Reprezentarea loisirului în arta transilvăneană a secolelor XIX și XX Coordonator științific Lect. Dr. Ioana Rus -Cacovean Absolvent Sabina Zugravu… [601340]

UNIVERSITATEA „BABEȘ -BOLYAI” CLUJ -NAPOCA
FACULTATEA DE ISTORIE ȘI FILOSOFIE

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific
Lect. Dr. Ioana Rus -Cacovean

Absolvent: [anonimizat]

2018

UNIVERSITATEA „BABEȘ -BOLYAI” CLUJ -NAPOCA
FACULTATEA DE ISTORIE ȘI FILOSOFIE

Reprezentarea loisirului în arta transilvăneană a
secolelor XIX și XX

Coordonator științific
Lect. Dr. Ioana Rus -Cacovean

Absolvent: [anonimizat]
2018

Cuprins
Lista figurilor
Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 7
Capitolul 1. Loisirul -Cadru general ………………………….. ………………………….. ………….. 12
1. 1 Contextul general al apariției conceptului de loisir ………………………….. ……………….. 12
1. 2 Noi abordări ale conceptului de loisir în epoca modernă ………………………….. ………… 17
1. 3 Viața socială și loisirul ………………………….. ………………………….. ………………………… 22
1. 3. 1 Viața socială și loisirul în Transilvania ………………………….. ………………………….. .. 25
Capitolul 2. Reprezentarea loisirului în impresionismul vest-european …………………. 28
2. 1 Revoluția artistică a secolului al XIX -lea ………………………….. ………………………….. … 28
2. 2 Epoca impresionismului francez și loisirul ………………………….. ………………………….. 33
2. 3 Impresionismul în Anglia, Ungaria, Germania ………………………….. ……………………… 53
Capitolul 3. Pictura transilvăneană în secolele XIX și XX ………………………….. ……….. 60
3. 1 O viziune diferită asupra artei și loisirului ………………………….. ………………………….. . 60
3. 2 Asemănări și deosebiri între reprezentările loisirului în Transilvania și spațiul vest –
european ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 83
3. 3 Abordare, mesaj, atmosferă ………………………….. ………………………….. ………………….. 88
Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 91
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 93

Lista figurilor

Fig. 2. 1 Edouard Manet , Dejun pe iarbă , 1863, Musée d’ Orsay, Paris ………………………. 37
(http://www.manet.org/luncheon -on-the-grass.jsp )
Fig. 2. 2 Auguste Renoir, Dejunul vâslașilor , 1880 -1881, The Phi lips Collection,
Washington, D. C…………………………… ………………………….. ………………………….. ………… 38
(http://renoir.chez.com/canotier.htm )
Fig. 2. 3 Auguste Renoir, La Grenouill ère, 1869, Nationalmuseum, Suedia ……………….. 41
(http://www.renoir.net/la -grenouillere.jsp )
Fig. 2 . 4 Edouard Manet, Plimbare cu barca , 1874, Metr opolitan Museum of Art, New
York ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 42
(https://www.metmuseum.org/art/collection/search/436947 )
Fig. 2. 5 Claude Monet, Pe malul Senei. Bennecourt , 1868, Art Institute of Chicago ……. 42
(http://www.artic.edu/aic/collections/exhibitions/Impressionism/Monet)
Fig. 2. 6 Auguste Ren oir, Dans la țară , 1883, Musée d ’Orsay, Paris …………………………. 44
(http://www.musee -orsay.fr/fr/collections/catalogue -des-
oeuvres/notice.html?nnumid=1161)
Fig. 2. 7 Edgar Degas, Ora de dans , 1874, Metropolitan Museum of Art, New York …….
………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 45
(https://artsandculture.google.com/asset/the -ballet -class/fwE5p5FTjV9Ezg?hl=ro )
Fig. 2. 8 Edgar Degas, Steaua , 1878, Musée d ’Orsay, Paris ………………………….. …………. 46
(https://www.edgar -degas.org/L -Etoile.html)
Fig. 2. 9 Frédéric Bazille, Scenă de vară , 1869, Fogg Art Museum, Cambridge ………….. 47
(https://www.enrevenantdelexpo.com/2016/07/12/scene -ete-bazille -rejoint -exposition –
musee -fabre/)
Fig. 2. 10 August e Renoir, Tinere la pian , 1892, Musée d ’Orsay, Paris ……………………… 48

(http://www.musee -orsay.fr/fr/collections/oeuvres –
commentees/recherche/commentaire/commentaire_id/jeunes -filles -au-piano –
17428.html?no_cache=1)
Fig. 2. 11 Claude Monet, În pădure la Giverny , 1887, Mr. and Mrs. George Gard De Sylva
Collection, Los Angeles ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 49
(https://fr.wikipedia.org/wiki/Blanche_Hosched%C3%A9)
Fig. 2. 12 Gustave Caillebotte, Inter ior. Femeie la fereastră , 1880, Colecție privată,
Comité Caillebotte, Paris ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 50
(https://www.baudelet.net/val -yerres/gustave -caillebotte/interieur -femme -a-la-fenetre.htm)
Fig. 2. 13 Edgar Degas, Absintul , 1875 -1876, Musée d ’Orsay, Paris …………………………. 51
(http://www.musee -orsay.fr/en/collections/works -in-focus/search/commentaire_id/in -a-
cafe-2234.ht ml)
Fig. 2. 14 Auguste Ren oir, Bal la Moulin de la Galette , 1876, Musée d ’Orsay, Paris ……
………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 52
(http://www.musee -orsay.fr/en/collections/works -in-
focus/painting.html?no_cache=1&zoom=1&tx_damzoom_pi1%5BshowUid%5D=4038)
Fig. 2. 15 John Singe r Sargent, Studiu în aer liber , 1889, Brooklyn Museum ……………… 54
(https://metmuseum.org/exhibitions/view?exhibitionId=%7B4F31BE4C -309F -4A01 –
8A69 -45D80D786215%7D&oid=21407)
Fig. 2. 16 Alfred Sisley, Lecția , 1874, Colecție privată ………………………….. ……………….. 55
(https://www.alfredsisley.org/The -Lesson.html)
Fig. 2 . 17 Pál Szinyei Merse , Picnic în mai , 1873, Magyar Nemzeti Galéria, Budapesta ..
………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 57
(https://www.wga.hu/html_m/s/szinyei/06szinye.html)
Fig. 2. 18 Károly Ferenczy , Răsăritul , 1905, Magyar Nemzeti Galéria, Budapesta ………. 58
(https://www.wikiart.org/en/karoly -ferenczy/morning -sunshine -1905)
Fig. 2. 19 Max Lie bermann, Doi călăreți pe plajă , 1901, Colecție privată ………………….. 59
(http://www.dw.com/de/liebermanns -zwei -reiter -am-strand -versteigert/a -18538030)

Fig. 2. 20 Ernst Oppler, Box, 1920, Colecție privată ………………………….. …………………… 59
(https://www.the -athenaeum.org/art/detail.php?ID=301610)
Fig. 3. 1 Johann Martin Stock , Portret de femeie , 1787, Muzeul Național de Istorie a
Transilvaniei, Cluj -Napoca ………………………….. ………………………….. ……………………….. 63
Fig. 3. 2 Nicolaus Muller, Petrecere cu dans , a doua jumătate a sec. al XVIII -lea, Muzeul
Național Brukenthal, Sibiu ………………………….. ………………………….. ………………………… 65
Fig. 3. 3 Mișu Popp, Portret de bărbat , 1860, Muzeul Național Brukenthal, Sibiu ………. 66
Fig. 3. 4 Johann Bobel, Vedere din Sibiu , 1864 -1870, Muzeul Național Brukenthal, Sibiu
………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 68
Fig. 3. 5 Octavi an Smigelschi, Tânăr citind , 1899 , Muzeul Național Brukenthal …………. 71
Fig. 3. 6 Arthur Coulin, Violonista , 1907, Muzeul Național Brukenthal ……………………… 73
Fig. 3. 7 Arthur Coulin, În crângul de măslini , 1911, Muzeul Național Brukenthal ……… 75
Fig. 3. 8 Friedrich Miess, Nud cu pălărie culcat într -un interior , 1918 -1935, Muzeul
Național Brukenthal, Sibiu ………………………….. ………………………….. ………………………… 77
Fig. 3. 9 Elena Popea, Târg la Bran , prima jumătate a sec. XX, Muzeul de Artă din Cluj –
Napoca ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 79
Fig. 3. 10 Aurel Popp, În grădină , prima jumătate a sec. XX, Muzeul de Artă Sa tu Mare
………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 81
Fig. 3. 11 Aurel Popp, În poartă , prima jumătate a sec. XX, Muzeul de Artă Satu Mare ..
………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 82

7
Introducere

Tematica loisirului reprezintă în contextul socio -cultural al secolului al XIX-lea
un pu nct de interes pentru reprezentă rile arti stice ale pictorilor impresioniști din Franț a,
Anglia, Germania, Ungaria și Transilvania .
Deoarece în Transilvania nu putem vorbi despre un curent impresionist așa cum a
fost el definit și reprezentat în cele patru țări lu ate ca reper în această lucrare, vom aborda
doar problematica loisirului reprezentat în pictura transilvăneană a artiștilor Nicolaus
Müller, Mișu Popp, Johann Bö bel, Octavian Smigelschi, Arthur Coulin, Friedrich Miess,
Elena Popea, Aurel Popp, ș i Johann Ma rtin Stock.
Acesta din urmă este relevant pentru partea introductivă în tematica generală a
timpului liber. Lucrarea sa Portret de femeie a fost re alizată în secolul al XVIII -lea și este
un reper în ceea ce privește legătura dintre loisir și societate în Transilvania .
Temele abordate de impresioniști adoptă o viziune nouă asupra lumii, detașâ ndu-
se de arta academistă oficială. Activități precum luatul mesei în grădină, picni curile,
plimbările în grădină, plimbă rile c u barca, dansul, petrec erile, cântatul la pian, călă ritul etc.
devin teme cen trale ș i tot mai des abordate dintr -o perspectivă a timpului liber cultivat.
Pe lângă toate aceste caracteristici, un nou ideal de modernitate se naște î n
viziunea pictorilor impresioniști care se detașează de tematici istorice sau mitologice și
abordeaz ă dintr -o perspectivă nouă conceptul d e a privi fie un obiect, fie o întreagă scenă a
vieții de z i cu zi.
Senzația, impresia transmisă de impresi oniști se face cu ajutorul culorilor ș i a
spectrului c romatic pe care ace știa îl folosesc pent ru a crea. Transpunerea estetică a
subiectelor oferite de mediul în care pictorii își desfășurau activitatea, a orașului care
transmitea anumite stă ri, a personaj elor care îș i petrec eau timpu l într -o lume comună,
obișnuită , au fost puncte de plecare în înț elegerea acestui curent.
Loisirul , trecâ nd adesea neobservat, c onsiderat o activitate de scurtă durată,
efemeră, poate chiar banală, intră în atenția impresioniș tilor tocmai pentru că aceșt ia și-au
asumat rolul de a surprinde o bucățică din viața privată ș i de a o reda ca instantaneu.

8
Motivație

Moti vul alegerii acestei teme pornește din dorinț a de a documenta tematica
loisirului în spațiul european și românesc , cu precădere spațiul transilvănean , abordând -o
atât din perspectiva social ă, cât și artistică, dar și pentru a observa diferenț ele care apar în
operele de artă din spațiul românesc .
De asemenea, mă voi axa în special pe contextul politic , economic ș i social al
mediului din care artișt ii provin, pe prin cipalele subiecte abordate de aceștia și pe stabilirea
activităț ilor specifice cel mai adesea abordate. Pictura impresionistă relevă o bogată frescă
socială caracteristică secolului al XIX-lea și formează privitorului o reprezentare a
imaginarului social i nterpretată de pictorii adepți ai curentului.
O precizare trebuie făcută încă de la început și anume faptul că în lucrările
pictorilor transilvăneni pe care le voi anali za pe parcursul acestei lucrări nu putem
recunoaște, decât la nivel tematic, o reprezentare a loisirului, așa cum va fi el dezbătut și
analizat în contextul său general, aceștia neîncadrându -se în curentul impresionist vest-
european propriu -zis.
Lucrările alese nu î ncorporează trăsăturile stilistice ale impresionismului așa cum
au fost ele redate de cel francez sau maghiar, fiind vorba și despre un decalaj cronologic,
care a făcut imposibilă alinierea picturii en ple in ai r din Transilvania cu cea din Ungaria,
Germ ania, Anglia și Franța. Totodată, ceea ce este relevant pentru scopul cercetării pe care
o întreprind este analiza comparativă și perspectiva socială a lucrărilor .
Fiecare pictor pe care î l voi a minti pe parcursul acestei lucrări a ales să reprezinte
cu predilecție o anumită activitate (ex: Degas ș i balerinele ), iar din perspectiva cercetă rii
academice sunt important e de analizat caracteristicile fiecăruia și felul în care arta și
societatea reușesc să fie complementare în pictura impresionistă vest-europeană.
Lucrare a de față își propune să abordeze felul în care pictura impresionistă din
spațiul vest-european și arta transilvăneană a secolelor XIX și XX redau specificul unei
societăți și modalităț ile prin care put em analiza, raportându -ne doar la operele de artă ,
trăsăturile și obiceiurile acesteia.
În ceea ce priveș te cerc etarea, aceasta este structurată pe 3 nivel uri: contextul
general al loisirului ș i al dezvoltării sale , reprezentarea loisirului în pictura impresionistă
vest-europeană iar în ultimul rând reprezentarea loisirului în arta de pe teritoriul
Transilvaniei , făcând legătura cu spațiul european și analizâ nd di n acest punct de vedere
subiectele predilecte, asem ănările ș i deosebirile.

9
De as emenea, acest subiect reprezintă o perspectivă de cercetare î ndeosebi
folosit oare pentru viitoare demersuri î n domeniul studiilor culturale sau ca lucrare cu
caracter general ș i informativ pentru oricine dorește să cunoască succin t o istorie a
impre sionismului în Europa și a artei secolelor XIX și XX în Transilvania , dar și cum
aceasta este abordată în spaț iul cultural autohton.
Această teză are un caracter predominant infor mativ, descriptiv și ana litic,
bazându -se pe comparația și pe analiza diverselor ipostaze ale tematicii loisirului în spațiul
vest-european și în Transilvania , fiind documentată în special cu ajutoru l lucrărilor aflate
în colecțiile Muzeul ui de Artă și Muzeul ui Național de Istorie a Transilvaniei din Cluj –
Napoca , Muzeul ui Național Brukenthal Sibiu și Muzeul ui de Artă Satu Mare, dar și din
alte țări precum Franța ( Musée d’Orsay ) sau a lucră rilor de s pecialitate din domeniul artei
și culturii.

Structură și metodologie

Lucrarea de față este structurată în trei capitole principale care abordează din
perspectivă socială loisirul în societatea secolelor XIX și XX în Europa și Transilvania.
În capitolul Loisirul -Cadru general îmi propun să urmăresc apariția și dezvoltarea
conceptului de loisir din Antichitate până în epoca modernă. Diferitele valențe pe care le -a
cunoscut de -a lung ul timpului au modificat percepția inclusiv asupra felului în care
oameni i își înțelegeau propriul sine .
Primul capitol este alcătuit din patru su bcapitole ce prezintă particularitățile
conceptului de timp liber în fiecare ramură a vieții sociale, de la as pecte religioase până la
aspecte profane. Primul subcapitol analizează trăsăturile acestui concept de-a lungul
timpului, făcând o scurtă incursiune în mentalul colectiv al diferitelor secole. Regresul sau
avântul unor ideologii au determinat inevitabil ada ptarea societății în funcție de nevoile pe
care le -avut la un moment dat.
Al doilea subcapitol intitulat Noi abordări ale conceptului de loisir în epoca
modernă își propune să vadă cum începând cu perioada Renașterii omul devine elementul
central al existenței. Libertatea gândirii moderne a fost eliberată de Biserică și a putut să se
manifeste în afara universului limitat în care se afla. Deschiderea către această lum e nouă a
dezvoltat un ritual amplu a l loisirului care era în acea perioadă def initoriu pentru mediul
citadin.

10
Subcapitolul Viața socială și loisirul analizează felul în care procesul de
modernizare din Europa secolului al XIX -lea a afectat pături largi ale populației nu doar la
nivel economic, social sau politic , ci și filosofic, emoțional.
Ultimul sub-subcapitol urmărește pentru zona Transilvaniei tranziț ia de la
societatea Evului Med iu până la cea modernă. Loisirul și activitățile dedicate petrecerii
timpului liber într -un mod cultivat și -au găsit un loc bine meritat în orașele Transilvaniei.
Odihna și preocuparea pentru evadarea din oraș au fost necesare și în contextul epidemiilor
răspândite în rândul populație i o dată cu dezvoltarea rapidă a orașelor.
Al doilea capitol, Reprezentarea loisirului în impresionismul european are ca
scop analizarea revoluției artistice care se produce în secolul al XIX -lea o dată cu apariția
impresionismului și felul în care acesta red ă prin pictură o bucățică din obiceiu rile vieții
cotidiene.
Evoluția societății și raportarea la timpul liber se modifică în Europa o dată cu
Revoluția Industrială și cu inovațiile aduse de aceasta. Îmi propun să observ felul în care
pictura impresionistă a redat aceste fragmente din viața de zi cu zi și cu m s-a detașat de
vechile canoane artistice.
Primul subcapitol se axează pe felul în care raportarea la peisaj, natură, activități
în aer liber se modifică și poziționarea omului în centrul tuturor activi tăților care presupun
cunoaștere devin pentru impresioniști surse de inspirație.
Al doilea subcapitol evidențiază trăsăturile impresionismului francez cu ajutorul
analizei picturilor care redau ac tivități de loisir precum: plimbările, dansul, jocul, studiu l,
petrecerea timpului în cafenele și petrecerile.
În ultimul subcapitol îmi propun să observ diferențele di ntre pictura impresionistă
din Franța și cea din Anglia, Ungaria și Germania, evidenți ind și schimbările care apar la
nivelul tematicii.
Ultimul capitol , Pictura transilvăneană în secolele XIX și XX își propune să
analizeze modalitatea în care pe teritoriul Transilvaniei loisirul a fost reprezentat în artă și
deosebirile fundamentale dintre arta vest -europeană și arta transilvăneană.
Din această p erspectivă voi aborda decal ajul produs și modalitatea în care loisirul
a fost reprezentat în spațiile amintite. Idealul de modernitate car e se naște în secolul XX va
fi pus în cazul Transilvaniei în contextul economic, politic și social.
Voi analiza de ase menea și atmosfera, abordarea și mesajul pictorilor din
Transilvania, diferențele și asemănările, contextul în care arta a evoluat și la ce anume s -a
raportat pentru pictorii de pe acest teritoriu. Analiza propriu -zisă se va realiza cu ajutorul

11
picturilor din muzeele din Cluj -Napoca, Sibiu și Satu Mare iar specificitățile acestei zone
vor fi abordate și în funcție de contextul istoric.
Bibliografia folosită în elaborarea acestei lucrări se constituie din opere de
referință pentru tematica abordată precum Er nst Hans Gombrich, Istoria artei , reviste
precum cea semestrială publicată de Seminarul de Antropologie Istorică ( Caiete de
Antropologie Istorică , volumul Pentru o istorie a loisirului ) dar și surse online precum
articole referitoare la istoria loisiru lui sau a impresionismului francez.
Aceste articole au apărut în jurnale de specialitate ca The History Teacher ,
Vanderbilt Historical Review sau The Yale Historical Review și sunt rel evante pentru
subiectul cercetării .
De asemenea, albumele de artă au constituit un punct de reper în elaborarea
prezentei lucrări , iar aici menționăm următoarele: Nina Kalitina, Nathalia Broadskaia,
Claude Monet și Natalia Brodskaia, Edgar Degas . Pe lângă acestea, site -urile muzeelor
Orsay, Tate Modern, Metropolitan Museum of Art , Philadelphia Museum of Art etc. au
fost relevante pentru analiza pictorilor vest europeni.
În ceea ce privește partea de cercetare propriu -zisă a picturilor reprezentative
pentru tematica loisirului din Transilvania secolului al XIX -lea, lucrările din Muzeul de
Istorie a Tra nsilvaniei și Muzeul de Artă din Cluj -Napoca, Muzeul Național Brukenthal din
Sibiu și Muzeul de Artă din Satu Mare au constituit surse importante de referință în ceea ce
privește analiza și cercetarea, alături de cata loage dedicate pictorilor transilvăneni.

12
Capitolul 1. Loisirul -Cadru general
1. 1 Contextul general al apariției conceptului de loisir

Conceptul de loisir cunoaște diferite valențe de -a lungul istoriei, schimbându -și
constant caracteristicile și modul în care ideea de distracție sau chiar de pierdere a timpului
era privită. Dacă Evul Mediu asistă la o interzicere a ceea ce se înțelege prin joc, distracție,
pierdere a timpului considerat sacru de către m orala crești nă, secolele XVII -XVIII vor
privi diferit timpul profan care nu mai avea la bază conce pția timpului care inseamnă
bani.1
Loisirul a reprezentat pentru fiecare domeniu în parte, de la literatură, la filosofie,
antropologie, sociologie, istoria artei o abordare diferită în funcție de nev oile pe care o
societate le -a avut într -un anumit moment și a fost tratat în contextul fiecărei epoci istorice.
Felul în care societatea s -a dezvoltat și p ercepția fiecărei epoci asupra timpului
liber a influențat modalitatea prin care ne raportăm și astăzi la acest concept . Această
atitudine a individului de a -și depăși limitele sociale impuse rezultă din capacitatea
acestuia de a chestiona realitatea și de a o analiza, dându -i posibilitatea de a înțe lege și
aborda problema din diverse perspective: filosofice, sociale, emoționale sau religioase.
De asemenea, loisirul trebuie privit ca o condiție fundamentală a spiritului care se
dezvoltă treptat, oferind individului înțelepciune și cunoaștere, lucruri pe care munca, în
esența sa, le -ar oferi într -o măsură mai mică, n u le-ar cultiva sau, după anumite concepții,
ar avea efect e retrograde asupra spiritului uman(ist) .
Putem t otuși afi rma faptul că acest concept al timpului liber se metamorfozează
constant ș i capătă sensuri noi în funcție de cultura sau religia în care este abordat. Spre
exemplu, în Antichitate grecii vedeau în ideea de loisir școala ( skole), înțelegând prin
aceasta locul în care învățăturile dobândite devin punte în înălțarea spiritului.
Creștinii, pe de altă parte, privesc timpul liber ca pe o potențială resursă pentru un
act contemplativ al Divinității, în care ziua a șaptea este considerată drept zi de odihnă, nu
doar trupească, ci și sufletească.
Deși diferite ca abordare, cele două v iziuni vor fi puncte de plecare în schimbarea
mentalităților referitoare la ideea de relaxare, repaos, amuzament, distracție, joc, pierdere a

1 Simona Nicoară, Timp liber, distracție, joc. Sensibilități și metamorfoze de -a lungul istoriei, în „Caiete de
antropologie istorică – Pentru o istorie a loisirului ”, Anul VI, nr. 1 -2 (10 -11), Cluj -Napoca, ed. Accent, 2007,
p. 17.

13
timpului. Romanii foloseau termenul de otium2 pentru a desemna activitățile de loisir
obișnuite, precum sărbătoril e dedicate zeilor sau festivitățile familiale, sociale, un termen
folosit atunci când aceștia nu munceau pentru a -și procura hrana sau erau plecați la război.
Un rol important în dezvoltarea acestui otium și mai târziu a loisirului modern l -au
avut curentele filosofice din Roma antică, precum hedonismul și stoicismul. Hedonismul
pune a pe primul loc plăcerea și desfătarea, ambele privite ca bine suprem, unde acel otium
devenea sursa tuturor posibilităților și libertăț ilor, în care in dividul refula , cre ea, găsea
echilibru și putere.3
Stoic ismul, pe de altă parte privea morala și spiritul ca fiind derivate din rațiune și
din cunoașterea și înțelegerea legilor natur ii care face posibilă trecerea s pre bine, unde
acesta nu mai reprezintă apogeul plăcerii, ci acceptarea durerii, nefericirii și a morții.4
De asemenea, viziunea aristotelică asupra loisirului a conturat cinci aspecte după
care omul trebuie să se ghideze atunci când întreprinde anumite activități sau când
abordează problematica timpului liber:
1. Loisirul este baza culturii și sursa unei vieți bune .
2. Loisirul include muzica, arta, activitățil e fizice și mai presus de toate acestea,
contemplarea .
3. Moderația este premisa loisirului .
4. Pacea este premisa loisirului, iar o națiune obișnuită doar cu războaie, este slab
pregătită pentru pace și loisir .
5. Oamenii trebuie să învețe utilizarea core ctă a timpului liber iar această educație este
responsabilitatea statului .5
Deși aceste percepții asupra timpului liber nu vor mai avea aceeași însemnătate în
secolele XVIII și XIX, ele vor rămâne semnificative pentru ceea ce înseamnă creșt ere
personală și separarea loisirului de munca propriu -zisă, considerată a fi motorul
supraviețuirii individului, dar care nu îi aducea libertatea.
Loisirul putea fi adeseori confun dat și cu mulțumir ea sufletească sau cu termenul
de recreere , care nu are o com ponentă culturală, timpul liber fiind cea mai înaltă formă a
sacrificiului uman, pentru care acesta trebuie să se lupte întreaga sa viață. Sensibil itățile
oamenilor referitoare la viață și moarte, plăcere și suferință s-au modifica t în funcție de

2 Michel Bellefleur, Le loisir contemporain: Essai de Philosophie Sociale , Quebec, Presses de l’ Universite
du Quebec, 2002, p. 8.
3 Ibidem , p. 13.
4 Frances Herry Hazlitt, The wisdow of the stoics , SUA, ed. University Press of America, 1984, p. 6.
5.Steven Simpson, Carlton Yoshika, Aristotelian view of leisure: an outdoor reacreation perspective , în
„International Journal of Public Administration” , SUA, Arizona State University, 2007, p. 220.

14
perioadele istorice și de transformările semnificative care au avut loc la nivelul unei
societăți, într -un ritm alert sau mai puțin aler t, când norma și tradiția au fost înlocuite de
dorințe și plăcere, moment în care și morala creștină și exigențele sale au început să își
piardă din valoare.
Deși c onceptul de loisir s -a conturat încă din Antichitate , trăsăturile pe care le
vom observa pe parcurs sunt deter minate de avântul sau regresul unor ideologii, concepții
despre viață, traiul de zi cu zi, evenimentele importante sau conceptul de fericire și
bunăstare.
Începutul Evului Mediu este caracterizat de o gândire economică, îngrădită în
tradiție și în vechile obiceiuri, cu rădăcini adânci î n doctrina Bisericii, doctrină care reușea
să ignore complexitatea vieții concrete, cea pe care țăranul sau negustorul o trăiau zilnic.6
O altă abordare a secolului al XIII -lea vine cu caracterizările autorilor eclezia stici
referitoare la societate unde se accentuează schema celor trei categorii: cei ce se roagă, cei
ce luptă ș i cei care muncesc.7
Astfel, acel otium din Antichitate nu își găsește desăvârșirea în aceste practici, ci
mai degrabă le îngrădește într -un univers impus de ne ajunsurile unei societăți aflate la
începutul dezvoltării.
Orașul reunea astfel într-un spațiu comun străini, din diferite clase s ociale,
determinate de un statut economic care le condiți ona existența. Această piață a orașului și a
luptei constante pentru supraviețuire determină în gândirea orășeanului o schimbare a
felului în care acesta își percepe propria existență.8
Negustorii, meșteșugarii, membrii breslelor comerciale din secolele XII și XII I
deschid calea, prin ceea ce Jacques le Goff a numit revoluția comercială , spre un nou un
mod de a câștiga, de a profit a, de a investi și de a te bucura de timpul liber, limitat acum
doar de propriile obligații.
Perioada de pace relativă a acestor două veacuri și depășirea anului 1000, văzut de
mulți ca un sfârșit le permite indivizilor să se concentreze pe aspectele culturale și sociale
ale societății în care trăiesc. În continuare, pentru negustori o mare parte a timpului prețios
era cel alocat câștigului și competiției, în timp ce pentru Biserică timpul dedicat mânt uirii
și rânduirii spirituale r ămânea cel mai important aspect al vieții cotidiene.

6.Aron J Gurevich , Negustorul , în „Omul Medieval ” (coord. J. Le Goff) trad. de Ingrid Ilinca și Dragoș
Cojocaru, București, ed. Polirom, 1999, p. 227.
7 Ibidem, p. 234.
8 Max Weber , Orașul , București, ed. All, 2013, p. 43.

15
Deși în continuare prins între legile morale ale Bisericii și leg ile juridice ale
orașului9 omul reușește să își privească viața și sub altă formă, implementând treptat un
proces de laicizare a culturii. Avântul urban modifică preocupările societății în care cei mai
influenți oameni își desfășoară activitatea și o remodelează atât pentru interesele proprii,
cât și pentru cele ale întregii societăți precum a f ăcut-o clasa c omercială.10
Acea skola din Antichitate se regă sește și aici iar acest timid început de loisir
începe să capete un cu t otul alt sens. Deși facultățile deschideau , în concepția Bisericii ,
drumu l către meserii profane, acestea au dat oamenilor posibilitatea de a raționaliza
existența, astfel încât decorul vieții obișnuite, cotidiene nu mai era organizat de normele
religioase iar ritmul existenței nu mai era impu s de Biserică .11
Epoca medievală, deși deschisă într-o anumită măsură spre cunoaștere și progres
nu se poate detașa de principiile fricii impuse de Biserică deoarece controlul acesteia
asupra vieții intelectuale era aproape total , independența intelectuală fiind cel mai adesea
confundată cu erezia.
Privind piramidal, clasa de jos și loisirul erau două concepte aproape imposibil de
alăturat. Aceasta nu avea acces decât la sărbători ce se desfășurau pe parcursul anului,
concomiten t cu sărbători religioase sau cu cele familiale precum nunta sau botezul.12
Aceste manifestări erau considerate de Biserică prilej pentru a păcătui, pentru a bea și a
mânca pe să turate sau chiar lucruri compensatorii pentru neajunsurile vieții de zi cu zi.13
Elitele erau cele care aveau posibilitatea și disponibilitatea de a -și pe trece timpul
liber într -un mod cultivat prin lectură, studiu, conversații cu filosofi sau artiști, plimbări,
jocuri, călătorii, lucruri care treptat au dat un alt ton de viaț ă societății. Neîncrederea și
dezamăgirea pe care societatea Evului Med iu o percep ea a reușit să se transpună într-o
nouă ideologie de viață, impulsionată de lumea modernă și progresele sale.
Curiozitatea, determinată de descoperirea unor lumi noi aduce a cu sine o eliberare
față de creștinism și Biserică prin afirmarea indivi dualismului , completată de dorința de a
descoperi, de a sc rie sau a picta tot mai mult, de a surprinde prin orice metode lumea nouă,
deschisă spre evoluție și cunoaștere .
Pictorul Jan van Scorel va reprezenta în anul 1531 un școlar cu o foaie de hârtie
într-o mână ș i cu o pană în cealaltă , Portretul unui tânăr școlar subliniind rolul extrem de

9 Jacques Le Goff , Negustorii și bancherii în Evul Mediu , București, ed. Meridiane, 1994, p. 53.
10 Ibidem , p. 111.
11 Ibidem , p. 117.
12 Simona Nicoară, op. cit., p. 19.
13 Ibidem .

16
important al educației .14 Temele abordate în această perioadă se concentrează asupra
omului, virtuțile moralei fiind un mijloc de acces la înțelepciune și cunoaștere.15
O altă schimbare semnificativă a felului în care conceptul de timp liber este
înțeles vine o dată cu apariția Reformei care aduce în prim plan lupta economică pentru
existență și combaterea lenei ș i a trândăviei, urmând zicala: ori m ănânci bine, ori dormi
liniști t.16
Berthold de Ratisbonne aduce, prin predica sa, în secolul al XIII -lea o altă
concepție interesantă asupra timpului și folos irea acestuia, el considerând că Dumnezeu a
oferit omului 6 daruri, unul dintre acestea fiind și timpul.17
Acest dar oferit omului trebuie să aibă justificare în fața Atotputerniculu i, mai ales
pentru că acest timp trebuia folosit în scop lucrativ sau pentru mântuire, fiind interzisă
risipirea sa în alte scopuri ce pot abate de la morala creștină, risipire pentru care se va da
socote ală în fața Atotputernicului.18
Timpul este privit drept valoare centrală și esențială a existenței omului și în
același timp o condiție fundamentală care îi permite să își desăvârșească menirea î n această
lume. Acest timp al Domnului îl condiționează pe in divid, deși lumea în care acesta trăiește
este una devalorizată și imorală, motiv pentru care el trebuie să își folosească timpul în
scopul mântuirii sufletului.19
Aspect esențial al unei persoane dar și factor de condiționare socială, timpul a
ocupa t un lo c important în ierarhia bogățiilor oferite, pe lângă trup ș i suflet, astfel că omul
trebuia să îndeplinească și o funcție socială pe care doar timpul i -o putea pune la dispoziție.
Diferitele atitudini referitoare la timp și la petrecerea acestuia se regăse sc și în
expresii precum: pierderea timpului , timp de calitate , timp potrivit , care ne indică faptul că
în contextul general al existenței, acesta a ocupat un loc foarte important, care a influențat,
în special după Evul Mediu, o renaștere a felului în care toată viața și tot ansamblul de
interacțiuni sociale era privit.20
Omul avea nevoie, pe lângă siguranța mântuirii sufletului și de activități care să îl
facă să simtă că este prezent în viața sa și prin altceva decât muncă. Ritmul vieții, limitat

14.Museum .Boijmans .Van.Beuningen :.Portrait .of.a.Young .Student .(http://collectie.boijmans.nl/en/object/282
1/Portrait -of-a-Young -Student/Jan -van-Scorel) Accesat 12. 03. 2018 .
15 Simona Nicoară, op. cit., p. 20.
16 Max Weber, Etica protestantă și spiritul capitalismului, București, ed. Humanitas, 2003, p. 30.
17 Aron J Gurevich, op. cit., p. 237.
18 Ibidem , p. 236.
19 Simona Nicoară, op. cit., p. 21.
20 Ibidem , p. 24.

17
de in tervalul zi-noapte sau activitatea sezonieră a determinat pentru omul medieval
apropierea de natură și de frumusețea acesteia.
Aceste lucruri s -a manifestat prin intermediul grăd inilor și a activităților ce puteau
fi desfășurate în acestea precum grădinări tul, cititul, studiul, plimbările. C ălătoriile sunt de
asemenea o consecință a modificării constante a peisajului urban deși în general ele erau
rezervate nobililor. Vom observa faptul că toate aceste caracteristici vor fi pregnante în
secolele XIX și XX , determinând și în pictura impresionistă înclinare a spre reprezentarea
unor activități de loisir în natură considerate a fi efemere sau chiar banale.
Trecem astfel de la timpul dedicat mântuirii, la cel profan, dedicat plăcerilor
proprii, bucuriei, bunăstăr ii și al confortului.

1. 2 Noi abordări ale conceptului de loisir în epoca modernă
Începând cu perioada Renașterii, elementul central al existenței devine î nsuși
omul și preocupările sale. Descoperirea lumii și a omului, așa cum afirma Michelet21 dă
naștere unei dimensiuni ludice, caracterizată prin exaltarea vieții agreabile, a bunăstării și a
frumuseții ce poate fi regăsi tă în obiecte, oameni, peisaje.
Libertatea gândirii moderne este eliberată de creștinism și de Biserică și oferă
omului posibi litatea de a privi și în afara universului său limitat, cu evidente consecințe și
asupra modului în care este perceput lo isirul.
În pofida dezacordului conceptului de loisir cu morala impusă de Biserică foarte
multe tipuri de activități cu caracter ludic sunt desfășurate în continuare , deși stratificările
sociale impuse de secolele XVI și XVII au schimbat mentalul colectiv . Șahul, jocurile de
cărți sau jocurile de noroc, dansul, muzica sau vânătoarea erau activități care reuneau
interesele comune ale nobililor, care, atunci când nu se pregăteau pentru războaie aveau
timp să se gândească și la alt e aspecte ale vieții cotidiene .22
Pentru clasa de jos, jocurile constau în sărbători ale satului, lupte de cocoși, tauri,
jocuri cu mingea, dansuri, vânătoare , dar nu de plăcere ca în cazul nobililor, c i doar pentru
obținerea hranei .
Încă din perioada Renașterii omul a simțit nevoia să aducă natura cât mai aproape
de mediul locuit, iar nobilimea să o înglobeze în palate sau castele, alături de monumente
de arhite ctură laice.

21 Dinu Dumitrașcu, Andreas Vesalius și anatomia umană în Renaștere , în „Revista Medicală Română”, Vol.
LXI, nr. 4, 2014, p. 332.
22 Kristin Jones, Early history of recreation and leisure , Indiana, ed. Jones and Bartlett, 2008, p. 57.

18
Se nasc astfel trei tipuri de grădini: parcuri/rezervații de vânătoare, grădinile
france ze cu geometria peisagistică specifică și grădinile engleze care ofereau o apropiere
de peisajele naturale. Toate ac este lucruri sunt un prilej, la început pentru nobil ime, să își
găsească refugiu pentru odihnă sau pentru întâlniri cu lumea bună .23
Clasa de jos va avea acces în parcur i de abia în secolul al XIX -lea atunci când
oamenii începeau să simtă, în toată agitația vieții de zi cu zi nevoia de recuperar e a
sănătății fizice și mentale, dar și prin modificările care apar în concepț ia mai vastă a
timpului liber .24
Ritualul complex al loisirului era d efinitoriu pentru mediul cita din care încă din
secolul al XVI -lea încearcă să modifice concepția sacralizată a Bisericii și a societății pre –
capitaliste care se conturează, după cum afirma Jacques Le Goff în lucrarea Negustorii și
bancherii în Evul Mediu încă din secolul al XIII -lea. Înalta societate și îndeosebi cu rtea
franceză au dat naștere unei societăț i a spectacolului cu un î ntreg ritual în ceea ce privește
ceremoniile, întâlnirile dintre nobilime și regalitate sau chiar călătoriile.
Este foarte important de precizat că tot acest ritual petrecut la Curte nu ave a
caracteristicile unui loisir în sensul în care îl înțelegem astăzi. Libertatea era constrânsă de
un program rigid și bine stabilit care se contura în obligațiile monarhilor. Loisirul se colelor
XVII și XVIII era mai degrabă construit în jurul îndatoririlo r de la Curte, regele având prin
seratele, balurile sau reprezentările teatrale pe care le organiza motiv să își arate puterea.25
De asemenea, mișcarea intelectuală din Europa secolului al XVII -lea și progresul
științific venit dinspre rândurile burgheziei sau aristocrației s -au grupat în interiorul
academiilor , practicându -și știința în muzee și grădini botanice. Dacă menționam anterior
despre sensiblitățile care se schimbă în funcție de transformările sociale sau istorice, este
important de punctat faptul că în secolul al XVII -lea imaginația și sensibili tatea sunt
înlocuite de rațiune.
În toată această perioadă a avântului științei și a literaturii se dezvoltă și un spirit
monden, care pe lângă tratarea subiectelor de morală sau de circumstanță se distanțea ză de
spiritul trivial întâlnit până atunci la curtea regelui Henric al IV -lea al Franței.26
Viața publică și viața privată încep să fie două concepte fundamental separate,
mai ales pentru că intră în discuție și conceptul liberului arbitru . Iluminismul pro mova,

23 Bill Bryson, Acasă: O istorie a vieții private , Iași, ed. Polirom, 2012, p. 219.
24 Ibidem , p. 222.
25 Simona Nicoară, op. cit., p. 22.
26 F Braunstein, J. F. Pepin, Ghid de cultură generală , București, ed. Orizonturi, 1991, p. 158.

19
prin însuși numele său ideea unei societăți optimiste, luminate, ruptă de rigorile secolelor
anterioare și a feudalismului.
Tradiția este abandonată în folosul rațiunii, ceea ce permite oamenilor să
conștientizeze prejudecățile sau abuzurile la care sunt supuși, prin acest lucru ei fiind
conduși către fericirea spirituală.
O nouă modalitate de a transforma societatea se impunea, nu doar prin
cunoașterea lumii, ci și prin organizarea fericiri i interioare, pe care omul o pu tea găsi în
această nouă artă de a trăi, mai târziu cunoscută sub numele de savoir vivre . Această
concepț ie a fericirii care modifică și felul în care este privit și abordat loisirul a încercat , pe
lângă transformarea lumii , găsirea unui loc confortabil în aceasta . Morala fericirii
personale dă dea posibilitatea indivizilor să privească timpul liber ca pe o cale de
autorealiza re și autocunoaștere care nu mai trebuia justificat în fața Divinității.27
Abordând problematica loisirului și evoluția sa, trebuie să amintim și de conceptul
de plăcere care începe să fie abordat în filosofia secolului al XVIII -lea. Kant aduce în
discuție ideea Naturii care ia locul Divinității . David Hume pune accent pe sentiment și pe
subiectivitatea plăcerilor, lucru care va influența mai apoi și concepția desp re timp liber și
modalitățile prin care acesta devine reprezentat.28
Un alt factor care a stat la baza dezvoltării loisirului a fost ideea creativității și a
inițiativei , iar faptul că se arăta disponibilitate pentru timpul liber dădea dovadă că omul
dorea să acceadă la fer icire.29
Moralitatea creștină în sensul oferit de Biserică promova idealuri de fericire pe care
nu le concepea fără dogma bisericească . Plăcerea oferită de loisir nu trebuia să aibă ca
înțeles desfrâul sau imoralitatea, ci tocmai căutarea unei fericiri comune, oferită de
dezvoltare .
Viața cotidiană și aspirațiile societății încep să dea naștere disponibilități i pentru
loisir, privit drept sursă a creativității și inovației. Teoriile lui Kant asupra Naturii dau
naștere sentimentului de libertate individuală, pentru că acesta a reușit, după secole de
umbrire a dor ințelor și plăcerilor personale să renască într -o altă formă.30 Plăcerile
inferioare sau plăcerile superioare pe care Biserica le -a catalogat în secol ul XV nu mai
reprezentau decât o umbră a trecut ului, iar pe măsură ce Natura lua locul D ivinității, omul
se concentra pe fericirea proprie și a celorlalți, nu pe fericirea creștină .

27 Simona Nicoară, op. cit ., p. 22.
28 Ștefan Maftei, Estetic ă. Suport de curs, manuscris (Specializarea Turism Cultural, UBB ), 2017, p. 3.
29 Simona Nicoară, op. cit., p. 27 .
30 Ștefan Maftei, op. cit., p. 7.

20
O dată cu toate aceste aspecte modernizatoare ale societății secolului al XVIII -lea,
asistăm și la un nou mod de viață, prin modă, aranjarea spațiului, raporturi inter -umane,
sociabilitate. O altă abordare trebuie realizată din perspectiva Revoluției Ind ustriale și a
consecințelor pe care le -a avut asupra timpului liber.
Ceea ce Revoluția Indu strială reușește să modifice în percepția oamenilor asupra
modului de viață este delimitarea între timpul dedicat muncii și cel dedicat loisirului, mai
ales pentru că o dată cu industrializarea accentuată și munca solicitantă, odihna,
socializarea, relaxa rea erau alternative benefice .31
Trecerea timpului, efemeritatea vieții, a momentelor de fericire, conștientizate t ot
mai mult în această perioadă dau naștere unei no stalgii ale unor vremuri care nu se mai
întorc, în special o dată cu reacția Romantismului împotriva Revoluției Industriale.
Subiectivitatea trăirilor, aspirația către iubirea perfectă, adorația trecutului trezesc
în gândirea întregii epoci o nostalgie pentru timpul care nu se mai întoarce, iar fascinația și
mai interesantă a romanticilor pentru memorii sau jurnal devine o exalt are a sinelui, de
asemenea efemer.
Aspectul cotidian al existenței, neglijat până atunci sau considerat banal, nedemn
de luat în considerare, capătă, o dată cu Romantism ul o cu totul altă semnificație prin
transformare a unor aspecte neglijate ale vieții d e zi cu zi, a lumii în care orice individ își
desfășoară o bună parte a existenței într-un ritual complex, cu o anumită simbolistică.
Trecând de la timpul liber clar delimitat de muncă și implicații religioase la cel
dedicat aspirațiilor sufletești consta tăm faptul că apare un nou tip de loisir: cel nocturn.
Secolul al XIX -lea, cu diferitele sale concepții asupra vieții și a morții, cu detașarea de
practicile morale, respectabile , au permis și oamenilor obișnuiți să experim enteze stiluri de
viață proprii.
Nivel urile diferite de cultură, mentalitățile sau mediul social au determinat pentru
indivizii secolului al XIX -lea o nouă abordare a moralității personale și asupra gustului
pentru anumite tipuri de distracții.
Pentru că în esența sa, loisirul păstrează componenta culturală, societatea trebuia
să caute să se integreze în spațiul urban, cel care le și dădea posibilitatea de a -și satisface
nevoile .32

31 Nicolae Teșculă , Timpul liber și manifestările sale la Sighișoara în a doua jumătate a secolului al XIX -lea,
în „Caiete de antropologie istorică -Pentru o istorie a loisirului ”, Anul VI, nr. 1 -2 (10 -11), Cluj-Napoca, ed.
Accent, 2007, p. 149 .
32 Simona Nicoară, op. cit., p. 27.

21
Spațiul urban devine în secolul al XIX-lea o scenă a vieții cotidiene atribuită
tuturor categoriile sociale. Plăcerile nu mai erau constrânse de regulile nobilimii, iar acest
lucru a crescut și curiozitatea oamenilor pentru ceea ce mai înainte le era interzis sau
inaccesibil .
Analizând din perspectiva habitatului urban, adaptarea la noile progrese
tehnologice , inclusiv cel al iluminatului pub lic a determinat o nouă înțelegere a petrecerii
timpului liber. Detașat de teama secolelor anterioare, de insecuritatea politică și
economică, individul începe să își privească inclusiv corpul într -o cu totul altă manieră.
Cultivarea nudului, a plăcerii formelor, a cadrului în care este realizat acesta,
lumina, intensitatea culorilor cultivă u n oarecare misticism spiritual, regăsit mai apoi și în
pictura impresionistă.33
Din perspectiva petrecerii timpului liber o rașul se împ arte între diurn și nocturn,
între regulă și dezordine. Orașul diurn era specific timpului muncii când sarcinile și
responsabilitățile vieții de zi cu zi trebuiau îndeplinit e.
Orașul nocturn , pe de altă parte, era dizolvat în obscuritate sau asociat cu
pericolul, moartea sau locu l interzis, frecventat doar de huligani sau de cei ce îl păzesc .
Cele do uă dimensiuni ale orașului se cont opesc în farmecul pe care îl capătă pe măsură ce
societatea caută s ă inventeze elemente ludice noi .34
Prin însăși natura sa orașul înseamnă loisir iar acest noctambulism specific a dat
posibilitatea afirmării unor noi structurări ale amenjării spațiului public social și a l
relațiilor interumane care se conturează prin aducerea la un loc a unor indivizi cu scopuri
comune.
Ambianța relaxată și libertină a orașului nocturn a oferit pe lângă progres
(iluminat, igienă, confort) și un spațiu de analiză și reflecție, de uitare, de nepăsare , de
fericire, spațiu care te îndepărtează pentru câteva momente de aspectul repetitiv al vieții.
Toate aceste lucruri nu mai erau condiționate de un calendar liturgic sau de sărbători
religioase, nu mai încorporau în sinea lor teamă, ci încurajau crearea unor stiluri proprii de
viață pe diferite paliere ale mentalului colectiv35
Libertatea orașului oferea posibilitatea de afirmare, de exprimare a nevoilor și de
transformare a plăcerilor individuale în aspecte esențiale și eliberatoare ale sufletului, care

33 Henri Zerner, Privirea artiștilor în „Istoria Corpului: De la Revoluția Franceză la Primul Război Mondial”
(coord. Alain Corbin), București, ed. Art, 2008, p. 117.
34 Florian Guerin, Le noctambulisme: un loisir atypique repoussant les limites de la ville et de la nuit (teză de
doctorat), m anuscris, Paris, UMLV, p. 6.
35 Simona Nicoară, op. cit ., p. 27.

22
deși blamate, au conturat obiceiuri specifice și au schimbat vechile concepț ii despre loisir
și felul în care acesta trebuia petrecut. Inclusiv noțiunea de vacanță care apare în această
perioadă dovedește faptul că modificările sociale s -au transpus și în viața cotidiană care se
afla într -o evoluție continuă.
Asistăm la metamorfo zarea societății și a mentalităților iar acest lucru va fi
definitoriu ș i pentru pictura impresionistă. Prin toate aceste transformări, refuzul
impresi oniștilor de a reprezenta subiecte religioase , inspirația lor provenind din ceea ce le
oferea natura, pei sajul, grupurile sociale, individul în diferite ipostaze și modalitatea prin
care surprinderea unor l ucruri aparent banale reușesc să ilustreze o bogată frescă a
societății de la jumătatea secolului al XIX -lea.
Același lucru se întâmplă și în cazul Transil vaniei, deși în cazul multor picturi
sunt reprezentate peisaje sau scene de târguri specifice Sibiului sau Brașovului. Decalajul
față de țările Europei de Vest au determinat pe lângă o încetinire a progresului deja impus
în prima jumătate a secolului al XIX-lea și o serie de dezacorduri între ve chi și nou, tradiție
și schimbare .
Lumea aceasta amestecată cu diverse culturi și stiluri de viață pe un teritoriu al
confluențelor a determina t pentru călătorii străini ajunș i în Tr ansilvania, precum Auguste
de G érando sau John Paget să aibă motive de critică asupra societății pe care au întâlnit -o
aici, mai ales în contextul Revoluției pașoptiste.
Putem concluziona arătând că loisirul, în contexul modernității capătă diferite
sensuri atât în Europa, cât și în Tran silvania și integrat în s piritul fiecărei epoci, acesta a
avut un impact major asupra mentalităților colective și a modului în care timpul liber s -a
modelat și adaptat constant la schimbări le majore din sânul unei societăți.

1. 3 Viața socială și loisirul
Dacă discutăm despre loisir, trebuie să abordăm și aspectele importante ale
societății în care acesta se dezvoltă. Pentru că societatea europeană a fost supusă unui
amplu proces de modernizare în secolul al XIX -lea a și afectat în același timp pături larg i
ale populației, nu doar prin schimbări la nivel economic, politic, social, ci și prin
modificarea percepției asupra lumii și a vieții, a conceptelor privind relațiile inter -umane și

23
a raporturilor întreprinse de indivizi în cadrul societăți i, deci ample transformări ale stilului
de viață . 36
Seratele, balurile, mersul la teatru,vânătoarea, conversațiile în cadrul saloanelor
literare erau în continuare destinate elitei sau nobilimii mai ales pentru că în secolul al
XIX-lea, progresele tehnologice și -au pus amprenta asupra modului de petrecere a timpului
liber, chiar ș i în ceea ce defineam ca fiind orașul nocturn .
Componenta socială a timpului liber trebuie privită și din pe rspectiva femeii și a
bărbatului pentru care organizarea și petre cerea acestuia se raporta la activități diferite. De
asemenea, și imaginea femeii până în secolul al XIX -lea era încadrată în marginea
categoriilor medievale alături de artiști și marginali.37
Natura f eminină specifică intră în atenția medicilor și a filosofilor , aceștia
încercând să găsească răspunsul la întrebarea : Ce o diferențiază pe femeie de bărbat?
Principalul său rol este acela de a f i mamă, după cum afirma și Jean -Jacques Rousseau,
deoarece ana tomia sa o predestinează pentru așa ceva.38
Acest lucru se reflectă și în abordarea sociabilității, mai ales pentru că timpul
bărbaților era dedicat vieții publice, afacerilor, întâlnirilor, studiului sau chiar a construirii
unei cariere . Femeia, pe de alt ă parte avea un scop predestinat, care se răsfrângea asupra
folosirii timpului pentru a crește copii, a avea grijă de casă și de familie.
Mai apoi, avântul timpului folosit în scopuri proprii, pentru plăceri și aspirații
personale se va observa și în cazul femeilor. În cazul burgheziei viața de familie se
desfășura după anumite reguli bine stabilite, de l a trezitul dimineața devreme , până la
reuniunea familiei la ore fixe pentru a lua masa.39
Stilul distinctiv al acestui rafi nament al vieții cotidiene a dat naștere și unui
complex ritual de regularizare a timpului liber, cotidian. Pentru că o femeie nu mai trebuia
să se ocupe de dimineață până seara de pregătirea copiilor pentru școală, aranjarea mesei,
curățenie, aceasta avea timpul necesar să ia lecții de pian, să participe la sal oane literare, să
corespondeze.
Un alt aspect important al loisirului societății din veacul al XIX -lea este
democratizarea treptată a timpului liber și a activităților pe care și clasa de jos va începe

36 Nicolae Teșculă , op. cit., p. 149.
37 Jacques Le Goff , Omul medieval , Iași, ed. Polirom, 1999, p. 337.
38 Dominique God ineau, Femeia , în „Omul Luminilor” (coord. Michel Vovelle), Iași, ed. Polirom, 2000, p.
291.
39 Simona Nicoară, op. cit., p. 26.

24
treptat să le practice. Călăt oria, care p ână la apariția căii ferate era lentă și de cele mai
multe ori periculoasă devine atractivă și fascinantă.
Promenadele, activitățile în natură, în grădină, admirarea peisajelor, jocurile devin
accesibile pentru o pătură largă a societății. Conc eptul de vacanță începe să capete în
contextul Revoluției Industriale un nou înțeles, mai ales prin faptul că mașinăria trebuia
folosită în scopul oamenilor, pentru a le ușura munca și a le oferi posibilitatea de a se
bucura de puținul timp liber pe care î l aveau.
Modernizarea orașului dă oamenilor posibilitatea de a -și alege tipul de activități
preferate, oferindu -le în același timp și mijloacele necesare realizării acestora. Industria de
turism care se dezvoltă tot în secolul al XIX -lea, stațiunile balnea re, maritime, deschiderea
cafenelelor ca medii de socializare, de citire a ziarelor, de conversație, deschideau drumul
spre o nouă formă de loisir cu mai multe ramificații și sensuri.40
Viciile caracteristice orașului au fost de asemenea componentă a timpul ui liber, pe
fondul laicizării și a moralității plăcerii, care s -a separat de valori tradiționale și regula
strictă a modului în care timpul liber trebuia să fie petrecut.
Imaginarul corpului uman și percepția asupra celorlați se traduce printr -o
curiozita te și fascinație pentru m odă și aliniere la standardele societății care, o dată impuse,
trebuiau urmate de pături largi ale societății. Același lucru se întâmplă și în cazul
vestimentației, a locurilor de luare a mesei, a stațiunilor turistice frecventate, sau, per
ansamblu, a tuturor activităților care dădeau tonul modei în secolul al XIX -lea.
Atmosfera schimbătoare a timpului a determinat o orientare către prestigiu și către
un aranjament social al activităților dedicate timpului liber care devine tot mai activ.
Activitățile au încep ut să se diferențieze în funcție de anotimpuri: iarna era anotimpul
balurilor, al concertelor, al teatrelor, iar vara anotimpul vacanțelor, al serbări lor câmpenești
care aveau loc de obicei în grădini.41
Pentru impresioniști, subiectul petrecerilor sau al activităților în grădină a ocupat
un loc foarte important în reprezentări , mai ales pentru că er au aduse în atenția publicului
activitățile considerate banale, dar și cele care nu necesitau foarte mult timp de pregătire,
precum o cerea o serată sau un bal. Intră în discuție, o dată cu aceste activități banale și
conceptul de lucru nearanjat în preala bil.

40 Ibidem , p. 27.
41 Nicolae Teșculă, op. cit., p. 152.

25
Asocierea tot mai frecventă a unor jocuri sau activități de loisir cu anumite clase
sociale, au reinterpretat modul în care societatea, în ansamblul său, putea oferi fi ecărui
individ un prilej de joc și relaxare.
Fiecare clasă socială a trebuit să se caracterizeze prin aspirațiile sale, obiceiurile
sale, moda pe care o adopta, mâncarea consumată și activitățile folos itoare timpului liber
pe care le întreprindeau .
Astfel, societatea secolului al XIX-lea trebuie privită atât din perspectiva unui
savoir vivre accentuat pentru fiecare clasă socială în funcție de posibilitățile și nevoile
impuse dar și printr -o adaptare constantă la schimbările sociale care intervin în viața de zi
cu zi .

1. 3. 1 Viața socială și loisirul în Transilvania

Societatea românească a cunoscut, în perioada secolului al XIX -lea dif erite forme
de tranziție de la societatea războinică a Evului Mediu la societatea de tip capitalist,
modernă.42 Deși sentimente de insecuritate caracterizau încă societatea din acea perioadă,
putem afirma că loisirul și -a găsit un loc bine meritat în orașele Transilvaniei, lucru reliefat
și de pictura care abordea ză această tematică.
O dată cu dispariția curții princiare din Transilvania și instalarea regimului au stro-
ungar, activitățile de loisir, precum vânătoarea , se rezumă doar la domeniile aristocraților
pe care se desfășoară aceasta. Rămasă în mentalul colectiv ca un substitut al exercițiilor de
război , vânătoarea a reprezentat pentru aristocrația transilvăne ană o importantă activitate
de loisir pe parcursul secolului al XIX -lea.43 De menționat este faptul că în tablourile
pictorilor din Transilvania pe care îi voi trata în această lucrare, nu sunt reprezentate scene
de vânătoare.
De asemenea, elitele formate d in negustori, meștușugari, comercianți, profesori
încep să investească în capitalul cultural al orașului din care pro vin, înființându -și asociații
care să se ocupe cu organizarea de balur i sau serate. Efectul imediat al apariției acestor
asociaț ii este presa, care adesea în publicațiile sale pune a accent pe activitățil e destinate
loisirului și releva o amplă imagine a modului în care societate a își petrecea timpul.44

42 Toader Nicoară, Din distracțiile societății de curte în țările române. Vânători și plimbări domnești în sec.
XVII și XVIII în „Caiete de antropologie istorică – Pentru o istorie a loisirului ”, Anul VI, nr. 1 -2 (10 -11), Cluj-
Napoca, ed. Accent, 2007, p. 57 .
43 Ibidem , p. 61.
44 Ibidem , p. 62.

26
Activitățile erau impuse de sezoane, iarna fiind destinată balurilor, seratelor,
concert elor și patinajului. La Sighișoara, Asociația de patinaj va înființa în 1888 un
patinoar pentru public, care își schimba de la an la an locația.45 În Cluj, patinajul a fost
impulsionat de moda din Viena și Budapesta, unde această activitate se practica sear a pe
acordurile muzicii, la lumina felinarelor. Patinajul din Grădina Mik ó s-a transformat rapid
într-o activitate îndrăgită atât de copii cât și de adulți până la izbucnirea Primului Război
Mondial.46
Discutăm la sfârșitul secolului al XIX -lea despre primu l bal pe gheață, unde
fanfara militară asigura atmosfera, iar iluminatul era asigurat de torțe, patinajul
trans formându -se rapid în una din plăcerile preferate ale clujenilor pe timp de iarnă.47
John Paget , în capitolul dedicat Clujului pe timp de iarnă, preocupat mai degrabă
de aspectele politice ale orașului, nu menționează nimic despre patinaj, ci doar amintește
potențialului vizitator al acestui oraș că este foarte frig, un frig care pur și simplu te
durea48, iar celor ce le place să privească afară, să nu aleagă Clujul ca reședință de
iarnă .49
În sezonul cald grădinile erau cele preferate pentru organizarea de serate,
concerte, jocuri de cărți sau reprezentări teatrale50, în contextul european al pasiunii
declarate pentru natură și pentru petrecerea timpului liber în mijlocul acesteia. Vacanțele,
activitățile în aer liber erau importante pentru noul mental al Europei aflată într -un proces
intens de urbanizare.
Pentru zona Transilvaniei , Munții Carpați au reprezentat simbolul evadării în
natură, mai ales o dată cu în ființarea Asociației Carpatine A rdelene la Sibiu. Drumețiile
realizate pe jos la munte sau descoperirea împrejurimilor orașului au constituit pentru
societatea t ransilvăneană a secolului al XIX -lea un aspect important al dezvoltării unei
culturi pentru loisir , animat de progresele constante.51
Odihna ș i preocuparea pentru bunăstare realizate cu ajutorul naturii sunt
alternative mediului citadin obositor și haotic, care își pune amprenta și asupra sănăt ății
oamenilor. Aerul curat sau schimbarea aerului este necesar și în contextul epidemiilor

45 Nicolae Teșculă , op. cit., p. 153.
46 Andras Killyeni, Spooort! Regi ai gheții la Koloszvar (Cluj) (http://corbiialbi.ro/index.php/spoort/284 -regi-
ai-ghetii -la-kolozsvar -cluj/) Accesat 12. 03. 2018 .
47 Ibidem.
48 John Paget, Clujul pe timp de iarnă , în „Ungurii și Transilvania”. Transilvania, Cluj -Napoca, ed. Casa
Cărții de Știință, 2015, p. 335.
49 Ibidem , p. 337.
50 Nicolae Teșculă, op. cit., p. 155.
51 Ibidem .

27
răspândite în rândul populației, în număr tot mai mare în contextul industralizării și al
dezvoltării orașelor.52
Putem afirma de asemenea că societatea s -a modernizat prin loisir, iar treptat,
rolul timpului liber a capătat alte valențe în funcție de importanța pe care acesta a avut -o
pentru dezvoltarea și integrarea unei comunități într -un ansamblu mai larg al c ulturalizării
conceptului de timp liber.
Deși încetățenite deja în societatea transilvăneană, unele dintre aceste activități
precum muzica, petrecerile și dansul nu erau agreate de toate păturile societății, mai ales de
aristocrație. Secolul al XVII -lea î l ami ntește pe Miklos Esterh ázy care se plânge de
primirea neadecvată pe care o avut -o la familia Ba tthyány, primir e care a inclus tobe,
trâmbițe, tam buri și cântăreți turci, țigani53.
Pe lângă aceste distracții, nu tocmai apreciate de aristocrație, trebuie să
menționăm și despre balurile mascate inițiate de regele Matia Corvin, fiecare carnaval
având tematică specifică, precum Lucifer și lumea de jos.54
Toate aceste sărbători, petreceri, plimbări au fost prilej pentru societatea din
Transilvania să stabilească a numite principii legate de petrecerea timpului liber și să
dezvolte treptat o cultură a loisirului care să pună a ccent pe educație și moralizare.

52 Ibidem, p. 157.
53.Ildiko Horn , Forme de distracție ale aristocrației maghiare în epoca modernă timpurie în „Caiete de
antropologie istorică – Pentru o istorie a loisirului ”, Anul VI, nr. 1-2 (10 -11), Cluj-Napoca, ed. Accent, 2007,
p. 49.
54 Ibidem .

28
Capitolul 2. Reprezentarea loisirului în impresionismul vest-european
2. 1 Revoluția artistică a secolului al XIX -lea

Secolul al XVIII -lea și Revoluția Franceză marchează pentru societate și artă o
ruptură de tradiția secolelor anterioare prin renunțarea la convențional și normă. Condițiile
de muncă și trai se modifică și datorită Revoluției Industri ale care începe să ușureze munca
și să dea naștere treptat unei culturi a loisirului în marile centre urbane precum Paris sau
Londra.55
Se va face astfel distincția între simpla artă meșteșugărească și Arta scrisă cu
majusculă datorită criticilor de artă sa u academiilor care vin în ajutorul artiștilor. Însă, o
dată cu această libertate de creație și manifestare a viziunilor artistice se creează și o
ruptură între public și artist.56
Pictorii din secolul al XIX -lea erau liberi în ceea ce privește subiectul op erelor lor,
având la îndemână o gamă variată din care puteau să aleagă . Fie că erau peisaje, scene
istorice sau ale vieții cotidiene artistul dădea dovadă de curaj și ambiție prin faptul că
înfrunta sau chiar destrăma convenția anterioară ș i deschidea un n ou drum în artă .57
Canonul anterior a fost uitat făcând relația clientului cu artistul dificilă din pricina
viziunilor diferite pe care cei doi le aveau în legătură cu un anumit subiect. Artistul putea
să aibă impresia unei concesii incompatibile cu valorile sale sau cu prin cipiile colective ale
grupului din care făcea parte. Neîncrederea dintre artiști și public se datora și faptului că
artistul era privit ca un impostor care cerea prea mult pentru ceea ce nu era considerat a fi
artă.58
Discrepanța venea și din faptul că arti stul se considera a fi unic prin creația sa iar
prin ceea ce oferea publicului trebuia să își arate disprețul și nemulțumirea față de
convenții prestabilite .59 Analizată ca o perioadă agitată în decursul istoriei artei, epoca
impresionismului se caracterizează prin abordarea banalității sociale și a activităților
cotidiene surprinse îndeosebi de pictura en plein air .
Picturile impresioniste au fost privite și ca pretexte p entru descifrarea, înțelegerea
și analizarea elementelor considerate a fi secundare: nuanțele culorilor, intensitatea

55 Ernst Hans Gombrich, Istoria artei , ediția a 16 -a, revizuită și adăugită, tr ad. de Nicolae Constantinescu,
București, ed. Pro Editură și Tipografie, 1994, p. 741.
56 Ibidem .
57 Ibidem , p. 742.
58 Ibidem .
59 Ibidem .

29
acestora, urmele lăsate de pensulă. Afinitățile artiștilor pentru culoare, lumină și atmosferă
au desprins publicul de temele istorice sau religioase de până atunci.60
Impresionismul a oferit o deosebită atenție experienței vizuale și poveștii din
spatele lucrării. Privitorul trebuie să înțeleagă un tablou ca un tot unitar, atât prin
reprezentare cât și prin mesajul transmis .61
Evoluția socie tății și raportarea la ceea ce însemna timp liber în secolul al XIX -lea
se modifică datorită Revoluției Industriale iar noua raportare la peisaj, natură, activități în
aer liber se datorează invențiilor și inovațiilor care au loc în acea perioadă. Pozițion area
omului în centrul tuturor activităților care nu includeau munca fizică, ci mai degrabă
cunoașterea și introspecția au reprezentat pentru impresioniști surse de inspirație.62
Felul în care priveai, captai o scenă, îi dădeai formă, o îmbrăcai în culoare și o
transpuneai pe pânză devenise o regulă în pictura impresionistă și pentru că artistul obse rva
direct ceea ce picta , cu subiecții în față sau ulterior în studio.63
Mai mult decât orice stil anterior, impresionismul explorează și ilustrează obiecte
și evenimente de zi cu zi pe care mai întâi le apreciem vizual și pe care, mai apoi, le
simțim, prețuim și interior izăm pentru calitățile lor . Pasiunea pentru peisaje și amploarea
pe care aceasta a luat -o în cea de -a doua jumătate a secolului al XIX -lea se dato rează în
primul rând peisajului de tip istoric.64
În 1816, guvernul francez instituie Prix de Rome pentru peisajele istorice. Artiștii
călătoreau la Roma, unde își dezvoltau tehnicile și învățau să lucreze cu lumina. Sudul și
nordul Europei au fost la început preferate de pictori datorită peisajelor dramatice și a
luminii puternice.65 Începând cu anul 18 30 se încearcă explorarea peisajelor din propriile
orașe, oferind mai multă flexibilitate fie în aer liber, fie în studio. Adesea, reprezentarea
munților, a pădurilor, văilor era îmbibată cu semnificație religioasă sau spirituală având un
stil specific fie cărui pictor.66
Cu toate că impresionismul se declara indiferent în ceea ce privește subiectul
abordat, acesta s -a menținut relativ constant în alegerea temelor. Imaginea mediului
înconjurător în cea mai mare parte a fost privită ca un câmp de libertate de mișcare67 și

60 Meyer Schapiro, Impressionism. Reflections and Perceptions , Bloomington, Indiana University, 1961, p.
12.
61 Ibidem.
62 Ibidem , p. 14.
63 Ibidem.
64 Ibidem , p. 17.
65 Ibidem , p. 28.
66 James E. Cutting, Impressionism and its canon , SUA, ed. University Press of America, 2006, p. 200.
67 Ibidem , p. 208.

30
percepție a unor scene cotidiene. În primii cincisprezece ani ai acestui curent, scenele în
care un spectator este integrat într -un peisaj sunt foarte des întâlnite. Acest lucru se
datorează faptului că pictorii erau atrași de situațiile în car e unul sau mai mulți indivizi se
bucurau de mediul în care se află.68
Experiența artistică nu se rezuma doar la vizual, ci reunea toate simțurile. De la
căldura soarelui, aerul rece sau cald, vântul, mirosurile sau atingerile nisipului, apei,
stâncilor până la senzațiile oferite de dans sau muzică, toate acestea constituiau surse de
inspirație pentru ceea ce artistul dorea să ilustreze.69
Pe lângă natură și peisaje impresioniștii abordau și subiecte ce țineau de viața
socială precum teatrul, sălile de concert , cafeneaua, picnicul, micul dejun, petrecerile,
studiul, conversațiile etc. Omul este reprezentat ca o persoană individualizată, lipsită de
griji, frumoasă, prietenoasă, intimă, integrată în tot ansamblul reprezentat.70
În timp ce anumite stereotipuri desp re societatea franceză ne sugerează faptul că
acea cultură a loisirului și relația dintre spațiul urban și cel rural a rămas constantă pentru
sute de ani, perioada industrializării și a progresului în știință și artă au schimbat felul în
care artiștii își priveau propriul oraș.71 Modalitatea prin care artistul își percepea sinele și
propria creație ți nea și de felul în loisirul traversa granița dintre oraș și natura propriu –
zisă.72
Pictura impresionistă a surprins toate acele schimbări care au început să aibă loc o
dată cu jumătatea secolului al XIX -lea și felul în care artistul înțelegea viața, atât a sa cât și
a prietenilor sau a persoanelor străine . Această artă reprezintă o oglindă a trecutului și ne
oferă informații relevante în ceea ce privește peisajul urban rezultat în urma industrializării
și o bogată frescă a societății secolului al XIX -lea.73
Odată cu modernizarea orașelor începe și apropierea pictorilor de suburbie, un loc
considerat a fi periculos până atunci din pricina iz olării față de centru. În Paris, schimbările
radicale aduse de către Baron ul Haus smann combinate cu industrializarea puternică și
dezvoltarea căilor ferate au schimbat geografia orașului ș i a întregii societăți urbane.

68 Meyer Schapiro , op. cit., p. 20.
69 Ibidem.
70 Ibidem.
71 Ibidem , p. 50.
72 Emma Fallone, Art as a window in the past .Impressionist views of Hausmann ’s Paris , în „The Yale
Historical Review ”, 2015, p. 36.
73 Ibidem , p. 37.

31
Imediata apariție a culturii loisirului a schimbat legătura dintre centru și suburbii care au
început să fie privite și folosite în moduri complet noi de către parizieni.74
Deși centrul unui oraș avea un farmec aparte, el a pierdut treptat din importanță
pentru că de cele mai multe ori acesta de venea claustrofobic, aglomerat ca un labirint
întortocheat cu străzi înguste. Același lucru se întâmpla și în Paris, unde plăcerea de a te
plimba în centrul orașului în perioada pre Haus smann nu exista pentru clasa de mijloc sau
burghezie , fie pentru că ad esea străzile erau aglomerate, gălăgioase sau chiar periculoase,
fie pentru că pe ele își făceau veacul cei din clasa de jos.75
Burghezia lua contact cu centrul orașului doar atunci când exista o necesitate,
petrecând timpul pe străzile orașului doar atât c ât era nevoie, fără a fi deloc o experiență
plăcută. Interioarele caselor sunt cele mai des preferate tocmai pentru că acolo omul putea
să își creeze propria oază de liniște fără a fi obligat să suporte neplăcerile orașului.76
În ceea ce privește Parisul, m odificările radicale aduse de Haus smann au schimbat
și comportamentul social al parizienilor și raportarea la orașul nou. Datorită acestei
inovații, oamenii nu se mai simțeau obligați să îndure aglomerația și înghesuiala străzilor
pentru a -și rezolva trebu rile. Peisajul urban devine un loc plăcut, nu doar suportabil.77
Pentru tânăra generație de artiști care se forma în această perioadă, orașul a oferit
nenumărate posibilități de a surprinde societatea care se desfășura într -o nouă cultură a
timpului liber. Arta impresioniștilor trebuia să reflecte lumea reală și societatea modernă,
fiind un lucru care deși astăzi pare no rmal, în secolul al XIX -lea a fost privit ca o tendință
inovatoare în artă.78
Inclusiv noua abordare a luminii, a umbrei, a întregii cromatic i redate pe pânză au
fost considerate aspecte inovatoare pentru că impresioniștii considerau că până atunci
nimeni nu a reușit să picteze lumina exact așa cum o vedea la fața locului.79 Lumina cu
care aceștia se jucau era cea mai importantă, Degas considerâ nd că nu este relevant să
arăți sursa luminii, ci efectul acesteia.80
Pentru că studioul nu mai oferea satisfacție impresioniștilor, ei au început să
petreacă mare parte a timpului în natură sau în oraș iar acest lucru se datora tuburilor de
culoare din met al care păstrau culorile mai mult timp și făceau posibile deplasările

74 Ibidem.
75 Ibidem , p. 35.
76 Ibidem , p. 38.
77 Ibidem.
78.Lindsay Snider, A Lasting Impression: French painters revolutionize the art world , în „The History
Teacher”, V ol. 35, nr. 1 (noiembrie ), Society for History Education, California, 2001, p. 90.
79 Ibidem .
80 Lindsay Snider , op. cit., p. 91.

32
frecvente , și șevaletul portabil. Culorile intense, vibrante, variate pe care aceștia le foloseau
au fost din nou rezultatul progresului în artă deoarece reușeau să le adapteze imediat
mediului înconjurător, fără a interveni foarte mult în culoarea originală.81
Un al t element important pentru revoluția artistică a secolului al XIX -lea este
aparatul de fotografiat. Instantaneele redate de acesta au reprezentat pentru impresioniști o
noutate din punctul de vedere al redării imaginilor instantaneu, după cum afirma Degas: în
mod magic .82
Încă de la descoperirea sa, camera foto a schimbat modul în care arta era privită și
percepută de artiști și public. Modelele portabile îi ajutau pe impresioniști să
experimenteze cu lumina și cu acea compoziție realizată brusc în care arti stul nu putea să
intervină. La fel ca și în fotografie, imaginile redate pe pânză erau blurate iar unele figuri
tăiate pentru a crea senzația de mișcare.83
În această perioadă, artistul avea nu doar dispo nibilitatea, ci și mijloacele pentru a
gusta din toat e noutățile oferite de modernizare. Călătoriile frecvente și accesibilitatea către
zone mai puțin circulate se datora trenului și rețelei tot mai dezvoltate de căi ferate.84
Epoca trenurilor este surprinsă în pictura impresionistă în chiar momentul nașterii sale.
Acest simbol al epocii moderne a schimbat și felul în care societatea se raporta la timpul
liber.
Industrializarea și democratizarea loisirului au fost asimilate de către societățile
occidentale, care au privit rezultatele acestor procese ca un drep t fundamental. Timpul
muncii nu mai putea să fie asociat cu bunăstarea sufletească iar experiența fiecărui individ
cu sine se putea câștiga doar prin lipsa constrângerilor și a regulilor.85
Entuziasmul laicizării și separarea valorilor tradiționale de cele neobișnuite au
influențat modul în care impresioniștii au redat clivajul dintre moralitatea plăcerii și
respectarea regulilor. Secolul al XIX -lea va fi cel care va defini loisirul ca fiind timpul
rămas disponibil după ce toate celelalte obligații au fost îndeplinite.86 Monopolul plăcerii
nu mai era deținut doar de aristocrație iar ansamblul de distracții, dorința de călătorie,

81 Ibidem .
82 Ibidem , p. 92.
83 Simona Nicoară, Timp liber, distracție, joc. Sensibilități și metamorfoze de -a lungul istoriei , în „Caiete de
antropologie istorică – Pentru o istorie a loisirului”, Anul VI, nr. 1 -2 (10 -11), Cluj -Napoca, ed. Accent, 2007,
p. 25.
84 Ibidem , p. 26.
85 Ibidem .
86 Simona Nicoară, op. cit., p. 27.

33
aventură și cunoaște re erau satisfăcute de ambianța libertină a orașelor dar și de importanța
acordată confortului și igienei.87
Consumarea dorințelor și a distracției sub diferite forme devine un fenomen
expansiv surprins în impresionism ca un subiect adecvat timpurilor. Surprinderea cadrelor
și a mediului în care aceștia trăiau zi de zi era cea mai logică și potrivită abordare deo arece
era lucrul pe care artiștii îl înțelegeau și simțeau cel mai bine.88
Impresionismul renunță la abundența detaliilor , redând cadre doar ca pe o
impresie . Convingerile pictorilor impresioniști erau mai presus de orice convenție iar
stagnarea împotriva căreia aceștia s -au revoltat a stabilit noua expresie artistică. Revoluția
socială și artistică a secolului al XIX -lea a fost dominată de prospețimea subiecte lor și a
viziunii asupra lumii.

2. 2 Epoca impresionismului francez și loisirul
Louis Leroy inven ta în anul 1874 , cu o conotație negativă termenul de
impresionism după ce văzuse tabloul lui Monet: Impression, soleil levant .89 Obișnuit cu
finisarea perfectă a pictorilor Salonului, publicul a respins interpretarea schițată a noilor
artiști. Olympia lui M anet provoacă în 1863 un scandal imens din cauza reprezentării zeiței
Venus ca o curtezană.
Pentru public și criticii de artă era clar că acest nou curent din pictură nu se
potrivea viziunilor tradiționaliste ale pictorilor academiști iar ceea ce făceau im presioniștii
era tocmai renunța rea la canoane și reguli. Încă din secolul al XVIII -lea picturile au fost
clasificate după gen, urmărind o ierarhizare specifică: picturi cu tematică istorică, portret,
peisaj, natură moartă. Salonul din 1863 refuză două trei mi din lucrări incluzând și pe cele
ale lui Edouard Manet, Camille Pissarro și Gustave Courbet.90
În 1874, refuzații se vor reuni în Société anonyme des peintres, des sculpteurs et
des graveurs și vor organiza o expoziție în salonul lui Felix Nadar.91 Inconștient, Louis
Leroy inventase un nume care avea să reprezinte enorm peste ani pentru noua generație de
pictori, creându -le o identitate proprie. Acesta le dăduse și mai multă ambiție și
determinare să demonstreze că ceea ce au creat era cu adevărat o revoluție artistică a
secolului al XIX -lea.

87 Ibidem , p. 29.
88 James E. Cutting, op. cit., p. 12.
89 Meyer Schapiro, op. cit., p. 21.
90 Ibidem , p. 22.
91 Meyer Schapiro, op. cit., p. 22.

34
Pe lângă conceptul de impresionism ca experiență a unui obiect sau scenă, acest
curent trebuia înțeles și la nivel fiziologic prin senzație, termen folosit în mod
interschimbabil cu impresie.92 Impresie și senzaț ie se foloseau pentru a desemna impactul
senzațional asupra lucrurilor delicate și foarte puțin perceptibile pe care impresioniștii
reușeau să îl redea.93
Estetica impresionismului cuprindea la început o atitudine diferită iar mai apoi o
nouă modalitate de a privi, de a analiza și simți. Natura și mediul înconjurător erau
principalele puncte de plecare în dezvoltarea unității dintre lumină și atmosferă.94 Modelele
de libertate abordate desprindeau spectatorii pentru acea clipă în care priveau tabloul de
rutin ă.
Această artă celebra călătorii, sportivii, petrecăreții, studioșii etc, iar aspectul
nedeterminat al împrejurimilor deschise oferea o multitudine de senzații captivante pentru
spectator. Pentru impresioniști simplul fapt că puteau să spargă monotonia ex istenței
zilnice sau să elibereze de anxietate și conflict un spectator era definitoriu pentru ceea ce
doreau de fapt să creeze și să ofere publicului.
Picturile ilustrau scene de care artistul se bucura mai întâi ca observator înainte de
a le transpune pe pânză. Scenele din natură sau din interioare împărtășeau scufundarea
impresioniștilor în aceleași medii în care și cel care privea își petrecea timpul liber. În
timp, scenele urbane au devenit foarte atrăgătoare pentru cei care au găsit în acest mediu o
schimbare față de agitația modernității și se bucurau în mijlocul ei de surprizele oferite de
lumea exterioară. Prin aceasta, sentimentul de libertate putea fi cu adevărat resimțit.95
Inclusiv gesturile, mișcările sau trăsăturile unui individ erau importante pentru
impresioniști datorită spectacolului creat în jurul fiecărui personaj. Pentru aceștia, întreaga
lume era un tablou imens din care se inspirau. Documentarea anumitor activități precum
baletul, temă înt âlnită îndeosebi la Edgar Degas sugerează faptul că artistul nu picta doar o
simplă scenă , ci se conecta cu întreg universul pe care îl descoperea treptat.
De la simple schițe până la picturi detaliate, artistul reușea să transmită un ideal,
fără a impune o cunoaștere prealabilă. În natură omul se putea desfășura fără a fi constrâns
de reg uli sociale iar faptul că aceasta începea să devină un subiect tot mai abordat în acea

92 Ibidem , p. 20.
93 Ibidem.
94 Meyer Schapiro, op. cit., p. 24.
95 Ibidem , p. 80.

35
perioadă se datora incapacității oamenilor de a se exprima așa cum ar fi dorit: liber și fără
prejudecăți.96
Natura îi obliga pe oame ni să se apropie de ei înșiși și să se descopere într -un
mediu nealterat. În varietatea de subiecte preferate de artiștii secolului al XIX -lea și orașul
a ocupat un loc important poate tocmai din cauza controverselor aduse acestuia. Duritatea,
fumul și miz eria unui oraș erau abordări nemaiîntâlnite până atunci.97
Noul Paris din anii 1860 și 1870 era datorită lui Hau ssmann un oraș plin de
parcuri și copaci, bulevarde largi și spații de promenadă.98 Tot în această perioadă se
spunea că în oraș se află mai mulți copaci și țărani decât în afara sa.99 Parisul se bucura de
coexistența vieții urbane și rurale în același spațiu. Pe lângă acest aspect, orașul luminii, al
plăcerii, al oportunității își scria istoria prin pictura impresionistă. Strada și agitația, lumina
și umbra armonizau partea socială, asimetrică cu cea compactă și riguroasă.
Loisirul era noua chestie la modă, petrecerea timpului liber trândăvind și
bucurându -te de marele dar oferit de tehnologie .100 Schimbarea care a avut loc la
jumătatea secolului al XI X-lea în concepția pariziană despre natura nealterată din mediul
rural a fost atribuită următorilor factori: cultura pronunțată a loisirului promovată de
împăratul Napoleon al III -lea și dusă la bun sfârșit de Haus smann și apariția drumului de
fier și a tr enurilor care , deși destinate transportului de mărfuri industriale au fost
valorificate de orășeni pentru a se deplasa mai ușor.101
O dată cu aceste schimbări majore, turismul înflorește și se dezvoltă rapid în
partea de nord a Franței iar activitățile desti nate loisirului cresc în suburbii. Argenteuil și
Asni ères, alături de Versailles și Louvenciennes au devenit destinațiile preferate de turiști
datorită elementelor îmbinate armonios: Sena, copacii, băncile.102
Impactul produs de aceste transformări au fost s urprinse de impresioniștii care
redau naturalețea fiecărei acțiuni întreprinse de parizieni ca formă de loisir. Cafenelele,
restaurantele, hotelurile, stațiunile balneare, grădinile au fost preferate îndeosebi în zona
Argenteuil și pentru prețul scăzut al vinului.103 Acolo oamenii puteau să socializez e, să

96 Ibidem , p. 95.
97 Ibidem , p. 24.
98 Emma Fallone, op. cit., p. 40.
99 Meyer Schapiro, op. cit., p. 109.
100 Will Gompertz, O istorie a artei moderne.Tot ce trebuie să știi despre ultimii 150 de ani , București, ed.
Polirom, 2014, p. 51.
101 Meyer Schapiro, op. cit., p. 96.
102.Anthony Sutcliffe, The impressionists and Haussmann’s Paris , University of Leicester, în „ SAGE
Journals” FCS, VI , 1995, p. 202.
103 Emma Fallone, op. cit., p. 44 .

36
danseze, să privească bărcile care trec pe râu și să se scufunde complet în aceste mici
plăceri.
Cei ce privesc își răsfață propriul sentiment de timp liber datorită culturii pe care o
au și a izolării de realitatea muncii. Tocmai de aceea impresionismul a devenit expresia
ideală a loisirului prin mai mult decât o experiență estetică.104
Antiteza dintre estetic și modern sugerează faptul că impresioniștii erau pe deplin
conștienți de schimbările gustului parizian în ultimele decenii ale secolului al XIX -lea și
încercau să se adapteze acestora.105 Ca revelație artistică și avangardă, operele
impresioniștilo r erau artificii care comentau subiectiv progresul și modernizarea.
Comentatori vizuali ai timpului lor, impresioniștii dezvăluiau activități relaxante,
interacțiuni între clasele sociale sau prezența femeilor în societate.106
Abilitatea femeii de a privi ș i de a analiza avea implicații sociale în reprezentările
artistice. Privirea feminină era analizată prin cea masculină , iar construcția socială
masculină în Parisul secolului al XIX -lea era de asemenea definită în impresionism.107
Prezența unui astf el de art ificiu implica dezvoltarea intelectuală și a conștiinței de
sine în cultura franceză, a felului în care indivizii își construiau identitatea prin metafore și
reprezentări.108 Impresionismul observa toate aceste interacțiuni și le analiza din punct de
vedere artistic și social.109
În ceea ce privește tematica abordată, aceasta este repetitivă la majo ritatea
pictorilor , sub diferite forme. Monet este cel care, după ce se va detașa de ceilalți
impresioniști, va crea în stilul propriu. Pentru că prin va lorile prom ovate de curent ,
imitarea vechilor maeștri nu era una acceptată, majoritatea au preferat să își găsească
inspirația uitându -se pe fereastră sau vizitând un loc din natură.
Dintre pictorii impresioniști pe care îi vom analiza pe parcursul acestui capitol, îi
menționăm pe Claude Monet, Edouard Manet, Edgar Degas, Auguste Renoir, Gustave
Caillebotte și Frédéric Bazille. Activitățile dedicate timpului liber pe care le vom analiz a
sunt următoarele: p limbările, dansul, jocul, studiul, petrecerea timpului în cafenele și
petrecerile.

104 Ibidem.
105 Anthony Sutcliffe, op. cit., p. 213.
106 Haley Clouser, The artistic artifice of the Impressionist gaze în „Vande rbilt Historical Review”, George
Mason University, p. 75.
107 Ibidem , p. 78.
108 Ibidem.
109 Ibidem.

37
Fiecare abordare în ceea ce privește loisirul este diferită pentu fiecare în parte, iar
acest lucru se poate observa în nuanțele de culoare folosite, lu mină, contraste, personaje,
atmosferă, sentim ent transmis sau impact vizual. Fie că se desfășura în natură sau în
interior, loisirul reprezentat de impreioniștii secolului al XIX -lea spune o poveste a
societății franceze și a modului în care aceasta alegea să își petreacă timpul liber.

Fig. 2. 1 Edouard Manet, Dejunul pe iarbă , 1863
Ulei pe pânză, 208 x 264 cm, Musée d ’Orsay, Paris

Având un rol asumat de comentator social, Manet considera că arta trebuie să se
bazeze pe subiecte ale vieții moderne. Ca și Monet, acesta admira picturile marilor artiști
de care a fost fascinat la muzeul Louvre, însă și -a întors atenția spre lumea care se
desfășura în jurul său: bulevardele largi, cafenelele la modă ale Parisului, curse le de cai și
oameni i din cartierul său.110
Trebuie să aparții timpului tău și să pictezi ceea ce vezi , afirma Manet.111
În 1862, pe malurile Senei la Gennevilliers , Manet privea femeile care se îmbăiau
în Sena, spunându -i prietenului său Antonin Proust că majoritatea se așteaptă să picteze un

110 National Gallery of Art, An eye for art. Observing everyday Life -Edouard Manet , Washington, p. 104
(https://www.nga.gov/content/dam/ngaweb/Education/learning -resources/an -eye-for-art/AnEyeforArt –
EdouardManet.pdf ). Accesat 29. 04. 2018.
111 Ibidem , p. 105.

38
nud, așa că asta va și face.112 Peisajul este unul foarte plăcut, iar singura care pare să
acorde atenție pictorului este femeia din prim plan. Întreaga scenă pare aproape obișnuită,
fără a trimite privitorul cu gândul la ceva vulgar.
Cei doi bărbați, care cel mai probabil provin din înalta clasă socială, discută în
timp ce stau la picnic. Nuditatea este cea care trimite spre natur alețe și confort, Manet
arătând în același timp și rolul femeii în societatea franceză a secolului al XIX -lea,
dezbrăcată de orice prejudecată în fața celorlalți.
Naturalețea cu care personajele sunt reprezentate este o trăsătură comună a tuturor
picturilo r ce urmează a fi analizate pe parcursul acestor lucrări. Detașați de timpul muncii,
majoritatea avea ocazia să se bucure de ceea ce tehnologia și progresul le oferea.
Diferențele de gen nu mai sunt deloc accentuate de afirmarea superiorității bărbatului, ci se
încearcă mai degrabă o frumoasă armonizare a celor două genuri în pictura
impresioniștilor.

Fig. 2. 2 Auguste Renoir, Dejunul vâslașilor , 1880 -1881
Ulei pe pânză, 129. 5 x 172. 7 cm , The Philips Collection, Washington, D. C.

Această reprezentare a fost gândită ca o desfăș urare a cuplurilor, echilibrată de
postura fiecărui personaj și a culorilor. Scena surprinsă în actualitatea sa vie păstrează

112 Georges Bataille, The taste of our time Manet , SUA, ed. Skira, 2008, V ol. 14, p. 74.

39
aspectul obișnuit al viziunii unui participant. Fiecare personaj este surprins într -o postu ră
diferită, naturală, aproape liberă.113
Tabloul aproape că transmite privitorul în mijlocul acțiunii, putând inclusiv să
audă toate gălăgia din acel loc. Personajele fuzionează, deși fiecare desfășoară o activitate
specifică. Întoarcerea spre natură nu a f ost doar un mijloc de izolare sau de a scăpa de o
existență urbană agitată, ci mai degrabă o experiență revigorantă, o recuperare a sinelui
instinctiv și natural.114
Pentru impresioniști, a ști să trăiești clipa era esențial iar simplele momente
efemere rez ultate din plăcerea activităților de loisir trebuiau surprinse. Nu numai că acești
pictori s -au îndreptat spre subiecți comuni, ci au și evidențiat trăsături care au indicat
caracterul trecător al lucrurilor.115
Din multitudinea de moduri în care o plimbare cu barca sau o balerină puteau fi
redate, Monet, Degas, Manet, Renoir și ceilalți au preferat să folosească conturul indistinct,
culorile strălucitoare, deschise și geometria compozițională nemaiîntâlnită care dădea
spectatorului senzația de spontaneitate .116
Pe lângă faptul că parizienii doreau să evadeze din agitația zilnică, aceștia doreau
să fie și admirați, observați sau surprinși într -o pictură. Oamenii se scăldau, vâsleau sau
luau masa pe malul râului alături de prieteni. În vara anului 1869 , Auguste Renoir și
Claude Monet petrec cât eva zile împreună pe La Grenouillè re, loc preferat de parizieni
vara. Tușele rapide dau doar forma siluetelor, fără a le contura, Renoir reușind să surprindă
o impresie instantanee în strălucirea de culori și reflexii ale apei.
Restaurantul de la La Grenouill ère, situat pe o barjă era locul în care clasa
mijlocie se întâlnea pentru a se bucura de micile plăceri ale Parisului suburban. Salcia
plângătoare din centrul tabloului era situată pe insula de lângă restaurant unde oa menii se
reuneau să discute, să socializeze. Îmbrăcați elegant, aceștia stau lângă oamenii care se
scaldă în râu, urmând ca mai apoi să ia masa la restaurant.
Pe lângă femeile de înaltă societate a căror companie începea să fie o plăcere în
rândurile bărba ților sau a anumitor cercuri importante, în societatea pariziană își făceau

113 Meyer , Schapiro, op. cit., p. 178.
114 Ibidem.
115 Robert L. Herbert, Impressionism,originality and laissez -faire, în „Radical History Review”, 1987, p. 24.
116 Ibidem , p. 26.

40
simțiă prezența și les grenouill ères, femei tinere, libere care puteau să își schimbe iubiții cu
ușurință oricând doreau , satisfăcându -și orice capriciu.117
Petrecând mult timp alături de Renoir și Monet, Manet se simte tot mai atras de
mare. Pentru acesta, arta era modul lui de a se arunca cu capul în jos și să se simtă ca un
om care pentru a învăța să înoate, trebuie să se arunce în apă, oricât de nebunesc a r putea
părea acest lucru .118
Nimeni nu trebuie însă să picteze același peisaj privindu -l la fel, fiecare operă
fiind o creație nouă a minții. Acesta era interesat să picteze oamenii în costume, rochii sau
nud. Ca rezident al Parisului pentru toată viața sa, Manet a fost atras de scene din viața de
zi cu zi, interior și exterior.119 Spre deosebire de ceilalți impresioniști, multe dintre picturi
le termina în studio, iar gama de culori pe care o utiliza era mult mai largă. Inspirația sa
provenea de asemenea și d in xilogravurile japoneze și contrastul dintre lumină și umbră.120
Această lucrare este legată de practica tradițională a lui Manet, dimensiunea
pânzei portabile, mult mai mare decât cea a lui Monet sau Renoir, sugerează faptul că
scena a fost redată ulterio r în studio.
Nu există acea spontaneitate caracter istică impresion ismului, însă culorile se
îmbină armonios. Pălăria de paie a bărbatului se potrivește cu culoarea clasică din lemn a
bărcii și catargului, nuanțele de albastru din rochia femeii se armonize ază cu cele ale apei,
lucru care dovedește faptul că paleta de culori a reprezentat o temă centrală a picturii.121
Manet nu era interesat de peisajele tradiționale, cu excepția unui fundal pentru portretizare,
însă îi plăcea să picteze marea.122
Plimbare cu ba rca ne sugerează o atmosferă caldă, în care cei doi tineri stau într -o
barcă. Femeia este îmbrăcată într -o rochie, privind spre apă în timp ce b ărbatul, considerat
a fi cumnatul lui Manet se uită direct, exprimând o stare mai puțin relaxată, acest lucru
putând fi observat după felul în care își ține mâinile.123

117.Andrea .Hope, .Impressionism. .Monet .and.Renoir, .La.Grenouill ère.(https://kiamaartgallery.wordpress.com/
2015/05/14/impressionism -monet -and-renoir -la-grenouillere -the-frog-pond -1869/) Accesat 28. 04. 2018.
118 Jean C. Harris, A little -known essay on Manet by Stephane Mallarme în „The Art Bulletin”, Vol. 46, Nr. 4
(decembrie), 1964 , p. 29.
119.Philadelphia .Museum .of.Art,.Catalog .Manet .and.the.sea.(https://www.philamuseum.org/doc…/ex…/manet
Sea.pdf), p. 4. Accesat 29. 04. 2018.
120.Metropolitan Museum of Art, Boating (https://www.metmuseum.org/art/collection/search/436947)
Accesat 29. 04. 2018.
121 F. a, Boating (https://www.metmuseum.org/art/collection/search/436947) Accesat 29. 04. 2018.
122.Philadelphia .Museum .of.Art, .Catalog .Manet .and.the.sea.(https://www.philamuseum.org/doc…/ex…/manet
Sea.pdf), p. 4. Accesat 29. 04. 2018 .
123 F. a, Boating (https://www.metmuseum.org/art/collection/search/436947) Accesat 29. 04. 2018.

41

Fig. 2. 3 Auguste Renoir, La Grenouill ère, 1869
Ulei pe pânză, 810 x 665 cm, Nationalmuseum, Suedia

Anumite personaje pe care le regăsim în picturile i mpresioniste erau prieteni sau
membri ai familiei pe care pictorii îi reprezentau în diferite ipostaze sau locuri care mai
apoi aveau să devină caracteristice întregului curent. Unul dintre acestea este Bennecourt,
locul în care Mone t s-a retras din agitaț ia Parisului, la îndemnul lui Émile Zola.
Pictorul o avea ca model pe Camille Doncieux , viitoarea sa soție alături de care se
bucura de o atmosferă liniștită, de aerul proaspăt și de bună starea pe care natura le-o
oferea . Pentru femeia care privește înspre apă, peisajul oglindit este asemănător cu
viziunea ei asupra obiectelor reale de pe celălalt mal, însă Monet transformă fermele care
se zăresc în depărtare și reflecțiile acestora inversate în apă.124
Monet se joacă cu lumina și cu imaginea apei, un element cu care a experimentat
de-a lungul carierei sale artistice. Acest tablou este considerat o capodoperă a
impresionismului și este singurul care a supraviețuit scurtei perioade de timp pe care cuplul
a petrecut -o în Gloton .125

124.William C. Seitz, Claude Monet: seasons and moments , The Museum of Modern Art, New York, ed.
Doubleday&Co., 1960, p. 19.
125 F. a, On the bank of the Seine, Bennecourt (http://archive.artic.edu/impressionism/monet/ ) Accesat 03. 06.
2018.

42

Fig. 2. 4 Edouard Manet, Plimbare cu barca , 1874
Ulei pe pânză, 97 cm x 1, 3 m, Metropolitan Museum of Art, New York

Fig. 2. 5 Claude Monet, Pe malul Senei , Bennecourt , 1868
Ulei pe pânză, 81. 5 x 100. 7 cm, Art Institute of Chicago

43
Loisirul , în orice formă se manifesta avea ca principală sursă de inspirație socialul
și felul în care acesta se regăsea în orice aspect al vieții publice și private. Dansul social
reprezenta o modalitate de a face parte dintr -o comunitate și de te supune anumitor reguli,
de a arăta că știi și poti să te porți în situații importante.126
În secolul al XIX -lea, orașele se reorientau spre schimbări culturale și progres
tehnologic o dată cu procesul industrializării. Imigrația, avântul clasei de mijloc, trecerea
de la r ural la urban într -o perioadă scurtă de timp au dus treptat la o reevaluare a valorilor
și normelor sociale incluzând relațiile dintre sexe, rolul femeii în societate și concepte ca
sexualitatea și moralitatea.127
Balurile erau de obicei ținute în saloanele private sau în cluburi atunci când lumea
se reunea pentru o petrecere importantă. Dansurile și întreaga natură circumscrisă
atmosferei create în jurul acestora reflecta un sentiment de cordialitate și de cuviință
apreciat de ambii parteneri.128
Auguste Renoir și Edgar Degas erau pasionați de scenele de dans, de
interacțiunile dintre cei doi parteneri și de aspectul monden al întâlnirii.129 Renoir redă în
tabloul Dans la țară o scenă de dans în care cei doi tineri sunt prinși în relaxarea oferită de
muzică. Cuplul pare să se fi ridicat grăbit de la masă, lucru indicat de masa dezordonată și
pălăria de pe jos. Reținerea elegantă a dansatorilor din oraș și a sălii de bal contrastează cu
veselia oferită de natură.130
Degas, pe de altă parte documenteză prin pictu rile sale baletul. Acesta frecventa
Opera din Paris nu doar ca membru al unei audiențe , ci ca spectator , direct în culise.
Începând cu 1870 , Degas va fi fascinat de balerine , până la moartea sa, redându -le în
schițe, tablouri sau sculpturi. Felul în care b alerinele se pregăteau pentru spectacol și
micile gesturi de dinainte și de după repetiție ofereau naturalețe și spontaneitate tablourilor
sale. De la întinderile pe care le făceau, până la poziție sau felul în care maestrul vorbea cu
ele au creat o serie de tablouri document prin personajele și locul reprezentat.131

126 Julie Malnig, Two stepping to glory . Social dance and the rhetoric of social mobility în „Etnofoor”, V ol.
10, nr. 1/2, Muziek & Dans, 1997, p. 128.
127 Ibidem , p. 129.
128 Ibidem .
129 Will Gompertz, op. cit., p. 53.
130.Musée .d’Orsay ,.Danse .à.la.ville.(http://www.musee -orsay.fr/en/collections/works -in-
focus/painting/commentaire_id/city -dance -country -dance –
8908.html?tx_commentaire_pi1%5Bfrom%5D=841&tx_commentaire_pi1%5BpidLi%5D=509&cHash=287
e0fb5ef) Accesat 29. 04. 2018.
131 Musée d’ Orsay, Edgar Degas. La clasee de danse (http://www.musee -orsay.fr/fr/collections/oeuvres –
commentees/recherche/commentaire/commentaire_id/la -classe -de-danse -169.html?no_cache=1) Accesat 03.
06. 2018.

44
În Ora de dans este reprezentat maestrul Jules Perrot într -o sală a operei din Paris,
de dinainte să fie mutată în Palatul Garnier. 132 Spre deosebire de ceilalți impresioniști care
au abordat dife rite tematici ale loisirului în aer liber , Degas a preferat să picteze scene de
interior concetrându -și atenția asupra modului de a reprezenta mișcările corpului uman.133
În toate lucrările sale care au ca element central balerina el trimite privitorul cu
gândul la tandrețea feminină, la echilibru și armonie, fixând în femeie mișcarea, vibrația și
gestul.

Fig. 2. 6 Auguste Renoir, Dans la țară , 1883
Ulei pe pânză, 900 cm x 1. 8 m, Musée d ’Orsay, Paris

132 Larousse, La classe de danse (http://www.larousse.fr/encyclope die/oeuvre/la_Classe_de_danse/181368)
Accesat 29. 04. 2018.
133 The Museum of Modern Art, Claude Monet Biography (https://www.moma.org/artists/4058) Accesat 29.
04. 2018.

45

Fig. 2. 7 Edgar Degas, Ora de dans , 1874
Ulei pe pânză, 85. 5 x 77. 2 cm, Metropolitan Museum of Art, New York

Acest tablou rămâne și o mărturie a unui loc care astăzi nu mai poate fi văzut
decât în fotografii sau picturi. Sala de repetiție în care balerinele se relaxau după o zi
extenuantă a ars la scurt timp după.134 Degas înregistrează ceea ce a fost obișnuit cândva
dar o face printr -un limbaj pictorial care impresionează prin atenția la detalii și mișcare a
balerinelor .135

134.Metropolitan .Museum .of.Art,.The.Dance .Class .(https://www.metmuseum.org/art/collection/search/43881
7) Accesat 30. 04. 2018.
135 Colta Ives, French prints in the era of Impressionism and Symbolism , în „The Met ropolitan Museum of
Art”, 1988, p. 16.

46

Fig. 2. 8 Edgar Degas, Steaua , 1878
Pastel, 44 x 60 cm, Musée d ’Orsay, Paris

Toate activitățile de loisir reprezentate în pictura impresionistă transmit
privitorului o stare de bine, de relaxare atunci când interacționează pentru prima oară cu
personajele reprezentate. Culorile, naturalețea figurilor, mișcarea sau modul în care sunt
așezați oamenii dau senzația de imagine care poate fi auzită .
Frédéric Bazille, la scurt timp înainte să moară , la doar 28 de ani realizează
tabloul Scenă de vară . În mijlocul zilei după cum bate lumina câțiva tineri se relaxează în
haine de baie. Unii înoată, alții ies din apă, alții se luptă i ar alții meditează .136
Scena redată lângă Montpellier ne trimite imediat cu gândul la timp liber și
detașare de tot ceea ce presupune munca și agitația orașului. Pe lângă faptul că stațiunile
balneare au început să se dezvolte o dată cu avântul loisirului, apa era considerată be nefică

136.Martine .L..Petauton, .Reflets .des.Arts. .La.scene .d’été.de.Frédéric .Bazille .(http://www.lacauselitteraire.fr/re
flets-des-arts-la-scene -d-ete-de-frederic -bazille -par-martine -l-petauton) Acesat 30. 04. 2018.

47
în tratarea unor maladii precum agresivitatea, depresia, astmul etc. Jocul care se creează în
jurul acestor personaje și a mediului în care aceștia întreprind activități de loisir este
specific impresioniștilor.137

Fig. 2. 9 Frédéric Bazille, Scenă de vară , 1869
Ulei pe pânză, 158 x 158 cm, Fogg Art Museum, Cambridge

O dată cu progresul societății de la mijlocul secolului al XIX -lea, studiul și lectura
devin acum modus vivendi . Pentru c ă în acea perioadă Dumas și Hugo erau la modă în
Franța, clasa de mijloc începea să prindă gustul pentru lectură și să arate acest lucru prin
saloanele dedicate acestei activități . Bibliotecile erau deja simbol al studiului și culturii iar
majoritatea erau fascinați de noul val al modernității . Teatrul, pianul, cititul erau părți
lăudabile ale vieții mondene.138

137 Meyer Schapiro, op. cit., p. 70.
138 Ibidem , p. 180.

48

Fig. 2. 10 Auguste Renoir, Tinere la pian , 1892
Ulei pe pânză, 81 x 116 cm, Musée d Orsay, Paris

Ca majoritatea impresioniștilor, Renoir iubea muzica și iubea să o reprezinte cu
ajutorul tinerelor care cântau la pian. Pict orul evită detaliile pentru a putea reda clar pe cele
două fete care se concentrează asupra lecției.
În natură studiul era și mai plăcut iar impresioniștii au reușit să redea farmecul
acestui lucru prin felul în c are s -au apropiat de personaje , au surprins lumina și au încercat
pus în evidență, cât mai natural, trăsăturile personajelor reprezentate.
Monet, în Pădure la Giverny redă pe Blanche și Suzanne Hoschedé într-o grădină
pictând și citind. Blanche, pasionată la rândul său de pictură încerca să își adapteze stilul la
cel impresionist. Femeia emancipată, care acum face ce altădată făceau bărbații este
surprinsă într -un mod n atural, firesc pentru acea epocă.

49

Fig. 2. 11 Claude Monet, În pădure la Giverny , 1887
Ulei pe pânză, 91. 4 x 97. 7 cm, Mr. and Mrs. George Gard De Sylva Collection, Los
Angeles

Gustave Caillebotte , în lucrarea Interior. Femeie la fereastră capturează un
moment trecător al vieții de zi cu zi. Bărbatul citește și este absorbit de ziarul său iar
femeia privește pe fereastră. În ciuda proximității fizice, se observă distanța emoțională
dintre cei doi, sugerând pe lângă ideea de studiu și relaxa re și singurătatea, izolarea și
dorința.139
O altă perspectivă a loisirului este determinată și de apariția reclamelor. În tabloul
lui Caillebotte clădirea spre care femeia privește este simbolul aparției cumpărăturilor,
simbol al plăcerii, nu doar a necesității.

139.National .Gallery .of.Art,.Gustave .Caillebott e..The.painter’ s.eye,.2015, .p..3.(https://www.nga.gov/exhibitio
ns/2015/gustave -caillebotte.html) Accesat 29. 04. 2018.

50

Fig. 2. 12 Gustave Caillebotte, Interior. Femeie la fereastră , 1880
Ulei pe pânză, 0, 89 x 116 cm, Colecție privată, Comité Caillebotte, Paris

Secolul al XIX -lea reunea art iștii și intelectualii în cafenele, într -un mediu plăcut
și relaxant pentru discuții sau socializare. Cafenelele pariziene reprezentau centrul lumii
sociale și al interacțiunilor. Fie că era loc de întâlnire, de rendez -vous, de realimentare cu
energie , din cafenea se lua pulsul politic și social al orașului.140
Cafenele precum Folies Berg ère sau Café des Ambassadeurs erau laboratoarele
creative ale impresioniștilor141, oferindu -le spații în care puteau să discute despre inovațiile
din artă sau să lucreze efectiv la picturile lor.
Cafenelele din Paris erau considerate locuri în care gândirea liberă era hrănită iar
prin urmare ele răspundeau nevoilor artistice. În cafenele artișii se puteau simți liberi și
apropiați de lumea din jur. Abordând o perspectivă i storică, cafenelele au rămas strâns

140.F.a,.Impressionism and the famous cafes of Paris in the 19th century (https://www.essay –
911.com/samples/impressionismandthefamous.htm) Accesat 30. 04. 2018.
141 Ibidem.

51
legate de impresioniști și viceversa, fiind un fel de simbol al primilor și cei mai buni ani ai
mișcării.142

Fig. 2. 13 Edgar Degas Absintul , 1875 -1876
Ulei pe pânză, 92 x 68 cm, Musée d’Orsay, Paris

După războiul franco -prusac, soldații întorși încep să răspândească absintul în
Franța. Adoptat în scurt timp, societatea franțuzească a instituit tradiția orei verzi143, când
lumea se aduna în cafenel ele preferate și consuma absint .
Oamenii se bucurau nu doar de tăria acestei băuturi , ci mai degrabă de starea pe
care o dădea. La Belle Époque era răpusă de farmecul alcoolui iar personajele ilustrate de
Edgar Degas sunt celebrități ale momentului. Femeia era Ellen Andre iar bărbatul era
artistu l Marcellin Desboutin. Privirea femeii este melancolică, pierdută , iar culoarea pe
care Degas a ales să o folo sească pentru paharul de absint este deosebită.144

142 Ibidem.
143 Irina Maria Manea, Absintul, licoarea artiștilor (https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/absintul –
licoarea -artistilor) Accesat 28. 04. 2018.
144 Natalia Brodskaia, Edgar Degas , SUA, ed. Parkstone Press International, 2012 , p. 41.

52
Pe lângă faptul că acest tablou ilustrează depravarea societății franceze, ne dă de
înțeles și că rolul femeii era unul complet nou. Aceasta putea să își petreacă timpul liber
într-o cafenea, bând alături de barbați fără a fi condiționată de rolul său social.
Un subiect aparte pentru pictorii impresioniști a fost și tema petrecerii. Acestea au
fost an alizate dintr -o perspectivă socială și morală atât pentru comportamentul lor cât și
pentru viața lipsită de griji pe care societatea o avea. Renoir se amuza de comportamentul
personajelor și participa la petreceri pentru farmecul și atmosfera lor.

Fig. 2. 14 Auguste Renoir, Bal la Moulin de la Galette , 1876
Ulei pe pânză, 131 x 175 cm , Musée d ’Orsay, Paris

Pe lângă surprinderea anumitor comportamente, Renoir dorea să evoce culorile vii
și efectul luminii. Câteva fețe din prim plan sunt reprezentate detaliat, pictate într -o
manieră liberă .145 În spate, formele se diluează tot mai tare. Scena se desfășoară în
Montmartre, zona boemă a Parisului , iar personajele sunt pictate după realitate.
Femeile sunt modelele lui Renoir iar bărbații coleg ii și prietenii săi pictori.146
Portretizarea loisirului parizian , prin stilul său inovator a reprezentat un semn al ambiției
artistice a lui Renoir, devenind una dintre capodoperele impresionismului.
Secolul al XIX -lea și democratizarea loisirului au deter minat în artă o nouă
percepție asupra timpului liber și a naturaleții personajelor pentru că în societatea urbană
oamenii nu puteau să fie ei înșiși pe deplin. Conceptul de natură s -a schimbat o dată cu

145 Ernst.Hans Gombrich, op. cit., p.774.
146 Will Gompertz, op. cit., p. 52.

53
noile condiții și scopuri ale vieții. Respingând vite za, aglomerația și zgomotul din orașe ,
dar totuși acceptând toate acestea ca pe manifestări ale energiei și progresului, oamenii au
dorit să mențină contactul cu natura, găsind în varietatea noului peisaj oferit o lumină și o
atmosferă aparte.147
Pe lângă fa ptul că impresionismul a jucat un rol important în dezvoltarea picturii
moderne acesta a și analizat, documentat și redat scene specifice societății franceze în
secolul al XIX-lea lăsând mărturii despre locuri, oameni, evenimente importante.

2. 3 Impresionismul în Anglia, Ungaria, Germania
Atunci când se discută despre arta impresionistă primul gând trimite către Franța,
Salonul Refuzaților și scene din viața cotidiană desfășurate în aer liber. Anglia a avut
impresioniștii săi care multă vreme au f ost trecuți cu vederea. Marea Britanie în epoca
victoriană este păstrată în memoria colectivă drept conservatoare în viața de zi cu zi sau în
artă.148
Începând cu 1880, inspirați de francezi, pictorii impresioniști din Anglia vor
adopta pictura en plein air , încă o noutate la acea vreme, când publicul britanic era obișnuit
cu artiștii importanți ai Academiei Regale precum Frederic Lord Leighton. Spre deosebire
de impresioniștii francezi, cei din Anglia nu au fost niciodată cunoscuți ca un întreg
coerent, însă în parte, fiecare împărt ășea principii care îi includea în categoria
impresioniștilor.149
Influența lui Monet și a lui Renoir, după șederea în Londra, s -a observat mai apoi
în lucrările lui Alfred Sisley sau John Singer Sargent. Mulți impresioniști din Ang lia au
mers la studii în Paris, luâ nd contact cu coloniile de artă de acolo.150
John Singer Sargent a reprezentat podul de legătură între cele două națiuni prin
valorile însușite și modul de a reprezenta lumina. Deși nu a fost recunoscut în totalitate ca
impresionist, acesta a adoptat din tehnici. Majoritatea nu erau obișnuiți cu reprezentarea
naturii și a naturaleții personajelor așa cum o făceau francezii iar acest lucru a îngreunat
tranziția artistică a secolului al XIX -lea în Anglia.151

147 Meyer Schapiro , op. cit., p. 82.
148.Tim.Lambert, .A.history .of.Britain .in.the.19th.century .(http://www.localhis tories.org/19thcentengland.html
) Accesat 29. 04. 2018.
149.Tate.Modern .Museum, .British .Impressionism .(http://www.tate.org.uk/art/art -terms/b/british –
impressionism) Accesat 29. 04. 2018.
150 Ibidem .
151.Christie ’s,.The.British .painters .who.embraces .impressionism .(https://www.christies.com/features/A –
guide -to-British -Impressionism -8632 -1.aspx) Accesat 29. 04. 2018.

54

Fig. 2. 15 John Singer Sargent, Studiu în aer liber , 1889
Ulei pe pânză, 65. 9 x 80. 6 cm, Brooklyn Museum

El a urmat exemplu impresioniștilor francezi și a căutat ca p ersonajele să fie
persoane apro piate sau cunoștințe. În vara anului 1889 Sargent se afla în Worcesters hire la
Forkbury Rectory unde i -a întâlnit pe Paul Helleu, pictor francez și soția sa, Alice. Pictura
reflectă actul picturii în sine, Sargent înregistrând poziția exactă a mâinii lui Paul Helleu și
atenția pe care o acordă acesta det aliilor. Alice, relaxată, privește în depărtare, neatentă la
ce face soțul său.152 Ideea de loisir a fost preluată și de pictorii englezi și redată con form
principiilor impresioniste, mai puțin în ceea ce privește lumina.
Dacă societatea franceză era mult mai deschisă și receptivă la ceea ce reprezenta
imoralitatea societății, acest lucru observându -se și prin tablourile impresioniștilor, cea
engleză era mult mai reținută în astfel de reprezentări. Puternic marcată de revoluția
industrială, Anglia avea în s ecolul al XIX -lea 80% din populație din clasa muncitoare,
cererea pentru mâna de lucru fiind uriașă și adeseori fiind realizată de femei și copii.153 La
începutul secolului al XIX -lea, clasa muncitoare avea foarte puțin timp liber. Până la
sfârșitul secolulu i, prin legile impuse, duminica și mai apoi sâmbăta au fost declarate zile
libere.
Vacanțele încep să fie acum accesibile datorită progreselor favorizate de
Revoluția Industrială iar timpul dedicat relaxării să fie privit altfel. Se dezvoltă stațiunile

152.Metropolitan .Museum .of.Art,.An.out.of.doors .study .(https://metmuseum.org/exhibitions/view?exhibitionI
d=%7B4F31BE4C -309F -4A01 -8A69 -45D80D786215%7D&oid=21407) Accesat 30. 04. 2018.
153.Tim.Lambert ,.A.history.of.Britain .in.the.19th.century .(http://www.localhistories.org 19thcentengland.html)
Accesat 30 . 04. 2018.

55
turistice iar orașe precum Brighton devin renumite pentru plajă și spațiu ideal de
socializare a societății engleze de la sfârșitul secolului al XIX -lea.154

Fig. 2. 16 Alfred Sisley, Lecția , 1874
Ulei pe pânză, 41. 3 x 47 cm, Colecție privată

Lectura devine foarte populară o dată cu apariția tiparului cu abur, permițând
ziarelor să devină comune și accesibile oricui, cu toate că nu au fost foarte îndrăgite până
la sfârșitul secolului al XIX -lea. Edgar Allan Poe și Arthur Conan Doyle prin scrier ile lor
încep să atragă lumea cu poveștile despre detectivi, aceasta având acum și timpul necesar
pentru a se bucura de ele.155
Alfred Sisley realizează în 1874 Lecția , tablou unic în parcursul artistic al
pictorului deoarece celelalte aproximativ 900 de ope re ilustrau peisaje. În interior se află
cei doi copii ai lui Sisley: Pierre și Jeanne la lecțiile din casa de vacanță din Voisins.
Ceasul ne indică faptul că trecerea timpului este atent monitorizată.156
Mulți oameni se bucurau de seri muzicale, când se adu nau în jurul pianului și
cântau sau petreceau. Sălile de muzică sau de concerte permiteau acest lucru unei pături

154 Tim Lambert, Everyday life in the 19th century Britain (http://www.localhistories.org/19thcent.html)
Accesat 30. 04. 2018.
155 Ibidem.
156 Olga’ s Gallery, The Lesson (http://www.abcgallery.com/S/sisley/sisley19.html) Accesat 30. 04. 2018.

56
largi ale populației , iar teatrul era de asemenea una dintre pasiunile dezvoltate și simbol al
emancipării.
În Ungaria, secolul al XIX -lea a f ost martorul unei dezvoltări rapide în pictură și
arhitectură, prin influența marilor centre artistice precum Viena, Berlin, Paris, Milano care
au modelat și influențat arta maghiară. Evenimentele istorice din țară și dualismul stilistic
al clasicismului ș i romantismului în legătură cu sentimentul național puternic a început să
dea naștere unor subiecte noi.157
Formarea grupurilor și a coloniilor de artă au fost locurile din care au început să
se răspândească noi teorii asupra artei. Ideea de loisir este răsp ândită prin însăși
impresionism, iar Pál Szinyei Merse reușește să ilustreze acest lucru prin creațiile sale.
Considerată a fi cea mai reprezentativă lucrare a sa, Picnic î n mai ilustrează un
grup de prieteni relaxându -se pe un deal. La fel cum ne indică ș i titlul lucrării, aceștia se
bucură de un picnic în luna mai, la umbra unui copac. Interacțiunile dintre personaje și
raportarea la întreg ansamblul ne oferă aceeași impresie ca și în cazul picturilor
impresioniste franceze.
Doar tehnica diferă. Peisajul a fost pictat ulterior în atelier, iar figurile au fost
redate rând pe rând după modele. De asemenea, pictorul se include și pe sine în tablou, el
fiind cel care stă întins și mănâncă. 158
Putem observa deja diferențe între stilul francez al reprezentării și a celui englez și
maghiar. Mai întâi, preferința pentru scene de interior în ceea ce privește loisirul în
lucrările abordate în această lucrare. Deși nu reprezintă o particularitate, ace st lucru se
observă și în modul în care sunt redate scenele.
Naturalețea acestor reprezentări pare forțată iar acest lucru se datorează, cel puțin
în cazul lui Merse, faptului că scena nu a fost redată în momentul în care a fost privită. Față
de impresion iștii francezi, cei englezi și britanici nu mai au rolul asumat de comentatori
sociali, ci mai degrabă de simpli observatori pasivi, care își adaptează parțial stilul și
tehnica curentului impresionist.

157.Corvinus University of Budapest, Hungarian Art in the 19th and 20th century (http://www.uni –
corvinus.hu/index.php?id=45843) Accesat 30. 04. 2018.
158 Web Gallery of Art, Picnic in May (https://www.wga.hu/html_m/s/szinyei/06szinye.html) Accesat 30. 04.
2018.

57

Fig. 2. 17 Pál Szinyei Merse , Picnic în mai, 1873
Ulei pe pânză, 127 x 163 cm, Magyar Nemzeti Galéria, Budapesta

Cel considerat a fi tatăl picturii impresioniste maghiare și fondatorul picturii
maghiare moderne este K ároly Ferenczy .159 Față de impresionismul francez care în secolul
XX își încheie perioada de glorie, cel a lui Ferenczy de abia atunci începe. Astfel, se
observă un decalaj major între cele două spații.
Realizat în anul 1905, Răsăritul redă o scenă relaxată cel mai probabil de
primăvară sau vară, după intensitatea luminii și după abundența vegetației. Bărbatul citește
relaxat iar femeia , cu o privire deranjată privește în fața sa. Dacă nu am fi știut autorul
picturii, probabil am fi afirmat imediat că aparține unui impresion ist francez. Ferenczy
reușește prin nuanțele folosite, prin felul în care se joacă cu lumina și prin tematica
abordată să se identifice cu idealurile impresionismului, deși o face mult mai târziu.
În Germania, o figură influentă a secolului al XIX -lea a fo st Max Liebermann mai
întâi prin realism și reprezentările claselor inferioare la locul de muncă sau în timpul
jocului dar mai ales pentru contribuția la impresionismul german. În vara anului 1873
călătorește în Franța la Barbizon unde ia contact cu ideile naturalismului pe care îl va
adapta ulterior în picturile impresioniste.160 În pictura impresionistă germană și ea decalată

159 F. a, Károly Ferenczy (https://www.wikiart.org/en/karoly -ferenczy) Accesat 30. 04. 2018.
160 F. a, Max Liebermann (http://www.visual -arts-cork.com/famous -artists/max -liebermann.htm) Accesat 30.
04. 2018.

58
față de cea franceză regăsim subiecte inedite precum călăria (Max Liebermann) sau boxul
(Ernst Oppler).

Fig. 2. 18 Károly Ferenczy , Răsăritul , 1905
Ulei pe pânză, 91. 5 x 92. 3 cm, Magyar Nemzeti Galéria, Budapesta

Reprezentările timpului liber atât la Max Liebermann cât și la Ernst Oppler sunt o
noutate în paleta largă de activități de loisir. Max Lieberma nn, în Doi călăreți pe plajă
reflectă influențele lui Manet și Degas. Din nou, atmosfera specifică și armonia călăreților
dau senzația de imagine auzită , specifică impresionismului.
Ernst Oppler, cu lucrarea sa Box, aproape că se îndepărtează de ceea ce înțelegem
cu adevărat prin impresionism și alege să schițeze mai degrabă scenele și personajele,
păstrând doar o vagă idee de impresionism prin culori și lumină. Detașându -se de
tematici le standard și de pictura en pl ein air , Oppler reușește, deși cu un decalaj
semnificativ față de Franța să păstreze acea senzație și impresie oferită de jocul de lumini
și umbre, de tonurile de culoare sau de tematica abordată.
În cele trei spații europene în care impresionismul a fost mai puțin cunoscut,
artiștii și -au adaptat tehnicile la realitățile și specificitățile vremii, încercând totodată să
creeze ceva complet nou. Deși decalajul față de Franța este evident, ideile promovate de -a
lungul timpului s -au răspândit în aceste spații și au reușit să se afirme printre artiști.

59
Impresionismul a pus un semn de egalitate între loisir și artă iar acest lucru a
determinat revoluția artistică a secolului al XIX -lea. Ceea ce era considerat a fi banal și
efemer a fost reprezentat cu scopul de a depăși anumite canoane și reguli anterioare iar
afinitatea pentru naturalețe și nonconformism au determinat ceea ce Ernst Hans Gombrich
a numit Revoluția permanentă.161

Fig. 2. 19 Max Liebermann, Doi călăreți pe plajă , 1901
Ulei pe pânză, 71 x 91 cm, Colecție privată

Fig. 2. 20 Ernst Oppler, Box, 1920
Ulei pe pânză, Colecție privată

161 Ernst Hans Gombrich, op.cit ., p. 5.

60
Capitolul 3. Pictura tr ansilvăneană în secolele XIX și XX
3. 1 O viziune diferită asupra artei și loisirului

Procesul de trecere de la arta mediev ală la cea modernă, a subiectelor abordate și a
genului a durat mai bine de două secole și s -a desfășurat cu lento are pe tot teritoriul
României.162 Conceptul de modern era privit și înțeles ca atribut principal al creației laice
care avea în ma re parte influențe din Occident , iar modernizarea și progresul în arta de pe
teritoriul Transilvaniei au fo st rezultatul mai multor schimbări social e și politice.163
Momente pre cum Revoluția din 1848 sau încorporarea Transilvaniei în Imperiul
Austro-Ungar în anul 1867 au impus un ritm mult mai alert al modernizării structurilor
existente decât în Moldova sau Țara Românească. Orie ntarea spre Occident s -a desfășurat
treptat în acest context ș i a avut tendința de generalizare în special pentru ce ea ce
reprezentau studiile și influențele străine pentru pictorii din Transilvania.
Se va încerca alinierea și sincronizarea cu tot ceea ce era avansat în Europa
vestică printre care pictura en plein air , descoperirea naturii umane și a activităților
întrepri nse de societatea burgheză pe ca re la pictorii din Transilvania, în lucr ările abordate
de acest capitol o vom întâlni în puține cazuri.
Tematica loisirului își lărgește granițele în cazul picturii transilvănene, observând
că artiștii din perioada interbeli că precum Elena Popea și Aurel Popp aleg să reprezinte
subiecte adaptate specificului național: târgul, discuțiile dintre țărani în poartă, delimitând
între timpul muncii și cel al timpului liber, cel în care țăranii își încheie ziua de muncă (ex:
Aurel Po pp- În poartă ) sau adaptează în funcție de afinitățile pentru un anumit spațiu, așa
cum o face Elena Popea cu Branul.
Pentru introducerea în tematică îl menționăm pe Johann Marti n Stock, elev al
portretistului curții imperiale de la Viena și acolit al baro nului Samuel von Brukenthal care
a avut o mare influență asupra artei din Transilvania. Gustul comanditarilor, numărul
relativ mic al intelectualilor și abundența juriștilor, economiștilor sau a celor care în
continuare erau interesați de pictura religioas ă a influențat și modul de abordare a unei noi
tematici.
Astfel, trebuie să ră spundem unor întrebări: A fost sau nu loisir în arta
transilvăneană? Cine sunt artiștii care încearcă o nouă abordare și interpretare a loisirului ?
Ce pregătire aveau și ce idealuri împărtășeau? Trebuie să analizăm diferențele și

162 Vasile Florea, Istor ia artei românești , București, ed. Litera Internațional, 2007, p. 338.
163 Ibidem.

61
asemănările dintre pictorii di n Transilvania și cei din Franța, Ungaria, Germa nia și Anglia,
atmosfera , abordările diferite în funcție de studiile urmate și motivele pentru care avem sau
nu o reprezentare a loisirului în arta transilvăneană a secolelor XIX și XX.
Inovația și originalitatea artiștilor trebuie interpretată luând în considerare mai
multe aspecte: influențe din partea centrelor în care aceștia au studiat, modali tăți de
reprezentare, elemente de compoziție, actualitate, viață socială etc. Specificul național a
reprezentat pentru majoritatea artiștilor din Transilvania secolelor XIX și XX inspirația
principală din care s -au ramificat ulterior alte subiecte și inter pretări.
Decalajul existent între pictorii transilvăneni și cei europeni este rezultatul
situației sociale și politice a vremi i pe de -o parte, iar mai apoi un anumit convenționalism
și influențe specifice în funcție de mediu, situ ație materială și crez art istic pe de alta.
Prin comparație cu pictorii impresioniști din cele 4 țări menționate, în special cei
francezi care fac trecerea de la tradiție ș i normă la nonconformism , cu riscuri asumate și
abordări in edite , pionierii picturii românești moderne au fost denumiți primitivi .164 Cei care
s-au apropiat cel mai mult de arta franceză au fost pictorii din Principate care au fost
influențați pe tot parcursul secolului al XIX -lea de moda pariziană ș i de obiceiurile
aferente.
Majoritatea pictorilor pe care îi vom d iscuta pe parcursul acestui capitol au fost
educați în ambianța artei apusene și au reușit să transmită mai apoi prin ope rele lor un
mesaj clar și încadrat sau nu într -un mare curent.
Foarte multe reprezentări artistice abordau subiectul vieții de la țară , a muncii sau
a aspectelor sociale importante și reprezentative pentru un anumit moment cu importanță
istorică. Spre deosebire de timpul liber al secolului al XIX -lea reprezentat de pictura
franceză, în Transilvania întâlnim aceste reprezentări în pictura de gen sau în peisaj care
este mai puțin relevant pentru această lucrare.
Dacă la impresioniștii vest -europeni întâlnim o constantă în tematică, în ceea ce
privește Transilvania putem afirma că aceasta este foarte variată și încorporează atitudini și
raportări bazate pe în care artiștii trăiesc, studiază și creează. Putem să analizăm societatea
din Transilvania pe baza picturilor epocii doar într -o mică masură și trebuie să ne raportăm
la aceasta din perspectiva influențelor pe care artistul le primește, l ocul în care studiază și
felul în care alege să abordeze o anumită temă.

164 Ibidem , p. 381 .

62
Din punct de vedere al atmosferei, culorilor, luminii și chiar a personalităților
artistice care se dezvoltă în Transilvania, pictura pe care aici nu o putem numi
impresionistă se ad aptează diferit la realitățile vremii și este redată în acord cu preferințele
și crezul artistic al fiecărui pictor în parte.
Majoritatea pictorilor din Transilvania se cunoșt eau între ei deoarece studiaseră
împreună la ace leași Academii, școli, lucraseră împreună în aceleași ateliere sau
participaseră la expoziții (Smigelschi, Coulin) . Urmărind o veche tradiție europeană a
artiștilor, majoritatea își doreau să călătorească, să studieze și să lucreze în țări precum
Italia, datorită atmosferei specifice și a luminii. Robert Wellmann oferă posibilitatea mai
multor pictori să se bucure de această atmosferă la Cervara di Roma.165
În cele ce urmează vom încerca să raspundem întrebărilor adresate în introducere
și să analizăm dacă loisirul așa cum este el înțeles d e societat ea secolelor XIX și XX este
sau nu reprezentat în pictura transilvăneană.
Pentru a confirma sau infirma această teză am ales 11 lucrări pe care le -am
considerat a fi relevante pentru subiectul abordat, lucrări care se găsesc în colecțiile
Muzeului Național Brukenthal din Sibiu, Muzeului de Artă și Muzeul ui Național de Istorie
a Transilvaniei din Cluj -Napoca și Muzeului de Artă din Satu Mare.
Deși nu se vor regăsi caracteristicile unui loisir așa cum l -am observat la pictorii
europeni, vom analiza încercările pictorilor din Transilvania de a reprezenta activități de
loisir și dacă această temă se încadrează, cu anumite tangențe curentu lui și tematicii vest –
europene.
Johann Martin Stock cu lucrarea Portret de femeie este relevantă pentru tem atica
vastă a loisirului deoarece aceasta are primele semne ale unei abordări moderne ce ne
indică o schimbare semnificativă față de tematica religioasă întâlnită până atunci. Stock
studiază la Academia de Arte din Viena și devine elevul lui Martin Meytens , pictorul de
curte al Mariei Theresia. Se mută în Bratislava și continuă să își onoreze comenzile din
Viena și Ungaria, după care se întoarce în Transilvania unde este însărcinat de baronul
Brukenthal cu achiziționarea de tablouri pentru palatul său din S ibiu.166
În lucrare observăm postura degajată a femeii, zâmbetul său, poziția mâinilor și
mediul în care aceasta este reprezentată, înconjurată de natură, sprijinită pe o carte, aspecte
care sugerează privitorului o atmosferă caldă, relaxată și totodată o pr imă privire de

165 Iulia Mesea, Radu Popica, Catalog Arthur Coulin , Brașov, ed. Muzeului de Artă Brașov, 2010, p. 35 .
166.Elena Popescu, Pictura germană din Transilvania în colecția Muzeului Național Brukenthal. Secolele
XVI- început de secol XIX, p. 41 ( https://www.scribd.com/document/148728556/Art19 -Pictura -Germana –
Din-Transilvania -in-Colectia -Muzeului -National -Brukenthal ) Accesat 30. 05. 2018.

63
ansamblu asupra a felului în care se manifesta loisirul în Transilvania secolului al XVIII –
lea. Pe poșeta de catifea a femeii, apare un înscris cu litere aurii, sugerând o broder ie care
spune: Pour passer le temps .
Lucrarea lui Johann Martin Stock este relevantă pentru introducerea în tematica
generală și pentru analizarea viitoarelor încercări ale secolelor XIX și XX de a reprezenta,
în diferite forme, cu diferite personaje sau subiecte distincte, viața cotidiană și socială din
Transilvania.

Fig. 3. 1 Johann Martin Stock, Portret de femeie , 1787, n r. inv. F 19112
Ulei pe pânză, Muzeul Național de Istor ie a Transilvaniei, Cluj -Napoca

Impunerea unui anumit stil artistic s -a regăsit într -o anumită măsură în
preferințele comanditarilor și a modalităților prin care artiștii reușeau să își vândă lucrările
pentru a se întreține. Nivelul educației artistice și al gustului elevat al celor care comandau

64
lucrările în această zonă era foarte diferit față de un comanditar din Prin cipate datorită
culturii, a progresului economico -social mai lent față de societatea transilvăneană.167
Stilul consecvent al academiștilor și influențele acestora s -au reflectat în pictură și
datorită reticențelor publicului la noile idei pe care artiștii di n Transilvania au încercat să le
adapteze gusturilor conservatoare și al tradiționalismului acceptat de comanditari. Pentru
mulți artiști orașul era locul propice pentru a -și arăta energia și a dezmorți lumea artistică
deja formată într -un anume stil.
În secolele XVIII și XIX foarte mulți artiști migrează spre Transilvania și
contribuie la înflorirea vieții artistice. Pictura a rtiștilor germani se caracteriză în secolul al
XVIII -lea prin genul de portret inovator și prin libertatea de expresie, eleganța personajelor
reprezentate fii nd de cele mai multe ori dictată de noile e couri ale artei europene, depăș ind
tradiționalismul local și direcțiile noi ale Ac ademi ei de la Viena sau Berlin.168
Însă acest lucru îl putem observa nu doar în portrete sau peisaje, ci și în scenele
reprezentative ale vieții de zi cu zi. Arta pictorilor din Transilvania se conturează ca un
fenomen distinct, cu trăsături reflectate de modul î n care aceștia s -au raport at la spațiul
cultural german. Unii au fost atrași de viața artistică care începea să se dezvolt e în
Transilvania și de oferte, alături de un public numeros.
Pictorul sibian Nicolaus Müller, elev al lui Antoine Pesne la Berlin169 în lucrarea
Petrecere cu dans redă într -o manieră timidă, interacțiunile dintre personaje ș i se apropie
de întâlnirea cu oameni i simpli.170
Timp de secole, costumul popular sau Tracht -ul171 a fost pentru sași un element
important de identificare și un simbol al spațiului cultural din care proveneau, o carte de
vizită mai precis. Nicol aus Müller evocă o scenă de la petrecere sau un bal săsesc care se
desfășura mereu după o anumită regulă purtând în sinea sa eticheta eleganței.
Aceste baluri urmăreau un calendar ș i se desfășurau în lunile de iarnă când
muncile câmpului se terminau , iar perioada de gl orie a acestora a fost reprezentată de
secolele XVIII și XIX. Observăm faptul că expresia personajelor nu este una întocmai
fericită , ci mai degrabă gânditoare, melancolică pentru fiecare în parte. Tânăra din mijloc

167 Vasile Florea, op. cit ., p. 342.
168 Ibidem , p. 10.
169 Elena Popescu, op. cit ., p. 40.
170.Olivia Monica Avram, Pagini din viața culturală românească din județul Mureș (secolele XVIII -XIX).
Societăți, asociații, colecționari, biblioteci , Sibiu, ed. Astra Museum, 2014, p. 39.
171.Mihaela Kloos Ilea, Foto documente: Împodobirea capului la săsoaicele din Transilvania
(https://povestisasesti.com/2014.04/27/foto -documente -impodobirea -capului -la-sasoaicele -din-transilvania/)
Accesat 30. 05. 2018.

65
poartă pe cap un Borten172, simbol al purității de dinainte de căsătorie și privește în jos
respingând tăcut atingerea partenerului său.
Această lucrare se încadrează în temat ică din două perspective: ideea de petrecere,
a jocului desfășurat în inima comunităților rurale care după cum se observă și în lucrare
este diferită față de mediul citadin, monden prin îmbrăcăminte, atitudine și atmosferă. Mai
apoi se observă faptul că ce i implicați în această scenă acceptă timid plăcerile vieții dorind
parcă să nu tulbure un echilibru prestabilit.

Fig. 3. 2 Nicolaus Müller, Petrecere cu dans , a doua jumătate a sec. al XVIII -lea, nr. inv.
778
Ulei pe pânză, Muzeul Național Brukenthal, Sibiu

Revenind la portret, trebuie să îl menționăm pe Mișu Popp cu lucrarea Portret de
bărbat . Încadrat în arta academistă și în realizarea portretelor de tip Biedermeier, acesta
studiază la Academia de Artă din Viena și este atras de temele mitologice și de artiști
flamanzi și o landezi care îi inspiră stilul.173
Aprofundând în muzeele și galeriile Vienei acesta a folosit drept izvoare de
inspirație scene religioase din gravuri ale maeștrilor Renașterii sau Barocului. Trebuie spus
de asemenea că până la impunerea impresionismului ca o nouă tendință în pictura

172 Ibidem.
173 Vasile Florea, op. cit ., p. 441.

66
europeană, academismul a fost predominant și a rămas și la Mișu Popp curentul în care s -a
încadrat cel mai bine.174
În lucrarea anterior menționată observăm atmosfera specifică stilului Bierd emeier
și modul în care obiectele de lux sunt etalate pe mobilier. Artistul încearcă să depășească o
anumită rigiditate prin poziția mâinii relaxate și prin postură însă detaliază în același timp
un alt aspect important: condiția socială a acestuia.
Discu tăm de un intelectual sau poate un politician al vremii care prin obiectele
așezate pe masa din stânga sa: cărți, instrumente de scris, sigiliu175 își evidențiază condiția.
Mai apoi, vestimentația și postura sa sugerează sobrietate, accentuată de paleta crom atică
cu culori închise și tonuri de gri, verde, albastru.

Fig. 3. 3 Mișu Popp, Portret de bărbat , 1860, nr. inv. 2078
Ulei pe pânză, 139, 5 x 105, 5 cm, Muzeul Național Brukenthal, Sibiu

174 Elena Popescu, Mișu Popp. Reprezentant al academismului românesc , Muzeul Național Brukenthal,
Sibiu, 2007 , manuscris, (teză de doctorat ), susținută la Universitatea „Babeș -Bolyai” Cluj -Napoca, 2006, p.
144.
175 Ibidem.

67
Burghezia cultivată, intelectuală, cu pasiuni aparte încearcă să aprecieze viziunea
și originalitatea artistului însă dorește ca prin imortalizarea în portret să impună propriul
gust și să se concentreze pe latura socială și mai puțin pe cea psihologică. Tocmai de aceea
poate părea că perso najele sunt îmbrăcate în artificialitate și nu sunt ca în reprezentările lui
Manet , detașate de normele sociale.176
Făcând trecerea spre peisajul secolului al XIX -lea trebuie să amintim faptul că
acesta , îndeosebi cel de după 1870 a fost luat ca punct de rep er în istoria artei și a evoluției
reprezentărilor de după războaiele napoleoniene.177 Artiștii din Transilvania care studiau la
Viena sau München reveneau în țară cu concepții asupra realismului și academismului, cel
mai apreciat la acea perioadă în cele do uă spații menționate.
Pe lângă peisajele scenelor de gen sau al portretelor începe să se răspândească
peisajul documentar178 care nu aduce în prim plan doar natura sau un anumit monument , ci
include acestea pe lângă oameni care întreprind diverse activități într -un spațiu bine definit.
Așa este și cazul lui Johann Böbel , staroste al breslei brutarilor și membru în
Sfatul Orașului Sibiu. Prin lucrările sale, acesta documenta aspectul orașul ui, interacțiunile
dintre oamenii diferitelor clase sociale, casele și chiar întinderea perimetrului orașului, cu
principalele sale puncte de reper.
Johann Böbel este cel care a realizat în anul 1875 primul plan modern al Sibiului
după principii topometric e, din perimetrul intra și extra muros însoțind acel plan de
informații grafice și explicații scrise.179 Peisajul reprezentat de Böbel în cea de -a doua
jumătate a secolului al XIX -lea, undeva î ntre 1864 și 1870 redă o vedere a orașului Sibiu
dominat de Biser ica Evanghelică privită dinspre Orașul de Jos.
Numeroasele personaje care interacționează în prim plan fac parte din diferite
categorii sociale: doamnele de vază ale orașului cu rochii elegante și pălării asortate
discută între ele. Domnii cu joben vin să completeze această scenă și salută respectuos
doamnele. Lângă aceștia, negustori, țărani și care cu boi, oameni care își desfășoară
activitățile de zi cu zi în centrul orașului sunt alăturați orășenilor în ținute deosebite.
Inclusiv animalele reprezentate: câini i, boii, caii, măgăruși i ne trimit cu gâ ndul la
întâlnirea tuturor categoriile social e în același spațiu. Doamnele care discută și domnii din

176 Ibidem , p. 134 .
177 Elena Popescu, op. cit., p. 144.
178 Radu Popica, Arta germană din Transilvania în colecția Muzeului de Artă Brașov , Brașov, ed. Muzeului
de Artă Brașov, 2011, p. 11.
179 Dr. Arh. Horia Radu Moldovan, Studiul general privind evoluția istorică a țesutului urban al orașului
Sibiu , Universitatea de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu, București. Studiul face parte din documentația
„Studiului de f undamentare P. U. G Sibiu 2009 pentru determinarea zonelor protejate cu materializare
semnificativă a valorii culturale”, p. 19 .

68
prim plan se amestecă cu ceilalți într -o scenă complexă a vieții cotidiene. Pe stradă, în plan
median observăm personaje similare celor din prim plan care discută sau se plimbă.
Johann Böbel nu a ales să reprezinte doar bur ghezia sau să includă doar doamnele
bine îmbrăcate care discută, ci a redat o scenă complexă a vieții sociale, cotidiene din
Sibiul secolului al XIX -lea. Loisirul se întâlnește prepondere nt în oraș, se desfășoară în
oraș și se răspândește în oraș de la cetățean la cetățean.
Faptul că toate aceste personaje sunt ilustrate în locul cel mai reprezentativ al
Sibiului și anume centrul ne indică omogenitat ea claselor sociale într -un spațiu comu n
tuturor.

Fig. 3. 4 Johann Bobel, Vedere din Sibiu , 1864 -1870
Ulei pe pânză, Muzeul Național Brukenthal, Sibiu

69
Secolul al XIX -lea a pus mare accent pe educație considerând -o un bun de mare
preț. Sentimentul devorării timpului 180 a accentuat presiunea temporală în ceea ce privește
cotidianul și a dat un nou înțeles vieții individuale și sociale în care timpul trebuia să fie
împărțit între muncă și distracție.
Simbol al culturii și educației prin excelență a rămas cartea care nu mai a vea doar
un rol pur material, ci simboliza spiritualitatea omulu i și dezvoltarea sa prin valorile
spirituale . După impunerea dualismului austro -ungar în 1867 s -au făcut eforturi
considerabile pentru modernizarea societății și a educării maselor.181
Octavian Smigelschi contribuie la acest lucru prin aplecarea spre tradiție și istorie
românească surprinzând în lucrările sale caracterul țăranului român și a spiritualității
neamului său. Acest lucru se poate observa în lucrări precum Boboteaza sau Portița .182
Pentr u că publicul intelectual din Transilvania era relativ limitat în ceea ce privea
noua abordare în artă și nu reușea să depășească în totalitate canonul anterior artiștii au fost
nevoiți să se adapteze și să se conformeze la cerințele impuse de cei care era u dispuși să
cumpere artă și să se identifice cu aceasta.183
El dorea să aducă în atenția publicului aspecte din viața țăranului român și să
abordeze o nouă artă cu caracter național românesc nu numai bisericesc, ci și profan.184
Acesta a studiat în Budapesta sub îndrumarea lui Bertalan Sz ékely. Prieten cu Robert
Wellmann, Fritz Sch ullerus și Arthur Coulin, Smigelschi și-a desăvârșit studiile și a
continuat să aprofundeze pictura bisericească.185
A călătorit cu Arthur Coulin la Cervara di Roma în Italia unde a st udiat arta
renascentistă și s -a detașat de academism adoptând influențe ale stilului Art Nouveau și ale
simbolismului.186 Mai apoi în Italia la Ravenna, Florența, Roma dar și la Constantinopol și
Tesalonic pentru a -și lărgi orizonturi le în domeniul studiilor . S-a instruit în maniera
programelor academiste și a simpatizat cu școala germană, însă după ce a revenit în țară,

180 Simona Ni coară, op. cit ., p. 26.
181 Olivia Monica Avram, op. cit ., p. 44.
182.Alexandru Constantin Chituță, Octavian Smigelschi -inițiatorul picturii monumentale și naționale
bisericești , Muzeul Național Brukenthal, Sibiu, Asociația culturală „Pictor Octavian Smigelschi”, p. 31.
183 Ioana Savu Gruiță, The quartet -Genesis of a painting series by Octavian Smigelschi , Brukenthal, Acta
Musei, VII. 2, 2012, p. 356.
184 Muzeul Național Brukenthal, Asociația Culturală Pictor Octavian Smigelschi, Octavian Smigelschi –
Pictor inovator și emblematic în pictura românească a secolului XX , Sibiu, ed. Muzeul Național Brukenthal,
2016, p. 7.
185 Ibidem , p. 7.
186 Alexandru Constantin Chituță , op. cit ., p. 43.

70
și-a dat seama că limbajul artistic deprins nu coincidea cu tradiția artistică din spațiul
transilvănean.187
În secolul al XIX -lea gustul pent ru muzică, influențat de tradiția maghiară și
austriacă era intens cultivat pe teritoriul Transilvaniei. Smigelschi era cunoscător al muzicii
clasice iar proprii săi copii au fost reprezentați luând lecții de vioară într -o serie de lucrări
și schiț e dedica te muzicii intitulate Lecții de muzică (vezi fig. 17, Children playing the
violin , aflată în colecția Muzeului Național Brukenthal din studiul The quartet – Genesis of
a painting series by Octavian Smigelschi ).188
Smigelschi a acceptat influențe moderne însă cu moderație, respingând noile
descoperiri tehnologice și ideologice ale impresionismului sau po st-impresionismului care
nu au reprezentat deloc o sursă de inspirație deoarece acesta avea o viziune clară asupra
artei pe c are trebuie să o reprezinte unui public neexperimentat.189
Lucrarea Tânăr citind îl reprezintă pe fratele său , întins pe o canapea cu motive
florale. Băiatul își sprijină capul pe o pernă albă, dantelată, stând într -o poziție relaxată,
acest lucru fiind indi cat de cămașa descheiată. Este concentrat asupra lecturii cărții sau
poate a unui caiet.190
Lumina caldă c ade pe cămașa sa iar privirea blândă, cu un mic zâmbet schițat în
colțul gurii ne sugerează naturalețea personajului. În lucrarea lui Smigelschi observă m, față
de celelalte lucrări abordate că prin tematică și redare se apropie de crezul artei mod erne
vest-europene prin căutarea luminii și aplatizarea formelor și reușeste să distingă spre
începu tul secolului XX trăsături ale modernității pe teritoriul Tra nsilvaniei.
Întrebarea firească este de ce pictorii din Transilvania nu erau influențați și de
ideile impresioniste la momentul în care ele făceau deja furori în Franța sau Anglia, ch iar și
numai datorită criticii.
Tendințele impresioniste au fost criticate intens și respind e de presă și criticii de
artă.191 Inovația, prospețimea pe care pictura franceză a adus -o secolului al XIX -lea nu a
fost recunoscută decât ulterior după analiza ca întreg a artei secolului al XIX -lea și a
evoluției sale înainte și după etapa impresionistă.192

187.Nicolae Sabău, Contribuții la cunoașterea pictorului Octavian Smigelschi . Pictura bisericii din Ș anț
(Rodna Nouă) , în colecția „File de istorie”, 1974 , p. 376.
188 Ioana Savu Gruiță, op. cit ., p. 357.
189 Ibidem , p. 356.
190 Iulia Mesea, Pictură -Smigelschi, Octavian. Tânăr citind (http://clasate.cimec.ro/detaliu.asp?k
=415B20D8EC2045888239E0BFA61167C9) Accesat 30. 05. 2018.
191 Meyer Schapiro, Impressionism. Reflections and Perceptions , Bloomington, Indiana University, 1961, p.
21.
192 Ibidem , p. 10.

71
Este posibil ca artiștii din Transilvania care se confruntau cu problema
comanditarilor și a achiziționării lucrărilor sa nu dorească să experimenteze cu noul curent
care nu le -ar fi acordat ocazia să se afirme public sau chiar i -ar fi defăimat complet.
Pe de altă parte, aceste alegeri ar putea fi cor elate cu preferințele personale , scopul
fiecărui artist în epocă sau cu dorința de a se alinia sau nu unui mare curent european la
modă.

Fig. 3. 5 Octavian Smigelschi, Tânăr citind , 1899, nr. inv. 1669
Ulei pe pânză, 65 x 75 cm, Muzeul Național Brukenthal, Sibiu

Începutul secolului XX impune o schimbare în viața cultural -artistică a
Transilvaniei prin reevaluarea fenomenului artistic, a viziunii și a modernității care începea
să își facă simțită prezenț a în sudul provinciei o dată cu influențele a rtiștilor precum Arthur
Coulin.193
Acesta s -a confruntat cu dificultăți în a reda funcționalitatea artei și raportul dintre
aceasta și realitățile concrete ale vieții zilnice. Necesitatea frumosului pe care Coulin o

193 Iulia Mesea, Radu Popica, op. cit ., p. 9.

72
subliniază în programul său artistic trebuie să se regăsească și în obiectele uzuale, nu doar
în cele izolate .194
Arthur Coulin a urmat cursurile școlii de Arte și Meserii din Graz iar mai apoi
cursurile Academiei de Arte Frumoase din München fiin d coleg cu Robert Wellmann și
Fritz Schullerus. În contextul în care Europa era supusă discuțiilor aprinse în ceea ce
privește diferențele dintre vechi și nou, impresionism și simbolism, a cademism și artă
independentă, Arthur Coulin va ajunge la Viena și München t ocmai în contextul acestor
tensiuni.195
Pentru acesta era foarte important rolul artistului în societate iar la întoarcerea în
Transilvania va promova constant ideea conform căreia arta trebuie să aibă un loc
important în viața socială. Prin programul artis tic pe care și l -a însușit artistul dorea să
schimbe felul în care cultura era privită în Transilvania, să modifice raportul dintre artă și
realitatea vieții.196
Eliberarea de sub gândirea formală, veche și integrarea unei noi frumuseți
moderne care să răs pundă nevoilor materialului, funcțiunii și să se raporteze la nevoile
vieții cotidiene prin evidențierea meșteșugului era necesară pentru spațiul artistic al
Transilvaniei.197
Influențat de opera lui Wilhelm Leibl și de afinitățile sale pentru lucrările cu t entă
impresionistă, Coulin se joacă acum cu lumina și culorile în natură, cu nudul și cu formele.
În timpul lui, impresionismul german ajunsese la apogeu și își mutase centrul de interes la
Berlin acolo unde s -au și dezvoltat cei mai de seamă reprezentați ai curentului: Max
Liebermann sau Lovis Corinth.198
Înclinând spre Leibl, Coulin nu dizolvă formele, ci abordează pensulația liberă199
și tratează subiectele cu o oarecare libertate, lucru care îl a propie de impresionismul vest –
european . Urmărind în parcursul său profesional itinerariul care l -a purtat prin München,
Budapesta și Roma vom observa că în picturile sale se regăsește etalonul european al
vremii însoțit de un decalaj semnificativ.
În lucrarea Violonista este reprezentată soția pictorului, Olga, alăt uri de vioara sa.
Inclusiv interiorul în care este redată scena, poziția corpului său, îmbrăcămintea sugerează
pași mărunți spre modernitate.

194 Ibidem , p. 13 .
195 Ibidem , p. 10.
196 Ibidem , p. 12.
197 Ibidem.
198 Ibidem , p. 84.
199 Ibidem.

73
Preocuparea pentru lumea culturală, a lecțiilor artistice ne sugerează diversificarea
tematicii și a limbajului a rtistic în spațiul transilvănean.
Acest tablou face trimite și la condiția femeii la începutul secolului XX prin faptul
că aceasta își practică meseria, fiind la fel reprezentată și în artă. Femeia este emancipată,
se dezvoltă pe plan cultural -artistic, es te apreciată de către publicul larg și își încearcă
meșteșugul artistic fără rețineri. Toate aceste nuanțe sunt accentuate de frumusețea și
eleganța pe care Coulin o propune în acest tablou.

Fig. 3. 6 Arthur Coulin, Violonista , 1907 , nr. inv. 1332
Ulei pe pânză, 133 x 81 cm, Muzeul Național Brukenthal, Sibiu

74
În lucrarea În crângul de măslini realizată în 1911, Arthur Coulin redă în timpul
vizitei sale la Cervara di Roma un tablou ce ilustrează două femei: cea din drea pta, întinsă
pe jos, într -o poziție degajată iar cealaltă, nud, stând în picioare cu hainele pe brațe.
Atmosfera relaxată, liniștea oferită de natură în care cele două femei își petrec
timpul liber încorporează tot peisajul italian prin câteva nuanțe puse în evidență de
culoarea roșie și a luminii.
Lumina accentuează formele senzuale, dezvoltând prin apariția celor două femei
într-o manieră relaxată, optimistă caracterul mesajului pe care ar tistul dorește să îl
transmită.200 Atmosfera specifică spațiului ital ian, culorile și lumina completează starea
interioară și expresivitatea personajelor.
Tema l oisirul ui capătă valențe noi și interpretări diferite în funcție de mediul în
care acesta este încercat iar într -o perioadă în care Coulin a avut contact cu lumea
culturală, efervescentă a spațiului italian epoca impresionismul vest-european era de mult
încheiată.201
Dintre peisajele cele mai reprezentative a perioadei italiene a pictorului, cea mai
semnificativă este compoziția în peisaj Fata cu fluture în care lumina trimite spre pictorii
impresioniști.202 Timpul liber reprezentat în artă, timpul dedicat relaxării venea ca o
detașare de principiile unei societăți pragmatice condusă de impulsuri practice.203
Cu crezul artistic pe care Coulin l -a avut, a reușit să facă primii pași spre
modernitate l a începutul secolului XX. El definește arta ca domeniul foarte larg al
lucrurilor ale căror forme vizibile au fost create de un spirit sensibil și o mână școlită,
adică toată casa și ce cuprinde ea, oraș ul cu piețele și străzile sale.204
Pentru a -și su sține programul artistic, acesta a propus înființarea unei asociații
culturale, idee susținută și de alți artiști și intelectuali ai vremii printre care amintim pe
Victor Roth, Carl Dorschlag, Viktor Kloess etc.205
Coulin reușește în anul 1904 să pună bazele Asociației Sebastian Hann pentru
dezvoltarea artei autohtone206 de pe teritoriul Transilvaniei, prin care se dorea afirmarea
artistului în societate și treptat, idealuri ale modernității.

200 Ibidem , p. 64.
201 Ibidem , p. 85.
202 Din Italia (Fata cu fluturele), 1901 , Galeria Națională Maghiară, Budapesta , în. Iulia Mesea, Radu Popica,
Catalog Arthur Coulin , Brașov, ed. Muzeului de Artă Brașov, 2010, p. 38.
203 Ibidem , p. 56.
204 Iulia Mesea, Radu Popica, op. cit ., p. 104.
205 Ibidem , p. 16.
206 Ibidem.

75
A pledat pentru lib ertatea spiritual -artistică și pentru impunerea
profesionalismului în artă, bazându -se pe propriul talent dar și pe cultivarea meșteșugului
artistic. Dorința de a depăși condiția artistului provinc ial, cu o precaritate materială l-a
determinat să găsească un nivel înalt al calității expresiei și reprezentării artistice .207

Fig. 3. 7 Arthur Coulin, În crângul de măslini , 1911, nr. inv. 1301
Ulei pe pânză, 69 x 51 cm, Muzeul Național Brukenthal, Sibiu

Încă o figură proeminentă a artei din spațiul tr ansilvănean al secolului XX este
Friedrich Miess . Artist brașovean dedicat în totalitate artei, studiază mai întâi la Viena la
Academia de Arte Frumoase, mai apoi la Academia Regală de Arte Frumoase din

207 Ibidem , p. 90.

76
München unde este interesat de st udiul naturii, îndeosebi de redarea ipostazel or naturii ca
formă și culoare.208
După ce călătorește în Italia, la Cervara di Roma, spațiu devenit deja consacrat
pentru artiștii din Transilvania și lucrează în atelierul prietenului său Robert Wellmann ,
creați a îi va fi marcată de redarea luminii, a efectelor sale pe pânză și a modului în care
aceasta poate fi relaționată cu întreaga paletă cromatică.209
Eliberat de tendințele academiste rezultate în urma studiilor făcute în această
direcție, Miess va începe să se concentreze asupra individualizării stilului prin prisma
convigerilor proprii despre artă și despre menirea artistului în societate, aspecte asupra
cărora se apleacă în urma experiențelor europene.210
Arta pentru Miess reprezenta însăși viaț a iar prin creație trebuia să își destăinuie
sufletul, fără a fi influențat de concepțiile celor din jur.211 Miess a avut o importantă
contribuție la viața artistică din sudul Transilvaniei prin efortul permanent de a depăși
convenționalismul în artă și de a reda dincolo de suprafață esența lucrurilor exact așa cum
sunt ele privite și receptate pentru prima oară.
Lucrarea Nud cu pălărie culcat într -un interior pune totuși în evidență formarea
academică a lui Miess prin echilibrul compozițional și desenul anat omic corect, a liniilor
trasate în acord cu subiectul reprezentat.212
În tablou este încorporată și o natură statică care capătă un rol secundar în întreaga
compoziție. Femeia stă culcată pe spate, cu ochii închiși iar corpul se întoarce timid către
privitor. Pe peretele din spatele său se află trei tablouri, opere ale picto rului, acestea venind
în completarea imaginii de ansamblu, alături de mobilierul din spate pe care se află o vază
cu flori.
Putem interpreta și din perspectiva apetenței publicului pentru cultură din
Transilvania secolului XX și să afirmăm că viața artist ică din teritoriu era în plin avânt și
dezvoltare, artiștii fiind influențați de studiul naturii și de oglindirea propriilor viziuni
despre artă și loisir așa cum era el înțeles și reprezentat în acea perioadă.
Din nou, chipul calm, blând al femeii trimit e privitorul cu gândul la relaxare, la
consumarea dorințelor într -un cadru familiar, accesibilitatea și detașarea de concepțiile
rigide. Culorile sunt vibrante, lumina cade peste trupul dezvelit al femeii iar pălăria ne

208 Radu Popica, Expoziția retro spectivă Friedrich Miess (1854 -1935), Brașov, ed. Muzeului de Artă Brașov,
2014, p. 4.
209 Ibidem , p. 30.
210 Ibidem.
211 Ibidem , p. 54.
212 Ibidem , p. 22.

77
sugerează o zi toridă de vară. Exces ul coloristic specific impresionismului german cu care
Miess luase contact fusese abando nat la revenirea în Transilvania , el încercând tot timpul
abordări noi, obiective.213
Raportarea la corpul femeii și la eleganța formelor acesteia satisfac pictorului
dorința de a surprinde oame nii în unicitatea apariției lor.214 În momentul în care
impr esionismul era curentul la modă , Miess s -a concentrat pe academism, atunci când
cubiștii și futuriștii își luau avânt el s -a menținut în sfera expresionismului .215
Tema loisir ului interpretat ă și reprezentat ă la Miess este una degajat ă, cu valențe
libere, obiective, despre care nu putem afirma că ne transmite vreun obicei al societății
transilvănene a secolului XX.
Modelul feminin în mărime naturală oferă un caracter monumenta l lucrării.
Tușele pensulei sunt clare, liniile clar trasate iar timpul liber nu este privit la Miess ca
activitate cotidiană, ci ca răsfățare privată.

Fig. 3. 8 Friedrich Miess, Nud cu pălărie culcat într -un interior , 1918 -1935 (?), nr. inv.
2674
Ulei pe pânză, 89 x 170 cm, Muzeul Național Brukenthal, Sibiu

213 Ibidem , p. 17.
214 Ibidem , p. 19.
215 Ibidem , p. 31.

78
Ecouri târzii…

Intrată mai mult în sfera unei activități comerciale, deci lucrative , lucrarea Elenei
Popea Târg la Bran aduce în atenția privitorului o nouă tehnică compozițională din punct
de vedere al culorilor și al redării personajelor. Liniile și expresiile clare ne trimit cu
gândul la influența impresionistă prin faptul că fețele personajelor nu sunt individualizate
deși observăm o anumită rigoare în construcția formelor.216
Diferitele genuri și teme pe care Elena Popea le -a abordat în toată opera sa sunt
rezultatul traseelor pe care le -a parcurs în formarea sa profesională și artistică. A studiat
mai întâi la Leipzig, iar mai apoi la Academia de Artă Feminină din M ünchen unde a fost
influențată de Caroline Kempter și de experiența sa impresionistă .217
Elena Popea a încercat diferite modalități de redare specifice impresionismului
german și a postimpresionismului francez î nsă nu a preluat foarte mult din tematica
specifică acestora. În ceea ce privește reprezentările umane, aceasta o face cu o anumită
rigiditate, concentrându -se mai degrabă pe structurarea și conturarea formelor218 și mai
puțin pe fluiditatea formelor și a mi șcărilor.
Aceasta preia scene din viața țărănimii transilvănene din dorința de a nu pierde
contactul cu locurile natale.219 Dezinteresul față de individualizarea formelor vine ca o
consecință a dorinței de a exploata mișcarea și lumina și mai puțin expresivi tatea figurii
umane.220 Tema Branului o regăsim în mai multe lucrări ale Elenei Popea datorită
perfecționării pe care o făcea la Cluj și Bran.
Revenirea insistentă asupra acelorași motive ne indică o exigență surprinzătoare
la o fire atât de neliniștită și spontană .221
Accentul este pus pe esențial iar abordarea propusă în această lucrare își îndreaptă
atenția și spre caracterul specific românesc, a identificării specificului din locul natal.
Explorarea satului transilvănean cu ajutorul acestui târg specific îndeosebi țăranilor vine ca
o simplă descriere a vieții cotidie ne.
Țăranii trebuie priviți în această lucrare ca exponenți ai armoniei, bunăstării în
raport cu spațiul în care își desfășoară activitatea, existența și în care există o comuniu ne
între om și natură. Liniștea și seninătatea indusă de cromatica munților, a decorului , a

216 Radu Popica, Elena Popea , Brașov, ed. Muzeului de Artă Brașov, 2010, p. 21.
217 Ibidem , p. 20.
218 Ibidem , p. 9.
219 Ibidem.
220 Ibidem.
221 Ibidem , p. 15 .

79
întregului cadru natural care-i protejează pe cei prezenți sunt proiecții nostalgice asupra
satului ardelean.222

Fig. 3. 9 Elena Popea, Târg la Bran , prima jumătate a secolului XX
Ulei pe carton, 0, 335 x 0, 255 m, Muzeul de Artă din Cluj -Napoca

Un alt artist reprezentativ pentru exemplul de trăire expresionistă, aport de culoare
lumină și simboluri în ritmicitatea suprafețelor pe care le d ecorează est e Aurel Popp .
Acesta a avut contact direct cu Școala de la Baie Mare rar, deși a lucrat în
apropierea coloniei de artiști, la Satu Mare. Aurel Popp, după cum se arată într -o
monografie din 1968 a continuat să trăiască cu rezistențe sufletești derogate într -o
societate a cărei ostilitate i s -a arătat cu cele mai neașteptate prilejuri. Se considera
socialist, dar rămăsese un izolat. Se expunea astfel adversităților mediului și, totodată, se
sustra gerea oricărei ocrotiri .223

222 Ibidem , p. 13.
223 Vasile Florea , op. cit ., p. 631.

80
A studiat la Budapesta apoi a plecat cu bursă de studiu în Italia unde a vizitat mai
multe orașe: Roma, Assisi, Siena, Perugia. Va studia ulterior și la Paris și va întreprinde
călătorii de studii în Bruxelles, Madrid, Köln, M ünchen, Londra etc.224
Stilul său a fost comparat cu cel al artiștil or sași care au activat în aceeași perioadă
în sudul Transilvaniei având în comun marile centre artistice din Europa unde au studiat
sau au călătorit, promotoare la acea vreme a expresionismului.
Poziția pacifistă pe care o va lua față de patriotism și naț ionalism va fi redată prin
lucrări ce atrag atenția asupra ororilor războiului. Intervenția războiului este surprinsă și
lăsată mărturie în lucrarea În grădină , unde în colțul din stânga al tabloului informează
privitorul că lucrarea a fost întrerupt ă, (de ci, neterminată), de clopotele care au bătut la
amiază, în data de 1 august 1914 pentru a -l convoca la război.
Detașându -se de influența m üncheneză, acesta se va concentra mai degrabă asupra
culorilor și luminii și va individualiza mai puțin sau aproape de loc personajele, abordând
subiecte ale vieții cotidiene doar în câteva lucrări.225
Aurel Popp s -a degajat de latura naturalistă a impresionismului (…) rigurozitatea
redactării a preluat -o de la clasicismul academist; acordurile cromatice de la
impresionism; de la secesionism unitatea decorativă și ritmul, iar de la expresionism
potențarea, până la epuizare, a formei .226
În lucrarea În grădină Aurel Popp reprezintă într -o atmosferă relaxată două femei
așezate la masă, servind ceaiul sau poate cafeaua și prezintă privitorului o imagine
particulară dispusă într -un anumit cadru. Grădina, natura care a fost atât de îndrăgită în
lucrările impresioniștilor se regăsește și la Aurel Popp. Expresiile celor două femei nu sunt
individualizate , însă putem citi după poziția c orpului și privirile îndreptate în jos că acestea
așteaptă ca războiul să izbucnească și sunt deja resemnate.
Grădinile, paradisuri în miniatură au reprezentat pentru arta impresionistă și
expresionistă spații destinate studiului, meditației, contemplării, favorizate de felul în care
omul se armonizează cu natura.
Interpretarea naturii prin frumusețea culorii alături de vibrațiile luminii și a
tehnicii picturii caracteristice curentului, cu tușe mărunte, culori neamestecate sugerează de

224 Dr. Dorel Topan, Aurel Popp -Butinarii (https://www.muzartbm.ro/aurel -popp -butinarii/) Accesat 30. 05.
2018.
225 Ibidem .
226 Tiberiu Alexa, Aurel Popp -Propuneri pentru o punere în context
(https://muzeuldeartabaiamare.wordpress.com/category/artisti -contemporani/aurel -popp/) Accesat 03. 06.
2018.

81
asemenea că acest ta blou este rezultatul trăirilor artistului într -o perioadă zbuciumată pe
care o traversează.

Fig. 3. 10 Aurel Popp, În grădină , prima jumătate a secolului XX
Ulei pe pânză, Muzeul de Artă Satu Mare

O altă lucrare care evidențiază parțial trăsăturile impresionismului este lucrarea În
poartă care aduce în prim plan o femeie, a cărui chip nu îl putem vedea din cauza poziției
pe care o adoptă. Putem observa că aceasta discută cu un vecin, obicei specific sătenilor, în
zilele de duminică sau atunci când aceștia își termină munca la sfârșitul zilei.
Tema lo isirului clasic nu este prezentă în această lucrare însă putem distinge prin
tehnica abordată felul în care Aurel Popp se joacă cu lumina și contrastul d e culori,
invocând trăsături pitorești și apropierea de natură. Peisajul nealterat evocă ansamblul
interacțiunilor de la sat și pune accent pe naturalețea personajelor. Sensibilitatea pentru
lumea rurală și latura romantică a naturii, liniștea oferită de s at și tot ansamblul în care
viața cotidiană se desfășoară sunt motive exploatate de Aurel Popp.
Expunerea în natură a personajulor reprezentat e ne trimite cu gândul la pictura en
plein air și la timpul liber pe care acești artiști o abordează ca observator i pasivi, nu

82
implicați direct în scenă. Naturalețea și ge stul femeii, alături de lumină contravine viziu nii
pe care societatea o avea referitor la reprezentarea femeilor în artă. Î ntr-o lume dominată
de bărbați, femeile trebuie să aibă încredere și să fie dispuse să își asume un nou rol.
Paradisul rural schematizat în lucrarea menționată captează o anumită energie pe
care o transmite mai apoi privitorului. Pictura este astfel vie, inspirată din frumusețea vieții
cotidiene și a priveliștilor pe care oamenii le oferă în tot ansamblul în care se desfășoară.

Fig. 3. 11 Aurel Popp, În Poartă , prima jumătate a secolului XX
Ulei pe pânză, Muzeul de Artă Satu Mare

83
3. 2 Asemănări și deosebiri între reprezentările loisirului în Transilvania și spațiul
vest-european

Atunci când discutăm despre tema loisirului în spațiul transilvănean trebuie să
înțelegem că acesta nu se regăsește decât cu ușoare valențe în lucrările pictorilor aleși și
sunt cele mai relevante pentru tema propusă. Având în vedere faptul că tematica vastă a
loisirului nu a fost cultivată în sensul pe care îl recunoaștem la pictorii vest europeni ai
secolelor XIX și XX nu putem avea reprezentări asemănătoare acesteia în pictura din
Transilvania.
În majoritatea lucrărilor întâlnim f ie portretul, fie peisajul, fie reprezentări cu
tematică istorică și prea puțin reprezentări ale temei loisirului așa cum o întâlnim în arta
europeană. Această temă este totuși adaptată și se regăsește în diferite forme. Pictorii din
Transilvania experimen tează în funcție de interesele proprii și de cerere . Aceștia își
asumau rolul de comentatori sociali într -o anumită măsură așa cum se întâmpla și în cazul
francezilor deși societatea în care ei activau nu era în totalitate pregătită să accepte încă
schimbă rile bruște, adaptate culturii vestice.
Ca diferență principală trebuie menționate studiile pe care artiștii din Transilvania
le-au urmat și influențele primite de -a lungul timpului. Dacă discutăm despre francezi este
clar că arta impresionistă s -a dezvolt at o dată cu orașul în care locuiau și cu toate
schimbările aferente modernizării. Principala inspirație le era oferită chiar de noua
societate care se dezvolta în secolul al XIX -lea, cu toate dorințele și neajunsurile sale,
pictorii fiind capabili să imor talizeze acum activitățile banale, cotidiene care până atunci
nu au trezit int eresul publicului.
Pictorii din Transilvania au luat în majoritatea cazurilor drumul Școlii de la
München sau Viena călătorind frecvent în Europa pentru a -și definitiva studiile sau doar în
căutare de noi subiecte. De asemenea, publicul intelectual nu era încă receptiv la un nou
stil așa cum s -a întâmplat în cazul Franței, care sub domnia lui Napoleon al III -lea traversa
o perioadă de creștere și dezvoltare economică.
Pentru pict orii din Transilvania adaptarea la un nou stil era adeseori influențată de
mediul din care proveneau, de crezul artistic pe care îl aveau și de ceea ce doreau să
transmită prin artă. Aceștia nu au avut rolul de comentatori sociali în totalitate așa cum am
observat în cazul pictorilor europeni, ci mai moderat.
Rigiditatea pe care o putem observa în unele cazuri se datorează unor încercări de
aliniere la tendința europeană, care de cele mai multe ori este reinterpretată și adaptată

84
specificului local sau național, așa cum se întâmplă în cazul lui Octavian Smigelschi.
Problemele sociale și politice pe care le traversează Transilvania în secolele XIX și XX,
până la Marea Unire oferă posibilitatea de a crea un nou mod de exprimare. În c azul Elenei
Popea și a lui Aurel Popp, aceste modificări în stilul propriu apare după anul 1918.
Raportarea la spațiul cultural german și viziunile asupra artei dobândite în urma
studiilor făcute la M ünchen au fost adevărate deschizătoare de drum pentru ar tiștii din
Transilvania care la început de secol XX au făcut eforturi considerabile pentru a se alinia la
parcursul artistic al Europei. Reîntorși în Transilvania, aceștia experimentează tehnici din
naturalismul german (cazul lui Coulin) sau fac pași mărun ți spre impresionism (cazul lui
Aurel Popp). Stilul Art Nouveau venit dinspre Viena se bucura de o foarte mare
popularitate în Transilvania și chiar a început să se suprapună peste portretistica
tradițională.227
În timp ce țări precum Franța susțineau activ activitățile de loisir, fie prin
construcția căilor ferate și modernizarea orașului, românii din Transilvania se confruntau
cu probleme politice (ex: Revoluția din 1848) sau dualismul austro -ungar. Pentru că în
1859 Moldova și Țara Românească au înfăptuit Mica Unire, românii din Transilvania
începeau să aibă același ideal, unul care a persistat în mentalitatea colectivă sub diferite
forme transpuse inclusiv în artă.
Majoritatea artiștilor nu au rămas ancorați într -un singur stil, ci au început să se
adapt eze în funcție de posibilități și de comanditari. Deși artiștii încercau să scape de
convenționalismul epocii, publicul trebuia să se identifice cu ceea ce pictorii reprezentau
iar acest lucru nu putea fi posibil abordând tehnici și tematici impresioniste.
Spațiul italian a reprezentat de asemenea o sursă majoră de inspirație pentru
pictorii din Transilvania care au fost atrași de lumina aparte a spațiului, în timp ce în cazul
impresioniștilor francezi, spațiul englez cu noul peisaj industrial a reprezentat la început o
modificare a percepției artistice și a subiectelor abordate. ( ex: fumul ).
Din cauza dezvoltării accelerate a orașului, societatea secolului al XIX -lea a
căutat să se retragă spre natură și o dată cu noile progrese tehnologice, să profite pe c ât
posibil de noile oportunități de a călători.
S-a încercat o diversificare a limbajului artistic prin abordarea unor noi subiecte
iar în unele cazuri observăm cum obiecte specifice loisirului își fac încet loc: vioara, cartea,
ceașca de cafea.

227 Radu Popica, Expoziția retro spectivă Friedrich Miess (1854 -1935), Brașov, ed. Muzeului de Artă Brașov,
2014, p. 33.

85
Persistă t otuși rigiditatea personajelor mai ales în cazul portretelor, așa cum se
observă și la Mișu Popp dar și faptul că artiștii se joacă cu lumina și culorile (ex: Friedrich
Miess -Toamna ).228 Atmosfera cu care dive rse spații din Franța (Argenteuil, Giverny ) au
fost asociate se observă și în cazul pictorilor din Transilvania și cazul spațiului italian.
Aceste spații (cel german, cel italian) au fost receptate prin înnoirile specifice secolului al
XIX-lea și începutul secolului XX prin asimilarea influențelor en plein air sau a celor de
natură simbolistă.229
La Sibiu și Brașov, orașe cu tradiție germană activau artiști încă din secolul al
XVIII -lea, perioadă care a marcat alinierea artei locale cu fenomenul european230, Sibiul
fiind până aproape de secolul XX cel mai important centru artistic din Transilvania.
Observăm, ca și în cazul pictorilor vest europeni specificul local abordat în reprezentările
artistice. Tradiționalismul întâlnit adesea în lucrările analizate este sugestiv pentru mediul
în care artistul se dezvolta, cultura la care se raporta și la influențele pe care le asimila în
traseul său.
Ca și pictorii vest europeni, cei din Transilvania aleg să reprezinte personajele
într-o manieră nouă (nudul, femeia care își practică meșteșugul, poziții ale corpulu i așa
cum întâlnim la Arthur Coulin și Friedrich Miess), lucruri prin care se transmite publicului
faptul că s -a încercat alinierea la realitățile europene și la modificările apărute în artă.
Tema loisirului se regăsește adesea în pictura transilvăneană de și nu i s -a dat o
atât de mare importanță precum în Franța. În reprezentări, loisirul s -a regăsit adesea lângă
peisaje sau portrete. Noțiunea de timp liber își lărgește granițele în cazul Transilvaniei:
viața de la țară, poarta, târgul, discuțiile ce au lo c în poartă sunt apropiate de artiști și le
oferă cadrul ideal pentru a -și exprima valorile.
Deși preluarea influențelor m üncheneze și vieneze este specifică pictorilor care au
ales drumul Școlii de la München și Viena și se observă mai ales la pictorii sa și, ei se
adaptează mereu sensibilităților vremii. Majoritatea pictorilor se întorc în Transilvania cu
dorința de a susține ideile care pun în centrul atenției artistul și întreaga viață socială, așa
cum a fost cazul lui Arthur Coulin.

228 Friedrich Miess -Toamna (fig. 17) în Radu Popica, Expoziția retro spectivă Friedrich Miess (1854 -1935),
Brașov, ed. Muzeului de Artă Brașov , p. 80 .
229 Iulia Mesea, Lucian Pop, Lumină și culoare. Colecția de artă Lucian Pop , Cluj -Napoca, ed. C ompania de
Tipar, 2016, p. 201.
230 Ibidem , p. 12.

86
Artistul este ca și în cazul vest europenilor și pedagog și creator231, lucru care
trebuie integrat în concepția despre artă. Pentru pictorii din Transilvania racordarea la
principiile artei europene a însemnat un proces lent și anevoios, majoritatea dintre aceștia
fiind pionie ri pentru începuturile modernității în arta transilvăneană a secolelor XIX și XX.
Artiștii s -au adaptat adesea tradiționalismului și valorilor acestuia deși se foloseau, ca și în
cazul vest europenilor de concepte precum imaginație, natură, energie, frumus ețe.232
Ceea ce nu întâlnim în cazul pictorilor transilvăneni este interacțiunea naturală
dintre personaje și ambianța degajată. Johann B öbel, deși aduce în prim plan diferite clase
sociale, el nu le individualizează și se concentrează mai degrabă pe reprez entarea colectivă.
Încercările de individualizare se vor observa de abia la Coulin și Miess care își dezvoltă un
stil artistic propriu.
Artiștii transilvăneni se limitează la formule moderate ale inovației, deși încearcă
în permanență să dezvolte noi vizi uni asupra artei și a rolului social pe care aceasta trebuie
să o ocupe. Spre deosebire de pictorii francezi, artiștii din Transilvania evită atitudinile
radicale în ceea ce privește stilul, tehnica și tematica pentru a nu trezi susceptibilitatea
publiculu i burghez care de regulă nu agrea schimbările și inovațiile.233 Stilul lui Coulin și a
lui Miess se va îndrepta spre zona academismului și a realismului, cu puține împrumuturi
din tehnica impresionistă.
Atunci când în Franța impresionismul își va fi încheiat de mult perioada de glorie,
în Transilvania de abia se observă mici influențe și o schimbare moderată a st ilului . Ca și
în cazul impresioniștilor europeni, pictorii din Transilvania se atașează și formează o
intensă legătură cu locurile natale, dorind ca prin creațiile lor să r edea atmosfera specifică
locului de origine .
De amintit este faptul că și impresioniștii francezi au întâmpinat probleme în
formarea unor legături între artist și comanditar din pricina viziunilor diferite pe care cei
doi le aveau î n legătură cu un anumit subiect.
Mijloacele de expresie care au stat la dispoziția pictorilor francezi, maghiari,
englezi și germani nu au fost potrivite și pentru acest spațiu. Deși au fost ghidați de
viziunile proprii asupra lumii și Artei și influ ențați de realitățile diferite din spațiul
transilvănean, pictura trebuia de cele mai multe ori adaptată unui public puțin
experimentat. Acest lucru trebuie desigur înțeles, după cum menționam anterior prin

231 Iulia Mesea, Radu Popica, Catalog Arthur Coulin , Brașov, ed. Muzeului de Artă Brașov, 2010, p. 10.
232 Ibidem , p. 11.
233 Radu Popica, Expoziția retro spectivă Friedrich Miess (1854 -1935), Brașov, ed. Muzeului de Artă Brașov,
2014, p. 12.

87
prisma problemelor sociale, economice și politice cu ca re artiștii vremii se confruntau și
din cauza cărora nu au reușit să își adapteze crezul artistic în totalitate viziunilor europene.
Dacă în vest întâlnim abordări ale banalității sociale, ale activităților obișnuite, ale
interacțiunilor care adeseori pot părea superficiale, în cazul artiștilor transilvăneni
implicarea pe care o aveau față de specificul național și față de modalitatea în care artistul
trebuia să se raporteze la public și viceversa.
Fotografia este de asemenea punct comun. Miess și Smigelsch i au experimentat
cu această tehnică pentru studii fotografice de peisaj sau de modele, pe care le redau mai
apoi în atelier.234 Studiul picturii en plein air și apropierea de natură a fost îmbrățișat de
pictorii Școlii de la Baia Mare, care au experimentat ulterior cu această tehnică.
Evoluția tehnicilor s -a făcut într -un timp îndelungat, în timp ce în cazul
francezilor aceasta a marcat o întreagă revoluție a rtistică a secolului al XIX -lea. Subiecte
comune se regăsesc atât la Monet cât și la Coulin: nudul, natura, postura corpurilor însă
acest lucru trebuie privit în cazul pictorilor transilvăneni ca simple apropieri de cultura
europeană, nu o îmbrățișare comp letă a acesteia.
Tema loisirului, pe întreg teritoriul țării nu a fost adaptat și înțeles cu valențele pe
care le -a căpătat în spațiul francez de exemplu iar acest lucru s -a reflectat și în pictură.
Adaptările și interpretările care se încearcă au fost mi ci pași care s -au încercat în avântul
pe care modernismul l -a luat la începutul secolului XX. În cazul pictorilor maghiari
precum Károly Ferenczy sau Simon Holl ósy, membri ai coloniei de pictori de la Baia Mare
s-a observat mai clar apropierea de spațiul v est-european și de influențele picturii
impresioniste. La cei doi, tematica loisirului se îmbină cu tehnica impresionistă, în timp ce
pictorii din Transilvania se regăsește tematica loisirului și mici influențe regăsite și în
impresionism: lumina în specia l, natura, explorarea fotografiei.
Diferențele se observă mai ales prin faptul că pictorii aleși pentru analiza
reprezentării temei loisirului nu se încadrează în curentul impresionist și nu au ales să
reprezinte decât anumite scene din viața cotidiană, ma i mult sau mai puțin cu înțelesul de
loisir așa cum l -am analizat pentru Anglia, Ungaria, Franța și Germania. Foarte puțini
reușesc să aducă în evidență activități delimitate pentru ceea ce înseamnă petrecerea
timpului liber. Contextualizarea fiecărei lucr ări în parte este importantă pentru înțelegerea
anumitor aspecte istorice sau sociale din viața artiștilor și a felului în care se raportau la
arta vest-europeană.

234 Ibidem , p. 14.

88
Apropierea de orice curent artistic important se face cu un decalaj semnificativ și
în funcț ie de studiile urmate , care sunt punctul de pornire atunci când analizăm tehnicile,
tematica și întregul cadru pe care pictorii aleg să îl reprezinte. Raportarea la curentele
importante din Europa a fost mai degrabă un experiment artistic și o încercare a mai multor
viziuni adaptate pentru spațiul Transilvaniei.
Astfel, toate aceste încercări de reprezentare a loisirului în pictură dezvăluie
culoarea unei epoci și o concepție artistică ilustrată în funcție de mijloacele ce le stăteau la
dispoziție, de parcu rsul urmat și de întreg ansamblul la care aceștia au ales să se raporteze,
urmărind mai mult sau mai puțin tipare în etapa de formare și dezvoltare artistică
individuală.

3. 3 Abordare, mesaj, atmosferă
Perceperea și manifestarea vieții culturale în Transilvania s -a desfășurat diferit
față de restul țării din motive pe care le menționam și anterior, acest lucru fiind
caracteristic și pentru pictura secolelor XIX și XX. Activitatea culturală a celor din
Transilvania era legată de realitățile politice ale secolelor XVIII și XIX, de la Imperiul
Habsburgic și linia trasată de acesta în parcursul istoric și social al Transilvaniei până la
Imperiul Austro -Ungar.235
Pe plan european, secolul al XIX -lea se bazează p e anumite principii, printre care
conștiința națională sau conștiința de sine, lucruri care vor influența inclusiv și pictura din
Transilvania (ex: Octavian Smigelschi).236 Suflul de modernitate pe care arta îl primește la
începutul secolului XX se datorează direcțiilor de acțiune pe care diverși artiști, în special
cei care rămân conectați cu spațiul german le oferă reprezentărilor artistice ieșite de sub
tutela convenționa lismului.
Loisirul reprezentat în impresionismul francez a căpătat o anumită simbolistică în
funcție de preferințe sau spații care ulterior au fost asociate cu impre sioniștii (Argenteuil,
Giverny ). Abordarea pictorilor vest europeni se baza foarte mult pe lumea din jurul lor care
se alinia unor principii moderniste deja de la jumătatea secolului al XIX -lea, a dezvoltării
orașului, a necesităților apărute în urma unor progrese tehnologice, cu mici decalaje pentru
spațiul german și maghiar, lucru care a coin cis în unele cazuri cu etapele modernizării și în
Transilvania.

235 Olivia Monica Avram, op. cit., p. 18.
236 Ibidem , p. 20.

89
Mesajul impresioniștilor francezi era adaptat schimbărilor sociale din Parisul
secolului al XIX -lea, al modernizării și expansiunii teritoriale și a mentalității colective
care percepe spațiul și timpul liber într -o altă formă. Pentru pictorii din Transilvania
lucrurile stau cu totul altfel, iar acest lucru se observă în felul de redare a formelor, a
luminii sau a întregului cadru în care se desfășoară acțiunea.
Atmosfera transmisă variază în funcție de mediul în care pictorii au început să se
formeze și să se dezvolte pe plan personal și profesional. Pentru majoritatea pictorilor din
acest spațiu de o mare importanță a fost spațiul italian care a oferit o nouă modalitate de
expresie pictorilor , alături de spațiul german, referința de bază în ceea ce privește studiile și
abordările diverse.
Ca spațiu distinct, Transilvania a îmbinat elemente ale diferitelor culturi (sași,
maghiari, români) iar arta transilvăneană a reflectat caracterul multicult ural al provinciei,
fenomenul artistic fiind raportat cel mai adesea la spațiul german și la un mediu
conservator. Mentalitatea artiștilor și modul lor de formare, cu respect pentru forme clasice
au determinat și crezul artistic dominat de interferențe înt re academism și modernism
(romantism și simbolism).237
Atmosfera este specifică climatului social și cultural al vremurilor în care acești
artiști se desfășoară ținând cont de gusturile publicului care cumpărau artă.Aceasta este
reflectată în majoritatea pi cturilor analizate cu o oarecare reticență în ceea ce privește
raportarea la ideile impresioniste care se regăseau în pictura secolelor XIX și XX. Ideile
impresioniste sunt filtrate de școala de la M ünchen și interpreta te după principii încă
influențate de academism.238
Fiecare lucrare analizată trebuie înțeleasă prin prisma biografiei artistului, prin
studiile sale și prin raportarea pe care fiecare a avut -o la spațiul transilvănean din
perspect iva loisirului care se încadrează într -un context și se raportea ză întotdeauna unei
mișcări la nivel european care influențează modul de abordare a tematicilor.
Am observat astfel că tematica loisirului nu a fost principală, interpretată și redată
de-a lungul carierei unui artist, ci a fost adaptată în funcție de speci fic și de preferințe în
materie de stil. Pictorii care se apropie cel mai mult de curentul impresionist o fac în
momentul în care experimentează cu lumina, formele, volumele, ritmul însă sunt reținuți în

237 Radu Popica, Arta germană din Transilvania în colecția Muzeului de Artă Brașov , Brașov , ed. Muzeului
de Artă Brașov, 2011, p. 17.
238 Ibidem, p. 13.
.

90
a se degaja complet tocmai din cauza perspectivei so ciale care cu siguranță nu ar fi putut să
accepte, așa cum s -a întâmplat în cazul francezilor, o revoluție în arta secolului al XIX -lea.
Mesajul, abordarea și atmosfera sunt specifice și adaptate spațiului transilvănean
mai ales din punctul de vedere al co manditarilor care impun epocilor, prin dorințe și
convingeri proprii un anumit stil. Friedrich Miess și Arthur Coulin au reușit să treacă spre
un modernism moderat și să iasă din canoanele impuse anterior deși și în cazul acestora se
observă o reținere. Au rel Popp se apropie de impresionism cu un decalaj semnificativ
(prima jumătate a secolului XX) prin tehnică și subiect însă ulterior transformă și
contextualizează acest lucru din perspectiva socială a războiului.
Concluzionăm astfel afirmând că în spațiul transilvănean regăsim accente ale
tematicii loisirului și doar la câțiva pictori valențe artistice preluate din impresionism prin
tehnică, lumină și culoare (Arthur Coulin, Friedrich Miess, Aurel Popp). Interacțiunile
sociale, loisirul adaptat specificulu i național (statul în poartă, târgul) sunt reprezentative
pentru acest spațiu prin individualizarea personajelor și a activităților desfășurate mai mult
decât prin urmărirea unui tipar.
Lucrările alese pentru această cercetare au fost cele mai relevante în acest sens și
au reprezentat în ceea ce privește tematica generală a loisirului puncte de pornire pentru
analize viitoare mult mai detaliate și complexe ale reprezentării timpului liber în artă.

91
Concluzii

Prezenta lucrare și -a propus să aducă în atenție diverse perspective asupra temei
loisirului și a modalităților de reprezentare a acestuia în arta seco lelor XIX și XX în spațiul
vest-european și în Transilvania. Petrecerea timpului liber și reprezentarea s a în artă a avut
pentru fiecare artist o semnificație diferită și a fost corelat cu o anumită simbolistică.
Influențele venite din diferite sfere ale societății și a vieții culturale, a impactului
modernizării și a schimbărilor survenite pe plan artistic a u impus abordarea categorică a
unui stil complet diferit și au declanșat ceea ce s -a numit revoluția artistică a secolului al
XIX-lea. Decalaje s -au observat și între impresioniștii francezi și cei germani care s -au
aliniat curentului impresionist mult mai târziu.
Impresionismul a reușit să pună un semn de egalitate între petrecerea timpului
liber și artă prin abordarea banali tății sociale și a cotidianului care nu au făcut până la
jumătatea secolului al XIX -lea subiectul reprezentărilor artistice. Afinitat ea pentru
naturalețe, efemeritate, nonconformism s -a regăsit în toate lucrările analizate însă acestea
trebuie contextualizate și interpretate ținând cont de diferențe clare de la spațiu la spațiu.
În cazul Transilvaniei nu am avut impresionism iar în ceea ce privește tema
loisirului, aceasta este adaptată specificului național și îmbină elemente clare ale
modernității de abia spre începutul secolului XX. Acești pictori au experimentat constant și
și-au adaptat viziunile în funcție de gusturile publicului ș i de posibilitățile existente în
mediul în care se dezvoltau. Influențele venite dinspre spațiul german au accentuat trasarea
unei rigurozități în reprezentare și au modelat percepțiile referitoare la formă, culoare,
lumină.
Ca și în cazul artiștilor europ eni arta de pe teritoriul Transilvaniei începe să se
preocupe de lumea culturală, dedicată lecțiilor, cititului și scoate în evidență faptul că rolul
femeii în societate s -a schimbat. Aceasta este emancipată, are posibilitatea de a se dezvolta
fără a fi în grădită de preconcepțiile sociale și este liberă să experimenteze.
Se diversifică limbajul artistic în funcție de raportarea la o anumită cultură și la un
anumit spațiu sau în funcție de principiile pe care arta trebuie să le transmită.
Reprezentările lois irului în arta transilvăneană nu sunt reprezentări degajate ca și în cazul
pictorilor vest europeni , ci se mulează după principii impuse de societate, scoțând în
evidență specificul local.
Astfel, am încercat să vedem dacă în Transilvania am avut reprezent ată tema
loisirului în arta secolelor XIX și XX. După cum menționam anterior, acest loisir trebuie

92
contextualizat din punct de vedere istoric și social. Dacă în spațiul francez artiștii își
asumau rolul de comentatori sociali și doreau să ofere o frescă bo gată a vieții sociale în
cazul acestui spațiu arta a fost mijloc de expresie pentru alte idei (naționalism de exemplu),
care de cele mai multe ori nu puteau să coincidă cu cele promovate prin nonconformismul
artiștilor francezi.
Tablourile selectate sunt, din perspectiva noastră cele mai relevante pentru subiect
deși nu se întâlnesc în toate activități specifice de timp liber. Ceea ce am demonstrat pe
parcursul acestei lucrări este faptul că tema loisirului își schimbă caracteristicile constant și
modul în care ideea de petrecere a timpului liber este privită.
Reprezentările sale în artă sunt diverse, înțelese și abordate în diferite feluri, în
funcție de rolul asumat al artistului, de condiția socială, de gustul publicului și de nevoile
impuse de fiecare popor în parte.
Astfel, putem vorbi despre o conștiință europeană a culturii românești alături de
originalitatea mesajului transmis și a particularităților fiecărui curent în parte care
reprezintă o verigă între vechea pictură tradițională și curentele înnoitoare care -și căutau
drumul .239

239 Vasile Florea , op. cit., p. 385.

93
Bibliografie

Avram, Olivia Monica , Pagini din viața culturală românească din județul Mureș
(secolele XVIII – XIX). Societăți, asociații, colecționari, biblioteci , Sibiu, ed. Astra
Museum, 2014 .
Bataille, Georges, The taste of our time. Manet , Vol. 14, SUA, ed. Skira, 2008.
Bellefleur, Michel , Le loisir contemporain: Essai de Philosophie Sociale , Quebec,
Presses de l’Universite du Q uebec, 2002.
Braunstein, F, J. F. Pepin, Ghid de cultură generală , trad. de Roxana Dobrescu ,
București, ed. Orizonturi, 1991 .
Brodskaia , Natalia, Edgar Degas , SUA, ed. Parkstone Press International, 2012 .
Bryson, Bill, Acasă: O istorie a vieții private , Iași, ed. Polirom, 2012 .
Chituță, Alexandru Constantin, Octavian Smi gelschi -inițiatorul picturii
monumentale și naționale bisericești, Muzeul Național Brukenthal, Sibiu, Asociația
culturală „Pictor Octavian Smigelschi” , 2016.
Cutting, E. James, Impressionism and its canon , SUA, ed. Un iversity Press of
America, 2006.
Dr. Ar h. Moldovan, Horia Radu, Studiul general privind evoluția istorică a
țesutului urban al orașului Sibiu , Universitatea de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu,
București. Studiul face parte din documentația „Studiului de fundamentare P. U. G Sibiu
2009 pentru determinarea zonelor protejate cu materializare semnificativ ă a valorii
culturale”.
Dumitrașcu, Dinu, Andreas Vesalius și anatomia umană în Renaștere , în „Revista
Medicală Română”,Vol. LXI, nr. 4, 2014 .
Fallone, Emma, Art as a window in the past. Impressionist views of Hausmann’s
Paris , în „The Yale Historical Review ”, 2015.
Florea, Vasile, Istoria artei românești , București, ed. Litera Internațional, 2007 .
Godineau, Dominique, Femeia , în „Omul Luminilor” (coord. Michel Vovelle),
Iași, ed. Polirom , 2000 .

94
Gombrich, Ernst Hans , Istoria artei , ediția a 16 -a, revizuită și adăugită, trad. de
Nicolae Constantinescu, București, ed. Pro Editură și Tipografie, 1994.
Gompertz, Will, O istorie a artei moderne.Tot ce trebuie să știi despre ultimii 150
de ani , București, ed. Polirom, 2014.
Gruiță, Savu Ioana, The quartet -Genesis of a painting series by Octavian
Smigelschi , Brukenthal, Acta Musei, VII. 2, 2012.
Guerin, Florian, Le noctambulisme: un loisir atypique repoussant les limites de la
ville et de la nuit (teză de doctorat), Paris, UMLV .
Gurevich, J. Aron , Negustorul , în „Omul Medieval ” (coord. J. Le Goff) trad. de
Ingrid Ilinca și Dragoș Cojocaru, București, ed. Polirom, 1999 .
Harris, C. Jean, A little -known essay on Manet by Stephane Mallarme , în „The Art
Bulletin”, Vol . 46, n r. 4 (d ecembrie), 1964 .
Hazzlitt, Frances Harry , The wisdow of the stoics , SUA, ed. Un iversity Press of
America, 1984.
Herbert, L. Robert, Impressionism,originality and laissez -faire , în „Radical
History Review”, 1987 .
Horn , Ildiko , Forme de distracție ale aristocrației maghiare în epoca modernă
timpurie , în „C aiete de antropologie istorică -Pentru o istorie a loisirului”, Anul VI, nr . 1-2
(10-11), Cluj-Napoca, ed. Accent, 2007 .
Ives, Colta, French prints in the era of Impressionism and Symbolism , în „The
Metropolitan Museum of Art”, 1988.
Jones, Kristin , Early history of recreation and leisure , Indiana, ed. Jones and
Bartlett, 2008 .
Le Goff, Jacques, Omul medieval , Iași, ed. Polirom, 1999 .
Le.Goff, .Jacques ,.Negustorii și bancherii în Evul Mediu , București, ed.
Meridiane, 1994 .
Maftei, Ștefan , Estetică. Suport de curs (Specializarea Turism Cultural, UBB),
manuscris, 2017 .
Malnig, Julie, Two stepping to glory. Social dance and the rhetoric of social
mobility , în „Etnofoor”, V ol. 10, nr. 1/2, Muziek & Dans, 1997 .

95
Mesea, Iulia, Lucian Pop, Lumină și culoare. Colecția de artă Lucian Pop , Cluj –
Napoca, ed. Compania de Tipar, 2016.
Mesea , Iulia, Radu Popica, Catalog Arthur Coulin , Brașov, ed. Muzeului de Artă
Brașov, 2010 .
Muzeul Național Brukenthal, Asociația Culturală Pictor Octavian Smigelschi,
Octavian Smigelschi -Pictor inovator și emblematic în pictura românească a secolului XX ,
Sibiu, ed. M uzeul Național Brukenthal, 2016.
Nicoară, Simona , Timp liber, distracție, joc. S ensibilități și metamorfoze de -a
lungul istoriei , în „C aiete de antropologie istorică -Pentru o istorie a loisirului”, Anul VI,
nr. 1-2 (10 -11), Cluj -Napoca, ed. Accent , 2007.
Nicoară, Toader , Din distracțiile societății de curte în țările române. Vânători și
plimbări domnești în sec. XVII și XVIII , în „Caiete de antropologie istorică – Pentru o istorie
a loisirul ui”, Anul VI, nr. 1 -2 (10 -11), Cluj-Napoca, ed. Accent, 2007 .
Paget, John, Clujul pe timp de iarnă , în „Ungurii și Transilvania”. Transilvania,
Cluj-Napoca, e d. Casa Cărții de Știință, 2015.
Popescu, Elena, Mișu Popp. Reprezentant al academismului românesc , Muzeul
Național Brukenthal, Sibiu, 2007 , manuscris, (teză de doctorat ), susținută la Universitatea
„Babeș -Bolyai” , Cluj -Napoca, 2006 .
Popica, Radu, Arta germană din Transilvania în colecția Muzeului de Artă
Brașov , Brașov, ed. Muzeului de Artă Brașov , 2011.
Popica, Radu, Elena Popea , Brașov, ed. Muzeului de Artă Brașov, 2010 .
Popica, Radu, Expoziția retrospectivă Friedrich Miess (1854 -1935), Bra șov, ed.
Muzeului de Artă Brașov, 2014 .
Sabău, Nicolae, Contribuții la cunoașterea pictorului Octavian Smigelschi.
Pictura bisericii din Șanț (Rodna Nouă) , în colecția „File de istorie”, 1974 .
Schapiro, Meyer, Impressionism. Reflections and Perceptions , Bloomington,
Indiana University, 1961 .
Seitz, C. William, Claude Monet: seasons and moments , The Museum of Modern
Art, New York, ed. Doubleday & Co., 1960.

96
Simpson, Steven, Carlton Yoshika, Aristotelian view of leisure: an outdoor
recreation perspective , în „International Journal of Public Administration”, SUA, Arizona
State University, 2007 .
Snider, Lindsay, A Lasting Impression: French painters revolutionize the art
world , în „ The History Teacher”, V ol. 35, nr. 1, (n oiembrie), Society fo r History
Educatio n, California, 2001.
Sutcliffe, Anthony, The impressionists and Haussmann’s Paris , în „ SAGE
Journals” FCS, VI , University of Leicester, 1995 .
Teșculă, Nicolae, Timpul liber și manifestările sale la Sighișoara în a doua
jumătate a secolului al XIX -lea, în „ Caiete de antropologie istorică -Pentru o istorie a
loisirului”, Anul VI, nr. 1 -2 (10-11), Cluj-Napoca, ed. Accent, 2007 .
Weber, Max , Etica protestantă și spiritul capitalismului , București, ed.
Humanitas, 2003 .
Weber, Max , Orașul , București, ed. All, 2013 .
Zerner, Henri, Privirea artiștilor , în „Istoria Corpului: De la Revoluția Franceză la
Primul Război Mondial” (coord. Alain Corbin), București, ed. Art, 2008 .

97
Surse online

Alexa, Tiberiu, Aurel Popp -Propuneri pentru o punere în context
(https://muzeuldeartabaiamare.wordpress.com/category/artisti -contemporani/aurel -popp/)
Accesat 03. 06. 2018.
Christie’s, .The.British .painters .who.embraced .Impressionism .(https://www.christi
es.com/features/A -guide -to-British -Impressionism -8632 -1.aspx) Acce sat 29. 04. 2018.
Clouser, Haley, The artistic artifice of the Impressionist gaze , în „Van derbilt
Historical Review”, Geor ge Mason University (http://vanderbilthistoricalreview.com/wp –
content/uploads/2015/02/The -Artistic -Artifice.pdf) Accesat 29. 04. 2018.
Corvinus University of Budapest, Hungarian Art in the 19th and 20th century
(http://www.uni -corvinus.hu/index.php?id=45843) Accesat 30. 04. 2018.
Dr. Topan , Dorel, Aurel Popp – Butinarii (https://www.muzartbm.ro/aurel -popp –
butinarii/) Accesat 30. 05. 2018.
F. a, Boating (https://www.metmuseum.org/art/collection/search/436947) Accesat
29. 04. 2018 .
F. a,.Impressionism and the famous cafes of Paris in the 19th century
(https://www.essay -911.com/samples/impressionismandthefamous.htm) Accesat 30. 04.
2018.
F..a, Károly Ferenczy (https://www.wikiart.org/en/karoly -ferenczy) Accesat 30.
04. 2018 .
F..a,.Max.Liebermann .(http://www.visual -arts-cork.com/famous -artists/max –
liebermann.htm) Accesat 30. 04. 2018.
F..a,.On.the.bank .of.the.Seine. .Bennecourt .(http://archive.artic.edu/impressionism/
monet/) Accesat 03. 06. 2018.
Hope, .Andrea, .Impressionism -Monet .and.Renoir. .La.Grenouill ère
(https://kiamaartgallery.wordpress.com/2015/05/14/impressionism -monet -and-renoir -la-
grenouillere -the-frog-pond -1869/) Accesat 28. 04. 2018.

98
Ilea, Kloos Mihaela , Foto documente: Împodobirea capului la săsoaicele din
Transilvania (https://povestisasesti.com /2014.04/27/foto -documente -impodobirea -capului –
la-sasoaicele -din-transilvania/) Accesat 30. 05. 2018.
Killyeni, .Andras, Spooort! Regi ai gheții la Koloszvar (Cluj)
(http://corbiialbi.ro/index.php/spoort/284 -regi-ai-ghetii -la-kolozsvar -cluj/) A ccesat 12. 03.
2018 .
Lambert, .Tim, .A.history.of.Britain .in.the.19th.century .(http://www.localhistories.o
rg/19thcentengland.html) Accesat 29. 04. 2018.
Lambert, .Tim,.Everyday .life.in.the.19th.century .Britain .(http://www.localhistories
.org/19thcent.html) Accesat 30. 04. 2018.
Larousse, .La.classe .de.danse .(http://www.larousse.fr/encyclopedie/oeuvre/la_Clas
se_de_danse/181368) Accesat 29. 04. 2018.
Manea, .Irina.Maria, .Absintul, .licoarea .artiștilor .(https://www.historia.ro/sectiune/
general/articol/absintul -licoarea -artistilor) Accesat 28. 04. 2018.
Mesea,.Iulia,.Pictură -Smigelschi,Octavian .Tânăr .citind
(http://clasate.cimec.ro/detaliu.asp?k=415B20D8EC2045888239E0BFA61167C9) Accesat
30. 05. 2018 .
Metr opolitan .Museum .of.Art,.An.out.of.doors .study .(https://metmuseum.org/exhib
itions/view?exhibitionId=%7B4F31BE4C -309F -4A01 -8A69 –
45D80D786215%7D&oid=21407) Accesat 30. 04. 2018.
Metropolitan .Museum .of.Art,.Boating .(https://www.metmuseum.org/art/collectio
n/search/436947) Accesat 29. 04. 2018.
Metropolitan .Museum .of.Art,.The.Dance .Class .(https://www.metmuseum.org/art/
collection/search/438817) Accesat 30. 04. 2018.
Mureșan, Valentin, Pictura transilvăneană în contextul artei românești
(http://revista -euphorion.ro/pictura -transilvaneana -in-contextul -artei-romanesti/) Accesat
30. 05. 2018 .
Musée .d’Orsay, .Danse .à.la.ville.(http://www.musee –
orsay.fr/en/collections/works -in-focus/painting/commentaire_id/city -dance -country -dance-

99
8908.html?tx_commentaire_pi1%5Bfrom%5D=841&tx_commentaire_pi1%5BpidLi%5D
=509&cHash=287e0fb5ef) Accesat 29. 04. 2018.
Musée.d’Orsay, Edgar Degas. La clasee de danse (http://www.musee –
orsay.fr/fr/collections/oeuvres -commentees/recherche/commentaire/commentaire_id/la –
classe -de-danse -169.html?no_cache=1) Accesat 03. 06. 2018 .
National Gallery of Art, An eye for art. Observing everyday Life -Edouard Manet ,
(https://www.ng a.gov/content/dam/ngaweb/Education/learning -resources/an -eye-for-
art/AnEyeforArt -EdouardManet.pdf). Accesat 29. 04. 2018 .
National .Gallery .of.Art,.Gustave .Caillebotte. .The.painter’ s.eye.(https://www.nga.
gov/exhibitions/2015/gustave -caillebotte.html) Accesat 29. 04. 2018 .
Olga’ s Gallery, The Lesson (http://www.abcgallery.com/S/sisley/sisley19.html)
Accesat 30. 04. 2018 .
Petauton, Martine L., Reflets des Arts -La scene d’été de Frédéric Bazille
(http://www.lacauselitteraire.fr/reflets -des-arts-la-scene -d-ete-de-frederic -bazille -par-
martine -l-petauton) Acesat 30. 04. 2018.
Philadelphia .Museum .of.Art,.Catalog .Manet .and.the.sea.(https://www.philamuse
um.org/doc…/ex…/manetSea.pdf) Accesat 29. 04. 2018 .
Popescu, Elena, Pictura germană din Transilvania în colecți a Muzeului Național
Brukenthal. .Secolele .XVI-început .de.secol .XIX
(https://www.scribd.com/document/148728556/Art19 -Pictura -Germana -Din-Transilvania –
in-Colectia -Muzeului -National -Brukenthal) Accesat 30. 05. 2018.
Tate Modern Museum, British Impressionism (http://www.tate.org.uk/art/art –
terms/b/british -impressionism) Accesat 29. 04. 2018.
The.Museum .of.Modern .Art,.Claude .Monet .Biography .(https://www.moma.org/ar
tists/4058) Accesat 29. 04. 2018.
Web.Gallery .of.Art,.Picnic .in.May.(https://www.wga.hu/html_m/s/szinyei/06szin
ye.html) Accesat 30. 04. 2018.