Reprezentarea Succesorală

Introducere

Lucrareade licențăcutemaReprezentareasucesoralăîșipropune un studiuaprofundatasupra mai multorinstituții care aparțindreptuluisuccesoralșianume: felurilemoștenirii, caracterelejuridicealetransmisiuniisuccesorale, deschidereamoștenirii, condițiilenecesarepentru a puteamoșteni, principiilemoșteniriilegale, împărțireamoșteniriiîncadrulclaselor de moștenitorilegali, dreptul de moștenire al soțuluisupraviețuitor, dreptulstatuluiasuprasucesiunilor vacante, precumși a conexiunilorexistenteîntreacesteinstituții

Deși nu spune expres acest lucru, art. 965 NCC definește reprezentarea succesorala ca si pe un beneficiu al legii. In temeiul sau, un moștenitor legal de grad mai îndepărtat, numit REPREZENTANT, urca in drepturile ascendentului sau, numit REPREZENTAT, pentru a culege partea de moștenire ce s-ar fi cuvenit acestuia daca:
-Nu ar fi fost nedemn fata de defunct
– Nu ar fi fost decedat la data deschiderii moștenirii

Din punct de vedere al justificării sale, ca si instituție juridica, reprezentarea succesorala are rolul, pe de o parte, de a înlăturaconsecințele nefavorabile ale aplicării principiului proximității gradului de rudenie in toate cazurile si nelimitat si, pe de alta parte, de a asigura un echilibru intre moștenitorii unui defunct, protejându-i de efectele nefavorabile pe care le au anumite evenimente imprevizibile si care nu le sunt imputabile

Reprezentarea succesorala reprezintăexcepția a doua principii ale moștenirii:

in primul rând este o excepție de la principiulproximității gradului de rudenie, cu rolul de a proteja rudele de grad mai îndepărtat de consecințele nefaste ale unor evenimente imprevizibile si neimputabile lor. In temeiul sau, moștenitori de grad mai îndepărtat vor fi chemați la moștenireîmpreuna cu moștenitori mai apropriați in grad, culegând, cu drepturi egale, bunurile care au aparținut defunctului. Când spunem ca intre moștenitori drepturile sunt egale, nu ne referim la partea de moștenire pe care o vor culege efectiv, ci la aplicarea acelorași norme legale, față deosebire, atât in privința fondului cat si a procedurilor aplicabile. Astfel, nu se va pune nicicum probleme unui tratament inegal fata de rudele de gradul 2, 3 sau 4, venite la moștenire in temeiul reprezentării, in raport cu moștenitorii de gradul 1 veniți la moștenire in nume propriu. Principiul proximității gradului de rudenie se respecta, totuși, pe fond, in raport de rudele de gradul cel mai apropiat care vin la moștenire.

in al doilea rând, este o excepție de la principiul împărțiriimoștenirii in parți egale intre moștenitorii de grad egal, cu rolul de a echilibra situația si tratamentul acordat moștenitorilor unui defunct in situația speciala a aplicăriireprezentării succesorale. Astfel, atunci când intervine reprezentarea, moștenirea se împarte pe tulpini, funcție de numărul de moștenitori de grad mai apropiat cu defunctul. Daca sunt întrunitecondițiilereprezentării si pentru moștenitorii din gradele următoare, moștenirea se va impari in subtulpini. In urma acestui procedeu, daca un defunct are mai mulțimoștenitori care pot fi reprezentați, iar aceștia la rândul lor au număr inegal de descendenți, se va ajunge la situația in care moștenitori de grad egal sa împartămoștenirea in parți inegale . Principiul împărțirii in părți egale intre moștenitorii de același grad se respecta si el, pe fond, intricat tulpinile care se alcătuiesc , daca exista vocațiaegalitarii, se formează in mod egal.

Structuratăpepatrucapitole, lucrareaprezintă o analizădistinctă a instituțiiloramintite, înplanul de cercetareurmărind mai întâisurprindereaunor aspecte care ținde istoriculinstituțiilor, modul de reglementareșimodulîn care au fostjustificate, urmăreșteapoievoluțiareglementăriiînmaterie.

CAPITOLUL 1: CONSIDERAȚII INTRODUCTIVE PRIVIND DEVOLUȚIUNEA LEGALĂ A MOȘTENIRII.

Capitolul 1 conține:

SECȚIUNE 1:ASPECTE GENERALE

1.Prin moștenire se înțelege transmiterea patrimoniului unei persoane fizice decedate către una ori mai multe persoane in ființa (persoane fizice,persoane juridice ori statul) art.953 NCC .

2.Persoana despre a cărei moștenire este vorba, defunctul.

3.Persoane care dobândesc patrimoniul defunctului se numesc “moștenitori“

4.Noțiunea de succesiune.

SECȚIUNEA 2: NOȚIUNEA DE MOȘTENIRE LEGALĂ

Noțiunea de moștenire legală. Moștenirea este legală în cazul în care transmiterea are loc în temeiul legii la persoanele, în ordinea și în cotele determinate de lege.

SECȚIUNEA 3: CONDIȚIILE MOȘTENIRII LEGALE ȘI CADRUL LEGAL

SECȚIUNEA 4: PRINCIPIILE GENERALE ALE DEVOLUȚIUNII LEGALE ȘI EXCEPȚIILE DE LA ACESTE PRINCIPII

4.1 PRINCIPIUL CHEMĂRII LA MOȘTENIRE A RUDELOR ÎN ORDINEA CLASELOR DE MOȘTENITORI LEGALI

Codul civil (art.964,NCC) stabilește Petru clase de moștenitori legali:

clasa I, clasa descendenților in linie directă, alcătuită din copii, nepoții, strănepoții ai defunctului,fără limită in grad;

clasa a II-a (mixtă) a ascendenților privilegiați (părinții defunctului) colateralilor privilegiați (frații și surorile defunctului si descendenții lor până la gradul al IV-lea inclusiv).

clasa a III-a, clasa ascendenților ordinari ( bunici, străbunici ș.a.m.d. ai defunctului fără limită în grad);

clasa a IV-a, clasa colateralilor ordinari (unchii și mătușile verii primari și frații – surorile bunicilor defunctului)

4.2 PRINCIPIUL PROXIMITĂȚII GRADULUI DE RUDENIE ÎNTRE MOȘTENITORII DIN ACEEAȘI CLASĂ

4.3 Principiul egalități între rudele din aceiași clasă și aceiași grad, chemate la moștenire.

CAPITOLUL 2: REPREZENTAREA SUCCESORALĂ

SECȚIUNEA 1: SCURT ISTORIC

SECȚIUNEA 2: DEFINIȚIA, IMPORTANȚA ȘI CARACTERIZARE

SECȚIUNEA 3: DOMENIUL DE APLICARE AL REPREZENTĂRI SUCCESORALE

SECȚIUNEA 4: CONDIȚIILE REPREZENTĂRI SUCCESORALE

4.1 CEL REPREZENTAT SĂ FIE DECEDAT LA DATA DESCHIDERI MOȘTENIRII.

4.2 LOCUL CELUI REPREZENTAT SĂ FIE UN LOC UTIL

4.3 REPREZENTANTUL SĂ ÎNDEPLINEASCĂ TOATE CONDIȚIILE NECESARE PENTRU A CULEGE MOȘTENIREA LĂSATĂ DE DEFUNCT

SECȚIUNEA 5: MODUL CUM OPEREAZĂ REPREZENTAREA

SECȚIUNEA 6: EFECTELE REPREZENTĂRI SUCCESORALE

SECȚIUNEA 7: PROBLEMELE SPECIALE PRIVIND MOȘTENIREA PRIN REPREZENTARE ȘI PRIN RETRANSMITERE ÎN LUMINA LEGI FONDULUI FUNCIAR NR 18/ 1991 REPUBLICATA IN 1998

CAPITOLUL 3: CLASELE DE MOȘTENITORI ȘI REPREZENTAREA SUCCESORALĂ

SECȚIUNEA 1: CLASA I DE MOȘTENITORI LEGALI: DESCENDENȚI DEFUNCTULUI

SECȚIUNEA: 2 CLASA II-A DE MOȘTENITORI , ASCENDENȚI PRIVILEGIAȚI ȘI COLATERALI PRIVILEGIAȚI ( CLASA MIXTĂ)

SECȚIUNEA 3: CLASA III DE MOȘTENITORI (ASCENDENȚI ORDINARI)

CAPITOLUL 4: ASPECTE GENERALE PRIVIND DREPTURILE SUCCESORALE ALE SOȚULUI SUPRAVIEȚUITOR

SECTIUNEA1:DREPTURILE SUCCESORALE ALE SOȚULUI SUPRAVIEȚUITOR ÎN CADRUL DIFERITELOR SISTEME DE DREPT

SECȚIUNEA 2:CARACTERELE JURIDICE ALE DREPTULUI SUCCESORAL AL SOȚULUI SUPRAVIEȚUITOR

SECȚIUNEA 3:DREPTURILE SOȚULUI SUPRAVIEȚUITOR

CAPITOLUL 1:CONSIDERAȚII INTRODUCTIVE PRIVIND DEVOLUȚIUNEA LEGALĂ A MOȘTENIRII

SECȚIUNE 1:ASPECTE GENERALE

1.Prin moștenire se înțelege transmiterea patrimoniului unei persoane fizice decedate către una ori mai multe persoane in ființa (persoane fizice,persoane juridice ori statul) art.953 NCC . Rezulta că regulile care guvernează moștenirea se pot aplica numai in cazul morții unei persoane fizice, nu și în cazul încetării existenței unei persoane juridice.

În locul noțiunii de “moștenire” în mod frecvent se utilizează și noțiunea de “succesiune“. În acest sens, Codul civil prevede, de exemplu , că “proprietatea bunurilor se dobândește și se transmite prin succesiune… “ , “succesiunile se deschid prin moarte“ ( art.954 NCC) etc.

2.Persoana despre a cărei moștenire este vorba, defunctul, se mai numește și de cuius, abreviere din formula dreptului roman “is de cuius successions(rebus) agitur“(cel despre a cărui moștenire/bunuri este vorba). În acest sens se vorbește,de exemplu,de moartea lui de cuius, fiind oarecum impropriu să se vorbească de moartea defunctului. Se mai utilizează,uneori,și termenul de autor(de exemplu autorul comun al comoștenitorilor),iar in cazul moștenirii testamentare,de testator.

3.Persoane care dobândesc patrimoniul defunctului se numesc “moștenitori“ sau “succesori“, iar in Codul civil in mod fervent se utilizează și termenul livresc de “erede“,“erezi“,“coerezi“.

În cazul moștenirii testamentare dobânditorul se numește,de regulă “legatar“.

4.Noțiunea de masă succesorală. În cadrul dreptului de moștenire noțiunea de moștenire sau succesiune(uneori ereditate)se întrebuințează nu numai în sensul de transmitere a patrimoniului unei persoane fizice decedate către una sau mai multe persoane in ființă,dar și pentru desemnarea a însuși patrimoniului transmis din cauza de moarte,deci in sens de masă succesorală. În acest sens se vorbește de moștenirea dobândită de moștenitori, de moștenirea sau succesiunea vacant(hereditasiacens) adică fără stăpân (hereditar caduca).

5.Noțiunea de succesiune. O precizare se mai impune în legătură cu noțiunea de succesiune. În cadrul dreptului civil această noțiune se întrebuințează și intr-un sens mai larg desemnând orice transmisiune care poate fi universală cutitlu universal sau cu titlu particular. În aceste sens, de exemplu cumpărătorul este succesorul cu titlu particular iar al vânzătorului. Prin urmare noțiunea de succesiune și succesor numai in sensul restrâns al cuvântului-transmisiune pentru cauza de moarte-este echivalenta a noțiunii de“ moștenire“, această tendință putând fi observată și în domeniul legislativ. De exemplu,art.42 din Constituție,Legea fondului funciar nr. 18/1991 etc.

Este însa evident,că noțiunea de succesiune(succesor),utilizează totuși in domeniul dreptului de moștenire,are un înțeles restrâns ,referindu-se numai la transmisiunile pentru cauza de moarte iar noțiunea de “succesori“ la succesiuni în drepturi mortis causa,indiferent că sunt moștenitori legali sau testamentari,cu vocative universală,cu titlu universal sau cu titlu particular.

SECȚIUNEA 2:NOȚIUNEA DE MOȘTENIRE LEGALĂ

Noțiunea de moștenire legală. Moștenirea este legală în cazul în care transmiterea are loc în temeiul legii la persoanele, în ordinea și în cotele determinate de lege.

Moștenirea legală intervine în toate cazurile în care defunctul nu a lăsat testament . Dar ea intervine si in cazurile în care defunctul a lăsat testament, însa aceasta nu cuprinde legate , prevăzând numai alte dispoziții de ultima voința, de exemplu, recunoașterea unui copil din afara casatorii, dispoziții cu privire la funeralii si îngropare, desemnarea unui executor testamentar etc. Mai mult decât atât, moștenirea va fii legala si in acele cazuri în care testamentul cuprinde exheredari (dezmoșteniri), adică înlăturarea de la moștenire a unui sau unor moștenitori legali , dar fora ca testamentul sa cuprindă legate, astfel încât la moștenire vor fii chemați toți moștenitorii legali , care – în lipsa acestei dispoziții – ar fi venit la moștenire împreună cu cei exheredați sau pe care prezenta moștenitorului sau moștenitorilor exheredați i –ar fi înlăturat de la moștenire .De exemplu, defunctul are 2 frați și dezmoștenește pe unul dintre ei. În acest caz, celalalt frate va culege întreaga moștenire în temeiul legi , întrucât el invoca testamentul numai pentru a justifica înlăturarea de la moștenire a fratelui, dar apoi justifica chemarea sa la moștenire prin lege .

În sfârșit moștenirea legală poate și coexista cu cea testamentară, daca defunctul a dispus prin testament numai de o parte a moștenirii lăsate sau dispunând de întreg, exista moștenitori rezervatori care dobândesc rezerva întotdeauna în virtutea legi, deci ca moștenitori legali

SECȚIUNEA 3:CONDIȚIILE MOȘTENIRII LEGALE ȘI CADRUL LEGAL

Enumerarea condițiilor. Pentru ca o persoană să poată veni la moștenire în temeiul legii trebuie să aibă-în afara capacității succesorale, ca o condiție generală a dreptului la moștenire-vocație succesorală legală,să nu fie nedemnă si să nu fie înlăturată de la moștenire(direct sau indirect) prin vocația testatorului(dezmoștenire exheredare).

Prin urmare,pentru a putea moșteni o persoană trebuie să aibă capacitatea cerută de lege sau să fi fost desemnată de către defunct prin testament.(art.962.NCC)

În cele ce urmează voi analiza problemele care se pun în legătură cu vocația succesorală legală și nedemnitatea succesorală .

Cât privește dezmoștenirea aceasta fiind o dispoziție testamentarăvom analiza la materia devoluției testamentare a moșteniri. Precizăm numai, că moștenitorii rezervatari Exheredați culeg totuși, în virtutea legii, deci ca moștenitori legali, partea din moștenire care constituie rezerva lor, exheredarea putând produce, în privința lor, numai efecte parțiale.

Nu vom analiza în acest capitol nici problema acceptării sau renunțării la moștenire , fiind că, după cum am văzut, transmiterea moștenirii operează în virtutea legii înainte de exercitare dreptului de opțiune succesorală , deci nu este o condiție a dreptului la moștenire. Pe de altă parte,întrucât dreptul de opțiune vizează și moștenirea testamentară, urmează să fie analizat după devoluțiunea testamentara a moștenirii.

Vocația legală generală.Instituția moștenirii este conceputăin cadrul devoluției legale-ca o moștenire de familie și numai in cazul moștenirii vacante masa succesorală este culeasă de către stat.

Astfel fiind în dreptul nostru chemată la moștenire în temeiul legii-și deci au vocație succesorală legală-persoanele care sunt în legătură de familie cu defunctul,adică rudele defunctului-din căsătorie,din afara căsătoriei și din adopție-și alături de acestea,soțul supraviețuitor al defunctului.

Potrivit legii rudenia este legătura bazată pe descendența unei persoane dintr-o altă persoană sau pe faptul că mai multe persoane au un ascendent comun. Rudenia in linie dreaptă poate fi ascendentă sau descendentă(art. 45 C familiei).

Întrucât legăturile de rudenie pot fi foarte îndepărtate,astfel încâtchemarea la moștenire nu ar mai avea acoperire in sentimente reale de afecțiune reciproca intre aceste rude și defunct,legea a limitat pe linie colaterală vocația succesorală legală la gradul al IV-lea inclusiv(art.676 C.civ astfel cum a fost modificat prin art.4 al Legii asupra impozitului progresiv pe succesiuni din 1921-prin desființarea dreptului de moștenire ab intestat de la al patrulea grad in sus-și în art.6. din Legea nr.319/1944 pentru dreptul de moștenire al soțului supraviețuitor ). În linie dreaptă,ascendentă sau descendentă,legea nu prevede nicio limitare,”căci aici legile firii impun fără ajutorul legilor omului,limitarea necesară”.

Prin urmare, rudele in linie dreaptă, descendentă(fiu,nepot de fiu,strănepot de fiu etc.) si ascendentă(părinți,bunici,străbunici etc.),au vocație succesorală în mod nelimitat in grad. În schimb,rudele colaterale numai pana la gradul al IV-lea inclusiv. Deci au vocație succesorală legală pe linie colaterală frații și surorile defunctului rudele de gradul al II-lea,descendenții lor până la gradul al IV-lea (nepoții si strănepoții de frate –soră, care sunt rude de gradul al III-lea respectiv gradul al IV-lea cu defunctul) unchii si mătușile defunctului (rudele colaterale de gradul al III-lea) și copiii lor (verii primari ai defunctului,care sunt rude colaterale de gradul al IV-lea).

Subliniez că vocația succesorală a acestor rude (care sunt chemate la moștenire alături de soțul supraviețuitor al defunctului) nu înseamnă că ele toate împreună si deodată,vor culege moștenirea lăsată de defunct, căci vocația lor la moștenire este numai generală,potențială,lăsând posibilitatea de patrimoniu a acestor persoane de a moșteni prin efectul legii patrimoniului persoanei decedate.

Întrucât această vocație succesorală legală generală este,in principiu reciprocă urmează să analizez in continuare acest principiu și numai apoi această vocație legală concretă.

Principiul reciprocității vocației legale generale la moștenire.

Având în vedere că transmiterea moștenirii este o transmisiune pentru cauză de moarte (mortis causa), principiul reciprocității vocației succesorale nu vizează statul (și nici persoanele juridice), pentru că –deși statul are, (iar persoanele juridice pot avea vocație succesorală) – aceștia nu pot transmite o moștenire.

Principiul reciprocității vocației succesorale generale guvernează însă – fără a fi prevăzut expres de lege– merită moștenirii legale între persoanele fizice. În virtutea acestui principiu, dacă o persoană care are vocație succesorală legală generală la moștenirea lăsată de o altă persoană, atunci și aceasta din urmă persoană are vocație în raport cu prima (sensul pozitiv al principiului). În concret vocația lor va depinde de ordinea în care va surveni decesul lor sau a uneia dintre ele (și bineînțeles,de om,de concursul celorlalți moștenitori ). De exemplu,dacă copilul are vocație la moștenirea lăsată de părinți,vocația succesorală operează în sens invers. Tot astfel în raporturile dintre frați și surori dintre nepoți de frate și unchi ori mătuși etc.

Vocația legală concretă (efectivă, utilă). Rudele cu vocație succesorală legală generală nu sunt chemate toate împreună și deodată la moștenire, “averile succesorale s-ar fărâmița în pârti de o valoare neînsemnată, iar instituția moștenirii nu și-ar mai putea îndeplini rosturile ei social – economice” ;pe de altă parte,”nu s-ar ține seama de caracterul diferit al legăturilor de afecțiune dintre cel care lasă moștenirea și rudele sale”.

Petru a se evita consecințe în cadrul devoluțiunii legale a moștenirii legiuitorul a instituit o anumită ordine de chemare concretă la moștenire a rudelor defunctului. Prin urmare,Petru ca o persoană să fie chemată efectiv la moștenire in temeiul legii,deci să aibă vocație legală concretă,nu este suficient să facă parte din categoria moștenitorilor legali,cu vocație general,ci trebuie să mai fie îndeplinită și o condiție negativă,și anume să nu fie înlăturată de la moștenire de o altă persoană,cu vocație general,dar chemată de lege în rang preferabil deci care are și vocație concretă,utilă.

Pentru stabilirea ordinii de preferință între rudele defunctului cu vocație general,legea folosește două criterii tehnico-juridice: clasa de moștenitori și gradul de rudenie. Cu ajutorul acestor criterii legea determină vocația concretă la moștenire a rudelor defunctului,probleme ce urmează a fi analizate în secțiunea următoare în cadrul principiilor devoluțiunii legale a moștenirii

Nedemnitate succesorală este decăderea de drept a moștenitorului legal din dreptul de a culege o moștenire determinată,inclusiv rezerva la care ar fi avut dreptul din această moștenire,deoarece s-a făcut vinovat de o faptă gravă față de cel care lasă moștenirea sau față de memoria acestuia.

Caracterele juridice. Nedemnitatea succesorală ca sancțiune civilă se caracterizează prin următoarele:

Se aplica numai in cazul săvârșirii faptului expres si limitativ prevăzute de lege si numai in domeniul moștenirii legale, textele de lege care o prevăd fiind imperative și de strictă interpretare.

Operează de drept cel care lasă moștenirea neputând înlătura efectele ei prin iertarea nedemnului pentru fapta sa. Ulterior comiterii faptei,cel care lasă moștenirea putea totuși să-l gratifice pe nedemn (evident în limitele și potrivit regulilor prevăzute pentru liberalități). În general nedemnitatea–care desființează numai vocația succesorală legală-nu influențează eficacitatea liberalităților prin acte între vii sau pentru cauză de moarte făcute in favoarea nedemnului de către cel care lasă moștenirea,aceste liberalități fiind guvernate de reguli proprii.

Fiind o sancțiune se aplică și produce efecte doar în privința autorului faptei. Față de alte persoane chemate de lege la moștenire defunctului în nume propriu sau prin reprezentare, ea poate produce efecte numai în mod excepțional.

Domeniul de aplicare a sancțiunii nu poate fi extins la alte moșteniri, nedemnul fiind înlăturat numai de la moștenirea persoanei față de care a săvârșit faptele, în acest sens nedemnitate producând efecte relative.

Sancțiunea nedemnității fiind prevăzută pentru fapte săvârșite cu vinovăție,moștenitorul trebuie să fi acționat cu discernământ în lipsa discernământului neputându-se vorbi de vinovăție. Pe de altă parte, fiind vorba de săvârșirea de fapte iar nu de acte juridice, se vor aplica regulile privitoare la discernământul necesar pentru angajarea răspunderii civile delictuale, și anume în cazul minoritar sub 14 și a persoanelor puse sub interdicție judecătorească discernământul se prezumă până la proba contrară.

SECȚIUNEA 4: PRINCIPIILE GENERALE ALE DEVOLUȚIUNII LEGALE ȘI EXCEPȚIILE DE LA ACESTE PRINCIPII

Enumerare principiilor

Trei principii. Sunt chemate la moștenire, în temeiul legii,rudele defunctului și alături de ele, soțul supraviețuitor ,iar în lipsa lor – dacă defunctul nu a dispus nici prin testament de bunurile moștenirii statul.

Dar rudele defunctului cu vocație succesorală legală generală nu sunt chemate toate împreună și deodată la moștenire,legiuitorul instituind o anumită ordine de chemare concretă la moștenire. În acest scop, legea folosește două criterii tehnico-juridice – clasa de moștenitori și gradul de rudenie – cu ajutorul cărora determină vocația concretă la moștenire a rudelor,stabilind trei principii de bază ale devoluțiunii legale.

4.1 PRINCIPIUL CHEMĂRII LA MOȘTENIREA RUDELOR ÎN ORDINEA CLASELOR DE MOȘTENITORI LEGALI

Printr-o clasă de moștenitori de înțelege o categorie de rude (de exemplu, descendenții defunctului )care, ca atare, adică în mod colectiv,exclude o altă categorie au este exclusă de ea, chiar dacă rudele din categoria exclusă ar fi de grad mai apropiat cu defunctul decât rudele din categoria chemată. De exemplu, nepotul de fiu al defunctului (rude de gradul II) exclude de la moștenire pe părinții defunctului, deși aceștia sunt ruda de gradul I.

Codul civil (art.964,NCC) stabilește Petru clase de moștenitori legali:

clasa I, clasa descendenților in linie directă, alcătuită din copii, nepoții, strănepoții ai defunctului,fără limită in grad;

clasa a II-a (mixtă) a ascendenților privilegiați (părinții defunctului) colateralilor privilegiați (frații și surorile defunctului si descendenții lor până la gradul al IV-lea inclusiv).

clasa a III-a, clasa ascendenților ordinari ( bunici, străbunici ș.a.m.d. ai defunctului fără limită în grad);

clasa a IV-a, clasa colateralilor ordinari (unchii și mătușile verii primari și frații – surorile bunicilor defunctului)

Deoarece rudele sunt chemate la moștenire în ordinea claselor, în prezența fie și a unei singure rude din clasa I, rudele din clasele subsecvente nu mai sunt chemate la moștenirea legală, indiferent de gradul lor de rudenie cu defunctul. Deci rudele din clasa II-a sunt chemate la moștenire numai dacă nu există rude din clasa I sau cele existente nu pot sau nu vor să vina la moștenire. Tot astfel, rudele din clasa a III-asunt chemate la moștenire numai dacă nu există moștenitori din primele doua clase sau cei existenți nu pot sau nu vor să vina la moștenire. Iar rudele din clasa a IV-a moștenesc numai în lipsa moștenitorilor din primele trei clase.

Clasa a III-a

Cls IV-a

Clasa a II-a

Clasa întâi

Schema 1

Legendă : D – defunctul, persoana despre a Carei moștenire sete vorba; C- copil ; N- nepot; Sn- strănepot; Rsn- răstrănepot ; T- tată; M- mamă; B- bunic; Sb-strabunic; F- frate-soră; Nf- nepot de frate-soră; Snf- strănepot de frate –soră; Um- unchiul mare (frate –soră de bunici ) ; U-unchi –mătușă; U- unchi –mătușă; Vp – văr primar .

Precizez că venirea concomitentă la moștenire a rudelor din doua clase deosebite este posibilă numai în caz de exheredare prin testament a moștenirilor dintr-o clasă preferată, dacă aceștia sunt rezervatari (descendenți și părinți defunctului). În acest caz ei culeg totuși, ca moștenitori legali , rezerva, precăzută de lege , restul moșteniri fiind dobândită (dacă defunctul n-a dispus altfel prin testament) de moștenitorii din clasa subsecventa. De exemplu dacă descendenții (moștenitori din clasa I) sunt exheredați ei culeg totuși rezerva legală, iar restul se cuvine moștenitorilor legali din clasa a II-a, a III-a sau IV-a, după caz, care culeg moștenirea în calitate de moștenitori legali, iar nu în ceea de legatari.

Precizăm, de asemenea, că șotul supraviețuitor al defunctului, nefiind rudă cu aceasta, nu face parte din nicio clasă, însă vine la moștenire în concurs cu oricare clasă chemată la moștenire; deci el nu înlătură nico clasă moștenitori, dar nici nu este înlăturat de la moștenire indiferent de clasa, fie si prima ,chemată de lege la succesiune.

4.2 PRINCIPIUL PROXIMITĂȚII GRADULUI DE RUDENIE ÎNTRE MOȘTENITORII DIN ACEEAȘI CLASĂ

Potrivit acestui principiu înăuntrul aceleași clase rudele mai apropiate in grad înlătură de la moștenire rudele mai îndepărtate în grad (proximior excludit remotiorem). De exemplu, copii defunctului înlătură de la moștenire pe nepoți, strănepoți etc.; frații si surorile pe nepoții si strănepoții de frate; unchii si mătușile pe veri primari etc. Deci vocația corectă la moștenire în cadrul aceleași clase depinde de apropierea gradului de rudenie .

De la acest principiu legea prevede doua excepții :

în cadrul clasei a II-a (clasa mixtă a ascendenților privilegiați și colateralilor privilegiați) părinți defunctului (rude de gradul I) nu înlătură de la moștenire pe frații sau surorile defunctului și descendenți lor (rude de gradul II și IV), ci ei vin împreună la moștenire, privind anumite cote stabilite de lege;

reprezentarea succesorală

Spre exemplu acest principiu poate fii evidențiat în funcție de fiecare clasă de moștenitori în parte astfel :

dacă din clasa descendenților au rămas următorii moștenitori:

A și B sunt rude de gradul I (copii) cu defunctul, astfel că vor înlătura de la moștenire pe toți ceilalți descendenți, respective C, D, E care sunt de gradul II (nepoți) și F (strănepot) care este ruda de gradul III.

dacă din clasa ascendenților privilegiați și a colateralilor privilegiați au rămas următori moștenitori:

A și B sunt rude de gradul II cu decujus (frați), înlăturându-I de la moștenire pe C, D, E care sunt rude de gradul III (nepoți de frați) și F, G care sunt rude de gradul IV (strănepoți de frați).

3.dacă din clasa ascendențilorordinari au rămas următorii succesori:

Este rudă de gradul II cu defunctul (bunic), astfel , că îi va înlătura de la moștenire pe B, D care sunt rude de gradul IIIcu decujuis (străbunici) și E care este rudă de gradul AV (străbunic).

De asemenea, după cum se observa , în cadrul acestei clase, nu contează dacă este vorba despre rude după mamă sau după tata ale lui decujus, ceea ce primează este gradul de rudenie. Astfel, A care este bunic după tata îl va înlătura de la moștenire și pe D și E care sunt rude după mamă (străbunic respective străstrăbunic).

Dacă din clasa colateralilor ordinari au rămas următorii succesibili:

A și c sunt rude de gradul III cu defunctul (unchi), înlăturîndu-I de la moștenire pe ceilalți colaterali ordinari care sunt de gradul IV, respective D, E, F – veri primari și G- fratele bunicului defunctului .

4.3 Principiul egalități între rudele din aceiași clasă și aceiași grad, chemate la moștenire.

Enunțare: Potrivit acestui principiu, dacă sunt mai multe rude din aceiași clasă și din aceiași grad , ele vin deopotrivă la moștenire având drept la părți egale. De exemplu, patru copii ai defunctului vor moșteni întreaga avere a defunctului lor tată , land fiecare ¼ din moștenire :

Soțul Supraviețuitor : Principiul potrivit căruia o clasă exclude de la moștenire pe cealaltă comportă corectarea dată de existența clasei mixte de moștenitori: clasa colateralilor privilegiați și a ascendenților privilegiați. Această corectare face ca, de la principiul potrivit căruia, o clasă de moștenitori exclude pe cealaltă de la moștenire , să se contureze excepția constând în dreptul soțului supraviețuitor de a veni în concurs cu orice clasă chemată la moștenire. Așadar , soțul supraviețuitor nu încalcă nici clasă de moștenitori de la moștenire, dar nici nu poate fii înlăturat de la moștenire .

De asemenea, soțul supraviețuitor nu poate fi înlăturat nici prin voința lui de decujus întrucât este moștenitor rezervat .

Frați și surorile din căsători diferite : De regulă potrivit căreia, înăuntrul acestei clase moștenitorii din aceiași grad își împart moștenirea în părți egale, este excepția în care frații și surorile vin din casatori diferite.

În acest caz, frații și surorile din același tată și aceiași mamă vor avea dreptul la o cotă succesorală mai mare decât cea care se cuvine fraților și surorilor numai după tată sau numai după mamă, deși aparțin aceleași clase și sunt rude de aceiași grad.

Situați: Când legea cheamă la moștenire , împreună, rudele de categorii diferite sau persoane care nu sunt rude, principiu egalități între comoștenitori va fii încălcat în următoarele situații:

când părinți sau unul din ei, vin în concurs cu colaterali privilegiați, oricare ar fi numărul acestora, partea cuvenită fiecărei părți va fi cot ape care o stabilește, fix, legea;

soțul supraviețuitor nu are dreptul la o cotă egală cu cea a moștenitorilor cu care vine în concurs, ci numai la o cota succesorală fixă, care depinde de clasa de moștenitori care vine în concurs.

Excepția reprezentării succesorale: Regula potrivit căreia, înăuntrul unei clase, rude de grad mai apropiat înlătură de la moștenire pe cele de grad mai îndepărtat, are o excepție în cazul reprezentărisuccesorale (de exemplu, copiii nu sunt înlăturați de la moștenire de tatăl lor decedat înaintea lui decujus, ci ei urcă în locul și gradul tatălui lor, pentru a culege partea din moștenire ce I se cuvenea acestuia).

CAPITOLUL 2: REPREZENTAREA SUCCESORALĂ

SECȚIUNEA 1: SCURT ISTORIC

În țara noastră, până la mijlocul secolului XV, când au apărut primele date despre transmisiunea testamentară, dreptul feudal din Țara Românească și cel din Moldova era influențat de dreptul bizantin și nu cunoștea decât transmisiunea succesorală ab intestat.
În sistemul succesoral legal, ordinea chemării la moștenire a fost diferită de la o societate la alta, în funcție de interesele societății. Clasele de succesori erau, în toate sistemele, aceleași: descendenții, ascendenții și colaterali, cu chemarea mai întâi a rudelor din căsătorie (moștenitori legitimi). Copii din afara căsătoriei avea un drept reciproc la moștenire doar în raport cu mama și cu rudele ei.
Până la destrămarea societății feudale, prioritară era păstrarea averii familiei, iar tehnica realizării acestui scop era chemarea la succesiune, din fiecare clasă, cu prioritate a succesorilor bărbați ca și un drept inegal al fetelor la succesiune. În cazul în care nu existau succesori de sex masculin averea imobiliară trecea în patrimoniul domnului. Acesta putea să înlăture transferul (prădălnicie, în Țara Românească, respectiv uric, în Moldova) prin încuviințarea pe care o dădea ca averea să fie trecută unei fiice. Existența acestor transferuri era o mărturie că transmiterea succesorală testamentară nu era aplicabilă. În perioada destrămării societății feudale proprietatea individuală ia locul celei a familiei și odată cu ea sunt înlăturate și regulile succesiunii legale ce ocroteau proprietatea de grup a familiei.

SECȚIUNEA 2: DEFINIȚIA, IMPORTANȚA ȘI CARACTERIZARE

Reprezentarea succesorală este un beneficiu al legii în virtutea căruia un moștenitor legal (sau mai mulți) de un grad mai îndepărtat – numit reprezentant – urcă în gradul, locul și drepturile ascendentului său – numit reprezentant – care este decedat la deschiderea moștenirii, pentru a culege partea care I s-ar fi cuvenit acestuia din moștenire, dacă s-ar mai aflat în viață (art.965-969 Noul C. civ).

Utilizarea reprezentării succesorale rezultă din înlăturarea unor consecințe injuste ale principiului egalități dintre rudele din același grad și ale principiului proximității gradului de rudenie. Astfel, spre exemplu, dacă de pe urma lui decujus ar rămâne următori:

Dacă nu ar exista instituția reprezentări succesorale , moștenirea va fi culeasa în cote egale de A și B ori normal este ca partea din moștenire ce I s-ar fii cuvenit lui C dacă ar fi trăit să fie culeasă de descendenții acestuia, respective D și E. Astfel, A și B vor culege câte 1/3 din moștenire , restul de 1/3 care I s-ar fi cuvenit lui C, fiind cules în mod egal de D si E (fiecare cate 1/6)

Denumire: Ascendentul predecedat poartă denumirea de reprezentat , iar moștenitorul care vine la moștenire prin reprezentare se numește reprezentant .

În doctrină, în definiție se mai menționează reprezentantul culege partea de moștenire ce s-ar fi cuvenit reprezentatului în concurs cu succesori din aceiași clasă mai apropiați în grad de cujus.

Considerăm această exprimare ca fiind inexactă deoarece reprezentarea succesorală intervine și în cazul în care toți moștenitorii ce au fost chemați la succesiune sunt de același grad , venind la succesiune prin reprezentare . Dreptul la moștenire nu poate depinde de hazard (predecesul sau supraviețuirea unor rude ), iar moartea prematură a părinților nu trebuie să dăuneze unora dintre copii și nici să profite altora.

Din cele arătate ,rezultă că reprezentarea succesorală este o instituție deosebită de reprezentarea din dreptul comun care se referă la reprezentarea vocației altuia la încheierea de acte juridice (reprezentarea persoanelor incapabile , mandatul, etc.).

SECȚIUNEA 3: DOMENIUL DE APLICARE AL REPREZENTĂRI SUCCESORALE

Reprezentanți vor moșteni de la defunct ceea ce ar fi moștenit cel care îl reprezintă dacă ar fi trăit în momentul decesului lui de cujus.

Ascendenți privilegiați (părinți defunctului), ascendenți ordinari (bunicii și străbunicii defunctului) și soțul supraviețuitor.

Reprezentarea succesorală va avea loc, pe de o parte, în cazul în care există moștenitori în viață de grad mai apropiat cu defunctul, și , pe de altă parte, în căzu în care toți sau o parte din moștenitori de grad mai apropiat cu de cujussunt predecedați. Spre exemplu, putem lua următoarele situații:

la moștenirea lui de cujus vin: un fiu și trei copii ai unu fiu predecedat al defunctului:

Moștenirea se va împărți după numărul tulpinilor, A culegând ½ iar restul de ½ c iar fi fost luat de B dacă ar mai fi fost în viață fiind cules de descendenții acestuia, C,D,E respective câte 1/6 fiecare.

la moștenirea lui de cujus vin: trei nepoți, copii ai unui fiu predecedat al defunctului, și alți doi nepoți , copii ai altui fiu predecedat al defunctului.

Moștenirea se va împărți tot pe două tulpini: tulpini A și tulpina B. Astfel, partea din moștenire ce I s-ar fi cuvenit lui A va fi culeasă de descendenții acestuia, C, D, E (fiecare luând câte 1/6 din moștenire), iar partea de moștenire ce I s-ar fi cuvenit lui B va fi culeasă de descendenții acestuia, F, G (culegând fiecare câte ¼ din moștenire).

Potrivit art.966 NCC., reprezentarea este admisă în privința descendenților copiilor defunctului și în privința descendenților din frați și surori. Întrucât reprezentarea derogă de la principiile generale ale devoluțiuni legale a moșteniri, dispozițiile care o prevăd sunt de strică interpretare . În consecință nicio altă persoană nu poate beneficia de ea. Astfel, ascendenții ordinari sau verii primari nu pot veni la moștenire prin reprezentarea părinților defunctului, respectiv prin reprezentarea propriilor părinți (unchi sau mătușile defunctului). Tot astfel , șotul supraviețuitor nu poate beneficia de reprezentare pentru a moșteni un frate sau părinții ori alte rude ale soțului predecedat si nici nu poate fi reprezentat.

Neoperarea reprezentării succesorale: Considerăm că reprezentarea succesorală nu-si găsește aplicabilitatea în situația în care există descendenți predecedați ai defunctului dar moștenirea se împarte la fel indiferent dacă ar exista sau nu instituția reprezentăriisuccesorale. Spre exemplu , dacă la moștenirea lui de cujus vin moștenitorii din schema alăturată.

C,D,E,F vor lua fiecare câte ¼ din moștenire, venind la moștenire în nume propriu și nu prin reprezentare întrucât reprezentarea a apărut tocmai pentru a înlătura neajunsurile principiilor proximități gradului de rudenie și al egalități rudelor din aceiași clasă și aceiași grad, ori în speța de mai sus nu există astfel de inechități, astfel încât instituția reprezentării succesorale nu-și găsește aplicabilitatea.

Caracterul nemărginit al reprezentăriisuccesorale: Reprezentarea succesorală operează la infinit, beneficiul acesteia bucurându-se toți descendenți lui de cujus, fără limită de grad. Astfel, spre exemplu, se poate întâlni următoarea situație:

F va veni la moștenire prin reprezentarea lui C și A; E va veni prin reprezentarea lui B; iar G, H vor veni prin reprezentarea lui D si B astfel încât moștenirea se va împărți astfel: F-1/2; E-1/4; G și H fiecare câte 1/8.

SECȚIUNEA 4: CONDIȚIILE REPREZENTĂRI SUCCESORALE

Descendenți copiilor defunctului și descendenți din frați și surori, pot benefica de reprezentare numai dacă sunt îndeplinite trei condiții, două în persoana celui reprezentat și una în persoana reprezentantului.

4.1 CEL REPREZENTAT SĂ FIE DECEDAT LA DATA DESCHIDERI MOȘTENIRII.

În această privință legea prevede că “nu se reprezintă decât persoanele moarte’’ (art.954.NCC.) deci o persoană în viață la data deschideri moșteniri nu poate fi reprezentată. Subliniem că această dispoziție nu trebuie să fie interpretată în sens de “ predeces”, căci o asemenea formulare ar atrage după sine imposibilitatea reprezentări comorienților și a persoanelor decedate în aceleași timp, în aceste cazuri neputându-se stabili ordinea deceselor. De exemplu, tatăl și unul dintre cei doi fii ai săi decedează cu ocazia unei catastrofe aeriene. Dacă descendenții fiului decedat nu ar putea veni prin reprezentarea la moștenirea bunicului fiindcă – prin ipoteză – nu se poate dovedi predecesul, această moștenire ar fii culeasă integral de celălalt fiu rămas în viață, în virtutea principiului proximități gradului de rudenie, cea ce ar fi o soluție profund inechitabilă.

În realitate, fiul decedat la data deschideri succesiuni tatălui sau care nu are capacitate succesoralăființă nu se poate dovedi existența lui în acel moment (supraviețuirea), așa cum nu se poate dovedi nici predecesul – poate fi reprezentant. Aceasta pentru că, fiind prezumat mort în aceleași moment cu persoana despre a cărei moștenire este vorba, nu mai există la data deschideri succesiunii, deci este o persoana moartă iar nu în viață. Este motivul pentru care în cazul comorienților se admite reprezentarea și trebuie să fie admisă și în cazul persoanelor decedate în același, dar care nu sunt comorienți (în sensul art. 21 din decretul 31/1954). Deoarece nu se reprezintă decât persoanele moarte, o persoană care este în viață nu poate fi reprezentată, chiar dacă ea nu moștenește, renunțând la moștenire sau fiind că este edem . Tot astfel persoana dispărută nu poate fi reprezentată, deoarece se socotește a fi în viață cat timp nu intervine o hotărâre declarativă de moarte rămasă definitivă (art.19 din decretul nr31 din 1954)

Dacă ulterior intervine o asemenea hotărâre, iar ca data morții se stabilește o dată anterioară sau concomitentă cu data deschideri succesiunii, reprezentarea va fi posibilă în schimb dacă data morți stabilită prin hotărâre se va situa după momentul deschiderii succesiunii cel declarat mort va moșteni el, iar descendenți lui va culege aceasta moștenire nu prin reprezentare ci odată și în cadrul patrimoniului lăsat de aceasta (prin retransmitere).

Interdicția reprezentării persoanelor în viață la data deschideri moștenirii mai are drept consecință că reprezentarea nu poate opera per saltum sau omisoomedio,ci numai din grad în grad vacant trecând prin toate gradele intermediare.. De exemplu, defunctul are un copil în viață și un nepot și un strănepot în viață, urmași celui al doilea copil predecedat.

În această ipoteză, dacă nepotul este în viață și renunță la moștenire sau este nedemn față de defunct , moștenirea va fi culeasă de unicul copil în viață (rudă de gr. I), și strănepot (rudă de gradul III) Neputând veni la moștenire prin reprezentare, pentru că nu poate sări peste locul ascendentului în viață renunțător sau nedemn

4.2 LOCUL CELUI REPREZENTAT SĂ FIE UN LOC UTIL

Reprezentarea se admite numai în cazul în care cel reprezentat, dacă ar fi in viață la data deschiderii moștenirii ar fi avut vocație concretă la moștenire, adică ar fi putut moșteni. Deci singurul motiv pentru care nu poate moșteni este că nu mai este în viață (nu mai are capacitate succesorală).

Rezultă că locul nedemnului decedat în momentul deschiderii succesiunii nu este util si deci, în sistemul criticabil al Codului civil, copilul lui nu il poate reprezenta. Tot astfel, locul nu este util dacă cel reprezentat este un frate (sora) al defunctului, decedat la data deschideri succesiunii care însă a fost înlăturat de la moștenire prin exheredare testamentară* schema alăturată.

T M

(decedat exheredat)

F1+F2

Nf1 Nf2

În schimb, dacă exheredareprivește un descendent al defunctului (de exemplu , un copil) reprezentarea va putea avea loc, pentru că descendenții sunt moștenitori rezervatari și deci locul este util în privința primii din moștenire care este rezerva.

Comorienții: în literatura de specialitate s-a pus problema dacă reprezentarea este posibilă în cazul în care între comorienți există raporturi de rudenie care pot duce la reprezentare .

Într-o primă opinie, se considera că în această situație reprezentarea nu este posibilă deoarece că una dintre condițiile reprezentării este si cea ca locul reprezentatului să fie util, ori comorienții nu se pot moștenii tocmai pentru motivul că se poate prezuma a fi murit în același timp, de unde rezultă, că niciunul dintre ei nu are capacitatea succesorală în raport cu succesiunea celuilalt.

Potrivit celei de a doua opinii, reprezentarea în acest caz este posibilă deoarece dispozițile art. 954 alin. 1 NCC.conform cărora ’’nu se reprezintă decât persoanele moarte ’’ nu trebuie interpretate în sens de ’’predeces ’’, deoarece o astfel de formulare ar atrage după sine imposibilitatea reprezentării comorienților. Astfel, în cazul comorienților nu se poate dovedi nici predecesul unuia dintre ei, și nici supraviețuirea unuia dintre ei , deci reprezentarea este posibilă.

În ceia ce ne privește, considerăm ce reprezentarea este posibilă în cazul comorienților din următoarele motive:

locul reprezentatului în cazul comorienților este util, comorientul reprezentat dacă ar fi fost în viață ar fi venit el însuși la moștenirea celuilalt comorient;

în nici un text de lege nu se dispune ca reprezentatul să aibă capacitate succesorală deoarece dacă ar avea-o ar veni el însuși la moștenirea lui de cujus;

scopul reprezentării este acela de a înlătura tocmai consecințele injuste ale principiului proximității gradului de rudenie și al principiului egalității rudelor de același grad, ori aceste consecințe trebuie înlăturate și în cazul comorienților.

4.3 REPREZENTANTUL SĂ ÎNDEPLINEASCĂ TOATE CONDIȚIILE NECESARE PENTRU A CULEGE MOȘTENIREA LĂSATĂ DE DEFUNCT

Deoarece urmează sa-l moștenească pe defunct, iar nu pe ce reprezentant, reprezentantul trebuie să aibă aptitudinea, adică să îndeplinească toate condițiile pentru a putea veni la moștenirea legală a defunctului,având nevoie să împrumute, în acest scop, numai locul și gradul mai apropiat al ascendentului său. Aceste condiții sunt (cu precizările necesare):

Să aibă capacitatea succesorală. Spre deosebire de cel reprezentant el nu poate să fie comorient sau persoană decedată în același timp cu defunctul (codecedat)

Așadar, vor putea beneficia de reprezentarea succesorală, deci au capacitate succesorală, următoarele categorii de persoane:

persoanele fizice în viață la data morți lui de cujus;

persoanele dispărute;

persoanele concepute dar nenăscute la data deschideri succesiunii;

persoanele juridice în ființă la data deschiderii succesiunii.

Să aibă vocația succesorală generală proprie la moștenirea lăsată de defunct, fiindcă o persoană care nu ar putea moșteni în nume propriu, nu poate culege moștenirea nici prin reprezentare. Această vocație generală urmează să se transforme în vocație corectă prin reprezentare.

În lumina acestei condiții , se impune să fac două precizări.

În primul rând, subliniem că descendenții din frați si surori pot veni la moștenire prin reprezentare numai până la gradul IV inclusiv (strănepot de frate – soră), fiindcă, pe linie colaterală, lega conferă vocație succesorală generală numai până la acest grad.

A doua precizare referitoare la vocațiasuccesorală proprie vizează situația descendenților din adopție, indiferent că este vorba de descendenți în line directă (adopție făcută de cel care lasă moștenirea ori de descendenții săi) sau de descendenți pe line colaterală (adopție făcui de colateralii privilegiați ai defunctului).

În materie de adopție (înfiere), Codul fam. intrat în vigoare la 1-feb 1954 , a adoptat sistemul dualist reglementând doua feluri de adopție (înfiere), numite adopție cu efecte restrânse (art. 75-78) și adopție cu efecte depline (art. 79).

În cazul adopției cu efecte restrânse adoptul și descendenții lui devin rudă numai cu adoptatorul (adoptatorii), nu și cu rudele acestuia (acestora). În schimb, adoptatorul (adoptatorii), și cu rudele acestuia (acestora) ca și un copil firesc, încetând raporturile de rudenie cu părinți firești și rudele acestora (cu familia firească).

Prin Ordonanța de urgență cu privire la regimul juridic al adopției nr. 25/1997 (modificată prin Legea nr. 87/1998 pentru aprobarea OUG nr. 25/1997 cu privire la adopție) s-a consacrat sistemul unitar în materie de adopție (cu efectele depline ale filiației firești); de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești de încuviințare a adopției se stabilește filiația între cel care adoptă și copil (se subînțelege și descendenții lui), precum si rudenia dintre copil și rudele adoptatorului, încetând filiația dintre copil și părinți săi naturali (art. 1), serviciul de stare civilă competent întocmind un nou act de moștenire al copilului în care adoptatorii sunt trecuți ca fiind părinți să firești (art. 21 alin.2). Rezultă că, potrivit noii reglementări, adopția este asimilată filiației și rudenie firești, deci adopția poate să fie numai cu efecte depline (de la 12 iunie 1997.)

În schimb potrivit principiului neretroactivității legi (art. 6 NCC), care dobândind o valoare constituțională prin art. 15 alin. 2 din Constituție, adopțiile încuviințate în trecut cu efecte restrânse nu s-au transformat în adopții cu efecte depline, căci legiuitorul nu a dispus și nici nu poate dispune în acest sens, fiind obligat să nu emită legi cu caracter retroactiv felul adopției (încuviințată înainte de intrarea în vigoare a OUG nr. 25/1997).

Astfel, având în vedere efectele deosebite ale celor doua feluri de adopții, în privința reprezentării se impun următoarele concluzii:

În cazul adopției cu efecte depline, adoptatul si descendenți lui pot beneficia de reprezentare ca si copii din filiația firească, pentru că adoptatul și descendenții săi devin rude nu numai cu adoptatorul, dar și cu rudele acestuia (art. 75 și 79 C. fam și art.1 OUG nr 25/1997.)

În cazul adopție cu efecte restrânse întrucât adoptatul si descendenții săi devin rudă numai cu adoptatorul (art. 75 C. fam.), nu și cu rudele acestuia (art. 77 C. fam.)- descendenții adoptatorului pot veni la moștenire prin reprezentare numai dacă adopția cu efecte restrânse a fost făcută de de cuius (schema 1) el având calitatea de adoptator.

Schema 1

În schimb, dacă adopția cu efecte restrânse a fost făcută de cel reprezentant (descendent al defunctului sau frate-soră ori nepot de frate– soră), respectiv de părinții defunctului, reprezentarea nu mai poate ave aloc, fiindcă reprezentantul nu are vocație proprie la moștenirea lăsată de defunct(schema 2 și 3)

Schema 2

adoptatori

T M

+E2 adoptat cu e.f.r. dec.

Nf (nu poate)

Schema 3

În schema 1, descendenți copilului adoptat de de cuius cu defecte restrânse , pot beneficia de reprezentarea pentru a culege ½ din moștenire în concurs cu copilul în viață al defunctului. În schimb, în chema 2 , moștenirea va fi culeasă în întregime de copilul în viață al defunctului, adoptatul (și descendenți lui) neputând venind la moștenire reprezentarea, fiindcă adopția cu efecte restrânse a creat legături de rudenie numai cu al doilea copil al defunctului (adoptator) , nu și cu defunctul. Tot astfel în chema 3, nepotul de frate nu poate beneficia de reprezentare fiindcă părintele sau (F2) a devenit rudă prin adopția cu efecte restrânse numai cu părinții defunctului (adoptatori), nu si cu defunctul.

Precizăm că, adoptatul cu efecte restrânse si descendenți săi pot veni prin reprezentare (și, bineînțeles nici în nume propriu) la moștenirea lăsată de rudele adoptatorului, ei beneficiază de reprezentare în raport cu rudele si familia firească, pentru că aceasta adopție nu întrerupe legăturile de rudenie a adoptatorului si descendenților săi cu familia firească (art. 75 alin. 2 C. fam.)

În schimb o asemenea posibilitate nu există în cazul adopției cu efecte depline, fiind că prin efectul acestei adopți încetează orice legătură de rudenie a adoptatorului și descendenților săi cu familia fireasca din care provine . Face excepție ipoteza în care unul dintre soți adoptă cu efecte depline copilul firesc al celuilalt soț, caz în care raporturile de rudenie ale adoptatului si descendenților săi se mențin cu părintele firesc care este soțul adoptatorului și, pe cale de consecință, cu rudele acelui părinte și încetează față de celalalt părinte firesc si rudele acestuia. Deși legea nu prevede expres menținerearaporturilor de rudenie cu rudele părintelui firesc, soț al adoptatorului cu efecte depline, concluzia se impune, întrucât filiația firească menținută nu poate avea efecte mai restrânse decât adopția cu efecte depline. Or, dacăambii soți ar avea calitate de adoptatori, adoptatul cu efecte depline ar deveni rudă cu rudele amândurora. Pe de altă parte, cacă copilul adoptat cu efecte depinde de soțul unuia dintre părinți săi firești ar păstra legăturile de rudenie numai cu părintele său firesc soț al adoptatorului, nu și cu rudele acestui părinte, ar trebui să ajung la concluzia- desigur inadmisibilă că acest copil adoptat nu păstrează nici legăturile de rudenie cu ceilalți copii firești ai părintelui firesc (și care nu au fost adoptați de soțul acestuia), deși sunt frați din filiația firească, evenimentul chiar frați buni (din aceiași părinți )

Să nu fie nedemn față de defunct,nedemnul este înlăturat atât de la moștenirea legală cât și de la cea testamentara art. 960 alin. 1 NCC.,să nu fi renuțat la moștenirea acestuia și să nu fi fost exherdat de acesta (dacă este vorba de descendenți frați-surori )

Deoarece nu este în discuție moștenirea lăsată de cel reprezentat, reprezentantul poate fi nedemn față de acesta (nedemnitatea producând efecte relative, numai în raport cu persoana față de care sa săvârșit fapta) poate să renunțe la moștenirea acestuiași poate să fie exheredat de acesta într-un cuvânt reprezentantul nu trebuie să îndeplinească condițiile necesare pentru al moșteni pe cel reprezentat.

SECȚIUNEA 5: MODUL CUM OPEREAZĂ REPREZENTAREA

În care condițiile arătate sunt îndeplinite, reprezentarea este admisă (art.665 alin.2 și art.667C.civ.) : a) în toate cazurile b) la infinit c) operează de drept și imperativ.

Potrivit legii, reprezentarea ’’ este admisă în toate cazurile’’ deci nu numai atunci când unul sau mai mulți descendenți ai unui copil decedat al defunctului vin la moștenire în concurs cu unul sau mai mulți descendenți în viață ai defunctului de gradul mai apropiat ( schema 2) și când fără beneficiul reprezentări nici nu ar putea moșteni dar și atunci când descendenții copilului sau copiilor decedați ai defunctului sunt de aceiași grad.

Tot astfel, dacă în lipsă de moștenitori din clasa I la moștenire sunt chemați colaterali privilegiați și problema reprezentări se pune pentru descendenți din frati- surori.

În privința rudelor de grad egal reprezentarea se admite pentru ca împărțirea moștenirii să se facă pe tulpini, cu respectarea principiului egalități între moștenitori de gradul cel mai apropiat cu defunctul, iar nu pe capete, în părți egale în raport cu numărul descendenților care vin efectiv la moștenire. De exemplu, dacă cei doi (copii sau frați) ai defunctului sunt decedați la data deschideri moșteniri și unul a lăsat un copil, iar al doilea trei copii, moștenirea se va împărți între nepoți (respectiv între nepoți de frate) ai defunctului nu în părți egale (1/4 pentru fiecare) ci în două părți, prima jumătate revenind unui nepot, iar cea latăjumătate fiind împărțită intre ceilalți trei nepoți, câte 1/6 pentru fiecare.

Dacă însă condițiile reprezentări nu ar fii îndeplinite (de exemplu, ambii copii sunt nedemni), nepoți vor veni la moștenire în numele propriu împărțind în mod egal moștenirea (în câte ¼ pentru fiecare). Iar dacă reprezentarea nu ar fi admisă pe o tulpină (de exemplu, numai primul copil al defunctului a fost nedemn), vor veni la moștenire nepoții de pe cealaltă tulpină, care-beneficiind de reprezentare-vor exclude de la moștenire pe copilul nedemnului.

Reprezentarea este admisă la infinit (nemărginit). Aceasta înseamnă că numai nepoții dar si strănepoți, Răstrănepoți etc. Pot veni la moștenire prin reprezentare (art.665, 666 C.civ. schema 7)

+C1 +C2

N1 N2 N3 N4

1/2 1/6 1/6 1/6

Shema 4

Evident, condițiile reprezentări trebuie să fie îndeplinite pentru fiecare salt în grad. De aceia, descendenți din frați beneficiază de reprezentare numai până la gradul IV (strănepot de frate), rudele colaterale de grad mai îndepărtat neavând vocație legală la moștenirea defunctului.

pentru ca-în toate cazurile în care reprezentarea este admisă împărțirea să se facă pe tulpini , ea operează de drept și imperativ, voința descendenților putând influința regulile reprezentări numai prin renunțare al moștenire, dar nu si prin acceptarea ei cu efecte parțiale (de exemplu, fără beneficiul reprezentării) sau sub condițiile (de exemplu împărțirea să se facă în alte cote decât cele rezultând din regulile reprezentări).

+C1 +C2

1/2

N1 N2

1/4 1/4

Schema 5

Considerăm că reculule reprezentări succesorale legale nu pot fi modificate nici prin voința defunctului. În literatura de specialitate sa susținut că el ar putea în limitele cotități disponibile si fără a adauge atingere rezervei să înlăture reprezentarea legală sau să o admită în alte cazuri de cât cele prevăzute de lege. După părerea mea, asemenea dispoziții testamentare trebuie să fie interpretate nu în sens de înlăturare a reprezentării legale sau admitere a ei în alte cazuri si condiții decât cele prevăzute de lege, și ca exheredări, respectiv legate făcute prin testament. De exemplu, defunctul lasă prin testament, verilor primari, copii unchiului predecedat, partea ce s-ar fi cuvenit acestuia în concurs cu mătușile în viață la deschidereasuccesiuni sau defunctul gratifică, în mod corespunzător unele rude colaterale de gradul IV(de exemplu, răstrănepoți unu frate predecedat). Întrucât verii primari (moștenitori din clasa a IV-a a ) și rudele colaterale de gradul V nu beneficiază de reprezentare, ei vor culege partea corespunzătoare din moștenire ca legate cu titlul universal iar nu ca moștenitori legali care – grație voinței testamentorului- ar fi venit la moștenirea legală prin reprezentare.

În toate cazurile – și independent de problema calificări drepturilor moștenitorilor astfel gratificați- voința defunctului exprimată prin testament va produce efecte, într-adevăr, numai cu respectarea drepturilor moștenitorilor rezervatari.

+C1 + C2

N2 N3

1/4 1/4

N1

1/2

Schema 6

Dacă defunctul a avut doi copii predecedați, dintre care unul a lăsat un copil iar celălalt doi copii (schema 6) el poate dispune împărțirea moșteniri în cote egale între cei trei nepoți (ia nu pe tulpini) fiindcă rezerva primului nepot este de 1/3 și deci nu a fost atinsă prin dispoziția testamentară. Dar dacă cel al doilea copil al defunctului ar fi lăsat trei copii și defunctul ar fii dispus împărțireamoșteniri între nepoți în cote egale, primul ar lua tot 1/3 (rezerva sa ) și numai 2/3 ceilalți 3 nepoți (cate 2/9). În ambele cazuri dispoziția din testament are semnificația unei exheredări parțiale (de la ½ la1/3) pentru primul nepot si de legate pentru ceilalți (mărimea cotei de la ¼ la 1/3, respectiv de la 1/6 la 1/9.) nu intu însă în amănunte problemele fiind de domeniu devoluțiuni testamentare a moșteniri.

+C1 +C2

N2 + N3

N1 Sn Sn

1/8 1/8

Schema 7

SECȚIUNEA 6: EFECTELE REPREZENTĂRI SUCCESORALE

Potrivit art.968alin.1 NCC în toate cazurile în care reprezentarea este admisă, partajul se face pe tulpina… aceasta înseamnă că reprezentanți unei persoane , indiferent de numărul lor vor lua din moștenire partea ce s-ar fi cuvenit ascendentului reprezentat dacă ar fi fost în viață la deschiderea moșteniri; ei nu pot pretinde mai mult, dar nici sa fie obligați să ia mai puțin.Deci stabilirea părți de moștenire se face pe tulpina (schema 5) aceasta mai înseamnă că, dacă se pune problema reprezentării a doua sau mai multe persoane decedate la data deschideri moșteniri, reprezentanți lor vor împărți moștenirea pe capete (în funcție de numărul lor), ci pe tulpini de exemplu dacă defunctul a avut doi copii predecedați, dintre care a lăsat un copil iar celălalt doi copii acești nepoți ai defunctului vor moșteni nu în părți egale ci primul nepot va lua ½ din moștenire, iar ceilalți doi câte ¼ fiecare, adică tot atât cat ar fi luat și ascendentul lor dacă ar fi fost în viață (schema 6).

Dacă o tulpină “ a produs mai multe ramuri , sub divizia se face iarăși pe tulpină în fiecare ramură” (art. 968 alin. 3.NCC.), partea cuvenită descendenților din aceiași ramură împărțindu-se între ei în mod egal. Dacă în exemplul precedent, unul dintre nepoți (ramura N3) ar fi si el decedat la data deschideri moșteniri lăsând doi copii (strănepoți față de defunct), aceștia vor moșteni tot pe tulpini (subtulpini), adică parte ace s-ar fi cuvenit ascendentului lor (schema 7)

În toate cazurile, moștenitorii care beneficiază de reprezentare legală, indiferent de gradul de rudenie față de defunct, sunt – prin definiție-moștenitorii legali.

Deși la materia reprezentări codul civil nu precizează, este evident că moștenitorii prin reprezentare dobândesc nu numai drepturi, dar si obligații în raport cu vocația succesorală a fiecăruia (art. 774 și urmează C. civ.), răspunzând pentru pasivul moșteniri (datorii și sarcini) în limita activului moșteniri (intra , vireshereditatis) reprezentantul care a acceptato sub beneficiul de inventar, și peste aceste limite (ultra vires ereditate) reprezentantul care a acceptato pur si simplu. În ambele cazuri, indiferent că au acceptat sau au renunțat la moștenirea lăsată de cel reprezentat (art.668Cciv.).

În legătură cu efectele reprezentării mai menționez că reprezentarea operează de dirept și imperativ, reprezentantul nu este obligat să acceptemoștenirea (atr 686Cciv.), iar în caz de pluralitate de reprezentanți, fiecare păstrează dreptul de opinie sucesorală, putând acepta pus si simplu sau sub beneficiu de iventar ori renunța la moștenire .

SECȚIUNEA 7: PROBLEMELE SPECIALE PRIVIND MOȘTENIREA PRIN REPREZENTARE ȘI PRIN RETRANSMITERE ÎN LUMINA LEGI FONDULUI FUNCIAR NR 18/ 1991 REPUBLICATA IN 1998

Potrivit art.8 din lege dacă fostul proprietar al terenului nu este în viață pentru a solicita reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului, beneficiază de prevederile legii moștenitorii lui “ în condiíile legi civile”. Întrucât legea civilă permite, potrivit regulioranlizate moștenirea prin reprezentare, inseamnă că ea pote avea loc si în aplicarea Legii nr.18/1991. În acest sens, în art. 14. Aprobat prin HG nr. 131/1991 (privind procedura de constituire atribuțile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea drepturilor de proprietate privată asupra terenurilor a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor) sa precizat că descendenți copiilor fostului proprietar decedat, precum și descendenți fraților sau surorilor lui, după caz, pot veni la moștenire în locul părintelui (copilul sau frate-soră), în cazul în care aceștia au “ decedat anterior autorului succesiunii ” (fostul proprietar al terenului, care nu a putut beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate nefiind în viață).

De exemplu, fostul proprietar al terenului, decedat în 1980 are un fiu în viață și doi nepoții care sunt copii unui alt fiu decedat în 1979, deci anterior “autorului succesiunii” . Fiul în viță beneficiază în nume propriu de o cotă de ½ , iar cei doi nepoți, prin reprezentare succesorală, de cealaltă jumătate, titlul de proprietate emițându-se pe numele tuturor moștenitorilor (art. 13 alin 3 din legea nr.18/1991 și art. 34 alin.2 din regulament), fără arătarea cotelor urmând ca ei să procedeze, ulterior, potrivit drepturi comun.

Față de celelalte arătate, se impun însă două precizări.

În primul rând, reprezentarea de admite, după cum am văzut, numai în cazul predecesului celui reprezentat(“ decedat anterior autorului succesiuni ”), dar și în cazul în care reprezentantul este comorient sau decedat în același timp (codecedat) cu autorul succesiuni. De exemplu,

Dacă fostul proprietar al terenului și unul dintre copii lui au decedat în aceiași împrejurare (catastrofală) și nu se poate stabili ordinea deceselor, descendenți copilului (nepoții, strănepoții defunctului) poate veni la moștenire prin reprezentare alături de copii în viață ai fostului proprietar, luând partea ce s-ar fi cuvenit ascendentului lor reprezentat, dacă ar fi fost în viață (deci cota parte stabilită pe tulpină).

În al doilea rând se pune întrebarea, ce se întâmplă în cazul în care moartea copilului său, după caz, a fratelui surori fostului proprietar , autor al succesiuni ar fi intervenit nu anterior sau concomitent, ci ulterior decesului autorului succesiuni regulamentul nu prevede această ipoteză. Defapt, nici nu era nevoie să o prevadă pentru că, oricum, problema urmează să fie soluționată în condițiile legi civile (art.8 din legai nr,18/1991)

Astfel dovedindu- se că moștenitorul (de exemplu un copil frate soră var etc. sau chiar legatar universal ori cu titlul universal) a fost în viață la data deschideri moșteniri (lăsata de fostul proprietar al terenului) va moșteni el, și apoi cota moștenită intrată în patrimonial lui se va transmite propriilor moștenitori (moștenire prin retransmitere). De exemplu, în cauza soluționată prin decizia civila a TJ TELEORMAN NR. 259/1993, fostul proprietar al terenului a decedat în 1973, având 6 copii dintre care 2 au decedat în 1986. În baza legii nr. 18/1991 dreptul de proprietate sa reconstituit pe numele celor 4 copii în viață(câte 1/6 pe fiecare), iar cota de 2/6 sa reconstituit pe numele soției supraviețuitoare a unui copil decedat (1/6) și pe numele legatarului universal al celuilalt copil decedat (1/6). Deoarece nici soția supraviețuitoare a copilului decedat(nora fostului proprietar) și cu atât mai mult, și cu atât mai puțin , legatarul universal al celuilalt copil decedat (care poate fi o persoană străină) nu au vocație succesorală proprie la moștenirea lăsată de fostul proprietar ei nu puteau veni la moștenire prin reprezentare( chiar dacă cei doi copii ar fii fost decedați la data morți lui de de cuius) nefiind îndeplinite condițiile reprezentări succesorale.

În schimb, ei au putut moșteni prin retransmitere, prin intermediul moștenirilor lăsate de cei doi copii decedați, care au moștenit ei, si la rândul lor, au retransmis propriilor moștenitori ( moșteniri succesive).

Este adevărat că în decizia citată, referitor la legatarul universal se arată că vine la moștenire prin reprezentarea copilului decedat. În realitate, el a beneficiat de reconstituirea direptului de proprietate nu prin reprezentare, ci prin retransmitere că moștenitor al copilului fostului proprietar al terenului căci potrivit principilor elementare de drept succesoral reprezentarea este admisă numai în privința descendenților copiilor defunctului și în privința descendenților din frați si surori (art.966 alin.1.NCC.) iar art. Nr.8 din legea nr.18/1991 face referire la condițiile legi civile, fără să extindă instituția reprezentări succesorale la alte ipoteze. Tot astfel, regulamentul aprobat prin HG nr. 131/1991 precizează că numi nepoți și strănepoți cooperatorului decedat, respectiv descendenții fratelui-surori pot veni la moștenire în locul tatălui sau mamei decedat anterior deschideri succesiunii.

În sfârșit precizăm că am insistat asupra acestor probleme privind moștenirea prin reprezentare, respectiv prin retransmitere în aplicarea legi nr.18/1991, pentru că titlurile de proprietate se eliberează pe numele tuturor moștenitorilor (art.13 alin.2 din legea 18/1991 si art. 34 alin.2 din regulament), fără concretizarea drepturilor fiecăruia. Astfel fiind și ulterior emiteri titlurilor de proprietate se pot ivi litigii intre moștenitori (de exemplu, cu ocazia ieșiri din indiviziune sau in legătură cu folosința terenului), care trebuie să fie soluționate potrivit dreptului comun (art. 13 alin.2 din legea 18/1991), prin aplicarea principiilor care guverneazămateria dreptului la moștenire, inclusiv reprezentarea succesorală (de exemplu, stabilirea cotelor moștenite pe tulpini) și moștenirea prin retransmitere, nici o abatere ne putând fii admisă dacă nu este prevăzută de legea nr 18/1991.

Mai precizăm că, în toate cazurile, moștenitori-indiferent că moștenesc în nume propriu, prin reprezentare sau prin retransmitere, ca moștenitorii legali sau testamentari-pot dobândi prin reconstituirea dreptului de proprietate atât cat ar fi putut dobândi autorul lor (fostul proprietar) dacă ar fi in viață, deci în limitele maxime prevăzute de lege (art.8 alin3, art.9 alin.1-2 ș 12 art.45-48 din legea nr18/1991 republicată) chiar dacă fac parte din familii distincte.

Problemele de drept succesoral analizate nu au suferit modificări nici prin adoptarea legi nr.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si a celor forestiere solicitate potrivit prevederilor legilor fondului funciar nr 18/1991 și alte legi nr.169/1997 spre deosebire de reglementările anterioare, noua lege prevede însă și posibilitatea acordări de despăgubiri în cazul în care retrocedarea în natură a terenurilor (în limitele prevăzute de noua lege) nu este posibilă (art. 3 alin. 3, art.4 alin.1, art.40 ). În această ipoteză dacă fostul proprietar are doi sau mi mulți moștenitori suma stabilită drept despăgubire se împarte între ei în condițiile legi civile, procedându-se potrivit dreptului comun (art.8 alin. 2 art.13 alin.3 din legea nr.18/1991).

În mod asemănător se pune problema moșteniri prin reprezentare sau prin retransmitere si în lumina legi nr. 112/1995 pentru nereglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locație trecute în proprietatea statului. Prin moștenitorii foștilor proprietari art.1, art.5, art.12, etc. Care beneficiază de măsurile reparatorii prevăzute de lege (restituire în natură sau despăgubiri) , se înțeleg nu numai moștenitorii în nume propriu, dar și moștenitori prin reprezentare sau prin retransmitere, drepturile lor stabilindu-se potrivit legi (art.1), deci în condițiile dreptului comun. Derogări pot fi admise numai în cazurile și în condițiile expres prevăzute de lege (de exemplu, reconstituirea în natura moștenitorului care locuia în apartament în calitate de chiriași art.5 )

CAPITOLUL 3: CLASELE DE MOȘTENITORI ȘI REPREZENTAREA SUCCESORALĂ

SECȚIUNEA 1: CLASA I DE MOȘTENITORI LEGALI: DESCENDENȚI DEFUNCTULUI

Noțiunea de descendenți. Potrivit (art.975 alin.1 NCCC.civ)., prin descendenți trebuie să înțelegem copii defunctului și urmașii lor în linie dreaptă la infinit, fără deosebire de sex și indiferent dacă sunt din aceiași căsătorie sau căsători diferite.

Fac parte din clas I de moștenitori legali și copii defunctului sau a urmașilor din afara căsătoriei, cu singura condiție ca filiația să fie stabilită potrivit legi. Întradevăr, codul familiei a asimilat pe deplin situația copilului din afara căsătoriei cu situația legală a unui copil din căsătorie(art.63) .

Alături de copii din căsătorie și din afara căsătoriei din clasa I de moștenitori legali fac parte și copii adoptați. după cum am văzut adoptatul și descendenți săi, dobândesc, prin efortul adopție aceiași drepturi pe care le are copilul din căsătorie față de părinți săi. Dacă persoana care lasă moștenirea este adoptatorul, nu are importanță nici felul adopției cu efectele deplie sau cu efecte restrânse. În ambele cazuri adoptatul si descendenți lui pot veni la moștenirea lăsată de adoptator .

Deosebirea între cele doua feluri de adopție se va manifesta numai în raporturile adoptatorului și descendenților săi cu rudele lor firești; în cazul adopției cu efecte depline încetează aceste raporturi și deci adoptatul si descendenți săi nu mai au vocație succesorală în calitate de copii, nepoți etc. față de ascendenți firești; în schimb în cazul adopției cu efecte restrânse, păstrându-selegăturile de rudenie cu familia firească, adoptatul și descendențisăi vor avea vocație succesorală, în calitate de descendenți față de ascendenți firești.

Dacă adopția a fost făcută nu de către defunct, ci de copilul lui ori alt descendent al său, adopția va conferi vocație succesorală adoptatului și descendenților săi la moștenirea lăsată de defunct numai dacă este cu efecte depline, căci în acest caz ei devin rude nu numai cu adoptatorul, dar si cu rudele acestuia, între care ascendentul adoptatorului care lasă moștenirea. În schimb, dacă adopția a fost cu efecte restrânse adoptatul și descendenți săi nu vor avea vocație la moștenirea lăsată de ascendentul adoptatorului, pentru că această adopție nu creează legături de rudenie cu rudele adoptatorului, printre care ascendentul lui care lasă moștenirea.

În toate cazurile adopția va produce efectele arătate numai dacă a fost făcute în scopul si cu finalitatea prevăzute de lege. Dacă adopția sa făcut cu scopul exclusiv, dovedit ca atare, de a crea adoptatorului vocațiesuccesorală la moștenirea adoptatorule adopția este lovită de nulitate.

Într-adevăr, dreptul la moștenire trebuie să fie un efect al adopției iar nu cauza ei.

Împărțirea moșteniri între descendenți. Dacă la moștenire sunt chemați doi sau mai mulți descendenți de gradul I (copii defunctuli) cota parte de moștenire ce se cuvine fiecarui se stabileste în mod egal în funcție de numărul lor (pe capete). Tot astfel se procedează dacă la moștenire sunt chemați, în nume propriu decendenți de grad subsecvent (care nu beneficiază de reprezentare).

În schimb, dacă descendenți de gradul II si următoarele vin la moștenire prin reprezentare, împărțirea se face pe tulpini si subtulpini, principiul egalități aplicându- se numai între ramurile din aceiași tulpină.

Iar descendenți mai îndepărtați în grad și care nu beneficiază de reprezentare sunt excluși de la moștenire.

Dacă, alături de descendenți în baza legi 319/1944 pentru dreptul de moștenire al soțului supraviețuitor, la moștenire este chemat si soțul supraviețuitor al defunctului se stabilește – mai întâi cota ce se cuvine acestuia si restul se împarte între descendenți după regulile arătate .

Aceasta înseamnă că prin efectul legi nr.319 /1944 se micșorează cota parte din moștenire a tuturor moștenitorilor din clasa descendenților.

Caracterele juridice ale dreptului la moștenire al descendenților.

Așa cum am văzut, descendenți pot veni la moștenire în nume propriu sau prin reprezentare . ei sunt moștenitori rezervatari, astfel încât liberalitățile făcute de defunct (donații si legate) prin care se aduce atingere rezervei lor sunt supuse reducțiuni. De asemenea, ei sunt moștenitori sezinari, având posibilitatea juridică de a intra în stăpânirea moșteniri fără atestarea prealabilă a calități de moștenitor (înainte de eliberarea certificatului de moștenitor) în sfârșit ei sunt obligați să raporteze donațiile primite de la cel care lasă moștenirea, dacă donația nu a fost făcută cu scutire de raport.

SECȚIUNEA: 2 CLASA II-A DE MOȘTENITORI , ASCENDENȚI PRIVILEGIAȚI ȘI COLATERALI PRIVILEGIAȚI ( CLASA MIXTĂ)

1.Componență

Prezentare: În situația în care defunctul nu a lăsat descendenți sau aceștia sunt nevrednici ori renunță la moștenire, succesiunea se cuvine clasei mixte a descendenților privilegiați si a colateralilor privilegiați, care cuprinde părinții defunctului si frați si surorile acestuia precum și descendenții lor (pana la gradul IV inclusiv), care îi înlătură de la moștenire pe ceilalți ascendenți și colaterali deveniți ordinari.

Istoric: În dreptul roman, frații si surorile veneau la moștenirea defunctului în concurs cu părinții iar Justinian a hotărât că în situația în care un frate ar fi predecedat și au rămas copii de pe urma lui acesta vor culege partea din moștenire ce s-ar cuvenit tatălui lor.

În vechiul drept cutumiar francez, părinții aveau același tratament ca și ceilalți ascendenți iar frații și surorile erau cuprinși în categoria colateralilor.

În vechiul drept românesc ascendenții (inclusiv părinții) erau chemați la moștenirea copiilor lor dacă aceștia nu aveau descendenți,iar în lipsa lor aveau la moștenire colateralii privilegiați. Mai târziu, Codul Calimach va stabilmoștenirea să fie culeasa de ascendenți împreuna cu frații si surorile.

2 Ascendențiiprivilegiații

Enumerare

Ascendenții privilegiați: ascendenți privilegiați sunt tatăl si mama lui de cujus , din căsătorie , și din adopție (art. 976. alin.1 NCC). În privința vocație succesorale și a părinților din căsătorie și a mamei din afara căsătoriei, consacră dreptul acestora la moștenire, eventualele discuții fiind numai în privința tatălui din afara căsătoriei și a părinților firești în cazul adopției defunctului și a adoptatului.

Tatăl din afara căsătoriei

Tatăl din afara căsătoriei: Vocația succesorală a tatălui din afara căsătoriei nu este expres consacrată de codul civil sau alte acte normative si cu toate că această vocație trebuie să se sprijine pe o dispoziție legală, în prezent, totuși, nu mai este pusă la îndoială, fiind reclamată de raporturile de rudenie dintre copil și tatăl, și mai ales de dispozițiile art. 106C.fam. potrivit căruia ’’ părintele nu are nici-un drept asupra bunurilor copilului în afară de dreptul de moștenire și la întreținere’’. O rezervă există în această materie și în cazul recunoașterii de către părinte al copilului în scopul de a-l moșteni, dar acest act poate fi oricând contestată, ea trebuie privită ca fund corespunzătoare adevărului, putând constitui un titlu legitim pentru moștenire.

Vocația succesorală a părinților firești în cazul adopției

Situații: Vocația sucesorlă a părinților firești în cazul adopției presupune analiza a două situații:

a) cazul adopției cu efecte depline, când părinții firești ai adoptatului pierd vocația succesorală la moștenirea lăsată de cel adoptat, indiferent dacă sunt din căsătorie sau din afara căsătoriei, excepție face ipoteza în care unul dintre soți adoptă cu efecte depline copilul firesc al celuilalt soț , care menține raporturile de rudenie cu adoptatul și deci și vocația succesorală la moștenirea acestuia ;

b) cazul adopției cu efecte restrânse, indiferent dacă adoptatorul este sau nu soțul unuia dintre părinți firești, vocația succesorală a ambilor soți se menține, întrucât se păstrează și legătura de rudenie a înfiatului cu părinții firești.

Adoptatorul va avea vocație succesorală la moștenirea lăsată de adoptat , deoarece în privința raporturilor de rudenie dintre adoptant si adoptat nu există deosebire între adopția cu efecte depline și adopția cu efecte restrânse .

Așa cum am arătat anterior , în legislația în vigoare nu mai este reglementată adopția cu efecte restrânse .

Concursul părinților cu colateralii privilegiați și între ei și colateralii privilegiați

Situații: în legătură cu concursul părinților cu colateralii privilegiați și între aceștia și colateralii privilegiați se pot concepe următoarele situații:

a) dacă la moștenire sunt chemați numai ascendenții privilegiați ai defunctului, moștenirea se împarte în mod egal (art. 980 NCC.) în funcție de numărul lor, care poate fi 1 sau 2, dar și 3 sau 4 în cazul înfierii cu efecte restrânse;

Exemplu:

T va culege ½ din moștenire, iar M tot ½. (ca in schema de mai sus)

b) dacă ascendenții privilegiați vin la moștenire în concurs cu colateralii privilegiați,parteaascendenților se stabilește astfel:

dacă există un singur părinte el va primi ¼ din moștenire, ¾ revenind colateralilor privilegiațiindiferent de numărul lor (art.978 a NCC.);

Exemplu:

M va culege ¼ din moștenire, restul de ¾ revenindu-le colateralilor privilegiați – A, B, respectiv

tot câte ¼ pentru fiecare.

dacă însă ambii părinți vin la moștenire, ei vor culege ½ din moștenire (câte ¼ fiecare),cealaltă jumătate revenind colateralilor privilegiați(art.978 b NCC.).

Exemplu:

T va culege ¼ din moștenire, M tot ¼, iar colateralii privilegiați – A, B, C, D – vor lua toți ½ din moștenire, respectiv câte 1/8 fiecare.

În cazul adopției cu efecte restrânse, dacă alături de adoptator vin la moștenire și părinții firești, concursul dintre ei va afecta cotele lor și nu cota colateralilor privilegiați, în sensul că partea de ½ se va împărți în mod egal între ei;

c) dacă alături de clasa a doua de moștenitori, la moștenire vine și soțul supraviețuitor al

defunctului, mai întâi se stabilește cota ce-i revine acestuia și apoi restul se împarte între ceilalți

moștenitori, după regulile de mai sus10. Astfel, se pot întâlni următoarele situații:

dacă soțul supraviețuitor vine în concurs numai cu ascendenții privilegiați sau numai cu

colateralii privilegiați, cota soțului va fi de ½ din moștenire, restul de ½ împărțindu-se între colateralii privilegiați sau ascendenții privilegiați, indiferent de numărul lor.

Exemplu:

S va culege ½ din moștenire, T- ¼, iar M tot ¼.

dacă soțul supraviețuitor vine în concurs cu ascendenții privilegiați și cu colateraliiprivilegiați, cota soțului este de 1/3 din moștenire, restul de 2/3 urmând a se împărți între ascendenții privilegiați și colateralii privilegiați după regulile pe care le-am arătat.(art.977. NCC.).

Exemplu:

S va lua 1/3 din moștenire, ascendenții privilegiați-T, M- vor culege jumătate din cea rămas,

respectiv câte 1/6 pentru fiecare, iar restul va aparține colateralilor privilegiați- A, B, C- care vor lua câte 1/9 fiecare.

Caracterele juridice ale drepturilor succesorale cuvenite ascendenților privilegiați

Rezervatari: Ascendenții privilegiați sunt moștenitori rezervatari, prin Legea nr. 134/1947 prevede că rezerva părinților este de ½ din moștenire dacă vin la moștenire tatăl și mama și de ¼ din moștenire, dacă vine la moștenire un singur părinte.

Legea acordă dreptul la rezervă ascendenților privilegiați numai în situația în care de cujus nu are descendenți ca moștenitori rezervatari, ori aceștia nu pot sau nu doresc să vină la moștenire.

Sezinari: Ascendenții privilegiați sunt și moștenitori sezinari, bucurându-se de posesia de drept a bunurilor succesorale. Așadar, ascendenții privilegiați au posibilitatea de a intra în stăpânirea bunurilor succesorale și de a exercita drepturile și acțiunile dobândite de la defunct sau intrate în moștenire ulterior, fără a fi necesară atestarea prealabilă a calității de moștenitor pe cale notarială sau judecătorească.

Reprezentare și raportul donațiilor: Ascendenții privilegiați vin la moștenire numai în nume

propriu, neavând beneficiul reprezentării și nu au obligația raportării donațiilor.

COLATERALII PRIVILEGIAȚI

Enumerare

Colateralii privilegiați: Colateralii privilegiați sunt: frații și surorile defunctului și

descendenții acestora până la gradul IV, inclusiv nepoții și strănepoții de frate și soră. (art. 976 alin. 2 NCC)

Aceștia vin la moștenire fie în temeiul dreptului propriu, fie prin reprezentare.

Pentru ca frații să facă parte din clasa a II-a de moștenitori, nu contează dacă sunt din căsătorie sau din afara căsătoriei ori din adopția cu efecte depline.

În cazul adopției cu efecte restrânse adoptatul și descendenții săi nu devin rude cu descendenții adoptatorului din filiația firească. Prin urmare au vocație succesorală la moștenirea defunctului rudele sale firești (frații și surorile).

Aceleași principii se aplică și în cazul descendenților din frați și surori, atunci când adopția cu efecte restrânse a fost făcută de fratele sau sora defunctului.

Ce se va întâmpla însă dacă adoptatorul a făcut mai multe adopții, unele cu efecte depline, iaraltele cu efecte restrânse? Soluția este că adoptatul cu efecte restrânse nefiind rudă cu descendenții din filiația firească (sau cu adoptații cu efecte depline ai adoptatorului), aceștia nu vor avea vocație succesorală reciprocă, nefiind între ei legături de rudenie.

a. Împărțirea moștenirii întrecolateralii privilegiați

Situații: Am văzut că, dacă vin singuri la moștenire colateralii privilegiați dobândesc întreagamoștenire, iar dacă vin în concurs cu ascendenții privilegiați, dobândesc ¾ sau ½, după cum vin înconcurs cu unul sau mai mulți ascendenți privilegiați ai defunctului, ținându-se seama mai întâi de cotacare i se cuvine soțului supraviețuitor al defunctului.

În cazul în care colateralii privilegiați vin la moștenire singuri vor dobândi întreaga moștenire înmod egal, adică pe capete. Tot astfel se va împărți moștenirea și între descendenții fraților și surorilor,dacă vin la moștenire în nume propriu; dacă însă vin la moștenire prin reprezentare împărțireamoștenirii se va face pe tulpini și subtulpini.

Exemplu:

+2000

+1998

+ 1999 38

+2002

Moștenirea se va împărți pe 3 tulpini: tulpina lui A, tulpina lui B și tulpina lui C. Astfel, D și E vor veni la moștenire prin reprezentarea lui A, culegând fiecare câte 1/6 din moștenire, iar B și C vor lua fiecare câte 1/3 din moștenire. În ceea ce-l privește pe F acesta va fi exclus de la moștenire potrivit principiului proximității gradului de rudenie întrucât nu beneficiază de reprezentarea succesorală și este rudă de gradul III cu defunctul, iar ceilalți colaterali privilegiați sunt rude de gradul II cu de cujus.

Felurile colateralilor privilegiați: Avem următoarele trei categorii de colaterali privilegiați:

1. frații buni- frații ce au același tată și aceeași mamă cu de cujus, indiferent dacă sunt dincăsătorie, din afara căsătoriei sau din adopția cu efecte depline;

2. frații consangvini (consângeni)- frații care au numai același tată cu de cujus, din căsătoriidiferite, din afara căsătoriei sau din adopția cu efecte depline făcută numai de tată;

3. frații uterini-a frații care au numai aceeași mamă cu de cujus, din căsătorii diferite, din afara căsătoriei sau din adopția cu efecte depline realizată numai de mamă.

Împărțirea pe linii: Împărțirea pe linii este o soluție deosebită de a împărți moștenirea atunci când la succesiune sunt chemați frați și surori ai defunctului (sau descendenții lor) care nu sunt din aceeași părinți.

Dacă la moștenire vin frați sau surori care fac parte din aceeași categorie, împărțeala moștenirii se face potrivit regulii generale, pe capete, adică în mod egal, sau în cazul reprezentării, pe tulpini.

În numeroase cazuri însă, la moștenire vin frați și surori din categorii diferite și atunci partea din moștenire care se cuvine colateralilor privilegiați se împarte în două părți egale, corespunzătoare celor două linii: linia paternă și linia maternă.(art.981 alin. 3 NCC.) Apoi jumătatea paternă se împarte între frații defunctului pe linia paternă iar jumătatea maternă între frații defunctului pe linia maternă. Frații buni, frați cu defunctul după ambele linii vor avea o cotă parte din ambele jumătăți, beneficiind de privilegiul dublei legături.

Exemplu:

Astfel, vom stabili mai întâi cota ce se cuvine ascendenților privilegiați, fiind vorba de ambiiascendenți cota este de ½, T va culege ¼, iar M tot ¼. Partea cuvenită colateralilor privilegiați (respective ½ din moștenire) se împarte în felul următor:

Mai întâi o împărțim în două părți egale corespunzătoare linie materne și liniei paterne (1/4pentru linia maternă și ¼ pentru linia paternă).

Jumătatea maternă se va împărți în mod egal între frații de pe linia maternă, respectiv între B, C,D și E care vor culege fiecare câte 1/16 din moștenire.

Jumătatea paternă se va împărți în mod egal între frații de pe linia paternă, respectiv între A, Bși C, care vor lua fiecare câte 1/12 din moștenire.

Așadar, B și C care sunt frați după mamă și după tată cu de cujus vor culege fiecare câte 1/12 +1/16 din moștenire, atât pe line maternă cât și pe linie paternă.

b. Caracterele juridice ale drepturilor succesoraleale colateralilor privilegiați

Moștenitori nerezervatari: Colateralii privilegiați nu sunt moștenitori rezervatari, astfel încât însituația în care de cujus a lăsat un legatar universal, acesta îi va exclude de la moștenire pe colaterali.

Exemplu:

+2001

Legatarul universal îi va înlătura de la moștenire pe colateralii privilegiați A, C, D, E, culegând întreg patrimoniul succesoral.

Moștenitori nesezinari: Colateralii privilegiați trebuie să ceară trimiterea lor în posesie prin eliberarea certificatului de moștenitor, procedura având ca scop verificarea titlului în temeiul căruia moștenitorii pretind posesia moștenirii.

Raportul donațiilor: Colateralii privilegiați nu sunt obligați la raportul donațiilor. Astfel, dacă în timpul vieții, de cujus, le-a făcut diferite donații, indiferent de cuantumul acestora, colateralii privilegiați, după deschiderea succesiunii, nu vor fi obligați la raportul donațiilor.

Reprezentarea succesorală: Așa cum am mai arătat, descendenții până la gradul IV ai

colateralilor privilegiați vor beneficia de reprezentarea succesorală culegând moștenirea în numele ascendentului lor predecedat. Așadar, copiii fraților și surorilor, precum și nepoții acestora fie vin la moștenire în nume propriu, fie pot beneficia de reprezentarea succesorală.

SECȚIUNEA 3: CLASA III DE MOȘTENITORI (ASCENDENȚI ORDINARI)

1. Împărțirea moștenirii între ascendenții ordinari

Enumerare: Dacă defunctul nu are moștenitori din primele două clase sau dacă ei au renunțat, sunt nevrednici sau nu au acceptat succesiunea în termenul prevăzut de (art. 982. alin. 2 NCC.), moștenirea se cuvine ascendenților, alții decât părinții, adică bunicilor, străbunicilor etc. fără limită în grad.

Exemplu:

Ordine: Ascendenții ordinari sunt chemați la moștenire în ordinea gradelor de rudenie (bunicii- gr. II înlăturând pe străbunici – gr. III).

Principiul egalității: Între ascendenții ordinari se aplică principiul egalității fiind de grad egal(art.982. alin.5 NCC.),iar dacă la moștenire vine și soțul supraviețuitor al defunctului, mai întâi se stabilește cota ce se cuvineacestuia și apoi restul se împarte între ascendenții ordinari.

Exemplu:

+ 2001 +2002

În această situație se va stabili mai întâi cota soțului supraviețuitor care este de ¾ din moștenire, iar restul de ¼ este cules de ascendentul ordinar B (art.982 alin.4. NCC).

2. Caracterele juridice ale drepturilor succesorale aparținând ascendenților ordinari

Nerezervatari: Ascendenții ordinari sunt moștenitori nerezervatari. Astfel, în situația în care vin la moștenirea lui de cujus în concurs cu un legatar universal, vor fi înlăturați de la moștenire.

Exemplu:

+2000

Legatarul universal urmează să culeagă întreaga moștenire, înlăturându-i pe cei doi bunici, A și B, care nu au calitatea de moștenitori rezervatari.

Reprezentarea succesorală: Ascendenții ordinari nu se bucură de privilegiul reprezentăriisuccesorale venind la moștenire numai în nume propriu.

Raportul donațiilor: Ascendenții ordinari, în situația în care au primit o donație de la defunct, nu vor fi obligați la raport.

Sezinari: Ascendenții ordinari sunt moștenitori sezinari, având dreptul să intre în stăpânirea de fapt a tuturor bunurilor succesorale, mobile și imobile, fără îndeplinirea unor formalități prealabile.

SECȚIUNEA 4: CLASA IV-A DE MOȘTENITORI LEGALI (COLATERALII ORDINARI)

Prezentare

Enumerare și limite: Dacă defunctul nu are moștenitori din primele trei clase sau dacă aceștiasunt renunțători sau nevrednici, moștenirea va fi culeasă de colateralii ordinari, adică de colateralii carenu sunt frați sau surori cu defunctul sau descendenți ai acestora (art. 983. alin 2NCC.). Aceștia sunt chemațila moștenire până la gradul IV inclusiv (unchi, mătuși, veri primari și frații și surorile bunicilordefunctului).(art. 983 alin.1 NCC.).

Ordinea: Colateralii ordinari sunt chemați la moștenire în ordinea gradelor de rudenie cu defunctul: unchii și mătușile (gradul III) înlătură de la moștenire verii primari (gradul IV) și fratele sausora bunicilor (gradul IV). În cazul în care sunt de același grad, între colateralii ordinari se aplicăprincipiul egalității(art.982 alin.5 NCC.).

În cadrul acestei clase de moștenitori nu va opera împărțirea pe linii a moștenirii așa cum seîntâmplă în cazul colateralilor privilegiați.

Dacă la moștenire este chemat și soțul supraviețuitor al defunctului, mai întâi se stabilește cotacare i se cuvine acestuia și apoi se împarte moștenirea între colateralii ordinari.

Caractere juridice: Colateralii pot veni la moștenire numai în nume propriu și nu beneficiază dereprezentare, nu sunt sezinari și nu au obligația raportului donațiilor.

2.Observații comune ascendenților și colateralilor ordinari

Ascendenții și colateralii ordinari pot fi atât din căsătorie cât și din afara căsătoriei, deoareceexistând numai condiția legăturilor de rudenie, legea civilă nu face deosebire între vocația lorsuccesorală.

În cazul adopției sunt două situații:

a) dacă aceasta este cu efecte restrânse ascendenții și colateralii ordinari firești vin la moștenirea colateralului sau descendentului lor firesc, în schimb, ascendenții și colateralii adoptatorului nu culegmoștenirea adoptatului mort fără posteritate, întrucât nu sunt rude cu acesta;

b) dacă adopția este cu efecte depline, ascendenții și colateralii ordinari pierd vocația la

succesiunea adoptatului, moștenirea urmând a fi culeasă de ascendenții și colateralii ordinari ai adoptatorului, cu care adoptatul de cujus a devenit rudă.

Exemplu:

CAPITOLUL 4: ASPECTE GENERALE PRIVIND DREPTURILE SUCCESORALE ALE SOȚULUI SUPRAVIEȚUITOR

SECTIUNEA1:DREPTURILE SUCCESORALE ALE SOȚULUI SUPRAVIEȚUITOR ÎN CADRUL DIFERITELOR SISTEME DE DREPT

Reglementări în materie: Legea nr. 319/1944 pentru dreptul de moștenire al soțului

supraviețuitor a abrogat implicit dispozițiile Codului civil referitoare la succesiunea soțului supraviețuitor , fiind în prezent sediul materiei care reglementează această instituție.

SECȚIUNEA 2:CONDIȚIILE DREPTULUI LA MOȘTENIRE AL SOȚULUI SUPRAVIEȚUITOR

Condiții: Pentru a putea moșteni, soțul supraviețuitor trebuie să îndeplinească, la fel ca și ceilalți moștenitori, în mod cumulativ, următoarele condiții:

d) să aibă capacitate succesorală;

e) să nu fie nedemn de a moșteni;

f) la acestea se adaugă o a treia condiție, și anume aceea de a avea vocație succesorală.

Condiție specială: Pentru a putea moșteni, soțul supraviețuitor trebuie să îndeplinească, pe lângă condițiile generale ale dreptului la moștenirea legală, o condiție, specială: să aibă calitatea de soț înmomentul deschiderii succesiunii. Nu are consecințe juridice durata căsătoriei, care era situația materială a soților, sexul soțului supraviețuitor sau faptul că soții erau despărțiți în fapt la data decesului unuia dintre ei. În schimb, conviețuirea a două persoane (concubinajul), oricât de durabilă ar fi, nu conferă vocație succesorală legală concubinului supraviețuitor. Pentru a-i putea stabili unei persoane calitatea de soț supraviețuitor trebuie stabilit momentul încheierii căsătoriei și momentul desfacerii sau încetării acesteia.

Încheierea căsătoriei: Potrivit art. 16 alin. 1 C. fam., momentul încheierii căsătoriei este acela în care ofițerul de stare civilă constată că sunt îndeplinite toate condițiile cerute de lege pentru încheierea unei căsătorii valabile și îi declară pe viitorii soți căsătoriți. Înregistrarea căsătoriei careurmează după acest moment nu are valoare constitutivă ci reprezintă un element de probă.

Așadar, dovada încheierii căsătoriei poate fi făcută numai prin certificatul de căsătorie atunci când se pretind efecte de stare civilă. Excepție face situația în care dovada căsătoriei este necesară în alte scopuri, aceasta fiind considerată un simplu fapt juridic și astfel este admisibil orice mijloc de probă.

Divorțul: În caz de divorț căsătoria este desfăcută, potrivit art. 39 alin. 1 C. fam. din ziua în care hotărârea judecătorească a rămas irevocabilă. Căsătoria se menține în cazul în care moartea soțului s-aprodus în timpul procesului, eventual după pronunțare, dar până să rămână irevocabilă. În aceastăsituație, căsătoria încetează prin moarte și deci soțul supraviețuitor culege o parte din moștenire.

Soluția se impune, întrucât, pe de o parte, dispozițiile art. 39 alin. 1 C. fam. sunt imperative, iar pe de altă parte este posibil ca până la rămânerea irevocabilă a hotărârii, soții să se împace14.

Nulitatea sau anularea căsătoriei: Potrivit art. 21 C. fam., ″căsătoria poate fi anulată la cererea soțului al cărui consimțământ a fost viciat prin eroare cu privire la identitatea fizică a celuilalt soț, prin viclenie sau prin violență″.

În ceea ce privește nulitățile absolute, acestea sunt expres prevăzute de C. fam.:

1. Încheierea căsătoriei fără respectarea dispozițiilor legale cu privire la vârsta matrimonială (art. 19 și art. 4 C. fam.). Cu toate că este vorba despre o nulitate absolută, potrivit art. 20 C. fam. poate fi acoperită în următoarele situații:

dacă soțul care nu avea vârsta legală pentru căsătorie a împlinit-o între timp până la

constatarea nulității;

dacă soția a dat naștere unui copil;

dacă soția impuberă a rămas însărcinată.

2. Căsătoria a fost încheiată de o persoană care era deja căsătorită (art. 19 și art. 5 C. fam.) –

căsătoria are la bază principiul monogamiei, iar cea de-a doua căsătorie este sancționată cu nulitateaabsolută.

3. Căsătoria a fost încheiată între rude de grad prohibit de lege (art. 19 și art. 6 C. fam.) – este interzisă căsătoria între rudele în linie dreaptă precum și între rudele în linie colaterală până la gradul AV inclusiv.

4. Căsătoria a fost încheiată între persoane legate prin adopție (art. 19 C. fam. și art. 1 din O.U.G. nr. 25/1997) – adoptatul devine rudă cu rudele adoptatorului ca și un copil firesc al acestuia, încetând drepturile și obligațiile izvorâte din filiație între adoptat și părinții săi firești și rudele acestuia;

5. Căsătoria încheiată de alienatul sau debilul mintal (art. 19 și art. 9 C. fam.) – astfel de căsătorii sunt interzise pentru motive de ordin biologic și pentru că aceste persoane nu-și pot exprima consimțământul în mod conștient;

6. Lipsa solemnității (art. 19 C. fam.) – se are în vedere atât lipsa unui element al solemnității cât și lipsa solemnității în totalitate;

7. Lipsa de publicitate (art. 19 C. fam.) – această condiție a fost impusă de legiuitor ca o garanție în plus pentru respectarea condițiilor impuse de lege pentru încheierea valabilă a căsătoriei;

8. Necompetența ofițerului de stare civilă – privește următoarele cazuri:

necompetență cu privire la calitatea de ofițer de stare civilă;

necompetență cu privire la teritoriul în care își exercită activitatea;

necompetență cu privire la persoanele a căror căsătorie o poate încheia;

9. Căsătoria fictivă – apare atunci când prin încheierea căsătoriei sunt urmărite alte scopuri decât întemeierea unei familii;

10. Frauda la lege – va duce la fictivitatea căsătoriei. Exemplu: autorul infracțiunii de viol se

căsătorește cu victima pentru a scăpa de consecințele legii penale;

11. Lipsa diferențierii sexuale – una dintre condițiile de fond la încheierea căsătoriei este

diferențierea sexuală a soților, iar încălcarea acestei condiții duce la nulitatea absolută a căsătoriei.

În situația în care se constată nulitatea sau se pronunță anularea căsătoriei, aceasta are ca efect desființarea atât pentru trecut cât și pentru viitor a acesteia.

Căsătoria putativă: Potrivit, însă, articolului 23 din C. fam., care consacră instituția căsătoriei

putative, desființarea căsătoriei își produce efecte față de soțul de bună credință15 numai din ziua când hotărârea care a constatat nulitatea sau a pronunțat anularea a rămas definitivă, căsătoria fiind socotită, până la acea dată, ca producând în beneficiul soțului de bună credință efectele unei căsătorii valide16.

În cazul în care căsătoria a fost desfăcută înainte de moartea unuia dintre soți, dreptul de

moștenire al celuilalt nu poate să se nască întrucât, la data deschiderii succesiunii, el nu mai avea calitatea de soț.

Dacă nulitatea sau anularea căsătoriei a fost declarată ori pronunțată după moartea unuia din cei doi soți, iar soțul rămas în viață a fost de bună credință la căsătorie, poate invoca beneficiul putativității. Astfel, el va veni la moștenirea soțului predecedat fiindcă, în ce îl, privește căsătoria își produce efectele la moartea soțului care lasă moștenirea17. Față de soțul de rea – credință, însă, căsătoria nulă sau anulată este retroactiv desființată, el fiind socotit că nu a fost niciodată soț și nu va avea chemare la moștenirea lăsată de cel cu care a încheiat o astfel de căsătorie.

Hotărârea judecătorească declarativă de moarte: În situația în care unul dintre soți este declarat judecătorește mort, celălalt soț se recăsătorește, iar hotărârea judecătorească declarativă de moarte este anulată conform art. 22 C. fam., cea de-a doua căsătorie rămâne valabilă, iar cea dintâi se consideră desfăcută la data încheierii celei de-a doua căsătorii. În aceste condiții soțul recăsătorit nu-l va putea moșteni pe soțul din prima căsătorie, ci numai pe cel din ce-a de-a doua căsătorie.

SECȚIUNEA 3:CARACTERELE JURIDICE ALE DREPTULUI SUCCESORAL AL SOȚULUI SUPRAVIEȚUITOR

1. Soțul supraviețuitor este moștenitor rezervatar rezervei soțului supraviețuitor: Soțul supraviețuitor este moștenitor rezervatar.

Potrivit art. 2 din Legea nr. 319/1944 rezerva soțului supraviețuitor este de ½ din partea succesorală pe care o culege ca moștenitor legal și cum aceasta depinde de clasa de moștenitori cu care vine în concurs, și cuantumul rezervei va fi determinat de clasa de moștenitori cu care vine în concurs.

Așadar , pentru a calcula rezerva soțului, trebuie mai întâi să determinăm clasa de moștenitori legali cu care vine în concurs. Vom avea în vedere numai moștenitorii legali care vin efectiv la moștenire, excluzându-i pe cei predecedați, nedemni sau renunțători.

Rezerva va fi deci:

a) 1/8 din moștenire, dacă vine în concurs cu descendenții defunctului. Rezerva soțului

supraviețuitor este aceeași, indiferent de numărul descendenților cu care vine în concurs;

b) 1/6 din moștenire dacă vine în concurs, atât cu ascendenții privilegiați cât și cu colateralii privilegiați;

c) ¼ din moștenire dacă vine în concurs numai cu ascendenții privilegiați sau numai cu colateralii privilegiați;

d) 3/8 din moștenire dacă vine în concurs cu ascendenții ordinari sau colateralii ordinari;

e) ½ din moștenire dacă nu vine în concurs cu nici o clasă de moștenitori legali20.

2. Soțul supraviețuitor datorează raportul

Raportul donațiilor: Dacă soțul supraviețuitor vine în concurs cu descendenții și a primit donații de la defunct fără a fi scutit de obligația raportului, el va fi obligat să le înapoieze moștenirii, adică să le raporteze.

. Soțul supraviețuitor nu este moștenitor sezinar

Moștenitor nesezinar: Soțul supraviețuitor nu este moștenitor sezinar. Având această calitate, soțul supraviețuitor va trebui să ceară punerea sa în posesie, solicitând notarului public competent eliberarea certificatului de moștenitor (Legea nr. 36/1995).

Prin efectul certificatului de moștenitor, eredele nesezinar care a obținut-o este socotit că a dobândit posesiunea moștenirii, retroactiv, din ziua deschiderii succesiunii. Prin urmare, de la această dată, eredele nesezinar trimis în posesiune are exercițiul activ și pasiv al tuturor drepturilor și acțiunilor succesorale. Acțiunea de petiție de ereditate poate fi intentată și de moștenitorii nesezinari înainte de punerea lor în posesie, deoarece prin această acțiune se urmărește recunoașterea calității de moștenitor și restituirea bunurilor succesorale.

Tot de la această dată, el dobândește fructele produse de bunurile moștenirii. În cazul unei ulterioare petiții de ereditate, pornită de la un succesibil preferabil în rang, moștenitorul trimis în posesie are dreptul să păstreze fructele ce a perceput până la data când a încetat să fie de bună credință.

SECȚIUNEA 4:DREPTURILE SOȚULUI SUPRAVIEȚUITOR

1. Dreptul de moștenire al soțului supraviețuitor în cazul comunității de bunuri

Comunitate de bunuri: În cazul decesului unei persoane trebuie rezolvate două probleme: care sunt moștenitorii și care este masa succesorală. În situația în care defunct este unul dintre soți problema este mai deosebită deoarece de cujus pe lângă bunurile sale proprii a dobândit în timpul căsătoriei împreună cu soțul supraviețuitor o serie de bunuri, care sunt bunuri comune ale soților. La decesulunuia dintre soți comunitatea de bunuri încetează, astfel că trebuie determinată, pe de o parte, parteacare se cuvine soțului defunct din această comunitate, parte care intră în masa succesorală, și, pe de altăparte, partea care se cuvine soțului supraviețuitor, nu în calitate de moștenitor, ci în calitate decoproprietar. Această împărțire a bunurilor comune se realizează prin stabilirea unei cote pentru fiecaredintre soți, în funcție de contribuția pe care a avut-o fiecare la dobândirea bunurilor comune luate întotalitate, și nu pentru fiecare bun în parte sau pe categorii de bunuri. Astfel, această primă împărțealăse face după regulile dreptului familiei și nu după regulile stabilite de dreptul civil pentru succesiuni.

Bunurile proprii ale soțului defunct: Așa cum am arătat, în primul rând, din masa de împărțitfac parte bunurile proprii ale soțului defunct. Potrivit art. 31 C. fam., fac parte din categoria bunurilorproprii următoarele:

1. Bunurile dobândite de soțul defunct înainte de încheierea căsătoriei. De asemenea, sunt bunuriproprii și bunurile dobândite de de cujus după desfacerea căsătoriei.

2. Bunurile dobândite de defunct prin moștenire, legat sau donație, excepție făcând situația încare dispunătorul a prevăzut că ele vor fi comune. Legiuitorul a conferit acestor categorii de bunuriregimul de bunuri proprii tocmai datorită legăturilor personale existente între dispunător și soțul care leprimește. În ceea ce privește voința dispunătorului, ca bunul să fie propriu sau comun se pot întâlniurmătoarele situații:

dacă liberalitatea este făcută ambilor soți cu mențiunea expresă ca bunul să fie comun – acestaeste comun;

dacă liberalitatea este făcută ambilor soți, dar fără mențiunea expresă că este bun comunbunulva fi tot comun ;

dacă liberalitatea este făcută unuia dintre soți dar cu mențiunea ca bunul să fie comun – bunulva fi comun;

dacă liberalitatea este făcută unuia dintre soți, fără nici o mențiune – bunul va fi propriu.

3. Bunurile de uz personal și cele destinate exercitării profesiei. Pentru ca un bun să fie

considerat de uz personal trebuie să îndeplinească în mod cumulativ următoarele condiții:

bunul să fie dobândit de unul dintre soți;

bunul devine propriu soțului care îl folosește;

bunul trebuie să fie afectat în mod efectiv uzului exclusiv și personal al unuia dintre soți

(Exemplu: îmbrăcămintea, încălțămintea).

Bunurile destinate exercitării profesiei unuia dintre soți sunt bunurile dobândite de soț și afectateexercitării unei îndeletniciri cu titlu profesional a soțului care a dobândit bunul.

4. Bunurile dobândite cu titlu de premiu sau de recompensă, manuscrisele științifice sau literare,schițele și proiectele artistice, proiectele de invenții precum și alte asemenea bunuri – sunt consideratebunuri proprii tocmai datorită caracterului excepțional al muncii celui care le-a creat, muncă ce poate firealizată printr-un efort deosebit și calități intelectuale speciale.

5. Indemnitatea de asigurare și despăgubirea pentru pagubele pricinuite persoanei – constituiesume de bani destinate să repare pagube exclusiv personale, să refacă capacitatea de muncă sau săasigure existența persoanelor care nu mai sunt capabile să muncească.

6. Valoarea care reprezintă și înlocuiește un bun propriu sau bunul în care a trecut această

valoare – evitându-se astfel confuzia între bunurile proprii și bunurile comune, prin aplicarea

subrogației reale cu titlu universal.

Bunurile comune: Potrivit art. 30 din C. fam., bunurile dobândite de soți în timpul căsătoriei sunt comune cât timp nu se dovedește că ele sunt proprii. Astfel, în cazul prezumției de comunitate de bunuri, sarcina probei este răsturnată, astfel încât bunul dobândit în timpul căsătoriei este considerat până la proba contrară ca fiind bun comun.

Pentru a determina bunurile comune ale soților se folosesc trei criterii ce rezultă din

prevederile art. 30 alin. 1 C. fam.:

1. Bunul să fie dobândit de soți sau de unul dintre ei, prin oricare dintre modurile de dobândire a proprietății reglementate de legea civilă. Codul civil reglementează următoarele moduri de dobândire a proprietății:

convenția – actul juridic bilateral prin care părțile dau naștere la drepturi reale pe care părțile nu le-au avut anterior, producând efecte juridice numai pe viitor26;

tradițiunea- constă în predarea sau remiterea materială a bunului de către transmițător

dobânditorului;

accesiunea – Accesiunea este de două feluri: accesiune mobiliară și accesiune imobiliară. La rândul ei, accesiunea imobiliară se subclasifică în accesiune imobiliară artificială și accesiune imobiliară naturală;

uzucapiunea – este modul originar de dobândire a proprietății prin care se constituie dreptul de proprietate în patrimoniul posesorului unui lucru ca urmare a unui fapt juridic complex, constând în exercitarea posesiei asupra lucrului în termenul și condițiile prevăzute de lege;

hotărârea judecătorească – avem în vedere hotărârile judecătorești prin care se dispuneexproprierea pentru cauză de utilitate publică și hotărârile judecătorești prin care se suplineșteconsimțământul uneia dintre părți la încheierea actului translativ de proprietate având ca obiect un imobil, dacă părțile s-au obligat în acest sens printr-un antecontract de vânzare-cumpărare;

legea – apare ca o consacrare a dreptului de proprietate asupra unui lucru intrat în stăpânirea altei persoane.

2. dobândirea bunului să aibă loc în timpul căsătoriei. Căsătoria durează din momentul încheierii sale (momentul în care ofițerul de stare civilă constată că sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru căsătorie) până în momentul desfacerii ei prin divorț, a încetării prin moarte sau al desființării prin hotărâre judecătorească în caz de nulitate.

3. bunul să nu facă parte din categoria de bunuri proprii enumerate de art. 31 C. fam.

2.Enumerarea drepturilor succesorale ale soțului supraviețuitor

Enumerare: Legea nr. 319/1944 conferă soțului supraviețuitor două categorii de drepturi:

1. dreptul de moștenire în concurs cu toate clasele de moștenitori;

2. drepturile succesorale accesorii ale soțului supraviețuitor, care sunt de două feluri:

dreptul de moștenire special asupra mobilelor și obiectelor aparținând gospodăriei casnice,precum și asupra darurilor de nuntă;

dreptul de abitație asupra casei de locuit.

3. Dreptul de moștenire al soțului supraviețuitor în concurs cu oricare dintre clasele demoștenitori legali sau în lipsa rudelor din cele patru clase.

Câtimea dreptului la moștenire al soțului supraviețuitor

Întindere: Legea nr. 319/1944 acordă soțului supraviețuitor o porțiune succesorală a cărei mărime variază în funcție de clasa de moștenitori cu care soțul vine în contact.

Astfel, după ce s-au determinat bunurile care fac parte din masa succesorală, împărțeala

moștenirii se va face astfel: se stabilește mai întâi partea cuvenită soțului supraviețuitor, apoi restul se împarte între ceilalți moștenitori, porțiunea cuvenită soțului supraviețuitor scăzând proporțional părțile menite tuturor celorlalți moștenitori.

Concursul cu descendenții: Acest principiu poate ridica unele greutăți în cazul concursului cu moștenitorii legali. Problema nu se pune însă în cazul concursului cu descendenții căci, în această ipoteză, partea pe care o va culege soțul supraviețuitor este de o pătrime din moștenire.

Exemplu:

1/4 +2002

1/4

1/4 1/4

+2001

1/8 1/8

Concursul cu părinții: Aceeași va fi situația și în cazul concursului soțului supraviețuitor

numai cu părinții, cotitatea disponibilă este de o jumătate din moștenire.

Exemplu:

1/4

1/4

1/2

Concursul cu părinții și cu colateralii privilegiați: Nu așa se pune problema în cazul

concursului atât cu părinții sau cu vreunul dintre ei cât și cu colateralii privilegiați. Potrivit Legii nr. 319/1944 soțul supraviețuitor va culege 1/3 din moștenire, iar potrivit art. 673 C. civil părinților li se cuvine 1/4 sau 1/2 din moștenire după cum la moștenire vine un singur părinte sau mai mulți, pe când colateralii privilegiați sunt chemați la 3/4 sau la 1/2 din moștenire. Aplicând regula împărțirii părților cuvenite soțului supraviețuitor câtimea părinților nu va mai fi de 1/4 sau de 1/2 din moștenire, ci după scăderea cotei de 1/3 cuvenite soțului, va fi de 1/4 sau de 1/2 din restul de 2/3 din moștenire (adică de 2/12 sau 4/12 în loc de 3/12 sau 6/12). În acest fel se respectă proporția voită de legiuitor (art. 671 și 673 C. civil), fiind logic și echitabil ca dreptul soțului supraviețuitor să afecteze în egală măsură și partea ascendenților privilegiați care vin în concurs cu colateralii privilegiați, așa cum afectează partea tuturor celorlalți moștenitori cu care soțul supraviețuitor vine în concurs. Soluția a fost adoptată demajoritatea teoreticienilor dreptului și instanțelor judecătorești.

Exemplu:

1/6 1/6

1/3 1/9

+2002 1/9

1/18 1/18

Concursul cu ascendenții ordinari: În această situație, cota ce-i aparține soțului supraviețuitor este de trei pătrimi din moștenire, iar restul de o pătrime este cules de ascendenții ordinari. Exemplu:

Concursul cu colateralii ordinari: Ca și în cazul anterior, partea soțului supraviețuitor este de trei pătrimi din moștenire, restul de o pătrime fiind cules de colateralii ordinari indiferent de numărul lor.

Câtimea dreptului la moștenire al soțului supraviețuitor: Așadar, potrivit art. 1 din Legea nr.

319/1944 drepturile la moștenire ale soțului supraviețuitor din această categorie sunt următoarele:

• în concurs cu descendenții lui de cujus, indiferent de numărul acestora, ¼ din moștenire;

• în concurs numai cu ascendenții privilegiați sau numai cu colateralii privilegiați, ½ din

moștenire;

• în concurs cu ascendenții privilegiați și cu colateralii privilegiați, 1/3 din moștenire;

• în concurs cu ascendenții ordinari, ¾ din moștenire;

• în concurs cu colateralii ordinari, ¾ din moștenire;

• în situația în care nu sunt rude din cele patru clase de moștenitori, soțul supraviețuitor va culege singur moștenirea.

4.Drepturile succesorale accesorii ale soțului supraviețuitor

a. Mobilierul și obiectele aparținând gospodăriei casnice

a.1. Condiții

Natură juridică: Dreptul soțului supraviețuitor asupra mobilelor și obiectelor ce alcătuiesc gospodăria casnică este un drept de moștenire legală28. În literatura de specialitate a apărut și opinia potrivit căreia soțul supraviețuitor culege aceste bunuri în virtutea unui legat cu titlu particular prezumat, legea prezumând că defunctul a vrut să-i lase soțului supraviețuitor acel folos patrimonial peste porțiunea succesorală legală. În situația în care s-ar accepta această opinie, ar trebui ca acest legat, chiar prezumat, să fie supus regulilor liberalităților testamentare:

în cazul în care ar veni în concurs cu moștenitorii rezervatari, acest legat ar trebui redus în limita cotității disponibile;

soțul supraviețuitor ar avea posibilitatea de a opta în mod diferit cu privire la acest legat și cu privire la dreptul obișnuit de moștenire. Ori, acest lucru nu este posibil, întrucât o persoană nu poate accepta în parte o moștenire, iar, în parte, să renunțe la ea. Astfel, soțul supraviețuitor ori accept moștenirea și îi revin ambele categorii de drepturi, ori renunță la moștenire și nu îi mai revine nici o categorie din aceste drepturi.

Condiții: Scopul acestui drept accesoriu al soțului supraviețuitor îl constituie ne deposedarea

soțului de unele bunuri pe care le-a folosit împreună cu soțul decedat, ajungându-se astfel să i semodifice condițiile de viață, fără o justificare temeinică. Pentru a culege aceste bunuri, soțulsupraviețuitor trebuie să îndeplinească două condiții speciale:

a) să nu vină în concurs cu descendenții defunctului (deci cu moștenitorii din prima clasă). Dacă soțul supraviețuitor vine în concurs fie și cu unul din aceștia, atunci aceste bunuri se includ în masa succesorală a defunctului și se împart potrivit regulilor cunoscute. În schimb, dacă soțul supraviețuitor vine în concurs cu moștenitori din celelalte clase, va culege singur aceste bunuri peste cota sa succesorală;

b) soțul decedat să nu fi dispus de partea sa din aceste bunuri prin liberalități între vii sau pentru cauză de moarte. Astfel, dreptul la moștenire al soțului supraviețuitor asupra mobilelor și obiectelor ce aparțin gospodăriei casnice ,se referă numai la partea soțului decedat din aceste bunuri, și nu la partea care i se cuvine soțului supraviețuitor din aceste bunuri potrivit, dreptului familiei. De asemenea, trebuie ca soțul decedat să fi dispus de toată partea sa din aceste bunuri, deoarece, în caz contrar, soțul supraviețuitor va culege restul ce a rămas din aceste bunuri34.

Conviețuirea soților: Practica judiciară a statuat că dreptul soțului supraviețuitor nu depinde de conviețuirea neîntreruptă a soților până la decesul unuia dintre ei, astfel că acest drept va exista și în situația în care soții au avut gospodării separate, locuind în localități diferite, indiferent de locul unde se aflau bunurile la data producerii decesului. Aceasta sub condiția ca soții să nu fiîntrerupt în mod irevocabil conviețuirea lor în fapt. Dacă acest lucru s-a întâmplat, în această categoriede bunuri vor fi incluse numai bunurile dobândite până la întreruperea în fapt a conviețuirii.

De asemenea, nu va avea importanță data dobândirii acestor bunuri, condițiile în care au fost dobândite, precum și multitudinea acestor bunuri.

a.2. Noțiunea de mobile și obiecte aparținândgospodăriei casnice

Noțiune: Prin mobile sau obiecte aparținând gospodăriei casnice se înțeleg: bunurile care serveau la mobilarea locuinței soților (mobilierul, televizorul, radioul, covoarele etc.) și obiecte care, prin natura lor, sunt destinate să servească în cadrul gospodăriei casnice (obiecte de menaj, aragazul, mașina de spălat rufe, frigider, aspirator etc.) și care au fost afectate folosirii concrete comune a soților.

În ceea ce privește dovada folosirii concrete comune a acestor bunuri de către soți, în gospodăria casnică vor trebui avute în vedere condițiile obișnuite de viață ale soților, precum și nivelul lor profesional și cultural, astfel încât, în situația în care soțul vine la moștenire în concurs cu alți moștenitori decât descendenții, să nu fie lipsit fără o justificare temeinică de folosința unor bunuri care intrau efectiv în gospodăria casnică, modificându-i-se astfel condițiile de viață37.

Art. 5 din Legea nr. 319/1944: Din punctul de vedere al aplicării art. 5 din Legea nr. 319/1944 care instituie acest drept special al soțului supraviețuitor, este indiferent dacă aceste bunuri au fost bunuri proprii ale soțului decedat sau au fost dobândite împreună cu soțul supraviețuitor. În cazul bunurilor comune ale soțului decedat se pune condiția ca aceste bunuri să fi fost aduse de soțul decedat în gospodăria comună și să fi fost folosite astfel de soți.

Excluse acestei categorii: Nu intră în categoria mobilelor și obiectelor gospodăriei casnice:

a) bunurile care, prin natura lor, nu pot fi folosite și nu au fost folosite în cadrul gospodăriei casnice propriu-zise, cum ar fi: automobilul, motocicleta, pianul etc.; bunurile necesare exercitării profesiunii sau meseriei defunctului și care, în relațiile patrimoniale dintre soți constituie bunuri proprii conf. art. 31 lit. c C. fam.; obiectele care prin valoarea lor deosebită (artistică, istorică sau pentru că sunt confecționate din metale rare) depășesc înțelesul obișnuit al noțiunii de bunuri casnice;

b) bunuri care nu au fost afectate folosinței comune în cadrul gospodăriei casnice: cele procurate în alt scop (ex.: pentru investiții sau pentru a fi donate); cele procurate după despărțirea în fapt a soților; obiectele defunctului de uz personal și exclusiv.

c) bunurile aparținând gospodăriei țărănești (animale de muncă, obiecte specific gospodăriei țărănești).

c. Dreptul de abitație al soțului supraviețuitor

Reglementare: Potrivit art. 4 din Legea nr. 319/1944 soțul supraviețuitor are, din momentul deschiderii succesiunii, în afara celorlalte drepturi succesorale, și indiferent cu cine vine în concurs, un drept de abitație asupra casei în care a locuit, dacă aceasta face parte din moștenire și el nu are o altă locuință proprie.

Deosebire de dreptul comun: Spre deosebire de dreptul comun dreptul de abitație al soțului supraviețuitor prezintă următoarele caracteristici:

1. așa cum rezultă din disp. art. 4 alin. 2 din Legea nr. 319/1944, soțul supraviețuitor este scutit de obligația de a da cauțiunea.

2. dreptul special de abitație al soțului supraviețuitor nu poate fi cedat sau închiriat în nici o situație din cele prevăzute de art. 750 NCC .

Condiții: Prin urmare, trebuie îndeplinite următoarele condiții:

a) la data deschiderii succesiunii, soțul supraviețuitor să fi avut domiciliul în casa sau

apartamentul care formează obiectul abitației;

b) soțul supraviețuitor să nu aibă altă locuință;

c) casa sau apartamentul să facă parte – în totalitate sau parțial, din moștenire, fiind proprietatea

exclusivă sau în devălmășie a defunctului;

d) soțul supraviețuitor să nu devină, prin moștenire, proprietarul exclusiv al locuinței42;

e) soțul defunct să nu fi dispus altfel, fiindcă el putea înlătura dreptul de abitație, ca drept demoștenire legală.

Durată: Dreptul de abitație va ține până la data ieșirii din indiviziunea succesorală, dar nu mai devreme de un an de la data decesului lui de cujus. Dacă în această perioadă soțul supraviețuitor se recăsătorește, dreptul de abitație încetează.

Comoștenitorii vor putea cere restrângerea dreptului de abitație în situația în care locuința nu-I este necesară în întregime (art. 4 alin. 2,3 din Legea nr. 319/1944) sau pot să-i procure soțului supraviețuitor locuință în altă parte, iar în cazul în care nu se înțeleg va hotărî instanța (art. 4 alin. 4,5 din Legea nr. 319/1944). Locuința oferită soțului supraviețuitor trebuie, pe de o parte, să fie echivalentă celei a soțului decedat și, pe de altă parte, să fie situată în aceeași localitate.

SECȚIUNEA 5:DREPTURILE STATULUI ASUPRA MOȘTENIRII VACANTE

A. Reglementare și natură juridică

Natura juridică: În literatura juridică a apărut o controversă privitoare la natura juridică a dreptului statului asupra moștenirii rămase vacantă datorită neclarității textelor legale:

1. într-o primă opinie43, statul culege bunurile moștenirii vacante în temeiul dreptului de

suveranitate, după cum culege orice bun fără stăpân de pe teritoriul său;

2. potrivit celei de a doua opinii ce aparține majorității doctrinei și practicii judecătorești statul dobândește succesiunea în baza unui drept de moștenire legală, opinie pe care o împărtășim din următoarele considerente:

în primul rând, statul, ca orice alt moștenitor neregulat, este obligat să solicite punerea în

posesie, întrucât nu este un moștenitor sezinar. Așadar, această obligație a statului contravine ideii de exercitare a unui drept de suveranitate deoarece, în această situație, nu ar mai fi nevoie de punerea în posesie a statului;

în al doilea rând, statul nu se deosebește de ceilalți moștenitori ordinari: el va culegemoștenirea numai în situația în care nu există moștenitori din cele patru clase sau aceștia au renunțat la moștenire ori sunt nedemni.

Importanța naturii juridice: Stabilirea naturii juridice a dreptului de moștenire a statuluiprezintă importanța practică mai ales când se dezbate succesiunea unui cetățean român decedat înstrăinătate sau a unui cetățean străin decedat în România fără a avea moștenitori.

Astfel, potrivit teoriei care susține că dreptul la moștenire al statului este un atribut al

suveranității, moștenirea va fi culeasă de statul pe al cărui teritoriu a decedat cetățeanul străin.

Potrivit teoriei care susține că dreptul statului este un adevărat drept la moștenire, moștenirea va fi culeasă de statul al cărui cetățean era de cujus46.

B. Exercitarea dreptului statului asupra moștenirii vacante

Exercitare: Potrivit art. 85 din Legea nr. 36/1995, dacă, după trecerea termenului de 6 luni de la deschiderea succesiunii, notarul public nu constată existența nici unui moștenitor care să fi acceptat succesiunea, el eliberează la cererea reprezentanților statului un certificat cum că succesiunea este vacantă. Indiferent dacă vacanța succesorală a fost constatată prin certificat eliberat de notarul de stat sau prin hotărâre judecătorească, statul dobândește moștenirea de la data deschiderii succesiunii.

Certificatul de vacanță succesorală și hotărârea judecătorească au caracter declarativ, nu constitutiv, dobândirea operând din momentul deschiderii succesiunii. Așadar, succesiunea devine vacantă de la data deschiderii, nu de la data expirării termenului de acceptare.

Acțiunea în contra certificatului de vacanță: Dacă ulterior eliberării certificatului de vacanță succesorală, apar moștenitori care au pretenții la moștenire, aceștia pot ataca certificatul în instanță, iar în cazul admiterii acțiunii, notarul public, în baza hotărârii judecătorești, va elibera un nou certificat.

CONCLUZII

1.După ce definește reprezentarea succesorala ca fiind acel beneficiu in puterea căruia un moștenitor legal de un grad mai îndepărtat, numit reprezentant, urcă, în virtutea legii, în drepturile ascendentului său, numit reprezentat, pentru a culege partea din moștenire ce i s-ar fi cuvenit acestuia dacă nu ar fi fost nedemn față de defunct sau decedat la data deschiderii moștenirii, si ne oferă condițiile in care acesta poate opera, noul cod civil, trasează doua tipuri de efecte ale acesteia, respectiv, un prim efect, “general” (clasic) al împărțirii moștenirii pe tulpini, iar un al doilea, de aceasta data, denumit “particular” care, după cum art. 969 NCC dispune, consta in aceea ca copiii nedemnului concepuți înainte de deschiderea moștenirii de la care nedemnul a fost exclus vor raporta la moștenirea acestuia din urmă bunurile pe care le-au moștenit prin reprezentarea nedemnului, dacă vin la moștenirea lui în concurs cu alți copii ai săi, concepuți după deschiderea moștenirii de la care a fost înlăturat nedemnularătându-setotodată ca, raportul se face numai în cazul și în măsura în care valoarea bunurilor primite prin reprezentarea nedemnului a depășit valoarea pasivului succesoral pe care reprezentantul a trebuit să îl suporte ca urmare a reprezentării.

Acest al doilea tip de efect, denumit “particular” (deși poate, nimerit ar fi fost sa fie denumit “special”, de vreme ce avem deja un “general”) capteazăatenția prin faptul ca introduce o regula noua si, după cate cunoaștem, necunoscuta pana in prezent a dreptului ori practicii noastre judiciare, si nici nu se circumscrie vreunei uzanțe/cutume care se tinde a fi fost sancționata. Acesta este si motivul, pentru care, propunem a deslușii aceasta “misterioasa” apariție in viața juridica româneasca, căutând cum este si firesc, a găsi fundamentul regulii, cu alte cuvinte, care este filosofia ce justifica aceasta obligație stabilita in sarcina celui ce moștenește prin reprezentare, de a împărți bunurile ramase in urma imputării pasivului, cu alți moștenitori, veniți la o alta succesiune.

2. Preliminar abordării problematicii propuse, se impune a aminti ca, in esența, reprezentarea a fost in mod tradițional privita in doctrina ca fiind un beneficiu legal[1] acordat unui succesor de a urca in locul, gradul si drepturile ascendentului sau – numit reprezentat – ce este decedat la data deschiderii succesiunii, ori, după cum arata art. 965 NCC, este nedemn fata de defunct, prin aceasta înlăturându-se unele consecințe injuste ale principiului proximității gradului de rudenie si al principiului egalitarii intre rude de același grad[2].

Cat privește acest caz (clasic) al ascendentului predecedat, doua sunt ideile care fundamentează reglementarea, cea dințai fiind strâns legata de afecțiunea presupusa a defunctului care, de vreme ce a existat fata de un moștenitor, se presupune ca exista si fata de descendenții lui[3], si așa cum pe drept cuvânt s-a spus in doctrina, prin aceasta se asigura respectul egalitarii tulpinilor pornind de la ideea ca afecțiunea lui de cujus fata de succesibilii săi, ca si sentiment de datorie fata de familie nu se apreciază individual (pentru fiecare succesor in parte) ci, fata de tulpina pe care fiecare dintre aceștia o formează împreuna cu descendenții săi[4] Cea de a doua, de aceasta data, este echitatea, care dictează ca, nu ar fi drept ca hazardul morții luând pe fiu înaintea tatălui, sa priveze pe copii fiului, de o succesiune pe care ar fi primit-o împreuna cu a tatălui lor[5].

3. Observ cum redactorii Noului Cod Civil introduc un element de noutate substanțial in privințacondițiilorreprezentării, relativa la posibilitatea reprezentării si a “nedemnului”, care in vechea legiuire nu era posibila. De aceasta data, ideea care fundamentează aceasta norma o apreciez ca fiind strâns legata de caracterul pur personal al pedepsei civile a nedemnității, care dictează necesitatea limitării efectelor acesteia, numai la persoana celui atins de nedemnitate si nu pe terțiiinocenți, cum sunt descendenții acestuia. Astfel, a-i fi privat pe descendențiiinocenți a culege partea din moștenire (aferenta talpinei lor), prin negareaposibilitățiireprezentării, care, nu înseamnă nimic mai mult decât a imagina printr-o ficțiune juridica, un împrumut al “rangului dreptului”, moștenirea fiind asimilata tot in puterea vocației proprii la moștenire, ar fi însemnat (ceea ce s-a si întâmplat in vechea legiuire) ca efectele nedemnității sa se extindă si asupra descendenților nedemnului (fata de terțe persoane), ceea ce contravine principiului sus enunțat al caracterului personal al pedepsei.

Prin urmare, intr-un astfel de caz, al reprezentării nedemnului in viața, reprezentarea va opera per saltul sau omiso medio, si nu după cum se întâmpla pana in prezent din grad in grad vacant, ceea ce înseamnă ca ne reîntoarcem la concepția romana, unde atâtmoștenitoriirenunțătorilor, cat si ai nedemnului, puteau culege prin reprezentare partea ereditara aferenta tulpinii lor.

Îm-i pun însaîntrebarea daca se recunoaște de către Noul Cod Civil, dreptul moștenitorilor nedemnului de a-l reprezenta pe acesta din urma, pentru care rațiune nu s-a recunoscut si dreptul moștenitorilorrenunțătorului de a uza de acest beneficiu, in condițiile in care, pe de o parte, daca se recunoaște dreptul de reprezentare a celui in viața, in privințacăruia este îndeplinita o condiție negativa impeditiva pentru acesta de a veni la moștenire, ar însemna, judecând logic – a pari – ca in cazul celorlalți, care deși in viața, nu vin la succesiune, sa se admită reprezentarea lor. Pe de alta parte, pornind de la regula ca nimeni nu poate fi silit a primi o moștenire (art. 1.106 NCC), putem aprecia a contrario, ca, nimeni nu poate fi silit a renunța la o moștenire, ori, practic, in stadiul legislației actuale, renunțareafăcuta de ascendent se va extinde si fata de descendențiisăi, moștenitoriisubsecvenți ai lui de cuius, care, vor fi puși, fora voia lor, in situația de a fi repudiațiipso iure de la moștenire. Ori, daca am abandonat principiul ca reprezentarea nu poate opera per saltum, atunci, ne întrebam, pentru ce sa nu recunoaștem acest drept (de a reprezenta) si descendențilorrenunțătorului.

4. Revenind însa la acest efect “particular” al reprezentării, si înainte de a căutarațiunea ce fundamentează aceasta norma, care, dincolo de orice îndoiala, instituie obligația reprezentantului de a raporta la masa succesorala a reprezentatului, bunurile culese de pe urma lui de cuius, si care sunt ramase in urma scăderii pasivului succesoral al acestuia, pentru ce legiuitorul foloseștenoțiunea de raport si pentru ce, aplica regulile acestuia, in condițiile in care, in ce ne privește, la un examen mai atent, vom observa ca nu poate fi vorba de un raport, întrucat:

In primul rând, raportul reprezintă operațiunea care precede împărțirii moștenirii, constând in readucerea (raportarea) de către anumiți moștenitori, la masa succesorala, a bunurilor si a sumelor de bani primite cu titlu de donație de la de cujus[6] sau cum chiar legea definește raportul, acesta reprezintă obligația pe care o au între ei soțul supraviețuitor și descendenții defunctului care vin efectiv și împreună la moștenirea legală de a readuce la moștenire bunurile care le-au fost donate fără scutire de raport de către cel ce lasă moștenirea” (art. 1.146 alin. (1) NCC). Rețin așadar, ca este o obligație de a readuce ceva ce s-a primit din patrimoniul celui a căruimoștenire se împarte. Însa, observ cum in cazul de fata, bunurile care se cer a fi raportate, nu sunt primite de la cel a căruimoștenire se dezbate/împarte, intricat, legea se refera la copiii nedemnului concepuți înainte de deschiderea moștenirii de la care nedemnul a fost exclus si care vor raporta la moștenirea acestuia din urmă bunurile pe care le-au moștenit prin reprezentarea nedemnului altfel spus, bunurile nu sunt dobândite de la nedemn ci, de la un ascendent al acestuia.

Imaginam astfel un tablou succesoral in care: primus decedat IL are ca moștenitor pe secundus, care însadeși in viața este nedemn, astfel incot, moștenirea lui primus va fi culeasa de tertius, prin reprezentarea lui secundus. Apoi, la moștenirea lui secundus, vine atâttertius cat si quartus, iar tertiusva trebui sa readucă si sa importa si bunurile culese de la primus.

Așadar de doua moștenirii succesive si observ ca bunurile ce trebuiesc raportate nu au aparținut in nici clipa lui secundus, ci sunt dobândite direct de cătretertiusde la primus. Așadar, prin instituirea acestei norme, consider ca, tertius nu sa readucă, ci mai curând, sa aducă, la masa succesorala a lui secundus, bunuri dobândite de primus si care, după cum se observa, nu au aparținut niciodată acestuia, pe care însa, le va împărți cu moștenitorii acestuia din urma, ceea ce ne întărește convingerea ca nu putem vorbi despre un raport care, prin ipoteza, presupune o operațiune de “readucere”.

In al doilea rând, raportul succesoral se refera la bunurile care, au fost dăruite de de cujus in timpul vieții unui moștenitorținut la raport, si care, se impun, a se reîntoarce la masa succesorala, ori, in cazul de fata, nu poate fi vorba de un bun “donat” (transmis inter vivos) de de cujus (secundus) ci, dobândit pe cale succesorala (mortis causa) de la primus, cele doua moduri de dobândire a proprietariineputând fi supuse, in niciun chip, confuziunii.

In al treilea rând, ma raportez la fundamentul obligației de raport succesoral, voi observa ca acesta, deriva din voința prezumata a defunctului, întemeiata pe afecțiunea egala fata de copii si șotul sau, fapt care, justifica prezumția potrivit cu care, defunctul nu a dorit sa-i favorizeze pe cei gratificați, in dauna celui neratificat, ci doar ca le-a făcut un avantaj in contul drepturilor lor de moștenire legala[7]. Or acest fundament al raportului, observ ca nu mai subzista si in cazul regulii instituita de art. 969 NCC, de vreme ce, bunurile raportabile, nu au aparținut lui de cujus (secundus) pentru a fi considerate un “avans in contul drepturilor lor” ci, sunt străine de patrimoniul succesoral al acestuia.

Conchizând, pot afirma ca, deși, legiuitorul se refera la obligația de a raporta si ca, regulile după care se face aceasta raportare sunt cele prevăzute de cod pentru “raportul donațiilor” (art. 1.146 -1.154 NCC), totuși, obligația instituita prin acest articol 969, este diferita de cea a raportului donațiilor, si mai mult, apreciem ca nici “împrumutarea” termenului de raport, nu este potrivita, de vreme ce, acesta induce ideea de a readuce ceva primit de la cineva, ori din ceva, pe când in cazul de fata, nu poate fi vorba de o readucere ci, după cum am opinat deja, de a aduce un bun al sau, pentru a-l impari cu alții.

5. Pe fond, soluția impusa de art. 969 NCC sigăsește un solid suport in echitate, si acesta deoarece situează pe o poziție de egalitate (de șanse) pe moștenitoriiîndrituiți la dobândirea succesiunii lui de cujus (primus) prin reprezentarea lui secundul, fora a avea importanta daca aceștia sunt concepuțiînainte, ori după data deschiderii moștenirii lui de cujus.

Fundamentul reglementarii articolului 969 NCC, si care, in definitiv, conferăachitabilitatea acestei soluții, consideram ca rezida, atât in argumentul ca, nu ar fi drept ca hazardul momentului nașterii, sa-i priveze pe descendenții lui de cujus, născuțidupă momentul deschiderii succesiunii, sa dobândească bunuri astfel transmise, cat si acela ca (si poate cel mai important), daca, moștenirea in general se fondează pe o prezumție de afecțiune a defunctului fata de rudele sale (“moștenirea legala se întemeiază pe voința prezumata a defunctului” – M. Eliescu), si cum, aceasta afecțiunea este “gradata” in funcție de clase si grad, atunci, continuând acest raționament, se prezuma ca afecțiunea trebuie sa fi fost egala, pentru rude, din aceeași clasa si situate pe aceeași treapta de grad. Ori, daca afecțiunea exista fata de moștenitoriveniți prin reprezentare, deja concepuți la data deschiderii succesiunii, atunci, se prezuma, ca aceeașiafecțiune ar fi existat si fata de moștenitorii ulterior concepuți, de același grad si clasa.

ASA fiind, soluția impusa art. 969 din Noul Cod Civil, deși echitabila si necesara, totuși, apreciem, ca este criticabila sub aspectul in care a fost conceputa, respectiv sub forma unei “obligații de raport”când, in realitate, nu se readuce/restituie ceva primit, ci se aduce, ceva, la care, ar fi putut avea dreptul, si beneficiarii acestei obligații, daca, ar fi fost concepuți la data transferului proprietarii (deschiderii moștenirii).

In concluzie finală, in cazul articolului 969 NCC, deși se instituie o obligație de raport a bunurilor dobândite prin reprezentare, totuși, nu ne găsim in fata unei veritabile obligații de raport, ci, a unei obligații legal impuse, dintr-un raționament de echitate, reprezentantului de a impari bunurile astfel culese si cu celelalte rude, din aceeași clasa si de același grad. Dreptul creditorului raportului izvorăște, prin urmare, din lege, iar nu ca urmare a raporturilor succesorale derivate din existenta unui activ succesoral. Se circumscrie acest drept al succesorului nedemnului prevăzut de art. 969 NCC ideii ce fundamentează juridic întreaga materie a moștenirii ab intestat, idee potrivit căreia drepturile succesorilor deriva din “voința prezumata” a defunctului, care corespunde, la rândul sau, echitații.

[1] M.Cantacuzino Curs de Drept Civil, Ed.a II-a, Ed.”Ramuri” Craiova, 1921, p. 240

[2] Fr. Deak, Tratat de Drept succesoral, Ed. A II-a,2002 Ed. Universul Juridic, p. 79

[3] In acest senat, a se vedea I.N. Micescu, Drept Civil, Succesiunile ab intestat, Ed.Themis Cart, 2005, p.32

[4] J.Flour, H.Soleau, Lessuccessions, 3-e edition, A.Coli, Pris, 1991, p.38, nr.54 aprud Dan Chirica, Drept Civil, Succesiuni si Testamente, ed. Roseti, 2003, p.70

[5] I.N. Micescu, op.cit., p. 32

[6] Dictionar de Drept Privat, M.Dutu, ed. Mondan, 2002,p. 627

[7] D. Chirica in Raportul Liberalitatilor, Studii de drept privat, ed. Universul Juridic, 2010 p. 389

BIBLIOGRAFIE

1. Ion Turculeanu, Succesiunile, Editura Universitarii, Craiova, 2009;

2. Francisc Deak, Tratat de drept succesoral, ediția a II-a actualizată si completată, Editura Universul Juridic, București, 2002;

3. D. Macovei, I.E. Cadariu, Drept civil. Succesiuni, Editura Junimea, Iași, 2005;

4. D. Macovei, Iolanda Elena Cadariu, Drept civil. Succesiuni, Editura Fundației Academice „ Danubius”, Galați, 2005;

5. Liviu Stănciulescu, Drept civil. Partea specială. Contracte si succesiuni, Editura Hamangiu, București, 2006.

6. Ion Turcu, Codul Civil adnotat, Editura C.H.Beck, București, 2011

7. I.N. Micescu, Drept Civil, Succesiunile ab intestat, Ed.Themis Cart, 2005,

8. D. Chirica in Raportul Liberalitatilor, Studii de drept privat, ed. Universul Juridic