Reportajul Social Modalitati de Realizare
Reportajul social: modalități de realizare.
Studiu de caz: Postul de televiziune „Publika TV’’
CUPRINS
Introducere
1. Modalități de realizare și tehnici de redactare a reportajului
1.1. Definirea noțiunii de reportaj. Tipologia și clasificarea reportajelor
1.2. Structura reportajului scris, televizat și radio
1.3. Aspectele definitorii ale reportajului social
1.4. Reportajul social și imaginea video
2. Respectarea codului deontologic în scrierea textelor jurnalistice
2.1. Suportul juridic în reportajul social și veridicitatea informațiilor
2.2. Problemtica reportajului social
3. Studiu de caz: Postul de televiziune „Publika TV’’
3.1. Prezentarea postului de televiziune „Publika TV’’
3.2. Competențele profesionale dobândite în cadrul stagiului de practică
3.3. Realizarea materialelor proprii. Dificultăți și probleme
Concluzii
Bibliografie
Anexe
Introducere
Jurnalismul social prezintă oamenilor informații despre evenimentele și faptele ce au loc în societate, incluzând poveștile oamenilor de viață și aducând lumină asupra a ceea ce se petrece în lume, de aceea reportajul social transmite publicului tot ce se întâmplă în mediul înconjurător, și fără de el viața pe pământ nu ar fi deplină, nu am ști ce se petrece în jurul nostru, și nu am putea să ne dezvoltăm într-o societate neinformată.
Regula de aur în reportaj este rigoarea informațiilor, iar scopul redactării unui reportaj este acela de a-i face pe cititori să vadă, să audă și să simtă ceea ce jurnalistul însuși a văzut, a auzit și a simțit.
Am ales din toate genurile publicistice să abordez anume reportajul, pentru că prin reportaj jurnalistul transmite publicului o mare doză de informație și îl face să înțeleagă mai bine lucrurile, pentru că prezintă materialul chiar de la fața locului, ceea ce oferă veridicitate și simț estetic reportajului.
Actualitatea temei investigate.
Tema lucrării mele este actuală, pentru că, chiar dacă situația de criză se menține în republică pe parcursul mai multor ani la rând, și problemele sociale rămân a fi cam aceleași din an în an, dacă încercăm să găsim de fiecare dată detalii și subtilități noi, cu siguranță vom realiza niște reportaje sociale unice, pentru că poveștile de viață a oamenilor constituie cel mai bun subiect de reportaj.
În noile realități sociale au apărut o mulțime de oportunități pentru jurnaliștii care semnalează sau cercetează o problemă ce ține fie de drepturile cetățenești, fie de interesele consumatorului, fie de o situație concretă cu conotație socială, rămâne doar ca în continuare presa noastră să nu le ignore, preocupată fiind, ca și până acum, de reglări de conturi politice.
Subiectul jurnalismului social este relația unei persoane cu mediul înconjurător, cu alte persoane, cu instituții și cu el însuși, poate include informații despre starea întregii societăți sau a grupurilor vulnerabile ale societății, și informații cu privire la interacțiunea diferitelor comunități de oameni, schimbări în aceste interacțiuni, precum și despre persoane concrete și problemele sale, ceea ce face acest domeniu să fie atât de important pentru societate.
Tematica socială poate fi realizată în mai multe genuri jurnalistice, însă anume reportajul oferă o mare libertate de expresie, de structurare a informației și flexibilitate stilistică abordată de subiectele „umane” în reportajul social. Libertatea este recomandată la scrierea reportajelor, pentru că, dându-ne frâu liber imaginației în timpul organizării informației și scrierii propriu-zise a textului, ajungem la un text care să captiveze cititorul prin originalitatea sa.
Scopul și obiectivele lucrării.
Pornind de la actualitatea temei, mi-am propus să arăt importanța reportajelor sociale, să definesc noțiunea de reportaj și clasificarea acestora în dependență de conținut și tema abordată. Cu toate că domeniul social pare a fi unul vast și cu un spectru larg de teme, spre deosebire de domeniul economic sau extern, care sunt mult mai exacte, eu mi-am propus să arăt în această lucrare că nu este atât de ușor să gasești un subiect original despre care nu s-a mai scris, și să-l abordezi dintr-un unghi din care nu a fost niciodată abordat, pentru a menține publicul interesat de o temă anumită.
Unul din obiectivele pe care mi le-am propus a fost să arăt că relația cu sursele de informație se cultivă în timp, și trebuie neapărat păstrată pentru colaborări ulterioare, iar dacă sursa va avea încredere în ziarist atunci va fi dispus săi livreze informații permanent.
Scopul acestei lucrări este arăt care sunt etapele de realizare a reportajului, cât de mult contează să ne bazăm materialul pe informații veridice, și care sunt problemele sociale cu care se confruntă cel mai des Republica Moldova.
În ceea ce privește studiul de caz, mi-am propus să arăt cum a decurs stagiul meu de practica la televiziunea „Publika TV”, cum se muncește într-o redacție de televiziune de știri, și care au fost dificultățile cu care m-am ciocnit eu în realizarea reportajelor din domeniul social.
Structura proiectului de licență.
Lucrarea mea cuprinde introducerea, trei capitole cu subcapitolele respective. Primul capitol este despre reportaj în general ca gen publicistic și despre clasificarea reportajelor în funcție de construcția și subiectul abordat.
În acest capitol mă refer mai mult la tehnicile de realizare a reportajului social, relația reporterului cu sursele, deoarece pentru a face rost de o informație autentică, nu trebuie să apelăm la persoanele care se află mai sus în ierarhia profesională, pentru că adesea acestea pot fi preocupate de organizarea procesului de lucru în structura sa, și poate ști puține despre munca propriu-zisă, ci la lucrătorii care care se ocupă nemijlocit de miezul chestiunii.
De asemenea în acest capitol m-am referit la structura reportajului televizat, scris, dar și a reportajului de radio. Am descris cât de mult contează imaginea video într-un reportaj, și cât de strânsă trebuie să fie relația dintre aceste două aspecte pentru a produce un material deosebit prin originalitatea sa.
În al doilea capitol mi-am propus să abordez suportul juridic în jurnalism, respectarea codului deontologic în scrierea textelor jurnalistice și tuturor exigențelor necesare elaborării unei informații obiective, care în caz contrar deseori poate duce la defăimare. Am vorbit despre veridicitatea informațiilor prezentate de către jurnaliști, dar și despre problematica reportajului social cu care se confruntă Republica Moldova.
Capitolul III se bazează pe stagiul de practică la Publika TV, și cuprinde trei subcapitole: primul subcapitol este o scurtă prezentare a postului de televiziune și a echipei redacționale, în al doilea subcapitol mi-am propus să analizez toate informațiile pe care le-am acumulat pe parcursul întregii perioade de stagiu la Publika TV în cadrul domeniului social , iar în ultimul subcapitol am analizat modul de realizare a materialelor proprii cât și conținutul acestora, și desigur am descris dificultățile pe care le-am întâlnit la realizarea lor.
Metodologia lucrării.
La scrierea proiectului de licență m-am bazat pe metode generale de realizare, am folosit metoda analizei în studierea noțiunii de reportaj, a modalităților de realizare și a tehnicilor de redactare a reportajelor, a structurii și stilisticii acestuia.
Un rol major în scrierea acestui proiect de licență la jucat și stagiul de practică pe care l-am efectuat chiar în domeniul social la Publika TV, care m-a ajutat să înțeleg și să învăț cât de mult muncește un reporter și de cât de multă răbdare și profesionalism trebuie să dai dovadă pentru a face față unui asemenea ritm de lucru.
Am observat și am descris în această lucrare, din experiența acumulată în urma stagiului de practică, că jurnaliștii începători trebuie să știe cum să lucreze cu furnizorii de informații, care dețin fapte și declarații importante, și săi predispună să fie deschiși față de ei, iar acest lucru se dobândește odată cu experiența acumulată, demonstrând răbdare și dragoste față de ceea ce fac.
Capitolul 1.
Modalități de realizare și tehnici de redactare a reportajului
1.1. Definirea noțiunii de reportaj. Tipologia și clasificarea reportajelor
Reportajul este un articol sau o serie de articole scrise de un jurnalist, având ca punct de plecare informații culese la fața locului [10, p. 11].
Potrivit DEX reportajul este – specie publicistică, apelând adesea la modalități literare de expresie, care informează asupra unor situații, evenimente de interes general sau ocazional, realități geografice, etnografice, economice etc., culese de obicei la fața locului.
Reportajul, inițial specie tipic jurnalistică și care apelează deseori la mijloacele literare de expresie, a fost preluat și de literatură, de cinematografie și de televiziune. Cultivarea reportajului prin literatură se face prin reviste de specialitate, dar nu numai, promovând un tip de reportaj numit „de creație" și care se deosebește de cel strict jurnalistic prin două elemente: viziunea artistică și mesajul estetic.
Reportajul poate fi de informație sau de creație, fiind legate de o anumită tematică sau pur și simplu fiind unul compozițional. De asemenea, după stilul de prezentare sunt reportaje satirice, explozive, de relatare implicată, etc.
În genurile de reportaj literar, compoziția de o factură suprarealistă, care îmbină satiricul și absurdul se bucură de un succes generalizat. Uneori reportajul se combină cu romanul și creează o specie nouă, romanul reportaj. Cel mai cunoscut autor de reportaje literare român, care poate fi numit chiar părintele reportajului literar românesc, este poetul și publicistul Geo Bogza.
Cinematografia (la începuturi) și apoi televiziunea realizează filme de scurt metraj pe care le prezintă publicului spectator sau telespectator sub formă de jurnale de actualități, realizând astfel un nou tip de reportaj, reportajul filmat.
Jurnalele de actualități din cinematografie au dispărut în timp deoarece faptul cotidian, mai bine zis actualitatea imediată nu mai prezenta mare interes după, uneori și câteva ore. Televiziunea prin spontaneitatea ei a preluat acest tip de reportaj, ea fiind capabilă să realizeze chiar transmisiuni directe. De asemenea, atât cinematografia, cât și televiziunea, pot să realizeze filme documentare, în mare parte reconstituiri cât mai reale a unor fapte petrecute, care într-un fel sau altul a influențat opinia publică la un moment dat. Veridicitatea reportajului este creată prin relatarea secvențială a evenimentului narativ, inserarea elementelor portretistice de-a lungul relatării, prin introducerea detaliilor, camuflarea impresiilor subiective în scurte relatări, prezentarea faptului ca real.
Considerată ca fiind o specie jurnalistică, complexă, reportajul îmbină cele trei moduri de expunere (descrierea, narațiunea și dialogul), creând impresia unei reconstituiri în amănunte existențiale decisive.
Reportajul aduce în prim plan evenimentul trăit în punctul lui maxim de tensiune și reconstituit dintr-un unghi de vedere care permite cititorului, spectatorului de film cinematografic sau telespectatorului, să descopere și să observe faptele cele mai însemnate.
Tipologia și clasificarea reportajelor
Un prim criteriu de clasificare a reportajului este legat de modalitatea de construcție a acestuia. Specificul reportajului în raport cu alte genuri publicistice, ține de calitatea acestuia de text narativ.
Cel dintâi tip este reportajul de atmosferă, ceea ce înseamnă că intenția autorului este să creeze „culoarea locală” a evenimentului, de a oferi detalii semnificative ce au rolul de a reda atmosfera pe care jurnalistul a cunoscut-o la fața locului. Reportajul de atmosferă își propune să modifice calitatea cititorului în raport cu realitatea: un receptor ce înmagazinează astfel de informații devine un receptor care participă și vibrează afectiv la situația prezentată de jurnali sau telespectatorului, să descopere și să observe faptele cele mai însemnate.
Tipologia și clasificarea reportajelor
Un prim criteriu de clasificare a reportajului este legat de modalitatea de construcție a acestuia. Specificul reportajului în raport cu alte genuri publicistice, ține de calitatea acestuia de text narativ.
Cel dintâi tip este reportajul de atmosferă, ceea ce înseamnă că intenția autorului este să creeze „culoarea locală” a evenimentului, de a oferi detalii semnificative ce au rolul de a reda atmosfera pe care jurnalistul a cunoscut-o la fața locului. Reportajul de atmosferă își propune să modifice calitatea cititorului în raport cu realitatea: un receptor ce înmagazinează astfel de informații devine un receptor care participă și vibrează afectiv la situația prezentată de jurnalist.
Cea de-a doua clasă de reportaje cuprinde reportajele de eveniment, care presupun plasarea cititorului în mijlocul faptelor, cu ajutorul detaliilor de atmosferă, plasându-le pe acestea în planul al doilea.
O altă modalitate de a clasifica reportajele ține seama de evaluarea semnificației sau complexității evenimentului. Această tipologizare este specifică manualelor de jurnalism americane, autorii clasificând reportajele după calitățile evenimentului, după complexitatea și semnificația faptelor.
Faptele diverse reprezintă o categorie de evenimente ce pot constitui subiecte de reportaj, deși cel mai adesea ele apar în paginile ziarelor sub forma știrilor, relatărilor. Faptul divers nu este atât de puternic legat de actualitate, în schimb, orice persoană aparținând comunității căreia i se adresează o publicație ar putea fi subiectul unui fapt divers.
Evenimentele pe fapte de actualitate, de larg interes uman și social: accidentele, crimele, întâmplări mondene.
Evenimente caracterizate prin complexitatea faptelor și a planurilor pe care se desfășoară acestea. Astfel de evenimente se definesc prin conflicte puternice și consecințe semnificative: greve, manifestații, proteste, revoluții, războaie.
Evenimente caracterizate prin fapte ce se succedă în timp: zile, săptămâni, luni, care necesită o activitate de investigare pe o durată mare de timp, cu semnificații umane și sociale multiple. Astfel de teme pot fi uneori subiectele unor anchete. Ele se află la granița dintre jurnalismul de informare și jurnalismul de investigare.
Reportajul de profunzime este mai dificil de realizat față de reportajul de știri și are dimensiuni mai ample. O trăsătură specifică acestui gen de reportaj este ca evenimentul trebuie plasat în context, ceea ce presupune o documentare mai minuțioasă a reporterului și o mare atenție la detalii.
Reportajul analitic, sau cel de interpretare se bazează pe contradicțiile din interiorul unui eveniment și se străduiește să răspundă întrebării „de ce”. În cadrul acestui tip de reportaj jurnalistul trebuie să fie foarte implicat în colectarea, ierahizarea și explicarea informației, fapt prin care este foarte greu de menținut echidistanța în analiză, ceea ce este primordial în reportajul analitic, deoarece la finalul acestuia telespectatorii trebuie să fie incapabili să declare de partea cui era reporterul pe parcursul relatării.
Reportajul de investigație este un reportaj al probelor și argumentelor imbatabile, care se bazează pe probe și documente, declarații ale martorilor.
1.2. Structura reportajului scris, televizat și radio
Reportajele din presa scrisă apar în toate formele și mărimile, și, teoretic, orice lucru ne trece prin minte poate fi transformat într-un subiect de reportaj. Există mai puține reguli de scriere a acestor materiale decât în cazul știrilor, deși reportajele sunt de obicei mai lungi decât știrile, folosesc mai multe surse și recurg la mai multe informații suplimentare. Unele reportaje se bazează mult pe experiențele personale sau pe opiniile autorului. Cea mai bună metodă de a învăța să scrii reportaje este să citești și să scrii cât mai multe, încurajându-i la rândul tău pe alții să le citească și să le comenteze.
David Randall, un cunoscut jurnalist de la un cotidian national, observă: „Scrisul este ca un mușchi, se face mai puternic dacă îl soliciți zilnic’’ [15, p. 166].
Reportajele de calitate au un început, un cuprins și un final. Ele ar trebui, de asemenea, să aibă și o temă, o idee, ceva de spus.
Intro-ul
Partea introductivă a unui reportaj, cunoscută și sub numele de intro, are rolul de a deschide cititorului perspectiva asupra evenimentului și de a evidenția semnificația evenimentului. Singura funcție esențială a unui intro este sa îl facă pe cititor să își dorească să citească mai departe.
Intro-ul poate cuprinde elemente foarte specifice – un comentariu, o privire, un gând, un telefon, o amintire, o călătorie, o sosire, o panoramă, un citat – un detaliu mărunt care ilustrează mai degrabă amănuntul decât imaginea în ansamblu.
Substanța unui articol
Conținutul și structura unui articol vor fi diferite în funcție de subiectul abordat, de stilul publicației, de preocupările cititorilor, de intențiile autorului și de timpul și energia disponibile pentru documentare.
Reportajele cuprind în general câteva dintre următoarele elemente, dacă nu toate:
Faptele – sunt un ingredient esențial în jurnalism, iar reportajele nu fac excepție. Faptele constituie diferența între reportaj și opera scriitorului de ficțiune sau a filosofului de crâșmă.
Declarațiile – pot să însuflețească materialul, adăugându-i o nuanță de autoritate, dramatism sau forță, permițându-le astfel personajelor să vorbească în locul reporterilor.
Descrierile – jurnaliștii buni de reportaje urmează modelul lui Tolstoi și încearcă mai degrabă să arate, nu să spună – adică să descrie.
Anecdotele – sunt povești, iar în acest context sunt povești în alte povești. Ele trebuie să amuze, să distreze, să informeze sau chiar să șocheze.
Opiniile – în reportaje apar deobicei mai multe opinii decât în știri, provenind adesea din surse mai multe și mai variate și mergând mult mai departe decât tradiționala „reflectare a ambelor versiuni” ale unui conflict.
Analiza – în materialele de tip reportaj ar fi bine de adăugat o analiză sau câteva analize diferite, acestea pot proveni de la specialiști care au realizat cercetări relevante, dar și de la oameni „simpli” direct implicați într-un anumit domeniu sau care au o anumită expertiză.
Concluzia – poate lua forma unui rezumat, a unei răsturnări de perspectivă, a unui citat sau a unei reveniri la ideea din intro. Cel mai important lucru este ca finalul să nu îi lase cititorului senzația că redactorul a rămas fără suflu sau, mai rău, că și-a pierdut interesul față de subiect [15, p. 171].
Redactarea paragrafului final este tot atât de importantă ca și montajul scenelor cu semnificație sau conceperea paragrafului inițial. Dacă începutul unui text deschide perspective și creează așteptări, finalul are rolul de a fixa în mintea cititorului fenomenul tratat. Finalul reportajului poate fi conceput prin introducerea unui element de noutate : o scenă puternică, un detaliu de culoare, un citat semnificativ [10, p. 32].
Stilul și construcția
Asemenea oricărui text jurnalistic, și reportajul se supune celor patru reguli „de aur” ale stilului jurnalistic, cunoscute și sub numele de „principiile lui Mark Twain”: acuratețea, claritatea, credibilitatea și adaptarea stilului la eveniment (fapte și persoane) sau stilul potrivit.
Acuratețea se referă în termeni foarte generali la actul de a comunica informațiile cu exactitate. Un text de presă trece de proba acurateții atunci când sunt identificate corect, verificate și consemnate numele de persoană, numele geografice, datele istorice sau alte date importante, cifrele, statisticile.
Pentru Mark Twain, acuratețea înseamnă să „utilizezi cuvântul potrivit”, adică acel cuvânt care denumește cel mai exact realitatea. Aceasta se obține prin modul în care jurnalistul alege cuvintele și respectă regulile de formare corectă a enunțurilor.
Se vor evita eufemismele sau perifrazele, vor fi folosite cu precădere cuvintele care se pot raporta la obiecte din realitate, vor fi eliminate verbele al căror sens este „tocit” de uz și care intră în construcția unui număr foarte mare de locuțiuni și expresii, cum ar fi: a avea, a face, a fi. Utilizarea în exces a acestor verbe sau a unor cuvinte a căror sens nu este specific, concret, ușor de identificat, diminuează acuratețea și expresivitatea oricărui text jurnalistic [10, p.35].
Claritatea reprezintă acea calitate a unui text de a fi înțeles în conformitate cu intenția autorului. Un text clar este un text coerent, iar coerența în sens larg, înseamnă ordinea logică a ideilor și respectarea regulilor gramaticale, specifice limbii în care este redactat textul.
Claritatea textului jurnalistic este, în cele mai multe situații, acea însușire care conferă eficiență actului de comunicare jurnalistică. Lipsa de claritate înseamnă ambiguitate, iar ambiguitatea nu constituie o calitate a comunicării eficiente. O modalitate sigură pentru eliminarea confuziilor și evitarea ambiguităților o constituie, în mod evident, cunoașterea și respectarea regulilor gramaticale.
Topica are un rol important în redactarea unor enunțuri clare, care constă în respectarea regulilor privind ordinea cuvintelor în propoziție și a propozițiilor în frază [11, p. 36].
Punctuația este esențială pentru construirea unor enunțuri clare și logice, aspect fundamental al transmiterii unor informații exacte. Credibilitatea este acea însușire a unui text de a fi convingător, chiar și pentru cel mai exigent cititor. Credibilitatea este o calitate pe care un text o dobândește atunci când cititorul este convins că textul informează cu acuratețe despre fapte din realitatea înconjurătoare.
Un jurnalist câștigă greu credibilitate în ochii cititorilor săi, dar o poate pierde foarte ușor dacă aceștia constată inexactități în prezentarea faptelor sau neglijențe în redactare. Observația este adevărată și dacă ne referim la o publicație, pentru care credibilitatea reprezintă atuul cel mai important pentru menținerea și creșterea audienței.
Un text este credibil atunci când faptele prezentate sunt rezultatul direct al observației sau provin din surse identificate cu precizie. Redactarea textului într-un limbaj simplu și accesibil, în respectul normelor limbii literare, fără erori gramaticale și asperități stilistice reprezintă o modalitate sigură pentru câștigarea încrederii publicului.
Un alt aspect care contribuie la obținerea credibilității unui text îl reprezintă titlul, care are rolul de a crea așteptări cititorului. Dacă textul propriu-zis nu răspunde așteptărilor create de titlu, atunci cititorul reacționează ca în fața unei promisiuni neonorate și își pierde încrederea în „partenerul” de dialog [10, p. 40].
Stilul potrivit se referă la adaptarea stilului la caracterul faptelor prezentate, la stilul publicației și la genul jurnalistic abordat. A folosi un stil adecvat înseamnă a folosi tonul potrivit cu faptele prezentate și a selecta acele fapte de limbă congruente cu subiectul tratat în textul de presă.
Stilul este unul dintre cele mai alunecoase concept din jurnalism. Pe de o partea înseamnă stilul publicației, iar pe de alta înseamnă stilul de scris, iar editorul de reportaj trebuie să se ocupe de ambele.
Revistele și ziarele au un anumit stil editorial, care menține consistența folosirii limbajului. O bună cunoaștere a stilului publicației, a modului său de a ortografia și a folosi elementele de punctuație este esențială pentru o editare rapidă și exactă.
Titrarea reprezintă o structură complexă constituită de unitatea: titlu-supratitlu-subtitlu ori titlu-supratitlu sau titlu-subtitlu. Titrarea sau titlul pur și simplu este în sine un text, deoarece comunică o idee semnificativă pentru cititor și are sens, chiar dacă nu este completată cu informațiile din textul propriu-zis.
Titrarea are rolul de a anunța ideea textului și de a informa în legătură cu circumstanțele în care jurnalistul și-a desfășurat documentarea la fața locului, de asemenea, titrarea creează așteptări de lectură, pe care cititorul este invitat să le satisfacă prin lectura textului.
Titrarea reprezintă primul nivel de lectură al textului. Ea are un rol important în creșterea lizibilității textului și reprezintă o etapă esențială în procesul de selecție și de ierarhizare a informațiilor. De felul în care jurnalistul știe să-și dozeze informațiile pe care le înserează în titlu, cantitatea și calitatea acestora, depinde în cea mai mare măsură interesul cititorului pentru lectura integrală a textului.
Titlul trebuie să evite formulările vagi, generale, care nu trimit către o situație anume, retorismul facil, enunțurile fără predicat. Uneori , o metaforă sau o comparație bine aleasă constituie un mijloc sigur pentru a capta interesul cititorului. Titrarea trebuie să țină seama de tipul de text pe care îl anunță, dar și de strategia pe care o are publicația în legătură cu titrarea. Astfel, titlul va fi coerent cu intenția autorului în legătură cu textul, dar și cu politica publicației în privința titrării [10, p. 44].
Ilustrația și legenda reprezintă alte elemente constitutive ale reportajului. Ilustrațiile aferente unui reportaj constituie, împreună cu titlul, primul nivel de lectură și au un rol important în obținerea unei lizibilități optime a textului. Ilustrația îl ajută pe cititor să repereze cu ușurință și, fiind un element vizual puternic, atrage privirea și stârnește curiozitatea.
Plasarea imaginilor în structura unui reportaj nu ține numai de o anumită tehnică a graficianului de a atrage atenția cititorului și de a-l invita la lectură. Prezența ilustrațiilor reprezintă un element constitutiv al reportajului, fiind impusă de însăși definiția acestuia ca gen ce vizualizează informația. Din această perspectivă, ilustrația nu reprezintă pentru reportaj doar un simplu detaliu grafic, ea este complementară textului și necesară credibilității acestuia.
Ilustrațiile sunt întotdeauna însoțite de o explicație (legenda), pentru ca la primul nivel de lectură informația să fie receptată cu acuratețe. De multe ori un reportaj este completat cu mai multe imagini, care autentifică, în felul acesta, informațiile existente în text. Ilustrațiile îl ajută pe cititor să reconstituie scenele la care jurnalistul a fost martor și să „vadă” persoanele, detaliile care l-au impresionat pe acesta. Ele creează, încă de la primul nivel de lectură, alternanța între planul vizual, specific fotografiei, și cel narativ – referențial, specific textului.
Un reportaj bine scris respectă cele patru reguli de aur enunțate la începutul acestui subcapitol: acuratețea, claritatea, credibilitatea și stilul potrivit. În același timp evocator, explicativ și dinamic, reportajul reconstituie o experiență trăită de jurnalist cu intenția declarată de a-l convinge pe cititor de autenticitatea acesteia [10, p. 48].
Reportajul de televiziune – trebuie să prezinte prin materialul său, ceva din puzzle-ul destinat să reconstruiască realitatea cotidiană. De aceea, din ce în ce mai des, realitatea devine obiectul referential al discursului mediatic [26, p. 93].
Televiziunea modernă, recomandă reportajul ca pe o relatare captivantă despre un aspect din realitate.
Un reportaj reușit se realizează pe baza unei decupări mai mult sau mai puțin subiective a unui eveniment din viața cotidiană, care este bine îmbinat într-o narațiune care să conțină mai multe elemente vizuale adecvate mesajului verbal.
Judecând după filiația etimologică, un reportaj este un raport (din franțuzescul rapporter). Diferența însă dintre un raport classic , care presupune o comunicare instituțională și un reportaj televizat este aceea că genul audiovizual se adresează unui public mai amplu, având ca scop pe lângă acela de a informa, și de a satisfice apetitul publicului de spectacol.
Reportajul modern de televiziune recomandă acest gen al audiovizualului drept o relatare precisă, detaliată și argumentată, care trebuie să respecte două cerințe: informativă și expresivă.
Spre deosebire de știre sau interviu, reportajul impune așa zisa „clauză a participării directe”, care îi oferă reporterului dreptul de a expune el cum au avut loc evenimentele, faptele, dat fiind faptul că acesta a fost prezent la fața locului, și a văzut, a simțit ce se intâmplă și are dreptul să vorbească.
În realizarea și structurarea reportajului, reporterul nu trebuie să uite de prerogativele sale și ale întregii sale echipe, deoarece pe lângă faptul că reporterul o dată ajuns la fața locului este un martor privilegiat al evenimentului, acesta reprezintă ochii și urechile publicului, dar totodată nu trebuie să uite și de faptul că el este reprezentantul unui post de televiziune, ale cărui rigori editoriale trebuie neapărat respectate.
Pentru a realiza un reportaj bun este nevoie de un contact constant cu actorii principali ai evenimentului, care poate fi personal, sau dacă astfel nu este posibil, prin schimb de mesaje scrise sau prin convorbiri telefonice, care vor contura momentele din desfășurarea filmării. Practica jurnalistică a demonstrat că actorii evenimentului trebuie sa fie la curent cu tema reportajului, și subiectul acestuia, însă nu și cu zonele de interes și prioritățile reportajului în abordarea temei.
Pâna a se deplasa reporterul la fața locului unde trebuie să se desfășoare evenimentul, acesta trebuie neapărat să verifice dacă acesta nu a fost amânat, sau dacă locația, ora și ziua nu au fost schimbate.
Documentarea reprezintă un moment foarte important din pregătirea reporterului pentru realizarea unui reportaj, peste care în nici într-un caz nu trebuie de trecut cu vederea, și pentru că timpul alocat acestei etape este foarte limitat, dat fiind faptul ca astfel de evenimente se pot produce spontan, reporterul are nevoie de o accesare rapidă și eficientă a surselor și de o capacitate maximă de selecție a informației.
Deplasarea echipei de filmare la locul evenimentului poate vizibil influența comportamentul participanților, de aceea o dată ajuns la fața locului reporterul trebuie să se orienteze rapid în spațiu, și să observe esența evenimentelor, neaparăt să selecteze câțiva martori credibili, pentru că nu fiecare participant la eveniment va dori să vorbească în fața camerei, și nu fiecare poate fi o sursă veridică în realizarea reportajului.
Apelul la sursele oficiale la fel este foarte important în realizarea unui reportaj, chiar dacă purtătorii de cuvânt al unor surse oficiale sunt părtinitorii acestora, și astfel ei nu reprezintă o sursă veridică pentru telespectatori.
Interacțiunea cu alți jurnaliști poate fi benefică dacă acest schimb de informații are loc ca între profesioniști ai mass-media, și derutantă, atunci când predomină concurența și fiecare reporter urmărește să aibă întâietate în realizarea subiectului.
Experții prezenți la fața loc pot fi surse credibile pentru reporteri, cu condiția ca ei să se conformeze regulilor de redactare a materialului: informație concisă prin limbaj nespecializat, pentru a fi înțeles de diverse categorii ale publicului.
Observația directă a reporterului la fel este foarte importantă, pentru că nu putem neglija ceea ce vedem, simțim și auzim. Modul de a reda ambianța este foarte prețuit la un reporter, pentru că în televiziune comentariile minime, care insoțesc o bună descriere a imaginii, reprezintă rețeta ideală.
Redactarea unui reportaj de televiziune reprezintă defapt etapa de personalizare a reportajului, care constă din îmbinarea unor percepte standard cu elemente de originalitate.
Astfel, un reportaj trebuie să țină seama de:
-regula conciziei, conform căreia frazele sunt scurte și alerte, iar termenii utilizați aparțin lexicului comun, fără abuz de metafore și de abstracțiuni.
-intro-ul reportajului trebuie să rețină atenția și să provoace interesul față de continuarea subiectului: regula primului cadru șocant creează adesea un impact util în menținerea audienței.
-unghiul de abordare a subiectului trebuie enunțat în primele două minute ale reportajului, pentru a asigura coerența formatului.
-finalul reportajului nu trebuie să lase loc unor așteptări neonorate, ci să închidă complet subiectul și, pe cât posibil într-o manieră memorabilă, ultimele secvențe răman, de obicei, în atenția telespectatorului, ca și ultimele cuvinte ale comentariului.
-finalurile elaborate în formula moralizatoare dau impresia că il abuzează pe telespectator [26, p. 99].
Reporterul de radio lucrează de cele mai multe ori în echipă. El trebuie să colaboreze cu tehnicianul, cu operatorul, cu redactorul șef, cu realizatorul emisiunii. Prin urmare, trebuie să aibă o minte organizată, să știe cu exactitate ce să ceară echipei tehnice și, în același timp, să se adapteze rapid cerințelor coordonatorilor din redacție. Spre deosebire de reporterul de presă scrisă, care fiind înarmat cu pix și hârtie poate să noteze rapid declarațiile interlocutorului, reporterul de radio este nevoit ca atunci când îi sunt ocupate mâinile să memorizeze toată informația, și trebuie să fie foarte atent la ceea ce spune interlocutorul.
Reportajul în direct presupune o mare putere de concentrare și rapiditate în obținerea informațiilor, și asumarea de către reporter a deciziilor de difuzare și ierarhizare a materialului. Descrierea atmosferei are un rol foarte important în reportaj, iar deseori reporterul nu are timp să își noteze ceea ce urmează să spună, așa că acesta trebuie să fie atent la logica și coerența exprimării, să fie spontan și pregătit să răspundă oricăror întrebări din studio.
Un reporter de radio trebuie să ajungă la locul desfășurării evenimentului cu cel puțin un sfert de oră înaintea începerii acestuia, pentru că spre deosebire de reporterii din presa scrisă, care dacă întîrzie pot să își facă materialul din informațiile obținute de la colegi, reporterii de radio nu pot lucra fără sunet, și trebuie să știe să regleze nivelul acustic al aparatului de înregistrat, să știe cum să filtreze sunetele pentru a reduce zgomotele de fond.
Cele mai multe reportaje de radio sînt înregistrate și dau reporterului avantajul să elimine eventualele greșeli, gafe făcute sau zgomotele nedorite din bandă.
În cazul reportajelor înregistrate, reporterul trebuie să aibă capacitatea de a sintetiza și de a lucra rapid materialul sonor, astfel încât să selecteze și să prelucreze în timp cât mai scurt informațiile pe care le va difuza și dau reporterului posibilitatea de a-și folosi simțul artistic prin introducerea cu ajutorul montajului a sunetelor de fond și a muzicii.
Reporterul de radio trebuie să aibă o voce radiogenică, un timbru agreabil, o dicție bună, să intoneze și să frazeze corect. Auzite la radio, textele citite trebuie să pară vorbite, dând impresia că reporterul vorbește liber.
1.3. Aspectele definitorii ale reportajului social
Reportajul social, ca formă și conținut, constă în identificarea, punerea în atenția publicului larg precum și explicarea, analiza din procese ale epocii și societății în care trăim [6, p. 26].
Viața de zi cu zi, evenimentele ce se petrec în jurul nostru pot constitui un subiect bun pentru realizarea unui reportaj social. Poveștile de viață reprezintă unghiul de abordare, și centrul de greutate în cazul realizării unui reportaj social. Indiferent de subiectul abordat, trăirile, suferința, triumful în ciuda greutăților, dezastrele din care au scapat, durerea, dorința de schimbare, experiența oamenilor implicați în poveste vor constitui miezul reportajului social.
Uneori povestea de viață a oamenilor este spusă de jurnalist, prin intermediul citatelor luate din interviul cu persoanele date, alteori astfel de materiale se realizează la persoana întăi, modelate de întrebările perspicace ale jurnalistului.
Interesul uman reprezintă o tematică intens abordată în cadrul reportajelor sociale, în general tot ce atrage compasiunea și provoacă un sentiment de solidaritate poate constitui un material bun pentru un reportaj social.
Reportajul social ne permite să zugrăvim realitatea ca proces de evoluție în dinamica dezvoltării sale, care se bazează pe un puternic potențial emoțional al cititorilor. Reportajul de „human interest” are, prin definiție, o puternică încărcătură emoțională, subiectele sunt de obicei „tari”, se construiesc pe întâmplări neobișnuite și conturează profile umane care ies din comun. Marea parte a acestor texte au o ușoară atingere cu senzaționalul, sunt axate pe dramă și suspans [7, p.59].
Reportajul social oferă o mare libertate de expresie și de structurare a informației. În contrast, reportajul economic, sau cel juridic, de exemplu, ține de niște domenii mai detașate de factorul uman, mai exacte în esența lor. Reportajul social permite astfel, atît o flexibilitate stilistică, cît și includerea factorului uman, folosindu-se exemple concrete, aceasta va conferi reportajului o formă mai estetică și un conținut mai profund și mai complex.
O temă socială poate fi reflectată printr-un șir întreg de genuri jurnalistice, de la relatarea directă cu două sau trei surse la reportajul complex, uneori cu zeci de surse, multiple citate, folosindu-se chiar și secvențe de dialog. Pentru relatarea directă, forma cea mai răspîndită este „piramida inversată”, unde informația este organizată în ordinea descreșterii importanței sale. Cititorului îi este astfel ușor să prindă esența informației din primele cîteva alineate și să treacă mai departe dacă subiectul nu-l interesează în profunzime sau dacă nu are timp să citească toată relatarea. Piramida inversată creează anumite comodități și pentru redactori, care, în situația crizei de spațiu într-un număr dat al ziarului, pot tăia relatarea de la coadă fără ca narațiunea să se întrerupă brusc și fără ca aceasta să se destrame.
Reportajul, spre deosebire de relatare, are o structură mai complexă și este compus din mai multe elemente.
La scrierea unui reportaj social jurnalistul poate folosi din plin toate posibilitățile oferite de acest gen: citate, informația conținută în datele statistice și în aprecierile pe care le fac specialiștii asupra situației date, exemple cu situații concrete și situații concrete. Se face uz de aceste elemente pentru ca textul final al reportajului să fie atrăgător din punct de vedere al organizării și stilului, și să fie bogat în informație, deoarece dacă textului îi va lipsi informația, atunci jurnalistul nu își respectă funcția fundamentală de a informa, iar dacă textului îi lipsește atractivitatea atunci jurnalistul sau redacția își pierde publicul.
Jurnaliștii deseori tind să se bazeze pe informații neconfirmate, generale, a căror sursă nu o știe nimeni, pentru că documentarea minuțioasă cere mult timp și efort din partea jurnalistului, dar un reportaj de calitate, bine documentat are o valoare jurnalistică mult mai mare decât propriile gânduri adunate în eseuri care pretind a fi reportaje.
Jurnalistul trebuie să se afle la fața locului, fie ca este vorba de o întâmplare concretă care trebuie reflectată, fie de un fenomen social care trebuie explicat. În orice caz jurnalistul trebuie să identifice surse pentru alimentarea reportajului și trebuie să se documenteze din acele surse.
În cazul reportajului social, și în deosebi în acest caz, este nevoie de a identifica cât mai multe surse independente pentru a reflecta cât mai multe laturi ale unui eveniment sau ale unui fenomen. În acest domeniu rareori pot fi găsite teme care să corespundă simplei scheme „alb sau negru” [6, p. 69].
În presa actuală reportajele sunt făcute la comanda redacției, pentru a acoperi un subiect de interes uman, care va face parte din secțiunea emoțională a publicației, fie că acestea sunt vesele sau tragice.
Pe fondul unei tragedii, crainicii de reportaje sociale trebuie să dea dovadă de profesionalism și decență, pentru a întra în dialog cu oamenii care refuză categoric orice comunicare, și de mult curaj în cazul unor reportaje de la proteste sau diferite manifestații publice. Pentru a dispune de aceste calități este nevoie de multă muncă, deopotrivă pe teren și în redacție și experiență în domeniu care se câștigă o data cu dorința și efortul depus, dar și de relații inter- umane și capacitatea de a comunica cu oamenii.
Astfel, jurnalistul începător nu trebuie să se simtă descurajat dacă nu găsește subiecte de reportaj, pentru că acestea nu „se găsesc” și nici „nu apar”, ele vin din imaginația reporterului, care se imbogățește odată cu experiența acumulată.
Există subiecte destinate în mod special reportajului social, subiecte care sunt ușor și vizibil de identificat, care reprezintă o mare încărcătură de interes și factor uman, dar mai prețuite și mai deosebite sunt acele subiecte care sunt identificate de jurnalist, și abordate din unghiul cel mai potrivit pentru a crea un reportaj unic.
Un interes social la fel de intens pot avea subiecte cum ar fi învingerea unui obstacol, victoria asupra unui handicap, catastrofe naturale, care au o încărcătură emoțională foarte puternică, și implică posibilitatea de a strârni lacrimi oamenilor, iar reporterul să ocupe rolul unui regizor de telenovelă, fapt care nu și-l dorește nimeni. Astfel de „reportaje lacrimogene” se mai practică și astăzi, dar doar în presa de bulevard, care este destinată unui cerc de oameni cu nivelul de cultură scăzut, pentru că astfel de reportaje nu mai cuceresc ca odinioară marele public.
În mijloacele audio-vizuale moderne, reportajul are mai puțin rolul de a informa, cât pe acela de a reconstitui un eveniment. Această reconstituire are loc cu participarea directă a reporterului și prin intermediul unei compoziții a textului, care respectă normele narative. Reportajul aparține genului jurnalistic prin caracterul său informativ, dar și literaturii, prin deschiderea lui spre creație și prin libertatea totală a expresiei [7, p. 13].
Sursele
Dacă jurnalistului, care și-a asumat o temă, nu-i este bine cunoscută tema data, procedeul cel mai sigur de abordare este să înceapă căutările informației în presă. Fiecare redacție posedă probabil dosare de presă, iar unele poate și baze de date electronice ale presei din ultimii ani, în caz contrar, în Internet se pot găsi variantele electronice ale multor publicații importante. Astfel, jurnalistul poate relativ repede găsi materialele relevante asupra temei date din ultimii ani.
În practica jurnalistică din SUA există o regulă, care spune că în presa din ultimii trei ani neapărat se poate găsi ceva util la orice subiect. Astfel, jurnalistul va găsi niște repere care îi vor indica posibile direcții de căutare a informației și posibile surse, în același timp jurnalistul își va crea o idee, mai vagă sau mai clară, în funcție de ceea ce va găsi în dosarele presei, despre problema care intenționează să o abordeze și despre diferitele ei aspecte. După care își poate începe documentarea direct la sursele identificate.
O altă categorie de surse utile la faza inițială a procesului de documentare pot fi alți jurnaliști. În virtutea profesiei lor, cît și în virtutea persoanlității, jurnaliștii comunică cu foarte multă lume și vizitează multe locuri, iar starea lor de vigilență involuntară le permite să observe mult mai multe lucruri decît observă muritorii de rind, și astfel să traseze legături între oameni, evenimente, fenomene sociale.
Sursele pot fi de mai multe feluri și pot avea diferite grade de relevanță de la subiect la subiect. Astfel, o categorie de surse cuprinde surse guvernamentale și alte surse instituționale cu un grad înalt de competență asupra problemei date în virtutea activității lor. Acest fel de surse pot furniza date statistice și puncte de vedere competente. Tot în această categorie se conțin și documentele tipărite, deținute de sursele instituționale.
O altă sursă de informații sînt persoanele direct implicate în domeniul cercetat: părinții, profesorii, chiar și elevii în cazul școlarizării, pictorii, criticii de artă, instituțiile finanțatoare din domeniu în cazul artei vizuale. Aceste surse pot oferi atît informații interesante și revelatoare, cît și citate.
Un citat reușit adaugă o dimensiune suplimentară reportajului, relevînd atît informații, cît și stări spirituale, emoționale sau laturi ale personalității vorbitorului. Uneori un citat poate dezvălui chiar și falsitatea unei afirmații, ceea ce va constitui în reportaj un element puternic și convingător, mai convingător decît explicația jurnalistului dată aceleiași situații sau parafrazarea de către acesta a celor spuse.
Sursele de mai sus sînt cele mai evidente într-o documentare jurnalistică, însă pe lîngă acestea, în funcție de temă, jurnalistul poate identifica un șir întreg de contacte, locuri, surse scrise pe care să le examineze. Jurnalistul însuși este o sursă atunci cînd se află la fața locului sau chiar în interacțiunea sa cu oamenii vizați. Observația directă este importantă pentru a descrie atmosfera de la fața locului, conferind astfel reportajului o nouă dimensiune, ajutîndu-l pe cititor să „vadă” și să „simtă” cele întâmplate.
În mod ideal jurnalistul trebuie să cerceteze toate sursele posibile care promit informații asupra unui subiect. În viața reală, jurnalistul este constrâns de limitele temporale pe care le impune activitatea în cadrul unei redacții. Însă jurnalistul trebuie totuși să examineze cît mai multe surse posibile pentru a cuprinde cît mai multe laturi ale subiectului cercetat. Sarcina jurnalistului este de a-și informa publicul asupra realității înconjurătoare, iar realitatea reprezintă un sistem foarte complex, ce conține o infinitate de nuanțe ale adevărului. Cu cît mai multe nuanțe ale subiectului vor fi reflectate într-un reportaj prin informații generale, statistici, citate expuse de cei implicați, observații personale ale jurnalistului, concluzii trase de experții și de subiecții unui eveniment sau fenomen, cu atît mai autentic va fi reportajul.
Stilul
Textul fiecărui reportaj își poate găsi locul cel mai potrivit, în funcție de tema și de timpul de care dispune jurnalistul pentru a se documenta, de-a lungul unei scări stilistice, care începe cu știrea pură, bazată numai pe fapte, trecînd treptat spre o formă stilistică ce se apropie de genurile literare și care folosește citate, dialog, observarea directă.
Decizia de a scrie reportajul într-un stil sau altul depinde în întregime de judecata autorului și de elementele de care dispune. Jurnalistul poate fi de părerea că evidențierea elementului uman merită toată atenția sau, dimpotrivă, poate folosi o doză mai mică de element uman într-un reportaj bazat mai mult pe fapte, dacă nu dorește decît să „înmoaie” puțin ariditatea unei înșiruiri a faptelor.
În jurnalism, mai ales în reportajul social, jurnalistul poate face orice, atîta timp cît respectă normele jurnalistice: corectitudinea faptelor, imparțialitatea, claritatea celor relatate.
La scrierea reportajelor regulile pot fi încălcate în mod conștient, sau noi reguli pot fi create dacă situația dată cere acest lucru. Însă atunci cînd sunt încălcate regulile, o astfel de abatere trebuie să servească o funcție concretă – trebuie să adauge un element necesar reportajului dat.
Oricare ar fi avîntul creator al jurnalistului, el trebuie să țină cont de elementele definitorii ale textului jurnalistic scris.
Roman Jakobson definește șase funcții ale limbajului jurnalistic, care sînt relevante pentru reportaj:
Funcția referențială – prezentarea realității obiective și desemnarea constituenților evenimentului (nume proprii, circumstanțe de loc, timp, fapte).
Funcția fatică – respectarea particularităților mijlocului de informare; aceasta permite utilizarea unui limbaj mai complex și mai estetic decît, de exemplu, în cazul audiovizualului; de asemenea, această funcție permite utilizarea materialelor grafice și tipografice concrete.
Funcția poetică – secundară celorlalte două, dar, după cum am văzut mai sus, poate reprezenta un instrument foarte eficace atunci cînd este folosită la locul potrivit și în modul potrivit; această funcție include utilizarea figurilor de limbaj, paralelismul, metafora, hiperbola, cu scopul de a atrage atenția asupra mesajului.
Anume funcțiile referențială și cea fatică plasează reportajul printre genurile publicistice, separîndu-l de genurile literare.
În concluzie, jurnalistul are o sarcină importantă, dar și interesantă; el trebuie să informeze, dar și să suscite interesul cititorului pentru informația care i-o oferă.
Un text jurnalistic bun este ca o țesătură formată din fapte, atmosferă și profunzime psihologică; aceasta cere o muncă migăloasă și dedicare din partea jurnalistului, puțin noroc care să-l ajute să găsească faptele relevante și citatele revelatoare și puțin talent cu care să poată combina toate elementele genului într-un text solid și irezistibil de captivant.
1.4. Reportajul social și imaginea video
Jurnaliștii începători, care doresc să lucreze în televiziune, trebuie să învețe a gîndi în imagini, pentru că atunci cînd e vorba de emisiunile tv, este necesar să ne referim în primul rind la imagine, deoarece în acest gen de presă ea deține primatul. Acest lucru poate fi făcut și fără camera de luat vederi, imaginîndu-ne ce cadre ar putea expima noțiunile „sărăcia”, „disperarea”, „anxietatea”, „frica”.
Reporterul trebuie să aducă in fața telespectatorilor imagini cât mai puțin ambigue, pentru a le câștiga și a menține atenția, iar textele care însoțesc imaginile video trebuie să fie cât mai simple, iar montajul logic și coerent.
Un alt element important care contribuie la eficiența unui reportaj este dozarea optimă a așa-ziselor efecte de postprocesare (realizate prin montaj nonlinear), efecte care știrbesc de multe ori din mesajul principal al reportajului.
Atrași și seduși adesea de efectele montajului digital, deseori reporterii începători uită că informația cea mai emoționantă și veridică este imaginea care vorbește de la sine, și este cea mai apropiată limbajului direct al realității.
Un reportaj de la un eveniment începe totdeauna cu un plan de exterior (localizarea în spațiu) al locației unde se desfășoară.
Într-un reportaj despre o femeie rămasă invalid de gradul I în urma unui accident rutier, căreia parcul de troleibuze (vinovat de accident era șoferul troleibuzului) îi refuză plata compensației, se pot monta următoarele două cadre: imaginea eroinei care plânge și picăturile de ploaie care se preling pe sticla geamului. Fără a face uz de cuvinte, picăturile de ploaie s-au asociat cu lacrimile, subliniind durerea femeii rămase fără nici un sprijin cu doi copii și pierzând nouăzeci la sută din capacitatea de muncă.
Un alt caz ar putea fi un reportaj despre o mamă cu trei copii, care, în urma decesului soțului și intrigilor rudelor acestuia, au rămas „fără casă și fără masă”. Pentru a arăta starea lor materială grea, putem ruga cameramanul să facă o panoramă de la posterul de pe perete cu imaginea unei mese copioase spre copiii care beau ceva ce abia amintește ceaiul, cu bucăți mici de pâine goală ceea ce nu va mai lăsa loc de cuvinte.
Realizînd reportaje pe teme sociale, filmînd mai multe persoane și familii care o duc greu sau s-au care pomenit în alte situații dificile, deseori ne întrebăm dacă trebuie să arătăm și să spunem totul despre acești oameni, ținând cont de etica jurnalistică. Însă nu există recomandări elaborate prentru fiecare caz în parte, de aceea nimerind într-o atare situație, trebuie să încercăm să-i punem în locul celor filmați pe rudele și apropiații noștri, și să ne întrebăm dacă ne-ar plăcea să-i vedem prezenți așa la ercan. Această metodă ne va da răspunsul cel mai potrivit cum să acționăm cu eroii subiectelor.
Selectarea unei imagini sugestive și montajul asociativ pot da în sumă un rezultat cu efecte greu de obținut în cazul altor mijloace de informare.
„Mariajul” bine calculat dintre text și imagine sporește gradul de penetrare a informației, de întipărire în memoria telespectatorului.
O imagine bună poate spune mult mai multe decât un text masiv și fraze mult prea sofisticate, de aceea relația cuvânt – imagine trebuie să fie una constantă, să aibă sens și să se completeze una pe cealaltă, în așa fel ca să creeze o viziune clară telespectatorilor asupra a ceea ce a vrut reporterul să redea, să transpună realitatea și veridicitatea evenimentelor, pentru a menține publicul informat în legătură cu evenimentele ce au loc în societate.
Capitolul 2.
Respectarea codului deontologic
în scrierea textelor jurnalistice
2.1. Suportul juridic în reportajul social și veridicitatea informațiilor
Reportajul social, atunci cînd nu respectă toate exigențele necesare elaborării unei informații obiective, deseori aduce la așa-numitul litigiu de defăimare sau așa cum e mai exact să-l definim în virtutea legislației noastre, de apărare a onoarei și demnității.
Verificarea necorespunzătoare a informației sau difuzarea acesteia fără existența probelor necesare confirmării celor comunicare sînt cele mai frecvente surse generatoare de chin și necaz cu justiția. Situația actuală ne face să apreciem procesele de defăimare și ca un risc al profesiei de jurnalist. Asemenea procese sînt intentate foarte des ziariștilor, de multe ori neîntemeiat, creînd stres nejustificat și furând timp prețios, iar alteori totuși pe bună dreptate.
Reportajul social, reflectînd problemele sociale în complexitatea acestora, are un cîmp de acțiune foarte larg. De aici diferă și suportul juridic al fiecărui articol în parte, avînd particularitățile specifice subiectului.
Pentru a vorbi despre încălcarea dreptului la onoare și demnitate a unei persoane, în baza legislației în vigoare, avem nevoie de întrunirea cumulative a următoarelor trei elemente:
1. Să se răspândească anumite informații.
2. Informațiile răspândite să lezeze onoarea și demnitatea unei persoane concrete sau identificabile.
3. Informațiile răspândite să nu corespundă realității.
În cazul în care jurnalistul sau redacția nu sînt în stare să dovedească că cel puțin una dintre cele trei condiții invocate nu sînt întrunite, ei vor fi în mod ordinar obligați să publice sau să difuzeze o dezmințire pentru afirmațiile litigioase, iar deseori vor fi supuși unor compensații pentru repararea daunelor morale și, eventual, materiale cauzate reclamanților.
Este bine știut că libertatea de exprimare nu este un drept absolut. Statul a decis să limiteze libertatea de exprimare, atunci cînd s-a considerat că aceasta poate aduce mai multe prejudicii decît beneficii. Limitele libertății nu sînt însă întotdeauna evidente, generînd în unele cazuri litigii judiciare. Elementul juridic esențial al reportajului social este fundamentarea pe o informație veridică. Atât timp cât reportajul se bazează pe fapte adevărate, care pot fi dovedite și în instanță, este puțin probabil că autorul și persoana juridică care difuzează materialul vor avea confruntări nefavorabile cu justiția. E adevărat că în practică se întâmplă foarte des ca jurnaliștii să fie siguri de veridicitatea anumitor informații, însă să fie în imposibilitate de a o dovedi în instanță. În aceste cazuri, autorii trebuie să fie conștienți de riscul pe care și-l asumă.
Atunci cînd se decide corespunderea informațiilor defăimătoare realității, judecătorii ar trebui să ia în considerație esența informațiilor și nu unele elemente particulare. Astfel dacă despre cineva se spune că și-a bătut membrii familiei, dar în realitate el nu i-a bătut pe ei, ci pe vecini, atunci esența cazului nu se va schimba, căci acțiunile sale în ambele cazuri vor fi condamnate de societate.
Alt element semnificativ este că dovedirea corespunderii realității trebuie să se facă în raport cu momentul răspîndirii informațiilor și nu în raport cu momentul cînd s-a intentat acțiunea sau s-a emis hotărîrea judecătorească. Respectiv, dacă o persoană a fost condamnată și sentința a intrat în vigoare, iar ulterior persoana a fost achitată, ziarul care a scris un articol în perioada cînd sentința era în vigoare nu poartă răspundere conform art. 7 Cod Civil. Același lucru este valabil și în privința altor acte oficiale.
Este de menționat că pentru publicarea unor informații false și lezante poate purta răspundere atât redacția, cât și autorul. În același timp, reclamantul este în drept să aleagă doar un răspunzător. Această răspundere dublă este tradițională în litigiile privind apărarea onoarei și demnității, dar în general contravine spiritului legislației civile, a cărei regule generale este că organizația răspunde pentru dauna cauzată de lucrătorul său în timpul exercitării obligațiilor de serviciu.
În concluzie, observăm că domeniul de acțiune al moralei și al dreptului sînt aproape coincindente: ceea ce este ilegal este aproape întotdeauna și amoral, în același timp, morala acoperă un domeniu mai vast decît dreptul, însă jurnalistul nu trebuie să uite niciodată că are o funcție socială foarte importantă, informativă și educativă și că prin activitatea sa trebuie să contribuie la fortificarea valorilor, și nu la distrugerea lor.
2.2. Problematica reportajului social
Pentru a înțelege mai bine care ar trebui să fie problematica reportajului social, să încercăm, mai întâi de toate, să definim noțiunea de „problemă socială”. Conform Dicționarului de Sociologie, problema socială este o caracteristică, o situație apărută în dinamica unui sistem social, care afectează negativ funcționarea acestuia și necesită intervenție pentru corectarea, eliminarea ei.
În funcție de domeniile de manifestare, putem deosebi următoarele tipuri de probleme: social-politice, social-economice, social-culturale, social-demografice, social-medicale, social-psihologice etc. Problemele sociale parcurg următoarele etape de dezvoltare: apariția, manifestarea, atenuarea. Majoritatea problemelor sociale, odată apărute, nu dispar, ci doar pot fi atenuate în anumite condiții. De exemplu, problema sărăciei nu poate fi nicidecum eradicată, ci doar redusă.
Pornind de la conceptul teoretic al problemelor sociale, precum și de la considerentul că mass-media sînt o oglindă veridică a transformărilor care au loc în societate, trebuie să accentuăm că problematica reportajului social în presa scrisă, în emisiunile radio și televizate din Republica Moldova trebuie să fie foarte variată și să cuprindă toate aspectele: social, politic, economic, cultural, spiritual ale societății noastre.
Principiile de bază în selectarea temelor reflectate de către mass-media sînt, în primul rând, interesele și necesitățile informaționale ale publicului larg. Din aceste considerente, cercetarea și cunoașterea intereselor cititorilor, radioascultătorilor devine una din problemele primordiale ale jurnalistului-reporter.
După cum arată cercetările sociologice efectuate în mass-media, metodele de studiere de către jurnaliști a intereselor publicului sînt diverse: poșta redacțională, mesele rotunde, conferințele de presă, alte mijloace de informare. Cu regret, cercetările sociologice și, în particular, cele axate pe media, deși foarte eficiente, sînt folosite destul de rar de către presă, radio, televiziunea din Republica Moldova pentru promovarea tematicii solicitate de public.
În acest context, trebuie să accentuăm importanța utilizării de către jurnaliști a rezultatelor Barometrului de opinie publică, realizat de două ori pe an de către Institutul de Politici Publice cu suportul Fundației Soros. Avînd drept obiectiv studierea cu anumită frecvență a opiniilor publicului din țară referitor la situația economică, socială, politică, calitatea vieții. Barometrul în cauză nu doar fixează atitudinile diferitelor grupuri social-demografice, dar, totodată și evidențiază cele mai stringente probleme cu care se confruntă populația, precum și unele modalități de soluționare a acestora. Astfel, de exemplu, conform rezultatelor Barometrului de opinie publică realizat recent, s-a constatat că cele mai mari probleme sociale de care se teme, în primul rînd, populația din Moldova sînt sărăcia, viitorul copiilor, boala, un război în zonă, șomajul. Agravarea problemei sărăciei în ultimii ani este înregistrată și de alte investigații sociologice și statistice din țară. De problema sărăciei este legată direct și cea a șomajului, care continuă să progreseze în ultimii ani, mai ales în rândurile celor tineri. În consecință, conform datelor neoficiale, mai bine de 60.000 de cetățeni ai Republicii Moldova apți de muncă lucrează în condiții ilegale peste hotarele țării noastre.
Anume despre aceste probleme, precum și despre acțiunile întreprinse de Guvern și Parlament în direcția soluționării lor ar fi dorit să citească, să vizioneze sau să asculte publicul prin intermediul mass-media naționale și locale.
Conform rezultatelor Barometrului de opinie, un interes deosebit pentru publicul larg ar prezenta materialele ce țin de calitatea vieții populației, probeleme sferei sociale: medicină, învățămînt, corupție, participarea populației la luarea deciziilor etc. Astfel, 77% din populație este nemulțumită de felul în care trăiește. Mai bine de 2/3 din cei chestionați nu sînt mulțumiți de asistența medicală, banii de care dispun, de salubrizarea și îngrijirea localității, viața politică din țară. Unele dintre problemele evidențiate de public au fost luarea de mită în diferite instituții de stat: la spital, la vamă, la școală, precum și posibilitatea redusă a populației de a influența deciziile importante atît la nivelul întregii țări, cît și la nivelul local.
De rînd cu problemele sociale enunțate de public, jurnaliștii-reporteri trebuie să se orienteze spre promovarea proceselor sociale noi din republică, diseminarea experienței avansate în scopul preluării acesteia. În acest sens, deosebit de importantă este cunoașterea de către reporteri a situației reale în diferite domenii ale vieții sociale, politice, economice, spirituale la nivel național și local.
Cu părere de rău, analiza conținutului mass-media din republică denotă că presa, radio, televiziunea de multe ori rămîn în urma evenimentelor și proceselor actuale, trecîndu-le cu vederea sau tratîndu-le unilateral și fără cunoștință de cauză. Drept exemplu în acest sens ne pot servi schimbările care au loc în sfera rurală în rezultatul implementării de către guvern și de către administrația publică locală.
O temă aparte este protecția socială a populației, în particular a grupurilor social-vulnerabile. Și în acest domeniu, presa, televiziunea, radioul trebuie să fie susținători a ideilor noi și să pledeze pentru soluționarea problemelor într-un mod calitativ nou. Acestea și alte temi ar trebui să fie reflectate din perspectiva schimbărilor sociale, a impactului social pozitiv în reportajele difuzate în mass-media din republică.
Promovarea eficientă a ideilor noi, analiza experiențelor pozitive, pune în prim-plan problema instruirii continue a jurnaliștilor, care trebuie să știe cum să identifice cele mai actuale probleme sociale, să descrie evenimentele și faptele într-o ordine cronologică, să fie maxim de exacți în reflectarea faptelor , să le generalizeze, apreciindu-le la justa valoare din punct de vedere al costului și impactului lor social.
De rînd cu varietatea tematică, în funcție de necesitățile publicului și promovarea noului în societate, reportajele sociale trebuie să se evidențieze prin calitatea mesajelor, actualitatea și veridicitatea faptelor descrise, temeinicia argumentării lor. Jurnalistul-reporter trebuie să țină minte că un reportaj nu răspunde numai la întrebările ce fel de eveniment s-a produs și unde a avut loc, dar încearcă să se clarifice și asupra faptului: ce a condus la apariția acestui fenomen sau eveniment, care sunt costurile sociale ale acestuia, care vor fi consecințele lui sau impactul asupra persoanelor implicate și asupra țării în general. Și totodată să fie foarte vigilent în expunerea propriului punct de vedere asupra evenimentului sau fenomenului. Fiind în centrul evenimentului produs, mult mai eficientă ar fi reproducerea opiniilor diverșilor participanți la eveniment sau ale experților în domeniu.
Capitolul 3.
Studiu de caz: Postul de televiziune „Publika TV’’
3.1. Prezentarea postului de televiziune „Publika TV’’
Reportajul este cea mai spectaculoasă formă de jurnalism. De fapt, cu reportajul începe și se termină jurnalistica. Cei care scriu reportaje au parte mereu de cele mai bune spații în ziar, de cel mai bun timp de emisie și au cele mai multe șanse să câștige un Pulitzer. Probabil că pentru a învăța să scrii reportaje bune merită să te faci ziarist.
Don Ranly
Într-o democrație vibrantă, jurnalismul și mass-media au puterea și responsabilitatea să informeze și să inspire opinia publică. Realizarea acestei misiuni necesită o înțelegere profundă a problemelor sociale actuale, alături de capacitatea de a relata întâmplările într-un mod cât mai corect și onest.
Eu cred că cei care vor să își construiască o carieră în media au acum mai multe șanse decît în urmă cu un deceniu, deoarece presa cu ierarhii încremenite în proiect este înlocuită de o presă corporatistă, ghidată de criteriul profitului și al performanței, iar acest lucru permite nou-veniților să avanseze mai rapid în schemă. La fel cum generația anilor ’90 a construit noi instituții media din lumea post comunistă, la fel și tinerii din generația secolului XXI care fac facultatea de jurnalism au șansa de a descoperi noi medii de informare.
Eu am avut șansa să fac parte din echipa „Publika TV” pe parcursul stagiului de practică desemnat de regulamentul universitar, și sunt foarte fericită că am avut parte de acest noroc, care m-a făcut să văd cum funcționează lucrurile din interiorul unei redacții, și am înțeles că ceea ce vedem noi, telespectatorii pe sticlă, este rezultatul unei munci enorme depuse de o întreagă echipă.
Publika TV este prima televiziune de știri din Republica Moldova, care difuzează zilnic buletine de știri din oră în oră, și este o televiziune multiculturală, bilingvă, cu programe în limbile română și rusă. Acest post de televiziune a fost lansat în aprilie 2010 și constituie o platformă de promovare a identității și specificului național al Republicii Moldova, dar și un promotor al valorilor democratice și a integrării europene. Postul Publika TV este recepționat de mai mulți operatori de cablu din Republica Moldova, de asemenea programele acestui post pot fi urmărite și de abonații la serviciul de transport prin satelit din România.
Emisiunele realizate la „Publika TV” au scopul de a informa și de a ține publicul conștient de ceea ce se întâmplă în țară și peste hotarele ei.
În talk-show-ul „Fabrika” politica iese la raport alături Alexei Lungu și invitatul său permanent Cristian Tabară, care dezbat principalele subiecte ale zilei, prefigurând în același timp evenimentele zilei următoare.
Emisiunea „News Week” prezentată de Dumitrița Ciuvaga, este o emisiune de sinteză și analiză a celor mai importante evenimente din întreaga lume. În cadrul acesteia se analizează istoriile și realitățile din spatele evenimentelor alături de invitații emisiunii.
„EuroDicționar” este o emisiune marca Cristian Tabără. Un talk-show săptămânal despre Moldova pro-europeană, despre avantajele integrării europene și efectele acestui proces, are invitați reprezentanții Uniunii Europene, ambasadori, miniștri și experți în domeniu.
Cel mai important eveniment politic al zilei este analizat în emisiunea „Политприход”. Aici se discută despre evoluțiile de pe arena politică, deciziile politicienilor și ale autorităților care ne influențează viața, și schimbările care ne așteaptă.
„NEWSROOM” – relatează și analizează cele mai grave și importante fenomene sociale din țară, pentru că, din păcate, sunt destule.
„Arena Publika” este o emisiune prezentată de Vitalie Maistru, care propune o retrospectivă a celor mai interesante, spectaculoase și importante evenimente sportive ale săptămânii. În cadrul acestei emisiuni telespectatorii pot vedea cele mai spectaculoase faze din meciurile locale și internaționale.
„Moldova, țară de minune” este o emisiune de investigații care descoperă lucruri pe care unii vor să le ascundă și scoate la iveală adevărul tăinuit de autorități.
„Media Publika” este un fel de revistă a presei, preparată conform rețetei tradiționale de ghiveci mioritico-balcanic. Reprezintă analize succinte, sinteze sucite și paranteze deschise cu șperaclul ironiei și umorului.
„Publika News” este un program de informare, tip magazin. Emisiunea se bazează pe știri și dezbateri într-o manieră lejeră și este prezentată de Veronica Ghimp și Dorin Țurcanu.
„Publika Report” prezintă principalele teme ale zilei, împreună cu invitații identifică problemele societății și caută soluții. Este prezentată de Rita Ursalovschi.
„Publika Online” este o emisiune-ghid în domeniul IT, plină cu noutăți, jocuri, site-uri utile și evenimente IT majore din țară și de peste hotare.
„Țara lui Dogaru” prezentată de Vitalie Dogaru, dezbate problemele sociale, politice, economice, care marchează ziua. În acest talk-show sunt abordate subiecte importante pentru oameni, rămase însă în afara agendei publice. Aici fiecare își poate exprima opinia cu privire la problemele vitale.
„Фактор власти” este o emisiune de analiză a celor mai importante evenimente politice. Aici se întâlnesc concurenții de pe arena politică: deputați, miniștri, politicieni, reprezentanți ai diferitor partide și mișcări, precum și societatea civilă.
Emisiunea „Banii tăi” prezintă o sinteză a celor mai importante știri economice și de business din țară și din străinătate. Aduce cele mai noi știri din lumea afacerilor: fuziuni și achiziții de companii, lansări de produse și servicii. Invitații emisiunii sunt cei care influențează dezvoltarea sistemului financiar-bancar , investitori, antreprenori si manageri de succes.
„Opinia Publică” este o sinteză și analiză a evenimentelor care au avut loc în timpul săptămânii. În cadrul acestei emisiuni se analizează evenimentele din altă perspectivă: fără politicieni, fără analiști sau experți, ținând cont de opinia oamenilor simpli despre lucrurile care se întâmplă în jur, despre deciziile care le viața, despre evenimentele care marchează o țară întreagă. Emisiunea este prezentată, cum bine știm, de către Vadim Stângaciu și Dorin Țurcanu.
„Vox Publika” este cel mai disputat teritoriu din televiziune. Un talk-show în care sunt abordate subiecte dificile, puse de societate sub semnul unui „tabu” tacit. Nu există subiecte interzise, nu sunt observatori pasivi. Invitații Vox Publika sunt cei care au ceva de spus.
Acest post de televiziune este condus de mai mulți acționari, și administrat de Iulian Bercu, care anterior a ocupat diferite funcții în cadrul PrimeTV, fiind în prezent directorul Agenției de PR Profile. Primul său loc de muncă a fost agenția de presă BASA-press unde a scris știri din domeniile social, economic și politic.
Mie mi-a fost foarte greu în primele zile ale stagiului practic pentru că nu știam nici care este diferența dintre o știre de tip off sau beta, sau ce înseamnă fiecare în parte.
În fiecare zi seniorul din domeniul social unde făceam stagierea imi zicea să vin cu idei noi, cu subiecte de știri, iar eu parca îmi uitasem și numele, dar încă să mai vin eu cu idei, pentru că deodată am început să văd și să înțeleg atîtea lucruri, să asimilez zilnic atîta informație, încât seara ajungeam frântă acasă, și nu mai aveam nici puterea sau dorința de a vorbi, la cîte lucruri aveam în cap.
Toate începuturile sunt grele, dar mai ales atunci când vii într-o lume atît de profesionistă și conștientă de ceea ce face. Eu mereu mă întrebam ce caut acolo, credeam că e prea mult și prea greu pentru mine, și mereu aveam impresia că nu voi mai rezista mult, că nu voi face față tuturor cerințelor, mai ales cînd vedeam cum muncesc ceilalți reporteri, cît de rapid scriau știrile și cît de repede îndeplineau toate cerințele care le erau impuse de superiori.
Am rămas uimită de ritmul rapid de lucru al jurnaliștilor, nu stăteau fără ocupație nici măcar un minut: ori se documentau pentru un material care urmau să-l facă, ori montau o știre, ori dădeau telefoane pentru a afla și a se informa dacă nu au apărut detalii noi referitoare la diferite cazuri. Uneori, nici nu aveau timp pentru a-și pregăti textul pentru un live care urma să înceapă în cinci minute, iar ei abia de aflase despre asta și despre subiectul care urmează să-l abordeze. Atunci mi-am dat seama că pentru a supraviețui și a face față unui asemenea tempou de lucru, trebuie într-adevăr să fii îndrăgostit de jurnalism, să-ți placă ceea ce faci, și s-o faci din plăcere, să te dedici în totalitate job-ului, altfel nu îmi închipui cum ar putea un reporter începător să supraviețuiască într-un asemenea mediu.
Echipa redacțională este formată din oameni tineri și talentați în ceea ce fac, care au în spate un bagaj mare de cunoștințe. Ei m-au sprijinit și m-au încurajat de la bun început, fapt care m-a ajutat și mi-a inspirat încredere în forțele proprii. Am rămas plăcut uimită când am văzut cu câtă responsabilitate și dăruire de sine se atîrnă toți crainicii de la „Publika TV” față de tot ceea ce fac.
Am avut ocazia să cunosc personal întreaga echipă de reporteri și editori din domeniul social, i-am cunoscut încă din prima zi de cînd am pășit pragul redacției, și în ciuda faptului că sunt niște nume cunoscute în Republica Moldova, ei sunt de fapt niște oameni simpli, niște colegi de nădejde, care s-au arătat deschiși de a mă primi în echipa lor, și desigur că m-au ajutat și m-au îndrumat de fiecare dată cînd am avut nevoie.
Publika TV face parte din holding-ul „General Media Group- GMG” care mai deține și alte posturi de televiziune, sediul cărora se află împreună, formînd o echipă foarte mare, pe care nu am ajuns să o cunosc în totalitate, deoarece mi-am desfășurat activitatea anume în domeniul social.
În redacție aveam parte de susținerea seniorului de la domeniul social, George Iosip, care mă îndruma și îmi spunea mereu unde am scris bine, și la ce mai am de lucrat, el a dat dovadă de profesionalism și etică în tot ce făcea, și la felul cum comunica cu mine ca stagiar, el fiind mentorul meu în cadrul desfășurării practicii tehnologice.
Văzînd primele materiale realizate de mine, care erau știri din comunicate de presă, el mi-a spus sincer că voi avea mult de lucrat la scriere, și că va trebui să exersez, și să scriu multe materiale pentru a îmi forma un ochi bun în ochirea miezului unei știri, dar și la modul de a scrie cît mai corect și pe înțelesul tuturor.
Prima mea ieșire pe teren a fost alături de jurnalista Gabriela Tutunaru, care m-a inițiat și mi-a povestit cum se lucrează pe teren, mi-a explicat în mici detalii care este scopul nostru ca jurnaliști, pe ce aspecte trebuie să punem accentul, și pe care să le omitem.
De asemenea, pe parcursul stagiului de practică am făcut cunoștință cu modul de lucru într-o echipă de jurnaliști profesioniști, am ajuns să cunosc aptitudinile jurnalistei Mihaela Baciu, cu care la fel ne-am deplasat la diverse filmări.
De la Maria Dimineț am aflat cît de mult contează ca un jurnalist să fie documentat și conștient de subiectul pe care îl tratează, din experiența ei de muncă am învățat și eu că trebuie să îți placă foarte mult ceea ce faci, pentru că doar așa vei obține productivitate și prosperitate în carieră.
Alături de Nelli Gâștemulte am mers să filmăm despre un nou proiect social, și a trebuit să ne deplasăm în cîteva sate și raioane din Republica Moldova, fiind iarnă și multă zăpadă drumul a durat cam două sau trei ore, și apoi am mers dintr-o localitate în alta, mai obositor fiind parcurgerea drumului decât munca de reporter în sine, în cazul dat.
De-a lungul întregii perioade de stagiere la Publika TV în domeniul știrilor sociale, am reușit să văd cu ochii mei cum se muncește într-o redacție de știri de televiziune, cât de mult contează sprijinul și ajutorul întregii echipe, dar și operativitatea cu care se muncește pentru ca oamenii să fie informați corect și la timp.
Importanța socială a reportajelor este enormă, pe de o parte, pentru că ele deschid luminoase ferestre în domenii inedite, pe de alta, pentru că nu lasă indiferent cugetul la lectura acestor materiale. S-ar putea vorbi la nesfârșit despre impactul reportajului social asupra cititorului. Una e cert- măiestria jurnalistului constă în găsirea temei, în abordarea ei cât mai interesantă și în punerea la dispoziția publicului a unei bijuterii publicistice. Cititorul are nevoie de impulsuri pozitive, de invitații în lumi miraculoase ale ocupațiilor interesante și inedite. Are nevoie de a-și vindeca sufletul chinuit de atâtea probleme personale și sociale și obosit de rătăciri și de căutări întru găsirea reperului moral al propriei existențe. Un reportaj blând și luminos echivalează cu tone de teorii sterile despre posibilitatea învingerii binelui în lupta cu răul.
3.2. Competențele profesionale dobândite în cadrul stagiului de practică
Eu am sentimentul că, dacă cineva vrea să scrie bine, trebuie să-și creeze ceva asemănător cu „podul” sau mansarda bunicii: trebuie să adune cuvinte, expresii, imagini; trebuie să adune culori, arome, sunete; să-și cultive un acut simț al banalului: cauciucul spart, becul ars, dantela ruptă, nota falsă, a treia bătaie a ceasului, senzația ciudată care îl cuprinde pe om când descoperă că nu mai are benzină… Am adunat frânturile și bucățile, știind că vor fi de folos cândva…
James J. Kilpatrik
Jurnalismul social este jurnalismul care descoperă subiecte de presă în evenimentele ce constituie fenomene sociale. Acest tip de presă urmărește să identifice cauzele sociale ale evenimentelor.
Am învățat că specializarea în acest domeniu presupune în egală măsură o cunoaștere a metodelor jurnalistice și sociologice de investigare a realității, ca și a teoriilor, conceptelor și legilor care explică funcționarea mecanismului social.
A scrie un reportaj bun este la fel de greu ca și a scrie o nuvelă. Cere la fel de multă măiestrie și organizare a gândurilor, suspans și elemente impresionante și, în plus, foarte multă informație.
Primul lucru pe care l-am însușit ca jurnalist începător a fost că, spre deosebire de o știre, un editorial sau un comentariu care pot fi scrise în birou, un reportaj poate fi realizat doar pe teren. Jurnalistul niciodată nu va putea reda cititorului trăirile oamenilor cărora ploaia le-a distrus casa fără ca să se deplaseze la locul cu pricina, fără să simtă și să înțeleagă nevoile celor afectați, pentru că un reportaj are nevoie de cât mai multe detalii pentru a deveni „viu” și credibil în ochii cititorului.
Spre deosebire de jurnalismul politic sau economic, cel social este direct legat de individ și comunitate, fiind centrat pe problemele acestora, și nu pe acțiunile unor elite, ce se reflectă abia într-o etapă ulterioară asupra cetățeanului.
În presa de peste Ocean nu se vorbește despre junalismul social, ci despre jurnalismul civic sau jurnalismul comunității. În Europa, socialul este subsumat jurnalismului politic, redactorii concentrându-se pe analiza și evaluarea politicilor publice, printre care se numără și politicile sociale și a instituțiilor care le gestionează. Viața de zi cu zi a indivizilor și comunităților este investigată cu metode jurnalistice, nu sociologice.
Jurnalismul social monitorizează instituțiile care se ocupă de politicile sociale, cunoaște legile care guvernează domeniul său de competență, istoricul acesteia și datele de contact ale principalilor actori: autorități, reprezentanți ai publicului și experți. Dintre toate disciplinele sociale, sociologia este cea care examinează cel mai îndeaproape schimbarea și conflictul la nivelul societății.
De-a lungul întregii perioade de stagiere la Publika TV în domeniul social, am reușit să văd cu ochii mei cum se muncește într-o redacție de știri de televiziune, cât de mult contează sprijinul și ajutorul întregii echipe, dar și operativitatea cu care se muncește pentru ca oamenii să fie informați corect și la timp.
Am avut posibilitatea să merg cu reporterii pe teren, am văzut cum se realizează un reportaj social, cât de multă muncă se depune, și cât de mult contează ca jurnalistul să fie documentat.
La postul de televiziune Publika TV reportajele erau planificate cu atenție la fiecare ediție a buletinului de știri, adesea, aceste planificări reflectau teme specifice, un anotimp, un eveniment anual, punctul culminant al unei acțiuni, sau orice și oricâte zile, săptămâni sau luni de sărbătorire și comemorare. Pentru găsirea unor astfel de teme exista un jurnal actualizat atent, din care se putea afla totul dinainte.
În perioada stagiului de practică, am realizat 20 de materiale jurnalistice, toate diferite ca gen: reportaje, story, știri de tip beta sau off. Am avut posibilitatea de a merge cu reporterii pe teren, să le urmăresc activitatea, să iau notițe, după care veneam la redacție și montam materialul video sau scriam textul știrii, sau al reportajului, selectam sincroanele care spuneau cel mai mult într-un interval scurt de timp.
În primele zile de practică la Publika TV am făcut cunoștință cu întreaga echipă de jurnaliști din redacția știrilor sociale, toți s-au arătat foarte receptivi și gata să mă ajute la nevoie.
În prima perioadă a stagiului petreceam timpul mai mult în redacție, urmărind activitatea colegilor mei și făcând știri din comunicate de presă, pentru a însuși un mod corect de a scrie știrile. Pentru că nimeni nu se naște învățat, și pentru că tot ce ne dorim poate fi realizat, mi-am propus să depun maximă atenție și străduință pentru a învăța cum să scriu un material bun și pentru a-mi recunoaște greșelile.
Ulterior am primit materiale informative referitoare la formatul de scriere a știrilor, la structurarea materialelor și reguli de redactare a știrilor externe, pe care le-am însușit și mi-au fost de mare folos pe parcursul întregului stagiu.
În perioada timpului petrecut în redacție am însușit cum se structurează materialele în programul special destinat pentru redactarea știrilor, am învățat care sunt principalele formate de știri, și cum se scriu și se salvează știrile în program. Astfel, am învățat că cel mai simplu format, care se folosește numai în cazul scrierii unor introduceri de jurnal sau pentru știri de ultimă oră este formatul video.
În cazul salvării în program a unei știri de tip beta, sunt două câmpuri de completat: „cap video”- care reprezintă lead-ul știrii, timp în care prezentatorul apare pe ecran și „text montaj”- reprezintă textul propriu-zis al betei, citit de editorul de voce și ilustrat. El conține pe lângă text, sincroane, vox-uri, ambianțe și stand-up-uri.
Formatul intro cu sincron are două câmpuri, identice cu cele pentru o beta normală, doar că în câmpul „text montaj” se scrie textul sincroanelor și time code-ul. În cazul acestui format de știre este obligatorie transcrierea sincroanelor, pentru ca editorul să știe ce spun cei care apar în material. În caz de urgență, se acceptă doar o parafrazare a sincroanelor. Tehnic acest format nu are nici o diferență de beta, dar se preferă denumirea știrii în acest fel pentru ca editorul și producătorul să știe că acel material nu conține nici un text, și este format doar din unul sau mai multe sincroane lipite.
Am învățat de asemenea care este construcția unei știri off, și anume că aceasta ca și toate celelalte începe cu lead-ul, care reprezintă capul video, și este urmat de off- care nu este nimic altceva decît textul pe care îl va citi tot prezentatorul, dar va fi acoperit de imagini și, eventual, cartoane. Pentru că este vorba de un text live, acesta trebuie să conțină fraze scurte și directe, cît mai puține date tehnice, numere lungi, nume greu de pronunțat și durata întregului text de off să nu fie mai lungă de 30-40 de secunde.
Am aflat cum se aleg și cum se scriu corect titlurile, ceea ce este foarte important în realizarea unui material de calitate. Un titlu bun „trage” reportajul sau știrea după el și evident, unul prost „o îneacă”. La fel, un titlu scris greșit atrage imediat atenția, pentru că apare pe ecran, iar de stilul și acuratețea titlurilor sunt responsabili toți, de la reporter până la editor.
Făcând stagiul de practică la o televiziune de știri am aflat că reportajul de știri este tipul clasic de reportaj care este de scurtă durată (maxim 3 minute) și care este difuzat practic în toate jurnalele de știri ale televiziunilor.
Specific pentru acest tip de reportaj este actualitatea informațiilor transmise, care se referă la un interval precis de timp (o singură zi), iar termenii temporali ‚ „astăzi”‚ „în urmă cu câteva ore”‚ „în această dimineață” subliniază actualitatea acestui subiect. Obiectivitatea este o altă calitate a acestui tip de reportaj, care constă în prezentarea unui reportaj de știri în cadrul căruia informația se expune în așa fel încât martorii participanți la evenimentul respectiv să fie gata să declare că aceasta nu a fost denaturată.
Am aflat că pentru a realiza un reportaj bun cu un text coerent trebuie să se evite sincroanele prea multe, pentru că acestea îneacă materialul și îi alterează fluența.
Aflîndu-se pe teren, la filmări, reporterul trebuie să observe detaliile care completează sau amplifică mai mult decît cuvîntul sensul celor relatate.
În realizarea și structurea reportajului, noi, reporterii nu trebuie să uităm de prerogativele noastre și ale întregii echipe, deoarece pe lângă faptul că reporterul o dată ajuns la fața locului este un martor privilegiat al evenimentului, acesta reprezintă ochii și urechile publicului, dar totodată nu trebuie să uite și de faptul că el este reprezentantul unui post de televiziune, ale cărui rigori editoriale trebuie neapărat respectate.
Stilul și redactarea materialelor
Presa tinde să lucreze în cicluri zilnice, în timp ce televiziunea lucrează în cicluri orare sau mai scurte, iar informațiile trebuie să fie la minut. Totul, mai ales pe timpul zilei trebuie să orbiteze în jurul lui „acum”, din acest motiv, întreaga redacție trebuie să actualizeze informațiile.
Se spune că „ieri” nu există în materialele jurnalistice de televiziune, iar timpul verbal cel mai des folosit este prezentul. Totul se întîmplă acum sau urmează să se întămple, iar dacă vorbim despre ceva ce s-a întîmplat, trebuie să explicăm de ce și care sunt sau vor fi efectele.
În televiziune sunt preferate fie subiecte relativ simple, fie tratate în așa fel încît să poată fi comunicate simplu și direct, de aceea ar fi de dorit ca publicul să afle mai întîi informațiile, apoi explicațiile. Ideea este că telespectatorul să priceapă imediat informația, iar daca nu a înțeles nimic sau a înțeles greșit, de vină este cel care i-a oferit o informație greu de digerat.
Pe parcursul stagiului de practică am învățat că textul unui material trebuie să fie cât mai pe înțelesul oamenilor, fără cuvinte sofisticate și cât mai simplu scris, pentru ca oamenii să înțeleagă din prima esența știrii.
Încă din primele zile de practică îmi dădeam străduința să scriu corect și munceam la text pentru ca materialul să corespundă formatului căruia îi este atribuit.
O dată cu experiența acumulată vine și arta de a scrie o știre bună, se îmbogățește vocabularul de cuvinte, și formatul știrii se conturează mult mai rapid în mintea reporterului.
Nimeni nu s-a născut învățat, iar pentru a acumula experiență trebuie să scriem mereu, și alții să ne citească materialele, doar așa vom învăța să și vom face progrese.
În redacție am asistat și am luat parte la modul de prelucrare a știrilor și reportajelor, de la seniorul de la știri am învățat că un text jurnalistic trebuie să fie cît mai simplu, fără cuvinte întortocheate, și să fie format din propoziții cît mai scurte, pentru ca și oamenii simpli să înțeleagă ceea ce am vrut noi să transmitem din prima.
În timp ce presa scrisă are cele cinci întrebări de bază- cine, ce, unde, când, de ce, televiziunea are patru exigențe- corectitudine, claritate, concizie, culoare. Textele trebuie scrise în stil de conversație. Exprimarea concisă este una dintre calitățile de bază ale unui jurnalist TV, care este silit să simplifice și să condenseze permanent.
Am învățat că scriptul materialelor este ceea ce se numește broadcast style, având niște reguli foarte simple, care trebuie neapărat să fie urmate:
folosirea de bază „subiect-predicat-complement-adverb”. Subiectul trebuie să stea întotdeauna cît mai aproape de predicat;
evitarea gerunziului și a diatezelor pasive, pentru că ambele creează o impresie statică și atrag cuvinte în plus, care lungesc inutil frazele. Verbul „a fi” nu sugerează acțiune, iar propozițiile care încep cu „există”, „se află” sunt lente și greoaie;
folosirea unor propoziții simple și a unor cuvinte familiare, în general din fondul principal. Sensul cuvintelor să fie întotdeauna cel propriu;
evitarea pronumelor, repetarea substantivelor proprii, dacă nu este supărătoare, pentru că asta dă forță și menține clar subiectul știrii;
să nu se evite detaliile concludente, modelul de mașină, specia de copaci tăiați excesiv;
atenție la elementele care pot genera redundanță, păcatul pleonasmului e doar la un pas;
Pe parcursul stagiului de practică am aflat că un text bun nu trebuie să conțină prea multe abrevieri, chiar și la a doua referire, pentru că folosirea prea frecventă obosește și dă impresia de lipsă de cultură, la fel este și cu folosirea citatelor, care trebuie folosite cînd este absolut necesar, altfel, am putea folosi o parafrazare, pentru că citatele directe sunt mai greu de prezentat, deoarece din vorbe este mai greu de semnalat ghilimelele.
În realizarea oricărui gen jurnalistic este foarte importantă evitarea limbajului de lemn sau a formulărilor abstracte, trebuie să ne exprimăm în așa fel, încît să fim înțeleși din prima, de asemenea un efect puternic asupra publicului îl are individualizarea, ceea ce semnifică înlocuirea spre exemplu a exprimării contabilicești „25 la sută dintre români” cu „un român din patru”, care are mai mult efect și este mai directă.
În televiziune se folosește așa numita unitate dramatică, care este formată din trei părți: punctul culminant, cauza și efectul său, în anumite cazuri, punct culminant – efect – cauză. Ideea de bază este că atunci cînd avem în minte coordonatele unei întămplări, trebuie să ne propunem să o scriem, sau să o spunem în așa fel în cît să captăm atenția publicului.
Punctul culminant oferă esență materialului, de aceea trebuie să spunem ce s-a întâmplat de la bun început, adică cu asta să începem, pentru ca să cîștigăm atenția publicului, și să-l facem să fie curios să citească întreg materialul.
Scopul introducerii este de a-i atrage atenția atenția telespectatorului într-un mod cît mai plăcut și stimulator. Trebuie să începem textul cu principalele elemente ale materialului care sunt „cine”, „ce”, „când” și „cum”. În următoarele paragrafe trebuie să oferim mai multe detalii asupra acestor elemente și, de asemenea, să spunem „de ce” și „unde”. Partea care prezintă efectul oferă ascultătorului contextul și, eventual, câteva sugestii despre consecințele evenimentului în viitor.
Modelul piramidei inversate este adaptat din presa scrisă, și în prima frază se vorbește despre ultimele evenimente, apoi se oferă detalii suplimentare, iar în ultima fază se raportează ultimele evenimente la semnificația generală sau la ceea ce s-a petrecut anterior.
Fiecare jurnalist începător își modelează în timp stilul de a scrie,și poate trece ceva vreme până fiecare își găsește modul de a-și exprima individialitatea, iar ulterior fiecare jurnalist poate fi deja ușor de recunoscut după felul în care a scris un material sau altul. Această abilitate, de a-ți găsi propriul stil, este foarte importantă și se dobândește odată cu experiența, odată ce mâna se dă singură la scris, și doar documentându-ne pe baza unor evenimente ne putem deja da seama cum vom scrie materialul.
Ochiul jurnalistului se formează în timp, odată cu munca și străduința depusă reporterul ochește rapid miezul unui subiect de reportaj.
Sursele
Și la acest capitol pot începe cu aceea că practica bate teoria, pentru că în practică dacă nu dispui de relații cu persoanele din majoritatea domeniilor, practic nu vei avea cu ce lucra, pentru că în ziua de azi nu prea este dispusă lumea să dea declarații, să comenteze și să vorbească în general pe teme care nu le convin lor, sau superiorilor acestora.
Jurnaliștii începători trebuie să știe cum să lucreze cu furnizorii de informații, care dețin fapte și declarații importante, și săi predispună să fie deschiși față de ei, iar acest lucru se dobândește odată cu experiența acumulată.
Eu m-am ciocnit cu această problemă, legată de surse, fiind novice în sfera jurnalismului nu prea am putut face rost de informații sau declarații de la serviciile de presă a instituțiilor de stat, sau a băncilor, însă cel mai greu a fost să-i fac pe oameni să vorbeasca în fața camerei, să dea declarații sau date și cifre exacte.
Vorbind de oamenii simpli, care sunt sursele VOX-urilor, și aici este greu de obținut un răspuns sau o părere, deoarece oamenii parcă chiar au frică de camera de luat filmări, sau probabil, este o barieră de comunicare în societatea noastră, moldovenească.
Este o problemă de exprimare, deoarece am observat din experiență proprie că persoanele vorbitoare de limbă rusă sunt mult mai predispuși să își spună punctul de vedere pe baza unui anumit subiect, pe când moldovenii parca sunt stopați de ceva.
Iar acest lucru se întâmplă după părerea mea din cauza că la noi în țară se vorbesc două limbi, limba română și rusă, și astfel societatea noastră a făcut un mix din ambele limbi, și când vrea moldoveanul să spună două propoziții, îi vine automat un cuvânt rusesc și altul românesc, astfel s-a creat această confuzie, și oamenii decît să vorbească astfel și apoi să fie arătați la televizor și văzuți de o țară întreagă, mai bine preferă să nu dea declarații.
Este cert că nu fiecare om este deschis sau predispus să vorbească știind că este filmat sau înregistrat, dar eu nu m-am asteptat la o astfel de reacție la văzul microfonului și a camerei de filmat.
Socializarea cu ocazia unor evenimente mondene, este o ocazie bună de a crea legături cu surse noi, și permite jurnaliștilor sociali să-și lărgească baza de date cu persoane de contact, să-și distribuie cartea de vizită în medii pe care nu le frecventează de obicei, să afle zvonuri sau bârfe pe care le poate verifica ulterior, să observe ce legături există între actorii scenei publice. Memoria, alături de spiritul de observație și capacitatea de ascultare a celor din jur, este altă calitate indispensabilă fructificării unei ocazii mondene.
Subiectele
Există subiecte destinate în mod special reportajului social, subiecte care sunt ușor și vizibil de identificat, care reprezintă o mare încărcătură de interes și factor uman, dar mai prețuite și mai deosebite sunt acele subiecte care sunt identificate de jurnalist, și abordate din unghiul cel mai potrivit pentru a crea un reportaj unic.
Interesul uman reprezintă o tematică intens abordată în cadrul reportajelor sociale, în general tot ce atrage compasiunea și provoacă un sentiment de solidaritate poate constitui un material bun pentru un reportaj social.
Deși inițial domeniul social ne duce cu gândul la ceea că aici se pot aborda o mulțime de subiecte, este foarte greu să găsești un subiect despre care nu s-a mai scris, sau să găsești un unghi de abordare diferit de al altor jurnaliști.
Un reportaj, ca să nu plictisească, e firesc că trebuie să fie interesant, dar nu e suficient să expui doar niște adevăruri sau lucruri care par a fi interesante. Esențial e să le poți spune, să utilizezi o modalitate de narațiune facilă și incitantă, care să ia prin surprindere, că coentereseze și să atragă.
Eu cred că ideile de reportaj vin odată cu experiența acumulată, pentru că în timp se formează legături cu sursele care îți pot furniza informații și subiecte de reportaje. La început este mai greu să vii cu idei, sau să le vezi cu ochiul liber, să ai intuiția și să ochești ceea ce ar putea fi un subiect interesant de reportaj.
Personal mi-am propus să vin și eu cu ceva idei de reportaje, și mă inspiram din tot ce mă inconjura și din observațiile mele încercam să găsesc ceva care să fie interesant pentru mai multă lume, și să merite să fie un subiect de reportaj.
Mulți reporteri activează în domeniu fără să fie arondați unei instituții sau alteia. Ei își descoperă subiectele în societate, în fluxul de evenimente ce rezultă din interacțiunile membrilor comunității. Cazurile deosebite, situațiile dramatice, întâmplările spectaculoase pe care ei le prezintă publicului sunt unități izolate ale mulțimilor – fenomene sociale.
Subiectele jurnalistului specializat pe Social sunt date de problemele ce afectează direct individul sau comunitatea. Exemplele nu vor putea acoperi niciodată toate situațiile posibile, noi și noi cazuri apărând în fiecare zi, dar orientează pe cît posibil un jurnalist care pornește la drum în acest domeniu.
Regulă pentru toți reporterii de la Publika TV era ca în fiecare zi fiecare reporter să vină cu cel puțin o idee de reportaj pentru ziua ce urmează. Mie acest lucru mi s-a părut extrem de dificil, mai ales la început, dar mi-am propus și eu să contribui la această sarcină. Fapt care mi se părea irealizabil la început, și fiind mereu în pană de idei, deoarece puținele idei cu care veneam eu, erau defapt subiecte ce au fost deja abordate, într-un fel sau altul.
Un mare ajutor pentru reporteri îl constituiau și unele site-uri de informare, de unde aflau despre anumite proiecte sociale, sau evenimente mondene sau de caritate ce urmau să aibă loc, astfel ei reușeau din timp să discute cu organizatorii și să pună la punct toate detaliile legate de ceea ce urma să aibă loc.
A oferi publicului informația care îl interesează este doar începutul drumului, deoarece a scrie pentru oameni nu înseamnă a scrie doar ceea ce ar vrea ei să audă, ci a spune și lucruri pe care aceștia trebuie să le cunoască , a arăta problemele pe care ei trebuie să le vadă și a explica fenomene pe care ei trebuie să le înțeleagă. Crearea unei opinii publice și încurajarea activismului civic ar fi impactul social spre care ar trebui să tindă mijloacele de informare în masă.
Impactul ce vizează abordarea problematicii sociale la nivel de procese sau efecte este formarea unei percepții eronate asupra fenomenelor care se întâmplă și asupra rolului cetățenilor în societate în general și în sistemul de protecție socială în special.
Din propria analiză a subiectelor discutate și limbajul utilizat în articolele din presă, am observat că se vorbește despre pensii, dar aproape deloc despre contribuții. La noi în presă se vorbește despre pensionari, despre guvern și aproape deloc despre angajați și patroni. De exemplu, micșorarea cotei contribuției plătite de patroni de la 31 la 29 la sută, a trecut aproape neobservată de către mijloacele de informare și respectiv de către opinia publică.
Se compară pensiile membrilor Guvernului cu pensiile cetățenilor, dar nu se compară contribuțiile pe care le plătesc diferiți contribuabili, de exemplu, cele ale fermierilor și cele ale întreprinderilor din sectorul real. Ajutoarele sociale sînt înțelese întotdeauna ca o expresie bănească.
Documentarea
Documentarea reprezintă un moment foarte important din pregătirea reporterului pentru realizarea unui reportaj, peste care nici într-un caz nu trebuie de trecut cu vederea.
În timpul stagiului de practică deseori trebuia să mă documentez și să adun date cu o zi înainte, pentru un subiect care era pentru următoarea zi, sau să stabilesc întâlniri cu sursele din timp, pentru a evita situațiile când sursa nu este disponibilă, iar eu am nevoie urgent de o declarație pentru a-mi completa materialul.
Pentru mine timpul a fost o dificultate cu care m-am ciocnit, deoarece trebuia foarte rapid să adun toate informațiile de care aveam nevoie pentru material.
Reportajul social este un gen informativ care se bazează pe fapte reale, de aceea reporterul aflându-se la fața locului trebuie doar să redea ceea ce vede, ce aude și ce simte, iar pentru a prezenta materialul mai bine, este necesară documentarea în prealabil, care va face posibilă introducerea în material a unor detalii ce țin de trecut, care vor ajuta la conținutul materialului.
Deseori documentarea poate fi omisă, mai ales atunci când are loc un eveniment spontan, unde urgent trebuie să se deplaseze o echipă de filmare, în astfel de cazuri sunt suficiente imaginile video de la fața locului, și impresiile reporterului, iar ulterior se poate reveni pe marginea aceluiași subiect cu mai multe detalii.
Totuși documentarea este un pas important în realizarea oricărui material jurnalistic, care se va reflecta în conținutul acestuia, și, ori va impresiona prin detalii și informații, ori va dezamăgi prin cuvinte propoziții seci. Dacă jurnalistul nu va avea decât cunoștințe generale despre subiectul reportajului, nu va obține decît răspunsuri și declarații vagi, care vor plictisi publicul.
Seniorul domeniului social, George Iosip mi-a explicat din start că nerespectarea codului deontologic prin publicarea unui text defăimător poate pune în mare pericol televiziunea, dacă nu elimină acuzațiile nefondate din articol.
Astfel, fiecare reporter ar trebui să aibă la îndemână un consilier juridic, pe care să-l poată consulta înainte de a publica un reportaj defăimător sau după ce a primit o amenințare cu un proces, iar dimensiunea redacției nu are nicio legătură cu aspectele legale, astfel orice publicație poate fi dată în judecată.
Una dintre cele mai ușoare și mai interesante etape de colectare a informațiilor este observația directă, care obligă jurnalistul să fie într-o stare de alertă permanentă pentru a observa și a auzi totul, pentru a pătrunde în toate dedesubturile evenimentului.
3.3. Realizarea materialelor proprii. Dificultăți și probleme.
Reporterul este martor profesionist sau un anchetator, care asistă la evenimente prevăzute sau neprevăzute, se străduiește să restabilească succesiunea faptelor unui eveniment. Un bun reporter nu-și va permite niciodată să ofere spectatorilor săi o simplă analiză a evenimentului, el va evidenția semnificația faptelor pentru societate.
Philippe Gaillard
În Republica Moldova s-a impus, din motive de economie redacțională, necesitatea de a folosi jurnaliști specializați, domeniul fiind acoperit de redactorii departamentului Social. Problemele sunt mai grave într-o țară în care tranziția a fost lungă, implicând costuri sociale ridicate. Instituțiile statului au trecut prin câteva restructurări succesive, bulversând utilizatorii serviciilor publice.
Moldoveanul suferă din cauza poluării sau stresului din societățile industrializate, fără compensațiile aduse de un nivel mai bun de trai. El trăiește, în multe cazuri, în sărăcie cronică, iar cultura democratică nu a fost încă interiorizată, valorile unei mari părți a populației rămânând cele din perioada comunistă. Fundamentarea teoretică a unei supraspecializări apărute în practică servește atât intereselor jurnalistului, cât și ale redacției, calitatea articolelor fiind un factor important în stabilirea tirajelor sau audienței.
Primele mele materiale realizate în domeniul social au fost din comunicatele de presă, în redactarea cărora am însușit un mod corect de a scrie, de a găsi dintr-o pagină de comunicat care este defapt știrea și miezul acesteia, pentru că odată ce este foarte multă informație, este mai greu să găsești și să deosebești cei mai important de restul detaliilor.
De îndată ce am învățat că un titlu spune multe, și poate determina telespectatorul să privească mai departe sau nu, am aplicat această însușire în modul meu de lucru, și am scris unul dintre primele mele materiale, intitulîndu-l astfel: „Un taximetrist din capitală a fost înjunghiat de opt ori de niște invidizi, poliția a reținut doi suspecți”.
Prin acest titlu am vrut să arăt gravitatea celor întâmplate, dar totodată să nu spun tot ce s-a întâmplat, pentru a atrage publicul să urmărească mai departe știrea, astfel am continuat cu lead-ul, în care am dat detalii despre cele întâmplate: „Doi indivizi au fost reținuți de poliție fiind bănuiți de atac tâlhăresc cu aplicarea violenței asupra unui taximetrist în vârstă de 27 ani. Incidentul a avut loc în noaptea de zece spre 11 ianuarie curent, după ce victima i-ar fi dus în comuna Stăuceni, iar apoi a fost înjunghiată de mai multe ori cu un cuțit , ulterior fiind deposedată de bani, telefoane mobile și alte bunuri materiale.”
Alt material, similar cu cel de mai sus a fost despre o fraudă, pe care l-am intitulat: „Doi angajați ai unui restaurant din capitală sustrăgeau zeci de mii de lei de pe cardurile clienților”, realizarea acestui material mi-a luat mai mult timp decît de obicei, deoarece nu știam cum să-i găsesc un titlu care să atragă publicul, și chiar a trebuit să-l refac de câteva ori.
Realizarea acestui gen de materiale, din comunicatele de presă m-au învățat foarte multe anume despre redactarea lor și stilul de a scrie, însă adevărata plăcere și școală pentru mine a început cînd am mers la filmarea reportajelor propriu-zise.
Domeniul social poate cuprinde o mulțime de subiecte, tot ce se întâmplă în societate poate constitui un subiect de reportaj.
La Publika TV mi-a plăcut cel mai mult realizarea reportajelor despre oameni, atunci cînd oamenii singuri sunau la redacție și propuneau un subiect de reportaj, astfel am avut marea plăcere de a realiza un reportaj alături de jurnalista Maria Dimineț, despre un cuplu care împlinea 50 de ani de căsnicie.
Acest reportaj a fost printre primele materiale la realizarea căruia am luat și eu parte, și am rămas plăcut surprinsă de atitudinea personajelor acestui reportaj. Toată lumea s-a arătat extrem de deschisă și sinceră, și m-au făcut să-mi dau seama că domeniul social este cel mai aproape de oameni, și spune poveștile oamenilor exact așa cum sunt ele, fără retușuri și cuvinte în plus.
Am intitulat acest reportaj „Jumătate de secol de iubire”, continuînd cu intro-ul „Soții Vasile și Ana Afanasie marchează astăzi 50 de ani de căsnicie, și se iubesc la fel de mult ca în prima zi. Cu această ocazie copii, nepoții și strănepoții le sunt alături pentru a sărbători împreună nunta de aur.”
Declarațiile acestor oameni m-au emoționat și pe mine, mai ales cuvintele calde spuse de copiii și nepoții acestora, care aveau lacrimi în ochi când vorbeau despre părinții lor. Pentru mine, cred că acesta a fost cel mai îndrăgit subiect, deoarece se citea fericirea pe chipul fiecaruia invitat la acea sărbătoare.
Alt material pe care l-am realizat a fost alături de Gabriela Tutunaru, un reporter tânăr, dar foarte profesional în ceea ce face. Împreună cu ea am mers la un eveniment în ajun de Crăciun, pe care l-am intitulat „Crăciunul copiilor”, pentru că era un concert organizat pentru copii, care au avut parte de diferite distracții, muzică și cadouri. La realizarea acestui reportaj am învățat ca foarte mult contează imaginea video, pentru că oricît de bun ar fi textul, daca nu arătăm imagini bune de la eveniment, publicul își va pierde interesul.
Proiectele sociale sunt extrem de bine venite pentru cetățenii Republicii Moldova, care ajută tinerii specialiși să rămână în țară și le asigură condiții decente de trai. Eu am avut ocazia să vorbesc cu un conducător de proiect social, atunci cînd am realizat un reportaj intitulat: „Locuințe sociale pentru tinerii specialiști din raionul Hâncești”, care declarat că pentru implementarea acestui proiect în raionul Hâncești, Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei a alocat aproximativ două milioane de euro, iar Consiliul Raional Hâncești aproape un milion de euro.
Acest reportaj a fost ușor și plăcut de realizat, deoarece tinerele familii care urmau să trăiască în aceste locuințe s-au arătat foarte fericite că există și la noi în țară astfel de proiecte, care îi ajută să rămână în Republica Moldova. Scopul proiectului este de a crea condiții decente de trai pentru specialiștii din localitățile rurale, și diminuarea insuficienței de cadre din zona rurală a raionului, în cele mai importante domenii, în educație, medicină și ordine publică. La realizarea acestui reportaj cel mai greu a fost parcurgerea drumului, deoarece era iarnă și foarte multă zăpada, și a trebuit să parcurgem un drum lung, de la Chișinău până la Hâncești, apoi în satul Cărpineni, care ne-a luat vreo două sau trei ore.
Un alt proiect social care a devenit subiect de reportaj a fost „Toalete ecologice, tot mai solicitate în școlile din satele Moldovei”. Am considerat important acest subiect pentru că tot mai multe școli din țară solicită instalarea toaletelor ecologice din cauza lipsei sistemului de canalizare, iar în prezent, 50 de școli din regiunile rurale dispun de astfel de toalete.
Pentru realizarea acestui material m-am deplasat împreună cu Nelli Gâștemulte și echipa de filmare tocmai în Gimnaziul din satul Ciorești, raionul Nisporeni, iar pentru a face o comparație între condițiile care le au elevii dintr-un gimnaziu de la sat, și elevii dintr-o suburbie a Chișinăului am mers la Gimaziul din Ghidighici.
Mare mi-a fost mirarea cînd am descoperit ce condiții au elevii din Ghidighici, care sunt nevoiți să meargă afară dacă vor la toaletă. Eu credeam că astfel de toalete nu mai există demult, dar se pare că unele instituții de învățământ nici nu au dispus vreodată de altele.
Primarul orașului Ghidighici nu a fost de găsit pentru a da o explicație, astfel am rămas și eu uimită de cum decurg lucrurile, și cât de lent se modernizează Republica Moldova.
Un alt subiect interesant despre care am realizat un reportaj a fost străzile din Chișinău. Pentru realizarea acestuia am mers cu reporterul Mihaela Baciu și am luat imagini video cu străzile din capitală, care în fiecare an după topirea zăpezii sunt pline de noroi, la fel și trotuarele deterioarate și starea drumurilor. Pentru acest reportaj am luat un sincron referitor la această situație de la Petru Gontea, director Direcția Locativ – Comunală, și de la Galina Leahu, reprezentant Spații Verzi. Reacția oamenilor la întrebarea noastră ce părere au despre starea drumurilor a fost una pe potrivă: „E ceva groaznic,ne stricăm încălțămintea. Nu reușim să ajungem până la stație că încălțămintea este deja murdară. Din trolebuz nu poți să ieși că cazi jos, nu prea are grijă primăria municipiului de curățenie”.
Pe parcursul stagiului de practică mi-am propus să vin și eu cu câteva subiecte de reportaj, astfel am venit la redacție cu o listă de idei care au fost discutate de seniorul domeniului social și ceilalți colegi, și ulterior mi s-a acceptat ideea de a face un material despre tinerii din moldova care aleg să plece în orientul mijlociu să lucreze ca însoțitori de bord, urmând să realizez reportajul când va avea loc un astfel interviu de angajare.
Alt material pe care l-am realizat a fost pe un subiect tragic, pe care l-am intitulat: „Trei copii au murit intoxicați cu fum”, am continuat cu desfășurarea situației în lead: „Trei copii și-au pierdut viața într-un incendiu izbucnit în această noapte într-o casă din localitatea Drăsliceni, raionul Criuleni. Surorile în vîrstă de patru ani, doi ani și un an s-au intoxicat cu monoxid de carbon și au fost depistate de părinți până la solicitarea echipei de intervenție. Pentru stingerea incendiului au fost mobilizate două autospeciale, pompierii ajunși la fața locului au stabilit că arde lenjeria de pat dintr-o odaie, suprafața de ardere fiind în apropierea sobei de încălzit.”
La realizarea tuturor acestor materiale am avut parte de suportul întregii echipe de la domeniul social, reporterii mereu erau binevoitori și gata să mă îndrume cu un sfat sau cu o vorbă bună, iar seniorul domeniului social, George Iosip mereu îmi zicea unde am scris bine, și unde aș mai avea de lucrat. Astfel am conștientizat care îmi sunt forțele proprii, și cum să mai lucrez asupra lor, pentru că ele ne ajută să creștem profesional.
Dificultăți și probleme
În prima perioadă de stagiu, neavând o specializare bine delimitată, am fost nevoită să investesc timp și efort să înțeleg domeniul pe care trebuie să-l acopăr.
Dificultățile cu care m-am întâlnit au fost de a obține informații, sau declarații de la serviciile de presă a instituțiilor de stat, sau a băncilor, iar cel mai greu a fost să-i fac pe oameni să vorbeasca în fața camerei, să dea declarații sau date și cifre exacte.
De multe ori putea să dureze câteva zile pentru a afla o informație, sau de a primi o declarație care să confirme veridicitatea subiectului despre care vrei să scrii o știre, pentru că mereu este nevoie de o declarație a unui reprezentant al organului de stat pentru a face un materail veridic.
O altă dificultate ar fi timpul, care mereu te presează și trebuie să reușești să faci materialul, să aduni toate informațiile de care ai nevoie, pentru ca materialul să fie gata pentru următorul buletin de știri, iar buletinele de știri se difuzează foarte des și mereu este nevoie de subiecte noi.
Pot să recunosc că la prima vedere, oferta nu este prea tentantă, tirajele și audiențele scad, iar competiția e tot mai aspră. Despre siguranța locului de muncă nu se prea poate vorbi, viața în redacții poate fi dură. Nu e timp să înveți din greșeli, iar nu toți colegii sînt întotdeauna dispuși să întindă o mînă de ajutor, simțindu-se competiția.
Am întâlnit și problema redactării reportajelor, pentru că reportajele trebuiau planificate cu atenție, și textul acestora trebuia să redea cât mai pe îndelete mesajul principal al subiectului abordat.
În realizarea unui reportaj bun, jurnaliștii de asemenea se pot confrunta cu probleme etice și legale, de aceea fiecare trebuie să fie la curent cu drepturile și obligațiile impuse în mass-media, iar editorii de reportaje trebuie să cunoască mult mai multe despre lege decât știu redactorii cărora le dă de lucru, din fericire, eu nu am avut parte de astfel de confruntări.
Am întîlnit probleme la redactarea materialelor, chiar dacă într-o lume ideală, niciun reportaj nu ar trebui să aibă nevoie de redactare, eu am avut această dificultate pentru că la început nu dispuneam de experiența necesară pentru a scrie profesionist.
În zilele noastre cerințele publicației ar trebui să fie atât de clare, jurnalistul atât de bun, planificarea atât de exemplară, încât textul, având exact numărul necesar de cuvinte, scris în tonul adecvat și acoperind aspectele în mod exemplar, trebuie să fie predat la timp și să intre exact în schema de paginare a acelui număr al publicației.
O altă piedică pentru munca normală a unui jurnalist o constituie nefuncționarea în practică a Legii cu privire la accesul la informație.
Abuzurile de funcție nu mai sunt o noutate în Republica Moldova, mă miră doar toleranța pe care o manifestă nu numai cetățeanul, dar și mass-media față de această sfidare a legilor societății.
Pe de altă parte, în noile realități sociale au apărut o mulțime de oportunități pentru jurnaliștii care semnalează sau cercetează o problemă ce ține fie de drepturile cetățenești, fie de interesele consumatorului, fie de o situație concretă cu conotație socială, oportunități generate, ironia soartei, de o realitate vitregă personajului subiectului mediatic.
Rămâne doar ca în continuare presa noastră să nu le ignore, preocupată fiind, ca și până acum, de reglări de conturi politice, ca în media de partid și cele aflate sub controlul puterii, sau subiecte și abordări care nu au șansa să ajungă vreodată la țintă.
Majoritatea reporterilor tineri care vor să abordeze reportajul social, la începutul carierei lor se ciocnesc de un paradox, deoarece li se pare că domeniul social având un spectru larg de teme, este unul ușor de abordat, iar de cealaltă parte, anume în această sferă ușoară a jurnalisticii, unui începător îi este greu să găsească un subiect original despre care nu s-a mai scris, iar pentru a fi un jurnalist bun, originalitatea este cheia succesului.
Jurnaliștii începători trebuie să știe cum să lucreze cu furnizorii de informații, care dețin fapte și declarații importante, și săi predispună să fie deschiși față de ei, iar acest lucru se dobândește odată cu experiența acumulată, demonstrând răbdare și dragoste față de ceea ce fac.
Eu am înțeles că pentru a face rost de o informație autentică, nu trebuie să apelăm la persoanele care se află mai sus în ierarhia profesională, pentru că adesea acestea pot fi preocupate de organizarea procesului de lucru în structura sa, și poate ști puține despre munca propriu-zisă, ci la lucrătorii care care se ocupă nemijlocit de miezul chestiunii.
Deseori, în procesul de colectare a informațiilor, jurnaliștii întâmpină diverse obstacole, ce nu întotdeauna pot fi soluționate ușor și repede. Riscul de a se confrunta cu asemenea obstacole crește în cazul în care jurnalistul investighează un subiect ce presupune o contradicție sau chiar un conflict.
Însă obstacolele respective nu pot și nu trebuie să devină un „tabu” în procesul de mediatizare a realității sociale.
Dacă tema este suficient de importantă, jurnalistul trebuie să se persevereze și să treacă peste toate obstacolele posibile. El trebuie să reflecte lucrurile în profunzime, ceea ce înseamnă că trebuie să depună mult efort pentru a se documenta și să examineze informația cu suficietă atenție pentru a pune reușit lucrurile în context.
Este inadmisibil să fie trecute cu vederea subiectele interesante și utile soar din motivul că acestea sunt complicate.
Am învățat că orice obstacol, dacă nu poate fi ocolit, cu siguranță poate fi soluționat, iar fiecare jurnalist trebuie să fie insistent, și să contacteze toate sursele potențiale, să fie imparțial și să tindă spre dreptate.
În principiu, pentru a colecta informații întru realizarea unui eventual reportaj social, este necesar ca jurnalistul să aibă tărie de caracter, un pic de noroc, să știe unde să caute și ce să caute, să fie ambițios și să știe cum și când să riște.
Jurnalismul social pare a fi ușor de abordat, dar în realitate, cred că îi este mult mai ușor unui reporter din domeniul politic sau economic, pentru că orice ne înconjoară și se întâmplă în societate poate constitui un subiect de reportaj social, și atunci reporterul social are foarte mult de lucru, și domeniul social fiind despre societate și despre oamenii care fac parte din ea, trebuie să servească cerințelor populației și desigur să adeverească așteptările oamenilor.
Reportajul social este genul care necesită cele mai multe eforturi pentru a fi realizat: și timp pentru investigații, și prezența jurnalistului la locul și în momentul desfășurării evenimentului pentru a depista faptul ziaristic și a culege detalii, și un limbaj deosebit. Dar, pentru a transpune cititorul în ambianța respectivă, autorul de reportaje sociale trebuie să fie mereu cu urechile ciulite și cu ochii în patru pentru a auzi sau a observa cu ușurință detaliile care scot în evidență trăsătura esențială a faptului ziaristic sau a personajului. De aici, importanța majoră a detaliului la descrierea evenimentului sau fenomenului într-un reportaj social.
Concluzii
Reportajul este un mod de comunicare ce descrie operativ, dinamic și veridic spectacolul unui eveniment. El este cel mai nobil, rafinat, eteric gen al presei care nu admite distonări ale ritmului de expunere și nu tolerează false profunzimi. Dimpotrivă, suscită calmul, seninul, coerența împletită cu propriile sentimente, indiferent de tema abordată.
Reportajul chibzuit, calculat, echilibrat poate reduce din tensiune și invers, poate face cititorul să deschidă o fereastră a sufletului prin care să pătrundă o rază de lumină și speranță, de aceea, reportajul a și fost calificat drept genul optimal de reflectare a problemelor sociale.
Am ales să abordez tema reportajului social pentru că acesta are rolul de a informa, de a aduce lumină asupra evenimentelor ce au loc în lume, de a spune lucrurilor pe nume, si de a aduce adevăr asupra subiectelor ce prezentau semne de întrebare, și astfel de reportaje sunt foarte importante pentru a clarifica si aduce răspuns la întrebările oamenilor, sau pentru a-i atenționa de anumite lucruri când este cazul.
Reportajul social, gen informativ, și-a cucerit faima uneia dintre cele mai mobile și mai atractive specii ale jurnalismului contemporan. Astăzi, reportajul social este przent aproape în orice publicație social-politică, indiferent de aria de răspândire a acesteia, grație potențialului reportajului de a reda profund și multiaspectual evenimentele în dinamica dezvoltării lor, și datorită necesității crescânde de socializare și de umanizare a realității, de personalizare a faptelor, de încetățenire a unei prese reflexive, conștiente de importanța obligațiilor sale sociale.
Lucrarea în cauză reprezintă un studiu teoretico-practic de definire și prezentare a reportajului social, și are în obiectiv aprofundarea cunoștințelor în domeniul tehnologiilor de realizare a reportajului social și este destinată celor pasionați de jurnalism.
Inițial mi s-a părut această temă extrem de ușoară, dar pe parcurs am înțeles că domeniul social este unul foarte vast, care poate fi abordat din diferite unghiuri, fiecare având importanța sa și necesitatea de a fi analizat și expus.
Faptul că am avut ocazia să văd cum se lucrează într-o redacție din domeniul social m-a ajutat foarte mult la scrierea acestui proiect de lincență, pentru că m-a făcut să văd lucrurile din interior, să ințeleg care este defapt munca unui reporter de la social, și de câtă răbdare, voință și dragoste față de jurnalism are nevoie un jurnalist începător pentru a face față cerințelor televiziunii. În cadrul perioadei de stagiere am avut posibilitatea să pun în practică tot ce am învățat trei ani la facultate, dar și să aflu multe lucruri noi pe care le înțelegi doar aflându-te pe teren realizând reportaje, vorbind cu sursele și scriind textul materialului.
Consider că pentru orice începător, indiferent de domeniul din care vrea să facă parte, stagiul de practică oferă mult mai multe cunoștințe, decât pot oferi ani de teorie, pentru că nu contează ce și câte ai învățat , dacă în practică lucrurile stau altfel, și nici nu se compară cu ceea ce este în cărți. De fapt și partea teoretică contează, dar aceasta poate fi considerată mai mult ca o bază inițială pentru oricare viitor specialist, iar stagiul practic este o pistă de lansare a viitorilor specialiști.
Unul dintre scopurile acestei lucrări a fost să arăt cât de importante sunt fenomenele sociale, și rolul imens al reportajului social în mass-media, deoarece reportajul îmbină obiectivitatea informării cu impresiile, opiniile, trăirile reporterului, care deține un rol decizător pentru obiectivitatea materialului. Ceea ce deosebește reortajul de alte genuri publicistice este calitatea informației aflate la baza redactării sale, pentru că nu orice orice informație aptă de a fi publicată în presă poate să constituie și tema unui reportaj.
Cu alte cuvinte, nu constituie nucleul unui reportaj decât faptele ce se petrec sub ochii ziaristului, astfel spus, doar dacă evenimentele fac posibilă colectarea informațiilor, concomitent cu producerea lor, și dacă prezența jurnalistului la locul și în momentul desfășurării evenimentelor este permisă de context, doar atunci se poate vorbi de realizarea unui reportaj. De aceea am și evidențiat inițial că tema reportajului pe cât pare de ușoară, pe atât este și de complexă, și are multe unghiuri de abordare.
Autorul de reportaje este un jurnalist venit la fața locului, care are scopul să vadă, să audă, să simtă, să înregistreze diverse fapte care vor constitui baza eventualei relatări despre un eveniment, fenomen.
Frumusețea reportajului constă în faptul că aici jurnalistul este o autoritate pentru cititor. El este ochii și urechile publicului, care vrea, ca prin lecturarea reportajului, să devină martor la evenimentul mediatizat. Publicul mizează pe jurnalist că acesta îi va povesti totul și nu va scăpa nimic, de aceea jurnalistul niciodată nu trebuie să facă presupuneri.
Un alt scop al acestei lucrări a fost să arăt care sunt etapele de realizare a reportajului, cât de mult contează să ne bazăm materialul pe informații veridice, și care sunt problemele sociale cu care se confruntă cel mai des Republica Moldova.
Această lucrare se adresează tinerilor jurnaliști care consideră că, dincolo de senzaționalism, presa trebuie să se concentreze asupra unor subiecte legate direct din viața de zi cu zi a individului și a comunității.
Unul dintre obiectivele acestei lucrări este de a familiariza viitorii jurnaliști cu tehnicile, tacticile și etapele de producere a unui reportaj social – de la colectarea informațiilor până la forma finală a textului și de a analiza locul reporterului în conceperea și realizarea acestuia. Elaborarea unui concept clar despre reportajul social face posibilă semnalarea maladiilor ce afectează astăzi această specie jurnalistică.
Scopul propus merită eforturile depuse, mai ales, că e vorba despre un gen prin intermediul căruia pot fi injectate în societatea maladivă a etapei de tranziție noi doze de optimism, atât de necesare individului social.
Ajutorul coordonatorului și al echipei.
Coordonatorul meu pe parcursul stagiului de practică la Publika TV, a fost seniorul în domeniul social George Iosip, un jurnalist cu o experiență bogată în spate care m-a îndrumat și de fapt a pus baza în inițiera mea în lumea jurnalismului.
El a fost persoana care se afla mereu alături de mine, și la fiecare problemă mă sfătuia cu căldură să mai încerc încă o dată, îmi spunea unde am greșit și la ce anume mai am de lucrat și de învățat. Încă din primele zile mi-a zis că nimeni nu se naște învățat și că dacă voi depune multă muncă și responsabilitate voi reuși neapărat.
Echipa de jurnaliști și tehncieni la fel a fost foarte deschisă și binevoitoare, când aveam vreo întrebare nu ezitam să întreb colegele care spuneau că au trecut și ele prin asta și înțeleg cum e, de aceea erau dispuse să mă ajute mereu.
Bibliografie
1. Agnes Yves . Introducere în jurnalism. Iași: Polirom, 2011. 430 p.
2. Allan Stuart. Citizen Journalism: Global Perspectives. Global crises and the media. UK: Peter Lang Publishing Inc., 2009. 277p.
3. B. Sova Dawn. How to Write Articles for Newspapers and Magazines. United States of America: Petersons, 2011. 96p.
4. Barbie Zelizer. Despre jurnalism la modul serios. Iași: Polirom, 2007. 278 p.
5. Briggs Mark E.. Journalism Next. A Practical Guide to Digital Reporting and Publishing. Washington DC, USA: Sage Publications Ltd, 2009. 384p.
6. Centrul Independent de Jurnalism. Reportajul social. Chișinău: Colograf- Com, 2002. 128p.
7. Ciobotea Radu. Reportajul. Tehnici de redactare. București: Cartier, 2012. 224p.
8. Coman Cristina. Comunicarea de criză. Tehnici și strategii. Iași: Polirom, 2009. 238p.
9. Coman Mihai. Introducere în sistemul mass-media ediția a III-a. Iași: Polirom, 2007. 360p.
10. Coman Mihai. Manual de jurnalism. Tehnici fundamentale de redactare. Volumul II. Iași: Polirom, 2006. 288p
11. Coman Mihai. Manual de jurnalism. Volumul I. Iași: Polirom, 2001. 232p.
12. Edwards Bob. Edward R. Murrow and the Birth of Broadcast Journalism. United States of America: John Wiley & Sons, 2004. 174p.
13. Gordon Marshall (coordonator). Dicționar de sociologie. Oxford: Univers Enciclopedic București, 2003. 273p.
14. Jakobson Roman. Essais de linguistique generale. Paris: Ed. de Minuit, 2003. 260p.
15. Keeble Richard (coordinator) Presa scrisă. O introducere critică. Iași: Polirom, 2009. 373p.
16. Mallender Ariane. Cum să scrii pentru multimedia. Iași: Polirom, 2008. 232p.
17. McChesney Robert W., John Nichols. The Death and Life of American Journalism: The Media Revolution that Will Begin the World Again. Wisconsin, USA: Nation Books, 2010. 352p.
18. Mucchielli Alex. Arta de a comunica. Iași: Polirom, 2005. 258p.
19. Popescu Cristian Florin. Manual de Jurnalism. Volumul II. București: Editura Tritonic, 2004. 252 p.
20. Ramonet Ignacio. L'Explosion du journalisme: Des médias de masse à la masse de médias. Paris: Galilée, 2011. 160p.
21. Randall David. Jurnalistul universal. Iași: Polirom, 2007. 355 p.
22. Reardon Nancy. On Camera: How To Report, Anchor & Interview. United States of America: Taylor and Francis, 2006. 384p.
23. Roșca Luminița. Producția textului jurnalistic. Iași: Polirom, 2004. 250 p.
24. Stepanov Georgeta. Reportajul social: aspecte definitorii. Chișinău: Centrul Editorial-poligrafic al USM, 2009. 79p.
25. Vâlcu Val. Jurnalismul social. Iași: Polirom, 2007. 286p.
26. Zeca-Buzura Daniela. Jurnalismul de televiziune. Iași: Polirom, 2005. 198p.
27. В. Г. Крысько. Социальная психология. Москва: Юрайт, 2014. 560p.
28.Ткаченко Ю. А. Социальная радиожурналистика в современном радиоэфире. Москва: Медиасреда, 2011. 111p.
Surse online:
29. http://ro.wikipedia.org/wiki/Reportaj (vizitat 24.04.2015).
30. http://litaa.wikispaces.com/file/view/Reportj.docx (vizitat 30.04.2015).
31. http://www.publika.md/emisiuni.html (vizitat 12.05.2015).
Anexa 1
Jumătate de secol de iubire
Soții Vasile și Ana Afanasie marchează astăzi 50 de ani de căsnicie, și se iubesc la fel de mult ca în prima zi. Cu această ocazie copii, nepoții și strănepoții le sunt alături pentru a sărbători împreună nunta de aur.
Dragostea, înțelegerea și răbdarea sunt secretele unei căsnicii fericite, susțin mirii, care nu își pot imagina viața unul fără celălalt.
Soții Afanasie sunt un model demn de urmat pentru cei șase copii, unsprezece nepoți și doi strănepoți ai săi, care au doar cuvinte de laudă și mulțumire la adresa acestora.
Sărbătoarea s-a petrecut intr-un local din satul Zâmbreni, raionul Ialoveni, intr-o sală special amenajată, de unde nu a lipsit marșul tradițional nunților moldovenești, masa bogată și multă voie bună.
Anexa 2
Crăciunul copiilor
Spectacol, concursuri, animatori și tombolă cu premii – de asta au avut parte copiii și părinții prezenți la evenimentul ‘’Crăciunul copiilor’’, organizat de revista pentru părinți ‘’Odoraș’’ cu prilejul serbării Nașterii pruncului Isus.
Copiii prezenți la sărbătoarea Crăciunului s-au delectat cu muzică, dansuri, cadouri de la Moș Crăciun și au participat la activitățile de creație a 12 cluburi de dezvoltare pentru copii.
Cei care s-au bucurat de o atenție deosebită au fost familiile de tripleți si cvadrupleți care au primit în dar electrocasnice de la Fundația Edelweisse, și premii bănești de la sponsori.
În cadrul evenimentului a fost prezentat un defileu de modă cu haine pentru mămici și copii, la care a participat și Rita Ursalovschi, realizatoare Publika TV, împreuna cu fiica sa Mădălina.
Atmosfera de sărbatoare a fost intreținută de Costi Burlacu, Corina Țepeș și Georgeta Voinovan.
Anexa 3
Consultații publice privind majorarea sancțiunilor pentru actele de ultragiere a polițiștilor
Ministerul Afacerilor Interne vine cu o inițiativă de majorare a sancțiunilor prevăzute pentru acțiunile huliganice ale cetățenilor și nesubordonare la dispozițiile și cererile legitime ale polițiștilor.
Astfel, astăzi, 15 ianuarie, în incinta MAI au fost desfășurate consultații publice cu reprezentanții societății civile, în scopul revizuirii sancțiunilor aplicate pentru asemenea fapte, cu participarea ministrului de Interne, Dorin Recean și viceministrului Afacerilor Interne, Serghei Diaconu.
Aceste consultații publice au avut loc în urma unei analize efectuate de către MAI, care denotă o creștere alarmantă de aproape 10 ori in ultimii cinci ani a numărul de infracțiuni legate de amenințarea sau violență săvârșită asupra persoanelor cu funcție de răspundere.
Scopul acestei întruniri este de a eficientiza măsurile de prevenire și combatere a acțiunilor ilegale îndreptate împotriva angajaților organelor de ocrotire a normelor de drept și diminuarea acțiunilor violente împotriva acestora.
Părțile au convenit continuitatea consultărilor și au căzut de acord asupra faptului că MAI urmează să acorde mai multă atenție calității instruirilor angajaților săi.
Anexa 4
Trei copii au murit intoxicați cu fum
Trei copii și-au pierdut viața într-un incendiu izbucnit în această noapte într-o casă din localitatea Drăsliceni, raionul Criuleni. Surorile în vîrstă de patru ani, doi ani și un an s-au intoxicat cu monoxid de carbon și au fost depistate de părinți până la solicitarea echipei de intervenție.
Pentru stingerea incendiului au fost mobilizate două autospeciale, pompierii ajunși la fața locului au stabilit că arde lenjeria de pat dintr-o odaie, suprafața de ardere fiind în apropierea sobei de încălzit.
O versiune preliminară înaintată de specialiști în cazul incendiului este încălcarea regulilor de apărare împotriva incendiilor la exploatarea sobei de încălzit.
Angajații Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale vor stabili toate circumstanțele și cauza producerii incendiului. Pompierii atenționează părinții să nu lase copii nesupravegheați în case cu focul aprins în sobă.
Anexa 5
Peste 800 de elevi ai liceului din satul Răzeni vor beneficia de o cantină renovată
Cantina Liceului Teoretic „Ion Pelivan” din satul Răzeni, Ialoveni, a fost complet renovată și reutilată. Reconstrucția a fost efectuată în urma donației în valoare de peste 700 de mii de lei a Asociației de prietenie Japonia-Moldova-Ucraina.
Acest lucru a fost posibil după vizita prim-ministrului în exercițiu, Iurie Leancă, de acum trei luni, în satul Răzeni, în cadrul căreia a fost discutată problema necesității reconstrucției cantinei instituției.
În total, pentru realizarea proiectului de renovare a cantinei Liceului Teoretic „Ion Pelivan” a fost nevoie de peste un milion de lei, la care a contribuit și Consiliul raional Ialoveni.
Primarul satului Răzeni, Ion Crețu, a anunțat că administrația locală planifică izolarea termică a clădirii liceului, dar și achiziționarea unui cazan pe biomasă, iar suma necesară pentru realizarea proiectului în cauză se cifrează la 5,2 mil. lei, resursele financiare fiind deja identificate.
Anexa 6
Doi angajați ai unui restaurant din capitală sustrăgeau zeci de mii de lei de pe cardurile clienților
Chelnerul și barmanul unui local din capitală sunt învinuiți de procurori că au sustras zeci de mii de lei de pe cardurile bancare ale clienților.
Procurorii au stabilit că, atunci când clienții localului transmiteau chelnerului cardurile bancare pentru achitarea produselor consumate, acesta, împreună cu barmanul, copiau datele de pe carduri fără știrea și acordul titularilor, pe care ulterior le utilizau la efectuarea diferitor tranzacții on-line.
În decursul anului 2014, inculpații au prejudiciat opt clienți ai localului, printre care și cetățeni străini, iar suma prejudiciului se ridică la 38 mii lei.
Chelnerul, în vârstă de 28 de ani și barmanul în vârstă de 18 ani sunt locuitori ai capitalei și sunt cercetați în stare de libertate. Fiind audiat de procurori ultimul și-a recunoscut integral vinovăția.
Procurorii recomandă cetățenilor să fie vigilenți și să rețină că orice tranzacție on-line se face doar în prezența titularului cardului bancar.
Anexa 7
Chirurg condamnat pentru neglijență, soldată cu decesul pacientei
Un chirurg din Bălți a fost condamnat la doi ani de închisoare, fiind învinuit de neglijență în acordarea asistenței medicale, care a dus la decesul unei fetițe de opt ani.
Cazul a avut loc pe 13 iunie 2013, când copila a fost dusă de către părinți la Spitalul Municipal pentru Copii din Bălți pentru o operație de extirpare a adenoizilor.
Expertizele procurorilor au arătat că medicul după ce i-a efectuat fetiței operația,a externat-o precoce, fără a-i acorda asistența medicală postoperatorie necesară , prevăzută de Protocolul Clinic, ceea ce a dus la decesul minorei la șase zile după operație.
Pentru acțiunile sale, medicul chirurg, în vârstă de 72 de ani, a fost condamnat la doi ani de închisoare cu suspendare, și privarea la dreptul de a activa în sfera medicală timp de trei ani. Sentința este cu drept de atac.
Anexa 8
Un taximetrist din capitală a fost înjunghiat de opt ori de niște invidizi, poliția a reținut doi suspecți
Doi indivizi au fost reținuți de poliție fiind bănuiți de atac tâlhăresc cu aplicarea violenței asupra unui taximetrist în vârstă de 27 ani.
Incidentul a avut loc în noaptea de zece spre 11 ianuarie curent, după ce victima i-ar fi dus în comuna Stăuceni, iar apoi a fost înjunghiată de mai multe ori cu un cuțit , ulterior fiind deposedată de bani, telefoane mobile și alte bunuri materiale.
Taximetristul a ajuns in stare gravă la spital si a fost supus la mai multe intervenții chirurgicale.
Tinerii, cu vârstele de 22 și respectiv 27 ani, originari din orașul Comrat și Tiraspol au fost reținuți la o spălătorie auto din sectorul Botanica al capitalei. Totodată asupra lor a fost depistat un pachețel în care se afla o substanță necunoscută.
Indivizii se află acum în custodia poliției capitalei și sunt cercetați penal pentru tâlhărie, ei riscă o pedeapsă cu închisoare pe un termen de la zece până la 12 ani.
Anexa 9
Echipaj de patrulare agresat de un grup de persoane în stare de ebrietate
Un echipaj de patrulare a fost agresat de un grup de persoane, aflate sub influiența alcoolului, în timp ce aceștia activau pentru contracararea infracțiunilor în locurile publice, dar și identificarea conducătorilor auto băuți la volan.
Incidentul a avut loc în noaptea de șapte spre opt ianuarie, curent, în localitatea Mingir, raionul Hîncești, indivizii, au înjurat polițiștii și reprezentanții unui post de televiziune privat, apoi au aruncat cu bulgări de zăpadă în automobilele de serviciu ale acestora.
Inspectorii de patrulare au reținut trei persoane, cu vîrsta cuprinsă între 18 și respectiv 25 de ani, care au fost conduse la Inspectoratul de Poliție Hîncești, pentru documentare.
Jignirea premeditată a onoarei și demnității angajaților organelor de ocrotire a normelor de drept, se sancționează cu amendă de la 10 la 25 de unități convenționale sau cu arest contravențional de la 10 la 15 zile.
Bibliografie
1. Agnes Yves . Introducere în jurnalism. Iași: Polirom, 2011. 430 p.
2. Allan Stuart. Citizen Journalism: Global Perspectives. Global crises and the media. UK: Peter Lang Publishing Inc., 2009. 277p.
3. B. Sova Dawn. How to Write Articles for Newspapers and Magazines. United States of America: Petersons, 2011. 96p.
4. Barbie Zelizer. Despre jurnalism la modul serios. Iași: Polirom, 2007. 278 p.
5. Briggs Mark E.. Journalism Next. A Practical Guide to Digital Reporting and Publishing. Washington DC, USA: Sage Publications Ltd, 2009. 384p.
6. Centrul Independent de Jurnalism. Reportajul social. Chișinău: Colograf- Com, 2002. 128p.
7. Ciobotea Radu. Reportajul. Tehnici de redactare. București: Cartier, 2012. 224p.
8. Coman Cristina. Comunicarea de criză. Tehnici și strategii. Iași: Polirom, 2009. 238p.
9. Coman Mihai. Introducere în sistemul mass-media ediția a III-a. Iași: Polirom, 2007. 360p.
10. Coman Mihai. Manual de jurnalism. Tehnici fundamentale de redactare. Volumul II. Iași: Polirom, 2006. 288p
11. Coman Mihai. Manual de jurnalism. Volumul I. Iași: Polirom, 2001. 232p.
12. Edwards Bob. Edward R. Murrow and the Birth of Broadcast Journalism. United States of America: John Wiley & Sons, 2004. 174p.
13. Gordon Marshall (coordonator). Dicționar de sociologie. Oxford: Univers Enciclopedic București, 2003. 273p.
14. Jakobson Roman. Essais de linguistique generale. Paris: Ed. de Minuit, 2003. 260p.
15. Keeble Richard (coordinator) Presa scrisă. O introducere critică. Iași: Polirom, 2009. 373p.
16. Mallender Ariane. Cum să scrii pentru multimedia. Iași: Polirom, 2008. 232p.
17. McChesney Robert W., John Nichols. The Death and Life of American Journalism: The Media Revolution that Will Begin the World Again. Wisconsin, USA: Nation Books, 2010. 352p.
18. Mucchielli Alex. Arta de a comunica. Iași: Polirom, 2005. 258p.
19. Popescu Cristian Florin. Manual de Jurnalism. Volumul II. București: Editura Tritonic, 2004. 252 p.
20. Ramonet Ignacio. L'Explosion du journalisme: Des médias de masse à la masse de médias. Paris: Galilée, 2011. 160p.
21. Randall David. Jurnalistul universal. Iași: Polirom, 2007. 355 p.
22. Reardon Nancy. On Camera: How To Report, Anchor & Interview. United States of America: Taylor and Francis, 2006. 384p.
23. Roșca Luminița. Producția textului jurnalistic. Iași: Polirom, 2004. 250 p.
24. Stepanov Georgeta. Reportajul social: aspecte definitorii. Chișinău: Centrul Editorial-poligrafic al USM, 2009. 79p.
25. Vâlcu Val. Jurnalismul social. Iași: Polirom, 2007. 286p.
26. Zeca-Buzura Daniela. Jurnalismul de televiziune. Iași: Polirom, 2005. 198p.
27. В. Г. Крысько. Социальная психология. Москва: Юрайт, 2014. 560p.
28.Ткаченко Ю. А. Социальная радиожурналистика в современном радиоэфире. Москва: Медиасреда, 2011. 111p.
Surse online:
29. http://ro.wikipedia.org/wiki/Reportaj (vizitat 24.04.2015).
30. http://litaa.wikispaces.com/file/view/Reportj.docx (vizitat 30.04.2015).
31. http://www.publika.md/emisiuni.html (vizitat 12.05.2015).
Anexa 1
Jumătate de secol de iubire
Soții Vasile și Ana Afanasie marchează astăzi 50 de ani de căsnicie, și se iubesc la fel de mult ca în prima zi. Cu această ocazie copii, nepoții și strănepoții le sunt alături pentru a sărbători împreună nunta de aur.
Dragostea, înțelegerea și răbdarea sunt secretele unei căsnicii fericite, susțin mirii, care nu își pot imagina viața unul fără celălalt.
Soții Afanasie sunt un model demn de urmat pentru cei șase copii, unsprezece nepoți și doi strănepoți ai săi, care au doar cuvinte de laudă și mulțumire la adresa acestora.
Sărbătoarea s-a petrecut intr-un local din satul Zâmbreni, raionul Ialoveni, intr-o sală special amenajată, de unde nu a lipsit marșul tradițional nunților moldovenești, masa bogată și multă voie bună.
Anexa 2
Crăciunul copiilor
Spectacol, concursuri, animatori și tombolă cu premii – de asta au avut parte copiii și părinții prezenți la evenimentul ‘’Crăciunul copiilor’’, organizat de revista pentru părinți ‘’Odoraș’’ cu prilejul serbării Nașterii pruncului Isus.
Copiii prezenți la sărbătoarea Crăciunului s-au delectat cu muzică, dansuri, cadouri de la Moș Crăciun și au participat la activitățile de creație a 12 cluburi de dezvoltare pentru copii.
Cei care s-au bucurat de o atenție deosebită au fost familiile de tripleți si cvadrupleți care au primit în dar electrocasnice de la Fundația Edelweisse, și premii bănești de la sponsori.
În cadrul evenimentului a fost prezentat un defileu de modă cu haine pentru mămici și copii, la care a participat și Rita Ursalovschi, realizatoare Publika TV, împreuna cu fiica sa Mădălina.
Atmosfera de sărbatoare a fost intreținută de Costi Burlacu, Corina Țepeș și Georgeta Voinovan.
Anexa 3
Consultații publice privind majorarea sancțiunilor pentru actele de ultragiere a polițiștilor
Ministerul Afacerilor Interne vine cu o inițiativă de majorare a sancțiunilor prevăzute pentru acțiunile huliganice ale cetățenilor și nesubordonare la dispozițiile și cererile legitime ale polițiștilor.
Astfel, astăzi, 15 ianuarie, în incinta MAI au fost desfășurate consultații publice cu reprezentanții societății civile, în scopul revizuirii sancțiunilor aplicate pentru asemenea fapte, cu participarea ministrului de Interne, Dorin Recean și viceministrului Afacerilor Interne, Serghei Diaconu.
Aceste consultații publice au avut loc în urma unei analize efectuate de către MAI, care denotă o creștere alarmantă de aproape 10 ori in ultimii cinci ani a numărul de infracțiuni legate de amenințarea sau violență săvârșită asupra persoanelor cu funcție de răspundere.
Scopul acestei întruniri este de a eficientiza măsurile de prevenire și combatere a acțiunilor ilegale îndreptate împotriva angajaților organelor de ocrotire a normelor de drept și diminuarea acțiunilor violente împotriva acestora.
Părțile au convenit continuitatea consultărilor și au căzut de acord asupra faptului că MAI urmează să acorde mai multă atenție calității instruirilor angajaților săi.
Anexa 4
Trei copii au murit intoxicați cu fum
Trei copii și-au pierdut viața într-un incendiu izbucnit în această noapte într-o casă din localitatea Drăsliceni, raionul Criuleni. Surorile în vîrstă de patru ani, doi ani și un an s-au intoxicat cu monoxid de carbon și au fost depistate de părinți până la solicitarea echipei de intervenție.
Pentru stingerea incendiului au fost mobilizate două autospeciale, pompierii ajunși la fața locului au stabilit că arde lenjeria de pat dintr-o odaie, suprafața de ardere fiind în apropierea sobei de încălzit.
O versiune preliminară înaintată de specialiști în cazul incendiului este încălcarea regulilor de apărare împotriva incendiilor la exploatarea sobei de încălzit.
Angajații Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale vor stabili toate circumstanțele și cauza producerii incendiului. Pompierii atenționează părinții să nu lase copii nesupravegheați în case cu focul aprins în sobă.
Anexa 5
Peste 800 de elevi ai liceului din satul Răzeni vor beneficia de o cantină renovată
Cantina Liceului Teoretic „Ion Pelivan” din satul Răzeni, Ialoveni, a fost complet renovată și reutilată. Reconstrucția a fost efectuată în urma donației în valoare de peste 700 de mii de lei a Asociației de prietenie Japonia-Moldova-Ucraina.
Acest lucru a fost posibil după vizita prim-ministrului în exercițiu, Iurie Leancă, de acum trei luni, în satul Răzeni, în cadrul căreia a fost discutată problema necesității reconstrucției cantinei instituției.
În total, pentru realizarea proiectului de renovare a cantinei Liceului Teoretic „Ion Pelivan” a fost nevoie de peste un milion de lei, la care a contribuit și Consiliul raional Ialoveni.
Primarul satului Răzeni, Ion Crețu, a anunțat că administrația locală planifică izolarea termică a clădirii liceului, dar și achiziționarea unui cazan pe biomasă, iar suma necesară pentru realizarea proiectului în cauză se cifrează la 5,2 mil. lei, resursele financiare fiind deja identificate.
Anexa 6
Doi angajați ai unui restaurant din capitală sustrăgeau zeci de mii de lei de pe cardurile clienților
Chelnerul și barmanul unui local din capitală sunt învinuiți de procurori că au sustras zeci de mii de lei de pe cardurile bancare ale clienților.
Procurorii au stabilit că, atunci când clienții localului transmiteau chelnerului cardurile bancare pentru achitarea produselor consumate, acesta, împreună cu barmanul, copiau datele de pe carduri fără știrea și acordul titularilor, pe care ulterior le utilizau la efectuarea diferitor tranzacții on-line.
În decursul anului 2014, inculpații au prejudiciat opt clienți ai localului, printre care și cetățeni străini, iar suma prejudiciului se ridică la 38 mii lei.
Chelnerul, în vârstă de 28 de ani și barmanul în vârstă de 18 ani sunt locuitori ai capitalei și sunt cercetați în stare de libertate. Fiind audiat de procurori ultimul și-a recunoscut integral vinovăția.
Procurorii recomandă cetățenilor să fie vigilenți și să rețină că orice tranzacție on-line se face doar în prezența titularului cardului bancar.
Anexa 7
Chirurg condamnat pentru neglijență, soldată cu decesul pacientei
Un chirurg din Bălți a fost condamnat la doi ani de închisoare, fiind învinuit de neglijență în acordarea asistenței medicale, care a dus la decesul unei fetițe de opt ani.
Cazul a avut loc pe 13 iunie 2013, când copila a fost dusă de către părinți la Spitalul Municipal pentru Copii din Bălți pentru o operație de extirpare a adenoizilor.
Expertizele procurorilor au arătat că medicul după ce i-a efectuat fetiței operația,a externat-o precoce, fără a-i acorda asistența medicală postoperatorie necesară , prevăzută de Protocolul Clinic, ceea ce a dus la decesul minorei la șase zile după operație.
Pentru acțiunile sale, medicul chirurg, în vârstă de 72 de ani, a fost condamnat la doi ani de închisoare cu suspendare, și privarea la dreptul de a activa în sfera medicală timp de trei ani. Sentința este cu drept de atac.
Anexa 8
Un taximetrist din capitală a fost înjunghiat de opt ori de niște invidizi, poliția a reținut doi suspecți
Doi indivizi au fost reținuți de poliție fiind bănuiți de atac tâlhăresc cu aplicarea violenței asupra unui taximetrist în vârstă de 27 ani.
Incidentul a avut loc în noaptea de zece spre 11 ianuarie curent, după ce victima i-ar fi dus în comuna Stăuceni, iar apoi a fost înjunghiată de mai multe ori cu un cuțit , ulterior fiind deposedată de bani, telefoane mobile și alte bunuri materiale.
Taximetristul a ajuns in stare gravă la spital si a fost supus la mai multe intervenții chirurgicale.
Tinerii, cu vârstele de 22 și respectiv 27 ani, originari din orașul Comrat și Tiraspol au fost reținuți la o spălătorie auto din sectorul Botanica al capitalei. Totodată asupra lor a fost depistat un pachețel în care se afla o substanță necunoscută.
Indivizii se află acum în custodia poliției capitalei și sunt cercetați penal pentru tâlhărie, ei riscă o pedeapsă cu închisoare pe un termen de la zece până la 12 ani.
Anexa 9
Echipaj de patrulare agresat de un grup de persoane în stare de ebrietate
Un echipaj de patrulare a fost agresat de un grup de persoane, aflate sub influiența alcoolului, în timp ce aceștia activau pentru contracararea infracțiunilor în locurile publice, dar și identificarea conducătorilor auto băuți la volan.
Incidentul a avut loc în noaptea de șapte spre opt ianuarie, curent, în localitatea Mingir, raionul Hîncești, indivizii, au înjurat polițiștii și reprezentanții unui post de televiziune privat, apoi au aruncat cu bulgări de zăpadă în automobilele de serviciu ale acestora.
Inspectorii de patrulare au reținut trei persoane, cu vîrsta cuprinsă între 18 și respectiv 25 de ani, care au fost conduse la Inspectoratul de Poliție Hîncești, pentru documentare.
Jignirea premeditată a onoarei și demnității angajaților organelor de ocrotire a normelor de drept, se sancționează cu amendă de la 10 la 25 de unități convenționale sau cu arest contravențional de la 10 la 15 zile.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Reportajul Social Modalitati de Realizare (ID: 107864)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.