, surprinzător, pentru viața politică prezentată și urmărită cu atâta ardoare de televiziuni.

Capitolul V

STUDIU DE CAZ

5.1 Metodologia

Pentru a demonstra dacă în cadrul siteului www.cancan.ro se menționează printre subiectele tabloid, viața politică sau nu și în ce măsură este acesta transmisă și dezbătută (dacă răspunsul primei întrebări este afirmativ), trebuie să alegem în primul rând medota cercetativă care ne va ajuta să demonstrăm ipoteza de lucru formulată încă din introducere. Înainte de a ajunge în punctul în care trebuie să decidem metodologia aleasă, țin să menționez în acest punct al lucrării, setul de reguli pe care Septimiu Chelcea le vede necesare înaintea pregătirii manuscrisului pentru publicare sau pentru a fi prezentat în fața comisiei din ziua examenului și anume:

„este problema cercetată semnificativă?

Abordarea este originală?

Sunt instrumentele de investigare satisfăcător de reliabile (fidele) și solide?

Este măsurarea strâns legată de variabilele vizate în cercetare?

Se testează în investigație pe deplin și fără ambiguitate ipotezele enunțate?

Respectă cercetarea standardele etice?

Este cercetarea într-un stadiu suficient de avansat încât să justifice publicarea

rezultatelor?

Au aplicativitate rezultatele cercetării?

Publicarea raportului de cercetare (a studiului) are un impact sociabil dezirabil?”

În intenția de a verifica aceste întrebări importante, voi încerca să ofer fiecărui punct, câte

un răspuns, cu scopul de a stabili nivelul calității lucrării mele de licență, Reprezentarea vieții politice în siteurile tabloide. Astfel că:

– problema ridicată în această lucrare este de a demonstra faptul că într-adevăr, românii nu apreciază politica la fel de mult precum oricare alt subiect (lifestyle, sport, cultură, relații, sănătate etc.), probabil tocmai pentru că istoria noastră ne reprezintă ca fiind un popor subminat puterii și care are tendința de a fi subordonat puterii de guvernare. Revoluția din decembrie 1989 ne-a câștigat libertatea dar realitatea zilelor noastre demonstrează faptul că nici astăzi, românii nu știu cum să controleze această libertate și să o folosească în avantajul lor. Ne bucură faptul că avem liberă circulație și nu ne mai simțim îngrădiți să spunem sau să credem ceea ce alții își doresc, dar pe de altă parte, încă se mai simte această teroare pe care politica ne face să o dezgustăm. Pentru români, politica înseamnă un sistem întreg de corupție, teama de a nu fi din nou încătușați, idea unei stăpâniri fără logică etc. Nu-i de mirare faptul că foaret mulți români încă sunt reticenți atunci când vine vorba de politică sau ici colo oamenii discută într-un mod absolut contradictoriu domeniul acesta (tocmai pentru că nici astăzi nu a putut fi clarificat în mințile și inimile lor ca fiind o armă sau un scut). Lucrarea mea de licență nu ridică problema faptului că românii nu prea sunt interesați de științele politice, ci faptul că mass media românească are un talent aparte de a schimba situația și a reușit astfel să transforme românul într-o țintă sigură, maleabilă și vulnerabilă, dozându-l cu o sete incredibilă de scandal (tot mai mulți români urmăresc programe tv și citesc știri în care cuvintele ”scandal”, ”senzațional”, ”de groază” etc., primează). Astfel că strategia siteurilor tabloide presupune abordarea politicii într-un mod total instigator: științele politice s-au transformat în viața politică; adică adevărata viață din spatele politicii (înfățișând deputați și senatori dormind în timpul ședințelor în parlament, președinți care bat copiii, miniștiri corupți, premieri care cheltuie banii statului în vacanțe scumpe în Dubai, politicieni a căror viață amoroasă bate filmul etc.). Iată așadar cum românii devin interesați de politică, o iubesc și sunt la curent cu tot ceea ce se petrece în această prim instituție a statului român.

Scopul siteurilor tabloide folosindu-se de astfel de abordări în articolele sale este de a determina românii să viziteze siteul (fapt care îi va conferi câștiguri substanțiale siteului) și a le oferi acestora o imagine de ansamblu asupra răului care ne conduce; iar această calitate se transformă foarte ușor în etichete pe care românii reușesc să le pună oamenilor politici. În ziua alegerilor, etichetele devin instrumente esențiale în intenția de votare (unii nu mai votează deloc pentru că își imaginează politica ca un circ, alții votează în funcție de cunoștințele pe care el are din aceste siteuri tabloide despre cei care așteaptă votul românilor). Astfel spus, situația politicii și felului în care românii sunt guvernați nu de parlament sau guvern ci mai degrabă de articolele de scandal din siteurile tabloide, reprezintă din punctul meu de vedere, o problemă actuală.

– Abordarea acestei probleme este originală deoarece am încercat să mențin o perspectivă obiectivă în demersul demonstrării faptului că astăzi, în secolul XXI, informația este sursa puterii individului, grupului, instituțiilor, societății. Mass media este fără îndoială un tiran, pentru că folosind acest flux interminabil de informație devine automat stăpânul care are cea mai mare parte din control. Dorința întunecată a românilor în a fi la curent cu tot ceea ce abordează punctele negative ale vieții (lor sau a celor din jurul lor) s-a mutat repede din știrile de la ora 17.00, pe siteurile de profil. Dacă subiectul politicii era unul tabu la începutul libertății noastre legimite, astăzi, majoritatea românilor percep politica total diferit; tocmai prin prisam faptului că viața politică este o latură mult mai interesantă de analizat.

– Intrumentele de investigare sunt extrem de reliabile și solide deoarece am căutat să îmi întăresc toate afirmațiile originale pe citate și surse bibliografie ale unor specialiști și autori celebri, tocmai pentru a evita orice corelație cu noțiunea de eroare.

– Măsurarea cercetării, a ipotezei și a concluziei este strâns legată de variabilele vizate în cercetare tocmai pentru că studiile enunțate pe această temă, demonstrează cu succes abordarea mea și faptul că într-adevăr, situația vieții politice în România se datorează fluxului de informații pe care siteurile tabloide în generează.

– Îmi asum responsabilitatea acestei cercetări, a ipotezei de lucru și a tuturor celorlalte afirmații formulate asigurând audiența că ele respectă standardele etice și nu incriminează nicio persoană în particular (lucrarea caută să demonstreze o problemă legată de o situație; rolul ei nefiind acela de a acuza o persoană în mod special. Nici măcar o instituție).

– Parcursul părții teoretice a acestei lucrări și analiza concretă a 10 dintre articolele apărute în cadrul unui site tabloid, ce dezbate politica din punct de vedere al vieții politice, oferă calitatea unei cercetări într-un stadiu suficient de avansat încât să justifice publicarea rezultatelor obținute oferind încredere absolută în aplicativitatea lor.

– Cu siguranță publicarea acestui studiu ar avea un impact sociabil dezirabil deoarece românii ar înțelege mai ușor faptul că sunt ținta unor atacuri de influență din partea mass mediei și că întregul lor set de cunoștințe despre politică este reprezentat în fapt, de realitatea unei vieți politice pline de scandal.

Astfel spus, ținând cont de faptul că impactul mass mediei (în acest caz articolele din

cadrul siteurilor tabloide) ține de domeniul științelor sociale, metodologia de cercetare, rpin care voi căuta demonstrarea ipotezei de lucru, va fi analiza de conținut, transpusă în cazul de față, prin discursul mediatic (cum prezintă mass media, cu precădere siteul www.cancan.ro, viața politică astfel încât, dintr-un subiect neinteresant, neînțeles și plictisitor, să devină o atracție de zi cu zi a fiecărui român). Fiind un domeniu de cercetare sociologică se presupune o cunoaștere comună despre care autorul Petru Iliuț menționa în Abordarea calitativă a socioumanului. Concepte și metode, că dispune de următoarele virtuți:

„ – este adecvată nivelului mezo al existenței, care nu impune aparate și instituții speciale spre a fi cunoscute;

– Este facilitată de familiaritatea cu obiectul cunoașterii;

– Beneficiază de strategii cognitive complexe, flexibile și subtile;

– Utilizează strategii de cunoaștere asemănătoare celor utilizate de savanți;

– Nefiind omogenă, ci puternic stratificată, cunoașterea comună, în cazul persoanelor cu multă experiență, se apropie adesea de adevăr.”

5.1.1 Ipoteza de lucru

Am pornit redactarea acestei lucrări de licență de la o ipoteză de lucru care a urmărit tot acest demers al alegerii surselor bibliografice pentru a susține obiectivele propuse și a demonstra că deși, oamenii nu mai sunt atrași de politică pentru că resimt ticăloșia campaniilor electorale și apoi, liniștea absurdă din perioada mandatelor celor aleși, prin faptul că se hrănesc zilnic cu subiecte de scandal, pe care siteurile tabloid le propagă, ajung să fie influențați de mass media și astfel, sunt rezultatul a ceea ce văd. Siteul www.cancan.ro, a reușit să scoată în evidență o anumită latură a politicii, transformând-o nu numai într-un subiect interesant dar și ușor de digerat pentru publicul care nu înțelege politica, dar abia așteaptă să vadă ce se întâmplă de fapt în viața politică, din spatele acestei armuri care pretinde seriozitate.

De remarcat este faptul că am ales să prezint politica sub două aspecte diferite și anume: politica ca domeniu ce guvernează prin legi viețile oamenilor și viața politică, ca efect secundar, real, ce se degajă din prima variantă prin felul acesteia de a fi prezentată. Politica poate fi o temă care impune respect, profesionalism, certitudine, pe când viața politică vorbește despre cum își petrec politicienii timpul liber, cine cu cine, ce s-a mai întâmplat, avantaje și dezavantaje de a fi politician etc. Și dacă oamenii în general sunt sătuli de a-și cere drepturile iar ele să nu mai vină, publicul țintă al emisiunilor tabloid nu se mai satură de a urmării, zilnic, cum viața politică tinde spre scandal și astfel, provoacă interes.

Pentru a demonstra toate aceste afirmații, voi avea în vedere confirmarea sau infirmarea următoarei ipoteze de lucru: siteurile tabloid au puterea de a atrage interesul românilor asupra politicii tocmai pentru că acestea au puterea de a scoate la suprafață tot ceea ce este mai bun sau mai rău, servind în schimb viața politică unui public românesc însetat de scandal.

5.2 Siteul www.cancan.ro

Puțini români sunt cei care nu au auzit de siteul www.cancan.ro. Deși se presupune că într-un procent mai mare oamenii de la orașe accesează un site (utilizarea internetului fiind mai accesibil în urban decât în rural), datorită canalului TV, Kanal D, unde pentru mulți ani, emsiunea Cancan a adunat mai multe sezoane, românii au reușit să urmărească acest gen de emisiune și să guste din plin acest gen de emisiuni de profil care, într-un final, au transformat interesele și dorințele românii în funcție de informațiile obținute, ca fiind astăzi, o doza uriașă de nevoie care se traspune în negativ.

Datorită jobului de paparazzi, care trebuie să servească acestei nevoie, și care desigur, presupune foarte multă muncă de teren, efort, concentrare, responsabilitate, ageritate dar și viclenie, emisiunea a sițit nevoia unei abordări mai ample și detaliate, astfel a luat naștere siteul www.cancan.ro. Astăzi, acest site este vizitat de milioane de români în fiecare zi, de pe teritoriul țării noastre și din afara acesteia. Abordând subiecte precum politică, actualitate, muzică, cultură, sport, sănătate, relații etc, articolele prezentate au un nivel ridicat de răutate gratuită care servește opiniei publice și care la sfârșit, se transpune în atitudini și comportamente certe în ceea ce privește subiectul dezbătut (fie că vorbim de situații sau persoane). Știm deja că internetul a devenit un instrument esențial în viețile noastre (fie că îl folosim pentru a obține informații, a comunica, pentru entertainment, cultură etc.). Când vorbim despre evoluție, trebuie, inevitabil, să aducem în discuție un trecut și un prezent. În afara tuturor avantajelor pe care jurnalismul le arată mândru, astăzi, în întreaga lume, reținem importanța comunicării și impactul acesteia peste ceea ce înseamnă relații, afaceri, succes, viitor etc. De-a lungul anilor, am fost martorii direcți sau indirecți ai unor evenimente ce au schimbat istoria comunicării. Astăzi, avem internetul ca formă nouă, tehnologică, cu care nu putem spune că ne confruntăm; ba dimpotrivă, ne asociem existența cu acesta și rolul lui în viețile noastre de zi cu zi. Jurnalismul, a adoptat imediat această nouă formă tehnologică de comunicare, în speranța că astfel, indivizii unei societăți care folosește zilnic internetul indiferent de motivul acestora, nu vor înceta să se informeze, renunțând la publicațiile scrise, posturile de radio ascultate sau programele tv cu care, până mai dăunăzi, ocupau într-un procent destul de mare, timpul liber.

Siteul www.cancan.ro reprezintă exemplul perfect al unui program TV care a sesizat puterea pe care internetul o are în evoluția informației (sunt atâtea alte exemple în care ziarele și revistele din formatul său fizic, se transpun și în suport virtual, posturi de radio sau programe TV care au și o variantă virtuală). Faptul că produsul media Cancan exista și pe suport electronic, nu doar că, actualiza emisiunea la vremurile în care trăim, dar aducea în primul rând, numeroase beneficii, pe care, probabil, formatul emisiunii TV, nu ar fi reușit să le atingă.

Astăzi, siteul www.cancan.ro este cel mai accesat site tabloid din România. Siteul a început cu o forță extraordinară de a se clasa pe un anumit loc și astfel, încetul cu încetul și-au declarat intenția de a reprezenta nu doar un site de profil ci un adevărat mod de viață (oamenii au înțeles că nu pot trăi fără informație și mai mult, psihologii remarcă faptul că românii sunt înclinați spre știrile negative astfel că siteul www.cancan.ro oferă peste minimul nevoie de a fi updatați cu cele mai noi informații dar și satisfăcându-le această dorință). Prezența paparazzilor este obligatorie în vederea existenței siteului www.cancan.ro deoarece munca din spatele acestor articole se împarte în două:

paparzzi care fac rost de cele mai spectaculoase știri/informații;

redactorii care scriu articolele.

Aceste două posturi presupune două seturi de calităși și responsabilități diferite: un

paparazzi nu poate fi și cel mai bun redactor, iar redactorii nu sunt întotdeauna la fel de mine pregătiți pentru a vâna persoanele publice pe teren. Siteul și-a confirmat nișa pe care o promovează încă de la început: bărbatul și femeie cu vârsta cuprinsă între 17 și 55 de ani, fără studii superioare și majoritar, de la oraș. Persoanele care își clădesc viața pe tendința de a știi ce se întâmplă în curtea vecinului, bolnave după informații care să le facă să se simtă mai bine doar raportându-se la calitatea inferioară (de cele mai multe ori) sau superioară (în idea motivăriii de a fi ca și ceilalți) a altora. De-a lungul timpului pe piața românească au mai apărut și alte siteuri rivale (Click, spynews, wowbizz etc.) care au determinat intenția siteului www.cancan.ro să depășească limita și fiind într-o luptă continuă pentru audiență, siteurile dezbat astăzi dintre cele mai diverse subiecte căutând dinadins să scoată în evidență partea negativă a lor.

Existența internetului ca mijloc de comunicare a reușit să convingă până și domeniul jurnalismului de impactul pe care acesta ar putea să îl aibă asupra informației de oricare natură. Ba mai mult, concurența acerbă pe care toate canalele media o dau astăzi, în a-și asigura existența și pe acest suport electronic, a determinat siteul www.cacan.ro să adopte o atitudine deloc elegantă în a reuși pe piața siteurilor tabloid. Se cunoaște faptul că femeile sunt cele care accesează acestă revistă online, pe care o răsfoiesc la serviciu, în pauza de masă, în mijloacele de transport în comun (pe tablete sau telefoanele mobile), în vizită la prieteni, acasă, etc. De cealaltă parte, bărbații (ei care citesc mai puțin decât femeile), folosesc gadget-urile pentru a se informa despre subiectele prezentate de site, în idea de a descoperi ”ce mai este nou”. Internetul îi oferă siteului www.cancan.ro, posibilitatea de a se exprima perfect, fără perdea și de a se face înțeles unui public căruia îi place mai mult să petreacă ore întregi în fața unui calculator, decât să meargă și să își cumpere personal un ziar pe care, mai apoi, ar trebui să îl citească, pagină cu pagină.

Site-ul www.cancan.ro oferă aceeași doză de informații importante și folositoare întregului arsenal de cititori. Acesta știe că pentru a exista pe piață, este nevoie să țină pasul cu ceea ce vremurile aduc și dacă astăzi, trăim într-o eră a vitezei și a tehnologiei rapide, atunci, www.cancan.ro și-a asumat riscul de a fi extrem de subiectiv, condamnator și nepoliticos pe alocuri, numai pentru a fi în pas cu aceste tendințe ale epocii noastre. Această afirmație susține idea unei nevoi concentrate de a înțelege unul dintre avantajele de bază ale siteului, acela fiind curajul de a scrie și a spune lucrurilor pe nume, fără a se te temi de reacții directe. Internetul a slabit considerabil relațiile de comunicare între persoane, din cauza barajului care intervine în comunicarea face to face. Înțelegând acest dezavantaj, siteul nu doar că a tratat cu încredere soluția pe care au propus-o în rezolvarea acestei dileme, dar a și reușit să convingă un număr mai mare de public să comunice și să intrevină, ori de câte ori simte nevoia, datorită sistemului care permite un schimb de informații în cazul în care cititorii au o informație importantă despre vreun posibil subiect („ai un pont? Sună la 0741 226 226 sau trimite un email la [anonimizat]”) Un forum unde părerile și întrebările cititorilor (sau mai bine spus, utilizatorilor) nu există însă feedbackul sarcinii pe care siteul o are, stă în comportamentul și atitudinii pe utilizatorii le manifestă în urma accesării știrilor prezentate. Latura psihologică a a folosirii internetului este factorul care reușește să capteze rezultatele dorite în ceea ce privesc modificările de comportament la nivelul diferitelor categorii de cititori. De asemenea, unul dintre obiectivele siteului este acela de a asigura și menține fidelitatea cititorilor care până acum erau obișnuiți doar cu un suport tehnic, tipărit, a ziarelor și revistelor de profil. Poziția de atac care se regăsește în 90% din articolele prezente pe siteul www.cancan.ro, i-a asigurat acestuia un real succes. Postarea articolelor cu subiecte incitante, exclusive și unice au reușit să atragă un număr și mai mare de utilizatori (tinerii care, de regulă navighează mult pe internet, au descoperit în siteul www.cancan.ro un prieten ce trebuie luat cu tine, oriunde). Siteul își cultivă mesajele online și se bucură de avantajele noului suport: își face publicitate, poate urmări numărul de accesări al unui articol, poate măsura audiența oricărei postări, au ocazia de a intra într-un anume dialog cu utilizatorii și, implicit, de a măsura impactul pe care articolele sale îl revarsă asupra societății românesști. Dezavantajele sunt greu de estimat încă. Am putea spune totuși că ele există.

Trăim o lume care se schimbă tot mai des și care devine din ce în ce mai nebună. Afirmația dacă nu îi poți înfrunta, alătură-te lor, este valabilă în toate cazurile. „Grație noilor tehnologii, trăim tot mai mult în virtual, într-o dimensiune în care totul pare să fie posibil, în care creăm ființe umane prin tehnologii și tehnici referitoare la clonare, în timp ce bogății fabuloase se deplasează în ciberspațiul geoinflației, întreținând o sumă de iluzii cărora le conferim statut de realitate. Nu mai există contract social, lege sau cod moral care să fie respectat. Nu mai există control, nu mai există sancțiuni care să stăvilească avalanșa acestor desfășurări, pe care tânăra generație le intuiește foarte bine și la care încearcă să se adapteze, simțindu-se tot mai încorsetată de modelele noastre mentale și de sistemele noastre educaționale, pe care tinerii le vor spulbera atunci când vor avea ocazia și vor înțelege că ei sunt exponenții schimbării. Avem nevoie de surse noi de autoritate și pentru aceasta trebuie, în primul rând, să încercăm să înțelegem ce se întâmplă cu noi”. A coexista cu restul programelor pe care mass media le difuzează în vederea satisfacerii nevoii de tabloid a publicului țintă, pentru siteul www.cancan.ro înseamnă a folosi orice strategie este nevoie doar pentru a rămâne locul I în topul celor mai accesate siteuri tabloid din România.

5.3 Reprezentarea vieții politice în cadrul siteului www.cancan.ro

www.cancan.ro este un site tabloid în care subiectele de actualitate primează (siteul fiind updatat cu articole și știri noi în fiecare zi la orele 00.00). Ca teme principale sunt abordate lifestyle-ul, sportul, sănătatea, moda, viața de familie, societatea, cultura etc. Printre toate aceste subiecte, mai puțin prezentă este politica pentru că administratorii siteului știu că publicul caută să evadeze din această latură a realității societății noastre. Iar acest fapt îi determină să le ofere ceea ce publicul se așteaptă să găsească în acest interval de timp; mai precis, nu politică. Dar dacă în spatele politicii stau oameni care greșesc, aceasta devine automat o știre ce merită a fi dezbătută și catalogată într-un astfel de site tabloid. După cum am mai menționat pe parcursul acestei lucrări, viața politică este o ramură a politicii, care atrage atenția publicului pentru că aceasta nu are legătură cu statutul responsabil, serios și de neînțeles pe care politica de multe ori îl afișează. Viața politică, devine astfel, un subiect care merită prezentat (și analizat) unei audiențe dornice de scandal. Desigur, nu de multe ori, viața politică prezentată în cadrul siteului www.cancan.ro trebuie însoțită de elemente care să stârnească situații neplăcute, dar în cea mai mare parte, faptul că redactorii articolelor postate se angajează în adevărați judecători, face ca subiectul să ia o tentă intimă și politica devine automat, un subiect de tabloid.

De-a lungul timpului, în cadrul siteului au fost prezenți (din diverse motive), oameni politici precum: Traian Băsescu, Elena Udrea, Silviu Prigoană, Adrian Năstase, Corneliu Vadim Tudor, Gigi Becali, Oana Mizil, Marian Vanghelie, Elena Băsescu etc. Unii dintre aceștia, prin abordarea negativă a vieții pe care aceștia o duc, alții prin abordarea obiectivă (precum știrile în care se preia o informație din alte agenții și se caută doar informarea. Un exemplu concret reprezintă și situația arestării și eliberării lui Adrian Năstase; prezentat doar ca subiect de presă într-o dezbatere națională). Toate aceste personaje au reprezentat ținta unor articole dure în cadrul siteului cu scopul de a lămurii anumite situații care le viza direct sau indirect și în urma cărora, s-au scos în evidență anumite caracteristici tabloide, fapt care a determinat publicul să pună de fiecare dată, diferite etichete.

Politica nu este prezentă în cadrul siteului www.cancan.ro, în aceași nuanță de domeniu serios, care s-a păstrat mult timp înainte de a apărea programele tabloid pe piața mass mediei, ci mai degrabă, se scoate în evidență trăsătura provocatoare a acesteia, prezentată de viața politică prin descoperirea persoanjelor politice din timpul liber. În cele ce urmează, voi efectua o analiză a 10 articole din cadrul siteului www.cancan.ro, în care este reprezentată viața politică.

5.3.1 Reprezentarea vieții politice în cadrul siteului www.cancan.ro, 18.02.2015

Articolul prezentat în data de 18 februarie 2015, de către siteul www.cancan.ro este reprezentat de titlul ”E prăpăd pe scena politică, Dorin Cocoș toarnă la greu! Fostul soț al Elenei Udrea l-a ciripit pe Vasile Blaga la DNA”. Textul acestei știri este următorul:

Aflat de ceva timp în arest, Dorin Cocoș, fostul soț al Elenei Udrea, a povestit zilele trecute procurorilor DNA despre banii pe care i-a dat PDL, și l-a indicat pe Vasile Blaga ca fiind cel care gestiona fondurile “negre”. Vasile Blaga și o altă persoană fac obiectul a nu mai puțin de trei denunțuri penale. Dorin Cocoș și un om de afaceri au spus în fața procurorilor ce făceau cu banii negri de campanie cei doi. Timp de aproape 6 ore, Dorin Cocoș a dat detalii procurorilor despre banii negri pe care îi ducea la partidul preferat al lui Traian Băsescu de la acea vreme, PDL. Potrivit rtv.net, Cocoș l-a indicat pe Vasile Blaga ca fiind cel care gestiona fondurile negre. Omul de afaceri, care a fost arestat în dosarul Microsoft, a precizat câți bani aducea la partid, cui îi dădea și de unde îi avea. Cocoș susține în denunț că banii au fost dați pentru campaniile electorale din 2009, atât pentru președintie, cât și pentru europarlamentare. Denunțul lui Cocoș se leagă de una dintre declarațiile date de Gabriel Sandu la DNA. "Aveam de adus la partid 5 milioane de euro. Am avansat acești bani din fonduri proprii. Eu trebuia să particip la campania electorală prezidențială cu 4 milioane de euro", a susținut fostul ministru al Comunicațiilor. Vasile Blaga nu are în prezent nicio calitate în dosarele DNA. El a negat acuzațiile.

Imaginile care însoțesc acest articol îi întruchipează pe cei trei oameni politici în ipostaze diferite, scoțând în evidență, atitudinea pe care aceștia o au în raport cu situația din care fac parte. Astfel, Dorin Cocoș (vezi imagine 1, anexe) este prezentat zâmbind și parcă exaltat de fericire, creându-se impresia că gestul său de a-l ciripi pe Vasile Blaga i-a adus foarte multă satisfacție; Vasile Blaga este reprezentat într-o imagine care scoate în evidență postura sa calmă dar serioasă în care pare că vrea să își folosească dreptul prezumției de nevinovăție și să ofere explicații pentru acuzațiile aduse (imagine 2, anexe); iar ultimul personaj al acestei este prezentat de o imagine în care postura sa declară faptul că este doar o victimă colaterală, care nu are nicio vină în acest transfer de putere și bani (imagine 3, anexe).

Acest articol face parte din categoria politică pentru că personajele discutate sunt oameni din domeniul politicii. Tema prezentată face referire la viața politică a acestora deoarece prezintă un aspect scandalos din spatele activităților lor politice de care poporul român nu știa la vremea oportună. Se pare că arestarea soțului celei mai cunoscute femei din politica românească atrage atenția românilor pentru că denotă viața duală pe care acesta a dus-o. Faptul că în arest, acesta a simțit nevoie de a traga în jos și alți oameni politici precum Vasile Blaga (care neagă acuzațiile și dispune încă de libertate pentru că DNA nu i-a atribuit acestuia nicio calitate în dosar) caracterizează personalitatea de pârât și crează impresia unui adolescent care a fost înconjurat de autoritate și pentru că știe că nu mai are nico scăpare nu vrea să fie singurul care are paret de acest tratament. Astfel, prin folosirea cuvintelor ”l-a ciripit”, ”l-a turnat” etc, siteul caută să fie cât mai aproape de tendințele actuale, de a intra în aria vocabularului publicului său țintă și de a scoate în evidență caracterul de huligan al personajului Dorin Cocoș.

Intenția principală a acestui articol, este de a informa. Dar în spatele acestei atenții stă ascunsă inducerea atitudinii pe care utilizatorii siteului o vor însuși atunci când se vor mai raporta la aceste 3 personaje, pe viitor (de remarcat și faptul că Dorin Cocoș nu a fost prezentat ca un personaj politic individual, reporterii asociind știrea și situația lui cu poziția de fost soț al Eleie Udrea, ceea ce caută amplasarea unei imagini urâte și despre aceasta). Românii nu vor fi niciodată interesați de cine este Dorin Cocoș, ce face Vasile Blaga în afara parlamentului sau care este poziția lui Gabriel Sandu referitor la orice situație politică din România, doar dacă, subiectul devine parte a vieții politice și se scoate în evidență partea sa incitantă și scandaloasă din spatele unor activități serioase, menite de a face bine românilor.

5.3.2 Reprezentarea vieții politice în cadrul siteului www.cancan.ro, 28.02.2014

„Ponta se întâlnește sâmbată cu Papa Francisc! Premierul îi va dărui un tricou semnat de Hagi și o icoană trimisă de Patriarhie!” este titlul celui de-al doilea articol pe care îl voi prezenta și analiza în vederea observării cum este prezentată viața politică în cadrul siteului www.cancan.ro și cum reușește acesta să atragă atenția românilor asupra scenei politice. Astfel, articolul este compus din următorul text:

Premierul Victor Ponta, aflat la Roma, îi va dărui Suveranului Pontif, Papa Francisc, un tricou care i-a aparținut fotbalistului român Gheorghe Hagi, semnat de acesta, precum și o icoană trimisă cadou de Patriarhul României, Preafericitul Daniel. Ponta, aflat în vizită în Italia, va fi primit, sâmbată, de Papa Francisc. "Sunt foarte onorat de faptul că voi fi primit de către Sanctitatea Sa, Papa. Am un mesaj de prietenie, de cele mai bune gânduri, pe care i-l transmit, în primul rând în numele României, în al doilea rând din partea Patriarhului României, Preafericitul Daniel, cu care am discutat și care, de altfel, mi-a și dat un cadou pe care, mâine, îl voi prezenta Sanctității Sale", a spus Ponta, vineri seara. Prim-ministrul a menționat că darul trimis de Patriarhul României Suveranului Pontif este o icoană. Totodată, Ponta a adăugat că îi va face un cadou și în numele României, respectiv un tricou care i-a apărținut fotbalistului român Gheorghe Hagi, semnat de acesta. Premierul a precizat că i-a venit această idee după ce a văzut că Suvernaul Pontif a primit tot un tricou din partea președintelui Braziliei, Dilma Vana Rousseff. "M-am inspirat din faptul că a primit un cadou de la președintele Braziliei, doamna Rousseff, așa încât, alături de icoana de la Patriarh, o să fie un cadou mai personalizat din punctul de vedere al României", a spus Ponta.

El a afirmat că îi va mulțumi Papei pentru faptul că reprezentanții Bisericii Ortodoxe Române pot folosi lăcașurile de cult pentru slujbele și evenimentele religioase de care comunitatea românească are nevoie. Premierul a mai afirmat că îi va garanta Suveranului Pontif că Romania este o țară tolerantă, care respectă credincioșii altor religii și culte religioase, adăugând că toți credincioșii romano-catolici și greco-catolici din România se bucură de toate drepturile și de tot respectul autorităților romane.

Deși la prima vedere acest articol pare că informează doar, după o analiză mai detaliată a acestuia se observă faptul că redactorul articolului vrea să scoată în evidență prin prezentarea vieții politice, latura jovială a premierului care caută să depășească o barieră și un stereotip care caracterizează primul ministru ca fiind o personă sobră, elegantă dar rece. Prin prezentarea acetui detaliu, Victor Ponta pare o persoană creativă și prietenoasă. Mai mult, jucând rolul unui ambasador al simbolurilor românilor (Gheorghe Hagi ca și fotbalist și icoana Patriarhiei care denotă credincioșia poporului român), Victor Ponta este prezentat ca fiind un pion principal în intenția de a stabili pacea între două popoare. Imaginea articolului (vezi imaginea 4, anexe) îl interpretează pe Victor Ponta ca fiind o persoană hotărâtă, determinată și serioasă, ceea ce denotă faptul că românii își pot baza tot sprijinul în acțiunile acestuia, care au în vedere binele românilor. Desigur, știrea faptului că Victor Ponta ar urma să îl viziteze pe Papa Francisc nu ar reprezenta un interes pentru publicul însetat de tabloid, dacă articolul nu ar fi fost însoțit de informația precum că acesta îi va oferi ”un tricou care i-a aparținut fotbalistului român Gheorghe Hagi, semnat de acesta, precum și o icoană trimisă cadou de Patriarhul României”.

5.3.3 Reprezentarea vieții politice în cadrul siteului www.cancan.ro, 10.02.2015

Un articol 100% tabloid este cel prezentat de către siteul www.cancan.ro în data de 10 februarie 2015 în care este prezentată știre: „Aghiotanții blondei au executat ordinul! Ce poftă și-a făcut Elena Udrea cu 12 ore înainte să intre la DNA.” Astfel: Elena Udrea s-a consolat cu mâncare libaneză. A aflat decizia colegilor din Parlament, cei care i-au ridicat imunitatea și au lăsat-o în mâna procurorilor, iar apoi a mers acasă pentru, poate, ultima cină la caserolă. Elena Udrea a avut, poate, cel mai greu început de săptămână din viața ei. Luni seara, colegii din Parlament au fost chemați la vot, iar după ce au trecut prin fața urnelor, aleșii au hotărât să-i retragă imunitatea fostului ministru. Blonda de la Cotroceni a ținut un discurs în fața demnitarilor, iar în așteptarea rezultatului, a plecat de la Casa Poporului și a mers la sediul Partidului Mișcarea Populară, cel pe care l-a condus până de curând. Paparazzii CANCAN.ro au fost pe urmele Elenei Udrea, iar după ce a plecat de la PMP, aceasta s-a îndreptat, în viteză, spre reședința sa din nordul Capitalei. A fost lăsată acasă de șofer și de bodyguard, însă misiunea celor doi nu s-a incheiat aici. Astfel, aceștia au plecat într-o nouă misiune … acțiunea cina! Înfomentată, Elena Udrea a comandat mâncare de la un restaurant cu specific libanez. Cu demaraj, angajații la costum s-au dus la un restaurant din apropiere și, fără să aștepte foarte mult, au ridicat mai multe pungi pline de caserole, semn că meniul era anunțat de mai mult timp. Au dus produsele în complexul rezidențial în care locuiește fosta candidată la președenția României, iar apoi s-au restras spre casă. Astfel se încheia o zi grea pentru Udrea , una în care s-a trezit deputat și s-a culcat fără imunitate, dar cu stomacul plin, după un meniu de la restaurantul libanez. Deputatii au aprobat, luni seara, cererile procurorilor privind urmărirea  penală în dosarele „Gala Bute” și „Microsoft”. Elena Udrea a venit în fața colegilor de Parlament și a cerut, indirect, să nu fie de acord cu trimiterea ei în spatele gratiilor. Nu a fost așa, iar la scurt timp după ce a aflat acest lucru, resemnată, aceasta a scris pe pagina ei de facebook un mesaj cât se poate de clar: “Parlamentul a avut o șansă, dar a ratat-o. Eu îmi asum destinul. Subiectul nu trebuie să fie ce se întâmplă cu mine, ci cum va arăta România condusă din umbra discreționar și ocult, odată ce adevărul a fost suprimat”.

Caracterul de cancan este dat în mare parte de imaginile care caută să scoată în evidență sarcina destul de riscantă dar extrem de importantă pe care paparazzi siteului o au în vederea oferirii în timp util, cele mai bune imagini care vorbesc de la sine. Astfel, imaginile care o înfățișează pe Elena Udrea stând pe bancheta din spate a unei mașini condusă de un bărbat, în timp ce aceasta vorbește la telefon, denotă faptul că încă mai dispune de atenția și slujba celor din jurul ei (vezi imaginea 5, anexe). Inducerea idei că ședința din Parlament unde s-a decis ridicarea imunității, a obosit-o pe aceasta atât de mult încât, la final a simțit nevoia unui moft: să mânânce mâncare libaneză. Imaginile care surprinde pe unul dintre bărbații care o însoțesc, cărând plase cu caserole de la restaurantul libanez (vezi imaginea 6, anexe) conferă caracterul responsabil al paparazzilor siteului de a face o treabă excelentă. Idea ed spionaj și surprinderea exculisvității par două calități definitorii în modul în care siteul tratează informațiile de ultimă oră.

Intenția siteului prezentând acest articol este de a scoate în evidență aroganța Elenei Udrea și modul în care aceasta trăiește încă, în lux, chiar și atunci când a fost demascată.

5.3.4 Reprezentarea vieții politice în cadrul siteului www.cancan.ro, 20.02.2015

Fosta primă doamnă a României este luată în vizor de către paparazii siteului www.cancan.ro prezentându-se faptul că acum câteva zile, Maria Băsescu s-a oprit să ofere câțiva bani unui cerșetor. Faptul că o persoană publică a oferit niște bani unui cerșetor nu este o știre de maximă importanță într-un site tabloid, însă suma oferită joacă rolul mizei care îl clasează în atenția întregii audiențe. ”Câți bani i-a oferit Maria Băsescu unui cerșetor din Capitală! Reacția omului străzii: “Ea era?” – Aflată la cumpărături la un hipermarket din București, Maria Băsescu a fost lovită de generozitate. Astfel, fosta prima doamnă a țării i-a oferit unui om al străzii … 45 de bani! Când aflat despre cine e vorba, cerșetorul a început să înjure. În urma despărțirii de Palatul Cotroceni, fosta primă doamnă a României se bucură mai mult de soțul ei. După ce i s-a terminat mandatul, Traian Băsescu a spus că dorește să stea mai mult cu familia lui, iar principala beneficiară a companiei fostului șef de stat este Maria, nevasta acestuia. În acest context, doamna Băsescu a mărit numărul vizitelor la supermarket, semn că cel care a stat 10 ani în fruntea țării are multe pofte culinare la care a renunțat când avea o țară în subordine. Zilele trecute, Maria Băsescu a mers la hipermarket din Capitală pentru unele cumpărături de rutină. Nu a luat foarte multe produse: ulei de măsline, borș și legume. Cam cât de o ciorbă! Imediat după ce a ajuns la mașină, căruțul a fost preluat de SPP-istul de serviciu. Acesta a pus marfa în portbagaj, în timp ce doamna Maria, lovită de generozitate, s-a îndreptat către un om al străzii aflat în exercițiul funcțiunii, la cerșit. Înainte să se urce pe bancheta din spate, soția fostului șef al statului l-a omenit pe sărmanul care i-a întins pălaria. Astfel, acesta s-a ales cu o mâna de mărunt, în total 45 de bani! Fără să știe cine i-a făcut safteaua, omul străzii s-a retras dezamagit în parcare și nici măcar nu a mai numărat “averea” încasată de la doamna Băsescu.

Imediat a fost chestionat de un bodyguard care a recunoscut-o pe fosta primă doamnă. “M-a întrebat un domn de la pază dacă știu cine e, dar i-am spus că nu. E nevasta lui Băsescu? Și atât să-mi dea! Aoleu, păi alții îmi dau mai mult, mâncare”, a spus cerșetorul, iar apoi a aruncat o înjurătură. Și pe vremea în care soțul ei era președinte, Maria obișnuia să meargă cu bărbatul la cumpărături. În trecut, după o astfel de ieșire la supermarket, cei doi au fost implicați într-un incident, asta după ce fostul șef de la Cotroceni i-a luat telefonul unei jurnaliste. Acesta nu a știut că aplicația de înregistrare este deschisă și i-a adresat reporterului mai multe injurii.

Sitagmele „Maria Băsescu a fost lovită de generozitate”, „doamna Băsescu a mărit numărul vizitelor la supermarket, semn că cel care a stat 10 ani în fruntea țării are multe pofte culinare la care a renunțat când avea o țară în subordine”, „fără să știe cine i-a făcut safteaua, omul străzii s-a retras dezamagit în parcare”, „nu a mai numărat “averea” încasată de la doamna Băsescu”, „e nevasta lui Băsescu? Și atât să-mi dea! Aoleu!” au fost folosite dinadins pentru a interveni în opinia publicului în ceea ce privește aerul primilor oameni ai țării. Dacă în articolul anterior, siteul cancan și-a vândut reputația scoțând în evidență aroganțele Elenei, Udrea, de data aceasta, apelează la sentimente pentru a crea impresia faptului că Maria Băsescu este o femeie egoistă, a cărei zgârcenie este determinată de poziția și statutul avut în trecut. Maniera cu care este prezentat articolul îi atribuie Mariei Băsescu mai multe defecte umane, reușind astfel să denatureze un adevăr ce se dorește ținut ascuns tocmai pentru că publicul însetat de scandal și senzațional nu este interesat să afle cât de bune sunt persoanele, ci invers. Imaginile derulate în cadrul acestui articol par un reportaj care vorbește de la sine despre cine, ce și cât. Apropierea obiectivelor (vezi imaginea 7, anexe) caută să amintească faptul că siteul nu inventează de la sine și se implică cu orice risc în prezentarea adevărului.

5.3.5 Reprezentarea vieții politice în cadrul siteului www.cancan.ro, 10.02.2015

Pentru că în urma ultimelor alegeri prezindențiale, România și-a ales un nou președinte, siteul www.cancan.ro găsește un prilej să scrie oricând, orice despre cel mai important om din țară al momentului. Una dintre cele mai recente delegații ale președintelui Klaus Iohannis a avut loc în Paris, unde acesta a fost însoțit și de actuala primă doamnă a țării. Desigur, această vizită protocolară nu a fost scăpată din vedere, paparazii găsind un subiect de interes pentru publicului acestui site tabloid: „Incident de protocol la aeroport, în momentul sosirii președintelui Klaus Iohannis la Paris”. Dacă prima imagine (vezi imaginea 8, anexe) îi înfățișează pe Klaus Iohannis și soția sa, ajunși la destinație, destinși dar serioși, eleganți dar autoritari, articolul cuprinde informații care demască intenția de a scoate în evidență natura nervoasă a bărbatului Klaus Iohannis, prezentându-se astfel reacțiile acestuia în situații impulsive.

Sosirea președintelui Klaus Iohannis la Paris, unde efectuează prima sa vizită oficială, de la preluarea mandatului, a avut parte de un moment neplăcut. Șeful statului stând câteva minute în fața mașinii, cu haina în mână, fără a-i fi luată, în cele din urmă, el așezând-o pe capota mașinii. Șeful statului a fost așteptat la aeroport de reprezentanții Ambasadei române la Paris, precum și de oficiali din partea franceză. Soția președintelui, Carmen Iohannis, a primit un buchet de flori și s-a îndreptat spre mașină. Președintele a rămas în dreptul mașinii, moment în care și-a scos haina, așteptând să îi fie luată de reprezentantul protocolului francez, care se afla lângă el. Pentru că acest lucru nu s-a întâmplat, Klaus Iohannis a luat haina și a pus-o pe capota mașinii, după care a urcat în mașină.
Haina a fost luată imediat de aghiotantul francez, care i-a înmânat-o șefului SPP, Lucian Pahonțu. Președintele Iohannis a sosit la Hotel des Invalides, unde a fost primit cu ceremonial militar. Șeful statului a asistat la trecerea în revistă a Gărzii de Onoare și s-au intonat imnurile României și Franței. După ceremonialul oficial, șeful statului a fost primit, la Palatul Elysee, de președintele Francois Hollande. Cei doi au, la momentul transmiterii acestei știri, convorbiri tete-a-tete, urmate de un dejul de lucru, la care va participa și premierul Manuel Valls.

  Stilul cu care este prezentat acest articol pare unul haotic deoarece se face o trecere absurdă dintr-un moment al situației, într-altul, fără a urmări un anumit fir epic. Dezordinea acestui discurs poate fi reprezentată de graba cu care redactorul simte presiune să scrie având în vedere că se prezintă o exclusivitate, iar riscul ca celelalte canale media să transmită aceași informație, este unul mare. Prezentarea per ansamblu a evenimentelor derulate la sosirea celor doi invitați români, în cadrul acestei delegații în Franța dispune de superficialitate dacă este să ne raportăm la calitatea siteului de a fi o publicație online tabloidă (șeful statului a fost așteptat la aeroport de reprezentanții Ambasadei române la Paris; Carmen Iohannis, a primit un buchet de flori; președintele Iohannis a sosit la Hotel des Invalides; șeful statului a fost primit, la Palatul Elysee, de președintele Francois Hollande etc). Menționarea faptului că: cei doi au, la momentul transmiterii acestei știri, convorbiri tete-a-tete, amintește cititorilor faptul că știrile sunt transmise în timp real și că au de a face cu un eveniment în plina sa desfășurare ceea ce declară despre site intenția de a fi la zi cu cele mai importante evenimente și prezentarea acestora în timp real (citind, utilizatorul siteului va simți că este deja în Paris, alături de personajele principale). Imaginea preluată după un post TV (vezi imaginea 9, anexe), arată faptul că siteul nu doarme niciodată și stă în slujba publicului 24 de ore din 24.

Este evident faptul că știrea face parte din categoria politicii dar modul în care articolul descrie evenimentul din Paris, atrage atenția unei audiențe uriașe (delegația unui președinte în Franța nu este o știre pentru un site tabloid, însă gestul nervos și impulsiv al unui președinte care pozează într-un om diplomat, este).

5.3.6 Reprezentarea vieții politice în cadrul siteului www.cancan.ro, 17.11.2014

Rămânând în aceași zonă, dezbat în cele ce urmează un articol care îl vizează tot pe omul politic Karl Iohannis, doar că de această dată, se face referire la momentul în care acesta a aflat că este președintele României (a se observa faptul că am ales să nu prezint doar articole recent, tocmai pentru a oferi o imagine de ansamblu asupra intențiilor pe care siteul tabloid le manifestă. Pentru a nu risca ca și cercetarea mea să creeze sau să participe la o imagine despre vreun actor politic, am ales să nu prezint articolele din cadrul siteului www.cancan.ro în ordine cronologică, creând astfel dinamism). Astfel că, în data de 17 noiembrie 2014, siteul prezintă următorul articol sub titlul: „Primele imagini de paparazzii cu noul președinte al României, imediat după ce a aflat că ocupă fotoliul de la Cotroceni!”:

Noul președinte, iar Klaus Iohannis a ieșit învingător. La scurt timp după ce a aflat rezultatul numărătorilor paralele, Victor Ponta l-a sunat și l-a felicitat pe candidatul ACL, care a avut parte de o seară plină. Klaus Iohannis a așteptat primele date oficiale împreună cu echipa sa de campanie, la sediul ACL. A susținut aici o scurtă conferință de presă, în care le-a mulțumit celor care l-au votat și a spus că "rezultatul din această seară este foarte bun". Chiar dacă era în culmea fericirii, acesta spune că încă mai are emoții până la pronunțarea deciziei finale a Curții Constituționale. "Mai am emoții, da! Voi avea emoții până când Curtea Constituțională dă verdictul final. Din acest motiv i-am rugat pe cei din secții mare atenție, mare atenție la numărare, mare atenție la raportare, alegerile se termină exact atunci când Curtea Constituțională le validează", a precizat Klaus Iohannis.

Paparazzii CANCAN.RO au fost mereu în urma sa și au filmat pas cu pas din toate locurile în care s-a oprit. La ora 21:30, Klaus Iohannis a plecat de la sediul ACL, într-un Touareg de culoare neagra și escortat de 5 mașini în care se aflau o parte din consilierii săi, dar și oameni responsabili cu securitatea. La 21:35, candidatul ACL a ajuns la casa sa din cartierul Primăverii, unde a stat aproximativ 20 de minute împreună cu familia. La 21:55, Klaus Iohannis a plecat spre sediul PDL din Sectorul 1, unde a stat să discute circa 20 de minute. La 21:55, Klaus Iohannis a plecat spre sediul PDL din Sectorul 1, unde a stat saă discute circa 20 de minute. Nu a avut nici timp să respire, așa că, la ora 23:00 a ajuns pentru a doua oară la sediul PDL, de unde a plecat direct spre piața Universității. A ajuns în mijlocul mulțimii la ora 23:30. Cei 10.000 de oameni care s-au strâns acolo i-au scandat numele și l-au aplaudat, felicitându-l pentru victoria din turul 2 al alegerilor prezidențiale. După ce s-a fotografiat și s-a îmbrățișat cu oamenii, Klaus Iohannis s-a urcat în mașina și a plecat împreună cu consilierii săi spre sediul ACL. A ajuns aici în jurul orei 00:25 și a așteptat comunicatul BEC de la ora 02:00. După centralizarea voturilor din aproximativ 33% din secțiile de votare, diferența dintre cei doi prezidențiabili s-a mărit. Victor Ponta a avut 44.2% din voturi, în timp ce Klaus Iohannis a înregistrat 55.79%. La scurt timp după ce a primit aceste vești, Klaus Iohannis a plecat spre vila sa din Primăverii și cel mai probabil va urmări la televizor desfașurarea evenimentelor.

Prezentarea succintă a acestui eveniment de importanță națională oferă posibilitatea cititorului de a fi pe urmele noului președinte al României, precum un paparazzi care lucrează în cadrul siteului; iar această poziției îi atribuie publicului un sentiment de adrenalină. Viața politică este reprezentată în acest articol prin prezența absolută a omului politic (am putea spune că doar indirect dar tocmai acest filaj care presupune o urmărire pas cu pas a tuturor acțiuniloe desfășurate de către acesta în primele minute de la aflarea veștii că este președintele Româniai, face ca prezența sa să fie simțită ca una directă). Un simplu articol care ar fi presupus un titlul „Karls Iohannis, președintele României” și o imagine cu acesta din momentul aflării acestei vești, ar fi fost varianta perfectă pentru un ziar care caută să informeze. Însă sarcina unui site tabloid este diferită față de o publicație obișnuită. Dacă politica este un domeniu care nu încântă prea mult urechile românilor, cu siguranță detaliile și picanteriile din spatele acestei cortine negre, stârnește foarte mult. Pe acest fapt a mizat și siteul www.cancan.ro în data de 17 noiembrie 2014 când a demarat această urmărire a tuturor activităților întreprinse de către acest personaj politic (a simți euforia președintelui din momentul aflării că a câștigat alegerile, drumul lui plin de nerăbdare spre a întâlni mulțimea, fericirea împărtățită cu aceștia, entuziasmul unei victorii neașteptate dar dorite și cel mai mult, schimbarea pe care scena politică o resimte imediat, ajută cititorul să își dorească să fie parte din acest fenomen național).

Imaginile prezentate oferă credibilitate articolului și veridicitate paparazzilor (vezi imaginea 10, anexe).

5.3.7 Reprezentarea vieții politice în cadrul siteului www.cancan.ro, 02.12.2014

Puțini români fac parte din aceia care nu știu cine este Bianca Drăgușanu, însă toți aceia indivizi care alcătuiesc publicul țintă al siteurilor tabloide, sunt la zi cu toate evenimentele din viața vedetei. Iată așadar combinația perfectă în a transforma politica într-un subiect de interes național, corelând numele acestui personaj colorat cu un om politic. „Bianca Drăgușanu, față în față cu Vadim Tudor! Tribunul a jignit-o în direct pe blondină! Sper să facă niște copii cretini!”

Articolul prezentat în cadrul siteului din data de 2 februarie 2014 înfățișează următorul text:

Bianca Drăgușanu și Vadim Tudor s-au întâlnit de 1 decembrie, iar blondina nu a scăpat “netaxată”. Tribunul i-a urat să facă niște copii … “cretini”. Corneliu Vadim Tudor și-a permis chiar să îi dea câteva sfaturi Biancăi Drăgușanu. Acesta i-a sugerat că nu are nevoie de atâtea operații estetice. "I-am spus că sper să nu își mai facă nimic la buze. Să își scoată siliconul că n-are nevoie. E o fata naturală. Câteva retușuri a avut ea. Sper ca Bianca să devină mamă, să facă niște copii cretini, nu ca ăștia handicapați care ne conduc acum. A, scuze! Creltini, am vrut să spun", a spus Vadim Tudor. Fosta doamnă Slav a înțeles că Vadim Tudor nu a vrut să o jignească, așa că a preferat să nu îi răspundă urât. Mai mult, a râs și l-a făcut pe tribun să își explice afirmațiile."Bianca ar trebui să aleagă un barbat. E greu să intri în mintea unei femei. Al patrulea regn este femeia. Napoleon era cel mai important om de pe planetă după Iisus Hristos, Josephine îl înșela cu cine apuca. Mi-e greu să intru în mintea Biancăi. Eu cred că o să găsească un bărbat care o să suplineze ce nu au avut Victor și Botezatu. Nu te grăbi, fata tatii! Ai încercat, ai văzut că nu e nimeni ca mine", a glumit Vadim. Bianca Drăgușanu a spus că nu vrea să mai copilărească și își dorește foarte mult să ajungă la casa ei. "Nu vreau să mai copilaresc. Îmi doresc o familie, vreau copii", a spus Bianca Drăgușanu.

În primul rând trebuie observat faptul că articolul s-a folosit de un titlu instigator pentru a atrage atenția asupra subiectului: sensibila Bianca Drăgușanu a căzut cu tronc judecății temutului Vadim Tudor. Ba mai mult, deși întregul articol explică faptul că afirmația a fost o greșeală de exprimare a bărbatului, redactorul articolului a tăiat întregul context și a adăugat titlului, sitagma care avea să atragă cel mai mult atenția publicului.

Cu toții știm că temperamentul vulcanic al politicianului l-a plasat pe acesta în foarte multe dispute iar asocierea cu unul dintre principalele subiecte ale siteurilor tabloid va asigura garantat un succes: publicul va avea curiozitatea de a citi despre întâlnirea celor doi, felul în care a decurs poziția de stăpân a politicianului și moneda pe care vedeta o plătește pentru narcisismul ei.

Propoziția Bianca Drăgușanu și Vadim Tudor s-au întâlnit de 1 decembrie, iar blondina nu a scăpat “netaxată” explică cel mai bine atitudinea întregii redacții vis-a-vis de felul în care europarlamentarul este cunoscut ca fiind o persoană colerică, care se enervează repede și răspunde tăios celor care îl deranjează. Faptul că articolul pune accent pe declarațiile acestui bărbat și mai puțin pe dreptul la replică al Biancăi Drăgușanu, denotă certitudinea că cel puțin până în acel moment, audiența îl identifică ușor pe Corneliu Vadim Tudor, tocmai pentru că anterior a luat parte la situații care îl caracterizează într-un anumit fel. Scopul folosirii acestor strategii pune în evidență calitatea dură a lui Vadim Tudor, siteul încercând să amintească despre felul în care alte personaje ale showbizzului românesc l-au perceput (fac spume la gură, mă urc pe burlan), europarlamentarul, asumându-și identitatea cu un personaj de tabloid (persoană care se îndepărtează de obiectivul meseriei sale și acceptă să intre în aria scandalului pentru a câștiga faimă). Viața politică este reprezentată în acest articol prin prezența europarlamentarului care a fost adus în prim plan datorită declarațiilor sale numai că, siteul www.cancan.ro nu a rezistat tentației de a nu arăta că ceea ce se pregătea a fi un discurs liniștitor, simplu a devenit un subiect tabloid; remarcându-se astfel alura scandaloasă și provocatoare pe care o are un om politic. Imaginile reprezintă cel mai bine această intenție pentru că au fost alese în așa manieră încât Bianca Drăgușanu să pară fata frumoasă dar mai puțin deșteaptă, căreia îi place să iasă în evidență doar prin felul în care arată, iar Vadim Tudor, un politician care taie și spânzură (vezi imaginile 11 și 12 anexe).

5.3.8 Reprezentarea vieții politice în cadrul siteului www.cancan.ro, 13.09.2014

Scrisoarea deschisă pe care Klaus Iohannis i-a adresat-o premierului Victor Ponta nu a rămas fără ecou. Răspunsul a venit din partea Ministrului Educației, Remus Pricopie. Acesta a explicat ca Iohannis nu face altceva decât să dăuneze școlii râmanești. 15 septembrie este ziua în care clopoțelul va suna din nou pentru școlarii din România, așa că ultimele zile au fost marcate de discuții pe această temă. De curând, candidatul la alegerile prezidențiale, Klaus Iohannis, i-a adresat o scrisoare deschisă premierului Victor Ponta, în care face câteva precizari la adresa politicii duse de acesta în raport cu sistemul de învățământ.“Școala românească are nevoie de atenția și respectul tuturor celor aflați la conducerea țării, miniștri, parlamentari, oameni și partide politice. Dumneavoastră, în dubla calitate de premier și de lider al principalului partid de guvernământ, sunteți cel care, prin măsurile, politicile și gesturile publice pe care le faceți, ar trebui să dați dovada preocupării față de situația gravă din educație”, scria candidatul Alianței Creștin- Liberale. Rândurile acestuia nu au rămas fără ecou, iar răspunsul la adresa acuzelor mascate proliferate de Iohannis a venit chiar din partea Ministrului Educației Naționale. Acesta i-a transmis candidatului la prezidențiale că face foarte mult rău școlii românești, prin întreaga sa atitudine.“Demersul epistolar al domnului Klaus Werner Iohannis demonstrează un singur lucru: domnia sa nu a mai fost demult prin școlile românești și nu cunoaște realitatea. Este regretabil că un fost profesor încearcă să se folosească de elevi și de școală pentru a obține beneficii electorale. Procedând în acest fel, domnul Iohannis face rău învățământului românesc. Un candidat care vrea să facă o altfel de politică renunță la politicianism, nu transmite publicului informații neadevărate, nu se folosește de elevi în scopuri electorale și, foarte important, nu se înconjoară de oameni care au tăiat salariile profesorilor și au închis școlile. Domnul Klaus Werner Iohannis nu îndeplinește niciunul dintre aceste criterii", a declarat Remus Pricopie, citat de Romania TV.

Acest articol pare nevinovat dacă ținem cont de conținutul său care face referire la anumite declarații tăioase pe care acești trei oameni politici le au la adresa celuilalt (Karl Iohannis – pe vremea aceea doar un candidat la alegerile prezindențiale, premierul Voctor Ponta și Ministrul Educației – Remus Pricopie). Siteul nu este vinovat de situația tensionată dintre acești domni și își asumă responsabilitatea de a transmite fără nicio intervenție din afară, aceste afirmații. Însă, un site tabloid nu scapă nicio ocazie din a prezenta un subiect care intuiește că i-ar aduce cititori noi, îi va mulțumi pe cei fideli și desigur, ar reuși nu doar să satisfacă nevoie de scandal pe care românul o resimte din ce în ce mai des ci ar ajuta și alegătorul să se poziționeze de partea unei anumite tabere în ziua decisivă. Două aspecte importante fac acest articol demn de un site tabloid:

– științele politice s-au transformat în această situație în dedesupturile vieții politice deoarece chiar dacă subiectul dezbătut face referire la situația îngrijorătoare (sau nu) a școlilor din România, alegerea replicilor care să fie difuzate în cadrul articolului conferă acea doză de scandal necesară;

– Titlul ales: Începerea anului școlar ascute lupta politică! Ministrul Educației îi dă replica lui Klaus Iohannis: “Face rău școlii românești" amintește de tehnicile care atrag publicul spre a citi acest articol din mai multe motive: începutul anului școlar este un subiect de interes național, prezintă declarațiile dintre Ministrul Educației și Klaus Iohannis ca pe o luptă politică care se ascute și desigur, punctul forte al titlului îl reprezintă alegerea acestei afirmații acuzatoare care încearcă să stabilească o etichetă pentru candidatul la președinția României (face rău școlii românești).

Imaginile folosite arată un Remus Pricopie îngrijorat și un Klaus Iohannis ferm, care își menține poziția chiar și atunci când este atacat (vezi imaginile 13 și 14 anexe).

5.3.9 Reprezentarea vieții politice în cadrul siteului www.cancan.ro, 24.01.2015

2015 intră în forță cu o știre de ultimă oră: „Ludovic Orban, vicepreședintele PNL, implicat într-un accident rutier. S-A RĂSTURNAT CU MAȘINA”. Alegerea redactorului articolului de a scrie cu majuscule evenimentul cel mai important din ultima oră (s-a răsturnat cu mașina) invită cititorii să acceseze cât mai urgent articolul și să citească ce s-a întâmplat (Unde? Sunt victime? Ce s-a întâmplat sau ce se va întâmpla cu vicepreședintele PNL? Etc.) Dacă un articol obișnuit ar fi prezentat situația ca pe un eveniment nefericit în care un cetățean al României a avut un accident de mașină, siteul tabloid a simțit nevoia de a aminti celor care nu știu cine este Ludovic Orban. poziția personajului implicat, deținută în conducerea țării noastre și a sugera teroare prin încheierea titlului cu o afirmație care îngrijorează. Iată așadar textul articolului cu pricina:

UPDATE 14.30 Ludovic Orban a povestit cum s-a produs accidentul în care a fost implicat. "Roata din dreapta față a intrat în șanțul de la marginea drumului, a mușcat din parapetul de sprijin, ceea a imprimat mașinii o mișcare de rotație și a dus la răsturnare. Am alunecat câțiva metri, dar fără să ies de pe sens. Am raportat imediat incidentul la poliție. Nu am niciun fel de problemă, am o singură zgârietura la mâna stânga", a spus Ludovic Orban la Antena 3, precizând că era singur în mașină. Mașina în care se afla Ludovic Orban s-a răsturnat sâmbăta la Sarca, în județul Iași, iar la fața locului s-au deplasat de urgență politiștii rutieri, fiind chemat și un echipaj SMURD.  Din fericire accidentul nu s-a soldat cu victime omenești, ci doar cu pagube materiale. Orban se întorcea cu mașina de la Iași spre București, după ce a participat la Ziua Unirii, însă a pierdut controlul volanului și s-a răsturnat cu mașina. Politicianul a chemat un echipaj de salvare care l-a transportat la spitalul din Târgu-Frumos pentru a fi investigat din punct de vedere medical. Potrivit purtătorului de cuvânt al IPJ Iași, accidentul s-a produs în jurul orei 13.00, pe fondul neadaptării vitezei în curbă, în condiții de ploaie. Ludovic Orban nu a putut fi supus testului alcoolscopic la locul accidentului, întrucât politiștii care s-au deplasat la fața locului nu dispuneau de aparatul necesar. Ulterior, el a fost transportat la cea mai apropiata secție de poliție, unde a fost testat cu aparatul alcooltest, rezultatul fiind zero.

Deși începe cu un update, articolul amintește că preia știrea de la un post TV (Digi 24) ceea ce denotă lispa seriozității și a profesionalismului deoarece informația transmisă își pierde din valoare în momentul când update-ul nu mai prezintă o exclusivitate. Însă această tehnică este una destul de cunoscută în rândul celor care vor să atragă atenția audienței. Imaginile care îl înfățișează pe Ludovic Orban la fața locului unde accidentul a avut loc, intră în contrast cu prima imagine pe care redactorul decide să o facă publică și anume, un Ludovic Orban, relaxat, nepăsător, puțin arogant și stăpân pe ceea ce deține (vezi imaginile 15, 16 și 17, anexă).

5.3.10 Reprezentarea vieții politice în cadrul siteului www.cancan.ro, 20.02.2015

Ultimul articol analizat în cadrul acestui studiu de caz îl are în vizor pe deputatul Cristian Boureanu și viața sa amoroasă (de remarcat faptul că deși politica presupune activități care au loc în cadrul unei instituții serioase, siteul www.cancan.ro oferă românilor o față a adevăratei politici din România prin prezentarea unor evenimente care implică viețile politicienilor pline de haos, scandal, senzualitate, temere, extaz etc.). Sub un titlu incitant (Iubita lui Cristian Boureanu, detalii PICANTE din dormitor! Ce spune eleva de 18 ani, despre relația cu politicianul) încheie șirul articolelor analizate. Iată așadar și primele elemente care denotă faptul că politica a devenit din ce în ce mai interesantă pentru consumatorii de mass media: detaliile PICANTE din dormitor!

Cristian Boureanu a suprins pe toată lumea în momentul în care s-a afișat cu o elevă de liceu. Tana Laura Dincă a făcut dezvăluiri surprinzăoare despre relația dintre ei. Fotomomodelului Laura Dincă i-a fost ușor să-l cucerească pe Boureanu, însă nimeni nu se aștepta ca un bărbat de 43 de ani să reușească să o convingă. Tânăra a făcut primele declarații despre relația cu Cristian Boureanu, în direct "La Măruță". "El a fost primul bărbat din viața mea. Ne înțelegem foarte bine. Nu contează vârsta. Eu și Ioana, fata lui Cristi ne înțelegem foarte bine. Ne împrumutăm și haine. Cristi gătește, are grijă de noi. Cel mai des îmi face omletă. Îmi doresc doi copii. Cristi își dorește trei copii. Peste 10 ani mă văd la casa mea. Cristi este un bărbat gelos. Intru pe contul lui de Facebook, reconosc. Nu mă deranjează că Cristi ține legătura cu Valentina Pelinel. Este o femeie frumoasă", a spus Laura "La Măruță". Laura a mai povestit că ea și Cristi se poartă ca o adevărată familie, chiar dacă încă nu s-au mutat împreună.

Imaginile postate o surprind pe tănără în ipostaze senzuale, arătând astfel latura sa frumoasă cu care l-a cucerit pe politician (vezi imaginea 18, anexe). Incercarea de a scoate la lumină calitatea umană și sensibilitatea bărbatului Cristian Boureanu contra atacă postura sa din mințile cititorilor care asociază numele acestuia cu poziția de deputat. Folosirea excesivă a a acestor detalii (Cristi Boureanu gătește, este gelos, iubește, își dorelte 3 copii) aduce în prim plan, viața politică din România, prezentată deloc surprinzător sub forma unei știri tabloid.

Discursul mediatic remarcă încă de la începutul știrei prezentate, faptul că protagonista în cauză este o necunoscută publicului larg, dar mențiunea iubita lui Cristian Boureanu, care apare în titlu, face legătura între aceasta și zona politică. Siteul recurge la tot felul de tertipuri care să atragă atenția publicului invadând dedesupturile politicii și anume "detalii PICANTE din dormitor". Asocierea dintre articolul prezentat și numele omului politic, arată, încă o dată latura vieții politice pe care siteul www.cancan.ro o tot scoate în evidență. Declarațiile precum el a fost primul bărbat din viața mea; ne înțelegem foarte bine, nu contează vârsta; eu și Ioana, fata lui Cristi ne înțelegem foarte bine; Cristi gătește, are grijă de noi; îmi doresc doi copii; Cristi este un bărbat gelos; intru pe contul lui de Facebook, reconosc; nu mă deranjează că Cristi ține legătura cu Valentina Peline sunt exemple care caracterizează cel mai bine trăsăturile aceastei știri, viața politică fiind un mod de a consuma extravaganțe și de a avea controlul asupra tuturor și a orice. Din nou, siteul www.cancan.ro face abuz de numele unui om politic pentru a prezenta o știre de tip tabloid.

5.4 Concluziile cercetării

Articolele analizate în cadrul acestui studiu de caz al lucrării Reprezentarea vieții politice în siteurile tabloide, a adus în atenția audienței, 10 subiecte diferite care foloseau nume ale unor personalități politice tocmai pentru ca politica să devină imediat asociată cu viața politică pe care aceștia o trăiesc în spatele acestei draperii negre.

Pe parcursul acestei analize s-a avut în vedere analizarea conținutului folosit de către siteul www.cancan.ro pentru a reprezenta viața politică. Concluziile fiecărei ediții, a dovedit faptul că siteul este o producție tabloidă care se folosește de știri cu titluri scandaloase pentru a atrage atenția cititorilor. Astfel, se explică și interesul publicului pentru viața politică din România. Tehnicile de construcție a discursului mediatic au scos în evidență atât scopul siteului (de a obține un număr cât mai mare de utilizatori și de a le modela astfel gândirea despre subiectele prezentate) cât și instrumentele cu care acesta a fost atins (ironizare, apel la sentimente, scandal, minciună, termeni care definesc un anumit stil de viață, plasarea responsabilității pe alte surse: cel mai des, declarații care nu le aparțin și imagini preluate).

Concluzii

De-a lungul timpului, de la apariția tiparului și până la era internetului de care astăzi facem abuz, mass media a dezvoltat tot atâtea stiluri de abordare a unui subiect pe câte tipuri de public există. Așa a apărut presa tabloid. Caracterizată prin știri de actualitate, care stârnesc interesul publicului prin abordarea unei anumite laturi a subiectlui prezentat (de cele mai multe ori, scandalul), prezența persoanjelor colorate – care au ceva de spus, prezente în polemici și apelul la sentimente duse la extrem; Situațiile în care persoanele menționate în știre sunt prezente în articole și are loc prezența acestora prin declarații directe și preluate de redactor pe care le folosește ulterior în articole, devin de obicei, scene cu de toate. Atunci când știrea este prezentată sub formă de zvon și lipsește și personajul în cauză, mass media caută cu tot dinadinsul să interpreteze informația și să ajute cititorul să adopte o anumită poziție față de ceea ce i se prezintă.

www.cancan.ro este cel mai accesat site tabloid din România. Prezentând infomații updatate în fiecare zi la miezul nopții (dar și pe parcursul zilei de lucru) succesul îi este garantat de numele cu rezonanță, subiectele abordate, titlurile scandaloase, gradul de actualitate și interes pe care audiența îl poate regăsi și desigur, discursul mediatic cu ajutorul căruia, subiectele devin atât accesibile cât și interesante. Analiza setului de zece articole din cadrul siteului www.cancan.ro, în care viața politică a fost reprezentată de scandal, interese, mincună, sexualitate, lifestyle, scandal etc, a demonstrat ceea ce mi-am propus încă de la începutul acestei lucrări de licență; și anume confirmarea ipotezei de lucru.

Siteurile tabloid au puterea de a atrage interesul românilor asupra politicii tocmai pentru că acestea au puterea de a scoate la suprafață tot ceea ce este mai bun sau mai rău, servind în schimb viața politică unui public românesc însetat de scandal.

Astfel spus, dacă până să apară presa tabloidă pe piața mass mediei, oamenii nu erau prezentau interes față de politică din diverse motive, odată cu difuzarea unor subiecte care scoate în evidență tot ceea ce viața politică ascunde de ochii publicului, se remarcă și puterea pe care siteurile tabloid o au (pentru că acestea susțin un anumit mod de gândire, un stil, un anume comportament etc). Scandalul este esența trăirii cât mai mult a unui site tabloid. Cu cât noile tendințe se modifică și moda va accepta o evoluție a timpului și acțiunilor acestuia, este normal ca orice mijloc de comunicare să se adapteze. Siteul www.cancan.ro se va schimba o dată cu cerințele publicului. Sau, dacă audiența adoptă pe parcurs noi strategii de viață, siteul le va expune prin subiecte.

Astfel spus, lucrarea de față Reprezentarea vieții politice în siteurile tabloide și-a atins obiectivele în urma analizei asupra analizei de conșinut pe care siteul de tip tabloid l-a utilizat de fiecare dată când au abordat subiecte în care s-au dezbătut personaje ale vieții politice din România.

Bibliografie

Axford, B., Browning, Garry, Turner, John, Politics: An Introduction, Ed. Routledge, 2002

Bădău, Horea, Mihai, Tehnici de comunicare în social media, Editura Polirom, București, 2011

Bătrînu, Emilia, Educația în familie, Ed. Politică, 1980

Barthes, Roland, Communications: Recherches rhétoriques, nr. 16, Seuil, Paris, 1970

Beciu, Camelia, Comunicare și discurs mediatic, Ed. Comunicare.ro, București, 2009

Berger, Arthur, Asa, The objects of affections, Semiotics and consumer culture, Editura Palgrave Macmillan, SUA, 2010

Bertrand, Jean, Claude, O introducere în presa scrisă și vorbită, Editura Polirom, Iași, 2001

Brăilean, Tiberiu, Globalizarea, 2004

Breton, Philippe, Manipularea cuvântului, Institutul European, Iași, 2006

Cazneuve, Jean, La société de l’ubicuité, Editura Denoel-Gonthier, Paris, 1972

Chelcea, Septimiu, Metodologia elaborării unei lucrări științifice, Editura Comunicare.ro, București, 2003

Coman, Cristina, Comunicarea de criză. Tehnici și strategii, Editura Polirom, București, 2009

Curry, Ivan, Directing and producing for television, Editura Elsevier, Marea Britanie, 2011

Darren, G., Lilleker, Key Concepts in Political Communication, Ed. Sage Publication, London, 2006

Dobrescu, Paul, Bârgoanu, Alina, Mass media și societatea, comunicare.ro, București, 2003

Erickson, Juliet, Arta persuasiunii, ediția a II a, Editura Polirom, Curtea Veche, 2013

Fiske, John, Television culture, Editura Routledge, Marea Britanie, 1987

Gerstlé, Jacques, Comunicarea politică, Ed. Institutul European, Iași, 2002

Hill, Annette, Audiences and news, documentary and reality genres, Editura Routledge, Londra, 2007

Iliuț, Petru, Abordarea calitativă a socioumanului. Concepte și metode, Editura Politom, Iași, 1997

Jorgensen, Karin, Wahl, Hanitzsch, Thomas, The handbook of Journalism studies, Editura Routledge, London, 2009

Lazarsfeld, Paul, The people's choice, Editura Columbia University press, 1994

Le Bon, Gustave, The Crowd: a study of the popular mind, Editura Unwin, London, 1908

Less – Mershment, Jennifer, Political Marketing. Principles and Applications, London and New York: Routledge, 2009

Lotz, Amanda, The television will be revolutionized, Editura New York University Press, New York, 2007

Malim, Tony, Psihologie socială, Editura tehnică, București, 2003

McNair, Brian, An Introduction to Political Communication, Ed. Routledge, London and New York, 2003

Mihalache, Dan, Curs de marketing politic, Universitatea Creștină "Dimitrie Cantemir", Facultatea de Științe Politice, 2012

Milcu, Marius, Psihologia relațiilor interpersonale, Ed. Polirom, Iași, 2008

Muchielli, Alex, Arta de a influența. Analiza tehnicilor de manipulare, Polirom, Iași, 2002

Norris, Pippa, A Virtous Circle. Political Communication in Post Industrial Societies, Cambridge University Press, 2000

Păunescu, Andrei, Jurnalism tematic, Editura Fundației România Mare, București, 2007

Riffe, Daniel, Stephen, Lacy, Frederick, G. Figo, Analyzing media messages, Editura Lawrence Erlbaum Associates, Londra, 2005

Rovența-Frumușani, Daniela, Analiza Discursului, Editura Tritonic, București, 2005

Teotoi, T., Vătășianu, V., Cultura în secolele XIV-XVI, în volumul Istoria Rmânilor vol IV., Editura Enciclopedică, București, 2001

Wolton, Dominique, Penser la communication, Ed. Flammarion, Paris, 1998

Wunenburger, Lean-Jaques, Filosofia imaginilor, Editura Polirom, Iași, 2004

http://www.ziare.com/articole/romani+acces+internet

http://www.money.ro/romanii-si-internetul–cum-slabesc–pozez–cossimeditez_1256446.html

http://www.ziare.com/articole/romani+acces+internet

http://privireinviitor.ro/articole/775-iubirea-de-sine-si-internetul.html

http://www.dadalos.org/web_20_rom/web_20.htm

http://ro.wikipedia.org/wiki/Web_2.0

http://www.webopedia.com/TERM/W/Web_2_point_0.html

http://economie.hotnews.ro/stiri-it-15704079-cat-stau-net-romanii-romancele-site-uri-viziteaza.htm

http://www.novafm.ro/index.php/item/489-romanii-si-internetul-ce-mai-zic-studiile

http://www.staupenet.ro/paradoxul-oficial-romanii-si-internetul-in-2013.html

http://otago.ourarchive.ac.nz/bitstream/handle/10523/1463/pm-pc.pdf

http://www.cancan.ro/actualitate/e-prapad-pe-scena-politica-dorin-cocos-toarna-la-greu-fostul-sot-al-elenei-udrea-l-a-turnat-pe-vasile-blaga-la-dna.html

http://www.cancan.ro/actualitate/politica/ponta-se-intalneste-sambata-cu-papa-francisc-premierul-ii-va-darui-un-tricou-semnat-de-hagi-si-o-icoana-trimisa-de-patriarhie.html

http://www.cancan.ro/multimedia/video/exclusiv/aghiotantii-blondei-au-executat-ordinul-ce-pofta-si-a-facut-elena-udrea-cu-12-ore-inainte-sa-ajunga-in-arest.html

http://www.cancan.ro/multimedia/video/exclusiv/cati-bani-i-a-oferit-maria-basescu-unui-cersetor-din-capitala-reactia-omului-strazii-ea-era.html

http://www.cancan.ro/actualitate/intern/incident-de-protocol-la-aeroport-in-momentul-sosirii-presedintelui-klaus-iohannis-la-paris.html

http://www.cancan.ro/multimedia/video/exclusiv/primele-imagini-de-paparazzii-cu-noul-presedinte-al-romaniei-imediat-dupa-ce-a-aflat-ca-ocupa-fotoliul-de-la-cotroceni.html

http://www.cancan.ro/showbiz/showbiz-intern/bianca-dragusanu-fata-in-fata-cu-vadim-tudor-tribunul-a-jignit-o-in-direct-pe-blondina-sper-sa-faca-niste-copii-cretini.html

http://www.cancan.ro/showbiz/showbiz-intern/inceperea-anului-scolar-ascute-lupta-politica-ministrul educatiei-il-da-replica-lui-klaus-iohannis-face-rau-scolii-romanesti.html

http://www.cancan.ro/actualitate/ultima-ora-ludovic-orban-vicepresedintele-pnl-implicat-intr-un-accident-rutier.html

http://www.cancan.ro/showbiz/showbiz-intern/iubita-lui-cristian-boureanu-detalii-picante-din-dormitor-ce-spune-eleva-de-18-ani-despre-relatia-cu-politicianul.html

Anexe

Imagine 1 (Dorin Cocoș)

Imagine 2 (Vasile Blaga)

Imagine 3 (Gabriel Sandu)

Imagine 4 (Victor Ponta)

Imagine 5 (Elena Udrea)

Imaginea 6 (bărbat cărând mâncarea libaneză pentru Elena Udrea)

Imaginea 7 (Maria Băsescu oferind 45 de bani unui cerșetor)

Imaginea 8 (Carmen Iohannis și Klaus Iohannis)

Imaginea 9 (Karl Iohannis)

Imaginea 10 (Karl Iohannis)

Imaginea 11 (Bianca Drăgușanu)

Imaginea 12 (Corneliu Vadim Tudor)

Imaginea 13 (Remus Pricopie)

Imaginea 14 (Klaus Iohannis)

Imaginea 15 (accidentul lui Ludovic Orban)

Imaginea 16 (mașina lui Ludovic Orban, implicată într-un accident)

Imaginea 17 (Ludovic Orban)

Imaginea 18 (iubita lui Cristian Boureanu)