Repertoriul Obiectivelor Arheologice Descoperite In Bazinul Carstic Ciclova

BIBLIOGRAFIE

[NUME_REDACTAT] PRUSIK Timișoara, Bazinul carstic 2234 Ciclova, Timișoara, 2004

Blăjan, Mihai, Petrescu, Eugen, Securea de luptă din piatră descoperită la Mrenești, comuna Crețeni, jud Vâlcea, în ,,Buridava ", VII, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] 2009, pp. 36-39

Bleahu, [NUME_REDACTAT] carstică. Condiționarea geologică și geografică a procesului de carstificare, București 1974.

Boroneanț ,Vasile , Arheologia peșterilor și minelor din România, [NUME_REDACTAT], București, 2000.

Cârciumaru, Marin, Evoluția omului în Cuaternar, Ed. Zoom, Târgoviște, 2001

Cârciumaru, Marin, Mediul geographic în Pleistocenul superior și culturile paleolitice din România, Ed. [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], București, 1980,

Cârciumaru, Marin, Paleobotanica, Iași, 1996.

Ciugudean , Horia, Eneoliticul final în Transilvania și Banat: [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] Banatului, Timișoara, 2000.

Ciugudean , Horia, Epoca timpurie a bronzului în centrul și sud-vestul Transilvaniei, în ,, [NUME_REDACTAT]”, XIII, [NUME_REDACTAT] Edinf, București, 1996.

Comșa , Eugen, Date despre uneltele de piatră șlefută din epoca neolitică și din epoca bronzului pe teritoriul României, în SCIV, 23, 2, [NUME_REDACTAT] Române, București, 1972, pp. 245-262.

Constantinescu, E,Ilinca, G, Ilinca,A Contributions to the study of the Oravita-Ciclova skarn occurrence, southwestern Banat, 1988, D.S. Inst. Geol. Geofiz., 72-73/2

Dupont, A, Etude pétrologique et géochimique des intrusions de la partie ouest des Carpathes Méridionales (province du Banat, Roumanie), 1999, Université de Liège

Feneșan, Constantin, Documente medievale bănățene, Timișoara, 1981.

Frățilă, Vasile, [NUME_REDACTAT] of [NUME_REDACTAT] found in Banat, în [NUME_REDACTAT] de [NUME_REDACTAT], Timișoara, 2010.

Gligor, Alexandru, Sondaje arheologice în așezarea aparținând bronzului timpuriu de la Livezile-"[NUME_REDACTAT]"(jud. Alba), în ,,Apulum”, [NUME_REDACTAT] Național al Unirii, [NUME_REDACTAT] 2001, pp. 85-106.

Graf, Rudolf, Contribuții la istoria industrială a [NUME_REDACTAT], Cluj- Napoca, 2011.

Hallam , A, Jurassic environments, Ed. [NUME_REDACTAT], London, 1975

Hesselbo, S, Massive dissociation of gas hydrate during a Jurassic oceanic anoxic event, Department of [NUME_REDACTAT], Ed. University of Oxford, 2000

Ianoș, Gheorghe, [NUME_REDACTAT], Ed, Mirton, Timișoara, 1995.

Ignat ,Dumitru, Metode și tehnici de prelucrare a uneltelor de piatră șlefuită în epoca neolitică, în ,,Crisia”, XIX, [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], Oradea, 1989, pp. 9-16

Ilie, Ana, Mecu, Laurențiu, Frânculeasa, Mădălina, Topoare preistorice din cadrul [NUME_REDACTAT] "[NUME_REDACTAT]" Târgoviște (I), în ,,Buridava”, VIII, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] 2010, pp. 29-47

Ioniță, Vasile, Nume de locuri din Banat, Ed. Facla, Timișoara, 1982

Iurkiewicz, A, Constantin, S Bădescu,B, Sisteme carstice majore din zona [NUME_REDACTAT], David A new geomagnetic polarity time scale for the late Cretaceous and Cenozoic, Journal of geophysical research, vol. 97

[NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], București, f. A

Leahu, Valeriu, [NUME_REDACTAT]. Grupul cultural Fundenii-Doamnei. Probleme ale epocii bronzului în Muntenia, [NUME_REDACTAT], XXXVIII, [NUME_REDACTAT] Edinf, București 2003.

Leroi-Gourhan, A, Gestul și cuvântul, vol. II, [NUME_REDACTAT], București 1983.

Lipovan, Ioan, , Așezările purtătorilor culturii Coțofeni în [NUME_REDACTAT], (I), în ,, Apulum”, XX , [NUME_REDACTAT] Național al Unirii, [NUME_REDACTAT], 1982, pp. 9-32.

Lipovan, Ioan, Topoare de piatră descoperite în satul Galați (oraș Zlatna, jud. Alba), în ,,Apulum”, XXII, [NUME_REDACTAT] Național al Unirii, [NUME_REDACTAT], 1985, pp. 17-22.

Luca, Sabin, Adrian, Arheologie și istorie (II), Descoperiri din Banat, [NUME_REDACTAT], București, 2005

Luca, Sabin, Adrian, Arheologie și istorie. Descoperiri din județul Caraș-Severin, [NUME_REDACTAT], București, 2004.

Luca, Sabin, Adrian, Repertoriul arheologic al județului Caraș-Severin, [NUME_REDACTAT], București, 2004.

[NUME_REDACTAT] geografic al României, Vol. V, București, 1902

Meșter, Marius, Analiza statistică a topoarelor de la Turdaș, în ,,Tibiscus”, X, [NUME_REDACTAT], Timișoara, 2000, pp. 269-276.

Munteanu, Mircea, Topoare și alte piese de piatră și însemne ale puterii din epoca bronzului din sud-estul României, în ,,Pontica”, XXIV, [NUME_REDACTAT] de [NUME_REDACTAT] și Arheologie, Constanța, 1991, pp. 407-418.

Mutihac, [NUME_REDACTAT] geologice în partea mediană a zonei Reșița- [NUME_REDACTAT], București, 1959

Petrescu , Sorin, Repertoriul arheologic al Peșterilor din Banat, [NUME_REDACTAT], Caransebeș, 2010.

Petrescu, [NUME_REDACTAT] nou despre tehnica de perforarea a topoarelor din piatră, în ,,Banatica”, 15, I, [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], Reșița, 2000, pp. 73-78.

Petrescu, [NUME_REDACTAT] umană a peșterilor din Banat din epoca romană până în sec. XXI, [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], Cluj-Napoca, 2004.

Petrescu, [NUME_REDACTAT]-un tip aparte de habitat uman, Viață privată, mentalități colective și imaginar social în Transilvania ( în ,,Studii de istorie a Transilvaniei, Oradea-Cluj, 1995-1996, pp. 24-29.

Răileanu, G, Năstăseanu, S, Boldur, C Sedimentul paleozoic și mezozoic al domeniului getic din partea sud-vestică a [NUME_REDACTAT], An. Inst. Geol, XXXIV, II. București 1976.

Rogozea, Petru, Cercetări arheologice în endocarstul din sud-vestul României, în ,,Banatica”, VII, [NUME_REDACTAT] Județean de Istorie, Reșița, 1987, pp. 347-362.

Roman, Petru, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] Române, București, 1976.

Roska, Marton, Erdély régészeti repertoriuma, Cluj- Napoca, 1942.

[NUME_REDACTAT], Geografia fizica a României, Editura didactică și pedagogică, București, 1980.

[NUME_REDACTAT], Organizarea spațiului geografic în Banat, [NUME_REDACTAT], Timișoara, 2007.

Schuster, [NUME_REDACTAT] obiectele litice descoperite în aria culturii Glina, în ,,Drobeta”, VIII, [NUME_REDACTAT], Craiova,1998, , pp. 11-24.

Schuster, [NUME_REDACTAT] timpurie a [NUME_REDACTAT] între bazinele Argeșului și [NUME_REDACTAT], în ,,[NUME_REDACTAT]”, [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], București, 1997.

Schuster, Cristian, Munteanu, [NUME_REDACTAT] privind unele topoare din epoca bronzului găsite la sud de Carpați, în [NUME_REDACTAT], XX, [NUME_REDACTAT] de istorie [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], 1995, pp. 79-84

[NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT]-Turism, București, 1978.

Strauss, Lévi, Antropologia și problemele lumii contemporane, [NUME_REDACTAT], București, 2011.

Tudor, Ersilia, Un mormânt de la începutul epocii bronzului descoperit la Răcăciuni (jud. Bacău), în ,,SCIV”, 24, 2, [NUME_REDACTAT] Române, București, 1973, pp. 283-287

Țeicu, Dumitru, [NUME_REDACTAT] în evul mediu, Timișoara, 1998.

V. Sencu, I. Băcănaru, [NUME_REDACTAT]- Severin, București 1976

Vasiliu, [NUME_REDACTAT] de piatră din epoca bronzului aflate în colecțiile Muzeului de Arheologie din Tulcea, în ,,Peuce”, XII, [NUME_REDACTAT] de [NUME_REDACTAT]-Muzeale, Tulcea 1996, pp. 9-26.

Vulpe, [NUME_REDACTAT] de la Tufa și topoarele cu ceafă cilindrică, în SCIV, X, 2, [NUME_REDACTAT] Române, București, 1959, , pp. 265-276.

XXX, Caraș-Severin. Monografie, [NUME_REDACTAT]-Turism, București, 1981.

CUPRINS

CAPITOLUL I. CADRUL GEOGRAFIC

1.1 RELIEFUL

1.2 HIDROGRAFIA

1.3 SOLURILE

1.4 CLIMA

CAPITOLUL II. ANALIZA ȘI INTERPRETAREA IZVOARELOR ISTORICE. ISTORICUL

CERCETĂRII

2.1 ANALIZA ȘI INTERPRETAREA IZVOARELOR ISTORICE

2.2 ISTORICUL CERCETĂRII.

CAPITOLUL III. CONSIDERAȚII ETNOGRAFICE ȘI TOPONIMICE

CAPITOLUL IV. CONSIDERAȚII ASUPRA PALEOCLIMEI ȘI PALEOMEDIULUI

4.1 PALEOCLIMA

4.2 PALEOMEDIUL

CAPITOLUL V. MINERITUL ÎN BAZINUL CICLOVEI

CAPITOLUL VI. REPERTORIUL OBIECTIVELOR ARHEOLOGICE DESCOPERITE ÎN

BAZINUL CARSTIC CICLOVA

[NUME_REDACTAT] Obiectiv 1

[NUME_REDACTAT] Obiectiv 2

[NUME_REDACTAT] Obiectiv 3

[NUME_REDACTAT] Obiectiv 4.

[NUME_REDACTAT] Obiectiv 6

[NUME_REDACTAT] Obiectiv 7

[NUME_REDACTAT] Obiectiv 8

[NUME_REDACTAT] Obiectiv 9

[NUME_REDACTAT] Obiectiv 10

[NUME_REDACTAT] Obiectiv 11

[NUME_REDACTAT] Obiectiv 12

[NUME_REDACTAT] Obiectiv 13

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

CUPRINS

ARGUMENT

Scopul acestei lucrări este evidențierea vestigiilor arheologice prezentarea cât mai detaliată a materialului arheologic, fotografierea fragmentelor tipice și desenarea lor, amplasarea obiectivelor, utilizând hărți topografice, imagini satelitare și imaginile din teren, prezentarea distribuției spațiale a obiectivelor prin cercetări non invazive de teren în aceasta zonã fizico-geografică, mai exact din [NUME_REDACTAT], bazinul carstic Ciclova.

Pentru a nu oferi informații eronate cu privire la datarea obiectivelor, am recurs la descrierea fiecărui artefact și căutarea de analogii, în situația de față neputând atribui o datare relativă sau absolută, din moment ce nu s-a efectuat nici o săpătură arheologică sistematică în această zonă.

Dat fiind faptul că teritoriul acestei zone a fost și este influențat de o serie de factori de natură administrativă, (Banatul cunoscând în perioada modernă un număr impresionant de schimbări de acest fel), face ca cercetarea de teren în această zonă să fie dificilă, mai ales din cauza lipsei terenului arat, lipsa unei surse de apă în apropiere.

Cercetările în această zonă au avut menirea de a prezenta locuirea umană în bazinul carstic Ciclova și evidențierea obiectivelor și a materialului inedit. Lipsa unei bibliografii adecvate și problemele produse de căutătorii de comori, au produs anumite dificultăți, datorită faptului că anumite piese au fost scoase din contextul arheologic.

Țin să îmi exprimăm gratitudinea, deasemenea, față de cei ce mi-au dat informații utile și necesare în vederea întocmirii acestei lucrări: [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT].

INTRODUCERE

Cercetările arheologice derulate de-a lungul timpului în zona Banatului au avut menirea de a clarifica o seamă de întrebări cu privire la preistoria și istoria acestor locuri. Rămân necunoscute în continuare, cercetări perieghetice care au avut ca rezultat puncte noi descoperite, dar care, nu au fost publicate. Materialele sunt în cele mai multe cazuri depozitate în muzee dar, instituțiile nu au o evidență a lor, nefiind inventariate, iar materialele sunt pierdute pentru o bună perioadă de timp. Întreg efortul este nul dacă nu se publică aceste cercetări. Se poate întâmpla ca la o generație nouă să se facă aceleași rute, arheologul știind că descoperirea este inedită. Este posibil ca și unele puncte pe care le vom prezenta aici, să se suprapună unor cercetări mai vechi, iar pentru a evita aceeași greșeală, materialul obținut din aceste cercetări se va face cunoscut nu doar ca o înșiruire de localități, ci argumentat cu ilustrarea grafică a materialului, cu prezentarea coordonatelor punctului respectiv, de obicei zona centrală cu elevația cea mai mare. Trebuie admisă o eroare care nu depășește 10-20 metri pe orizontală, eroare dată de instrumentele pe care le folosim în acest demers.

Determinarea mai exactă a siturilor și a complexelor este necesară sub o formă mai precisă, aceasta fiind o soluție propusă aici, pentru ca ulterior să se reprezinte pe un plan unitar complexele din situri, pentru o interpretare de ansamblu, la care este necesar sprijinul măsurătorilor terestre – cartografia și topografia.

Așezările și punctele cu descoperiri arheologice, datele culese din teren, sunt introduse în computer prin diverse programe, [NUME_REDACTAT] hărți virtuale din diferite perioade, pe care se fixeaza coordonatele din teren. Accesul nelimitat pe teren, dotările tehnice noi, cercetările exhaustive a siturilor, pot oferi o vedere globală asupra imaginii unei lumi apuse, având posibilitatea unei evidențe exacte a siturilor și posibilitatea abordării acestora la săpăturile sistematice sau preventive..

Posibilitatea aceasta ne este furnizată de instrumente noi de lucru în cadrul programului Microsoft, pe care se pot prelucra datele obținute prin diferite metode, rezultate ale cercetărilor perieghetice, (desene, interpretări ale materialelor, localizarea siturilor în spațiu, stocarea datelor).

În acest context, identificarea siturilor pe teren, prelucrarea materialului obținut pe această cale, interpretarea datelor, se face folosindu-ne de avantajele metodelor moderne de lucru: întocmirea hărților (Google), tehnoredacarea lucrării (Word), prelucrarea materialului (CorelDraw X5, ACDSEE [NUME_REDACTAT]), alcătuirea bazelor de date pentru evidența descoperirilor materiale sau ale siturilor (Acces, sau tabelele în Word), statistici și grafice, prezentarea finală ([NUME_REDACTAT]), și altele, înlesnesc publicarea materialelor și accesului la aceste informații. În acest caz, în afara celor enumerate mai sus s-a folosit instrumentul de lucru GPS-ul ([NUME_REDACTAT] System), pentru materializarea acestei etape arheologice, care folosește în scopul determinării poziției spațiale coordonatele X, Y, Z, a unor puncte în cadrul proiecției adoptate. Datele obținute pe teren sunt interpretate de calculator dând un punct caracterizat prin cele 3 coordonate, marcat pe hartă ca sit arheologic.

Descoperirea prin cercetări de teren (perieghetice) a siturilor, este deocamdată, soluția sigură de detectare a siturilor, argumentul sau confirmarea fiind inventarul arheologic descoperit în aceste cercetări. Încadrarea cronologică a sitului și o primă evaluare a metodelor de abordare, repartizarea în lucru în cazul descărcărilor preventive sau de salvare, este dată de ceramica sau inventarul litic descoperit pe siturile respective.

Cercetările arheologice pe unități de spațiu pot fi însumate pe tematici, cu ajutorul instrumentelor informatice și apoi la tratarea unitară a fenomenelor culturale, obținând o vedere generală pe nivele cronologice, relevate prin hărți distincte pentru neolitic, pentru epoca bronzului, după caz epoca fierului, sau ev mediu, chiar pe secvențe culturale.

Uneori toponimele contemporane se pierd, odată cu extinderea planurilor urbanistice, acestea fiind uitate sau imposibil de detectat în următorii ani. Modificările urbanistice acoperă siturile de la marginea localităților, iar identificarea și repertorierea acestora este stringentă.

Identificarea, cartarea unitară și cât mai exactă a siturilor este o soluție pentru o interpretare de ansamblu a evoluției culturale pentru o perioadă de timp determinată, sau pentru cercetarea unei anumite zone, în cazul de față bazinul carstic Ciclova.

Cumularea datelor și a materialelor obținute în timp din periegheze, procesarea materialelor, baze de date privind materialul ceramic, litic, artefacte din diverse materii prime, ilustrație grafică, hărți, planuri, însumează material care se poate stoca în formă virtuală în sisteme informatice moderne cu o capacitate de stocare enorm de mare și cu posibilități de interogare fără limite.

Elementele inedite ale acestei lucrări sunt:

– ilustrarea materialului reprezentativ pentru fiecare sit, având menire de a facilita încadrarea culturală și cronologică

– localizarea sitului exactă prin GPS

– menționarea factorilor potențiali de risc ai sitului, eventualele pericole la care este expus acel sit (acest aspect determinând demararea lucrărilor de salvare sau preventive ce pot fi prioritare în funcție de factorii de risc).

– utilizarea unei baze de date pentru a evidenția:

I. Istoricul cercetărilor

II. Date geografice despre sit:

a. punct:-

b. reper localizare:

c. reper hidrografic:

d. descriere geografică:.

e. stare actuală:

f. suprafață sit:

g. coordonate GPS.

h. coordonate Stereo 70

i. harta topografică:

j. imagine satelitară:

k. imagini de suprafață:

III. Date istorice despre sit:

a. tip sit: –

b. datare:

c. material arheologic:

d. fotografii și desene artefacte:

IV. Data periegheză:

V. Autor periegheză:

VI. Bibliografie:

Pentru analiza ceramicii am luat în considerare următoarele valori:

Parte vas:.

Categorie:.

Tratament suprafață: exterior, interior.

Degresant:

Ardere:

Culoare: exterior, interior

Încadrare cronologică:

Un software extrem de util în demersul cercetărilor sistematice de teren a este [NUME_REDACTAT]. Cu ajutorul lui, am putut marca obiectivele arheologice, facând chiar și distribuția spațială a obiectivelor. Acest soft oferă o gamă destul de largă de opțiuni, putân astfel să marchez cu precizie poziția obiectivului arheologic ( pointer), limita obiectivului ( path), si arealul cercetat ( track). Un alt aspect important al [NUME_REDACTAT]-ului este faptul că am putut avea acces la hărți 2d necesare în cercetarea de teren, pentru a putea avea un anumit control asupra zonei cercetate, în timpul perieghezei, hașurând pe hartă zona parcursă într-o anumită zi.

Figura 1.Meniul de lucru [NUME_REDACTAT] și pașii facuți în marcarea obiectivelor

În cadrul cercetărilor de teren, pentru a acoperi o zonă cât mai vastă am alez să efectuez periegheza, mergând în zig-zag, aceasta și datărită faptului că în mare măsură cercetarea acestei zone a fost făcută de o singură persoană.

Figura 2. Terenul parcurs și obiectivele arheologice găsite

În cazul întocmirii fișelor obiectivelor arheologice descoperite în arealul studiat, s-au parcurs mai multe etape: colectarea materialului arheologic din teren, spălarea acestuia, fotografierea față- verso a materialului brut, clasificarea pieselor in două categorii, tipice și atipice, desenarea si pozarea pieselor tipice importante, prelucrarea lor, utilizând [NUME_REDACTAT] X5 (în unele cazuri am optat doar pentru fotografierea anumitor fragmente ceramice) și introducerea lor în baza de date.

Un aspect important al acestui studiu este că tot materialul arheologic a fost găsit prin metode non- invazive, într-o zonă de deal și munte, colectând materialul aflat la suprafață datorită anumitor factori (în mușuroaie de cârtiță, râmături de mistreți sau surpări ale albiilor râului). Referitor la peșteri, de aici s-a colectat materialul găsit la nivelul podelei acesteia sau imediat sub stratul vegetal dispus la intrarea în peșteră, sau în câteva cazuri, descoperirea unor artefacte în poziție secundară datorită efectuării unor săpături neautorizate în aceste peșteri, cauzate de căutătorii de comori. (vezi fisa de sit de la Obiectivul 9, [NUME_REDACTAT])

În ceea ce privește datarea obiectivelor arheologice, nu am putut recurge la o datare relativă sau absolută, deoarece suprafața cercetată, nu a fost arată, excepție făcând câteva obiective, nu am recurs la sondaje pentru a vedea stratigrafia sau a identifica anumite nivele de cultură. De aceea am optat pentru descrierea fiecărui fragment ceramic, artefact, sau sursă de materie primă, pentru a nu induce în eroare asupra periodizării obiectivelor și a nu oferi date eronate despre zona cercetată.

CAPITOLUL I. CADRUL GEOGRAFIC

Bazinul carstic Ciclova se încadează în cea mai mare parte în [NUME_REDACTAT] care se suprapun în principal peste formațiunile sedimentare ale [NUME_REDACTAT].

Figura 3 [NUME_REDACTAT] Ciclova, apud [NUME_REDACTAT] PRUSIK [NUME_REDACTAT] sunt formațiunile sedimentare, alături de care apar și formațiunile cristaline ale Pânzei getice. Sedimentarul acestei pânze peste care se suprapune bazinul carstic Ciclova face parte din sinclinoriul Reșița- Moldova nouă care se întinde și dincolo de limitele bazinului,

pănă la Dunăre, fiind cea mai mare și mai compactă suprafață calcaroasă din România (807 Km). (Fig. 1, harta geologică [NUME_REDACTAT])

Figura 4 Harta geologică a [NUME_REDACTAT], apud [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] 5 Legenda hărții geologice, apud, [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] sedimentare ale sinclinoriului Reșița- [NUME_REDACTAT] aparțin ca vârstă geologică Paleozoicului superior și Mezozoicului. Acesta nu reprezintă însă o structură stratigrafică continuă, căci procesul de sedimentare a fost întrerupt în Triasic și [NUME_REDACTAT].

În cadrul bazinului carstic Ciclova, depozitele paleozoice ocupă o suprafață restrânsă fiind reprezentat prin câteva petice care au rămas neerodate, ce sunt situate la cuntactul cu formațiunile cristaline. La sfârșitul paleozoicului are loc și exondarea acestei regiuni, astfel că sedimentarea încetează, astfel că sedimentarea încetează, această fază de exondare durând până la începutul jurasicului, doar la sud de Nera pe un aliniament între Sasca și [NUME_REDACTAT] de-a lungul unei falii, apar formațiuni triasice cunoscute sub denumirea de pânza de [NUME_REDACTAT].

Mezozoicul, formatiunile geologice ocupă cea mai mare parte din suprafața bazinului carstic Ciclova. În mezozoic se evidențiază perioada jurasicului și a cretacicului. Voi exemplifica în continuare câteva formațiuni geologice din perioada jurasicului: depozitele jurasicului Inferior, denumite Formațiunea de Steierdorf; depozitele toarciene, care prin caracteristicile lor litologice au fost atribuite Formațiunii marnelor de [NUME_REDACTAT]; în cadrul Doggerului au fost separate două mari complexe litostratigrafice de roci: complexul marnos Aalenian – Callovinian inferior sau [NUME_REDACTAT] de [NUME_REDACTAT]; complexul calcaros- silicios al Callovinianului mediu sau [NUME_REDACTAT] de Gumpina; formațiunea Marnocalcarelor de Tămașa; formațiunea Calcarelor de [NUME_REDACTAT]; formațiunea Calcarelor de Brădeț ( Kimmeridgian superior- Tithonic inferior).

[NUME_REDACTAT] superior, alături de cele ale Cretacicului inferior, reprezintă peste 75% din suprafața bazinului carstic Ciclova, reprezentate în cea mai mare parte din calcare, pe

aceste formațiuni dezvoltându-se relieful carstic. [NUME_REDACTAT] superioara aflorează sub forma unor fâșii alungite pe direcțiile NNE- SSV, alternând cu cele Cretacice inferioare. În perioada Cretacicului se evidențiază următoarele formațiuni geologice: calcare de Marila, Berriasian inferior si mediu; marnele de Crivina, [NUME_REDACTAT]- Valanginian superior¸calcare de Plopa, [NUME_REDACTAT]- Barremian inferior, cu doi membri: Membrul calcarelor de [NUME_REDACTAT], Valanginian superior- Hauterivian, membrul calcarelor de [NUME_REDACTAT], Barremian inferior; calcarele de [NUME_REDACTAT], Barremian superior- Gargasian, subetaj al Apțianului; Gresia de [NUME_REDACTAT], Calansayesian superior, Albian.

[NUME_REDACTAT] se instalează după o perioadă îndelungată de exondare și depozitele ei încep printr-o serie puternică, grosolan detriticp, reprezentată prin conglomerate, gresii și argile, cu intercalații de cărbuni. Pe alocuri, în conglomerate se intercalează gresii calcaroase cu o bogată faună marină. Aceste depozite aparțin Liasicului inferior și mediu.

Începând din Toarcian, regimul marin se instalează definitiv și în acest timp se depun marnele și marnocalcarele cu concrețiuni de calceare grezoase. Marea persistă până la sfârșitul Liasicului cu o sedimentare marnoasă, iar în timpul Doggerului se înregistrează o regresiune marină, înseriindu-se o lacună stratigraficp, cel puțin în părțile marginale, corespunzătoare Bajocianului și Bathonianuli inferior. Începând cu Callovinanul, sedimentarea este exclusiv carbonică, în Malm depunându-se calcare de tip ,,bazinal”. Depozitele cretacice urmează în continuitate de sedimentare celor jurasice și sunt reprezentate prin depozite marnoase și calcaroase, iar parțial coraligene. Mare devine din ce in ce mai puțin adâncă, iar către sfârșitul Apțianului superior au avut loc mișcări importante care au dus la exondarea întregii zone. Depozitele care au luat naștere începând cu Albianul, când marea invadează din nou regiunea au un pronunțat caracter detritic și amintesc foarte mult de depozitele de filiș ce ar arăta că mișcările

au continuat pe tot parcursul Albianului, acesta fiind ultimul etaj al Mezozoicului ce se găsește în regiune.

Formațiunile neozoice (miocene și pleistocen- holocene) ocupă o suprafață extrem de redusă, în partea sudică a bazinului carsitc Ciclova, între Ilidia- Socolari și Potoc înaintând mult în domeniul mezozoic. Aceste depozite alcătuite la bază din conglomerate cu elemente foarte rorunjite, formate aproape exclusiv pe seama depozitelor mezozoice și cărora le urmează marne moi, vinete, foarte fosilifere. Depozitele cuaternare sunt prezente în unele sectoare de luncă formate pe alocuri de văile care traversează zona. De-a lungul văilor care traversează masivul calcaros apar de asemenea depozite de tufuri calcaroase.

Magmatismul banatic, diastrofismul laramic a avut ca efect, printre altele crearea unui sistem de fracturi sau reactivarea unor fracturi mai vechi care au favorizat amplasarea unor corpuri plutonice și subvulcanice, cărora li se asociază numeroase dyke-uri. Rocile magmatice aflorează în zona Oraviței și a Ciclovei. În acest caz, am ales sa menționez skarnele din zona Ciclova- Oravița, mai precis [NUME_REDACTAT].

Pe teritoriul României skarnele sunt asociate cu granitoidele baikaliene precum și cu roci magmatice de vârstă Alpină ( magmatite Kimmerice, Laramiene, Neogene). Cele mai importante dintre toate acestea sunt skarnele laramice dezvolvate pe un areal larg in [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] Ruscă și [NUME_REDACTAT] Aceste skarne s-au format în strânsă legătură cu formațiunile magmatice de vârstă Cretacic superior – Eocen, cunoscute și sub denumirea de banatite. Banatitele au fost generate de procesele de subducție alpină, având caracteristicile unui arc magmatic granitoidic cu o evoluție lentă la scara timpului geologic (Turonian-Eocen), perioadă în care a înregistrat mai multe stadii petrogenetice.

Având în vedere considerentele de mai sus, putem afirma faptul că skarnele de la Ciclova – Oravița s-au dezvoltat în aureola de contact a unei intruziuni bazice cu o secvență calcaroasă, ceea ce presupune existența unei magme cu o temperatură de cristalizare în jur de 900oC. Existența protolitului de natură calcaroasă a favorizat formarea fazelor silicatice calcice de temperatură înaltă precum gehlenit, a cărui prezență a fost semnalată în toate cele trei ocurențe, spurrit și tilleyit semnalate doar la [NUME_REDACTAT], fapt ce plasează ocurența skarnelor de la

Ciclova – Oravița în cadrul ocurențelor de skarne calcice de foarte înaltă temperatură de pe teritoriul României.

Ocurențele din [NUME_REDACTAT]:

Tip petrogenetic – Skarne metasomatice de contact, calcice și magneziene.

Localizare geografică – [NUME_REDACTAT].

Paleosom – roci carbonatice jurasice.

Banatitul – corpuri granodioritice subvulcanice.

Forma de zacamant –cuiburi, benzi, impregnații.

Mineralizatii – Cu, Mo, Zn, Sb, Au, Co, W, As, Bi.

Asociatii mineralogice – diopsid, granati, amfiboli, antofilit, tremolit, pirita, magnetit; pirotina, pirita, calcopirita, sfalerit,hematit, tetraedrit.

Calcitul este, în mod firesc produsul cel mai răspândit în cadrul paragenezelor de alterare de la Ciclova și Oravița. Mineralul apare în mod frecvent pe fisurile care afectează masa de skarn de la Oravița și este interstițial cristalelor de wollastonit sau constituie umplutura fracturilor microscopice care le afectează la Ciclova. Calcit secundar a putut fi întâlnit singur sau în pseudomorfoză după aragonit pe fisurile care afectează masa de wollastonit 2M de la Ciclova ([NUME_REDACTAT]).

Aragonitul a fost identificat pe fisuri care străbat masa de wollastonit 2M de la Ciclova. Prezența sa la Oravița, deși prezumabilă, trebuie să fie subordonată, proporțional cu frecvența redusă a wollastonitului în cadrul acestei ocurențe. [NUME_REDACTAT], pe [NUME_REDACTAT], mineralul apare sub forma unor agregate radiare de cristale prismatic-aciculare, ale căror lungimi pot să atingă 0,2 mm. El este intim asociat cu calcit și reprezintă în mod cert un produs tardiv, din moment ce relațiile texturale reciproce indică în mod clar că este posterior

wollastonitului. După cum s-a putut observa în urma studiului difractometric corelat cu cel microscopic, fisurile cantonând aragonit găzduiesc două generații de carbonați: un aragonit "timpuriu" este înlocuit progresiv de calcit secundar de ultimă generație.

[NUME_REDACTAT] are o structură de tip jurasian, caracterizată prin alternanța de siliclinale și anticlinale. Structura sa este complicată de către faliile longitudinale, dar și transversale, care determină pe anumite porțiuni formarea unor mici pânze de șariaj. Sinclinalele corespund depozitelor cretacice, pe când anticlinalele sunt conturate de depozite mai vechi, jurasice sau chiar paleozoice.

Din punct de vedere tectonic, zona Ciclova marilor unități tectonico structurale: [NUME_REDACTAT] si Pânza de Reșița. Limita vestică a bazinului [NUME_REDACTAT] este în cea mai mare parte de natură tectonicp, reprezentată de dislocația vestică ( falia vestică sau falia Oravița) ce se desfățoară pe o lungime foarte mare, astfel că la sud de Caraș și până la [NUME_REDACTAT], dislocația este evidențiatp de contactul cristalin- permian, iar de aici până la [NUME_REDACTAT], cristalinul vine în contact anormal cu o serie de termeni jurasici de sub care apar din loc în loc depozite permiene sub formă de lamă. Falia este foarte veche, fiind reactivată în diverse faze de orogeneză , dintre care cea mai recentă a fost probabil faza subhercinică. Structura și tectonica complexă a zonei [NUME_REDACTAT] Nouă s-a realizat în decursul ciclurilor tectonice hercinic și alpin. Efectul mișcărilor hercinice noi a imprimat depozitelor sedimentare din această zonă o structură foarte complexă, exprimată prin linii de dislocație cu plane de încălecare, cute aplecate și foarte frecvent cu un flanc laminat. În cadrul [NUME_REDACTAT] se disting: [NUME_REDACTAT] se desfășoară din [NUME_REDACTAT] până în [NUME_REDACTAT]. Alături de dislocația vestică, falia Polom reprezintă o fractură longitudinala majoră a sinclinoriului Reșița- [NUME_REDACTAT]. În partea sudică ( la sud de [NUME_REDACTAT]) acastă falie este cunoscută și sub numele de falia [NUME_REDACTAT]- Ilidia.

[NUME_REDACTAT] Mare- Ilidia este cuprins între valea Ciclovei la nord și până la Nera în sud, de fapt acest sinclinal aflorează doar până la sud de [NUME_REDACTAT] ( [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT]), de unde, mai la sud este acoperit de depozite mai noi, posttectonice. Această structurp constituie prelungirea sudică a sinclinalelor Lișava- Gârliște și [NUME_REDACTAT]- Jiti. Axul sinclinalului este alcătuit din Calcare de Miniș care formează vârful [NUME_REDACTAT], în timp ce mai la sud axul este dat de Marnele de Crivina. Atât la esti cât și la vest, structura [NUME_REDACTAT]- Ilidia este efectată de dislocații importante. În est Calcarele de Brădeț, Kimmeridgian superior- Thitonic inferior, sunt așezate tectonic, prin intermediul faliei Polom, peste Calcarele de [NUME_REDACTAT], Barremian superior- Apțian superior. În vest, depozitele cretacice și jurasice ale sinclinalului sunt în unele locuri subiacente depozitelor permiene, aceasta datorită [NUME_REDACTAT], care a frământat foarte intens depozitele din această zonă.

[NUME_REDACTAT] se desfășoară începând din [NUME_REDACTAT] și până la [NUME_REDACTAT]. Acest sinclinal este foarte bine conturat în regiunea platoului Brădeț și a vârfului Rol, cuprinzând [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT]. Zona axială este pusă în evidență în regiunea Brădeț de Calcarele de Marila, Tihtonic superior Barriasian inferior, ianr în regiunea Rolului până la Nera, axul sinclinalului este dat de Calcarele de [NUME_REDACTAT]. În regiunea Rolului sinclinalul este mai bine reprezentat în flancul vestic decât în est unde este laminat de falia Polom, regiunea fiind cunoscută sub denumirea de sinclinalul Rolului.

[NUME_REDACTAT]- Gârliște se dezvoltă în partea de vest a zonei reșița- [NUME_REDACTAT], între localitățile gârliște și Oravița, la alcătuirea acestei structuri luând parte depozitele Jurasicului mediu și [NUME_REDACTAT].

[NUME_REDACTAT]- Carașova este pusă în evidență mai ales de încălecarea depozitelor carbonifere peste cele mezozoice, jucând astfel rolul de plan de șariaj. Mai departe falia ia caracterul unei linii verticale.

Pânza de Reșița cuprinde numai cute paleozoice, iar cea mai importantă structură o reprezintă sinclinalul Lupac.

1.1 RELIEFUL.

Relieful bazinului carstic Ciclova este rezultatul acțiunii mai multor factori asupra celui geologic, tectonic și structural al zonei. Factorii sunt: climatici, hidrologici, biotici, pedologici, antropici.

Din punct de vedere morfometric și morfografic relieful bazinului carstic Ciclova se desfășoară altitudinal între 150- 1046 m, purtând amprenta repartiției altimetrice relativ simetrice

a suprafețelor care îl alcătuiesc. Zona cea mai înaltă a bazinului este de peste 900 m, excepție făcând [NUME_REDACTAT], 1046 m, și se desfășoară în partea estică sub forma unor culmi. Acestea au o altitudine constantă între 800- 900 m , Rolul, Simionul, [NUME_REDACTAT]. În partea centrală și sudică a bazinului carstic Ciclova se întâlnesc culmi cu altitudini mai reduse, între 500-700 m, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT]- altitudinea maximă 735,4 m. În partea vestică a bazinului se întâlensc zonele cu cele mai mici altitudini, sub 400m, aceste suprafețe fiind la contactul cu [NUME_REDACTAT] și pătrunzând de-a lungul râurilor până în interiorul zonelor montane, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT].

Individualizarea regiunii este dată și de gradul de înclinare al versanților. Pantele acestei zone prezintă fie înclinări sub 10 grade, platourile carstice, fie înclinări accentuate de peste 30 grade, zone cu chei mici și abrupturile calcaroase.

Relieful bazinului carstic Ciclova, din punct de vedere orografic, se prezintă sub forma unei alternanțe de culmi și platouri calcaroase orientate în general conform structurii geologice NNE-SSV.

Relieful calcaros este tipul de relief determinat de proprietățile fizice ale rocilor carbonatice: duritate, omogenitate, permeabilitate. Acest tip de relief se întâlnește peste tot în cadrul bazinului carstic Ciclova.

Abrupturile tectonice sunt două la număr; unul ce se desfășoară de-a lungul faliei vestice în cadrul [NUME_REDACTAT], constituind limita vestică a acestor munți, iar celălalt este abruptul rolului dezvoltat pe aproximativ 100-150 m și desfășurat de la izvoarele râului Ciclova și până la [NUME_REDACTAT]. Abrupturile litologice s-au format între [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT], constituid pe unele porțiuni limita vestica a bazinului carstic Ciclova. De asemenea tot în cadrul reliefului calcaros, impresionante sunt abrupturile și pereții verticali ai cheilor, fiind de origine petrografică sau tectonică. Acestea nu sunt cele mai reprezentative, fiind de dimensiuni reduse atât altitudinal cât și ca lungime. Calcarele ce constituie aceste abrupturi sunt străbătute de diaclaze și fisurile unde pătrunde apa provenită din precipitații, dislocând blocuri de diferite dimensiuni rezultând grohotișurile. Locurile de desprindere sunt fostele diaclaze verticale,

dizolvate și lărgite de către apă. În afară de acțiunea de coroziune a apei, în zona pereților verticali, asupra abrupturilor calcaroase acționează forțe ale proceselor criogene și gravitaționale. În cele mai multe cazuri, grohotișurile acumulate la baza acestor abrupturi sunt fixate de vegetație. De aici rezultă că atât grohotișurile câat și abrupturile și pereții verticali reprezintă forme de relief moștenite din perioade mai vechi, în care condițiile climatice au permis formarea lor, respectiv în perioadele reci ale Pleistocenului.

Un proces dominant, mai ales în perioadele glaciare l-a constituit gelifracția. Ca rezultat al gelifracției se întâlnesc forme de relief rezidual, reprezentate de turnuri calcaroase, ace, țancuri, cleanțuri, creste reziduale, vârfuri de piramidale și martori de eroziune. În prezent gelifractia se produce doar în perioada rece a anului, costituind încă un proces important de modelare a reliefului dar se produce cu o intensitate foarte redusă, în comparație cu Pleistocenul.

Condițiile de modelare a versanților au dererminat pe lângp formarea abrupturilor calcaroase, a unei morfologii de detaliu a acestora. Pereții verticali calcaroși fiind străbătuți de numeroase diaclaze și fisuri care constituie căile de atac necesare și pentru desfășurarea gelifracției, pe lângă fața verticală a acestuia existând numeroase hornuri, vâlcele torențiale, nișe, datorate gelifracției, turnuri și ace calcaroase, conuri de grohotiș suspendate pe bârne structurale, toate acestea formând de fapt abruptul calcaros.

O altă formă a reliefului calcaros sunt crestele calcaroase ce au o frecvență mare li se prezintă sub forma de creste calcaroase ascuțite, zona [NUME_REDACTAT]- 918 m și a [NUME_REDACTAT]- 977 m, și creste calcaroase rotunjute, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT]. În zona calcaroasă. La baza pereților, a vâlcelelor sunt răspândite conurile de grohotiș, cel mai mare fiind situat la baza [NUME_REDACTAT].

Datorită durității relativ ridecate a calcarelor precum și a faptului cp cele din bazinul Ciclova sunt stratificate, mai puțin Calcarele de [NUME_REDACTAT] și Calcarele de [NUME_REDACTAT], in straturi de diferite grosimi, 0,2- 0,3 m până la 3-4 m, se poate vorbi de un relief structural.

Bazinul carstic Ciclova are o structură cutată de tip Jurasian caracterizată prin anticlinale mai strânse și sinclinale mai largi, o parte dun cute fiind faliate și ușor deversate spre est. Cutele au în general un aspect regulat fiind dispuse paralel cu direcția NNE- SSV. Formele de relief cu structura ce se întâlnesc în bazinul Ciclova sunt: culmile și crestele anticlinale în extremitatea sud- estică a bazinului, corespunzătoare [NUME_REDACTAT], 1047 m și respectiv văile sinclinale întâlnite în zona suprapusă sinclinalului suspendat Brădeș, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT]. Formele de relief neconforme cu structura, inversiuni de relief ce se întâlnesc în bazinul Ciclova, sunt văile și depresiunile anticlinale întâlnite în partea superioară a [NUME_REDACTAT], puțin dezvoltate și culmile sinclinale repezentate în această regiune de către culmea suspendată a Rolului.

În cadrul [NUME_REDACTAT] predomină relieful carstic. El este singurul care se datorează unei singure calități a rocii și anume solubilitatea. Fenomenul carstic reprezintă o serie de trăsături specifice, mult diferite decât în cazul altor tipuri de relief. Eroziunea, în sens restrâns, este înlocuită în cazul procesului carstic cu dizolvarea. Ea joacă însă același rol, de îndepărtare a unei părți din rocă de la locul inițial. Transportul, care are loc în general în suspensie, târâre sau rostogolire se realizează în carst doar în soluție, caz unic în geomorfologie. Ca o consecință a transportului în soluție nu există o cenesitate mecanică pentru depunerea materialului dizolvat, ci doar chimică. Astfel depunerea de travertin are loc la gura izvoarelor carstice și în cazul speleotermelor în peșteri.

O altă deosebire esențială este faptul că în modelarea carstică, modelul de bază nu este determinant și nu există astfel o coroziune regresivă. De aceea în cars există o acțiune de sus în jos, cu excepția coroziunii sub presiune și a coroziunii de condensare endocarsticp, fapt care face să nu poată structura un sistem de drenaj unitar.

În cazul altor sisteme de modelare a reliefului, eroziunia continuă până la o anumită limitp, aceea a peneplenei. Pentru ca eroziunea să reînceapă este nevoie de o ridicare a acesteia sau de o coborâre a nivelului de bază. Spre deosebire de acesta, carstificarea este un proces continuu și lent, care se derulează atât timp cât există calcar. Sistemul de modelare carstică are loc atât la suprafață cât și în interiorul scoarței terestre, modelarea de suprafață influențând în mare măsură pe cea subterană, imprimându-i anumite caracteristici specifice. În funcție de locul

unde are loc, modelarea carstică se diferențiază de un relief carstic de suprafață, exocarstul și un relief carstic de adâncime, endocarstul.

Relieful carstic de suprafață este bine reprezentat în tot cuprinsul bazinului, cea mai mare densitate având-o în cuprinsul platourilor carstice. De asemena conține forme numeroase a căror dimensiuni variază de la câțiva milimetri și până la ordinul metrilor sau al kilometrilor. Elementul carstic al exocarstului îl constituie dormele depresionare, concave, ca urmare a posibilității apei de a drena în subteran, fără să fie nevoită să cugă pe distanțe mari la suprafață, aceste forme tipice fiind uvalele și dolinele. Alte forme de relief exocarstic sunt lapiezurile și văile carstice. Ele se abat de la această regulă în sensul că apa a parcurs o oarecare distanțo până să ajungă să dreneze în subteran. Ecest fapt este evident în cazul văilor carstice în timp ce în cazul lapiezurilor lucrul este valabil doar pentru câteva tipuri, în bazinul Ciclova se întâlnesc mai multe tipuri de văi carstice: normale, de recul, oarbe, văi în trepte antitetice, văi seci și văi de doline.

Endocarstul. [NUME_REDACTAT] prezită o serie de macroforme endocarstice, peșteri și avene, precum și numeroase microforme endocarstice, speleotermele, formate în interiorul peșterilor și avenelor. Dintre acestea, în acest studiu voi aminti [NUME_REDACTAT] Elena, Peștera cu Iederă, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], Peștera din [NUME_REDACTAT], ele prezentând urme de locuire.

1.2 HIDROGRAFIA

Rețeaua hidrografică are o lungime aproximativă de 50 km, din care pârâurile reprezintă majoritatea și este reprezentată de [NUME_REDACTAT], sau [NUME_REDACTAT], afluentul său Ghicin și [NUME_REDACTAT] sau [NUME_REDACTAT], fiecare dintre acestea cu afluenții lor. [NUME_REDACTAT] are mai multe izvoare: Călugăra, Purcăreața, Izvorul de su [NUME_REDACTAT], Izvorul de sub [NUME_REDACTAT] și grupul de izvoare Simion. La ieșirea din [NUME_REDACTAT] primește cel mai mare afluent al său, Ghicinul care izvorăște de sub [NUME_REDACTAT] Nou, formând și el o vale specifică zonelor carstice. Valea mare se aseamănă foarte mult ca aspect cu [NUME_REDACTAT], fiind însă de dimensiuni ceva mai reduse. Aceasta își are izvoarele în apropiere de [NUME_REDACTAT] Mare, însă

cursul activ al văii începe de lângă cantonul silvic al Ilidiei, de unde râul își face apariția printr-un izbuc cu debite de circa 8-10 l/s. Principalul afluent al [NUME_REDACTAT] este [NUME_REDACTAT], ce insă nu este colectat pe suprafața bazinului. [NUME_REDACTAT] izvorăște din [NUME_REDACTAT] prin mai multe izvoare: [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT].

Toate aceste văi reprezintă de-a lungul cursului lor atât sectoare de îngustare, cu mici porțiuni de chei, cât și sectoare de lărgire, corespunzătoare zonelor în care primesc afluenții, majoritatea sub formă de izbucuri situate foarte aproape de valea principală. De asemenea, în albiile lor se pot observa pragurile care au determinat formarea unor mici cascade și repezișuri.

Apele subterane provin din apa meteoricp și a râurilor care se infiltrează prin fisuri și circulă în calcarele din bazinul Ciclova pentru a curge în subteran, revenind la suprafață sub forma de izvoare cu un debit mai mic sau mai mare. Datorită lucrărilor miniere în perimetrul [NUME_REDACTAT] s-a putut stabili că zona face parte don aria de fractură Oravița- Ciclova, localizată într-o structură hidrogeologică situată într-o zonă coborâtă de sinclinal, care constituie p zonă de drenaj al acviferului din depozitele calcaroase carstificate ale acestuia. Spre vest, calcarele intră în contact cu formațiunile impermeabile ale Permianului, fapt ce duce la amplificarea funcției de drenaj a zonei Ciclova.

Se remarcă două zone cu regim hidrogeologic diferit: regimul hidrogeologic al zonei neafectate de metamorfism, care este localizat în orizonturile stratigrafice alcătuite din calcare cu goluri carstice umplute cu apă, cuprinse între orizonturi marnoase impermeabile. Nivelele carstice acvifere sunt izolate, transferurile de apă dintr-un orizont în altul făcându-se prin intermediul faliilor și diaclazelor. Acest siste acvifer are ape reci cu temperaturi sub 24 grade Celsius, ape limpezi, fara miros și gust deosebit li legate de golurile carstice situate deasupra galeriei Lobkovitz. La nivelele inferioare ale galeriei, acest sistem se alimentează suplimentar prin infiltrații din rețeaua hidrografică a Ciclovei și a afluentului său Ghicinul. Aceste ape au un caracter descendent, cu debite relativ reduse, foarte strâns legate de volumul de precipitații atmosferice care cad în zonă. Chimismul lor este hidrocarbonato- calcic cu variații de SO4 . al doilea sistem acvifer are ape calde, cu temperaturi de 28 grade Celsius, limpezi, fără miros și gust, cu un chimism hidrocarbonato- sulfatic și calcico-sodic, mineralizația acestora depășind-o

pe cea a apelor reci. Alimentarea acestui sistem acvifer se face prin pătrunderea în zona aureolei de contact a apelr carstice de adâncim, din rocile calcaroase mezozoice din cadrul sinclinalului [NUME_REDACTAT]- Jitin. Aceste ape pătrund în orizonturile – 50 si -100 în cea mai mare parte prin zona faliei transversale Fluereana, interceptată de galeria Lobkovitz, cât și de lucrările miniere din orizontul -50. Alimentarea surselor carstice se realizează fie direct din precipitații, fie prin ponoare și zone de pierdere difuzp sursele au un caracter permanent sau temporar, cu debite variabile, care pot ajunge până la 300 l/s.

Circulația apei în masivele carstice este în funcție de spațiile care îi stau la dispoziție, deosebindu-se o curgere prin pori, fisuri (spații bidimensionale), și prin conducte, spații tridimensionale, rezultate ca urmare a lărgirii prin dizolvarea unor fisuri. În cazul calcarelor, curgerea prin fisuri joacă un rol extrem de redus din punct de vedere hidrografic, fiind in cele mai multe dintre cazuri complet neglijată. În schimb curgerea de de fisurație prin calcare este esențială în inițierea proceselor speogenetice, în timp ce curgerea prin conducte contribuie la definitivarea morfologiei endocarstice a golurilor subterane. Din punct de vedere hidrodinamic, ținând cont de mișcarea particulelor de lichid unele față de altel, curgerea poate avea loc în două moduri: curgere laminară și curgere turbulentă.

Originea apelor termo-minerale din bazinul Ciclova nu este elucidată deși s-au făcut unele cercetări în această privință, însă se presupune că acestea s-au format prin același proces prin care s-au format și cele de la [NUME_REDACTAT]. Se presupune astfel că infiltrarea apei se face pe lângă falia Fluereana, însă temperatura apelor este mai mică, datorită adâncimii multi mai mici a feliei decât cea a Cernei.

1.3 SOLURILE.

Geologia și geomorfologia bazinului carstic Ciclova indică faptul că acesta se desfășoară atât în zona de munte, cât și în zona de dealuri piemontane. Rocile au avut o importanță deosebită în formarea solului, întrucât acestea au constituit baza de formare a acestuia, generând material pentru solificare. Astfel, pe rocile dure și pe cele mai puțin dure și pe produsele rezultate în urma alterării lor s-au format diverse tipuri de soluri care se diferențiază de la o zonă la alta și în funcție de alti factori: clima , apele, vegetația și fauna.

Învelișul actual de soluri prezintă o dispunere în trepte de la est spre vest, ca și relieful și elementele climatice, având specifică și zonalitatea verticală a învelișului de sol, dinspre regiunea de deal spre cea montană. Fiind în strânsă corelație cu configurația și fragmentarea reliefului și cu marea diversitate litologică a subsolului, solurile prezintă o mare diversitate, la nivel de clasă, tip, subtip, varietate, familie, specie, care nu poate fi redată la scări mici decât sub formă de asociații de soluri. Astdel învelișul de sol în bazinul carstic Ciclova apare destul de mozaicat, mai ales în zona montană, solurile dominante fiind însoțite de cele erodate sau limitrofe.

În bazinul Ciclova se întâlnesc trei tipuri de soluri: molisoluri, cambiosolurile și losurile neevoluate, trunchiate sau desfundate.

Molisolurile, soluri profund humifere, de culoare închisă, structură grăunțoasă, glomerularo sau poliedricp subglanurală mică, bine dezvoltată cu reacție slab acidă- slab ridicată și conținut optim de nutrienți. Trăsăturile amintite conferă solului un grad ridicat de fertilitate ceea ce face ca această zonă să fie folosită în mod intensiv în culturile agricole. Din clasa molisolurilor, în bazinul Ciclova a fost identificat tipul de sol rendzinic. Acesta se caracterizează printr-o culoare neagră, humiferă, format și evoluat pe materiale rezultate din alterarea rocilor bazice și ultrabazice. Au fost localizate în zona mai joasă a bazinului, mai precis în porțiunea de luncă formată de [NUME_REDACTAT], în apropiere de localitatea Ilidia, care prezintă însă un relief fragmentat, cu culmi înguste și pante cu declivități variate, cu iviri de stânci și bolovani și cu o neuniformitate sporită de fenomene sufozionale. Caracteristicile fitogeografice sunt condiționate de extinderea pădurilor de gorun, cer și gârniță în amestec sau intercalate cu specii de vegetație submediteraneene: liliac, mojdrean, scumpie sau alun turcesc. Relieful accidentat și caracterul stâncos- bolovănos al suprafeței face ca ea, în mare măsurp rendzinele să fie utilozate ca pășuni și fânețe.

Argiluvisolurile specifice unui climat temperat semi-cald umed și unei vegetații arboricole în general cu specii de foioase. Aceste soluri se caracterizează printr-o fertilitate medie redusă, iar în bazinul carsttic Ciclova au fost identificate următoarele tipuri: soluri brune argiloiluviale, soluri brune și luvisolurile albice.

Cambisolurile sunt moderat dezvoltate, cu profil slav diferențiat textual, de culoare brună sau brun- roșcată, aceste soluri prezintă modificări de culoare, structură și contitutie mineralogical, față de materialul parental. Din această categorie de soluri, în bazinul carstic ciclova au fost identificate tipurile: soluri brune eu-mezobazice, soluri relativ tinere sau întinerite aflate în diferite stadii de debazificare, fără ca gradul de saturație în baze să scadă sub 55%. Au evoluat numai pe roci bogate în baze, caracterizându-se printr-un profil de sol bine dezvoltat, dar slab diferențiat textural și morfologic, însă fertilitatea lor este destul de ridicată. Apar în zona piemontană și montană. [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], padina Lupșii, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT]. Terra rossa se întâlnesc pe suprafețe restrânse în zona montană, lângă [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT].

Solurile neevoluate, trunchiate sau desfundate, se întâlnesc în zonele naturale cu soluri slab evoluate sau în zonele modificate antropic în care orizonturile de sol au fost direct sau indirect îndepărtate fără a mai putea defini cu certitudine din care tip de sol au provenit. Din aceastp categorie, în bazinul carstic Ciclova au fost identificate: litosolurile, soluri puțin evoluate, subțiri, limitate la o adâncime de până la 20 cm de roca consolidată, dură. Au apărut în contițiile unui relief accidentat, cu pante mari și culmi înguste, [NUME_REDACTAT] de lângă localitatea Socolari, în poiana Iulia, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT].

1.4 CLIMA.

Zona bazinului carstic Ciclova se încadrează în climatul temperat continental moderat, subtipul bănățean, cu influențe submediteraneene, încadrându-se în tipul de climat de dealuri înalte și munți joși. Subtipul bănățean este caracterizat prin circulația maselor de aer atlantic și prin frecvente invazii ale maselor de aer mediteranean. Acest cadru climatic general conduce la un regim terminc moderat, cantități medii de precipitații ceva mai ridicate decât în alte zone ale țării la altitudini similare, perioade destul de dese de încălzire în timpul iernii și primăveri relativ timpurii. Zona are un relief foarte variat cu altitudini cuprinse între circa 270 si 500 m cuprinzând următoarele etaje climatice: climatul de dealuri joase( 200-500m) , climatul de dealuri înalte( 500-800m).

Dispoziția în trepte a reliefului și înclinarea lui generală de la est la vest determină ca ținutul să fie deschis înfluențelor maselor de aer care vin dinstre sud- vest, vest si nord-vest și adăpostit față de masele de aer din est și nord- est. Extinderea mare a suprafețelor de denudație etajate, care descresc și ele ca altitudine de la est spre vest are aceleași consecințe.

Pentru caracterizarea climatică a bazinului carstic Ciclova s-a folosit stația meteorologică de la Oravița, la altitudinea de 309 m, situată la 3 km aerian depărtare de [NUME_REDACTAT], astfel că elementele regimului termic, pluviometric și eolian pot fi considerate reprezentative pentru acest areal. Temperatura medie multianuală este de 11,3 grade celsius. Regimul precipitațiilor atmosferice este unul moderat, dar suficient pentru întreținerea unei vegetații de pădure și obținerea unor producții agricole bune, în anii când sunt repartizate în conformitate cu cerințele plantelor de cultură. Perioada cea mai bogată în precipitații în decursul anului este cea cuprinsă între lunile iunie- iulie, iar în lunile ianuarie, februarie, martie se înregistrează cele mai puține precipitații. Ploile de vară prezintă, în cele mai multe cazuri un caracter convectiv și cad în general sub formă de averse, fiind adesea însoțite de descărcări electrice, iar cantitățile de apă care cad în urma acestor ploi pot fi foarte mari într-un interval scurt de timp. Ploile de toamnă ai în schimb caracterul unor burnițe și se manifestă îndeosebi în partea vestică și sudică a regiunii, aceste ploi fiind determinate de către ciclonii mediteraneeni. Precipitațile care cad sub formă de zăpadă sunt reduse și perioada de acoperire a solului cu zăpadă este scurtă, în medie de 25 de zile pe an. Perioade de secete excesive, nu au existat. Valorile pluviometrice reprezintă o expresie foarte fidelă a proceselor de eropziune și transport precum și a proceselor de carstificare. Cantitățile maxime înregistrate în 24 de ore se datoresc fie convecției locale puternice, fie trecerii unui front rece sau ascensiunii forțate a unei mase de aer pe versanții muntoși. Cele mai mari cantități ale precipitațiilor maxime în 24 ore se înregistrează în lunile de vară, exprimând faptul că cele mai puternice procese fluviodenudaționale au loc vara.

Regimul eolian este deternimat de particularitățile circulației generale a atmosferei și de cele ale suprafeței active. Regimul vântului este determinat de activitatea ciclonului islandez pe tot timpul anului, anticiclonul azoric mai ales vara și ciclonul mediteranean toamna și iarna îndeosebi. Vânturile locale predominante sunt Austrul si Coșava.

Coșava este un vânt foarte intens cu caracter de foen, cald și uscat, bate în general din su-est și uneori din est, iși face prezența mai rar, în general doar în partea de sud-vest. Ca durată bate de obicei 2-3 zile, mai rar 4-5 și în mod excepțional mai multe zile. Perioadele în care bate Coșava mai frecvent sunt la sfârșitul toamnei, în timpul iernii și la trecerea de la ianrp la primăvară. Este cunoscut însă pentru pagubele pe care le provoacp. În fiecare an viteza vântului trece de 30m/s, în ultimii ani a atins chiar 40 m/s.

Austrul este un vânt vestic, uscat și cald pe timpul verii iar în perioada de iarnă este însoțit de geruri și e lipsit de precipitații.

CAPITOLUL II. ANALIZA ȘI INTERPRETAREA IZVOARELOR ISTORICE. ISTORICUL CERCETĂRII.

2.1 ANALIZA ȘI INTERPRETAREA IZVOARELOR ISTORICE

[NUME_REDACTAT] este menționată documentar cu mult înaintea Oraviței. Există o scrisoare a Banului de Severin, [NUME_REDACTAT], care datează din 16 februarie 1437 adresată regelui prin care îl informează că la Ciclova sunt mine în exploatare încă de la începutul secolului al XV-lea. Alte atestări documentare ale [NUME_REDACTAT]: 1437 Csiglobanya, 1464 Cseglo, 1537 Chyglova, 1691 Csiklo, 1690-1700 Csiklova, 1717 Siklova, 1828 [NUME_REDACTAT], Csiklovar, 1851 [NUME_REDACTAT], Csiklovar, 1913 Csiklobanya. [NUME_REDACTAT] Timișorii și în special ai [NUME_REDACTAT] (Caraș) precum și al întregii regiuni montane au fost în timpul regelui Ludovic I valachi (români).

Apropiindu-se pericolul turcesc, regele Ludovic cel Mare al Ungariei a împuternicit nobilimea română sa conduca aceste teritorii din Banat conform legilor românești (jus valachicum). Aceasta era valabilă pentru cetățile Lugoj, Caransebeș, Caraș, Iled, (Ilidia), Almaș. Din cetatea Ilidiei făcea parte și Ciclova.

După ce [NUME_REDACTAT] al III-lea a luat sub ocrotirea sa pe împărăteasa Margit din Constatinopol, fiica regelui Bela al III-lea, acesta a consfințit proprietatea acesteia privind cetatea Ilidiei și a teritoriilor aparținătoare.

Izvoarele istorice arareori fac referire la această zonă, a Banatului de sud și cu atât mai puțin la organizarea socială și economică a societății. Societatea feudală bănățeană era deja cristalizată, cu o organizare voievodală, asemeni voievodatelor transilvănene, la începutul veacului al X-lea, când intră sub fasciculul de lumină al izvoarelor narative maghiare. Pentru perioada secolelor X-XII, informațiile oferite de izvoarele scrise externe, maghiare și bizantine, sunt puține și lacunare, iar societatea feudală bănățeană nu a produs documente interne. Din acest punct de vedere, al surselor de informare, mărturiile de cultură materială și spirituală lăsate de societatea bănățeană devin surse documentare de primă importanță. Cercetările de la Ilidia, au constituit punctul de pornire privitor la reședințele medievale din Banat. S-au pus în evidență la Ilidia- Oblița fundațiile celei mai timpurii locuințe turn, din veacul al XII-lea, din Banat și Transilvania, ale unei biserici rotonde.

Izvoarele diplomatice reprezintă, în cadrul izvoarelor scrise, sursa majoră de informații pentru cunoașterea civilizației medievale din Banatul de sud.

Izvoarele diplomatice maghiare cuprind documentele emise de cancelaria maghiară sau de locurile de adeverire ce au funcționat în comitatele bănățene sau în alte regiuni. Documentele păstrate din secolul al XIII-lea cu referire la istoria banatului de sud sunt puține, însă odată cu veacul următor numărul documentelor păstrate a crescut simțitor. Saltul realizat este și calitativ, informațiile consemnate fiind diverse, ceea ce le conferă caracterul de sursă de materie primă. Cercetarea istorică are la dispoziție, pentru secolele XIV- XV, aproape 800 documente păstrate referitoare la Banatul de Sud, ele reprezentând o mică parte din actele arhivelor medievale bănățene. La fel ca și arhitectura ecleziastică, tezaurul documentar al Banatului a fost parțial distrus. Cucerirea turcească și războaiele din secolul al XVII-lea au desăvârșit în această privință pierderile din arhivele Banatului. Izvoarele diplomatice maghiare sunt deosebit de utile pentru reconstituirea geografiei istorice a Banatului. Ele aduc preciziuni cu privire la denumirea satelor medievale, mărimea acestora, asupra hotarelor, a domeniilor feudale, a structurii sociale și a vieții economice ce a pulsat în zonă. Districtele românești din Banat, privilegiile românilor în cadrul acestora s-au păstrat consemnate în diplomele emise de cancelaria regală maghiară . Banatul de sud, sub aspectul adunării și publicării izvoarelor diplomatice a beneficiat de o situație favorabilă. Preocupările unor erudiți, [NUME_REDACTAT] s-au materializat într-o serie de izvoare diplomatice editate în a doua jumătate a secolului XIX. Studiul lui Pesty consacrat districtelor medievale românești apărut în anul 1876, a fost însoțit de un grupaj documentar. Documentele referitoare la Banatul de Severin, o zonă cu o populație omogen românească, au fost editate în anul 1878.

[NUME_REDACTAT] în cadrul regatului catolic maghiar a însemnat în fapt și intrarea sa în sfera de influență religioasă a Romei. Izvoarele diplomatice papale fac referiri la organizarea bisericească proprie, la organizarea unor misiuni și ordine călugărești și la relațiile cu mediul feudal ortodox din Banat.

Izvoarele narative maghiare de la începutul mileniului al II-lea, referitoare la Banat reprezintă o sursă de informații istorice esențială. Acestea cuprind cronici care relatează evenimentele istorice din secolele X- XIV și care au avut drept teatru de desfășurare Dunărea de Jos apuseană. Având la bază tradițiile, sursele mai vechi ori observațiile autorilor, ele poartă amprenta subiectivității celui care le-a redactat. În același timp ele au avut menirea de a crea o anume imagine despre o epocă sau despre un suveran.

Un remarcabil izvor pentru istoria Banatului din secolul X il reprezintă [NUME_REDACTAT] , notarul regelui Bela al III-lea. Cronica lui Anonimus a concentrat în jurul ei, ca izvor istoric, aprecieri dintre cele mai contradictorii până în momentul actual. Ceea ce a determinat aceste reacții, pentru o sursă istorică extrem de importantă nu numai pentru Banat, ci și pentru Transilvania și Ungaria, în primul rând o constituie referirile la existența românilor în acest spațiu în momentul sosirii triburilor maghiare.

Importanța izvoarelor narative maghiare pentru începuturile evului mediu în Banat rămâne de netăgăduit. Ele consemnează prezența populației românești în acest spațiu ăn momentul contactului cu maghiarii, de asemenea reprezintă o sursă importantă pentru cunoașterea realității geopolitice, culturale, religioase ale Dunării de Jos apusene.

O altă sursă extrem de importantă pentru analiza izvoarelor istorice, in zona Banatului montan și implicit a [NUME_REDACTAT], o reprezintă documentele, recensămintele și hărțile habsburgice. Aceste documente fac referire la situația zonei după cucerire, recensăminte, hărți topografice Iozefine (figura 3.)

Figura 5. [NUME_REDACTAT] a [NUME_REDACTAT], apud www.wikipedia.ro

Pentru a putea observa evoluția peisajului în detectarea posibilelor obiective arheologice, am analizat și a doua ridicare iozefină, (figura 4), respectiv planurile directoare de tragere (figura 5). Ambele tipuri de hărți au fost extrem de utile și pentru poziționarea și analiza toponimelor din zonă.

Figura 6 A doua ridicare iozefină, apud, www.lazarus.elte.hu

Figura 7 Planurile directoare de tragere, apud, www.geo-spatial.org

În cadrul izvoarelor istorice din această perioadă, ne sunt prezentate începuturile mineritului în zona [NUME_REDACTAT]-Oravița. exploatarea propriu zisă în această zonă începe însă abia după alungarea turcilor, prin repunerea în funcțiune a unor mine deja folosite de către ei. În zona [NUME_REDACTAT], au fost prospectate următoarele minerale, care au fost exploatate doar prin activitate minieră: calcite, cupru, arsenit de cobalt, malachită, hornblendă, cristal de stâncă, aur masiv, cupru masiv, magnetită, hematită, limonită, cobalt, calcopirită, galena.

Ca și în cazul documentelor medieval, acestea au o importanță deosebită pentru această zonă, ilustrînd condiția social și economic, intensificarea activitășii miniere și nu în ultimul rând, contribuția majoră pe care au avut-o [NUME_REDACTAT] pentru geografia istorică a zonei.

2.2 ISTORICUL CERCETĂRII.

Pentru demararea cercetărilor sistematice de teren în [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], am avut ca punct de plecare [NUME_REDACTAT] al Banatului,unde au fost menționate 3 obiective arheologice.

Vestigii preistorice: în vechea literatură de specialitate, se menționează că în urma săpării beciurilor la Fabrica de Bere, s-au găsit oase de mamut.

Peșteri cu urme de locuire :

[NUME_REDACTAT] Elena : materialele arheologice se încadrează în preistorie, epoca dacică, si evul mediu.

[NUME_REDACTAT] Elena (fig. 2) este una dintre cele mai mari peșteri din [NUME_REDACTAT] Ciclova. Este situată pe versantul stâng al [NUME_REDACTAT], are o dezvoltare de 141.3 m și o denivelare de 8.19 m. pentru a ajunge la această peșteră de la [NUME_REDACTAT] se urmărește marcajul turistic bandă galbenă, ce conduce până la intrarea principală a acestei peșteri. [NUME_REDACTAT] are două intrări și o fereastră. Intrarea principală are o lățime de 5 m și o înălțime de 1.5 m. La aceasta se poate observa o puternică stratificație a calcarului. După 15 m de la intrare, parcurgând o galerie de 4 m lățime și o înălțime de 1.5 m, plină cu bolovăniș, se ajunge în sala mare a acestei peșteri. Pe timp de iarna în această galerie se formează concrețiuni de gheață.

Pe peretele drept se distinge la o înălțime de 6.8 m intrarea în galeria ce ducea la cea de-a doua intrare a peșterii. Toată această galerie de 19 m are înălțimi mici, uneori fiind necesar mersu târâș. Intr-o sală mai puțin ascendentă în care planșeul era alcătuit din bolovăniș, este acum din calcit. La capătul acestei săli este punctul terminus al peșterii.

Figura 8 [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] Lenuța ( fig 3), materialul arheologic se încadrează în preistorie, perioada dacică și evul mediu. Este situată pe versantul stâng al [NUME_REDACTAT], la aproximativ 10 minute de peștera [NUME_REDACTAT]. Are o dezvoltare de 97.9 , și o denivelare de + 30m. întreaga peșteră este dezvoltată pe o diaclază puțin meandrată, având o intrare de 3 m lățime și 4 m înălțime. In primii 18 m ai galeriei nu întâlnim decât bolovani. După această porțiune, pe peretele drept al galeriei, cât și pe peretele stâng încep să apară scurgeri parietale. Din acest punct după două săritori de 1.5, respectiv 1.6 m se ajunge la un bazin cu apă permanentă. La 9 m de la acest bazin scurgerile parietale dispar și ne aflăm la baza unei săritori de 4 m. Pentru urcarea acesteia este nevoie de o bucla de coardă. De aici pînă șa punctul terminus al peșterii mai sunt 6 m care se pot parcurge fără probleme.

Figura 9 [NUME_REDACTAT]

Mina de cupru Ciclova. Mina se află în bazinul Carașului, [NUME_REDACTAT]. Zăcământul de cupru este exploatat din epoca bronzului, dar și perioada romană, medievală și modernă.

CAPITOLUL III. CONSIDERAȚII ETNOGRAFICE ȘI TOPONIMICE.

Izvoarele onomastice cuprind numele de locuri și persoane referitoare la spațiul bănățean. Onomastica reprezintă o reflectare a relației dintre om și mediul geografic în care acesta viețuiește.

[NUME_REDACTAT], atestări: 1437 Csiglobanya, 1464 Cseglo, 1537 Chyglova, 1691 Csiklo, 1690-1700 Csiklova, 1717 Siklova, 1828 [NUME_REDACTAT], Csiklovar, 1851 [NUME_REDACTAT], Csiklovar, 1913. Primul element al toponimului compus, Ciclova, este de origine slavă, format de la un antrop. rom. Cicle, Ciclu sau de la slavonul. Čiklo. Ulterior, s-a format un derivat adjectival posesiv cu suf. -ov, si numele satului a devenit Ciclova. [NUME_REDACTAT] Montană este destul de nouă si apare doar in 1919. Csiklobanya, numele unguresc de la 1437 inseamnă „[NUME_REDACTAT]”, iar Csiklovar reprezintă aceeasi tendință de maghiarizare a numelui romano-slav, ca in cazul Bakovar pentru Bacova sau Csakovar pentru Ciacova.

Lista toponimelor identificate în [NUME_REDACTAT] :

[NUME_REDACTAT]

Blidaru: dintre numeroasele nume topice Blidaru, se înțelege că unele au ca punct de plecare numele personal Blidaru sau asemănarea locului cu un blid, scobituri în teren. Cele mai multe însă, sunt locuri pe care au fost descoperite mari aglomerări de fragmente ceramice precum și în urma săpăturilor arheologice, mărturii ale unor vechi așezări umane.

[NUME_REDACTAT]

[NUME_REDACTAT]

[NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] Cântarului: există imagini metaforice ale căror semnificații sunt mai greu de pătruns, astfel că între Oravița și [NUME_REDACTAT] este un punct numit Cântaru, aflat pe o mică înălțime peste care drumul urcă apoi coboară la nivelul inițial. Nu s-a putut stabili cu exactitate de ce dealul se numește Cântaru. Pentru cei aflați pe înălțimile din jur, unde se gasesc sălașe, imaginea drumului care încalecă dealul asemeni unui cântar cu brațele in echilibru, este clară.

Fluereana: nume dat, datorită grafitului din zonă, ( [NUME_REDACTAT] 80 ani)

[NUME_REDACTAT]

Gărâna lui Bengescu: În hotarele satelor se găsesc nume de locuri care indică într-o formă sau alta cultura diferitelor plante cerealiere. Exemplele pot fi găsite și în nomenclatura botanică românească: gărână, loc defrișat prin ardere.

[NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT]: Loc aflat la poalele Simionului, unde se spune că se alflă un cimitir turcesc ( [NUME_REDACTAT] 80 ani, [NUME_REDACTAT] 65 ani)

[NUME_REDACTAT]

[NUME_REDACTAT]

Ogașu lui [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] lui [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] Țarina: țarina, ca parte a teritoriului satelor are sensuri diferite, căci, comparând ocupațiile locuitorilor din satele de munte după ponderea lor în economia zonală și n-ar fi exclus ca termenul țatină să fi indicat la începuturile sale tocmai acel teren care era lucrat pentru a asigura practicarea ocupașiei principale, agricultură sau păstorit. Dicționarele explică pe țarină din slavona veche, carina- bir, sau îl compară cu sârbocroatul carina. Se pare că slavii rămași jos în văi, au creat din românescul țară apelativul cerina, preluat apoi de rpmâni. De la latinescul terra s-a ajuns la țarină pentru că țară se asocia strâns cu ideea de teritoriu.

[NUME_REDACTAT]

[NUME_REDACTAT]: Nume toponimic, cu un corespondent în mitologia populară, în șirul personajelor de basm și legendă. Personajele care populează poveștile românilor precum și folclorul altor popoare sunt ielele, zâne: [NUME_REDACTAT].

CAPITOLUL IV. CONSIDERAȚII ASUPRA PALEOCLIMEI ȘI PALEOMEDIULUI.

4.1 PALEOCLIMA

Adesea prin Holocen sau Postglaciar se intelege perioada ultimilor 10000 de ani. Trebuie menționat însă că Holocenul ar include în cadrul său și Tardiglaciarul. Conform acestei ipoteze, Tardiglaciarul cuprinde etapa dintre începutul oscilației Allerod șisfârșitul perioadei Dryas recent care se plasează spre 8200 B.C

Postglaciar, etapa care a urmat perioadei glaciare, se deosebește de aceasta prin faptul că a fost total lipsită de fenomene glaciare, astfel putem menționa că România a avut o evoluție regională a climatului în sud- estul Europei și conturarea unor trăsături proprii privind derularea și oscilațiile climatice de la trecerea Pleistocen- Holocen. [NUME_REDACTAT] s-a caracterizat prin alternarea unor oscilații climetice, în sensul că perioade de ameliorare climatică au fost succedate de scurte etape de răcire. Faptul că oscilațiile climatice calde nu au mai atins amploarea celor anterioare, iar etapele reci nu au mai fost atât de riguroase ca stadiile glaciare, a determinat pentru această perioadă imprimarea unor trăsături distincte care o deosebesc de etapa anterioară și mai ales de cea care a urmat. Pentru că în acest timp perioadele reci au fost suficient de ample, Tardiglaciarul ar trebui alipit Pleistocenului. Ritmul în care s-au succedat, precum și faptul că amploarea lor s-a apropiat mai mult de cele corespondente Allerod și Bolling, se poate spune că o serie de oscilații climatice petrecute anterior ar trebui alipite Tardiglaciarului, în acest sens, din cele identificate pe teritoriul României se includ oscilațiile climatice Herculane II ( Laugerie), Romînești ( Lascaux) și Mitoc II ( Angles).

În consecință Tardiglaciarul pe teritoriul Romîniei cuprinde o perioadă de timp mai mare decât cea care îi este atribuită în vestul Europei , incluzând oscilațiile climatice Herculane II, Românești și Mitoc II, care corespund în Europa apuseană Laugerie- Lascaux și oscilațiile climetice Angles. Pentru că trăsăturile climatice apropie tardiglaciarul mai mult de epoca perioadelor glaciare decât de cea care a urmat, Holocenul. În acest context, pe teritoriul României, limita dintre Pleistocen și Holocen ar trebui trasată șa sfârșitul fazei pinului din zona montană sau la finele etapei reci care a succedat oscilației climatice erbiceni B din regiunile joase ale țării.

Caracteristicile climatice ale Tardiglaciarului au fost la început subliniate de analizele sporo-polinice din mlaștinile oligotrofe din zona montană. [NUME_REDACTAT] cu condițiile sale climatice riguroase care s-au repercutat asupra vegetației prin crearea unui peisaj fitogeografic specific.

Cuaternarul se particularizează din punct de vedere geologic de celelalte perioade prin fluctuații climatice care au însoțit evoluția omului. Geneza și dezvoltarea formelor de relief specifice, a diverselor tipuri de soluri, a ariilor de răspândire a faunei și florei într-o permanentă dinamică, a zonelor climatice și a unei rețele hidrografice aflate într-o continuă schimbare au constituit mediul specific desfășurării omului în Cuaternar. Deoarece formațiunile cuaternare sunt cele mai noi ca vârstă și mulează în general suprafața unui relief preexistent au constituit meiul fizic direct cu care omul a intrat în contact și din care s-a apovizionat cu materiile prime necesare viții cotidiene de-a lungul unui lung proces evolutiv.

Precizarea cauzelor glaciațiunii în Pleistocen este o problemă dintre cele mai dificile pentru cuaternariști, ea rămânând încă insuficient elucidată. În primul rând, este acum o certitudine că glaciațiunea pleistocenă a afectat simultan ambele emisfere ale planetei sub forma glaciațiunii de calotă și montană. Se pare că două calote glaciare polare principale s-au extins sub diferite forme spre regiunile continentale, acest proces fiind cu siguranță mai amplu în emisfera nordică, probabil și datorită suprafeței mai mare ocupată de continente.

În al doilea rând, s-a constatat că au existat mai multe epoci sau perioade glaciare, separate prin interglaciare sau interstadiale mai calde și se pare mai îndelungate. Un alt fenomen bine conturat pare să fie scăderea primară generală a temperaturii, care a afectat întreg globul. După H. Flohn, temperatura medie a scăzut cu circa 5°C. De asemenea, nu trebuie omisă precizarea că glaciațiunea pleistocenă nu a fost singura din istoria pământului, fie și dacă vom aminti pe cele sesizate în Paleozoic. Investigațiile asupra cauzelor glaciațiunii pleistocene s-au stucturat pe depistarea lor pe pământ, în modificările elementelor orbitei pământului și a radiației solare. În funcție de aceste elemente, cauzele glaciațiunii au fost împărțite în cauze terestre și cosmice.

4.2 PALEOMEDIUL

[NUME_REDACTAT] cu condițiile sale climatice riguroase care s-au repercutat asupra vegetației prin crearea unui peisaj fitogeografic specific, a fost surprins pentru prima dată prin analiza sedimentului turbos de la Colăcel, lângă [NUME_REDACTAT]. Sub un strat mâlos, s-a analizat stratul de turbă, ce a oferit un spectru polinic necunoscut până atunci, în privința compoziției speciilor. Dintre copaci, pinul, molidul, mesteacănul și salcia erau prezenți. Existența jepilor în această perioadă la altitudinea do e 800 m arată că celelalte etaje de vegetație au coborât, dar și la altitudini mai scazute, 400 m în [NUME_REDACTAT], predominant era tot pinul. Se pare că etajul său s-a generalizat, iar celelalte etaje vegetale s-au comprimat sau chiar desființat. Analizele polinice efectuate în depozitele specifice ultimei perioade glaciare au dovedit dispariția pădurilor în stadiile glaciare și coborârea peisajului de tundră până în zonele de câmpie, astfel, climatul glaciar și cel care a urmat în faza imediată a favorizat un singur gen, pinul, acesta, nu forma numai avangarda pădurilor în regiunile mai nordice, fiind prezent pe întinderi mari, neacoperite de calota glaciară.

CAPITOLUL V. MINERITUL ÎN BAZINUL CICLOVEI

Minereurile din zonă, exploatate încă de pe vremea romanilor și apoi, primitiv dar continuu, până sub turci, au suscitat un mare interes din partea administrației austriece instaurate după 1718. Nevoia de metale în [NUME_REDACTAT] era mare și în consecință administrația a luat măsuri radicale pentru dezvoltarea mineritului în [NUME_REDACTAT]. Aceste măsuri vizau prospecțiuni detaliate pentru deschiderea de noi mine, înființarea de furnale și topitorii și aducerea de mână de lucru specializată (coloniști) din toate colțurile imperiului, îndeosebi din zonele montane în care deja exista o industrie pusă la punct Tirol, Carintia, Stiria, Boemia .

În documentele austiece este menționat faptul că în 1703, înainte de pacea de la Passarowitz, 13 minieri din Tirol ari fi sosit în zona Ciclovei pentru a face prospecțiuni miniere. Exploatarea propriu- zisă începe începe însă după înfrângerea turcilor prin repunerea în funcție a unor mine deja folosite de ei. Aceste exploatări au fost găsite de către statul austriac într-o stare deplorabilă, ele fiind puse în funcțiune de către statul austiac, în timpul guvernării lui Florimund de Mercy.

Până în 1855, în bazinul Ciclovei au fost exploatate metale neferoase: aur, argint, cupru și plumb, iar ca minerale, arsenit de cobalt, calcopirită, hematită, cristal de stâncă, aur masiv, cupru masiv.

Odată cu preluarea minelor, uzinelor și domeniilor bănă de către Steg, rolul Oraviței ca centru productiv intă în declin, datoritorită epuizării zăcămintelor metalifere din zonă. Reducerea exploatării miniere a făcut ca și industria prelucrătoare a neferoaselor să-și piardă din importanță. Prin urmare, din cele două cuptoare aflate în funcțiune la Oravița și Ciclova, din cele trei de la Sasca și alte trei la [NUME_REDACTAT], în 1873 nu mai funcționau decât unul la Ciclova și unul la Sasca. În a doua jumătate a secolului XIX la Oravița încetează exploatarea cuprului și a alor metale neferoase, prelucrarea cuprului nu a mai avut loc decât la atelierul de la Ciclova unde acționau două forje acționate hidraulic.

Reprezentative pentru această zonă, au fost: Mina de cupru de la [NUME_REDACTAT] ( și [NUME_REDACTAT] Română.(fig)

Mina de cupru ciclova Montană. Zăcământul cu minereu de cupru era probabil cunoscut din epoca bronzului sau romană. Explorarea sistematică începe după intrarea Banatului în stăpânirea habsburgică. Topirea minereului se făcea în atelierele de la Oravița și [NUME_REDACTAT].

[NUME_REDACTAT] Română. În această mină se exploata fierul, iar ca datare avem: epocă romană și epocă medievală

CAPITOLUL VI. REPERTORIUL OBIECTIVELOR ARHEOLOGICE DESCOPERITE ÎN BAZINUL CARSTIC CICLOVA

[NUME_REDACTAT] Obiectiv 1

I. Istoricul cercetărilor: obiectivul arheologic a fost descoperit în grădina casei, în dupa ce suprafata a fost arată

II. Date geografice despre sit:

a. punct:-

b. reper localizare: situl este amplasat la 77,81m NE de biserica ortodoxă [NUME_REDACTAT], la 252m SV de biserica romano-catolică din [NUME_REDACTAT] și la 2,26 km SE de biserica ortodoxă din [NUME_REDACTAT]

c. reper hidrografic: obiectivul se află la 53 m E de versantul stâng al [NUME_REDACTAT].

d. descriere geografică: obiectivul este amplasat în partea de SE a satului [NUME_REDACTAT], la 1, 24 km de punctul [NUME_REDACTAT] și 777 m de pădurea Brata. Solul este închis la culoare. S-au găsit fragmente ceramice medievale și moderne, densitatea cea mai mare fiind de ceramica alba cu decor roșu.

e. stare actuală: grădină.

f. suprafață sit: cca. 250 mp.

g. coordonate GPS: 45 02324 N 21 72765 E, 270 m altitudine.

h. coordonate Stereo 70: 242309; 396956

i. harta topografică:

j. imagine satelitară:

III. Date istorice despre sit:

a. tip sit: –

b. datare: perioada medievala tarzie și început de epoca moderna

c. material arheologic:

Fragment 1. Fund de vas, cu diametru de 7 cm.

Categorie: semifină

Tratament suprafață: exterior: pictată, interior- netezită

Ardere:oxidantă

Culoare: exterior- crem, interior- crem.

Degresant: nisip fin.

Grosime: 0,5 cm.

Încadrare cronologică: secolul XV- XVI

Fragment 2. Fund de vas cu diametru de 15 cm.

Categorie: semifină

Tratament suprafață: exterior- netezită, interior- netezită.

Ardere: oxidantă.

Culoare: exterior- crem, interior- gri închis

Degresant: nisip fin.

Grosime: 0,5 cm.

Încadrare cronologică: secol XV-XVI

Fragment 3. Fund de vas, cu diametru de 10 cm

Categorie: semifină.

Tratament suprafață: exterior- netezită, interior- netezită.

Ardere: reducătoare.

Culoare: exterior- negru, interior- negru.

Degresant: nisip fin.

Grosime: 0,9 cm

Încadrare cronologică: secol XV.

Fragment 4. Fund de vas, cu diametru de 13 cm.

Categorie: semifină

Tratament suprafață: exterior- netezită, interior- smălțuită.

Ardere: oxidantă.

Culoare: exterior- crem, interior- verde.

Degresant: nisip fin.

Grosime: 0,5 cm.

Încadrare cronologică: secol XVI-XVII.

Fragment 5. Funde de vas, cu diametru de 12 cm.

Categorie: semifină.

Tratament suprafață: exterior: netezită, interior- netezită.

Ardere: oxidantă.

Culoare: exterior- crem, interior- crem.

Degresant: nisip fin.

Grosime: 0,7 cm.

Încadrare cronologică: secol XV-XVI.

Fragment 6. Fund de vas cu diametru de 9 cm.

Categorie: semifină.

Tratament suprafață: exterior- netezită, interior- netezită.

Ardere: oxidantă.

Culoare: exterior- crem cu flec negru, interior- crem.

Degresant: nisip fin.

Grosime: 0,5 cm.

Încadrare cronologică: secol XV-XVI.

Fragment 7. Perete vas, cu grosimea de 0,4 cm.

Categorie: semifină.

Tratament suprafață: exterior- decor pictat, trei linii cu traiectorie curbilinie, iar spațiul dintre incizii pictat cu roșu.

Ardere: oxidantă.

Culoare: exterior- crem, interior- crem.

Degresant: nisip fin.

Încadrare cronologică: secol XV-XVI.

Fragment 8. Fragment toartă, cu crosime de 1 cm si lățime de 4 cm.

Categorie: semifină.

Tratament suprafață: o incizie paralelă oe margini.

Artede: oxidantă.

Culoare: crem.

Degresant: nisip fin.

Încadrare cronologică: secol XV-XVI.

Fragment 9. Fund de vas, cu diametrul de 13 cm.

Categorie: semifină.

Tratament suprafață: exterior- netezită, interior- netezită.

Ardere: oxidantă.

Culoare: exterior- cărămizie, interior- gri.

Degresant: nisip fin.

Grosime: 0,5 cm.

Încadrare cronologică: secol XV-XVI.

Fragment 10. Fragment toartă, cu grosimea de 1,7 cm, lățime 4 cm.

Categorie: semifină.

Tratament suprafață: netezită pe ambele părți.

Ardere: oxidantă.

Culoare: crem.

Degresant: nisip fin.

Încadrare cronologică: secol XV- XVI.

Fragment 11. ,, Strachină” cu diametru de 11 cm.

Categorie: semifină.

Tratament suprafață: exterior- netezită, interior- netezită.

Ardere: oxidantă.

Culoare: exterior- cărămiziu, interior- cărămiziu.

Degresant: nisip fin.

Grosime: 0,5 cm.

Încadrare cronologică: secol XV.

Fragment 12. Perete vas, cu grosimea de 0,5 cm.

Categorie: semifină.

Tratament suprafață: exterior- pliseuri orizontale, pictat cu negru, interior- smălțuit.

Degresant: nisip fin.

Ardere: oxidantă.

Culoare: exterior-gri, interior- cărămiziu.

Încadrare cronologică: secol XVII-XVIII.

Fragment 13. Fund de vas, cu diametru de 14 cm.

Categorie: semifină.

Tratament suprafață: exterior- netezită, interior- smălțuită, cu pete circulare.

Degresant: nisip fin.

Ardere: oxidantă

Culoare: exterior- gri, interior- gri.

Grosime: 0,5 cm.

Încadrare cronologică: secol XVII-XVIII.

Fragment 14. Fund de vas, cu diametru de 12 cm.

Categorie: semifină.

Tratament suprafață: exterior- netezită, interior- netezită.

Ardere: oxidantă.

Culoare: exterior- crem, interior- crem.

Degresant: nisip fin.

Grosime: 0,6 cm.

Încadrare cronologică: secol XIV- XV.

Fragment 15. Fragment buză evazată, cu diametru de 15 cm.

Categorie: semifină.

Tratament suprafață: exterior- netezită, interior- smălțuită.

Degresant: nisip fin.

Ardere: oxidantă.

Culoare: exterior- cenușiu, interior- vișiniu închis.

Grosime: 0, 5 cm.

Încadrare cronologică: secol XVI- XVII.

Fragment 16. Fund de vas, cu diametru de 12 cm.

Categorie: semifină.

Tratament suprafață: exterior- pliseuri orizontale, interior- smălțuită.

Degresant: nisip fin.

Ardere: oxidantă.

Culoare: exterior- crem, interior- cărămiziu.

Grosime: 0,5 cm.

Încadrare cronologică: secol XVI-XVII.

Fragment 17. Fund de vas, cu diametru de 10 cm.

Categorie: semifină.

Tratament suprafață: exterior- netezită, interior- netezită.

Degresant: nisip fin.

Ardere: oxidantă.

Culoare: exterior- crem, interior- crem.

Grosime: 0,8 cm.

Încadrare cronologică: secol XIV-XV.

Fragment 18. Fund de vas cu diametru de 16 cm.

Categorie: semifină.

Tratament suprafață: exterior- smălțuit, interior- smălțuit.

Degresant: nisip fin.

Ardere: oxidantă.

Culoare: exterior- negru, interior- cărămiziu.

Grosime: 0,5 cm.

Încadrare cronologică: secol XVII-XVIII.

Fragment 19. Fund de vas, cu diametru de 16 cm.

Categorie: semifină.

Tratament suprafață: exterior- netezită, interior- smălțuit, cu linii curbilinii pictate.

Degresant: nisip fin.

Ardere: oxidantă.

Culoare: exterior- cărămizie, interior- gri.

Grosime: 0,5 cm.

Încadrare cronologică: secol XVII-XVIII.

Fragment 20. Perete vas, cu grosimea de 0,3 cm.

Categorie: semifină.

Tratament suprafață: exterior- pliseuri orizontale, pictate cu roșu, interior- netezită.

Degresant: nisip fin.

Ardere: oxidantă.

Culoare: exterior- crem, interior- crem.

Încadrare: secol XIV- XV.

Fragment 21. Perete vas, cu grosimea de 0,5 cm.

Categorie: semifină.

Tratament suprafață: exterior- pliseuri orizontale pictate cu roșu, interior- netezită.

Degresant: nisip fin.

Ardere: oxidantă.

Culoare: exterior- crem, interior- crem.

Încadrare cronologică: XIV- XVI.

Fragment 22. Fund de vas, cu diametru de 10 cm.

Categorie: semifină.

Tratament suprafață: exterior- netezită, interior- netezită.

Degresant: nisip fin.

Ardere: oxidantă.

Culoare: exterior- cărămiziu, interior- cărămiziu.

Grosime: 0,7 cm.

Încadrare cronologică: secol XVII.

Fragment 23. Fragment farfurie, cu diametru de 16 cm.

Categorie: semifină.

Tratament suprafață: exterior- netezit, interior- netezit, cu linii curbilinii pictate cu roșu.

Degresant: nisip fin.

Ardere: oxidantă.

Culoare: exterior- cărămizie, interior- cărămizie.

Grosime: 0,4 cm.

Încadrare cronologică: secol XVII-XVIII.

Fragment 24. Fund de vas, cu diametru de 14 cm.

Categorie: semifină.

Tratament suprafață: exterior: netezită, interior- netezită.

Degresant: nisip fin.

Ardere: oxidantă.

Culoare: exterior- cărămizie, interior- cărămizie.

Grosime: 0,5 cm.

Încadrare cronologică: secol XV-XVI.

Fragment 25. Fund de vas cu diametru de 16 cm.

Categorie: semifină.

Tratament suprafață: exterior- netezit, interior- smălțuit, cu pete verzi.

Degresant: nisip fin.

Ardere: oxidantă.

Culoare: exterior- crem, interior- crem.

Grosime: 0,7 cm.

Încadrare cronologică: secol XVII- XVIII.

Fragment 26. Fund de vas, cu diametru de 14 cm.

Categorie: semifină.

Tratament suprafață: exterior- netezit, interior- smălțuit, cu pete verzi.

Degresant: nisip fin.

Ardere: oxidantă.

Culoare: exterior- crem, interior- cărămizie.

Grosime: 0,5 cm.

Încadrare cronologică: secol XVII- XVIII.

Fragment 27. Buză de vas evazată, cu diametru de 17 cm.

Categorie: semifină.

Tratament suprafață: exterior- netezită, interior- netezită.

Degresant: nisip fin.

Ardere: reducătoare.

Culoare: exterior- neagră, interior- neagră.

Grosime: 0,5 cm.

Încadrare cronologică: secol XIV- XV.

Fragment 28. Fund de vas, cu diametru de 14 cm.

Categorie: semifină.

Tratament suprafață: exterior- netezită, interior- netezită.

Degresant: nisip fin.

Ardere: oxidantă.

Culoare: exterior- crem, interior- crem.

Grosime: 0,4 cm.

Încadrare cronologică: secol XV-XVI.

Fragment 29. Fragment perete vas, cu grosimea de 0,5 cm.

Categorie: semifină.

Tratament suprafață: exterior- decor pictat, patru linii cu traiectorie curbilinei, spațiul dintre incizii pictat cu roșu și urme de smalț.

Degresant: nisip fin.

Ardere: oxidantă.

Culoare: exterior- crem, interior- crem.

Încadrare cronologică: secol XVI- XVII.

Fragment 30. Buză evazată , cu diametru de 14 cm.

Categorie: semifină.

Tratament suprafață: exterior- netezită, interior- netezită.

Ardere: reducătoare.

Culoare: exterior- gri, interior- gri.

Grosime: 0,5 cm.

Încadrare cronologică. Secol XV- XVI.

Fragment 31. Buză evazată, cu diametru de 15 cm.

Categorie: semifină.

Tratament suprafață: exterior- netezită, sub buză, o bandă de culoare brun închis, interior- netezită, sub buză, o bandă de culoare brun închis.

Degresant: nisip fin.

Ardere: oxidantă.

Culoare: exterior- crem, interior- crem.

Grosime: 0,3 cm.

Încadrare cronologică: secol XV-XVI.

Fragment 32. Buză evazată, cu diametru de 14 cm.

Categorie: semifină.

Tratament suprafață: exterior- netezită, interior- netezită.

Ardere: reducătoare.

Culoare: exterior- gri închis, interior- gri închis.

Grosime: 0,3 cm.

Încadrare cronologică: XV-XVI.

Fragment 33. Fund de vas, cu diametru de 11 cm cm.

Categorie: semifină.

Tratament suprafață: exterior- netezită, interior- smălțuită.

Ardere: oxidantă.

Culoare: exterior- cărămizie, interior- crem.

Grosime: 0,4 cm.

Încadrare cronologică: secol XVI-XVII.

Fragment 34. Buză evazată cu diametru de 14 cm.

Categorie: semifină.

Tratament suprafață: exterior- netezită, interior- smălțuită.

Degresant: nisip fin.

Ardere: oxidantă.

Culoare: exterior- crem, interior- oliv.

Grosime: 0,6 cm.

Încadrare cronologică: srcol XVII-XVIII.

Fragment 35. Perete vas, cu grosimea de 0,4 cm.

Categorie: fină.

Tratament suprafață: exterior: smălțuit, cu brâu alveolar, interior- smălțuit.

Degresant: nisip fin.

Ardere: oxidantă.

Culoare: exterior- brun închis, interior- brun închis.

Încadrare cronologică: secol XVII.

Fragment 36. Fund de vas, cu diametrul de 16 cm.

Categorie: semifină.

Tratament suprafață: exterior- netezită, interior- smălțuită, cu pete circulare de culoare maro.

Degresant: nisip fin.

Ardere: oxidantă.

Culoare: exterior- verde, interior- crem.

Grosime: 0,4 cm.

Încadrare cronologică: secol XVII-XVIII.

Fragment 37. Perete vas, cu grosimea de 0,3 cm.

Categorie: semifină.

Tratament suprafață: exterior- netezită, decorată cu alveole, interior, netezită, cu urme de smalț în partea superioară.

Degresant: nisip fin.

Ardere: oxidantă.

Culoare:exterior- verde, interior- cărămiziu.

Încadrare cronologică: secol XVII.

Fragment 38. Perete vas, cu grosimea de 0,4 cm.

Categorie: semifină.

Tratament suprafață: exterior- decorată cu pieptene, interior- netezită.

Degresant: nisip fin.

Ardere: reducătoare.

Culoare: exterior- negru, interior- cărămizie.

Încadrare cronologică: secol XVI-XVII.

Fragment 39. Fund de vas, cu diametru de 9 cm.

Categorie: semifină.

Tratament suprafață: exterior- netezită, interior- netezită.

Degresant: nisip fin.

Ardere: oxidantă.

Culoare: exterior- cărămizie, interior- cărămizie.

Grosime: 0,4 cm.

Încadrare cronologică: XVI- XVII.

Fragment 40. Buză evazată, cu diametru de 14 cm.

Categorie: semifină.

Tratament suprafață: exterior- smălțuită, interior- smălțuită.

Degresant: nisip fin.

Ardere: reducătoare.

Culoare: exterior- verde deschis, interior- oliv.

Grosime:0,3 cm.

Încadrare cronologică: secol XVII- XVIII

d. fotografii și desene artefacte:

IV. Data periegheză: 04.03.2010

V. Autor periegheză: [NUME_REDACTAT]

VI. Bibliografie: –

[NUME_REDACTAT] Obiectiv 2

I. Istoricul cercetărilor: obiectivul arheologic a fost descoperit în urma cercetărilor sistematice de teren de către [NUME_REDACTAT] în data de 14.11.2010.

II. Date geografice despre sit:

a. punct: [NUME_REDACTAT]

b. reper localizare: Obiectivul se află la 1329 m E față de biserica [NUME_REDACTAT] Montană și la 1073 m față de biserica romană catolică [NUME_REDACTAT].

c. reper hidrografic: la 291 m față de [NUME_REDACTAT]

d. descriere geografică: Obiectivul se găsește pe o terasă, la 310 m altitudine, în punctul [NUME_REDACTAT]. Solul este închis la culoare. S-au identificat blocuri mari de cuarțit, folosite ca sursă de materie primă.

e. stare actuală: pășune

f. suprafață sit: aproximativ 200 mp

g. coordonate GPS: 45. 1. 533 N, 21. 42. 726 E.

h. coordonate Stereo 70: 242311; 396943

i. harta topografică:

j. imagine satelitară:

k. imagini de suprafață:

Suprafață obiectiv 2.

Obiectiv 2, Cuarțit.

III. Date istorice despre obiectiv: Este foarte posibil aflorimentul de cuarțit din această zonă să fi fost folosit ca sursă de materie primă pentru unelte de piatră.

a. tip obiectiv: –

b. datare: –

IV. Data periegheză: 14.11 2010

V. Autor periegheză: [NUME_REDACTAT]

VI. Bibliografie: –

[NUME_REDACTAT] Obiectiv 3

I. Istoricul cercetărilor: obiectivul arheologic a fost descoperit în urma cercetărilor sistematice de teren de către [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] în data de 31.03.2011.

II. Date geografice despre sit: Obiectivul se află pe o terasă bine profilată a pârâului Ciclova, la 30 m de versantul drept al acestuia și la o distanță de 541 m de crucea de pe Simion

a. punct: La vai de ei.

b. reper localizare:

c. reper hidrografic: obiectivul se găsește la 30 m de versantul drept al pârâului Ciclova

d. descriere geografică: Obiectivul se găsește la e de satul [NUME_REDACTAT], la o distanță de 541 m față de crucea de pe Simion și la 30 m de versantul drept al pârâului Ciclova. Solul este de culoare închisă, s-au găsit puține fragmente ceramice, din perioada medieval- târzie, un fragment de pipă și zgură.

e. stare actuală: pășune

f. suprafață sit:. 230 mp

g. coordonate GPS: 45. 02906 N, 21. 75332 E.

h. coordonate Stereo 70: 242309; 396956

i. harta topografică:

j. imagine satelitară:

k. imagini de suprafață:

[NUME_REDACTAT] 3.

III. Date istorice despre sit:

a. tip sit: –

b. datare: perioada medieval târzie.

c. material arheologic

Fragment 1. Toartă, cu grosimea de 1,3 cm.

Categorie : grosieră

Tratament suprafață : o incizie oe mijlocul toartei.

Degresant : nisip.

Ardere : oxidantă.

Culoare: cărămizie.

Încadrare cronologică: secol XV- XVII.

Fragment 2. Fragment pipă

Categorie : fină

Tratament suprafață : netezită

Degresant : nisip fin

Ardere : oxidantă

Culoare : cărămizie

Incadrare cronologică : secol XVI-XVII.

d. fotografii și desene artefacte:

IV. Data periegheză: 31.03.2011

V. Autor periegheză: [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT].

VI. Bibliografie: –

[NUME_REDACTAT] Obiectiv 4.

I. Istoricul cercetărilor: obiectivul arheologic a fost descoperit în urma cercetărilor sistematice de teren de către [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] în data de 31.03.2011

II. Date geografice despre sit:

a. punct: Vodari

b. reper localizare: Obiectivul se găsește la aproximativ 400m S de fabrica de bere, 1000 m SV de biserica ortodoxă Ciclova, 1310 m SV de Biserica romano catolică [NUME_REDACTAT].

c. reper hidrografic: 450 m S, de pârâul Ciclova.

d. descriere geografică: obiectivul este amplasat pe o terasă bine profilată, în partea de NE a satului [NUME_REDACTAT], 400m S de fabrica de bere, 1000 m SV de biserica ortodoxă Ciclova, 1310 m SV de Biserica romano catolică [NUME_REDACTAT], solul este de culoare închisă.

e. stare actuală: pășune

f. suprafață sit:. 220 mp

g. coordonate GPS: 45. 03141 N, 21. 73 489 E

h. coordonate Stereo 70: 2426956; 396956

i. harta topografică:

j. imagine satelitară:

k. imagini de suprafață:

[NUME_REDACTAT] 4

III. Date istorice despre sit:

a. tip sit:

b. datare: perioada medieval- târzie și epoca modernă

c. material arheologic

Fragment 1. Perete vas, cu grosimea de 0,3 cm.

Categorie: semifină.

Tratament suprafață: exterior- netezită, decor, trei benzi de culoare neagră, paralele între ele, pictate înainte de ardere, interior- netezită.

Degresant: nisip fin.

Ardere: oxidantă.

Culoare: exterior- portocalie, interior- crem.

Încadrare cronologică: secol XVII- XVIII.

Fragment 2. Perete vas, cu grosimea de 0,3 cm.

Categorie: semifină.

Tratament suprafață: exterior- netezită, decor, trei benzi de culoare portocalie paralele între ele, pictate înainte de ardere, interior- netezită.

Degresant: nisip fin.

Ardere: oxidantă.

Culoare: exterior- crem, interior- crem.

Încadrare cronologică: secol XVII- XVIII.

Fragment 3. Buză vas, cu diametru de 8 cm.

Categorie: semifină.

Tratament suprafață: exterior netezită, interior- netezită.

Degresant: nisip fin

Ardere: oxidantă.

Culoare: exterior- portocalie, interior, portocalie.

Grosime: 0,8 cm.

Încadrare cronologică: secol XVII-XVIII.

Fragment 4. Fund de vas, cu diametru de 9 cm.

Categorie: fină.

Tratament suprafață: exterior- netezită, interior- smălțuită.

Degresant: nisip fin.

Ardere: oxidantă.

Culoare: exterior: portocalie, interior- portocalie.

Grosime: 0,4 cm.

Decor: pe suprafața interioară a fragmentului ceramic se păstrază urme de smalț de culoare crem cu verde. Starea proastă de conservare nu permite observarea unui motiv clar.

Încadrare cronologică: secol XVII-XVIII.

Fragment 5. Fund de vas, cu diametru de 9 cm.

Categorie: semifină.

Tratament suprafață: exterior- netezită, interior- netezită.

Degresant: nisip fin.

Ardere: oxidantă.

Culoare: exterior- cărămizie, interior- cărămizie.

Grosime: 0,5 cm.

Încadrare cronologică: secol XVII- XVIII.

Fragment 6. Fund de vas, cu diametru de 7 cm.

Categorie: semifină.

Tratament suprafață: exterior- netezită, interior- netezită.

Degresant: nisip fin.

Ardere: oxidantă.

Grosime: 0,8 cm.

Încadrare cronologică: secol XVII- XVIII.

Fragment 7. Fund de vas, cu diametru de 10 cm.

Categorie: fină.

Tratament suprafață: exterior- netezită, interior- netezită.

Degresant: nisip fin.

Ardere: oxidantă.

Culoare: exterior- portocalie, interior- portocalie.

Grosime: 0,6 cm.

Decor: suprafața exterioară este smălțuită cu un smalț de culoare crem cu scurgeri de smalț verde.

Încadrare cronologică: secol XVII- XVIII.

Fragment 8. Buză evazată, cu diametru de 9 cm.

Categorie: semifină.

Tratament suprafață: exterior- netezită, interior- netezită.

Degresant: nisip fin.

Ardere: oxidantă.

Culoare: exterior- portocalie, interior- portocalie.

Grosime: 0,9 cm.

Încadrare cronologică: secol XVII- XVIII

d. fotografii și desene artefacte:

IV. Data periegheză: 31.03. 2011

V. Autor periegheză: [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT]

VI. Bibliografie: –

[NUME_REDACTAT] Obiectiv 6

I. Istoricul cercetărilor: obiectivul arheologic a fost descoperit în urma cercetărilor sistematice de teren de către [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] în data de 31.03.2011

II. Date geografice despre sit:

a. punct: Vodari

b. reper localizare:

c. reper hidrografic:.

d. descriere geografică:

e. stare actuală:

f. suprafață sit:.

g. coordonate GPS:

h. coordonate Stereo 70:

i. harta topografică:

j. imagine satelitară:

k. imagini de suprafață:

[NUME_REDACTAT] 6

III. Date istorice despre sit:

a. tip sit:

b. datare: perioada medieval- târzie și epoca modernă

c. material arheologic

Fragment 1. Fund de vas, cu diametru de 11 cm.

Categorie: semifină.

Tratament suprafață: exterior- netezită, interior- netezită.

Degresant: nisip fin.

Ardere: oxidantă

Culoare: exterior- gri, interior- cărămizie.

Grosime: 0,5 cm.

Încadrare cronologică: secol XVII-XVIII.

Fragment 2. Fund de vas, cu diametru de 10 cm.

Categorie: semifină

Tratament suprafață: exterior- smălțuită, cu trei linii verzi, interior- netezită.

Degresant: nisip fin.

Ardere: oxidantă.

Culoare: exterior- cărămizie, interior- cărămizie.

Grosime: 0,4 cm.

Încadrare cronologică: secol XVII-XVIII.

Fragment 3. Buză evazată, cu diametru de 18 cm.

Categorie: semifină.

Tratament suprafață: exterior- netezită, interior- smălțuită.

Degresant: nisip fin.

Ardere: oxidantă.

Culoare: exterior- crem, interior- vișiniu închis.

Grosime: 0,4 cm.

Încadrare cronologică: secol XVII-XVIII.

Fragment 4. Buză vas, cu diametru de 13 cm.

Categorie: semifină.

Tratament suprafață: exterior- netezită, interior- netezită.

Degresant: nisip fin.

Ardere: oxidantă.

Culoare: exterior: cărămizie, interior- cărămizie.

Grosime: 0,4 cm.

Încadrare cronologică: secol XV- XVI.

Fragment 5. Buză vas, cu diametru de 9 cm.

Categorie: semifină.

Tratament suprafață:exterior- netezită, interior- netezită.

Degresant: nisip fin.

Ardere: oxidantă.

Culoare: exterior- cărămizie, interior- cărămizie.

Grosime: 0,5 cm.

Încadrare cronologică: secol XV- XVI.

Fragment 6. Perete vas, cu grosimea de 0,3 cm.

Categorie: semifină.

Tratament suprafață: exterior- decor pictat cu roșu, trei linii de 0,5 cm grosime, interior- netezită.

Degresant: nisip fin.

Ardere: oxidantă.

Culoare: exterior- crem, interior- crem.

Încadrare cronologică: secol XV- XVI.

Fragment 7. Buză vas, cu diametru de 22 cm.

Categorie: semifină.

Tratament suprafață: exterior: netezită, interior- smălțuită.

Degresant: nisip fin.

Ardere: oxidantă.

Culoare: exterior- gri, interior- cărămizie.

Grosime: 0,5 cm.

Încadrare cronologică: secol XVII- XVIII.

Fragment 8. Buză vas, cu diametru de 22 cm.

Categorie: semifină.

Tratament suprafață: exterior: netezită, interior- smălțuită.

Degresant: nisip fin.

Ardere: oxidantă.

Culoare: exterior- gri, interior- cărămizie.

Grosime: 0,5 cm.

Încadrare cronologică: secol XVII- XVIII.

Fragment 9. Fund de vas, cu diametru de 11 cm.

Categorie: semifină.

Tratament suprafață: exterior: netezită, interior- smălțuită.

Degresant: nisip fin.

Ardere: oxidantă.

Culoare: exterior- gri, interior- cărămizie.

Grosime: 0,5 cm.

Încadrare cronologică: secol XVII- XVIII.

d. fotografii și desene artefacte:

IV. Data periegheză: 31.03.2011

V. Autor periegheză: [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT]

VI. Bibliografie: –

[NUME_REDACTAT] Obiectiv 7

I. Istoricul cercetărilor: obiectivul arheologic a fost descoperit în urma cercetărilor sistematice de teren de către [NUME_REDACTAT] și în data de 9.04.2011

II. Date geografice despre sit:

a. punct: Gărâna lui Bengescu

b. reper localizare: Obiectivul se găsește la 1772 m S față de stânca Simionului, la 1000 m față de sanatoriul de la Marila

c. reper hidrografic:-

d. descriere geografică: Obiectivul este amplasat la 1772 m S față de stânca Simionului, la 1000 m față de sanatoriul de la Marila, solul este închis la culoare,

e. stare actuală: împădurit

f. suprafață sit:. 50 mp

g. coordonate GPS: 4504977 N, 21. 77203 E

h. coordonate Stereo 70:

i. harta topografică:

j. imagine satelitară:

III. Date istorice despre sit:

a. tip sit:

b. datare: perioada medieval dezvoltată

c. material arheologic

Fragment 1. Fragment perete, cu grosimea de 0,4 cm

Categorie : semifină.

Tratament suprafață: exterior- netezită, decor: cinci incizii paralele între ele și pe buză, peste care a fost aplicată prin pictare, o bandă de culoare brun- maronie, interior- netezită.

Degresant: nisip fin.

Ardere: oxidantă.

Culoare: exterior- crem albicios, interior- crem albicios.

Încadrare cronologică: secol XVI- XVII

d. fotografii și desene artefacte

IV. Data periegheză: 9.04.2011

V. Autor periegheză: [NUME_REDACTAT],

VI. Bibliografie: –

[NUME_REDACTAT] Obiectiv 8

[NUME_REDACTAT] Obiectiv 8

Un topor litic din epoca bronzului descoperit în bazinul carstic Ciclova (oraș Oravița, județul Caraș- Severin.)

I. Istoricul cercetărilor

II. Date geografice despre sit:

a. punct: [NUME_REDACTAT]

b. reper localizare: Inedit, obiectivul este amplasat la 281 m NE față de biserica ortodoxă Ciclova, la 551 m NE față de biserica romano catolică [NUME_REDACTAT] și la 81 m E față de versantul stâng al pârâului Ciclova

c. reper hidrografic: 81 m E față de versantul stâng al pârâului Ciclova

d. descriere geografică:. Piesa a fost descoperită în Peștera din [NUME_REDACTAT] din [NUME_REDACTAT]. Aceasta și face parte din [NUME_REDACTAT] ca fenomen geologic de tip endocarstic. Peștera se află pe versantul stâng al [NUME_REDACTAT], la aproximativ 81 m mai sus de râul Ciclova. Ea are o lungime de 21 m si o denivelare de 1, 2 m. Imediat după intrare urmează încăperea principala, iar după parcurgerea a 6 m, se poate ajunge la o galerie cu înălțimea de 1 m si lățime de 70 cm, cu bolovăniș. Intrarea în această peștera se face prin coborârea a 1, 5 m pe verticala.

e. stare actuală: Peșteră

f. suprafață sit: 23 mp

g. coordonate GPS. 45. 025399 N; 21. 730242 E

h. coordonate Stereo 70

i. harta topografică:

j. imagine satelitară:

III. Date istorice despre sit:

a. tip sit: Peșteră

b. datare: Epoca bronzului

c. material arheologic:

Toporul de piatră a fost descoperit, la baza stratului de oase, pe podeaua peșterii, în poziție secundară, neavând deci un context arheologic clar, în peșteră nefiind realizate sondaje arheologice.

Acesta este bine conservat, frontul activ fiind ușor afectat de desprinderi așchiale. Profilul longitudinal este drept. Zona dintre gaura de înmănușare și marginea piesei este îngroșată obținându-se două profilaturi, pentru a mării rezistența piesei în momentul utilizării acesteia, perforația slăbind rezistența mecanică a piesei.

Piesa are o lungime de 9 cm, diametrul muchiei de 3, 3 cm, diametrul în zona găurii de înmănușare 5, 5 cm, diametrul găurii de înmănușare 2, 9 cm în partea inferioară respectiv 3, 1 cm în partea superioară, lungimea actuală a tăișului 4 cm, greutate totală a toporului 220 g (figura 3, 4).

Ca materie pentru realizare acestuia a fost utilizat bazaltul, rocă întâlnită în zona [NUME_REDACTAT]. Acest fapt se încadrează în tiparele epocii bronzului, când în confecționarea acestor piese au fost utilizate sursele de materie primă locală.

Observațiile asupra perforației bazate pe studiul microscopic al acesteia indică o perforare realizată cu ajutorul unui tub de os, trestie sau lemn .

Utilizarea unui "burghiu" dintr-un material moale este certă, în interiorul perforației fiind vizibile o serie de caneluri foarte fine cu aspect de filet, apărute probabil ca rezultat al tocirii "burghiului" și al apariției în capătul activ al acestuia a unei bavuri care îi mărește diametrul. Revenirea la diametrul inițial făcându-se prin înlăturarea părții afectate de uzură și redimensionarea "burghiului" sau înlocuirea acestuia.

Înmănușarea realizată prin introducerea unei cozi de lemn într-o perforație, apare la sfârșitul mezoliticului fiind utilizată la piesele de os și corn, devenind ulerior, din neolitic și până în epoca bronzului metoda principală de înmănușre.

Forma tronconică a perforației sugerează utilizarea unei pene de lemn pentru înmănușarea cozii . În ceea ce privește lungimea cozii, aceasta avea în cazul topoarelor de luptă din piatră din epoca bronzului aproximativ 30-40 cm .

Din punct de vedere funcțional aceste topoare litice sunt considerate simboluri sau însemne ale puterii sau doar unelte.

Ipoteza conform căreia toporul de piatră ar aveau rolul de simbol ale puterii este susținută de o serie de concluzii indirecte. Prezența topoarelor de piatră șlefuită perforate și a miniaturilor din lut în contexte funerare sau în așezări indică și un alt statut al toporului, pe lângă cel de unealtă și armă de luptă.

Șlefurirea pietrei nu se impune, acesta nu apare ca un progres necesar din puntct de vedere tehnic. Șlefuirea care este mult mai anevoiasă sub aspectul efortului depus decât cioplirea, fapt care contribuie la creerea unui anumit "statut" pentru aceste piese care nu sunt abandonate decât rar, tocmai din cauza acestui efort suplimentar.

Toporul de luptă aparținând epocii bronzului descoperit în mormântul 17 de inhumație din la cimitirul de la Poiana-Piroboridava, atribuit unui luptător, avea coada decorată cu un ornament cilindric din os decorat la rândul său cu "dinți de lup striați" și o țintă de bronz. Cu toate că acest topor aparține categoriei B a topoarelor de luptă din piatră el oferă un model teoretic al cozii, viabil și posibil și pentru topoarele de luptă din piatră de tip A. Această grijă pentru decorarea cozii indică un bun de prestigiu, adică un simbol al statutului și indirect al puterii, nu o simplă piesă utilitară.

În ceea ce privește ce de a doua ipoteză, care susține rolul strict funcțional al acestor piese, aceasta pare valabilă dacă urmărim stigmatele de utilizare, care apar pe majoritatea topoarelor din categoria A, inclusiv pe toporul din piatră de la [NUME_REDACTAT]. Cert este că, aceste piese, corespund formulei ideale pentru acest tip de unelte. Topoarele șlefuite din piatră, la fel ca cele din metal, au un tăiș rectiliniu scurt, susținut longitudinal de o coadă care face posibilă atingerea unei accelerații însemnate și un vârf suficient de greu și ascuțit pentru ca viteza impactului să corespundă unei mase capabile să înfigă tăișul în lemn, alături de o orientare eficientă a tăișului (în cazul topoarelor de piatră) pentru a evita blocarea acestuia. La toate aceste se adaugă și faptul că fiecare element al toporului poate avea un rol funcțional bine determinat. Pe lângă tăișul considerat ca elementul principal și definitoriu al toporului și muchia poate facilita înțelegerea modului de utilizare. Formele diferite ale acestora putând indica moduri de utilizare diferite, muchia ciobită poate indica folosirea toporului la zdrobirea oaselor pentru extragerea măduvii sau a craniilor de animale pentru extragerea creierului, baterea unor pari, spargerea cojilor, etc., muchia conică-ascuțită putând fi utilizată la vânătoare sau în luptă în timp ce o muchia rotunjită poate indica o posibilă ținerea în mână a uneltei.

În ceea ce privește contextul descoperirii piesei, menționăm că aceasta nu a fost descoperită într-un context arheologic clar și nu i-au fost asociate alte materiale arheologice, care să perimtă o încadrare culturală certă și exactă (vezi supra). Topoarele de luptă cu ceafă cilindrică din piatră apar pe teritoriul României la începutul perioadei de tranziție spre epoca bronzului, devenind caracteristice pentru epoca bronzului.

Diveresele studii dedicate acestor piese, împart din punct de vedere tipologic aceste arme /unelte în două categorii distincte:

Categoria A, care cuprinde topoarele de luptă cu ceafă cilindrică din piatră sau aramă cu profilul longitudinal drept.

Categoria B, în care sunt integrate topoarele du luptă cu ceafă cilindrică din piatră sau aramă cu profilul curbat.

Toporul din piatră de la Ciclova, face parte din categoria A care apare la sfârșitul epocii eneolitice și are analogii în bronzul timpuriu în cultura Coțofeni dar și în bronzul mijlociu în cultura Tei .

Chiar dacă în alte peșteri de la [NUME_REDACTAT] au fost semnalate descoperiri preistorice și peșterile din carstul bănățean sunt locuite în proporție de 20-25%, subliniem că descoperirea din peștera din [NUME_REDACTAT] trebuie privită cu anumite rezerve, rezultate din lipsa contextului arheologic clar.

d. fotografii și desene artefacte:

IV. Data periegheză: 24. 09. 2011

V. Autor periegheză: [NUME_REDACTAT]

VI. Bibliografie:

[NUME_REDACTAT] Obiectiv 9

I. Istoricul cercetărilor: obiectivul arheologic a fost descoperit în urma cercetărilor sistematice de teren de către [NUME_REDACTAT] 4.08.2011.

II. Date geografice despre sit:

a. punct: [NUME_REDACTAT]

b. reper localizare: Obiectivul este amplasat în peștera Rolului, la 82 m față de peștera Bijuteria și 82 m față de crucea de pe Rol.

c. reper hidrografic:.

d. descriere geografică: Obiectivul este amplasat în peștera Rolului, la 82 m față de peștera Bijuteria și 82 m față de crucea de pe Rol. În apropiere nu se găsește o sursă permanentă de apă

e. stare actuală: peșteră

f. suprafață sit:. 10 mp

g. coordonate GPS: 45. 018203 N, 21. 764540 E

h. coordonate Stereo 70:

i. harta topografică:

j. imagine satelitară:

k. imagini de suprafață:

Intrarea în peștera Rolului.

Groapă făcută de către căutătorii de comori.

III. Date istorice despre sit:

a. tip sit: peșteră

b. datare: preistorie.

c. material arheologic

.În poziție secundară, am găsit câteva fragmente dintr-un galet de obsidian spart și o lamelă de cuarțit. Datorită faptului că artefactele nu se aflau în poziția lor primară, nu se poate data clar obiectivul, deoarece nu avem un context arheologic clar, fiind bulversate straturile iar piesa a fost deplasată din locul ei inițial.

d. fotografii și desene artefacte:

IV. Data periegheză: 4.08.2011

V. Autor periegheză: [NUME_REDACTAT].

VI. Bibliografie: –

[NUME_REDACTAT] Obiectiv 10

I. Istoricul cercetărilor: obiectivul arheologic a fost descoperit în urma cercetărilor sistematice de teren de către [NUME_REDACTAT] 4.03.2012.

II. Date geografice despre sit:

a. punct: Luncă

b. reper localizare: Obiectivul este amplasat la 1106 m SE față de biserica ortodoxă [NUME_REDACTAT], la 31037 m NE față de biserica [NUME_REDACTAT] Montană și la 2845 m SV față de [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] Csiklova.

c. reper hidrografic:. 241 m față de pârâul Ghicini

d. descriere geografică: Obiectivul este amplasat la 1106 m SE față de biserica ortodoxă [NUME_REDACTAT], la 31037 m NE față de biserica [NUME_REDACTAT] Montană și la 2845 m SV față de [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] Csiklova, la 1194 m NE față de satul [NUME_REDACTAT], solul este ce culoare închisă.

e. stare actuală: teren arabil

f. suprafață sit:. 230 mp

g. coordonate GPS: 44. 999830 N, 21 706706 E.

h. coordonate Stereo 70:

i. harta topografică:

j. imagine satelitară:

k. imagini de suprafață:

[NUME_REDACTAT] 10

III. Date istorice despre sit:

a. tip sit:

b. datare: perioada medieval dezvoltată

c. material arheologic

Fragment 1. Fund de vas, cu diametru de 16 cm.

Categorie: semifină.

Tratament suprafață: exterior- netezită, interior netezită.

Degresant: nisip fin.

Ardere: oxidantă.

Culoare: exterior- cărămizie, interior- cărămizie

Grosime: 0,5 cm.

Încadrare cronologică: secol XV-XVI.

Fragment 2. Buză de vas evazată, cu diametru de 17 cm.

Categorie: semifină.

Tratament suprafață: exterior- netezită, interior- netezită.

Degresant: nisip fin.

Ardere: oxidantă.

Culoare: exterior- cărămizie, interior- cărămizie.

Grosime: 0,5 cm.

Încadrare cronologică: secol XV- XVI.

Fragment 3. Fragment pipă

Categorie : semifină

Tratament suprafață : exterior- netezită, decor cu linii și butoni. Interior netezită.

Degresant: nisip fin.

Ardere: oxidantă

Culoare: exterior- cărămizie, interior- cărămizie

Grosime: 0.2 cm

Încadrare cronologică: secol XVI- XVII

d. fotografii și desene artefacte:

IV. Data periegheză: 4.08.2011

V. Autor periegheză: [NUME_REDACTAT].

VI. Bibliografie: –

[NUME_REDACTAT] Obiectiv 11

I. Istoricul cercetărilor: obiectivul arheologic a fost descoperit în urma cercetărilor sistematice de teren de către [NUME_REDACTAT] 4.03.2012.

II. Date geografice despre sit:

a. punct: Luncă

b. reper localizare: Obiectivul este amplasat la 1406 m SE față de biserica ortodoxă [NUME_REDACTAT], la 36037 m NE față de biserica [NUME_REDACTAT] Montană și la 2949 m SV față de [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] Csiklova.

c. reper hidrografic:. 320 m față de pârâul Ghicini

d. descriere geografică: Obiectivul este amplasat la 1406 m SE față de biserica ortodoxă [NUME_REDACTAT], la 36037 m NE față de biserica [NUME_REDACTAT] Montană și la 2949 m SV față de [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] Csiklova, la 1020 m E față de satul [NUME_REDACTAT], solul este ce culoare închisă.

e. stare actuală: teren arabil

f. suprafață sit:. 230 mp

g. coordonate GPS: 45 001264 N, 21 691020 E.

h. coordonate Stereo 70:

i. harta topografică:

j. imagine satelitară:

k. imagini de suprafață:

[NUME_REDACTAT] 11

III. Date istorice despre sit:

a. tip sit:

b. datare: perioada medieval dezvoltată

c. material arheologic

Fragment 1. Perete vas, cu grosimea de 0,4 cm.

Categorie: semifină.

Tratament suprafață: exterior- decor pictat, trei linii cu traiectorie curbilinie

Ardere: oxidantă.

Culoare: exterior- gri, interior- gri.

Degresant: nisip fin.

Încadrare cronologică: secol XV-XVI

Fragment 2. Fragment toartă, cu crosime de 1 cm si lățime de 4 cm.

Categorie: semifină.

Tratament suprafață: netezită.

Ardere: oxidantă.

Culoare: crem.

Degresant: nisip fin.

Încadrare cronologică: secol XV-XVI.

d. fotografii și desene artefacte:

IV. Data periegheză: 4.08.2011

V. Autor periegheză: [NUME_REDACTAT].

VI. Bibliografie: –

[NUME_REDACTAT] Obiectiv 12

I. Istoricul cercetărilor: obiectivul arheologic a fost descoperit în urma cercetărilor sistematice de teren de către [NUME_REDACTAT] 4.03.2012.

II. Date geografice despre sit:

a. punct: Luncă

b. reper localizare: Obiectivul este amplasat la 1899 m SE față de biserica ortodoxă [NUME_REDACTAT], la 4241 m NE față de biserica [NUME_REDACTAT] Montană și la 3992 m SV față de [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] Csiklova.

c. reper hidrografic:. 950 m față de pârâul Ciclova

d. descriere geografică: Obiectivul este amplasat la 1899 m SE față de biserica ortodoxă [NUME_REDACTAT], la 4241 m NE față de biserica [NUME_REDACTAT] Montană și la 3992 m SV față de [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] Csiklova, la 647 m SV față de satul [NUME_REDACTAT], solul este ce culoare închisă.

e. stare actuală: teren arabil

f. suprafață sit:. 230 mp

g. coordonate GPS: 45 001264 N, 21 691020 E.

h. coordonate Stereo 70:

i. harta topografică:

j. imagine satelitară:

k. imagini de suprafață:

[NUME_REDACTAT] 12

III. Date istorice despre sit:

a. tip sit:

b. datare: perioada medieval dezvoltată

c. material arheologic

Fragment 1 Fragment toartă, cu grosime de 1 cm si lățime de 4 cm.

Categorie: semifină.

Tratament suprafață: netezită.

Ardere: oxidantă.

Culoare: crem.

Degresant: nisip fin.

Încadrare cronologică: secol XV-XVI.

Fragment 2 Fragment buză evazată, cu diametru de 15 cm.

Categorie: semifină.

Tratament suprafață: exterior- netezită, cu urmă de toartă, iar pe partea superioară a buzei, o linie curbilinei de culoare vișinie interior- netezită

Degresant: nisip fin.

Ardere: oxidantă.

Culoare: exterior- alb gălbui, interior- alb gălbui.

Grosime: 0, 4 cm.

Încadrare cronologică: secol XVI- XVII.

Fragment 3 Fund de vas, cu diametru de 10 cm.

Categorie: semifină.

Tratament suprafață: exterior- netezită, interior- netezită.

Degresant: nisip fin.

Ardere: oxidantă.

Culoare: exterior- cărămiezie, interior- cărămizie

Grosime: 0,8 cm.

Încadrare cronologică: secol XIV-XV.

Fragment 4 Fragment buză evazată, cu diametru de 15 cm.

Categorie: semifină.

Tratament suprafață: exterior- netezită, interior- netezită

Degresant: nisip fin.

Ardere: oxidantă.

Culoare: exterior- cărămiezie, interior- cărămizie.

Grosime: 0, 5 cm.

Încadrare cronologică: secol XVI- XVII

d. fotografii și desene artefacte:

IV. Data periegheză: 4.08.2011

V. Autor periegheză: [NUME_REDACTAT].

VI. Bibliografie: –

[NUME_REDACTAT] Obiectiv 13

I. Istoricul cercetărilor:. Obiectivul a fost descoperit de către [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] în data de 19.03.2012.

II. Date geografice despre sit:

a. punct: Luncă

b. reper localizare: Obiectivul se află la o distanță de 1961 m SE față de Biserica ortodoxă [NUME_REDACTAT], la 4376 m SV față de Biserica ortodoxă [NUME_REDACTAT] și la 4000 m SV față de biserica romană catolică [NUME_REDACTAT].

c. reper hidrografic: 716 m de pârâul Ciclova

d. descriere geografică: Obiectivul este amplasat pe o terasă bine profilată la o distanță de 1961 m SE față de Biserica ortodoxă [NUME_REDACTAT], la 4376 m SV față de Biserica ortodoxă [NUME_REDACTAT] și la 4000 m SV față de biserica romană catolică [NUME_REDACTAT].

e. stare actuală: teren arabil

f. suprafață sit: 220 mp

g. coordonate GPS: 45. 00 154 N, 21. 68321 E.

h. coordonate Stereo 70:

i. harta topografică:

j. imagine satelitară:

k. imagini de suprafață:

.[NUME_REDACTAT] 13

III. Date istorice despre obiectiv:

a. tip obiectiv: –

b. datare: – perioada medieval dezvoltată

c. material arheologic

Fragment 1. Fragment buză evazată, cu diametru de 19 cm.

Categorie: semifină.

Tratament suprafață: exterior- netezită, cu o linie curbilinie paralelă pe buză interior- netezită

Degresant: nisip fin.

Ardere: oxidantă.

Culoare: exterior- alb gălbui, interior- alb gălbui.

Grosime: 0, 5 cm.

Încadrare cronologică: secol XVI- XVII

Fragment 2. Fragment buză evazată, cu diametru de 22 cm.

Categorie: semifină.

Tratament suprafață: exterior- netezită, cu două linii curbilinii paralele pe buză, interior- netezită

Degresant: nisip fin.

Ardere: oxidantă.

Culoare: exterior- cenușiu, interior- vișiniu închis.

Grosime: 0, 5 cm.

Încadrare cronologică: secol XVI- XVII

d. fotografii și desene artefacte

IV. Data periegheză: 19.03.2012

V. Autor periegheză: [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT]

VI. Bibliografie: –

CONCLUZII

În cadrul cercetărilor de teren, am parcurs toată suprafața bazinului carstic Ciclova, identificând 15 obiective inedite ( prezentate doar 13 în lucrarea de față, din considerentul câ în celelalte 2 nu am identificat nici un artefact tipic), 3 surse de materie primă.

[NUME_REDACTAT] carstic Ciclova și Obiectivele arheologice găsite.

În zona [NUME_REDACTAT], nu am identificat nici un obiectiv arheologic, datorită lipsei unei surse de apă si a terenului pietros.

[NUME_REDACTAT]

Aceeași problemă, a lipsei unei surse de apă am întâlnit-o și în alte cazuri, în acele locuri neputând fi identificate obiective arheologice ( intre obiectivul 9 și 10)

Obiectiv 9 și 10.

Pe baza cercetărilor sistematice de teren, pot fi enunțate o serie de concluzii referitoare la distribuția obiectivelor arheologice din Bazinul carstic Ciclova. Informațiile referitoare la această zonă sunt neuniforme din punct de vedere calitativ și cantitativ. Astfel, prin metode non invasive am reușit să identificăm 11 obiective aparținând perioadei medieval clasice, târzii și începutul epocii modern și două aparținând preistoriei. Toate obiectivele au fost descoperite în apropierea pârâurilor Ciclova și Ghicini, sau în imediata apropiere a acestora. Lipsa unei surse de ape a ridicat o problem în identificarea obiectivelor, deși terenul părea favorabil, terase bine conturate, locuri ferite.

Din punct de vedere al ceramicii, zona bazinului carstic Ciclova se încadrează tipologiei generale a ceramicii întâlnite în perioada medieval clasică, târzie și epoca modernă, în Banat.

Datorită braconajului arheologic, majoritatea peșterilor din bazinul carstic Ciclova, au fost distruse, săpăturile ajungând uneori până la roca mamă, alteori, oprindu-se la sigiliul de lut.

Un aspect important al acestui studiu este că tot materialul arheologic a fost găsit prin metode non- invazive, într-o zonă de deal și munte, colectând materialul aflat la suprafață datorită anumitor factori ( în mușuroaie de cârtiță, râmături de mistreți sau surpări ale albiilor râului). Referitor la peșteri, de aici s-a colectat materialul găsit la nivelul podelei acesteia sau imediat sub stratul vegetal dispus la intrarea în peșteră, sau în câteva cazuri, descoperirea unor artefacte în poziție secundară datorită efectuării unor săpături neautorizate în aceste peșteri, cauzate de căutătorii de comori. ( vezi fisa de sit de la Obiectivul 9, [NUME_REDACTAT])

În ceea ce privește datarea obiectivelor arheologice, nu am putut recurge la o datare relativă sau absolută, deoarece suprafața cercetată, nu a fost arată, excepție făcând câteva obiective, nu am recurs la sondaje pentru a vedea stratigrafia sau a identifica anumite nivele de cultură. De aceea am optat pentru descrierea fiecărui fragment ceramic, artefact, sau sursă de materie primă, pentru a nu induce în eroare asupra periodizării obiectivelor și a nu oferi date eronate despre zona cercetată.

Continuarea cercetării arheologice în această zonă, asupra locuirii în peșteră și a surselor de materie primă în special, vor lămuri intensitatea locuirii peșterilor din endocarstul Banatului și vor duce la o racordare utilă a acestora la cercetarea surselor de materie primă și a locuirii umane în peșteră în ansamblul ei.

BIBLIOGRAFIE

[NUME_REDACTAT] PRUSIK Timișoara, Bazinul carstic 2234 Ciclova, Timișoara, 2004

Blăjan, Mihai, Petrescu, Eugen, Securea de luptă din piatră descoperită la Mrenești, comuna Crețeni, jud Vâlcea, în ,,Buridava ", VII, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] 2009, pp. 36-39

Bleahu, [NUME_REDACTAT] carstică. Condiționarea geologică și geografică a procesului de carstificare, București 1974.

Boroneanț ,Vasile , Arheologia peșterilor și minelor din România, [NUME_REDACTAT], București, 2000.

Cârciumaru, Marin, Evoluția omului în Cuaternar, Ed. Zoom, Târgoviște, 2001

Cârciumaru, Marin, Mediul geographic în Pleistocenul superior și culturile paleolitice din România, Ed. [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], București, 1980,

Cârciumaru, Marin, Paleobotanica, Iași, 1996.

Ciugudean , Horia, Eneoliticul final în Transilvania și Banat: [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] Banatului, Timișoara, 2000.

Ciugudean , Horia, Epoca timpurie a bronzului în centrul și sud-vestul Transilvaniei, în ,, [NUME_REDACTAT]”, XIII, [NUME_REDACTAT] Edinf, București, 1996.

Comșa , Eugen, Date despre uneltele de piatră șlefută din epoca neolitică și din epoca bronzului pe teritoriul României, în SCIV, 23, 2, [NUME_REDACTAT] Române, București, 1972, pp. 245-262.

Constantinescu, E,Ilinca, G, Ilinca,A Contributions to the study of the Oravita-Ciclova skarn occurrence, southwestern Banat, 1988, D.S. Inst. Geol. Geofiz., 72-73/2

Dupont, A, Etude pétrologique et géochimique des intrusions de la partie ouest des Carpathes Méridionales (province du Banat, Roumanie), 1999, Université de Liège

Feneșan, Constantin, Documente medievale bănățene, Timișoara, 1981.

Frățilă, Vasile, [NUME_REDACTAT] of [NUME_REDACTAT] found in Banat, în [NUME_REDACTAT] de [NUME_REDACTAT], Timișoara, 2010.

Gligor, Alexandru, Sondaje arheologice în așezarea aparținând bronzului timpuriu de la Livezile-"[NUME_REDACTAT]"(jud. Alba), în ,,Apulum”, [NUME_REDACTAT] Național al Unirii, [NUME_REDACTAT] 2001, pp. 85-106.

Graf, Rudolf, Contribuții la istoria industrială a [NUME_REDACTAT], Cluj- Napoca, 2011.

Hallam , A, Jurassic environments, Ed. [NUME_REDACTAT], London, 1975

Hesselbo, S, Massive dissociation of gas hydrate during a Jurassic oceanic anoxic event, Department of [NUME_REDACTAT], Ed. University of Oxford, 2000

Ianoș, Gheorghe, [NUME_REDACTAT], Ed, Mirton, Timișoara, 1995.

Ignat ,Dumitru, Metode și tehnici de prelucrare a uneltelor de piatră șlefuită în epoca neolitică, în ,,Crisia”, XIX, [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], Oradea, 1989, pp. 9-16

Ilie, Ana, Mecu, Laurențiu, Frânculeasa, Mădălina, Topoare preistorice din cadrul [NUME_REDACTAT] "[NUME_REDACTAT]" Târgoviște (I), în ,,Buridava”, VIII, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] 2010, pp. 29-47

Ioniță, Vasile, Nume de locuri din Banat, Ed. Facla, Timișoara, 1982

Iurkiewicz, A, Constantin, S Bădescu,B, Sisteme carstice majore din zona [NUME_REDACTAT], David A new geomagnetic polarity time scale for the late Cretaceous and Cenozoic, Journal of geophysical research, vol. 97

[NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], București, f. A

Leahu, Valeriu, [NUME_REDACTAT]. Grupul cultural Fundenii-Doamnei. Probleme ale epocii bronzului în Muntenia, [NUME_REDACTAT], XXXVIII, [NUME_REDACTAT] Edinf, București 2003.

Leroi-Gourhan, A, Gestul și cuvântul, vol. II, [NUME_REDACTAT], București 1983.

Lipovan, Ioan, , Așezările purtătorilor culturii Coțofeni în [NUME_REDACTAT], (I), în ,, Apulum”, XX , [NUME_REDACTAT] Național al Unirii, [NUME_REDACTAT], 1982, pp. 9-32.

Lipovan, Ioan, Topoare de piatră descoperite în satul Galați (oraș Zlatna, jud. Alba), în ,,Apulum”, XXII, [NUME_REDACTAT] Național al Unirii, [NUME_REDACTAT], 1985, pp. 17-22.

Luca, Sabin, Adrian, Arheologie și istorie (II), Descoperiri din Banat, [NUME_REDACTAT], București, 2005

Luca, Sabin, Adrian, Arheologie și istorie. Descoperiri din județul Caraș-Severin, [NUME_REDACTAT], București, 2004.

Luca, Sabin, Adrian, Repertoriul arheologic al județului Caraș-Severin, [NUME_REDACTAT], București, 2004.

[NUME_REDACTAT] geografic al României, Vol. V, București, 1902

Meșter, Marius, Analiza statistică a topoarelor de la Turdaș, în ,,Tibiscus”, X, [NUME_REDACTAT], Timișoara, 2000, pp. 269-276.

Munteanu, Mircea, Topoare și alte piese de piatră și însemne ale puterii din epoca bronzului din sud-estul României, în ,,Pontica”, XXIV, [NUME_REDACTAT] de [NUME_REDACTAT] și Arheologie, Constanța, 1991, pp. 407-418.

Mutihac, [NUME_REDACTAT] geologice în partea mediană a zonei Reșița- [NUME_REDACTAT], București, 1959

Petrescu , Sorin, Repertoriul arheologic al Peșterilor din Banat, [NUME_REDACTAT], Caransebeș, 2010.

Petrescu, [NUME_REDACTAT] nou despre tehnica de perforarea a topoarelor din piatră, în ,,Banatica”, 15, I, [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], Reșița, 2000, pp. 73-78.

Petrescu, [NUME_REDACTAT] umană a peșterilor din Banat din epoca romană până în sec. XXI, [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], Cluj-Napoca, 2004.

Petrescu, [NUME_REDACTAT]-un tip aparte de habitat uman, Viață privată, mentalități colective și imaginar social în Transilvania ( în ,,Studii de istorie a Transilvaniei, Oradea-Cluj, 1995-1996, pp. 24-29.

Răileanu, G, Năstăseanu, S, Boldur, C Sedimentul paleozoic și mezozoic al domeniului getic din partea sud-vestică a [NUME_REDACTAT], An. Inst. Geol, XXXIV, II. București 1976.

Rogozea, Petru, Cercetări arheologice în endocarstul din sud-vestul României, în ,,Banatica”, VII, [NUME_REDACTAT] Județean de Istorie, Reșița, 1987, pp. 347-362.

Roman, Petru, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] Române, București, 1976.

Roska, Marton, Erdély régészeti repertoriuma, Cluj- Napoca, 1942.

[NUME_REDACTAT], Geografia fizica a României, Editura didactică și pedagogică, București, 1980.

[NUME_REDACTAT], Organizarea spațiului geografic în Banat, [NUME_REDACTAT], Timișoara, 2007.

Schuster, [NUME_REDACTAT] obiectele litice descoperite în aria culturii Glina, în ,,Drobeta”, VIII, [NUME_REDACTAT], Craiova,1998, , pp. 11-24.

Schuster, [NUME_REDACTAT] timpurie a [NUME_REDACTAT] între bazinele Argeșului și [NUME_REDACTAT], în ,,[NUME_REDACTAT]”, [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], București, 1997.

Schuster, Cristian, Munteanu, [NUME_REDACTAT] privind unele topoare din epoca bronzului găsite la sud de Carpați, în [NUME_REDACTAT], XX, [NUME_REDACTAT] de istorie [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], 1995, pp. 79-84

[NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT]-Turism, București, 1978.

Strauss, Lévi, Antropologia și problemele lumii contemporane, [NUME_REDACTAT], București, 2011.

Tudor, Ersilia, Un mormânt de la începutul epocii bronzului descoperit la Răcăciuni (jud. Bacău), în ,,SCIV”, 24, 2, [NUME_REDACTAT] Române, București, 1973, pp. 283-287

Țeicu, Dumitru, [NUME_REDACTAT] în evul mediu, Timișoara, 1998.

V. Sencu, I. Băcănaru, [NUME_REDACTAT]- Severin, București 1976

Vasiliu, [NUME_REDACTAT] de piatră din epoca bronzului aflate în colecțiile Muzeului de Arheologie din Tulcea, în ,,Peuce”, XII, [NUME_REDACTAT] de [NUME_REDACTAT]-Muzeale, Tulcea 1996, pp. 9-26.

Vulpe, [NUME_REDACTAT] de la Tufa și topoarele cu ceafă cilindrică, în SCIV, X, 2, [NUME_REDACTAT] Române, București, 1959, , pp. 265-276.

XXX, Caraș-Severin. Monografie, [NUME_REDACTAT]-Turism, București, 1981.