Repere Stilistice In Repertoriul de Mezzosoprana

=== 9aadc825de323982a798d01dfb572fe253e9d5ab_441748_1 ===

Însușirile vocii umane. Geanologia ereditară a vocii mezzosopranelor.

CAPITOLUL III

Însușirile vocii umane

Calități și defecte de exprimare

1.3.Estetica vocii și stilul modern al mezzosopranelor

Vocea umană este un ansamblu viguros de expresivitate și vitalitate interioară.Această comoară inegalabilă, trebuie conservată și îl va cuceri pe auditor prin calitate,sonoritate,delicatețe,armonie.

Printre cele mai cunoscute caracteristici ale vocii umane în genere și a celor de mezzosoprană se numară:

a-Înălțimea reală a vocii

b-Intensitatea reală a vocii

c-Timbrul vocal

d-Durata

e-Justețea

f-Suplețea

g-Expresivitatea

h-trăirismul modern

I-Religiozitatea timbrului

Ne vom opri în continuare la câteva din trăsăturile evidențiate mai sus, cu precizarea că ele se pot raporta la stilul mezzosopranelor clasice sau al celor moderne.

Înălțimea sunetului

El depinde la mezzosporane în funcție de trăsăturile biologice și de aparatenența la generația sau la cultură, la gradul de erudiție moștenit,la modalitate de alimentație la sănătatea trupului sau chiar la apartenența religioasă ca simbol de cult eterogen.

Glasurile feminine sunt în general cu o octavă mai sus decât cele masculine. În acest caz, mezzosopranele ajung să atingă o înălțime de până la 2300 cs echivalentul notei Re4.

De pildă, marea mezzosoprană Withney Houston, avea o alimentație foarte diversificată, deoarece ajungea la performanțe demne de invidiat la concertele ce le susținea.

Exemplu cel mai concludent în întâlnim în melodia Greatest Love of All,unde,cântăreața americană a reușit să mențină mai bine de 16 secunde lungimea unei note, atingând aproape recordul mondial al mezzosopranelor moderne.

Whitney Houston a devenit una din cele mai prodigioase soprane moderne și datorită stilului de viață sănătos alternat cu mersul la slujbele bisericii, cu viața de familie.

Mezzosoprana modernă, printre care amintim pe Enya sau Houston si multe altele se caracterizează prin mai multe influențe.

Influențele timbrale ale mezzosopranelor moderne

a-Influența muzicii bisericești

b-Influența vieții tumultoase

c-Influența ereditară

d-Influența gospel music

e-Influența occidentalistă

f-Influența anxietății erotice

g-Pseudo-influența clasicilor

Revenind la Whitney Houston, aceasta a devenit încă de mica pasionată de muzica liturgică sau de lecțiile de pian. Posesoarea unei voci specific mulatrilor prin sănătatea ereditară timbrală, aceasta a devenit la scurt timp o inovatoare de drumuri stilistice musicale.

Houston a devenit una din cele mai îndrăgite mezzosoprane din lume reușind să atingă în unele peise o intensitate de până la 230c/s .

Intensitatea vocii

Intensitatea reală a vocii este cea mai spectaculoasă însușire a vocii umane, ea măsurându-se prin amplitudinea vibrațiilor care ating uneori până la 130 de decibeli la ieșirea sunetelor cântate din gură.

La Whitney Houston, această intensitate se măsura mai ales prin fuziunea incredibilă a vocii cu gimnastica timbralității.

Timbrul vocal

Este de regulă rezultatul contopirii sunetului rudimentar cu armonicele lui auxiliare. De regulă, timbrul vocal este diferit de la mezzosoprană la mezzosoprană însă cel mai evident factor care conduce la diferențierea totală a unui timbru vocal, îl reprezintă vibrația interioară și volumul.

Expresivitatea vocii este una din cele mai hotărâtoare în ceea ce privește relația dintre creier și corzile vocale.Expresivitatea depinde mai mulți factori determinanți.

Cei mai importanți factori care contribuie la desăvârșirea expresivității sunt:

a-temperamentul vocal și emoțional individual

b-starea sănătății

c-educația religioasă și morală

d-influența ereditară

Registrele vocii umane și frecvența efectivă

Frecvențele limită pentru soprano sau mezzososprane sunt următoarele:

Frecvența normală pentru mezzosoprane este de 960 c/s în Si 2 iar cronaxia recurențială este de 0,105 miimi de secundă.

Frecvența la soprano este mai amplă de 1240 c/s in Mi bemol 3.

Factorii care contribuie la buna execuție a pasajelor lirice sau dramatice ale mezzsopranelor

In facto, cei mai importanți factori care își aduc aportul în executarea concisă a repertoriului muzical sunt cei care denotă buna colaborare a artistului cu dirijorul sau cu ceilalți soliști, pentru a realiza sinergia totală.

Factorii de respectat sunt:

a-Necondiționarea interpretării

b-Folosirea cu tact a registrului vocal propriu fără exagerări

c-Evitarea exceselor de coroane și pauze nepotrivite

d-Respectarea indicațiilor frazei muzicale

Idealul de interpretare a mezzosopranelor se atinge prin următoarele cerințe:

a-echilibrul gesturilor , mimicii, pantonimicii

b-înlăturarea exceselor de licențe musicale precum crescendo,decrescendo,acute etc.

c-înlăturarea acrobațiilor de virtuozitate specific eununcilor din antichitate

d-grija fată de accenți sonori

Analiza aspectelor inedite la mezzosopranele școlii italiene

Italianul Giacomo Rossini părintele teoretizării belcantoului Italian este totodată unul din corifeii inspirat de celebrul precursor Niccolo Porpora.

Italianul Niccolo Porpora a pregătit sute de elevi care au ajuns la desăvârșirea pasajelor de virtuozitate în cel amplu simplu stil hedonist.

Virtuozitatea cultivate de Porpora avea ca fir călăuzitor următoarele sașe aspecte:

a-caracterul hedonit

b-caracterul de virtuozitate

c-caracterul emblematic și ambiguu

d-caracterul contrapunctic și organizatoric

Vocea enuncilor a metamorfozat și a atins cele mai înalte tehnici de virtuozitate. Cele mai cunoscute tehnici au fost:

a-apoggiatura

b-trillo

c-mordento

d-grupetto

e-tirate

f-gorghe

Ulterior desăvârșirii acestor tehnici, a apărut în capodopera lui Rossini mezzosoprana de tesătură, adică o îmbinare de soprano de coloratura cu contralta.Rossini este cu totul inovator, deoarece a folosit în premieră vocea de mezzosprană pe o țesătură principală de secunda donna.

Rossinismul poate fi catalogat drept un curent de teoretizare pragamtică și practică a virtuozității sopranelor și a mezzosporanelor.

Liedul între autonom și universal

Liedul românesc a traversat o perioadă mai febrilă de căutări și se subînțelege că acest gen de muzică, se datorează în originalitatea sa prin infuziunile de folclor și de arhaic al muzicologiei clasice.

Liedul românesc ar putea fi clasificat după mai multe criterii, care reunite dau o imagine exactă despre muzicalitatea interiorizantă a sa.

I.După expresivitate liedul poate fi:

a-lied expresiv

b-lied acaparant

c-lied destabilizant

d-lied interiorizant

II.După relația cu auditoriul

a-Lied armonic

b-Lied dizarmonic

c-Lied captator

d-Lied pasiv

e-Lied neefectuat

III. După apartenența la epocă

a-Lied clasic

b-Lied romantic

c-Lied impresionist

d-Lied naturalist

IV.După apartenența la popor

a-Lied german

b-Lied francez

c-Lied britanic

d-Lied austriac

Cei mai reprezentativi creatori din secolul XIX-lea din România au fost Alexandru Flechtermacher,Gheorghe Dima,Eduard Caudella,George Stephănescu la care se adaugă creațiile compozitorilor consacrați precum George Enescu,Mihail Jora,Tiberiu Brediceanu,Paul Constantinescu,Dinu Lipatti,Filip Lazăr etc.

George Enescu este de departe cel mai cunoscut compositor de lieduri.Pentru George Enescu a existat o afinitate selectivă mai ales pentru Baroc și Renaștere din acest motiv putem vorbi de o interiorizarea a exaltărilor sufletești întâlnită mai ales în opera Șapte Cântece pe versuri de Clement Marot.Atât la Enescu cât și la Mihail Jora dar și la ceilalți liediști români, operele abundă de elemente folclorice unicat.

De departe cel mai original interpret de liedu-ri pe versurile marilor clasici români, a rămas Alfred Mendelsohn.

În liedul Se bate Miezul nopții de Mihai Eminescu interiorizarea este una de excepție.

“Se bate miezul nopții în clopote de aramă,

Și somnul vameș vieții nu vrea să-mi ieie vamă

Pe căi bătute adesea vrea moartea să mă poarte.

S-asamăn într-olalată viață și cu moarte!

Introducerea pianului asamblată cu fragmentele vocale crează și imprimă profunzime,sobrietate și limpezime.Acordurile pianului semanalează două cvinte perfecte de aceea cvarta și cvinta perfectă se pliază pefect pe fundamental do diez pe pppp.

Liedul universal

Cei mai reprezentativi liedisti universali au fost Haydn,Beethoven ș Mozart.

Liedul la Beethoven.Excepții

Linia melodică a liedurilor lui Beethoven este una originală. Cele mai reprezentative lieduri ale sale sunt:

a-Cântec de mai-versuri Goethe

b-În bezna rece a Gropii -versuri de Carpani

În cântec de mai,tonalitatea melodiei este situată clar în registrul mi Bemol.Apare o ritornelă pianistică care scoate în relief o pseudo-stare de bine de vioiciune.

Ce plin străluce natura în jur,

Cum râde câmpul!

Ce-aprins azur!

E numai floare prin rămuriș

Și mii de glasuri vin din tufiș

În orice suflet suie în cântări

O,glie,soare,

O,desfătări.

Melodia în sine nu depășește în ambitus o octavă, iar expresivitatea este imediată și penetrantă.

Paralela dintre liedul autohton și cel european universalizant este clară și atrage comparații de inferioritate sau superioritate a manifestării actului muzicologiv

Impresionism și expressionism la mezzosoprane

Mezzosopranele clasice se pot clasifica după paradigma forță de manifestare-pasivitate.

Estetismul limbajului mezzosopranelor clasice,a decantat câteva trăsături inconfundabile și din aceste rațiuni mezzosopranele chiar și cele moderne, se clasifică după estetica finalității interpretării în opera data.

I.După gradul de raportare la expressionism avem:

a-mezzosoprane sintetizante

b-mezzosoprane dialectuale

c-mezzosoprane adaptive

d-mezzosoprane autentice

II. după gradul de raportare la impressionism:

a-mezzosoprane sensibilizante

b-mezzosoprane diminuante

c-mezzosoprane reflectorizante

III. După afectivitatea și tonalitatea transmisă:

a-mezzosoprane trăiriste

b-mezzosoprane alter ego

c-mezzosoprane neofit

d-mezzosoprane initiatice

Spre pildă mezzosopranele neofit sunt acele mezzosoprane din categoria interpretelor clasice sau chiar moderne, care redau in fragmente de opera filtrate literalmente prin prisma propriilor sale trăiri în speță a unor drame de intensitate mica.Încontrapartidă,,mezzosopranele inițiatice filtrează cu suculență și redau unic trăiri dramatice dureroase la care au luat personal parte. De aici rezidă și timbralitatea neobișnuită a acestei categorii.

Teme și motive în arhitectonica operelor mezzosopranelor

Temele literare dar și motivele se pot transfera prin extrapolare asupra muzicologiei,dar mai ales asupra mesajului interior al operelor,în care contraltele sau mezzosopranele intervin.

Temele musicale clasice

a-Tema iubirii

b-Tema geloziei

c-Tema iubirii neîmpărtășite

d-Tema dezamăgirii in cuplu

e-Tema infidelității

f-Tema războiului

g-Tema morții subite

h-Tema duelului între riavli

De regulă temele muzicale sunt universal valabile. De la operă la opera, acestea diferă prin gradul de interiorizare,timbralitate sau apartenență la stilul compozitorului.dar cel mai ambiguu detaliu este acela că tematica și motivele musicale comprimate prin literalitatea textului muzical, duc la confuzii deosebit de grave ce gravitează în jurul terminologiei musicale.

Vocalitate. Concret și abstract de la soprană la mezzosoprană

În epoca modernă, termenul de vocalitate a deviat tot mai puternic,astfel încât în momentul de față desemnează eronat o tipologie a unei voci ce prin transfer adaugă fluidizare și individualizarea unui anumit interpret.

După gradul de ambiguitate se distingeau mai multe tipuri de vocalități:

a-Vocalitatea Falcon

b-Vocalitatea Mario del Monaco

c-Vocalitatea Annei Netrebko

d-Vocalitatea Garanka

e-Vocalitatea Ramey

Studii recente,au demolat această fundamentare și teoretizare destul de veche afirmând că teremenul vocalita, provenit din italiana clasică este greșit intrebuințat deoarece în realitate el trebuie să desemneze caracteristicle proprii ale partiturii compozitorului înșurubate rolului unui personaj tip dintr-o operă.În altă ordine de idei, am putea redimensiona semnatica muzicală afirmând că vocalitatea se clasifică după originalitatea scriituri compozitorului.

Vocalitatea redimensionată se împarte în:

I.Vocalitatea clasică

II.Vocalitatea romantică

III.Vocalitatea dramatică realistă

La rândul lor, aceste tipuri se pot sudiviza în vocalitatea belcantoului rossian sau vocalitatea wagneriană sau vocalitatea romantismului bellinian etc.

Putem vorbi in extenso de o vocalitate a personajelor consacrată precum vocalitatea lui Figaro,vocalitatea luiSiegmund,vocalitatea Azucenei,vocalitatea Floriei Tosca etc.

Încercarea de a sedimenta vocalitatea unor mezzosoprane,a condus la unele demistificări teoretice și practice.

Efectul forțării teoretizării tipurilor de vocalitate,a produs următoarele ambiguități:

a-dezemembrarea simbiozei dintre mezzosoprană și personajul interpretat

b-susbstituirea analogică prin nepotrivire de caracter

c-decantarea unor estetici moderne

d-teoretizare accelerate și echivocă

e-blocarea funcțiilor normale ale vocalității

Tonalitatea vocii mezzosopranelor,a suferit metamorfoze adânci de-a lungul vremii și din aceste motive putem vorbi de o coagulare neanalizată succinct a unor pecepții musicale.În fapt,mezzosopranele sau belcantistele sau contraltele sunt ele însele factori de germinare profundă a unor tipologii din sfera personajelor dramatice.

Paradoxal, acest lucru a condus la creearea unor pseudo-vocalități penetrante originale și a condus la alterarea sensului și a simbolisticii musicale din epoca respectivă.

Antiteza soprano-mezzosoprană

De-a lungul istoriei zbucuimate a omenirii și deci implicit a muzicii s-a conturat o opoziție destul de frecvent întâlnită în privința sopranelor și a mezzosopranelor.

Factorii care au condus la această diferențiere se împart în trei mari categorii.

I.Factori istorici

II.Factori estetici

III.Factori arhetipali populari

Vom încerca să ne oprim sumar asupra importanței acestor trei tipuri de factori care au declanșat o adevărată explozie stelară,,în ceea ce privește originalitatea interpretării și a limbajului simbolic musical.

I.Factorii istorici au depins la rândul lor de:

-a-pragmatismul conflictelor revoluționare

b-anatemizarea iubirii

c-civismul exagerat

De pildă între Amneris și mezzosoprana Aida a lui Verdi este o oarecare divergență de sorginte mistică. Opera Aida scoate la iveală o mezzosoprană pătată de in soi de pagânism al iubirii. Presarată cu mitologie autentică egipteană, opera Aida este o reflecție adâncă asupra iubirii dar și asupra existenței zeităților care în mitologia asiro-babiloniană cereau jertfă în numele iubirii.

Am putea afirma că, rivalitatea dintre Amneris fiică de rege și Aida redusă la statutul de scalvă etiopiană există cam aceeași diferențiere,muzicologică care s-a trasat între soprano sau mezzosoprane. Aida este de o expresivitate mult superioară prin timbralitate sau forță decât rivala Amneris,deoarece dragostea nemărturisită dar puternică față de Radames este filonul care filigranează intensitatea vocală.

Aici apare o anatemizare a iubirii, care, pe timp de război se dedublează îmbrăcând haina iubirii duale. Iubirea față de țară și de neam pare a fi mai puternică decât erotismul imediat față de un bărbat.

Mai grav este faptul că,tonalitatea vocii personajelor are o oarecare neautenticitate deoarece, cel mai bine aceste roluri at fi putut fi interpretate chiar de către artiști cu ereditate egipteană.

De aici,concluzia că forța de expresie a vocalității personajelor rezidă în factorul ereditar arhetipal,adică în cele din urmă punerea în operă a simbolismului vocal depinde de gradul de implicare și ereditate pură a interpreților . Această operă, paradoxal scrisă de un italian nu poate sintetiza exact expresivitatea totală a trăirilor interioare de sorginte egipteană.

Diferențierile la acest prag sunt absolut necesare, chiar din cauză că mezzosopranele din epocă erau pseudo-soprane datorită unor deficiențe de adaptare timbrală sau ereditară și arhetipală, așa cum deja am precizat.

Tributari unor false realizări sunt foarte mulți compozitori contemporani, care au încercat dar nu au reușit să pună în operă forța și talentul interpretelor .

De pildă, în Aida personajul Amneris devine colosal prin timbralitatea forțată, deoarece scena judecății Aidei o fac să intoneze fără substanțialitatea unei persoane implicate ereditar în drame foarte puternic interiorizante.

Clasificarea sopranelor și a mezzosopranelor după rolul dualității interpretaționale

Există trei criterii de clasificare reciprocă a relației dintre soprano și mezzosoprane

I.Criteriul metamorfozei reciproce

II.Criteriul istoricității

III.Criteriul originalității

Fără a analiza una din cele trei situații în mod particularizant,putem afirma cu convingere că au existat și există exemple numeroase în care cântărețe ce trebuiau să execute roluri de mezzosoprană, au preluat rolul opus de soprană și viceversa cele care au avut initial datoria de interpretare pe linie melodică exclusive de soprană, să interpreteze roluri de mezzosoprană.

Ghena Dimitrova a încercat deși era foarte corpolentă să interpreteze rolul mezzosopranic al Aidei, însă nu a reușit decât să-și atragă criticii din cauza lipsei de autenticitate.

Întrega reușită depinde de respectarea raportului timbralitate-rol. Orice experimentare în afara acestei realaționării va duce la rateuri și disonanțe.

După Criteriul metamorfozei reciproce avem:

a-soprane și mezzosoprane de interes

b-soprane și mezzosoprane dialectice

c-soprane și mezzosoprane refelectorizante

d-soprane și mezzosoprane pasive

După criteriul istoricității avem:

a-soprane și mezzosoprane clasice

-soprane și mezzosoprane medieval

c-soprane și mezzosoprane contemporane

d-soprane și mezzosoprane moderne

După criteriul originalității

a-soprane și mezzosoprane originale

b-soprane și mezzosoprane simulacru

c-soprane și mezzosoprane contaminate

Sopranele sau mezzosopranele contaminate sunt acele interprete care în mod mutual se intersectează cu contraltele sau cu sopranele de coloratură, executând pasaje interferate,fără a decanta clar timbralitatea în funcție de rolul respectiv.

Adică se ajunge la o corcire de tonalități sau voci,în funcție de cerința stringentă din acel moment.

Vocal Coaching în viziunea vocalității moderne

Conceptul de vocal coaching este unul de origine recentă modernă și desemnează acel ansamblu de reguli teoretice și practice care ajută la cimentarea tuturor factorilor care vor contribui la memoria musculaturii aparatului fonator.

Vocal coaching este un antrenament muzical care se va aplica pentru:

a-elementele vocale

b-emisia elementelor vocale

c-stilul vocal

d-temperamentul ereditar

Vocal coaching trebuie să fie in as care să ajute elevii să execute in vibratio în cel mult 5-6 minute, deoarece scopul său este predefinit.Misiunea exacta a unui vocal coach este aceea de a reuși să învețe in neinițiat să execute toate cele trebuincioase în cel mai scurt timp.

Funcțiile unui coach vocal sunt:

a-Stăpânirea unei tehnici vocale corecte

b-Știința de a preda această tehnică vocală

c-Vocal coachul trebuie să aibă o ureche muzicală perfectă

d-Vocal Coachul trebuie să fie in psiholog de execepție

Vocal coachul este prin definiție in terapeut de excepție, un artist care cunoaște toate pârghiile necesare unei bune relaționării cu elevii .Funcția modelatorie a vocal coachului este una direct proporțională cu mai multe intercațiuni, absolut necesare pregătirii viitorilor elevi.

I.Verificarea sănătății corzilor vocale ale elevului

Prima și cea mai importantă funcție a vocal coachului este aceea de a verifica sănătatea corzilor vocale ale elevului încă de la prima audiție. În acest mod, elevul va evalua și va fi concomitent evaluat.

Vocal coachul trebuie să evalueze la elev următoarele lucruri:

a-sănătatea corzilor vocale

b-elasticitatea timbrului

c-afinitatea expresivă interioară

d-disfuncțiile corzilor vocale

e-bolile sau maladiile beningne

f-tonalitatea ereditară

Maladiile corzilor vocale cele mai frecvente sunt:

a-disfonia cu insuficiență glotică

b-nodulii pe corzi

c-schita de noduli

d-sinuzita cronică de vegetație

e-polipii

Pentru remedierea acestor probleme vocal coachul trebuie să se adreseze unui medic foniatru care va elibera subiectului in tratament complex pentru remedierea totală a disfuncțiilor vocale.La finalizarea tratamentului,se vor căuta și selecta cele mai optime măsuri, pentru a reîncepe antrenamentul corzilor vocale.

Cele mai cunoscute tehnici de corectare ale acestor disfuncții sunt:

a-tehnica de vorbire

b-tehnica de cantare

c-tehnica de solfegiere

Vocal coachul mai are și funcția de reechilibrare a tonsuslui psihic

Această funcție rezidă în capacitatea de a restabili echilibrul psihic al artiștilor care se confruntă cu diferite vulnerabilități. Interpreții sunt vulnerabili la nerezolvarea tonalității vocii sau a diverselor probleme personale sau financiare.

Terapeutica necesară în acest caz este una care necesită eliminarea frustrărilor,a inihibiției care duc la limitarea gravă a capacităților creative și vocale, pentru a se exprima artistic coerent și corect.

Rolul coachului în aceste probleme este de:

Corectarea a acestor deficiențe

Restabilire psihică

Reechilibrare a tonuslui întregului sistem vocal

Structura vocală a corurilor cu accent pe mezzosopranism

Există o structură vocală a corurilor care se clasifică în funcție de omogenizarea timbrală. Tocmai din acest motiv putem vorbi de coruri distincte .

I.Corul axat pe vocile egale

II.Corul axat pe coruri mixte

III.Corul axat pe coruri intermediare

Ne vom opri asupra corurilor de voci egale, unde se regăsesc încastrate unitar și tehnicile și trăsăturile celor de mezzososprană.

Corurile de voci egale sunt alcătuite din:

a-Corurile de copii

b-Corurile feminine

c-Corurile de bărbați

Corurile de copii sunt alcătuite exclusiv numai din fete sau numai din băieți, deoarece se caută initial maturizarea vocii.

Corurile feminine sunt structurate în:

-Pe două voci-in interiorul acestui cor intră sopranele și mezzosopranele.Vocea I aparține sopranelor iar vocea a doua supranumită și alto aparține mezzosopranelor clasice.

-pe trei voci-alcătuite din soprano,mezzosoprană,contralto

-pe patru voci-alcătuită din soprano I, sopranaII, mezzosoprană și contraltă

Rolul mezzosopranelor în aceste coruri este de a estetiza contrabalansul diferențelor de ambitus și tonalitate. De obicei, se constată o revigorare a vocii I prin amplificarea mezzosului .Deasemenea în interiorul corurilor mixte se trece foarte brutal am putea spune, de la soprana I la alto I prin volumizarea intensității interioare.

Criterii generale de selctare a vocilor pentru coruri

Cele mai cunoscute criterii de selctare a vocilor pentru cor sunt :

a-acurațețea intonației

b-simțul ritmic arhetipal

c-timbrul vocii cu accent pe cele limpezi și sănătoase

d-întinderea vocii

e-muzicalitatea și estetismul vocii

f-memoria muzicală individualizantă

g-etica interpretului care constă în calitatea etică a viitorilor membrii ai societății

Bibliografie selective

1-Guțanu Stoian,-Culegere de coruri

2-Dumitru Bughici-Formele musicale

3-Basarb Mircea-Culegeri musicale

4-Wilhelm Georg Berger-Estetica sonatei

5-Botez Dumitru-Tratat de cant si dirijorat