Reprezentarea Profesiei de Asistent Medical din Perspectiva Studentilor la Facultatea de Medicina
LUCRARE DE LICENȚĂ
„ Reprezentarea profesiei de asistent medical din perspectiva studenților la facultatea de medicină”
CUPRINS
PARTEA GENERALĂ
INTRODUCERE
I.REPREZENTĂRILE SOCIALE. ASPECTE TEORETICE
I.1. Conceptul de reprezentare socială
I.1.1. Definiții
I.1.2. Funcțiile reprezentărilor sociale
I.1.3. Condiții pentru apariția reprezentărilor sociale
I.2. Procese fundamentale ale reprezentărilor sociale
I.2.1. Obiectificarea
I.2.2. Ancorarea
I.3. Teoria structurală a reprezentărilor sociale
I.3.1. Nucleul
I.3.2. Sistemul periferic
I.4. Influențe ale contextului social asupra formării reprezentărilor sociale
II.PROFESIA DE ASISTENT MEDICAL
II.1. Introducere în profesia de asistent medical
II.1.1. Scurt istoric
II.1.2. Etapele de dezvoltare a profesiei de asistent medical
II.1.3. Florence Nightingale- precursoarea serviciului sanitar modern
II.1.4. Virginia Henderson-prima doamnă a nursingului
II.2. Cadru conceptual
II.3. Organizarea și educația în nursing
II.3.1. Repere privind pregătirea și formarea asistenților medicali
II.4. Conținutul profesiei de asistent medical
II.4.1. Rolul si funcțiile asistentului medical
II.4.2. Atribuțiile asistentului medical
II.4.3. Calitațile morale și profesionale ale asistentului medical
II.4.4. Titluri profesionale și domenii de activitate
III.NECESITATEA CERCETĂRII REPREZENTĂRILOR SOCIALE ALE PROFESIEI DE ASISTENT MEDICAL
PARTEA PERSONALĂ
IV SCOP ȘI OBIECTIVE
V. MATERIAL SI METODĂ
VI. REZULTATE SI DISCUȚII
VII CONCLUZII
ANEXE
BIBLIOGRAFIE
INTRODUCERE
Studiul opiniilor, atitudinilor, stereotipurilor, chiar cînd este sprijinit de tehnici de analiză a datelor dintre cele mai moderne, nu poate deveni un studiu al reprezentărilor sociale decît în măsura în care punem în relație realitățile simbolice cu realitatea complexă și schimbătoare a raporturilor sociale. Conținuturile reprezentărilor sociale nu desemnează decît în mod accidental aceste relații cu raporturile sociale ce le gene- rează și le transformă. Din contra, procesul de obiectivare detașează reprezentările de ancorarea lor în realitatea socială, așa cum le separă de cadrul ideologic sau științific care ar putea să le confere o semnificație mai generală. Analiza ansamblului acestor relații, dezlegarea și reînnodarea lor într-un sistem notional coerent este sarcina cea mai importantă ce revine studiului reprezentărilor sociale. Un asemenea studiu poate să se insereze direct în schimbările sociale, ca în cazul cercetărilor asupra reprezen- tărilor sociale și profesionalizării psihologiei efectuate în Italia.1996,p.33
PARTEA GENERALĂ
I.REPREZENTĂRILE SOCIALE. ASPECTE TEORETICE.
I.1.Conceptul de reprezentare socială
I.1.1 Definiții
În relațiile cu alți indivizi sau grupuri, în acțiunile lor, oamenii nu reacționează conform stimulilor care vin din mediu ci în funcție de imaginea pe care o au despre realitate. Aceste imagini, care sunt formate nu doar din percepțiile indivizilor ci și din experiența anterioară, individuală și socială, din modul în care acestea sunt interpretate, au primit numele de reprezentări sociale. PARL 14
Reprezentarea socială este o dimensiune a grupurilor sociale, ea nu poate exista în afara grupului, independent de acesta. În cadrul grupului se elaborează normele și valorile cu ajutorul cărora membrii își vor regla raporturile sociale din interior și își vor situa propriile acțiuni, iar în exterior vor acționa ca purtători ai identității unui grup. ( RS 2006/34+35)
Cu toate ca există foarte multe definiții ale reprezentărilor sociale, fondatorul acestora, Serge Moscovici, cât și cei care au continuat cercetarea în domeniu s-au abținut să formuleze o definiție exhaustica și definitivă pentru a permite conceptului său să evolueze și să se dezvolte. PARL 15
Astfel, după Moscovici subiectul are un rol activ în elaborarea reprezentărilor sociale. El se confruntă cu o mulțime de informații pe care trebuie să le trieze, să le claseze, să le ordoneze, să le stăpânească și să le manipuleze. Aceste date sunt preluate din mass – media, din conversații, din lecturi; ele sunt amestecate cu experiența proprie și cea a grupului, cu amintirile și trăirile fiecăruia, astfel încât individul devine purtătorul unui tezaur de cunoștințe. Reprezentarea socială este un proces de interiorizare prin care individul reconstruiește realitatea, o încarcă de semnificații, o integrează organizării sale cognitive, sistemului său de valori, istoriei sale, contextului său social și ideologic. ( RS 2006/33)
Reprezentarea socială este un sistem de valori, de noțiuni si de practici relative la obiecte, aspecte sau dimensiuni ale mediului social care permit nu numai stabilirea cadrului de viața al indivizilor si grupurilor, dar constituie în mod egal un instrument de orientare a percepției situației și de elaborare a răspunsurilor. 1997, p8
N.Ficher consideră că „Reprezentarea socială este un proces de elaborare perceptivă și mentală a realității ce transformă obiectele sociale (persoane, contexte, situații) în categorii simbolice (valori, credințe, ideologii) și le conferă un statut cognitiv, permițând înțelegerea aspectelor vieții obișnuite printr-o racordare a propriei noastre conduite la interiorul interacțiunilor sociale’’. 1997, p8
A.Palomari, W.Doise susțin că : „Reprezentarile sociale se prezintă întotdeauna cu două fațete : aceea a imaginii și aceea a semnificației ; ele fac să corespundă oricărei imagini un sens și oricărui sens o imagine. Ele constituie o forma particulară a gândiri simbolice, o dată ce imaginile concrete cuprind direct si simultan o trimitere la un ansamblu de raporturi foarte sistematice ce dau semnificație și mai amplă acestor imagini concrete. În acest sens, reprezentările sociale diferă deci, pe de o parte, de sistemele teoretice foarte elaborate, precum ideologiile sau teoriile științifice și, pe de altă parte, de imagini ca produse imediate ale percepției’’. (A.Neculau 1997,p.8)
Jodelet afirma că reprezentarea socială este o formă practică de cunoaștere care leagă un subiect de un obiect, un proces al realului care ‚,acționează simultan asupra stimulului și asupra răspunsului”. Reprezentarea socială este o modelizare a unui obiect în și prin raporturi lingvistice, comportamentale și materiale. Cu acest obiect al cunoașterii, reprezentarea socială se află într-un raport de ,,simbolizare” și de ,,interpretare” și se constituie într-o formă de expresie, o construcție a subiectului. Elaborarea reprezentării sociale este influențată atât de caracteristicile obiectului, cât și de cele ale subiectului. În final, ea ajută subiectul să-și adapteze conduita la mediu și să se înscrie în practica socială. ( RS 2006/33-34)
Reprezentarea socială
FORMĂ DE CUNOAȘTERE
Construcție Modelizare Interpretare
SUBIECT REPREZENTARE OBIECT
Expresie PRACTICĂ Simbolizare
Figura 1. Modelul reprezentărilor sociale conform Jodelet. ( RS 2006/34)
Din definițiile enumerate mai sus putem observa câteva elemente comune apărute la majoritatea autorilor, cum ar fi faptul că RS se referă la: un mod particular de cunoaștere a realității sociale, acestea sunt generate individual și își găsesc consensul în cadrul unui grup, implică elementele cognitive individuale și determină anumite raporturi sociale.Produsul final al unei RS precum și procesul de elaborare, se pare că este rezultatul sintezei concepțiilor achiziționate de individ, dar și al posibilităților, disponibilităților sale personale. Opțiunile subiectului social sunt influențate de ideologiile din mediul de existență, de capitalul cultural achiziționat pe parcursul vieții și de stilul de gândire al colectivității. De altfel Mosocvici și Vigneaux afirma că RS se înscriu în cadrul unei gândirii preexistente. Sunt tributare sistemului de credințe ancorate în valori, tradiții și imagini ale lumii. În același timp pordus și proces de înțelegere a realității, RS suportă și o parte de reconstrucție, de interpretare a obiectului și de expresivitate a subiectului. Deci ea nu exprimă situația societății așa cum este ea, ci mai degrabă așa cum este percepută de către subiect, deoarece actul de gândire poartă „marca subiectului și a activității sale” ( Abric, 1988). Razvan faraon
I.1.2. Functiile reprezentarilor sociale.
Teoriile cu privire la reprezentarea sociala evidentiaza faptul ca aceasta este simultan un conglomerat complex si articulat între dimensiunea individual-psihologica (perceptie, imaginatie, reprezentare, gândire etc.) si cea colectiv-sociala (familie, grup socio-profesional, spatiu public, câmp social), fiind concomitent o reprezentare mental-actionala (idee, schema mentala, conceptie, model de abordare, conduita, atitudine, comportament) si o reprezentare obiectuala (embleme, stigmate, etichete, simboluri, credinte, valori, ideologii).
Reprezentările sociale îndeplinesc trei funcții de baza: cognitiva, mediatoare și adaptativa.
Funcția cognitivă
Scoate în evidență capacitatea reprezentărilor sociale de a descrie, clasifica și comenta lumea înconjuratoare.Prezența ei permite actorilor sociali să achiziționeze cunoștințe și să le integreze într-un cadru asimilabil, într-un sistem coerent de valori la care aderă.
Funcția mediatoare
Provine din caracterul complex al reprezentărilor. Prin intermediul lor se produce răspândirea ideilor, mesajelor, modelelor de analiză, stilurilor de conduită. Procesul se realizeaza prin trei operațiuni: difuziune, propagare, propaganda: ’’în primul rând, prin transmiterea unor informații răspunzând interesului public, prin întreținerea atenției pentru un subiect, o temă, un mod de gândire. Apoi prin propagarea unei viziuni bine organizate asupra lumii, a unei credințe printre adepții actuali și posibili, consolidând atitudinea, structurând un răspuns conștient la întrebarile unui public, educându-l în spiritul unei coerențe. În sfârsit, printr-un raport social specific, instituind o relație antagonistă, chiar conflictuală (sau,măcar de opoziție) fața de o concepție alternativă. Propaganda apare deci ca o luptă pentru <<instruire>>; o oprire, o încremenire, caracteristicile sale fiind rigiditatea și stereotipia. Ea simplifică realitatea, reduce complexitatea fenomenului la câțiva stimuli bine reliefați, caracteristica sa este reacția imediată, accentuarea sau respingerea unui grup sau a unei persoane. Modalitatea sa de persuasiune este repetiția, orientarea polarizata,absența ambiguitații, stilizarea pâna la schematizarea stereotipă, apelându-se uneori chiar la sloganul grosolan. Biciuirea emoției publice este modalitatea prin care se întarește o credință, o atitudine, o convingere… A.Neculau 59,p 40.
Funcția adaptativă
Presupune racordarea noilor informații la cele deja existente. Reprezentările apar astfel ca un mecanism de constituire a unor tablouri cognitive noncontradictorii, a unei armonii de atitudini între diferiți indivizi sau diferite grupuri sociale. PARL 25
Functiile reprezentarilor sociale ne ofera o mai buna perspectiva asupra acestui fenomen, astfel :
– functia de cunoastere permite sa se înteleaga si sa se interpreteze realitatea, prin depasirea nivelurilor de comunicare sociala naiva;
– functia identitara defineste identitatea si permite salvgardarea specificitatii grupului, asigura modalitatea prin care se pot realiza comparatia sociala si controlul social;
– functia de orientare ghideaza comportamentele si practicile, defineste finalitatea situatiei prin realizarea unui sistem de anticipari si de asteptari si, totodata, instituie norme cu valoare prescriptiva de comportamente sau practici obligatorii;
– functia justificativa permite a posteriori sa se justifice luarile de pozitie si comportamentele, atitudinile, opiniile. 1997, p.111-112
Reprezentările sociale asupra fenomenelor umane sunt mediate de limbaj, motiv pentru care realizarea adecvată a acestor reprezentări presupune stăpanirea corectă a limbii respective. Atât la nivelul activității persoanelor, cât și în viaț este modalitatea prin care se întarește o credință, o atitudine, o convingere… A.Neculau 59,p 40.
Funcția adaptativă
Presupune racordarea noilor informații la cele deja existente. Reprezentările apar astfel ca un mecanism de constituire a unor tablouri cognitive noncontradictorii, a unei armonii de atitudini între diferiți indivizi sau diferite grupuri sociale. PARL 25
Functiile reprezentarilor sociale ne ofera o mai buna perspectiva asupra acestui fenomen, astfel :
– functia de cunoastere permite sa se înteleaga si sa se interpreteze realitatea, prin depasirea nivelurilor de comunicare sociala naiva;
– functia identitara defineste identitatea si permite salvgardarea specificitatii grupului, asigura modalitatea prin care se pot realiza comparatia sociala si controlul social;
– functia de orientare ghideaza comportamentele si practicile, defineste finalitatea situatiei prin realizarea unui sistem de anticipari si de asteptari si, totodata, instituie norme cu valoare prescriptiva de comportamente sau practici obligatorii;
– functia justificativa permite a posteriori sa se justifice luarile de pozitie si comportamentele, atitudinile, opiniile. 1997, p.111-112
Reprezentările sociale asupra fenomenelor umane sunt mediate de limbaj, motiv pentru care realizarea adecvată a acestor reprezentări presupune stăpanirea corectă a limbii respective. Atât la nivelul activității persoanelor, cât și în viața grupurilor umane reprezentările sociale îndeplinesc importante funcții :
1. de dirijare și reglaj a comportamentelor individuale și colective, fără de care nu este posibilă angajarea într-o acțiune socială a indivizilor ;
2. de modalitate si instrument prin care persoanele, ca si grupurile umane invata ambianta sociala, prin care membrii grupului inteleg fenomenele si isi interiorizeaza experienta sociala ;
3. de proiectare si, respectiv, anticipare a actiunilor comune ;
4. rolul de acceptare sau de rectificare a comportamentelor sociale ;
5. de proiectie inspre obiect a universului social al subiectului ;
6. functie simbolica, de impregnare a imaginilor cu afectivitate si stari atitudinale, care permit apoi indivizilor, ca si grupurilor umane, sa anticipeze actiunea psihosociala in modele optime, in aspiratii superioare, in dorinte, scopuri si idealuri. (img psihologului)
I.1.3. Condiții pentru apariția reprezentărilor sociale
Pentru ca un obiect să suscite emergența unei reprezentări sociale trebuie să fie îndeplinite o serie de premise:
Să existe condiții optime pentru dispersia informației – o circulație liberă a informației și accesul liber la ea – presupune declanțarea unor opinii diferite, poziționări diferite ale grupurilor sau indivizilor;
Să permită producerea unei focalizări, proces prin care să se accentueze anumite trăsături ale lui și se reduce saliența altora;
Presiunea la inferență – formularea unui set de explicații sau cunoașteri comune în raport cu obiectul.
Astfel, Flament și Rouquette au elaborat diferite criterii pentru validarea obiectului unei reprezentări sociale. Moliner consideră că ar trebui întrunite minim 5 condiții pentru ca un obiect, într-un grup dat să suscite emergența unei reprezentări sociale:
Polimorfismul obiectului – obiectul trebuie să dispună de diversitate în câmpul social.
Grupul social – reprezentările sunt construite, dezvoltate și purtate de grupurile sociale.
Cercetarea trebuie să surprindă legătura dintre un grup social și obiectul reprezentării. Există două tipuri de raporturi între grup și reprezentarea socială. Obiectul reprezentării poate interveni direct în geneza grupului, participă la structurarea sa și la construcția identității (obiecte structurale). În cea de-a doua situație obiectul intervine în activitatea grupului deja constituit, apar astfel noi reprezentări ce vor fi integrate memoriei colective ale grupului (obiect conjunctural, contextual).
Identitatea și coeziunea – reprezentările sunt elaborate în raport cu anumite mize sociale, în
care esențiale sunt cele legate de identitatea și coeziunea grupului. Moliner arată faptul că fiecare individ își construiețte identitatea în raport cu reprezentările sociale ale grupului propriu. Reprezentarea intervine activ în elaborarea identității de grup și în asumările ulterioare ale acesteia de către individ. Efectul coeziv este evident în cazul obiectelor conjuncturale, când grupul se confruntă cu o amenințare externă, cu un obiect nou.
Interacțiunea intergrupuri – reprezentările sociale se dezvoltă în cadrul raporturilor dintre
grupuri; este reprezentarea a ceva, produsă de către cinve în raport cu altcineva. Dacă nu ar exista un „altul social” la care grupul să se raporteze, reprezentarea nnu ar avea sens, nici nu ar exista.
Absența ortodoxiei – într-un sistem ortodox grupul se supune unor instanțe reglatoare de
control. Cunoașterea nu este elaborată colectiv, deoarece instanța reglatoare controlează difuzarea informației, asigurând constanța și coerența acesteia. Reprezentările sociale nu sunt supuse instanțelor elaborate social cu scopul declarat de a exercita atribuții de reglare și de control.
Flament și Rouquette – propun două condiții minimale pentru conturarea obiectului reprezentării sociale: saliența sociocognitivă și practicile sociale. Saliența sociocognitivă se manifestă la două niveluri. Funcția de concept exprimă proprietatea obiectului de a se constitui într-o abstracție, de a trimite la o clasă de obiecte. Trebuie să evaluăm măsura în care obiectul apare în circulația curentă a informației, comunicare interpersonală, mass media, adică prezența obiectului în comunicarea socială. Flament și Rouquette consideră că putem discuta despre un obiect numai în măsura în care dovedim legătura acestuia cu practicile sociale. Pot fi urmărite mai multe aspecte: absența sau prezența practicii, recurența acesteia, modul particular de punere în practică a unei practici, precum și acțiunile subsumate planificării și realizării scopului. ( RS 2006/36)
I.2.Procese fundamentale ale reprezentării sociale
Funcția de constituire a realității este posibilă prin intermediul a două procese cognitive complementare.
Reprezentările sociale, prin cele doua procese fundamentale – ancorarea si obiectivarea – generează nivelul si calitatea mediului comunicațional. Ancorarea reduce ideile ciudate la categoriile si imaginile obișnuite și le plaseaza într-un context familiar (vezi exemplul clasic în care pacienții unui spital aduși într-un mediu social normal sunt judecati prin standarde convenționale drept idioți, spastici, vagabonzi, "pungași", deși, în realitate sunt naivi, blânzi, demni de compasiune – Jodelet D., 1989). Abric J.-C., Reprezentarile sociale: aspecte teoretice, în Nicolau A. (coord.), Reprezentarile sociale, Iasi Polirom, 1997(stigmatul http)
I.2.1. Obiectificarea
Moscovici – reprezintă ,,materializarea” unei abstracții, transformarea unnui conâcept într-o imagine familiară, reproducerea unei noțiuni în plan iconic. Sub impactul unei presiuni informaționale se produce o simplificare și preluare sub control a unui obiect printr-un proces de concretizare a noțiunilor. Este imposibil ca mintea umană să obiectifice toate informațiile și de aceea se extrag doar aspectele esențiale. După o selecție a elemnentelor esențiale dintr-un set informașional, se formează un nucleu figurativ (ansamblu de idei transformat într-un grupaj de imagini familiare) care apropie obiectul cunoașterii de subiectul cunoscător. Acest lucru se întâmplă deoarece nefamiliarul este înspăimântător ca urmare a unei discontinuități în gândirea individului și a lipsei de înțeles. Ulterior se produce naturalizarea, trecerea de la schematizare (elaborare abstractă a fenomenului sau obiectului) la concretizare, la încorporarea în realitate. Ceea ce este inițial un concept științific, accesibil doar unui grup de specialiști, devine ulterior un bun public, un lucru accesibil tuturor. ( RS 2006/48-49)
Figura 2. Procesul obiectificării. ( RS 2006/49)
I.2.2. Ancorarea
Reprezintă transferarea în rețeaua categoriilor proprii a ceea ce este străin și perturbator prin compararea acestui nou element cu paradigma unei categorii considerată potrivită. Informația nouă este confruntată cu o schemă categorială, după care este acceptată (integrată în categorie), respinsă sau resemnificată. Procesul de apropiere, de familirizare constă în reducerea cunoștințelor la imagini obișnuite care sunt apoi ancorate în gândirea individului, devinind parte integrantă a ansamblului categorial al acestora. A ancora înseamnă a clasifica și a numi ceva, a eticheta un obiect sau fenomen pentru a opera cu el. Ancorarea desemnează inserșia unei științe în ierarhia valorilor sociale, transformând-o într-un instrument cu care omul obișnuit poate opera și, de asemenea, într-un obiect plasat pe o scală de preferințe în raporturile sociale existente. Ancorarea are la bază procese de asimilare sau accentuare a contrastelor și de categorizare. ( RS 2006/50)
Ancorarea operează în strânsă legătură cu sistemele de credințe, de valori, de cunoștințe anterior elaborate și împărtășite social. Ancorarea participă nu numai la constituirea reprezentării sociale, ea însăși devenind o modalitate de instrumentalizare a cunoașterii. Procesul de ancorare urmează mecanismului de obiectivare a reprezentãrilor ce completeazã modelul explicativ al generării și funcționării reprezentării sociale, este "o extensie a obiectivării" (W. Doise, A. Palmonari, 1996, p.28).
Ancorarea aduce în discuție trei funcții de bază ale reprezentărilor:
– funcția cognitivă de integrare a noului;
– funcția de interpretare a realității;
– funcția de orientare a conduitelor si raporturilor sociale.
I.3. Teoria structurală a reprezentărilor sociale
În prelungirea demersului de definire a RS se pot identifica două criterii pentru a le caracteriza : organizarea și conținutul .
La nivelul structurării, reprezentarea socială ne apare ca :
a. un proces de transformare a unei realități sociale într-un obiect mental, proces presupunând selecție în funcție de poziția ocupată de individ, de statutul său social ;
b. un proces relațional pentru că elaborarea mentală este dependentă de situația persoanei, grupului, instituției, categoriei sociale în raport cu altă persoană, grupă, categorie socială. Reprezentarea socială joacă acum rol de mediator al comunicării sociale, este un instrument de schimb ;
c. ele facilitează și procesul de remodelare a realității, producând informații semnificative pentru beneficiari, recreând realitatea, facilitând interiorizarea modelelor culturale și ideologice ;
d. transformarea operată prin reprezentări se traduce printr-un efort de naturalizare a realității sociale, ne apare ca un inventar al unui ansamblu de evidențe, ca o prezentare revizuită și corijată ce ia forma unui model de funcționare mentală.
La nivelul conținutului, reprezentările sociale se prezintă astfel:
a. sub raport cognitiv, ca un ansamblu de informații relative la un obiect social, informații mai mult sau mai puțin variate, mai mult sau mai puțin stereotipe sau bogate ;
b. conținutul reprezentările sociale este marcat de caracterul său semnificativ, de importanța ce se acordă imaginii;
c. în fine, are un caracter simbolic, direct legat de cel precedent. Reprezentarea, din acest punct de vedere, nu se raportează la o percepție imediată, la un segment de realitate, ci la o structură imaginară, construită în timp, simbolizând modul de exprimare a realității, propriu unui individ sau unui grup.1996, p.36-37
Din punctul de vedere al organizarii interne, reprezentările sociale sunt alcătuite din nodul central și elementele periferice. Cel care realizează o astfel de sistematizare lăuntrică a reprezentărilor colective, plecând de la modelul deja prezentat al lui Serge Moscovici, este psihosociologul francez Jean Claude Abric – teorie structurală cu privire la organizarea internă a reprezentării sociale. Alin gavreliuc, p 236
I.3.1 Nucleul central
Nodul central constituie nucleul esențial al oricărei reprezentări, în jurul căruia se va coagula reprezentarea, în timp ce sistemul periferic e precumpănitor funcțional, mai flexibil, partea vie și mobilă a reprezentării integratoare în realitatea concretă.(Alin Gavreliuc p.236)
Nucleul central este determinat socioistoric și este definitoriu pentru normele de grup.
Abric avansează câteva repere:
1. Ancorarea în memoria colectivă și în istoria grupului, evenimente marcante, reflecții identitare care asigură persisitența în timp a colectivității. Cu cât evenimentele sunt mai impregnate de semnificații, și cu cât ele influențează mai intens traiectoria socială a grupului, cu atât mai mult se vor situa în centrul reprezentării.
2. Consensualitatea. Nucleul central cuprinde o cunoaștere comună, larg împărtășită de membrii unui grup. El se constituie într-o bază de comunicare și negociere permanentă, dar fără ca elementele sale să fie în mod obișnuit puse în discuție. Nucleul determină omogenitatea unui grup și indică nivelul aderării membrilor acestuia la normele propuse. Consensualitatea este o calitate care nu exclude diferența, deoarece aceasta se plasează la nivelul periferic al reprezentării.
3. Stabilitatea. Reprezintă o calitate a nucleului care asigură menținerea în timp și conservarea structurii reprezentării. Stabilitatea este dată de relațiile foarte strânse, puternice și multiple între elementele centrale.
4. Coerența. Cognițiile centrale nu manifestă contrtadicșii, antagonisme, opoziții. Relțiile prezente reflectă reporturi asociative sau cauzale bazate pe o coerență care se reflectă în întreaga organizare a reprezentării.
5. Rigiditatea și rezistența la schimbare. Rigiditatea nucleului derivă din stabilitatea sa și are ca principal efect rezistența la schimbare a unei reprezentări. Astfel, datorită elementelor centrale, reprezentările nu sunt supuse unor fluctuații majore ca urmare a modificărilor contextuale și astfel se asigură consistența în timp a structurilor atitudionale. Schimbările în zona nucleului sunt destul de rare, reflectând un principiu al economiei cognitive potrivit căruia reevaluările identitare și repoziționările în cadrul sistemelor de referință grupale cer costuri psihologice ridicate.
6. Sensibilitatea redusă la contextul imediat. În general, transformările conbtextului social se reflectă în transformări ale reprezentărilor sociale. Cu cât aceste modificări sunt mai profunde și mai de durată, cu atât impactul asupra lor este mai accentuat. Nucleul rezistă cel mai mult acestor presiuni, astfel că schimbările relativ limitate din mediul social și natural nu acționează decât asupra sistemului periferic. ( RS 2006/89-90)
Funcțiile principale ale nucleului
Funcția generatoare. Prin intermediiul nucleului se creează și transformă celelalte elemente ale reprezentării. Semnificația elementelor periferice este determinată de cognițiile centrale, asfel încât putem vorbi de un impact valoric, evaluativ, al acestora din urmă.
Funcția organizatoare. Nucleul central este unificator și organizator pentru întregul ca ansamblu. Existența unor legături între elementele reprezentării, cu convergențe spre nucleul central, a fost pusă în evidență de numeroase cercetări.
Funcția stabilizatoare. Nucleul central este alcătuit din elementele cele mai stabile, constituind un ansamblu de elemente ce rezistă la schimbare. ( RS 2006/91)
Tabel I. Caracteristicile sistemului central și sistemului periferic ale reprezentărilor sociale (după J. C. Abric, 1994) Alin Gavreliuc,p 236
I.3.2. Sistemul periferic
Caracteristici principale
Reprezintă partea expusă, labilă și accesibilă a reprezentării, compusă dintr-un set de informații reșinute, selecționate și interpretate în raport cu semnificașiile degajate de nucleul central. Aceste cogniții sunt de asemenea ierarhizate, organizate în scheme și substructuri periferice.
Caracteristici principale ale sistemului periferic:
Permite integrarea experiențelor și istoriilor individuale
Suportă etorogenitatea grupului
Are suplețe și suportă contradicțiile
Este un sistem evolutiv și sensibil la contextul imediat. ( RS 2006/91-92)
Funcțiile sistemului periferic
Funcția de concretizare – facilitează îmbrăcarea reprezentării sociale în termeni concreți, ușor de înțeles și de comunicat celorlalți (capacitatea de modulare personalizată a reprezentării).
Funcția de reglare – adaptează permanent reprezentarea la context, la modificarea circumstanțelor externe.
Funcția de apărare – permite rezistența nucleului la schimbările temporare de circumstanțe și concurează la transformarea globală a reprezentării atunci când este cazu. Funcția de protecție a nucleului central se realizează prin desemnarea elementului străin și propunerea unei raționalizări care permite suportarea contradicției.
Funcția de prescriere a conduitelor și a luărilor de poziție – permite integrarea în cadrul reprezentării sociale a unor luări de poziție particulare. ( RS 2006/93)
Potrivit lui Flament și Rouquette, se poate vorbi de o diferențiere internă în cadrul nucleului central. Nu toate elementele prezintă aceeași valoare, autorii distingând între cele cele prioritare și cele auxiliare. Elementele principale sunt cele necondiționale, în timp ce elementele secundare își dobândesc valoarea prin raportarea la primele. ( RS 2006/95)
4.Influențe ale contextului social asupra formării reprezentărilor sociale
În reprezentările sociale nu avem de-a face pur și simplu cu reproducerea fotografică, iconică a faptelor, ci cu remodelarea lor personală, inseparabilă de activitatea simbolică a subiectului și solidară totodată cu inserția sa in mediul social dat (H. Blumer, 1967). În general, reprezentările sociale, departe de a fi simple copii ale faptelor psihosociale, includ procese de valorizare grupală a realităților date, atitudini de acceptare ori respingere colectivă.
Ca mod de activitate a gândirii sociale aceste reprezentări contribuie la definirea grupului de apartenentă a individului, constituind fondul de imagini comun cu care operează membrii grupului, în care se înțeleg, păstrând pentru membii aceluiași grup aceleași sensuri.
Sistemele sociale se gasesc într-o permanenta schimbare, valorile si normele culturale modificându-se în timp, mai ales sub impactul marilor evenimente istorice sau tehnologice, acest fapt inducând mutații la nivelul mentalitaților, atitudinilor si comportamentelor sociale.
Este evident ca aceste transformari implică si schimbarea sistemelor de reprezentări aferente sectorului respectiv al vieții si practicii sociale.
După cum constată si C. Flament, procesul de formare al reprezentărilor sociale prezintă etape proprii :
1. modificări ale circumstanțelor externe;
2. modificări aferente practicii sociale, care mediaza relația dintre circumstantele externe si prescripțiile interne ale reprezentărilor sociale;
3. modificări ale prescripțiilor realizate sub influența factorilor externi ai practicilor sociale;
4. modificări ale prescripțiilor care fixeaza reperele fundamentale ale reprezentărilor, atitudinilor si comportamentelor sociale.
Transformările reprezentărilor sociale pot avea loc gradual sau brutal, in funcție de factorii condiționali, pot afecta în întregime structura si organizarea interna a reprezentărilor sau numai anumite sectoare ale acestora, după cum pot avea caracter temporar sau permanent.
(img psihologului)
II. PROFESIA DE ASISTENT MEDICAL
II.1. INTRODUCERE IN PROFESIA DE ASISTENT MEDICAL
Scurt istoric
Îngrijirea bolnavului de către asistenta medicală se practică din timpuri străvechi.
Medicina a fost inițial dominată de magie, actele terapeutice bazându-se pe ritualuri religioase și peinstincte , preocuparea dominantă fiind dispariția durerii. Papirusurile egiptene din 1600 (î.Hr.) prezintă îngrijirea plăgilor, incizia abceslor și îmbălsămarea cadavrelor . Medicina evului mediu a avut mai puține progrese , fiind dominată de biserică. Odata cu declanșarea conflictelor militare apar școli medicale pe lânga biserici pentru îngrijirea raniților și apar o serie de scrieri cu baza științifică. Epoca modernă și conteporană ,începand cu sec XVIII remaniază toate cunoștințele științifice acumulate si apar noi așezăminte academice în Franta, Austria, Italia, Anglia, Germania. Sunt puse bazele asepsiei si antisepsiei ( Louis Pasteur , respective Joseph Lister). Primul spital apare abia în 1704, pe 14 decembrie la Coltea ,construit de stolnicul Mihail Cantacuzino, sub auspiciile Fundației Coltea. La Iași, Spitalul Sf. Spiridon ( 1757-1763) a fost înființat de Constantin Racoviță.
Ellen Dougherty, din Noua Zeelandă, a fost prima asistentă medicală din lume care a fost înregistrată. A profesat în Noua Zeelandă, prima tară în care asistentele medicale au fost înscrise într-o organizație profesională.
Prima școală de îngrijire a bolnavului a fost înființată în 1860 de către Florence Nightingale.
Atunci a început istoria acestei profesiuni.
La început nursingul nu a fost recunoscut ca o disciplină , ca biologia sau chimia, în schimb a fost întocmită o bază de cunoștințe și principii, care, în realitate reprezentau recomandările medicului , ce trebuiau îndeplinite de către asistentul medical.
Odată cu progresele medicinei și în special al chirurgiei, începând cu anul 1930, medicii au transferat o parte din sarcinile lor , surorilor medicale. În timp, nursingul a fost recunoscut ca o disciplină separată și inclus în cadrul universităților.
O legendă mai modernă în asistența medicală, Virginia A. Henderson (1897 – 1996) a primit titlul “Asistentul medical de excelență al secolului XX.” Contribuțiile sale au avut impact asupra comunitații profesionale naționale și internaționale.
Model si inspiratie pentru asistentele medicale de pretutindeni, Virginia Henderson a influentat practica, educatia si cercetarea din domeniu la nivel mondial prin crearea unui model de ingrijire utilizat si in prezent.
In 1986 OMS declara ca „personalul din nursing are o contributie potential ridicata in asigurarea unei stari mai bune de sănătate a celor pe care ii ingrijesc”, asistentele medicale reprezentand cea mai numeroasa categorie profesionala implicata in acordarea serviciilor de sănătate .
Astăzi, nursingul este denumit ca o știință aplicativă, iar profesionalismul în nursing rămâne încă o problemă deschisă, procesul de nursing a căpătat valențe noi, rolul asistentului medical a devenit mai complex, în sensul lărgirii sferei de activitate, una dintre îndatoriri fiind aceea ,,de a diagnostica și stabili atitudinea terapeutică adecvată pentru răspunsul individului față de o problemă de sănătate actuală sau potențială’’.
Etapele de dezvoltare a profesiei de asistent medical
Profesia de asistent medical/ nursa a avut de-a lungul anilor numeroase dificultati in recunoasterea ei . Cunoscuta si chiar practicata din perioada preistorica “arta de a ingriji” are un caracter universal , dar recunoasterea ca profesie s-a produs la jumatatea secolului al XX-lea. Profesia de asistent medical/ nursa in lexicul anglo-saxon reprezinta inegala masura stiinta si arta, nursingul cunoscand in lunga sa perioada de evolutie 3 etape distincte :
•Un sistem de ingrijiri bazat pe vindecatorii traditionali si autoingrijire, cu interpretarea fenomenelor legate de boala prin prisma traditiilor religioase si culturale ale fiecarei comunitati in parte ; in epoca primitiva nu gasim nici medici , nici nurse.
•A 2-a etapa de dezvoltare a ingrijirilor de sanatate apare odata cu crestinismul; crestinismul insufla in persoana care ingrijeste devotament, caritate si simtul datoriei.
S-au creat primele centre de primire destinate bolnavilor si saracilor, institutionalizarea subliniind functia de ajutor social a nursingului punandu-se accent pe dispensarizarea ingrijirilor corporale si psihice .
•A 3-a etapa este legata de dezvoltarea sociala si economica ,etapa in care monopolul religios si / sau al actiunilor caritabile din sec al XIX- lea a fost detronat. In mai toate tarile lumii au aparut scoli pentu pregatirea asistentelor medicale si a personalului auxiliar. Secolul XX cauta sa defineasca cat mai exact termenul de nursing/nursa plecand de la definitia simpla in care « nursa este profesionistul care hraneste , incurajeaza si protejeaza o persoana, fiind pregatita pentru a ingriji bolnavi, raniti si batrani ».
Florence Nightingale— precursoarea serviciului sanitar modern.
Florence Nightingale (n. 12 mai 1820 – d.13 august 1910) a fost precursoarea serviciului sanitar modern. Născută într-o familie britanică bine poziționată în societate Florence Nightingale s-a dedicat studierii sănătății și a îngrijirii săracilor. În pofida opoziției din partea părinților ei, Florence a ocupat un post la o școală de infirmiere în Kaiserswerth (Germania). Apoi a studiat la Paris, iar la 33 de ani a devenit directoarea unui spital de femei din Londra. Florence Nightingale a fost nu numai prima infirmieră modernă, dar și un statistician important.
Datorită ambiției, devotamentului, altruismului și personalității sale Florence Nightingale și-a consacrat întreaga viață ajutorării bolnavilor iar spitalele secolului al XIX-lea s-au transformat în instituții de tratament adecvate, dotate din punct de vedere sanitar și cu personal de specialitate gata oricând să îngrijească bolnavii. Dorința de a-și ajuta semenii a apărut din adolescență, confirmarea fiind însemnările ei din jurnalele acelei vremi.
Contribuția cea mai cunoscută a lui Florence a avut loc în timpul războiului din Crimeea unde a fost trimisă de către guvernul britanic, dând dovadă de o extraordinară capacitate de organizare. Condițiile din spitalele pentru soldații englezi răniți în Crimeea, descrise de primul reporter de război din istorie, William Russell, erau înfricoșătoare – lipsea îngrijirea medicală de specialitate iar igena era inexistentă. Astfel, într-o eră în care spitalele erau insalubre, cunoștințele despre îngrijirea pacientului aproape nule, iar îngrijirea bolnavilor nu era o activitate demnă și onorabilă pentru o doamnă de societate, Florence Nightingale a trecut toate aceste obstacole implicându-se și dăruindu-se în totalitate ideii de a ajuta iar până la sfârșitul războiului ea inițiase o adevărată reformă la nivel mondial în nursing și în administrarea spitalelor. De fapt asta și înseamnă Nursing: știința și arta de a îngriji, iar raportat la sistemul medical constituie o metodă sistematică, organizată, ce permite acordarea de îngrijiri individualizate. In toată activitatea ei, ea nu s-a rezumat doar la îngrijirea efectivă a bolnavilor, ci a revoluționat sistemul sanitar al acelor vremuri, atât din punct de vedere adminstrativ, cât și educațional și perceptual. A realizat îmbunătățiri ale sistemului printr-o mai bună organizare și educație profesională a personalului medical. Așadar, curățenia în spitale, spălarea si dezinfectarea hainelor tuturor răniților; dotarea cu bandaje, mese de operat și alte ustensile de bază necesare funcționării unui spital, asigurarea a câte 3 mese pe zi și diete realizate în funcție de starea fiecărui pacient și aprovizionarea cu apă curată, au devenit un imperativ.
În urma acestor măsuri, puse în practică extrem de riguros, mortalitatea în randul răniților s-a redus simțitor.
În acea perioadă, ea și-a dobândit numele de "Lady with the Lamp" (Femeia cu lampa), deoarece personalul infirmier făcea turul de noapte al saloanelor.
Florence s-a dovedit a fi în același timp și un bun psiholog, ea încurajând și redând speranța tuturor, scriind scrisori care îi erau dictate de pacienții incapabili să se miște, veghindu-i întreaga noapte făra a accepta să fie înlocuită, și reușind astfel să aducă pe linia de plutire pacienți care fuseseră considerați inițial "făra sperantă". Toate acestea i-au atras un respect enorm, admirație și au facut-o să fie îndrăgită de întreaga armată britanică. Exemplul ei a fost ceea ce a dus la admiterea personalului medical de sex feminin în spitalele armatei, fapt care fusese pană atunci fără precedent. De asemenea, Florence Nightingale a fost cea care a ridicat asistența medicala la rang de profesie de sine stătătoare.
După terminarea razboiului, Florence Nightingale a primit o importanta recompensă financiară pentru serviciile aduse, fapt care i-a permis să-și continue reforma, de data aceasta în cadrul spitalelor civile. Capacitatea de organizare și contribuțiile sale din timpul razboiului au recomandat-o pentru a face parte din Societatea Naționala de Statistică.
În 1860 a pus bazele Școlii de Nursing Nightingale în cadrul Spitalului St. Thomas din Londra — prima școală de infirmiere care nu era afiliată vreunei organizații religioase,aceasta fiind prima formă de învătământ organizat de îngrijire a bolnavilor.
Până în 1887, a reușit să-și facă practicile aplicate și munca cunoscută în țări precum Germania, Canada, India, Elveția, Australia și SUA. Ideile, studiile și reformele ei au dus la crearea unui mediu de muncă spitalicesc mai eficient și mai sigur. A reformat nursingul, de la o îndeletnicire pentru femeile needucate și sărace, la o profesie demnă și onorabilă pentru toate femeile. După Războiul Crimeii, a scris peste 200 de rapoarte, cărți și monografii pentru dezvoltarea învățământului pentru profesia de asistent medical. Toate aceste scrieri au rămas și astăzi o sursă de informații pentru istoria acestei profesii.
Totuși, în momentul în care spitalul a început să funcționeze normal, ea s-a îmbolnăvit atât de grav, încât, după revenirea în Anglia, la vârsta de 37 de ani, a rămas paralizată la pat.
Cu tenacitate și ambiție, ea și-a depășit invaliditatea, și a condus acțiunea de organizare a spitalelor de garnizoană din Anglia, a creat un sistem de sănătate în India, a înființat și a condus școlile sanitare. Nimeni nu a fost deranjat de faptul că, practic, consultațiile aveau loc în dormitorul lui Florence sau prin corespondență. Ea a continuat să scrie cărți și broșuri în dorința de a ridica nivelul asistenței medico-sanitare. I-au cerut părerea miniștri, generali și directori, iar ea le-a răspuns cu același profesionalism. A ajuns astfel, de-a lungul vieții, să scrie peste 17.000 de scrisori, ceea ce-i conferă un loc înalt în istoria epistolografiei.
Datorită ei, s-a înființat Academia Medicală Militară și Școala de infirmiere de pe lângă Spitalul St. Thomas.
În anul 1901 și-a pierdut definitiv vederea, ceea ce a împiedicat-o să mai poarte corespondență. Șase ani mai târziu, ca recunoaștere a activității sale, i s-a acordat Ordinul pentru merite deosebite.
Florence Nightingale, prin puterea exemplului, a însămânțat ideile nobile de îngrijire peste tot în lume,a revoluționat modul de îngrijire a bolnavilor afirmând că îngrijirile nu trebuie să reflecte doar mila , ci să se bazeze pe înțelepciune și știință.
Capacitatea ei intelectuală deosebită, altruismul și energia ei au consacrat-o în domeniu și i-au asigurat un loc în istorie. De altminteri, în Londra exista un muzeu care îi poarta numele și unde se regasesc artefacte care i-au aparținut.
Dincolo de aceste aspecte însa, cea mai mare realizare a vieții ei (și în același timp, motivul pentru care numele ei a rămas în istorie) îl constituie faptul că a făcut pasul decisiv în ceea ce privește recunoașterea profesiunii de soră medicală și, de asemenea, a fondat prima școală de profil, ale carei cursuri și examene practice se desfașurau în spitalul St. Thomas din Marea Britanie. Ea și-a dedicat tot restul vieții activității acestei școli, îmbunătățind în permanență condițiile de studiu și baza materială didactică. Cursurile concepute și predate de ea au fost traduse în unsprezece limbi străine și reprezintă și în prezent un material de studiu neprețuit.
Florence Nightingale a fost o nursă, un filosof, un statistician, un istoric, un politician și chiar mai mult de atât, ea este emblema unei luptătoare a drepturilor tuturor nurselor de atunci și până în prezent.
Consiliul Internațional al Asistenților Medicali, creat la sfârșitul secolului al XIX – lea (1899), a decretat ca ziua de naștere a lui Florence Nightingale – 12 MAI, să devină Ziua Internațională a asistenților medicali din întreaga lume.
Metodele introduse de ea în nursing și în administrarea spitalelor s-au răspândit în multe țări. Ea este considerată o pionieră în nursing , cum îl cunoaștem noi astăzi.
Virginia Henderson – prima doamna a nursingului
Dupa cel de-al II-lea Razboi Mondial s-au produs schimbari majore in educatia de nursing, fiind infiintate si extinse programele de nursing practic.
Virginia Henderson (1897-1996) descrisa ca fiind prima doamna a nursingului, scripter, cercetator avid, vizionar, este considerata de multi cea mai importanta figura a nursingului secolului XX. A descris rolul asistentei medicale ca fiind substitutiv (inlocuind persoana), suplimentar (ajutand individul), si complementar (lucrand cu individul). Toate acestea cu scopul de a ajuta individul/pacientul sa se descurce, pe cat posibil singur.
Incepand din 1960 Virginia Henderson a dat nursingului o varietate de definitii in cadrul carora functia principala o are asistenta. Una dintre acestea, clasica, este: “ asistenta face pentru altii, ceea ce ar face acestia, daca ar avea puterea, dorinta si cunostiintele necesare”; asistenta trebuie sa-l faca pe pacient sa devina independent de ea cat de repede posibil.
In ultimele decenii nursingul va evolua ca o profesie stiintifica, caracterizandu-se prin sporirea cercetarilor in randul profesionistilor si alcatuirea unei baze conceptuale de parctici.(istoria nursingului)
II.2.CADRU CONCEPTUAL
CONCEPTUL DE NURSING
1. Un scop particular: promovarea sănătății, a stării de bine (…).
Când omul se îmbolnăvește sau deține un handicap, scopul nursingului este în plus de a reduce stresul și suferința, de a ajuta persoana să înțeleagă boala, să o accepte și să o depășească, să înțeleagă scopul tratamentului și consecințele sale. Când moartea este inevitabilă, scopul nursingului este de a menține cea mai bună calitate a vieții până la final.
2. Un mod particular de intervenție: a ajuta ființa umană să-și dobândească, să-și mențină sau să își recupereze independența. Nursingul este un proces intelectual, fizic, emoțional și moral care include identificarea nevoilor de îngrijire, de intervenție terapeutică, de informare, educare și apărare a drepturilor pacientului, de sprijin emoțional și spiritual
3. Un domeniu particular: răspunsul unic al omului față de experimentarea stării de bine, suferință, dizabilitate legate/produse de orice eveniment din viața omului. Răspunsul ființei umane poate fi biologic (fiziologic), psihologic, social, cultural, spiritual etc.
Persoana umană include de fapt individul de orice vârstă, familia, comunitatea pe tot parcursul vieții.
4. Un focus particular: nursing-ul este focalizat pe întreaga persoană și pe răspunsul uman, nu pe un aspect particular al persoanei sau o anumită situație patologică
5. O valoare fundamentală particulară: valorile etice care respectă demnitatea, autonomia și unicitatea ființei umane, relația privilegiată asistentă – pacient, acceptarea responsabilității personale pentru decizii și acțiuni. Aceste valori sunt exprimate în coduri de etică și întărite de sistemul reglementărilor profesionale.
6. Un angajament/obligația la parteneriat: asistentele lucrează în parteneriat cu pacienții/rudele și în colaborare cu alți membri ai unei echipe multidisciplinare. (responsabile de acțiunile personale și de propriile decizii).
Definiția Nursei:
Asistentul medical reprezintă conform Consiliului Internațional al Nurselor o persoană care a parcurs un program de formare complet, a absolvit examenele stabilite, îndeplinește standardele stabilite de Consiliul Asistenților Medicali, este autorizată să practice această profesie, în concordanță cu pregatirea teoretică și experiența sa practică și să îndeplinească acele proceduri și funcții care sunt impuse de îngrijirea sănătății, în orice situație s-ar afla, dar nu este autorizată să îndeplinească o procedură pentru care nu este calificată.
Definiția Nursingului:
Nursingul se bazeaza pe principiul ca fiecare persoana merita ocrotire si atentie egala, are drepturi egale,preferinte,nevoi si problem unice. Nursingul a fost reorientat spre o noua conceptie de ingrijire, centrata nu pe sarcini ci pe persoana ingrijita, considerate un tot unitar, care are dreptul de a lua decizii privind propria sanatate.
Conform OMS nursingul reprezintă o parte integrantă a sistemului de îngrijire a sănătății și are ca obiective promovarea și menținerea sănătății, prevenirea bolii, îngrijirea persoanelor bolnave (fizic sau psihic), a persoanelor cu handicap, de toate vârstele, în toate unitățile sanitare, așezările comunitare și în toate formele de asistență socială.
Fondatoare a profesiei de asistent medical (nurse), Virginia Henderson, afirma că misiunea nursingului este: “Să ajuți individul, fie acesta bolnav sau sănătos, să-și afle calea spre sănătate sau recuperare, să ajuți individul, fie bolnav sau sănătos, să-și folosească fiecare acțiune pentru a-și promova sănătatea sau recuperarea, cu condiția ca acesta să aibă tăria, voința sau cunoașterea necesară pentru a o face, și să acționeze în așa fel încât sa-și poarte de grijă singur cât mai curând posibil.”
A.N.A. (North American Association) definește nursingul comunitar ca o practică de educare în domeniul sănătății, cu scopul de a menține și a stimula sănătatea populației. Îngrijirile au un caracter continuu, fiind orientate asupra individului, a familiei sau a grupului și contribuie astfel la sănătatea întregii populații din zona respectivă. Nursa aplică diferite metode pentru a menține și stimula sănătatea.
II.3.Organizarea si educatia in nursing
In anul 1899 a luat fiinta ICN (Consiliul International al Nurselor) care are ca scop imbunatatirea ingrijirilor de sanatate si a conditiilor de lucru, profesia de nursa fiind direct legata de societate.
De cand a fost fondat Consiliul International al Nurselor, a reusit sa se impuna ca o organizatie dinamica cu profesionisti din sănătate, un organism implicat activ in deservirea profesiei de nursing si a unei societati mai bune pentru toti. Astazi ICN este o federatie de 118 asociatii nationale si este condus de nurse, pentru nurse, cu implicatii majore in politica globala de sănătate .
OMS ( organizația mondială a sănătății ) organizarea societății în 1946 la New York și a recomandat creșterea nivelului de sănătate al întregii populații
UNICEF ( fondul internațional de urgență al Națiunilor Unite pentru copii – 1946 )
În România
După 1989 Sindicatul asistentelor (Sanitas) si-a sporit treptat influența politică, fiind unul dintre partenerii de dialog ai Ministerului Sănătății pentru negocierea contractului colectiv de muncă al personalului medical. (Vlădescu 1999).
În 1990 se înființează Asociația Română de Nursing si Asociația Moaselor din România,care aveau drept preocupări majore pregătirea profesională a asistenților medicali si a moaselor, stabilirea standardelor si a unei politici naționale coerente în acest domeniu.
(Vlădescu, 2000)
În 1994, Colegiul Asistenților Medicali din România, înființat datorită eforturilor Sanitas, a avut inițiativa elaborării unei Legi a asistenților medicali din România, document inexistent până la acea oră în legislația românească.
În 2001 proiectul de lege a fost aprobat de ambele camere ale Parlamentului, devenind Legea 461/2001 care schimbă totodată titulatura organizației care l-a elaborat din Colegiul Asistenților Medicali din România în Ordinul Asistenților Medicali din România (OAMR).
În acelasi an, OAMR a elaborat, pentru prima dată în istoria acestei profesii, Codul de etică si deontologie al asistentului medical si moasei.
În 2004, modificările legislației românesti în domeniu, necesare în vederea alinierii cu cea europeană, au determinat elaborarea unei noi legi, si anume Legea 307/2004, privind exercitarea profesiei de asistent medical si moasă, precum si organizarea si funcționarea Ordinului Asistenților Medicali si Moaselor din România (OAMMR).
Rolul fundamental al OAMMR este de a acționa pentru dezvoltarea profesiei de asistent medical/moașă, de a promova o nouă imagine a asistentului medical/moașei în rândul societății și de a asigura calitatea serviciilor oferite de asistenți medicali/moașe. (www.oamr.ro)
Repere privind pregătirea si formarea asistentilor medicali
Până în 1978 a existat pregătire pentru profesia de soră medicală, care ulterior a devenit profesia de asistent medical. (Vlădescu, Rădulescu, Olsavsky 2000).
Profesia de asistent medical a suferit transformări profunde în țara noastră după 1989. În 1990 se înființau primele colegii de asistenți medicali (studii cu durata de 3 ani), după absolvirea liceului. Acestea au funcționat în paralel cu scolile postliceale (studii cu durata de 3 ani), deja existente. Spre deosebire de acestea din urmă, cadrele didactice ale colegiilor aparțineau universității. Totusi, colegiile nu erau o formă de învățământ superior finalizat prin examen de licență, prin urmare asistentele si moasele nu-si puteau completa studiile recurgând la forme de învățământ post universitar de tip master sau doctorat.
În perioada 2002-2003, s-a lucrat la alcătuirea curriculei pentru pregătirea asistenților generalisti si a moaselor si la pregătirea procedurii de autorizare a asistenților generalisti si a moaselor, cele două proiecte constituind punctul de plecare pentru alcătuirea procedurii privind recunoasterea, în țările Uniunii Europene, a diplomelor de studii si a calificărilor profesionale pentru asistenții generalisti si moasele din România.
La sfârsitul anului 2003, OAMMR lansează Programul Național de Educație Medicală Continuă, care reglementează manifestările stiințifice pentru care se acordă credite, precum si modalitatea de creditare pentru formele de pregătire continuă a asistenților medicali si moaselor (cursuri de perfecționare, participare la manifestări stiințifice, abonamente la reviste de specialitate etc.)
În anul 2005 începe scolarizarea asistentelor si moaselor în cadrul învățământului universitar. Astfel au fost create, pe lângă Facultățile de medicină, Facultățile de moase si asistenți medicali (studii cu durata de 4 ani), cu organizare independentă de celelalte facultăți. De asemenea, este pentru prima dată când se introduce accesul la forme de învățământ postuniversitar de tip master (de 3 semestre pentru asistenți si 2 semestre pentru moase) sau doctorat.
Specializările si cifrele anuale de scolarizare se stabilesc de către Ministerul Sănătății Publice si Ministerul Educației si Cercetării, pe baza propunerilor unităților de învățământ preuniversitar de profil si ale senatelor universitare ale instituțiilor de învățământ superior.
În prezent, se pune accentul pe pregătirea personalului pentru îngrijirile comunitare si cresterea numărului de specialisti pregătiți în sănătate publică si management. Pregătirea asistenților medicali generaliști, a moașelor și a asistenților medicali din alte specialități se realizează prin urmatoarele forme de învățământ (art.19):
• Învățământ superior medical de scurtă și lungă durată
• Învățământ sanitar postliceal, cu durată de 3 ani
Dacă înaintea de 1989, pentru exercitarea profesiei de asistent medical era necesar absolvirea liceului de specialitate, în prezent educația asistenților se desfășoară în cadrul școlilor postliceale, a colegiilor sau a facultăților de profil (studii de licență). Absolventul școlii sanitare postliceale este asistent medical cu studii postliceale sau asistent medical generalist și deține certificat de absolvire. Absolventul colegiului medical este asistent medical cu studii superioare de scurtă durată sau asistent medical generalist cu studii superioare de scurtă durată și deține diploma de absolvire, eliberată de Ministerul Educației Naționale, Ministerul Educației și Cercetării / Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului, pe când absolventul de învățământ superior medical de lungă durată este asistent medical generalist cu studii superioare de lungă durată, respectiv moașă și se certifică cu diplomă de licență eliberată de Ministerul Educației și Cercetării / Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului și poate urma studii postuniversitare.
Certificatul de asistent medical, diploma de asistent medical, respectiv diploma de licență menționează competența profesională dobândită (art.19, aliniatul 3). Formarea continuă a asistenților medicali / moașelor (art. 25) se face în instituții abilitate de Ministerul Sănătății Publice.
II.4.Conținutul profesiei de asistent medical
Rolul și funcțiile nursei
În 1986 OMS declara că „personalul din nursing (asistentele medicale în genere) și cel din midwifery (asistentele medicale implicate în îngrijirea gravidei, asistarea nașterii și lehuziei, deci cu domeniu de activitate obstetrical) prezintă o contribuție potențială ridicată în asigurarea unei stări mai bune de sănătate a celor pe care îi îngrijesc.
Asistentele medicale reprezintă pe glob cea mai numeroasă categorie profesională implicată în acordarea serviciilor de sănătate.
Rolul nursei
Concepția Virginiei Henderson: ”Rolul esențial al asistentei medicale constă în a ajuta persoana bolnavă sau sănătoasă să-și mențină sau recâștige sănătatea (sau să-l asiste în ultimele sale clipe) prin îndeplinirea sarcinilor pe care le-ar fi îndeplinit singur, dacă ar fi avut forța, voința sau cunoștințele necesare. Asistenta medicală trebuie să îndeplinească aceste funcții astfel încât pacientul să-și recâstige independența cât mai repede posibil.”
OMS descrie rolul nursei în societate: ”Rolul nursei în societate este să asiste indivizi, familii și grupuri, să optimizeze și să integreze funcțiile fizice, mentale (psihice) și sociale, afectate semnificativ prin schimbări ale stării de sănătate.”
pentru a răspunde nevoilor persoanelor și comunităților cărora li se adresează îngrijirile, asistenta utilizează în practica profesională cunoștințe medicale, de economie, informatică, psihologie, pedagogie.
individul, și, unde este cazul, familia sa, vor trebui să fie implicați în toate aspectele.
Rolul asistentei medicale generaliste este acela de:
– suplinire a dependenței, adică ceea ce nu poate face persoana și de a încerca să înlocuiască necesitatea în așa fel încât persoana să-și poată satisface cerințele mai ușor;
– să se ocupe de aspectele psihosomatice și psiho-sociale care afectează sănătatea, boala și moartea; de aceea nursingul folosește cunoștințe și tehnici de științe fizice, sociale, medicale, biologice și de umanitate ( arta și știința);
– personalul nursing lucrează ca partener alături de lucrători de alte profesiuni sau ocupații, ce participă la asigurarea sănătății.
Funcțiile nursei
Funcțiile asistentei medicale sunt de natură:independentă, dependentă și interdependentă.
Funcțiile de natură independentă
Asistă pacientul din proprie inițiativă, temporar sau definitiv, în:
îngrijiri de confort, atunci când el nu-și poate îndeplini independent anumite funcții;
stabilește relații de încredere cu persoana ingrijită și aparținătorii;
ascultă pacientul, îl susține, îi transmite informații și învățăminte (lui și aparținătorilor);
este alături de indivizi și colectivitate în vederea promovării unor condiții mai bune de viață și sănătate;
observă la pacient modificările produse de boală sau tratament și le transmite medicului.
Funcțiile de natură dependentă
La indicația medicului aplică metodele de observație, de tratament sau de readaptare.
Funcțiile de natură interdependentă
Asistenta colaboreaza cu alți profesioniști din domeniul sanitar, social, educativ, ad- ministrativ, etc. și participă la activități interdisciplinare.
Sarcinile nursei sunt: profesională, educativă, economică și de cercetare.
Atribuțiile nursei
Conform legislației în vigoare, atribuțiile asistentului medical generalist sunt următoarele:
• determinarea nevoilor de îngrijiri generale de sănătate si furnizarea îngrijirilor generale de sănătate (preventive, curative si de recuperare), conform normelor elaborate de către autoritățile competente
• administrarea tratamentului, conform prescripțiilor medicului
• desfăsurarea de activități de educație pentru sănătate si facilitarea acțiunilor pentru protejarea sănătății în grupuri considerate cu risc
• participarea persoanelor abilitate ca formatori la pregătirea teoretică si practică a asistenților medicali generalisti în cadrul programelor de formare continuă
• desfăsurarea opțională a activităților de cercetare, în domeniul îngrijirilor generale de sănătate, de către asistenții medicali generalisti posesori ai unei licențe
• pregătirea personalului sanitar auxiliar
• participarea la protejarea mediului ambiant
• întocmirea de rapoarte scrise referitoare la activitatea specifică desfăsurată.
Calitățile morale și profesionale ale asistentei medicale
Îngrijirea bolnavului este o muncă de mare răspundere care reclamă cunoștințe profesionale temeinice și calități morale deosebite. Bolnavul, când se internează în spital sau se supune unui tratament ambulatoriu, își încredințează sănătatea și chiar viața în mâinile acelora care îl îngrijesc.Această încredere nu poate fi acordată decât unor oameni demni de acest lucru și care au dat dovadă că merită aprecierea bolnavilor pentru care lucrează.
Orice om care se ocupă de îngrijirea bolnavilor trebuie să lucreze conștiincios. Conștiinciozitatea ridică valoarea oricărei munci, dar în special a muncii sanitare și din acest motiv ea trebuie cultivată în mod sistematic. De gradul de conștiinciozitate al asistentei depind vieți de oameni; de aceea, ea trebuie să fie un om cu calități deosebite.Îngrijirea bolnavului reprezintă o mare răspundere față de viața și sanatatea lui, față de societate, dar în special față de conștiința personală. De aceea asistenta medicala are datoria de a consacra toată știința și energia pentru îngrijirea oricărui bolnav. După terminarea serviciului trebuie reverificată activitatea întregii zile de muncă, pentru a nu scăpa nimic din tratamentul bolnavului. Activitatea dusă fără cunoștințe profesionale corespunzătoare, cu o muncă superficială,duce la remușcări ulterioare față de văduve, orfani sau oameni deveniți incapabili de muncă. Conștiinciozitatea este o urmare firească a bunei pregătiri profesionale. Numai acela care cunoaște toate consecințele muncii sale poate fi într-adevăr conștiincios.Munca efectuată fără pregătire corespunzătoare constituie în sine o lipsă de conștiinciozitate.
Asistenta poate îndeplini în bune condiții sarcinile ei profesionale numai dacă are și suficiente cunoștințe de specialitate. Din acest motiv, ea trebuie să aibă în primul rând o bună pregătire profesională, trebuie să cunoască totdeauna baza științifică și teoretică a tehnicii aplicate pentru a evita riscurile acestora. Cunoștințele profesionale ale asistentei trebuie să corespundă profilului sanitar în care lucrează. Asistenta medicală trebuie să cunoască tehnica îngrijirii bolnavului, metodele de investigație, pregătirea bolnavilor pentru examinările complementare, tehnica tratamentului modern etc., dar se cere în același timp să cunoască evoluția bolilor, toate complicațiile posibile în cursul evoluției lor, precum și măsurile de urgență care trebuie luate până la sosirea medicului. Este necesar ca asistenta să cunoască simptomele și epidemiologia bolilor infectocontagioase, precum și modul de prevenire a infecțiilor intraspitalicești.
Asistenta trebuie să cunoască bine bazele psihologiei bolnavului, manifestarile psihologice ale diferitelor îmbolnaviri și efectul psihologic al procesului de îmbolnavire asupra bolnavului, pentru a se putea apropia mai ușor de problemele lui și de a câștiga cooperarea bolnavului la procedeele de îngrijire și tratament.
Este datoria fiecărui cadru sanitar de a transmite mai departe experiența sa câștigată în muncă.
Asistența medicală poate fi făcută numai cu devotament. Devotamentul hotărăște atitudinea omului față de muncă. Devotamentul se verifică atunci când este pus la încercare și în activitatea sanitară abundă cu prisosință posibilitățile de verificare. Renunțarea la plăcerea personală în interesul bolnavului este o dovadă înaltă a devotamentului cadrelor medii sanitare. Munca devotată, conștiincioasă, făcută la timp, este o munca de calitate, care are un scop măreț bine definit.
O însușire de căpetenie a cadrelor sanitare trebuie să fie punctualitatea. Asistenta trebuie să respecte exact timpul și spațiul prevăzut pentru efectuarea unui lucru.
Păstrarea secretului profesional este o altă calitate fundamentală a cadrelor sanitare. Secretul profesional nu se discută cu nimeni, nici măcar în serviciu, cu atât mai puțin în familie sau în cercuri de prieteni. Secretul poate fi divulgat numai în fața instanțelor judecătorești, la cerere.
Condiția esențială pentru a depune o muncă de calitate este dragostea față de profesiune și de muncă ce nu trebuie să se limiteze la spiritul umanitar de iubire a bolnavilor și de ajutorare a lor, ea trebuie să depășească realitatea prezentului și să prevadă viitorul, pentru care trebuie să se muncească și să lupte.
Atitudinea justă față de bolnav hotărăște alături de tehnicitate și de pregătirea profesională calitatea și valoarea muncii asistentei. Politețea, solicitudinea, servirea promptă a bolnavului este obligatore și față de cei care nu au comportament corespunzător, corect în spital și adesea tocmai atitudinea complezanta și corectă a cadrelor sanitare va schimba și modul lor de manifestare.
Asistenta trebuie să-și păstreze totdeauna calmul, blândețea și să se apropie cu bunătate și înțelegere de suferinzi, fără să dea dovadă de slăbiciune sau ezitare în muncă. Trebuie să imprime optimism bolnavilor în stare gravă și să țină trează în ei dorința de a trăi și de a se vindeca. Pentru această muncă, asistenta primește cea mai mare răsplată, prin bucuria pe care o are când vede pe foștii săi bolnavi în stare gravă părăsind patul vindecați sau ameliorați.
Asistenta trebuie să-și păstreze totdeauna demnitatea față de bolnav. Respectarea bunurilor bolnavului (haine, alimente, medicamente, cărți, reviste, bani etc.) este una din condițiile cele mai importante pentru păstrarea demnității cadrelor sanitare. Fața de colegii de muncă trebuie să aibă o atitudine amabilă de bune relații.
Atitudinea față de familia bolnavilor trebuie să fie de asemenea principială. Câștigarea încrederii familiei este aproape tot atât de importantă ca și a bolnavului.
Bolnavul încredințează sănătatea și uneori viața în mâinile asistentei medicale și medicului; din acest motiv, prima lor sarcina,este de a câștiga încrederea bolnavului. Numai conștiința profesională, munca susținută și devotată și înaltul spirit de responsabilitate sunt calitățile care pot câștiga încrederea bolnavului.
Nici un sacrificiu depus în interesul bolnavilor nu poate fi destul de mare,căci orice minut bine folosit poate salva viața unui om pentru familie și societate. ( Carol Mozes-tehnica ingrijirii bolnavului)
Titluri profesionale și domenii de activitate
Conform legislației în vigoare, în cadrul profesiei de asistent medical sunt recunoscute 18 specialități.
1 Asistent medical generalist
2 Asistent medical de îngrijiri generale de sănătate
3 Asistent medical obstetrică-ginecologie
4 Asistent medical pediatrie
5 Asistent medical balneofizioterapie
6 Asistent medical igienă
7 Asistent medical igienă si sănătate publică
8 Asistent medical laborator clinic
9 Asistent medical radiologie si imagistică
10 Asistent medical farmacie
11 Asistent medico-social
12 Asistent medical de nutriție si dietetică
13 Asistent medical de ocrotire
14 Asistent de balneofiziokinetoterapie si recuperare
15 Asistent medical de urgențe medico-chirurgicale
16 Asistent de profilaxie stomatologică
17 Asistent igienist pentru cabinet stomatologic
18 Asistent pentru stomatologie asistență dentară
DOMENII DE ACTIVITATE – pentru asistenta generalistă (cu pregătire pluridisciplinară) :
Servicii de sănătate – staționar și ambulatoriu;
Învățământ, cultură;
Cercetare;
Educație;
Social-economic (condiții de viață);
Administrativ;
Demografie;
Alimentar;
Igienic;
LOCUL DE MUNCĂ
1) În comunitate și ambulatoriu
– dispensar (urban, rural); policlinică;școli,grădinițe, creșe, leagăne – cămine de bătrâni;
2) În staționar (secții: interne, chirurgie, pediatrie, obstetrica- ginecologie etc.);
3) Inspectoratele de poliție sanitară- igienă.
III.Necesitatea cercetării reprezentărilor sociale ale profesiei de asistent medical
În viziunea lui Pascal Moliner, reprezentările sociale constituie grile de lectură a realității, care permit obținerea unor informații deosebit de valoroase din punct de vedere al funcționalității sociale, oferind o viziune de ansamblu asupra modalităților de integrare și de interacțiune socială a indivizilor. Reprezentările sociale reflectă ansambluri cognitive alcătuite din teme, principii, norme cu caracter unitar, care influențează normele și valorile răspândite în societate. Suportul oferit de modelul reprezentărilor sociale conceput de Moscovici aduce persepective largi teoretice și metodologice în studiul imaginii profesiilor.
Orice reprezentare socială este o reprezentare a ceva, de către cineva. Pe de o parte, reprezentarea socială este definită printr-un conținut (informații, imagini, opinii, atitudini), care se raportează la un obiect (o muncă de efectuat, un eveniment economic, un personaj social ). Pe de altă parte, ea este reprezentarea socială a unui subiect (individ, familie, grupă, clasă), fiind tributară poziției pe care acesta o ocupă în societate, economie, cultură etc. Albu s Co
Între profesia de asistent medical și societate este o relație reciprocă: asistenții medicali dăruiesc îngrijire continuă tuturor ființelor umane fără a avea în vedere boala sau statutul social, iar societatea recunoaște profesia în care membrii acționează responsabil și conform unui cod al eticii. CAMR
Conform Legii nr. 307/2004 privind exercitarea profesiei de asistent medical și a profesiei de moașă, precum și organizarea și funcționarea Ordinului Asistenților Medicali și Moașelor din România, Art.1: Profesia de asistent medical și profesia de moașă se exercită pe teritoriul Romaniei, de către persoane fizice, care au titlul oficial de asistent medical și respectiv, titlul oficial de moașă. Asistentul medical/moașa își desfășoară activitatea conform pregătirii profesionale, în sistem public sau privat, în cadrul echipei medicale sau independent în sistemul îngrijirilor de sănătate (art.11). Asistentul medical / moașa nu sunt funcționari publici (art.12).
Pentru a răspunde nevoilor persoanelor și comunităților cărora li se adresează îngrijirile, asistenta utilizează în practica profesională cunoștințe medicale, de psihologie, pedagogie, de economie, informatică etc.
Individul, și, unde este cazul, familia, aparținătorii sau susținătorii legali ai acestuia, ar trebui să fie implicați în toate deciziile și aspectele procesului de îngrijire.
Istoricul medicinei, nursingul se contopește cu istoria dezvoltării societății umane cu perioadele sale de progres, stagnare sau declin, care s-au influențat reciproc, cunoașterea lor fiind necesară nu numai pentru a cinsti memoria inaintașilor ci și pentru ca “acei care nu țin minte trecutul sunt condamnați să-l repete” Santayana .
Memoria lui Florence Nightingale a fost omagiată deoarece ea a fost fondatoarea primei școli laice de asistente medicale din lume, cea care a dat o identitate acestei nobile profesii și a făcut ca ea să fie respectată și valorizată de comunitate.
În prezent practicarea profesiei de asistent medical/ nursă se face cu exigențe sporite. Nursingul este o activitate complexă, nursa tratează pacientul complex, bio-psiho-social în vederea asigurării unei stări perfecte de bunăstare fizică, psihică și socială. OMS definește sănătatea individuală ca și “stare de bine completă din punct de vedere fizic, mintal și social și nu numai absența bolii sau infirmității”. Deci datorită complexității, nursingul s-a transformat de-a lungul anilor dintr-o meserie în profesie, în care vocația este înlocuită de profesionalism.
Considerăm că demersul de a realiza o reprezentare socială a profesiei de asistent medical constituie o încercare necesară în înțelegerea imaginii actuale a acesteia în societatea noastră.
PARTEA PERSONALA
INTRODUCERE
Delimitarea problemei (sau scop si obiective).
Prin acest studiu am dorit sa vedem care sunt reprezentarile viitorilor asistenti cu privire la profesia si activitatea asistentului medical. Deasemenea ne-au interesat diferentele care apar intre punctele considerate importante de catre viitorii asistenți in raport cu anul de studiu.
Pentru definirea problemei am avut în vedere atribuțiile și sarcinile prevăzute de normele actuale identificate în fișa postului.
Responsabilitatile asistentei medicale decurg din functiile sale și sunt profesionale, educative, economice, de cercetare. Pentru indeplinirea acestora nursa raspunde avand in vedere natura lor: independenta, dependenta sau interdependenta, astfel:
a)responsabilitatea directa
b)responsabilitatea delegata medic-asistent, asistent-infirmiera, brancardier, practicant.
Sarcinile asistentei medicale
1.Sarcinile profesionale (sarcina principala-asigurarea conditiilor optime de ingrijire a bolnavilor)
-prevenirea imbolnavirilor(vaccinari,educatie sanitara)
-mentinerea sanatatii(controale periodice, vizite la domiciliu, sarcini igienico-sanitare)
-ingrijiri in caz de imbolnavire-formalitati legate de internare,externare,transfer
-adnotari in foaia de temperatură
-recoltari de produse biologice si patologice
-pregatirea bolnavului pt.explorari paraclinice
-tehnici de ingrijire
-aplicarea tratamentelor medicamentoase indicate de medic
-urmarirea pacientilor si semnalarea oricarei modificari in starea acestora si a efectelor tratamentului
-monitorizarea pacientilor
-sarcini igienico-sanitare si dietetice
-ultimele oficii
-recuperarea pacientilor-sarcini educative
-sarcini igienico-dietetice
-gimnastica medicala
-balneo-fizio-kinetoterapie
-sustinerea psihica a pacientilor
2.Sarcinile educative-in relatie cu pacientii, personalul din subordine, personalul in formare
3.Sarcinile economice
-gestionarea serviciului- predare-preluare a serviciului
-evidente medicale(instrumentar, materiale moi, aparatura, medicatie)
-evidente administrative
-aprovizionare-chituri de unica folosinta
-condica de medicatie
-consumabile
-mijloace fixe
-organizarea timpului
4.Sarcini de cercetare (ANEXA 1 –Fișa postului)
SCOP SI OBIECTIVE
Obiective
Profesia de asistent medical îndeplinește toate criteriile necesare pentru ca un obiect să devina obiect de reprezentare socială (Moliner, 1995) : volumul de informații este mare, imprecis sau chiar confuz, neexistând o poziție universal valabilă ; obiectul prezintă o miză ridicată atat pentru studenți sau practicieni (miză identitară) cât și pentru publicul larg (miză de coeziune) ; nu există o structură, o instantă care să dicteze o poziție oficială.
Cercetările și studiile privind asistentul medical au crescut în ultimii ani deschizând perspective de cunoștințe în mai multe direcții. În ultimele decade, literatura internațională a arătat mare interes fața de imaginea profesiei de asistent medical în diferite mijloace ale comunicării cu privire la aspectele istoric, social si etic : “Noi ințelegem imaginea profesiei ca o rețea de reprezentări sociale a asistentui medical, care printr-un set de concepte, afirmații si explicații, reproduce si este reprodusa de ideologii ce au la origine practicile sociale zilnice interne sau externe acelei profesii.”
Imaginea profesiei ne duce la ideea de identitate profesională, la rețeaua intricată de semnificații care intenționeaza să fie exclusive si prin urmare inernte acestei profesii. Vizibilitatea asistentei medicale conform percepțiilor specialiștilor în comunicare Constituind piese importante în procesele de ingrijire a sănătății, profesioniștii în comunicare consideră că asistentul medical ar trebui să vină cu informații mai multe, cu o mai mare vizibilitate și vocalizare a rolului sau în îngrijirea sănătății, contribuind astfel la creșterea capacității de a schimba direcțiile sistemelor de sănătate. (Kemmer LF, Silva MJP) – Rev Latino-am Enfermagem 2007 março-abril; 15(1):191-8).
Studiul își propune să evalueze reprezentarea socială a profesiei de asistent medical în rândul studenților la facultatea de Asistență Medicală Generală din cadrul Universității de Medicină și Farmacie Gr. T. Popa – Iași.
MATERIAL SI METODA
Metodologie
Pentru a contura reprezentarea socială a profesiei de asistent medical, într-un mediu cu experiență socială diferită față de mediul specific acestei profesii, s-a impus utilizarea unui chestionar cu întrebări atât cu variante de răspuns închise, cât și cu variante deschise.
Întrebările deschise lasă libertatea unei exprimări personale a răspunsurilor. Ele permit culegerea unor informații bogate asupra tuturor temelor, fără riscul sugestibilității. Astfel de întrebări pun în evidență ceea ce este stabil, puternic consolidat, nu numai în planul cunoașterii dar și al opiniilor.
Chestionarul de opinie se referă la datele de ordin subiectiv, imposibil de observat direct. În investigarea fenomenelor sociale nu ne putem limita la consemnarea opiniilor; ne interesează în primul rând faptele, realitatea obiectivă apoi reflectarea în conștiința oamenilor a acestei realități. Cu ajutorul chestionarului de opinie încearcă cunoașterea nu numai a opiniilor, ci și intensitatea acestora.
Deși pentru a explora cât mai în amănunt reprezentarea socială a unui concept, a unei activități, a unui fenomen, mai potrivit ar fi interviul, pentru că oferă dezbaterea fiecărui termen și explicarea lui de către indivizi, am considerat totuși că aplicând un chestionar cu întrebări deschise oferim îndeajuns de mult posibilitatea participantului de a-și exprima propriile opinii. Chestionarul a fost aplicat pe un număr de 146 de studenți.
Metode
Pentru evaluarea reprezentării sociale a profesiei de asistent medical s-au utilizat următoarele metode:
– Analiza de conținut a asociațiilor libere. S-a cerut participanților, prin consemn, să asocieze liber, pornind de la termenul de asistent medical (termenul inductor), toate cuvintele sau expresiile care ii vin în minte în legătură cu tema dată. Tehnica se derulează în două faze: asocierea propriu-zisă și așezarea cuvintelor asociate în ordinea importanței. Pentru că în general participanții nu sunt obișnuiți cu astfel de exerciții, s-a utilizat un consemn a oferit un model:„Suntem studenți la master la facultatea de psihologie și facem un studiu asupra profesiei de asistent medical. Am vrea să vorbim puțin cu dvs., dar mai înainte am dori să faceți un mic joc de asociații de cuvinte. Spre exemplu, dacă spun halat, mă gândesc la: alb, ordine, curățenie, cabinet etc. Când spun asistent medical, care sunt cuvintele care vă vin prima dată în minte? Spuneți cinci asemenea cuvinte. Dvs. mi le spuneți și eu le notez pe această hârtie în ordinea în care le-ați spus”. Consemnul a fost completat, ulterior, cu următoarea frază:Gândindu-vă, în continuare, la profesia de asistent medical, care este cel mai important cuvânt pentru dvs. dintre cele spuse mai sus? Dar următoarele? Precizați acest lucru trecând, pe spațiile libere de mai jos, cuvintele dvs. în ordinea importanței lor, de la cel mai important (notat cu 1) la cel mai puțin important.
– chestionar cu întrebări deschise și închise care au vizat definirea termenului (ce reprezintă în opinia dvs. Profesia de asistent medical?); responsabilitățile profesiei (ce responsabilități credeți că are un asistent medical?), poziția asistentului în societate (care este poziția asistentului medical în societatea noastră?), cuantificare recunoașterii sociale a profesiei pe o scară Likert de la 1 la 5, în ordinea importanței (Cât de mult credeți că este apreciată profesia de asistent medical? Cât de importantă credeți că este profesia de asistent medical?). Pentru analiza răspunsurilor la întrebările deschise s-a utilizat analiza tematic-categorială, izolându-se teme și categorii, evaluându-se frecvența apariției acestora.
– chestionar cu întrebări închise care a evaluat recunoașterea sarcinilor și responsabilităților asistentului medical conform fișei postului, cuantificând răspunsurile pe o scară Likert în 5 trepte (1=deloc, 2=puțin, 3=moderat, 4=destul de mult, 5=foarte mult).
– pentru pacienți și populația generală s-a administrat un chestionar referitor la relația asistent-pacient, folosindu-se scala Likert în 5 trepte
– întrebări vizând date demografice: vârstă, gen, ocupație, venit, studii. (ANEXA 2)
REZULTATE
Descrierea lotului
S-a luat în studiu un grup de 146 de studenți repartizați în 3 grupuri, astfel :
50 (34,25%) studenți din anul I, 46 (31,51%) din anul II și 50 (34,25%) din anul IV, la Facultatea de Medicină, Specializarea Asistență Medicală Generală din cadrul UMF –Iași.
Fig. 1. Repartiția studenților în raport cu anul de studiu.
Participanții au avut o vârstă medie de 23,11 ani cu DS 3,97. cuprinsă între X și X ani. Dintre aceștia 13,% (19) au fost de gen masculin, iar 87% (127) au fost de gen feminin.
Tabel 1. Caracteristici demografice ale participanților
Ce reprezintă profesia de asistent medical?
Profesia de asistent medical a fost definită de către studenți prin următoarele categorii prin analiza tematică (Tabelul III):
Prin atribuții profesionale (administrarea tratamentelor, respectarea regulilor de asepsie și antisepsie, răspunsul la solicitările bolnavilor, pregătirea pacienților pentru explorări sau intervenții, supravegherea pacienților, promovarea sănătății, prevenirea îmbolnăvirilor) 58 frecvențe (39,47%).
Prin relația cu pacientul – calități reprezentate de empatie, competențe socio-profesionale 17 frecvențe (11,56%)
Prin relații ierarhice de subordonare față medic sau de colaborare cu medicul 11 frecvențe (7,48%) din care 7 (63,63%) relații de subordonare și 4 (36,36%) relații de colaborare.
Prin nivelul formării profesionale 5 frecvențe (3,4%)
Prin calități reprezentate de devotament, sacrificiu, dragoste de profesie (dedicarea pentru profesie) – 30 frecvențe (20,4%)
Prin satisfacția furnizată de profesie din punct de vedere material și moral 25 frecvențe (17%)
Alte definiții 1 (0,68%)
Tabelul III. Definiția profesiei de asistent medical din perspectiva studenților
Poziția AM în societate
Analizând poziția asistentei medicale în societate am identificat următoarele categorii tematice: locul în echipa medicală de intermediere, subordine sau de colaborare; percepția importanței profesiei; responsabilitatea profesiei; sastisfacțiile materiale necorespunzătoare profesiei; rolul pregătirii profesionale.
Studenți
Analizând poziția asistentei medicale în societate din punct de vedere al studenților am identificat următoarele frecvențe categorii tematice (Tabelul III):
locul în echipa medicală de intermediere, subordinare sau de colaborare 13 frecvențe (20,63%) – 3 (23.07%) relații de intermediere, 4 (30,76%) relații de subordonare și 6 (46,15%) relații de colaborare;
percepția importanței profesiei 47 frecvențe (44,60%) dintre care 19 (40,42%) au considerat că este o profesie important, 6 (12,76%) au considerat importanța profesiei ca una medie, iar 22 (46,80%) ca o profesie cu importanță scăzută sau denigrată ;
responsabilitatea profesiei – 7 frecvențe (11,11%);
sastisfacțiile materiale necorespunzătoare profesiei 1 (1,58%);
rolul pregătirii profesionale 2 frecvențe (3,17%).
Tabelul III. Importanța profesiei de asistent medical din persepectiva studenților
Gradul de apreciere a profesiei de asistent medical
Gradul de apreciere a profesiei de asistent medical a fost evaluat prin întrebarea: Cat de mult credeti ca este apreciata profesia de asistent medical?, la care participanții au răspuns pe o scară Likert de la 1 la 5, astfel: 1=deloc, 2=puțin, 3=moderat, 4=destul de mult, 5=foarte mult.
Astfel un participant (0,7%) a considerat ca viitoare sa profesia nu este deloc apreciata, 32 (21,9%) au considerat ca este putin apreciata, 69 (47,3%) ca este apreciata intr-o masura moderata, 41 (28,9%) ca este apreciata destul de mult, iar numai 3 (2,1%) ca este foarte apreciata.
Dintre studenții care au declarat ca viitoarea lor profesie este putin apreciata numai 15,6% au fost din anul I, in timp ce dintre cei care au declarat ca este destul de mult apreciata 43,9% au fost in anul I, diferentele dintre anii de studiu fiind semnificative (p=0,014).
Cât de importantă este profesia de asistent medical
Gradul de apreciere a importanței profesiei de asistent medical a fost evaluat prin întrebarea: Cât de importantă este profesia de asistent medical? la care participanții au răspuns pe o scară Likert de la 1 la 5, astfel: 1=deloc, 2=puțin, 3=moderat, 4=destul de mult, 5=foarte mult.
Se observa existenta unui procent de 5% dintre participanti care au considerat ca viitoarea lor profesie are o importanta moderata. Trei sferturi dintre studenti au considerat ca viitoarea lor profesie este foarte importanta.
Toti cei care au raspuns ca profesia lor are o importanta moderata au fost studenti in anul IV. Dintre cei care au considerat ca viitoarea profesie este destul de mult apreciata 53,3% au fost studentii anului I, diferentele observate intre ani fiind semnificative (p=0,007).
ANALIZA ASOCIERII
O primã analizã s-a efectuat asupra asociatiilor de cuvinte. Înregistrarea datelor a arãtat un numãr de 973 evocãri luate câte o singurã datã, dintre care 189 cuvinte diferite, cu o medie de 5 evocãri/subiect, dintre care 8 cuvinte au avut o frecventa de 38,7%. Rangul mediu (importanta) evocarilor a fost de 3,45.
Distributia frecventelor evocarilor
frecv. * nr. cuv * % cumul si cumul inversa
1 * 78 78 8.0 % 973 100.0 %
2 * 28 134 13.8 % 895 92.0 %
3 * 26 212 21.8 % 839 86.2 %
4 * 12 260 26.7 % 761 78.2 %
5 * 7 295 30.3 % 713 73.3 %
6 * 2 307 31.6 % 678 69.7 %
7 * 2 321 33.0 % 666 68.4 %
8 * 7 377 38.7 % 652 67.0 %
9 * 1 386 39.7 % 596 61.3 %
10 * 3 416 42.8 % 587 60.3 %
11 * 2 438 45.0 % 557 57.2 %
12 * 3 474 48.7 % 535 55.0 %
15 * 1 489 50.3 % 499 51.3 %
16 * 3 537 55.2 % 484 49.7 %
17 * 1 554 56.9 % 436 44.8 %
18 * 5 644 66.2 % 419 43.1 %
20 * 2 684 70.3 % 329 33.8 %
23 * 1 707 72.7 % 289 29.7 %
30 * 1 737 75.7 % 266 27.3 %
38 * 1 775 79.7 % 236 24.3 %
55 * 1 830 85.3 % 198 20.3 %
57 * 1 887 91.2 % 143 14.7 %
86 * 1 973 100.0 % 86 8.8 %
Pentru analiza de asociatie am utilizat o metodologie asemanatoare celei folosite de P. Vergès în cercetarea reprezentãrii sociale a banului (Vergès, 1992). In acest studiu autorul portretizeaza aspectele centrale ale reprezentarii sociale ale banului prin realizarea unei congruente între frecventa de aparitie a unor elemente si rangul aparitiei elementelor respective. Aspectele centrale ale unei reprezentari se pot contura prin încrucisarea frecventei itemilor în populatie cu rangul asociatiei, reprezentat de ordinea aparitiei. O asemenea congruenta apare ca evidenta daca se foloseste un tabel cu dubla intrare, de felul celor pe care le vom prezenta în continuare. Unii autori propun folosirea a trei indicatori: frecventa itemului, rangul aparitiei si rangul importantei. Congruenta acestor indicatori se realizeaza prin calculul corelatiei dintre ele. P. Vergès a utilizat metoda tabelara, pe care am folosit-o si în acest studiu, dar ea trebuie completata de un ansamblu de categorii. Prin aceasta se verifica posibilitatea cuvintelor centrale de a permite crearea unui ansamblu de productii în jurul lor, capabil sa certifice rolul organizator al acestora. Primul tratament al datelor a fost, si la noi, în termenii prototipicalitatii. S-au calculat, asadar, frecventele fiecarui item în populatia desemnata de o variabila. Acest criteriu, al frecventelor, este clasic, dar s-a remarcat insuficienta lui cu privire la determinarea centralitatii. Problema cu care se confrunta este urmatoarea: un termen poate avea o frecventa mare, dar poate sa nu fie citat în primele rânduri si deci sa nu fie semnificativ. Prin urmare, un al doilea criteriu se impune, cel al ordinii de aparitie în mintea subiectilor. Noi am renuntat la acesta si am preferat pe cel al ordinii importantei pentru subiect, dupa sarcina de ordonare pe care acesta a primit-o. Toate datele desemnând aceste caracteristici au fost grupate în tabelele de mai jos. Pentru a face tabelele operationale, s-au trecut cu titlul de candidate la centralitate productiile care pentru fiecare clasa de subiecti erau mai mari sau egale cu 5. Datele au fost delimitate în doua coloane, în functie de rangul mediu al importantei 3,5 si doua grupari, prin separare la frecventa 15.
Le Fréquence minimale des mots est 5
**********************************
Cas ou la Fréquence >= 15
et
le Rang Moyen < 3,5
comunicare 18 3,278
confidentialitate 20 3,400
corectitudine 15 3,333
educatie 18 3,444
halat 16 3,063
pacient 38 3,053
profesionalism 18 2,167
responsabilitate 57 2,351
seringa 17 2,941
spital 20 3,050
**********************************
Cas ou la Fréquence >= 15
et
le Rang Moyen >= 3,5
ajutor 18 4,444
curaj 16 4,313
dedicare 55 3,891
devotament 86 4,535
punctualitate 23 4,261
rabdare 18 3,722
tratament 16 3,500
valoareumana 30 5,000
**********************************
Cas ou la Fréquence < 15
et
le Rang Moyen < 3,5
analize 5 3,400
competenta 12 2,083
cunostinte 8 2,250
doctor 9 2,556
echipa 7 3,143
flexibilitate 5 3,400
igiena 12 2,583
ingrijire 11 2,273
intelegere 10 3,300
medicament 8 2,250
salariu 5 3,200
sanatate 8 2,500
seriozitate 12 3,333
**********************************
Cas ou la Fréquence < 15
et
le Rang Moyen >= 3,5
atentie 8 3,750
bunatate 8 3,750
colaborare 6 3,833
condica 10 4,300
informare 10 4,800
injectie 5 3,600
respect 8 4,250
sacrificiu 5 4,600
salon 5 3,800
sange 7 3,857
sprijin 8 4,375
stiinta 5 4,600
studenti 6 4,667
urgenta 11 3,909
Dupa modelul furnizat de Vergès, am izolat elementele nucleului de celelalte elemente ale reprezentarii.
Comunicare, educatie
Corectitudine, profesionalism, confidentialitate
Responsabilitate
Pacient
Halat, seringa, spital
b. Dimensiunea afectiva a profesiei
O analiza asupra asociatiilor ramase ne indica concentrarea unei parti a acestor productii pe o latura afectiva, o dimensiune a manifestarii emotionale a subiectilor. Aceasta categorie este sustinuta puternic de rezultatele analizei de continut, care pun în lumina reactii de mila, compasiune, întelegere. O serie de itemi, cu frecventa desigur rara si care nu apar cu rang prioritar, pot fi citati sub aceasta eticheta: bunatate, sacrificiu, grija. Semnalam existenta acestor elemente de natura afectiva pozitionate periferic, care dau nuante particulare reprezentarii si protejeaza elementele centrale. Aceste productii nu pot fi insa agregate în jurul unor elemente, datorita faptului ca nu au printre ele nici un item care sa posede o frecventa ridicata si o capacitate organizatoare. Ramâne, din pacate, o parte a productiilor subiectilor neutilizata în determinarea centralitatii, însa ea nu detine un rol important.
c. Structura centrala Prin constituirea categoriilor de mai sus, ne-am apropiat de întelegerea structurii reprezentarii sociale ale profesiei. Aceasta constructie se plaseaza la trei niveluri:
1. nivelul profesionismului profesionalism – responsabilitate
2. nivelul comunicarii si a relatiei cu pacientului pacient, comunicare
3. nivelul simbolurilor profesiei seringa, spital, halat
S-au creat urmatoarele categorii
01igiena
02simbol material
03valoare umana
04comunicare
05profesionalism
06pregatire profesi
07calitati specific
08urgenta
09echipa
10ingrijire/ajutor
11suferinta/boala
Prezentam mai jos frecventa categoriilor create
Categorie* Freq.* Moy. * Distribution des Rang de : 1 10
Igiena * 36 * 2.5 * 12* 7* 8* 4* 5* 0* 0* 0* 0* 0*
* * en % * 33 * 19 * 22 * 11 * 13 * 0 * 0 * 0 * 0 * 0 *
Simboluri materiale * 224 * 3.3 * 31* 39* 47* 44* 63* 0* 0* 0* 0* 0*
* * en % * 13 * 17 * 20 * 19 * 28 * 0 * 0 * 0 * 0 * 0 *
Valoare umana * 195 * 4.3 * 8* 9* 5* 61* 112* 0* 0* 0* 0* 0*
* * en % * 4 * 4 * 2 * 31 * 57 * 0 * 0 * 0 * 0 * 0 *
Comunicare * 71 * 3.5 * 6* 12* 14* 15* 24* 0* 0* 0* 0* 0*
* * en % * 8 * 16 * 19 * 21 * 33 * 0 * 0 * 0 * 0 * 0 *
Profesionalism * 158 * 2.8 * 47* 35* 17* 24* 35* 0* 0* 0* 0* 0*
* * en % * 29 * 22 * 10 * 15 * 22 * 0 * 0 * 0 * 0 * 0 *
Pregatire profesionala* 37 * 3.7 * 3* 6* 7* 4* 17* 0* 0* 0* 0* 0*
* * en % * 8 * 16 * 18 * 10 * 45 * 0 * 0 * 0 * 0 * 0 *
Calitati specifice * 104 * 3.4 * 14* 16* 24* 19* 31* 0* 0* 0* 0* 0*
* * en % * 13 * 15 * 23 * 18 * 29 * 0 * 0 * 0 * 0 * 0 *
Urgenta * 39 * 3.7 * 3* 6* 6* 7* 17* 0* 0* 0* 0* 0*
* * en % * 7 * 15 * 15 * 17 * 43 * 0 * 0 * 0 * 0 * 0 *
Echipa * 32 * 3.1 * 4* 7* 8* 7* 6* 0* 0* 0* 0* 0*
* * en % * 12 * 21 * 25 * 21 * 18 * 0 * 0 * 0 * 0 * 0 *
ingrijire * 49 * 3.5 * 10* 4* 7* 9* 19* 0* 0* 0* 0* 0*
* * en % * 20 * 8 * 14 * 18 * 38 * 0 * 0 * 0 * 0 * 0 *
Suferinta * 28 * 3.0 * 6* 4* 8* 5* 5* 0* 0* 0* 0* 0*
* * en % * 21 * 14 * 28 * 17 * 17 * 0 * 0 * 0 * 0 * 0 *
TOTAL * 973 * 3.4 *
Evaluarea cunoștințelor privind atribuțiile asistentei medicale
Am considerat că aprecierea profesiei este influențată de ceea ce se așteaptă de la aceast, necunoașterea atribuțiilor asistentei medicale poate constitui un motiv care să influențeze imaginea prin crearea unor așteptări false.
Pentru îndeplinirea acestui obiectiv s-a administrat un chestionar cu 31 de întrebări, măsura aprecierii cunoștințelor pentru fiecare item fiind apreciată de la 1 la 5 (1 – nerecunoașterea atribuției, 5 – recunoașterea sarcinii specifice asistentei medicale). Excepție de la această cunantificare a reprezentat afirmația asistenta medicală recomandă explorări, la care notarea s-a realizat invers.
Întrebările chestionarului au fost evaluate de către cadre didactice aparținând disciplinei nursing, constituind elemente predate la disciplina Nursing general și fiind conforme cu legislația în vigoare.
Testarea fidelității interne
Media scorului chestionarului aplicat a fost de 117,76, cu o deviatie standard de 13,80
Studentii anului 2 au avut cel mai mare scor la chestionarul aplicat, de 123,32, urmati de cei ai anului 4 cu o medie de 112,88 si ai anului 1, cu 111,56, observindu-se diferente semnificative intre mediile obtinute (p=.000). la analiza post-hoc Bonferroni s-a observant ca de fapt diferenta semnificativa a fost intre studentii anului 2 si cei ai anului 1 (p=.000), precum si intre cei ai anului 2 si 4 (p=.000), nefiind de fapt diferente intre scorurile celor de anul 4 si anul 1 (p=1,00).
Nu s-au remarcat diferente intre scorurile obtinute, in raport cu masura in care considera ca profesia asistentului medical este importanta (p=.164).
S-au observat diferente semnificative ale scorului obtinut la chestionarul de evaluare a cunoasterii responsabilitatilor si masura in care participantii considera ca este apreciata profesia de asistent medical (p=.002).
Cat de mult credeti ca este apreciata profesia de asistent medical scor chestionar
Vizibilitatea asistentei medicale conform perceptiilor specialistilor in comunicare (Kemmer LF, Silva MJP) – Rev Latino-am Enfermagem 2007 março-abril; 15(1):191-8; www.eerp.usp.br/rlae
Studiul isi propune sa evalueze cunostintele noastre cu privire reprezentarile sociale ala asistentului medical de catre profesionistii in comunicare, acestia fiind intermediar in traducerea “imaginilor” si declaratiilor scrise in ceea ce priveste societatea.
Studiu calitativ, bazat pe TRS, a intervievat 5 specialisti in comunicare ce lucreaza in 5 domenii diferite : tv, radio, presa scrisa, publicitate, stiri.
Rezultatele sugereaza : 1. Ignoranta cu privire la locul de munca si clasificarea profesiei de asistent medical; 2. Invizibilitatea asistentului medical in fata mass-mediei si societatii; 3. Propria raspundere a asistentului medical de a obtine recunoastere profesionala si vizibilitate.
Participantii au atins 2 puncte esentiale ale procesului de construire a unei imagini coerente a asistentului medical si profesiei de asistent medical: 1. Expunerea nursing in primul rand in fata mass-mediei, care le ignora potentialul; 2. Si prin intermediul mass-mediei, in scopul de a ajunge la populatia generala.
Imaginea unui grup professional sau a unei profesii reprezenatate de mass-media este adesea inteleasa intr-o masura semnificativa din punct de vedere a valorilor economice si sociale a acelui grup.
In ultimele decade, literature international a aratat mare interes fata de imaginea profesiei de asistent medical in diferite mijloace ale comunicarii cu privire la aspectele istoric, social si etic : “Noi intelegem imaginea profesiei ca o retea de reprezentari sociale a asistentui medical, care printr-un set de concepte, afirmatii si explicatii, reproduce si este reprodusa de ideologii ce au la origine practicile sociale zilnice interne sau externe acelei profesii.”
Imaginea profesiei ne duce la ideea de identitate profesionala, la reteaua intricate de semnificatii care intentioneaza sa fie exclusive si prin urmare inernte acestei profesii.
Asistenta medicala a inaintat spre construirea imaginii structural prin cunostinte stiintifice, cautand prin studii si cercetari, definitia ei ca stiinta.
Cercetarile si studiile privind asistentul medical au crescut in ultimii ani deschizand perspective de cunostinte in mai multe directii. Reprezentarile sociale identificate in mai multe segmente sociale si cele transmise de mass-media reflecat totusi o profesie fara nici o putere, fara vocea cunostintelor autonome (in mod specific in Brazilia, chiar deprecierea reprezentarii sociale acestei profesii).
Invizibilitatea profesiei de asistent medical: 1. Indeplinirea unor sarcini tehnice simple; 2. Subordonat domeniului medical; 3. Identificat ca ajutor al medicului; 4. Care exercita o profesie sugenrand forta de munca ieftina.
Reflectii asupra rezultatelor acestui studiu legitimeaza cercetarile asupra influentei mass-media exercitate asupra ideilor collective cu privire la profesia de asistent medical. Importanta transmiterii reprezentarilor prin texte si imagini distribuite de mass-media pentru a perpetua stereotipurile contribuie la noi reprezentari, avandu-si originea in omniprezenta ei, de multe ori neexitand conexiuni la realitate.
Un studio din Brazilia a analizat imaginile din ziare, magazine nationale si programe TV pentru a ilustra modul cum imaginea de asistent medical este propus de mass-media.
In legatura cu moralitatea asociata caracteristicilor intruchipate de asistentele medicale: mama, sfanta, inger, umbra medicului, femeia obiect plus asocierea medic-asistent.
Sentimentele profesionistilor in comunicare pot fi impregnate de preconceptii cu privire la asistența medicală drept o pofesie indezirabilă, datorita predominantei genului feminin si statutului de subaltern.
O analiză a articolelor publicate in presa din Sao Paulo in 1994 (bazate pe perceptia jurnalistilor asupra imaginii asistentului medical si profesiei lor) influentand constructia imaginii asistentului medical au asociat 6 categorii: 1. Educatie si exercitii profesionale; 2. Ceea ce face o asistenta medicala; 3. Aistentul ca incalcator al legii; 4. Asistentul victimei; 5. asistent medical ca om si cetatean; 6. Profesia ca adjectiv.
Asocierea asistentului medical a unui mod peiorativ si subaltern, ne-a motivate sa analizam reprezentarea sociala a asistentului medical si a profesiei de asistent medical a unor profesionisti in comunicare, dat fiind ca ei sunt intermediari ai unor coduri de imagini si texte reprezentate in societate.
Au fost adresate interviuri semi-structurate unor 5 specialisti ai comunicarii din acelasi teritoriu, care au avut contact cu domenii de sanatate (TV, radio, presa scrisa, publicitate, stiri), care au absolvit journalism sau marketing, activitatea lor implicand producerea, editarea sau prezentarea unor programe cu privire la domeniul sanatatii: “Care este imaginea dvs asupra asistenței medicale/asistentului mediacal?”;”De unde vine aceasta imagine?”;”Cum percepi imaginea de asistent medical sau a asistenței medicale prin mass-media?”
Ideea centrala
Expresii cheie
Legaturi
Discursul subiectilor
Ingrijire si senintate; mass-media transmite o imagine distorsionata a asistentului medical;
Perceptia unei profesii grele si obositoare; lupta pentru insertia pe piata muncii; conditiile nefavorabile ale acestei realitati; importanta contextului national; in societate, profesia de asistent medical ar ocupa a opta pozitie in cadrul unei scale de 13 niveluri profesionale;
Lipsa de cunostinte cu privire la domeniul de activitate a asistentelor.
Lipsa de cunoastere de catre profesionistii in mass-media cu privire la categorizarea profesionala, in anamblu, nu recunoaste asistența in mod independent. (dificultatea in recunoasterea profesiei de alte elemente in societate)
Invizibilitatea profesiei (“umbra doctorului”) in ceea ce privesc sarcinile si realizarile si responsabilitatea asistentului medical fata de invizibilitatea in fata mass-mediei si societatii in ideea de a obtine recunoasterea profesiei si vizibilitate
Constituind piese importante in procele de ingrijire a sanatatii, profesionistii in comunicare considera ca asistentul medical ar trebui sa vina cu informatii mai multe, cu o mai mare vizibilitate si vocalizare a rolului sau in ingrijirea sanatatii, contribuind astfel la cresterea capacitatii de a schimba directiile sistemelor de sanatate.
REPREZENTAREA SOCIALA A ASISTENTULUI MEDICAL IN INGRIJIREA INTEGRALA DISPONIBILA FEMEILOR PRIN RETEAUA DE SANATATE DE BAZA DIN BRAZILIA (Cássia Barbosa Reis ;Sônia Maria Oliveira de Andrade)- Ciência & Saúde Coletiva, 13(1):61-70, 2008
Legea privind ingrijirile de sanatate de baza din Brazilia stabileste principiul de ingrijire integral in ceea ce priveste crearea de retele intre servicii si practicile profesionale la care se adauga o dimensiune : configurarea politicilor publice.
In acest studio au fost selectate asitente medicale deoarece acestea de ocupa de contactul initial cu femei si pentru ca au o vedere de ansamblu privind ingrijirea integral in diferite etape din viata populatiei.
Acest document analizeaza reprezentarea sociala a asistentului medical cu privire la domeniul de aplicare a ingrijirilor integrale la dispozitia femeilor prin intermediul retelei de ingrijiri de sanatate de baza din Brazilia explicate prin interviu calitativ a 10 asistente medicale din Mato Grosso do Sul State.
In concluzie, asistentul medical – vedere fragmentata a ingrijirii mediacle a femeii, inca ghidat de plangeri fizice; nu pot define ingrijirea integrala, repetand discursul de abordare holistica, fara a intelege ce inseamna cu adevarat; lucreaza in mod individualizat, acest domeniu nu este structurat pentru a oferi ingrijire integral.
Un alt studiu calitativ, al carui scop a fost de a identifica nucleul central al reprezentarii sociale cu privire la conceptele de ingrijire si tratament in viziunea profesiei de asistent medical; 45 de subiecti; analiza Evoc;
Rezultate: reprezentarile sociale ale conceptelor de ingrijire si tratament – actiuni opuse si nu complementarea actului de ingrijire medicala.
In ceea ce priveste componentele definitorii domeniului de practicare a asistentei medicale, dar si identitatea profesionala, provocarea consta in conexiunea efectului tratamentului pe care procesul deingrijire si contribuirea asistentei medicale la practicile medicale, fiind de neinlocuit.
Nucleul central pentru ingrijire: dragoste, atentie, daruire, respect;
Nucleu periferic 1: afectuos, angajamanet, zel; 2. A fi, pacient
Nucleu central tratament: cunostinte; medicatie
Nucleu periferic 1: vindevare, medicatie; 2. Boala, a fi altruist
Reprezentarea sociala a actiunii de asistent medical psihiatrica in viata cotidiana
SOCIAL REPRESENTATIONS OF PSYCHIATRIC NURSING ACTIONS IN DAILY LIFE (Psicologia: Teoria e Prática – 2004, ed. especial: 67-78; Francisco Arnoldo Nunes de Miranda, Antonia Regina Ferreira Furegato )
Scop : imaginarea actiunilor zilnice de asistent medical si reprezentarea sociala in contextul institutional psihiatric.
Instrument de proiectie – 16 scene cu imagini cu actiuni ale asistentului medical in context institutioanal.
17 asistente medicale clinice – 5 institutii psihiatrice si 17 asistente medicale ce lucreaza in asistență medicala psihiatrica.
Analiza de continut si tematica pe baza TRS.
Rezultate: asistentele medicale se ocupa de pacientul mental folosind instrumente mediate de relatii tehnice, interpersonale si institutional.
Avand in vedere permanenta si diversitatea actiunilor lor, observam o distantare a asistentului medical de obiectul central al muncii lor (pacientii cu boli mentale).
Elementele periferice sustin pozitia lor. Aceste rezultate dau nastere la reprezentari sociale polemice, mediate de teoria implicita disonantei cognitive.
ANEXE
Anexa 1. Analiza rangurilor evocarilor
Ansamblul de cuvinte RANG
:FRECV..: 1 * 2 * 3 * 4 * 5 *
abilitate : 1 : 0* 0* 0* 1*
ace : 1 : 1*
adaptabil : 3 : 2* 0* 0* 0* 1*
adrenalina : 1 : 0* 1*
agitatie : 1 : 0* 1*
ajutor : 18 : 2* 0* 1* 0* 15*
moyenne : 4.44
alb : 4 : 3* 0* 0* 0* 1*
altruism : 4 : 2* 0* 0* 2*
amabil : 1 : 1*
ambulanta : 3 : 0* 0* 1* 2*
analize : 5 : 0* 1* 1* 3*
moyenne : 3.40
anestezie : 1 : 0* 0* 0* 1*
antibiotic : 1 : 0* 0* 1*
antiseptic : 1 : 0* 0* 0* 0* 1*
aproapele : 1 : 1*
apropiere : 1 : 0* 1*
asepsie : 4 : 1* 0* 0* 2* 1*
asigurare : 1 : 1*
atentie : 8 : 0* 2* 1* 2* 3*
moyenne : 3.75
atitudine : 1 : 0* 0* 0* 1*
autocontrol : 2 : 0* 0* 0* 0* 2*
boala : 4 : 2* 0* 1* 0* 1*
boneta : 2 : 0* 0* 1* 1*
bun : 1 : 0* 1*
bunatate : 8 : 1* 2* 0* 0* 5*
moyenne : 3.75
cabinet : 3 : 0* 1* 0* 1* 1*
cafea : 2 : 0* 0* 1* 1*
caiet : 1 : 0* 0* 0* 1*
calitate : 3 : 0* 1* 0* 1* 1*
capacitate : 4 : 1* 1* 1* 1*
cercetare : 3 : 0* 0* 1* 1* 1*
colaborare : 6 : 0* 0* 3* 1* 2*
moyenne : 3.83
colectiv : 2 : 0* 2*
colegi : 2 : 0* 0* 0* 1* 1*
compasiune : 3 : 0* 0* 2* 0* 1*
competenta : 12 : 7* 2* 0* 1* 2*
moyenne : 2.08
comunicare : 18 : 3* 4* 3* 1* 7*
moyenne : 3.28
condica : 10 : 1* 0* 0* 3* 6*
moyenne : 4.30
conduita : 1 : 0* 0* 1*
confidentialitate : 20 : 0* 5* 6* 5* 4*
moyenne : 3.40
control : 1 : 0* 1*
corectitudine : 15 : 2* 1* 6* 2* 4*
moyenne : 3.33
corp : 1 : 0* 0* 0* 1*
cunostinte : 8 : 3* 2* 1* 2*
moyenne : 2.25
curaj : 16 : 1* 1* 2* 0* 12*
moyenne : 4.31
curat : 1 : 1*
curiozitate : 1 : 0* 0* 0* 0* 1*
daruire : 4 : 0* 1* 0* 2* 1*
datorie : 1 : 0* 1*
dedicare : 55 : 0* 3* 0* 52*
moyenne : 3.89
devotament : 86 : 6* 3* 3* 1* 73*
moyenne : 4.53
dezinfectant : 3 : 1* 0* 1* 1*
diagnostic : 2 : 0* 1* 0* 0* 1*
disciplina : 1 : 0* 0* 0* 1*
doctor : 9 : 2* 3* 2* 1* 1*
moyenne : 2.56
domiciliu : 1 : 0* 0* 0* 1*
dragoste : 3 : 1* 0* 1* 0* 1*
durere : 3 : 1* 0* 0* 1* 1*
echipa : 7 : 2* 0* 2* 1* 2*
moyenne : 3.14
echipament : 4 : 1* 3*
educatie : 18 : 2* 4* 3* 2* 7*
moyenne : 3.44
eficienta : 2 : 1* 0* 0* 0* 1*
elevi : 1 : 0* 0* 0* 1*
empatie : 1 : 0* 0* 0* 0* 1*
energizant : 1 : 0* 0* 0* 0* 1*
eprubeta : 1 : 0* 0* 0* 1*
evaluare : 1 : 0* 1*
experienta : 3 : 1* 0* 1* 1*
febra : 1 : 0* 1*
fermitate : 1 : 0* 0* 1*
fiola : 3 : 0* 1* 2*
flacon : 2 : 0* 0* 1* 1*
flexibilitate : 5 : 0* 2* 1* 0* 2*
moyenne : 3.40
frica : 2 : 1* 0* 0* 0* 1*
garou : 2 : 0* 0* 0* 1* 1*
graba : 1 : 0* 0* 1*
grija : 4 : 1* 1* 2*
halat : 16 : 3* 2* 5* 3* 3*
moyenne : 3.06
igiena : 12 : 3* 2* 5* 1* 1*
moyenne : 2.58
incredere : 1 : 0* 0* 0* 1*
indemanare : 2 : 0* 0* 2*
indulgenta : 1 : 0* 1*
informare : 10 : 0* 0* 1* 0* 9*
moyenne : 4.80
ingaduinta : 1 : 0* 0* 0* 1*
ingrijire : 11 : 5* 1* 2* 3*
moyenne : 2.27
inima : 1 : 0* 0* 1*
injectie : 5 : 1* 0* 1* 1* 2*
moyenne : 3.60
insulina : 1 : 0* 1*
integritate : 1 : 0* 0* 1*
intelegere : 10 : 1* 1* 3* 4* 1*
moyenne : 3.30
inteligenta : 3 : 2* 0* 0* 1*
interes : 1 : 0* 0* 0* 1*
interventie : 2 : 0* 0* 2*
laborator : 1 : 0* 0* 0* 0* 1*
legi : 1 : 0* 0* 0* 0* 1*
manusi : 3 : 0* 1* 0* 2*
masca : 1 : 0* 0* 1*
medic : 3 : 0* 2* 1*
medicament : 8 : 2* 2* 4*
moyenne : 2.25
microbi : 1 : 0* 1*
mila : 1 : 0* 1*
monitorizare : 1 : 1*
munca : 1 : 1*
nediscriminare : 3 : 0* 0* 0* 3*
nursing : 1 : 0* 1*
oameni : 3 : 0* 0* 1* 1* 1*
omenie : 1 : 0* 0* 1*
onestitate : 1 : 0* 0* 1*
ordine : 2 : 1* 1*
organizare : 3 : 0* 0* 2* 0* 1*
pacient : 38 : 10* 7* 4* 5* 12*
moyenne : 3.05
papuci : 3 : 0* 0* 0* 1* 2*
pasiune : 3 : 1* 0* 0* 2*
pastile : 3 : 0* 0* 0* 0* 3*
performanta : 2 : 1* 0* 0* 0* 1*
perfuzie : 4 : 0* 3* 0* 1*
perseverenta : 4 : 0* 2* 1* 1*
pijama : 2 : 0* 0* 1* 1*
pixita : 1 : 0* 0* 0* 0* 1*
pixlitate : 1 : 0* 0* 0* 0* 1*
pozitiva : 1 : 0* 0* 0* 1*
practica : 2 : 0* 1* 0* 0* 1*
preocupare : 1 : 1*
prevenire : 4 : 1* 3*
prieten : 3 : 0* 0* 0* 1* 2*
profesie : 2 : 0* 1* 0* 0* 1*
profesionalism : 18 : 7* 5* 2* 4*
moyenne : 2.17
promovare : 1 : 1*
promptitudine : 4 : 0* 1* 2* 1*
psihologic : 1 : 0* 0* 0* 1*
punctualitate : 23 : 0* 3* 3* 2* 15*
moyenne : 4.26
rabdare : 18 : 1* 3* 3* 4* 7*
moyenne : 3.72
rand : 1 : 0* 0* 0* 0* 1*
rapiditate : 1 : 1*
recoltare : 2 : 1* 0* 0* 0* 1*
recuperare : 1 : 0* 1*
registru : 2 : 0* 0* 0* 0* 2*
respect : 8 : 0* 1* 1* 1* 5*
moyenne : 4.25
responsabilitate : 57 : 22* 15* 5* 8* 7*
moyenne : 2.35
resuscitare : 2 : 1* 0* 0* 1*
reteta : 1 : 0* 0* 0* 1*
sacrificiu : 5 : 0* 0* 0* 2* 3*
moyenne : 4.60
salariu : 5 : 1* 0* 2* 1* 1*
moyenne : 3.20
salon : 5 : 0* 1* 1* 1* 2*
moyenne : 3.80
salvare : 3 : 0* 1* 0* 2*
samaritean : 1 : 0* 1*
sanatate : 8 : 1* 3* 3* 1*
moyenne : 2.50
sange : 7 : 0* 1* 2* 1* 3*
moyenne : 3.86
sarguinta : 2 : 0* 1* 1*
satisfactie : 3 : 0* 0* 0* 1* 2*
sensibilitate : 3 : 1* 0* 2*
seringa : 17 : 4* 5* 2* 0* 6*
moyenne : 2.94
seriozitate : 12 : 2* 2* 2* 2* 4*
moyenne : 3.33
sfatuitor : 1 : 0* 0* 1*
siguranta : 2 : 0* 0* 1* 1*
slujire : 1 : 1*
sociabilitate : 2 : 0* 1* 0* 1*
socializare : 2 : 1* 0* 0* 1*
sonda : 2 : 0* 0* 2*
spital : 20 : 4* 2* 6* 5* 3*
moyenne : 3.05
sporuri : 1 : 0* 0* 0* 1*
sprijin : 8 : 0* 0* 1* 3* 4*
moyenne : 4.38
sterilizare : 1 : 1*
stetoscop : 1 : 0* 0* 0* 0* 1*
stiinta : 5 : 0* 0* 1* 0* 4*
moyenne : 4.60
stres : 1 : 0* 0* 0* 1*
studenti : 6 : 0* 0* 1* 0* 5*
moyenne : 4.67
studiu : 1 : 1*
suferinta : 3 : 0* 0* 2* 0* 1*
suport : 1 : 0* 0* 0* 1*
tact : 1 : 0* 0* 0* 1*
talent : 1 : 0* 0* 1*
targa : 1 : 0* 0* 1*
tensiometru : 1 : 0* 0* 0* 0* 1*
terapie : 1 : 1*
termometru : 1 : 0* 0* 1*
tinerete : 1 : 1*
toleranta : 1 : 0* 0* 0* 1*
tratament : 16 : 0* 6* 3* 0* 7*
moyenne : 3.50
tristete : 1 : 0* 0* 0* 1*
umanitate : 2 : 0* 0* 0* 0* 2*
urgenta : 11 : 0* 2* 1* 4* 4*
moyenne : 3.91
vaccin : 3 : 1* 0* 1* 1*
valoare umana : 30 : 0* 0* 0* 0* 30*
moyenne : 5.00
vena : 1 : 0* 0* 0* 0* 1*
viata : 2 : 0* 1* 1*
vizite : 1 : 0* 0* 0* 1*
vointa : 1 : 0* 0* 0* 1*
voluntariat : 2 : 0* 0* 1* 0* 1*
ANALIZA ASOCIERII
Studenți
Injectie (halat, vaccin) 1×1+3×1+5×1 frecv 3, rang 9/3=3
Responsabilitate (responsabil, disciplina, punctualitate, sever) 1×7+ 2×15+3×6+ 4×7+5×7= frecv 42 rang 118/42=2,8
Monitorizare (ingrijire, indrumator, ingrijitor, slujire, evaluare, educare, indrumare, informare ) 1×6+2×2+3×2+4×2+5×1 frecv 13, rang 29/13=2,23
Pregatire ( cunoastere, educat/a, instruita, competenta, capabila, inteligenta, cunostinte, cunostinte in domeniu, informat, cunoscator ): 1×8+2×3+3×1+4×5=frecv 17, rang 37/17=2,17
Asepsie, igiena 1×3+2×1+3×2+4×1 frecv 7, rang 15/7=2,14
Profesionalim (profesionist, seriozitate, perseverenta, corect, corectitudine, datorie) 1×6+2×6+3×7+4×7+5×5 frecv 31, rang 92/31=2,96
Devotament (pasiune, rabdare, respect, confidentialitate, bun samaritean, comunicare, sfatuitor, sprijin, dragoste, intelegere, toleranta, socializare, incredere, respect, empatie, pastrare secrete profesionale): 1×2+2×11+3×16+4×15+5×23 = frecv 67, rang 247/67=3,68
Promptitudine (curaj, urgenta, prevenire, adaptabilitate, flexibilitate, atentie, sacrificiu): 1×4+2×5+3×4+4×2+5×6= frecv 21 rang 64/21=3,04
Spital (pacient, sanatate): 2×2+3×2+4×1 frecv 5, rang 14/5=2,8
Colaborator 3×2+4×1 frecv 3, rang 10/3=3,33
Tratament 2×1+3×1+4×2+5×1 frecv 5, rang 14/5=2,8
Elementele centrale asociate profesiei de asistent medical din perspectiva studenților au fost reprezentat de responsabilitate. Elementele plasate la periferie au fost promptitudine, colaborator. Un statut ambiguu au avut temele asociate cu atribuțiile profesiei și devotamentul (Tabel XIV).
Tabelul XIV. Reprezentarea profesiei de asistent medical din perspectiva studenților
DISCUȚII
Asistența medicală a înaintat spre construirea imaginii structurale prin cunoștințe științifice, căutând prin studii și cercetări, definiția ei ca știință. Multiple studii din Brazilia au căutat să evalueze cunoștințele cu privire la profesia de asistent medical atât în rândul populației generale, în rândul celor care practică nursing, cât și în mass-media.
În cercetarea nostră am identificat câteva diferențe în ceea ce privește evaluarea importanței și a gradului de apreciere a profesiei de asistent medical, în sensul că studenții care se pregătesc pentru acestă profesie o consideră într-o măsură mai mare ca fiind importantă, însă o clasifică ca fiind apreciată într-un grad mai mic. Interesant este rezultatul unui studiu conform căruia, specialiști în comunicare găsesc asistenții medicali responsabili de obținerea recunoașterii și vizilității acestei profesii în fața populației generale (5). În același studiu, profesiei de asistent medical, îi sunt atribuiți ca termeni definitorii: îndeplinirea unor sarcini tehnice simple, ca fiind subordonat domeniului medical și identificat ca ajutor al medicului și care exercită o profesie sugerând forță de muncă ieftină.
În rândul subiecților din studiul nostru, termenii caracteristici definiției profesiei de asistent medical s-au indentificat a fi: atribuții profesionale, nivelul formării profesionale, relația cu pacientul, ierarhia în cadrul echipei medicale. În ceea ce privește poziția asistentului medical în societate, s-au făcut referiri la importanța profesiei și locul asistentului medical în cadrul echipei medicale. Cele mai bune cunoștințe privind atribuțiile asistentului medical le-au avut studenții, urmați de populație, pacienți și medici.
O cercetare asupra îngrijirii integrale pentru pacienții de gen feminin din Brazilia, a analizat reprezentarea socială a asistentului medical cu privire la domeniul de aplicare a îngrijirilor integrale la dispoziția femeilor (prin intermediul rețelei de îngrijiri de sănătate de baza) având ca instrument interviu calitativ aplicat unui număr de zece asistente medicale din Mato Grosso do Sul State (6); rezultaul a subliniat că asistentul medical are o vedere fragmentată a îngrijirii medicale a femeii, încă ghidat de plângeri fizice; nu pot defini îngrijirea integrală, repetând discursul de abordare holistica, fără a înțelege ce înseamnă cu adevarat.
Utilizând metoda asociațiilor libere, au fost identificate ca și nuclee centrale termeni definind locul de muncă și abilitățile asistentului medical (populația generală), profesionalismul și compentența (pacienți, studenți, medici). În timp ce tratamentul s-a clasat pe poziția nucleului periferic în randul populației generale la noi, un studiu care a analizat componentele definitorii practicii asistentului medical și identității profesionale l-a identificat ca fiind central, asociind alături de aceste termen și medicație, respective cunoștințe (7).
Deși cercetările asupra influenței mass-media exercitate asupra ideilor colective cu privire la profesia de asistent medical din diferite țări au subliniat o importantă transmitere a reprezentărilor prin texte și imagini distribuite de mass-media pentru a perpetua stereotipurile contribuiind astfel la noi reprezentări, de multe ori neexitând conexiuni la realitate (5), cercetarea noastră a avut în vizor studenții ce se formează pentru profesia de asistent medical, precum și identificarea relației asistent-pacient și percepția asupra locului asistentului medical în echipă. Cu toate acestea putem ridica invitația unor noi evaluări din perspectiva influenței mass-media.
CONCLUZII
ANEXA 1:
CHESTIONAR
INITIALE NUME:
VARSTA:
SEX:
AN DE STUDIU:
ASOCIATI CUVANTUL “ASISTENT MEDICAL” CU 5 ATRIBUTE – notati in dreptul fiecarui atribut cate o cifra de la 1 la 5 in ordinea importantei pe care o asociati fiecarui atribut amintit (1-cel mai important, 5 – cel mai putin important)
1.
2.
3.
4.
5.
1. CE REPREZINTA IN OPINIA DVS PROFESIA DE ASISTENT MEDICAL?
2. CE RESPONSABILITATI CREDETI CA ARE UN ASISTENT MEDICAL?
3. CAT DE MULT CREDETI CA ESTE APRECIATA PROFESIA DE ASISTENT MEDICAL ?
1. deloc
2. puțin
3. moderat
4. destul de mult
5. foarte mult
4. CAT DE IMPORTANTĂ ESTE PROFESIA DE ASISTENT MEDICAL?
deloc
puțin
moderat
destul de mult
foarte mult
5.IN CE MASURA CREDETI CA URMATOARELE SARCINI REPREZINTA ATRIBUTIILE ASISTENTEI MEDICALE ?
6.CARE ESTE POZITIA ASISTENTULUI MEDICAL IN SOCIETATEA NOASTRA?
BIBLIOGRAFIE
Mihai Curelaru, Reprezentări sociale, 2006, editura Polirom
Antohe Ileana, Fermesanu Mihaela Carmen, Elemente De Nursing Clinic, Ed. Junimea, Iasi, 2003
Tudose Miruna, Reprezentarea socială a profesiei de psiholog
Deac Mihai, Reprezentările sociale – elemente definitorii și implicații teoretice majore, Revista Transilvana de Stiinte ale Comunicarii, 7/2008, pp. 16-27
Kemmer LF, Silva MJP, Nurses’ visibility according to the perceptions of the communication profesionals, Rev Latino-am Enfermagem 2007 março-abril; 15(1):191
Cássia Barbosa Reis, Sônia Maria Oliveira de Andrade, Social representations of nurses on the integral care available to women through Brazil’s basic healthcare network, Ciência & Saúde Coletiva, 13(1):61-70, 2008
Moema da Silva BorMoema da Silva Bor, Hellén Cristina P, Hellén Cristina P, To care for or treat? Seeking the field of competence and professional identity of nursing, Revista Brasileira de Enfermagem, 2011
Philip Darbyshire and Suzanne Gordon, Exploring Popular Images and Representations of Nurses and Nursing, Chapter 4
Adrian Neculau, Reprezentări sociale, 1997, editura Polirom
Adrian Neculau, Psihologie socială, 1996, editura Polirom
Alin Gavreliuc, De la relațiile interpersonale la comunicarea socială, 2007, editura Polirom
Legea sanatatii mintale si a protectiei persoanelor cu tulburari psihice, adoptata de Parlamentul Rom�niei cu nr. 487/2002 si publicata �n Monitorul Oficial, Partea I, nr. 589 din 8 august 2002.
Albu S Co……..
BIBLIOGRAFIE
Mihai Curelaru, Reprezentări sociale, 2006, editura Polirom
Antohe Ileana, Fermesanu Mihaela Carmen, Elemente De Nursing Clinic, Ed. Junimea, Iasi, 2003
Tudose Miruna, Reprezentarea socială a profesiei de psiholog
Deac Mihai, Reprezentările sociale – elemente definitorii și implicații teoretice majore, Revista Transilvana de Stiinte ale Comunicarii, 7/2008, pp. 16-27
Kemmer LF, Silva MJP, Nurses’ visibility according to the perceptions of the communication profesionals, Rev Latino-am Enfermagem 2007 março-abril; 15(1):191
Cássia Barbosa Reis, Sônia Maria Oliveira de Andrade, Social representations of nurses on the integral care available to women through Brazil’s basic healthcare network, Ciência & Saúde Coletiva, 13(1):61-70, 2008
Moema da Silva BorMoema da Silva Bor, Hellén Cristina P, Hellén Cristina P, To care for or treat? Seeking the field of competence and professional identity of nursing, Revista Brasileira de Enfermagem, 2011
Philip Darbyshire and Suzanne Gordon, Exploring Popular Images and Representations of Nurses and Nursing, Chapter 4
Adrian Neculau, Reprezentări sociale, 1997, editura Polirom
Adrian Neculau, Psihologie socială, 1996, editura Polirom
Alin Gavreliuc, De la relațiile interpersonale la comunicarea socială, 2007, editura Polirom
Legea sanatatii mintale si a protectiei persoanelor cu tulburari psihice, adoptata de Parlamentul Rom�niei cu nr. 487/2002 si publicata �n Monitorul Oficial, Partea I, nr. 589 din 8 august 2002.
Albu S Co……..
ANEXA 1:
CHESTIONAR
INITIALE NUME:
VARSTA:
SEX:
AN DE STUDIU:
ASOCIATI CUVANTUL “ASISTENT MEDICAL” CU 5 ATRIBUTE – notati in dreptul fiecarui atribut cate o cifra de la 1 la 5 in ordinea importantei pe care o asociati fiecarui atribut amintit (1-cel mai important, 5 – cel mai putin important)
1.
2.
3.
4.
5.
1. CE REPREZINTA IN OPINIA DVS PROFESIA DE ASISTENT MEDICAL?
2. CE RESPONSABILITATI CREDETI CA ARE UN ASISTENT MEDICAL?
3. CAT DE MULT CREDETI CA ESTE APRECIATA PROFESIA DE ASISTENT MEDICAL ?
1. deloc
2. puțin
3. moderat
4. destul de mult
5. foarte mult
4. CAT DE IMPORTANTĂ ESTE PROFESIA DE ASISTENT MEDICAL?
deloc
puțin
moderat
destul de mult
foarte mult
5.IN CE MASURA CREDETI CA URMATOARELE SARCINI REPREZINTA ATRIBUTIILE ASISTENTEI MEDICALE ?
6.CARE ESTE POZITIA ASISTENTULUI MEDICAL IN SOCIETATEA NOASTRA?
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Reprezentarea Profesiei de Asistent Medical din Perspectiva Studentilor la Facultatea de Medicina (ID: 157819)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.