Repere Istorice de la Reglementare la Dereglementare In Contabilitate

CUPRINS

INTRODUCERE

Contabilitatea este conturată de forțele economice și politice. Observăm zilnic o globalizare atât a economiei, cât și a politicii, ceea ce inevitabil duce spre un grad mai înalt de integrare a Standardelor Internaționale de Raportare Financiară (IFRS), în teorie și în practică. Majoritatea forțelor politice și de piață vor rămâne stabile în viitorul apropiat, astfel este incert nivelul de convergență în actuala practică de raportare financiară.

În cercetarea noastră vom utiliza atât denumirea de IAS, cât și de IFRS, deoarece la începutul procesului de armonizare contabilă s-a aplicat termenul de IAS, iar începând cu anul 2002, prin semnarea Acordului Norwalk a apărut denumirea de IFRS, standarde ce includ și Standardele Internaționale de Contabilitate.

Tranziția graduală a României spre IFRS a presupus și o fază menită să formeze sistemul contabil în jurul clauzelor IFRS (o fază de armonizare), urmată de adoptarea deplină a Standardelor Internaționale de Contabilitate (IAS) în conformitate cu cerințele Uniunii Europene (o fază de conformitate). Astfel, una din urmările aplicării obligatorii a IFRS-urilor în România este faptul că, pentru o anumită perioadă de timp (1999-2005), unele entități au implementat reglementări contabile obligatorii armonizate atât cu Directivele Europene, cât și cu IFRS-urile, ceea ce a dus la o aplicare parțială a IFRS.

Printre primele motive prezentate de către reglementatorii contabilității românești, argumente venite să sprijine extinderea aplicării obligatorii a IFRS, se numărau nevoia unei alinieri cu practică internațională de promovare a transparenței și compatibilității situațiilor financiare, creând și menținând un mediu de investiții atractiv dat fiind interesul statului de a se proteja împotriva pierderilor de capital străin prin exploatarea inconsistențelor în clauzele contabile aplicate de către companiile ce aparțin grupurilor multinaționale și recomandărilor organizațiilor internaționale, mai precis ale Băncii Mondiale și Fondului Monetar Internațional, de a implementa IFRS.

Procesul de globalizare produce schimbări imense și provocări pentru contabilitate. Una dintre acestea, menționată în ultima perioadă de către cercetătorii contabili ca fiind cea mai importantă și interesantă în același timp, o reprezintă procesul de armonizare contabilă cu toate implicațiile, contactele, barierele și avantajele ce le presupune.

Procesul de implementare al Standardelor Internaționale de Raportare Financiară este complex și trebuie luate în considerare diverse aspecte în momentul în care se evaluează implementarea acestora: caracteristicile sistemului contabil românesc, perspectiva sa istorică, caracteristicile și atitudinile companiilor românești, utilizatorii situațiilor financiare și așteptările lor și, nu în ultimul rând, trăsăturile profesiei contabile românești.

Scopul raportului de cercetare este de a identifica beneficiile implementării standardelor contabile atât în România, cât și în Uniunea Europeană, dar și de a identifica problemele întâmpinate la trecerea de la Ordinul Ministrului Finanțelor Publice (OMFP) nr. 3055/2009 la Standardele Internaționale de Raportare Financiară (IFRS).

Demersul științific de față îmbină o serie de elemente metodologice cu caracter general, menite să faciliteze înțelegerea modalității de lucru întreprinsă. În acest sens, am redat principalele elemente de referință la care am apelat pe parcursul lucrării propuse.

Sursele de informare care stau la baza acestei cercetări sunt reprezentate în special de articole publicate în reviste de specialitate, atât în sfera contabilă, cât și în sfera economică, cărți de specialitate relevante domeniului de referință, acte legislative, documente oficiale, comunicate de presă și alte documente emise de diferite organisme naționale și internaționale care activează în sfera contabilității (IASB, IFAC, FASB).

În vederea evidențierii importanței poziționării prezentei cercetări în sfera cunoașterii am recurs la adaptarea formei inițiale a reprezentării grafice realizate de Ienciu & Matiș, într-un studiu publicat în anul 2012 astfel:

Sursa: Proiecție proprie după Ienciu N.M., Matiș D., The analysis of intellectual capital evolution: a perspective on research, Journal of Human Resources Costing & Accounting, Emerald Group Database, vol. 16, no. 4, pag. 343, 2012

Figura nr. 1 Sfera cercetărilor contabile

Considerăm că procesul de cercetare urmărit în cadrul demersului științific de față este unul complex și amplu, care cuprinde elemente de cunoaștere și de creație științifică, ce se autonomizează în permanență al cărui rol este de a facilita examinarea aprofundată a deosebirilor și interdependențelor dintre componentele procesului de cercetare.

Într-un proces de cercetare se așteaptă ca ideile dezvoltate și contribuțiile aduse la cunoașterea științifică să fie fundamentate pe fiabilitatea și relevanța terminologiei de specialitate utilizată. În acest sens considerăm necesar să proiectăm o imagine a procesului de cercetare din perspectivă cronologică, arătând secvențial etapele dezvoltării cercetării pe care am realizat-o.

Demersul științific asociază numeroase elemente metodologice cu caracter general ce sunt delegate în scopul de a înlesni înțelegerea procesului de lucru întreprins.

Pentru a spori relevanța demersului pe care ni l-am propus, ca abordări ale cercetării am utilizat atât abordarea deductivă, cât și cea inductivă.

Prin abordarea deductivă am avut în vedere prezentarea unor principii și date cantitative, generalizarea rezultatelor, explicarea legăturilor existente între diferite variabile, aplicarea unei teorii plecând de la datele avute. Prin abordarea inductivă am recurs la utilizarea de date din perspectivă calitativă, am oferit o înțelegere a contextului de cercetare și am prezentat rezultatele în detaliu așa cum au fost obținute.

Sursa: Proiecție proprie după Ienciu N. M., Mațiș D., Dimensiuni istorice și realități: Reglementările contabile internaționale, Revista Audit Financiar, no. 1, pag. 48, 2013

Figura nr. 2 Modalități de analizare a datelor colectate

Structura raportului de cercetare, în scopul abordării problematicii prezentate, este contruită pe două capitole, astfel: Capitolul I “Orientările și tendințele în contabilitate la nivelul Europei”, Capitolul II “Adoptarea IFRS în România: Avantaje și provocări”, “Concluzii, propuneri și dezvoltări ulterioare”.

Introducerea constă în argumentarea actualității temei de cercetare, prezentând importanța teoretică a raportului, scopul cercetării, cât și noutatea științifică.

Primul capitol intitulat “Orientările și tendințele în contabilitate la nivelul Europei” reflectă literatura de specialitate, prin prima căreia sunt prezentate beneficiile Standardelor Internaționale de Contabilitate, proces prezentat în cel de-al doilea capitol “Adoptarea IFRS în România: Avantaje și provocări”, printr-o cercetare empirică la nivelul României.

Finalul demersului științific este redat prin evidențierea unei sinteze a principalelor “Concluzii, propuneri și dezvoltări ulterioare”, în baza cărora ne putem exprima opinia în legătură cu avantajele pe care le prezintă adoptarea IFRS, atât la nivel național și global, cât și la nivelul companiilor ce aplică aceste standarde contabile.

CAPITOLUL I ORIENTĂRILE ȘI TENDINȚELE ÎN CONTABILITATE LA NIVELUL EUROPEI

1.1 Dezvoltarea și influența standardelor contabile asupra integrării europene

Standardizarea contabilității reprezintă fundamentul practicii contabile la nivelul companiilor internaționale, dat fiind faptul că standardele internaționale și normele europene au fost susținute de diferite state, în timp ce întocmirea situațiilor financiare semnifică scopul tuturor participanților la piața financiară globală.

În cadrul acestui raport de cercetare, mi-am propus să verific dacă Standardele Internaționale de Contabilitate (IAS) ar putea fi aplicate fiecărei țări și cât de mult vor reuși sistemele contabile internaționale să urmeze practicile tradiționale, atât timp cât nu respectă principiile sistemului anglo-saxon.

Istoricii admit că societatea românească a aderat destul de târziu la faza de modernizare occidentală, începând cu prima jumătate a secolului al XIX-lea. Cu toate acestea, mulți dintre oamenii de știință i-au atribuit României un anumit rol periferic în cadrul civilizației vestice. Cum stilul de modernizare occidentală este direct legat de creșterea economică, în comparație cu țările capitaliste dezvoltate din vestul Europei. În cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, România și-a asumat rolul de segment periferic al economiei occidentale, ca producător de materie primă. Astfel, prin adoptarea modelului cultural și politic occidental România a devenit o prelungire a Europei de Vest, continuând să constituie până în zilele noatre un spațiu limită, ca țară membră a Uniunii Europene în partea sa estică.

După anul 1990, economia și societatea românească au intrat într-un proces de tranziție de la modelul comunist la cel occidental și la o economie de piață. În același timp, contabilitatea a suferit și ea modificări importante atât din punct de vedere teoretic, cât și din perspectiva reglementărilor, astfel încât să poată reflecta realitatea economică și fenomenele sociale. Din acest motiv, în perioada imediat următoare căderii regimului comunist (Decembrie 1989), sistemul contabil comunist a continuat să fie operațional, cu unele mici modificăi, până când a fost implementat un nou sistem contabil creat pentru economia de piață. Astfel, în prima etapă, a fost aplicat un sistem contabil de inspirație franceză, începând cu ianuarie 1994.

Atât Franța, cât și România, aveau același sistem legislativ și în ambele state, contabilitatea era reglementată de autoritatea publică prin intermediul unui plan contabil național. În plus, prin aplicarea sistemului contabil francez, a fost asigurată și o anume compatibilitate cu Directivele Contabile ale Uniunii Europene (UE), datorită faptului că Franța era deja stat membru al Uniunii Europene și adoptase aceste directive.

În același timp, adoptarea sistemului contabil francez a venit ca o necesitate de exploatare a unor oportunități, precum o mai mare disponibilitate a instituțiilor Franței de a-și răspândi propriul model contabil sau o contribuție importantă în academiile românești privind predarea contabilității. Ca urmare, la începutul anilor 1990, IFRS-urile au fost aplicate pe o scară foarte limitată și doar în mod voluntar de către unele companii. Spre sfârșitul anilor 1990 și imediat după 2000, datorită anumitor cerințelor ale organizațiilor internaționale de fonduri (Banca Mondială – BM și Fondul Monetar Internațional – FMI), care au condiționat acordarea de fonduri creând un mediu economic propice investițiilor străine în România, a existat o reorientare a reglementărilor contabile române către adoptarea IFRS-urilor, emițând în anul 2001 norme ce vizau armonizarea contabilității românești cu Directiva a IV-a a CEE (Comunitatea Economică Europeană) și IFRS.

În a doua etapă a procesului de adaptare la economia de piață, domeniul românesc al contabilității s-a confruntat cu o reorientare către IFRS. Astfel, IFRS-urile au fost implementate gradual, în mod obligatoriu, începând cu anul 2000, ca o măsură de creștere a calității rapotării financiare, de asigurare a transparenței mediului de afaceri și de atragere a investitorilor, în special a celor străini, acestea reprezentând și o cerință a Uniunii Europene cu privire la raportarea financiară.

Cadrul economic actual al Uniunii Europene, cât și cel global, au la bază îmbunătățirea nivelului de normalizare contabilă internațională și de implementare națională, România având anumite raționamente pentru a aplica IAS/IFRS: numărul mare de investitori europeni precum Germania, Italia, Grecia, Franța, apropierea contextului economic românesc de cel european, atât din punct de vedere al strue al structurii, cât și din punct de vedere al poziționării geografice.

Adoptarea IFRS-urilor a cunoscut cel mai mare succes în statele aflate în curs de dezvoltare, unde aceste standarde au fost implementate fără a mai fi amendate. În statele Europei Occidentale, dar și în Japonia, IAS-urile sunt privite ca un avantaj care oferă sistemului anglo-saxon o largă perspectivă internațională, cu toate că aceste standarde au fost uneori percepute ca fiind nepotrivite viziunii altor standarde din Japonia și Europa.

Evoluția acestor standarde este prezentată în Figura nr. 1.1, după cum urmează:

Sursa: Proiecție proprie după Barth, M., Landsman, W., Lang, M., International Accounting Standards and Accounting Quality, Journal of Accounting Research, vol. 46, nr. 3, pag. 34, 2008

Figura nr. 1.1 Evoluția Standardelor Internaționale de Contabilitate

Companiile internaționale de consultanță sprijină furnizarea informațiilor contabile conforme, aceste firme reprezentând circa 96% din piața globală din domeniul consultanței contabile.

În cadrul Figurii nr. 1.2 dorim să scoatem în evidență faptul că Standardele Internaționale de Contabilitate (IAS) și Standardele Internaționale de Raportare Financiară (IFRS) pot prezenta un interes major pentru normele naționale, asfel încât adoptarea directă să fie privită ca bază de referință din punct de vedere al elaborării prin convergența de Standarde Naționale Contabile.

Sursa: Proiecție proprie după Nobes, C.; Parker, R., Comparative International Accounting, 10th edition, Pearson Education, pag. 44-45, 2008

Figura nr. 1.2 Interesul Standardelor Internaționale de Contabilitate privind regulile contabile general valabile acceptate pe plan internațional

În consecință, se poate concluziona faptul că Standardele Internaționale de Contabilitate au generat un nivel ridicat de dezvoltare economică globală, favorizând mai ales statele în curs de dezvoltare. Cu ajutorul numeroaselor legături economice, statele în care au fost realizate investiții internaționale beneficiază de multiple avantaje.

Timp de peste treizeci de ani, structura și prezentarea situațiilor financiare individuale și a situațiilor financiare consolidate au fost reglementate de către două directive contabile (Directiva 78/660/CEE, cunoscută și sub numele de Directiva a IV-a și Directiva 83/349/CEE, numită și Directiva a VII-a). Aceste două directive se aflau într-o cumplită nevoie de modernizare.

În anul 2013, a fost adoptată Directiva 2013/34/UE, abrogând atât Directiva a IV-a, cât și Directiva a VII-a. Noua directivă a fost aplicată pe 20 iulie 2013, acordând statelor membre o perioadă de doi ani pentru a se supune regulamentelor. Directiva 2013/34/UE stabilește măsurile preliminare, regulile de prezentare, publicare și audit pentru situațiile financiare individuale și a situațiilor financiare consolidate, prin asocierea dispozițiilor ambelor directive, într-o singură directivă.

Directiva 2013/34/UE realizează o clasificare a întreprinderilor pe baza unor criterii de dimensiune (totalul bilanțului contabil, cifra de afaceri netă și un număr mediu de salariați în timpul anului financiar). Pentru ca o întreprindere să avanseze, este necesar să depășească două praguri prestabilite timp de doi ani financiari consecutivi.

Unii autori consideră aplicarea IAS/IFRS ca fiind complicată, costisitoare, complexă și oneroasă. Trecerea de la un sistem contabil bazat pe reguli la unul bazat pe principii, cum ar fi cazul trecerii de la sistemul contabil românesc la IFRS-uri, reprezintă o sarcină mult mai complicată decât modificarea reglementărilor contabile și a instrucțiunilor adiționale. Acest lucru ar putea explica de ce profesioniștii contabili din România au oscilat între IAS/IFRS și sistemul contabil bazat pe regulile europene, între anii 2001-2012.

Implementarea IFRS pentru companiile publice românești și instituțiile financiare și de asigurări, în paralel cu Directivele Europene armonizate cu Standardele Naționale Contabile, nu asigură un nivel rezonabil de comparabilitate între conturile anuale ale entităților listate și a entităților nelistate.

Adoptarea noii Directive contabile 2013/34/UE nu rezolvă această diferențiere și nu permite reglementatorilor contabili naționali să utilizeze IFRS-urile pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii.

1.2 Implementarea Standardelor Intenaționale de Contabilitate și a Standardelor Internaționale de Raportare Financiară în cadrul sistemului contabil din România și metode de îmbunătățire a acestora

Principiul globalizării economice naționale constituie legăturile între normele referitoare la investițiile și reglementările la nivel mondial, emise de companiile multinaționale, dar și metodele utilizate în vederea obținerii avantajelor organizaționale.

În cercetarea noastră vom utiliza atât denumirea de IAS, cât și de IFRS, deoarece la începutul procesului de armonizare contabilă s-a aplicat termenul de IAS, iar începând cu anul 2002, prin semnarea Acordului Norwalk a apărut denumirea de IFRS, standarde ce includ și Standardele Internaționale de Contabilitate.

Îmbunătățirea relațiilor cu Uniunea Europeană (UE) au avut ca efect ameliorarea sistemului contabil românesc și o armonizare mai eficientă cu sistemele contabile europene și internaționale și ulterior, conformarea sistemului contabil românesc cu Directivele Europene prin OMFP nr. 3055/2009.

Corporațiile trebuie să monitorizeze normele Standardelor Internaționale de Raportare Financiară (IFRS) propuse pentru implementare în perioada viitoare, astfel încât să poată lua decizii privind transformările efectuate asupra proceselor și sistemelor economiei.

Istoricul aplicării Standardelor Internaționale de Raportare Financiară în România prezintă diferite etape de dezvoltare. Astfel, pe de o parte, există o etapă de adoptare voluntară, ce implică entități ce au nevoie de raportare financiară a IFRS-urilor, etapă ce cuprinde perioada 1990-2014. Opțiunea voluntară de aplicare a IFRS a fost menționată și în reglementările legale contabile începând cu anul 2006, dar doar ca oportunitate de aplicare a Standardelor Internaționale de Raportare Financiară într-un ansamblu separat de situații financiare.

Ulterior, din anul 2012 a avut loc o altă etapă a extinderii adoptării IFRS în România, ceea ce viza introducerea IFRS în situațiile financiare individuale ale entităților listate pe o piață stabilizată și de asemenea, viza eliminarea dublei raportări pentru aceste companii.

Primele motive prezentate de către reglementatorii contabilității românești, argumente venite să sprijine extinderea aplicării obligatorii a IFRS, se numărau nevoia unei alinieri cu practică internațională de promovare a transparenței și compatibilității situațiilor financiare, creând și menținând un mediu de investiții atractiv dat fiind interesul statului de a se proteja împotriva pierderilor de capital străin prin exploatarea inconsistențelor în clauzele contabile aplicate de către companiile ce aparțin grupurilor multinaționale și recomandărilor organizațiilor internaționale, mai precis ale Băncii Mondiale și Fondului Monetar Internațional, de a implementa IFRS.

Altfel, începând cu anul 2012, companiilor ce dețin garanții acceptate pentru comercializarea pe o piață stabilizată, li se solicită aplicarea IFRS în situațiile financiare anuale individuale. Totuși, reglementatorii contabili români au susținut o perioadă de tranziție către implementarea totală astfel încât pentru anul 2012 situațiile financiare anuale să fie pregătite în concordanță cu IFRS, prin reemiterea acelora pregătite conform standardelor contabile românești.

În mod obișnuit, influența IFRS în România este în creștere, dacă luăm în considerare aplicarea lor de către instituțiile bancare și de asigurări, cât și de cele aflate sub controlul CNVM (Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare) – companii de brokeraj. Așadar, aplicarea IFRS de către entitățile din sectorul bancar era o măsură impusă ca rezultat al acordului semnat în anul 2010 cu FMI (Fondul Monetar Internațional), Comisia Europenă (CE) și Banca Mondială (BM), astfel încât să susțină stabilitatea financiară în mediul românesc.

În principal, cei care sunt și vor fi implicați în adoptarea IFRS-urilor sunt prezentați în Figura nr. 1.3:

Sursa: Proiecție proprie după AICPA (2011), AICPA recommends SEC allow optional adoption of IFRS by U.S. public companies. Retrieved from

http://www.aicpa.org/Press/PressReleases/2011/Pages/AICPARecommendsSECAllowOptionalAdoptionofIFRSbyUSPublicCompanies.aspx (vizitat la 22.08.2014)

Figura nr. 1.3 Categorii de participanți la adoptarea

IFRS-urilor

Extinderea aplicării IFRS în România s-a datorat condițiilor impuse autorităților românești de către creditorii internaționali – Fondul Monetar Internațional, ca o măsură de creștere (îmbunătățirea stabilității financiare și a încrederii investitorilor în spațiul economic românesc. În acest scop, în anul 2010, Banca Națională a României și Ministerul de Finanțe Publice și-au reconfirmat angajamentul de adoptare a cadrului legal necesar pentru implementarea multilaterală a IFRS la începutul anului 2012 (Secțiunea 25 a scrisorii de intenție semnată de autoritățile românești în București la data de 16 iunie 2010, Legea nr. 257/2010).

Ca rezultat, din anul 2012, toate entitățile aplică IFRS după o perioadă de tranziție de 3 ani (2009-2011) în timpul căreia au fost obligate să pregătească două seturi de declarații financiare: unul în conformitate cu Directivele Uniunii Europene, considerat cel oficial și unul sub IFRS, rezultat în urma reformulării situațiilor financiare conforme cu Directivele Uniunii Europene și menit să informeze pe cei interesați de astfel de raportări financiare. În plus, entitățile autorizate, reglementate și supervizate de CNVM (Comisia Națională a Valorilor Mobiliare) trebuie să aplice IFRS după o perioadă de tranziție în timpul căreia raportarea financiară este realizată atât standardelor contabile locale, cât și cele internaționale.

Aceste instituții au obligația să conceapă pentru anii financiari 2011, 2012 și 2013 un set secundar de situații financiare conforme IFRS-urilor obținute prin reformularea celor pregătite în concordanță cu normele contabile locale ce îndeplinesc condițiile Directivei a IV-a a Comunității Economice Europene (CEE).

În același timp, industria asigurărilor este și ea vizată pentru implementarea IFRS ca fiind “baza contabilă pentru situațiile financiare anuale”. În această privință, reglementatorii au realizat o etapă de implementare pilot, implicând 11 companii de asigurări care să pregătească un set secundar de declarații financiare anuale, în concordanță cu IFRS prin reformularea celor conforme normelor locale. Faza pilot este menită să funcționeze 3 ani, cu posibilitatea reducerii la 2 ani, depinzând de rezultatele obținute.

În vederea emiterii de norme contabile europene, are loc mai întâi un proces de propunere a unui proiect de către o comisie de experți contabili. Acest proiect urmează să fie aprobat de către Consiliul de Miniștri, apoi este verificat în cadrul Parlamentului European. Etapa următoare constă în numeroase negocieri, ce duc la revizuirea și redactarea normei care urmează să fie adoptată de către țările Uniunii Europene.

Imaginea fidelă a normelor franceze se referă la conformitatea situațiilor financiare ce sunt menite să descrie o imagine corectă a companiei. Reglementările diferitelor state au fundamente diferite, determinate de societatea și economia specifică fiecăreia dintre ele.

În plus, Directivele Europene pot prezenta neconcordanțe când vine vorba de implementarea lor, din cauza procesului complicat de elaborare.

România a experimentat pentru prima oară adoptarea Standardelor Internaționale de Contabilitate în anul 2000, prin intermediul unei faze de convergență, îmbunătățirea contextului contabil având loc în strânsă legătură cu principiile europene și internaționale și vizând înlăturarea noilor elemente originale existente în procesul operațiunilor economice.

Armonizarea cu Directivele Europene rămâne necesară pentru aderarea în cadrul Uniunii Europene (UE), la fel ca și aplicarea Standardelor Internaționale de Contabilitate (IAS), atât timp cât acestea sunt conforme cu normele europene.

Factorii care influențează îmbunătățirea sistemului contabil implică asimilarea totală a reglementărilor europene în ceea ce privește elaborarea situațiilor financiare:

concordanța situațiilor și raportului financiar cu forma conturilor anuale și obligativitatea oferirii de informații concrete privind aceste conturi;

adoptarea unor noi legi contabile;

respectarea regulii de “imagine fidelă”; 

asimilarea limbajului de specialitate al contabilității, în conformitate cu Directivele Europene;

demararea unui proiect de aplicare a Standardelor Internaționale de Contabilitate (IAS) și de emitere a Standardelor Naționale de Contabilitate (SNC);

redactarea de instrucțiuni cu scopul implementării corecte a proiectului de dezvoltare a sistemului contabil.

Strategia de management a companiei va deveni mult mai eficientă odată cu armonizarea contabilității în funcție de standardele IFRS, ceea ce duce la o mai bună transparență și o complexitate scăzută a planificării și raportării.

Comitetul care emite Standardele Internaționale de Contabilitate are în vedere crearea unui singur set global de standarde.

Adoptarea Directivelor Europene este mandatorie, întrucât acestea reprezintă fundamentul dreptului contabil. Fiecare stat în parte ține cont de aceste directive și de standardele europene atunci când își emite propriile standarde naționale.

Există organisme contabile ce au permis folosirea standardelor internaționale, precum modelul Italiei și Franței, pe când unele companii au optat să folosească acele standarde în totalitate sau parțial (de exemplu Germania, Elveția). Economia globală se află într-o etapă de tranziție spre un sistem concentrat pe o grupare de companii multinaționale ce își desfășoară activitatea la nivel mondial. Firmele multinaționale cuprind un număr foarte mare de alte firme individuale care întrețin atât relații comerciale, financiare sau de alt tip. Marile companii au ca scop internaționalizarea, datorită faptului că aceasta facilitează existența unor noi piețe, a unor anumite beneficii fiscale, surse de finanțare, dar și reducerea cheltuielilor. Piața economică locală poate fi influențată de activități care se desfășoară la mari distanțe, ca rezultat al răspândirii corporațiilor pe mari arii geografice, fiind nevoie în același timp de furnizarea de informații financiare comparabile din diferite colțuri ale lumii.

Normalizarea contabilă presupune emiterea de reglementări și norme într-un grup de state, pentru un grup de companii sau de experți contabili. Este nevoie, de asemenea, de existența unor organisme de control ale acestor reglementări, care să verifice funcționarea și aplicarea în condiții optime.

Aceste etape reflectate sunt evidențiate în Figura nr. 1.4, precizând caracteristicile generale pe care le dețin.

Sursa: Proiecție proprie după Choi, F., Meek, G., International Accounting, 7th edition, Pearson Education, pag. 18, 2011

Figura nr. 1.4 Caracteristicile procesului de armonizare, normalizare și standardizare

Odată cu aderarea tot mai multor state la Uniunea Europeană (UE) și a alinierii noilor firme la condițiile societății și pieței europene, companiile naționale devin în acest fel, corporații multinaționale.

1.3 Perspective ale armonizării contabile

În trecut, fiecare țară își dezvolta și se ghida după propriile standarde contabile. Realitatea contabilă internațională notează existența și manifestarea unui proces de conformare a sistemelor contabile naționale și stabilire a unui sistem de raportare uniform.

Figura nr. 1.5 sugerează o clasificare a sistemelor contabile. Multe persoane nu agreează acest termen de inspirație franceză, dar el este o prescurtare utilă pentru țările în care predomină legislația engleză, limbajul englez și rădăcinile culturale britanice. Este probabil un termen controversat cel care numește Standardele Internaționale de Raportare Financiară (IFRS) ca fiind anglo-saxone, dar este în mod evident cert că natura reală a Consiliului pentru Standarde Internaționale de Contabilitate (IASB), locația, limbajul, cadrul conceptual le plasează în acel grup și nu în cel al Europei Continentale sau al Americii de Sud, de exemplu.

Sursa: Proiecție proprie după Ionașcu, I., Ionașcu, M., Munteanu, L., Motivații și consecințe ale aplicării IFRS: percepții privind factorii instituționali din mediul românesc [Motivations and consequences of IFRS implementation: perceptions on the Romanian institutional factors], Audit Financiar [Financial Audit], no. 12, pag. 39, 2011

Figura nr. 1.5 Clasificarea sistemelor contabile

Armonizarea este procesul de ameliorarea a compatibilității practicilor contabile prin limitarea gradului lor de variații. Se disting forme majore ale procesului de armonizare contabilă internațională ce sprijină teoria existenței unei armonizări formale, materiale și spontane. Armonizarea a dus la convergență, dar și la comparații între Principiile Contabile General Acceptate de către Statele Unite ale Americii (US GAAP) și IAS/IFRS.

În zilele noastre, ambele părți folosesc conceptul convergenței așa cum este menționat în literatura de specialitate. Din punct de vedere lingvistic, termenul de convergență reprezintă acțiunea de concentrare sau orientare către același punct sau același scop și implică eforturi relativ egale ale organizațiilor implicate în vederea atingerii aceluiași țel, cel de reducere a diversității contabile.

Armonizarea și convergența au fost folosite pentru a descrie eforturile Statelor Unite și țărilor europene de a se îndrepta spre o infrastructură contabilă, financiară și globală, procesul de armonizare fiind prezentat în Figura 1.6, redat pe baza evenimentelor importante ce au loc pe baza desfășurării acestuia.

Sursa: Proiecție proprie după Hail, L.; Leuz, C.; Wysocki, P., Global Accounting Convergence and the Potential Adoption of IFRS by the U.S. (Part II): Political Factors and Future Scenarios for U.S. Accounting Standards, Accounting Horizons, vol. 24, no. 4, pag. 28, 2010

Figura nr. 1.6 Evenimente importante în cadrul

procesului de armonizare

Primul pas spre armonizarea Principiilor Contabile General Acceptate de către Statele Unite ale Americii (US GAAP) și Standardelor Internaționale de Raportare Financiară (IFRS) a fost făcut în Octombrie 2002, în momentul în care, Consiliul pentru Standarde Financiar Contabile din SUA (FASB) și Consiliul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate (IASB) au ajuns împreună la un acord cunoscut sub numele de Acordul Norwalk, care recunoaște în mod formal convergența ca pe un scop recunoscut ai acestor inițiatori de standarde.

Convergența internațională a standardelor internațională nu este o idee nou apărută. Conceptul de convergență a luat naștere la sfârșitul anilor 1950, ca răspuns al integrării economice de după cel de-al doilea război mondial și a prezentat creșteri ale cash-flow-urilor transfrontaliere. Eforturile inițiale s-au concentrat pe armonizare – reducând diferențele între principiile contabile utilizate în majoritatea piețelor de capital din întreaga lume.

Până în anul 1990, noțiunea de armonizare a fost înlocuită de conceptul convergenței – dezvoltarea unui singur set de înaltă calitate ce urma să fie folosit în cel puțin toate piețele de capital. În anul 1973 au fost puse bazele Comitetului Internațional de Standarde Contabile (IASC), un organism privat ai căror membrii includeau profesioniștii contabili din multe țări, inclusiv Statele Unite. IASC-ul a fost fondat ca vehicul de armonizare a practicilor contabile de pe mapamond.

În anul 1998, IASC a completat un set de standarde contabile internaționale fundamentale. IASB a fost format în anul 2001, în vederea înlocuirii IASC cu rolul de a dezvolta și a aproba prevederi cunoscute sub denumirea de IFRS. IASB a început să producă standarde contabile cuprinzătoare și consistente, în special în colaborare cu FASB. În SUA, toate procedurile contabile și instrucțiunile pentru măsurare și raportare ale firmelor de afaceri sunt controlate de un organism de principii și concepte cunoscut sub denumirea de US GAAP.

Aceste US GAAP-uri sunt, în prezent, emise de FASB sub autoritatea Sistemului European de Conturi (SEC). IASB și FASB colaborează din anul 2002, atunci când au pus bazele Morandumul-ului de Înțelegere (MoU) cunoscut sub denumirea de Acordul Norwalk, cu scopul de a satisface compatibilitatea și a înlătura diferențele între IFRS (ce includea și IAS) și US GAAP.

De-a lungul timpului, aceste două organisme profesionale au publicat rapoarte ale procesului și actualizări ale setului comun de standarde înalt calitative ce rămâne o prioritate atât pentru IASB, cât și pentru FASB. Acordul Norwalk a fost mai târziu ranforsat în anul 2006 și actualizat în anul 2008.

Grupul celor 20 de liberi (G20) solicita inițiatorilor de standarde să își dubleze eforturile pentru a îndeplini convergența standardelor contabile globale. Potrivit acestei solicitări, în anul 2009, IASB și FASB au publicat un raport al progresului descriind o intensificare a programului lor de lucru.

În Aprilie 2012, IASB și FASB au publicat, de asemenea, un raport comun al progresului în care descriau progresul făcut de instrumentele financiare incluzând o abordare a pierderilor și o abordare mai convergentă a clasificării și măsurării acestora.

Putem spune că Sistemul European de Conturi (SEC) are un plan de îndeplinire a convergenței US GAAP și IFRS prin prezentarea unei scheme și a unui plan de lucru pentru a realiza o adoptare deplină a IFRS de către companiile americane până la sfârșitul anului 2016.

După un program de convergență de 10 ani, încă mai persistă unele diferențe între IFRS și US GAAP.

Raportul SEC nu implică faptul că US GAAP sau IFRS ar reprezenta cea mai bună soluție și doar pentru faptul că acestea sunt diferite. Unele dintre diferențele fundamentale identificate de SEC în anul 2012 sunt următoarele:

abilitatea de a remăsura proprietatea și echipamentul la valoarea reală permisă de IFRS și nu de US GAAP;

capacitatea companiilor americane de a folosi o metodă de măsurare a inventarului numită Metoda ultimului intrat – primului ieșit (LIFO) ce nu era permisă de IFRS;

cerința IFRS pentru capitalizarea cheltuielilor de dezvoltare;

cerințe specifice ale US GAAP referitoare la pozițiile fiscale incerte, în timp ce IFRS deține un model mult mai general de contingență;

o cerință a IFRS pentru deprecierea componentelor unui item de proprietate și echipament în anumite circumstanțe, ceea ce nu reprezintă o solicitare a US GAAP.

1.4 Convergența standardelor contabile: o continuă dezbatere

1.4.1 Perspective ale procesului de convergență contabilă

În contextul unei abordări internaționale a raportării financiare, comparabilitatea informației contabile este puternic afectată cauzând deteriorarea deciziei de alocare eficientă de capital și evidențiază de asemenea, gradul de incertitudine al beneficiarilor informațiilor contabile.

În consecință, normalizatorii, practicienii, academicienii și reprezentanții statului au decis să pornească și să sprijine un proces de convergență contabilă vizând uniformitatea formală a tratamentelor contabile și transpunerii corecte în practica contabilă. Aceasta ia forma unui lung proces de armonizare contabilă internațională, permițându-ne să discutăm despre un proces de convergență contabilă internațională.

Diferențele internaționale existente între sisteme contabile diferite au reprezentat la începutul procesului de globalizare, un impediment real în atingerea obiectivului fundamental al liberalizării financiare, a mișcărilor de capital din lumea întreagă. Eforturile depuse au reprezentat bazele unor studii comparative ale sistemelor contabile naționale și un set de propuneri asupra raportării financiare din perspectiva experienței internaționale.

Odată cu fondarea IASC în anul 1973 a crescut semnificativ interesul pentru reducerea diferențelor contabile internaționale. Armonizarea nu are ca scop crearea de reguli contabile uniforme.

IASB se luptă să dobândească legimitate globală în termeni ai normalizării financiare prin atragerea Comisiei de Valori Mobiliare (CNVM) a profesioniștilor și organizațiilor statului în proiectul de armonizare contabilă internațională. Influența cea mai importantă asupra lucrărilor Comitetului pentru Standarde Internaționale de Contabilitate (IASC) a fost aceea a Organizației Internațională a Reglementatorilor de Valori Mobiliare (IOSCO) ce a sprijinit IASC-ul în scopul de a câștiga credibilitate pe piețele de capital internaționale și a furnizat un sumar fundamental al actualelor standarde contabile emise.

Standardele contabile reprezintă situații menite să îngusteze aria diferențelor și varietăților în practica contabilă. Aceste standarde sunt importante instrumente contabile de reglementare, servind ca șablon părților unei companii, cum ar fi managementul, creditorii și investitorii. Standardele contabile reprezintă și acele documentele de asigurare emise de corpurile contabile de experți autorizați ce au legătură cu diverse aspecte de măsurare, tratament și desfășurare a tranzacțiilor contabile, potrivit Principiilor Contabile General Acceptate (GAAP-urilor).

Este extrem de dificil și în multe cazuri imposibil să realizăm comparații între companii aparținând diferitelor state. Problemele create de divergența standardelor contabile, în special în integrarea globală viitoare a economiilor lumii este atât de mare încât presiunea convergenței acestor standarde este în dezvoltare. Prin semnarea Acordului Norwalk (2002) a fost marcat punctul de pornire al convergenței contabile internaționale prin care este vizată o compatibilitate deplină a Standardelor Internaționale de Raportare Financiară.

Sprijinirea convergenței contabile internaționale propuse este reiterată prin publicarea MoU (2006-2008) ce raportează statutul curent al proiectelor de normalizare a diferitelor tratamente contabile ce sunt diferite între US GAAP și IAS/IFRS.

Pentru asigurarea unei eficiente comparabilități la nivel global, este necesară existența unor standarde de contabilitate internaționale calitative ca fundament de raportare în întreaga lume. Este preconizat că deosebirile dintre IASB și FASB vor fi reduse în următorii 5 ani, iar în următorii 8 ani va exista posibilitatea ca cele două seturi de standarde să se susțină reciproc.

În cadrul Federației Internațională a Contabililor Autorizați (IFAC) s-a observat că obținerea unei convergențe internaționale necesită mai mult susținere teoretică. Este nevoie de un acord în privința standardelor internaționale care ar putea servi ca fundament pentru raportarea financiară și audit global, determinând facilitarea adoptării acestor standarde și în ultimul rând, demararea unor acțiuni necesare încurajării implementării.

Studiul IFAC a identificat factori ce împiedică convergența:

adoptarea și implementarea standardelor internaționale într-o țară se desfășoară într-un mediu influențat de factori unici în acea țară ca de exemplu economia, politica, legislația, reglementările și cultura;

statele consideră necesară amendarea standardelor internaționale pentru a asigura identitatea națională.

FASB consideră că scopul fundamental al acestui proces este reprezentat de un singur set de înaltă calitate, standarde contabile internaționale pe care companiile din întreaga lume le-ar folosi atât pentru raportare financiară naționale și internațională. Calea către acest scop este reprezentată de eforturile FASB și IASB, de îmbunătățire a US GAAP și IFRS, dar și eliminarea diferențelor dintre acestea. Pentru asigurarea unei eficiente comparabilități la nivel global, este necesară existența unor standarde de contabilitate internaționale calitative ca fundament de raportare în întreaga lume.

Convergența standardelor contabile mondiale s-a bucurat de multă atenție în cadrul literaturii contabile, academice și profesionale. Profesioniștii contabili, de regulă, dezvoltă o atitudine pozitivă cu privire la adoptarea IFRS.

Sistemul European de Conturi (SEC), prin intermediul FASB lucrează la stabilirea unui singur set de standarde care nu numai că poate fi asimilat și îmbunătățit, dar poate fi și de ajutor în pregătirea viitoarelor declarații financiare comparabile. Dacă adoptarea are loc, se preconizează obținerea unor numeroase beneficii de către profesioniștii contabili și managerii marilor companii de contabilitate.

Figura nr. 1.7 ilustrează progresul SEC în contextul adoptării în Statele Unite, lucrând în cooperare cu IASB și FASB:

Sursa: Proiecție proprie după AICPA (2011), AICPA recommends SEC allow optional adoption of IFRS by U.S. public companies. Retrieved from

http://www.aicpa.org/Press/PressReleases/2011/Pages/AICPARecommendsSECAllowOptionalAdoptionofIFRSbyUSPublicCompanies.aspx (vizitat la 21.08.2014)

Figura nr. 1.7 Progresul SEC

Diferențele mediilor culturale și de afaceri din statele dezvoltate și cele în curs de dezvoltare sunt atât de vaste, încât un singur set de standarde ar fi suficient ambelor tipuri de state.

Planurile Sistemului European de Conturi (SEC) pentru anii următori și durata implementării Standardelor Internaționale de Raportare Financiară (IFRS) pot fi incerte și imprevizibile, în schimb impactul specific asupra companiilor publice este bine cunoscut.

În funcție de acționari și interacțiunea acestora cu adoptarea standardelor, există opinii variate referitoare la natura pozitivă sau negativă a adoptării IFRS. Este clar că numeroase aspecte ale operațiunilor companiilor americane vor fi afectate de către tranziția IFRS.

Standardele Internaționale de Contabilitate (IAS) vor influența atât contabilitatea, cât și raportările prin situațiile financiare, având efect asupra sistemelor tehnologice informaționale, cerințelor de raportare fiscale, raportării interne și asupra altor elemente așa cum este prezentat în Figura nr. 1.8. În plus, IFRS-urile pot prezenta diferite oportunități și provocări pentru companii, în funcție de mărimea lor, domeniul de activitate și gradul de complexitate.

Sursa: Proiecție proprie după AICPA (2011), AICPA recommends SEC allow optional adoption of IFRS by U.S. public companies. Retrieved from

http://www.aicpa.org/Press/PressReleases/2011/Pages/AICPARecommendsSECAllowOptionalAdoptionofIFRSbyUSPublicCompanies.aspx (vizitat la 22.08.2014)

Figura nr. 1.8 Aspecte tranzacționale ale IFRS

Convergența standardelor contabile descrie eforturile de reducere ale diferențelor majore între IFRS și standardele contabile naționale, în vederea realizării de rapoarte financiare calitative. Convergența acestora se referă atât la obiectiv, cât și la modalitatea adoptată pentru a-l atinge.

Beneficiile convergenței standardelor contabile sunt reprezentate de costuri reduse ale tranzacțiilor pentru inițiatorii rapoartelor financiare, întrucât aceștia sunt capabili să folosească un singur set de standarde contabile și nu seturi multiple.

În plus, se preconizează următoarele beneficii majore ca rezultat al convergenței standardelor contabile:

externalizarea generală a rețelei ce provine din folosirea răspândită a standardelor obișnuite;

comparabilitatea îmbunătățită a declarațiilor financiare aparțănând diferitelor entități.

Administrarea rețelelor descrie fenomenul prin care beneficiul fiecărei persoane rezultat în urma folosirii unui singur set de standarde, crește proporțional cu numărul indivizilor care folosesc concomitent același tip de standarde. Dacă externalizarea nu ar exista, fiecare firmă s-ar ghida după propriile reguli, iar nevoia standardelor ar fi redundantă.

Un aspect important ar fi cazul în care standardele produse de un inițiator global ar reprezenta produsul unui compromis politic. În contextul convergenței standardelor contabile, cele mai puternice națiuni din punct de vedere economic și politic, ar ajunge să domine procesul de implementare a standardelor pentru a a asigura formularea standardelor în propriul interes național și nu în interesul piețelor de capital globale.

Prin intermediul acestor colaborări, FASB și IASB au vizat compatibilizarea diverselor tratamente contabile divergente prin prioritizarea și categorizarea lor în proiecte pe termen scurt sau în proiecte pe termen lung. Lista proiectelor prezintă uneori schimbări, fie prin adăugarea de noi tratamente contabile, fie prin reprioritizarea celor neexistente.

Sub presiunea G20, cele două organisme contabile își intensifică eforturile (MoU – 2009, 2010, 2012) pentru o convergență contabilă reală între cele două reglementări contabile finalizând cu un raport SEC (2012) în care sunt tratate următoarele aspecte:

diferențele esențiale între US GAAP și IAS/IFRS;

calitatea procesului de normalizare contabilă susținut de IASB și gradul de independență;

metode de implementare și ranforsare a IAS/IFRS în companiile listate americane;

analiza impactului generat de trecerea de la US GAAP la IAS/IFRS.

Treptat, IASB reușește să convingă tot mai multe state ale lumii să adopte IAS/IFRS. Dovada este reprezentată de numărul de peste 100 de țări ce folosesc IFRS, considerate în ultimul deceniu, referință în dezvoltarea standardelor contabile naționale. Există multe țări care au decis să încorporeze IASB în legislația contabilă națională (Argentina, Bosnia-Herțegovina, Kazakhstan, Malaezia, Tailanda, Turcia, Emiratele Arabe Unite, Vietnam, Mozambic) sau au ales armonizarea legislației contabile naționale (Germania, China, India, Egipt, Filipine, Serbia, Spania etc.). Ar fi utilă o împărțire a țărilor europene în 2 grupuri. Tabelul nr. 1.1 clasifică unele dintre sistemele contabile naționale ale Uniunii Europene înainte de introducerea IFRS-urilor.

Tabelul nr. 1.1 Clasificarea țărilor europene în două grupe

Sursa: Proiecție proprie după PricewaterhouseCoopers (PwC). (2011, December). IFRS: Current situation and next steps. Retrieved from http://www.pwc.com/us/en/issues/ifrs-reporting/transition-to-ifrs-status.jhtml (vizitat la 25.08.2014)

Cheia către succesul procesului de convergență contabilă este considerată a fi decizia țărilor precum Brazilia, India, China, Japonia și nu în cele din urmă SUA, în termeni ai adoptării IAS/IFRS.

China nu a adoptat standardele IAS/IFRS, dar și-a creat propriul set de 38 de standarde contabile în 2006, data efectivă a implementării fiind 2007. În anul 2007, IASB realizează un protocol de cooperare cu Comitetul de Standarde Contabile al Japoniei (ASBJ), în scopul convergenței standardelor contabile locale cu IAS/IFRS. În anul 2010, IASB realizează protocol de cooperare similar, cu organismele profesionale din Japonia. Cu toate că, SUA se așteaptă ca anul 2016 să fie anul adoptării IAS/IFRS pentru companiile listate, nu poate determina cu certitudine care va fi data implementării.

1.4.2 Companiile multinaționale și convergența contabilă

Companiile multinaționale se află printre suporterii ce sprijină armonizarea/convergența accelerată a contabilității. În plus, cadrul conceptual IASB îi înfățișează pe investitori, ca fiind principalii beneficiari ai rapoartelor financiare de sinteză, întrucât aceștia sunt expuși celui mai înalt risc de anticipare a falimentului.

Factorii determinanți ai deciziei de adoptare ai IAS/IFRS sunt numeroși. Prin urmare, decizia de adoptare IAS/IFRS este redată în Figura nr. 1.9:

Sursa: Proiecție proprie după AICPA (2011), AICPA recommends SEC allow optional adoption of IFRS by U.S. public companies. Retrieved from

http://www.aicpa.org/Press/PressReleases/2011/Pages/AICPARecommendsSECAllowOptionalAdoptionofIFRSbyUSPublicCompanies.aspx (vizitat la 23.08.2014)

Figura nr. 1.9 Factorii privind procesul de adoptare ai IAS/IFRS

Calitatea Standardelor Internaționale de Contabilitate este confirmată de multe ori în literatura de specialitate, pe baza unui proces de normalizare deschis pentru interes public. Procesul de convergență contabilă însuși, este orientat spre compatibilitatea standardelor GAAP cu standardele emise de IASB, ceea ce atestă din nou calitatea IAS/IFRS.

Investițiile Străine Directe (ISD), la nivel mondial au înregistrat cel mai scăzut nivel spre finele anului 2012, apoi au înregistrat o redresare începând cu acest an îmbunătățind previziunile referitoare la ISD, după cum este menționat în cercetarea nivelului de investiții globale al Conferinței Națiunilor Unite pentru Comerț și Dezvoltare (UNCTAD).

Investițiile Străine Directe (ISD) la nivel global, ar trebui să-și mărească valoarea la peste 1500 de miliarde de dolari în anul 2013, până la 1500 – 1700 miliarde de dolari în 2013-2014.

Viitorul Investițiilor Străine Directe este incert, luând în considerare mai ales delicatețea repunerii în mișcare a economiei mondiale, fapt prezentat în Figura nr. 1.10 pe baza unei analize a raportului mediu al Investițiilor Străine Directe în cadrul Produsului Intern Brut (PIB).

Sursa: Proiecție proprie după UNCTAD, Promoting standards for responsible investment in value chains: Item 1. Report to the High-Level Development Working Group, September. New York and Geneva: United Nations, 2011c, available at:

http://unctad.org/en/publicationslibrary/wir2013_en.pdf (vizitat la 29.08.2014)

Figura nr. 1.10 Raportul mediu al ISD în PIB

Tabelul nr. 1.2 reflectă relația dependentă a contribuțiilor de stat realizate de corporațiile multinaționale, în special în economiile aflate în curs de dezvoltare, devenind o relație problematică.

Tabelul nr. 1.2 Lista celor 10 corporații multinaționale ale lumii (miliarde de dolari)

Sursa: Proiecție proprie după Forbes, 2000, Aprilie 2012, corespunzând anului financiar 2011 și statisticilor din 2011 ale Băncii Mondiale (vizitat la 19.07.2014)

În ciuda dezavantajelor privind adoptarea IFRS-urilor de către investitori, cercetările arată că opțiunea de adoptare a IAS/IFRS în schimbul US GAAP nu relevă diferențe semnificative privind calitatea standardelor contabile. Cu toate acestea, efectele adoptării IAS/IFRS sunt mai pronunțate atunci când standardele IFRS locale diferă semnificativ. Multe țări nu au decis încă adoptarea IFRS. Unele dintre acestea sunt reprezentate de țările africane (Angola, Camerun, Ciad, Algeria, Coasta de Azur, Gabon, Guineea, Senegal, Tunisia). Majoritatea au decis să adopte cadrul conceptual în care își desfășoară activitatea organismul profesional regional pentru armonizarea legislației pentru afaceri în Africa.

Cu toate acestea, numeroase țări care interzic aplicarea IAS/IFRS emise de IASB, fie și-au exprimat opțiunea pentru o adoptare viitoare (Camerun, Congo, Senegal în 2014, Bolivia, Columbia în 2015, SUA în 2016, Arabia Saudită în 2017), fie au implementat Standarde Internaționale de Contabilitate depline în legislația contabilă națională (Trinidad și Tobago în 1988-1995, Bosnia-Herțegovina, Vietnam în 2002, Bahamas în 2007). Astfel, raportarea financiară consolidată pentru companiile străine urma să fie realizată conform cu GAAP-urile din China, Canada, Japonia, Coreea de Sud, în timp ce GAAP-urile din India, erau negociate. De asemenea, Canada, Mexic, Rusia și Elveția acceptă utilizarea US GAAP.

Din cauza fuziunilor tot mai rare și a achizițiilor de peste hotare, condițiile financiare au determinat regresul Investițiilor Străine Directe (ISD). Statele în curs de dezvoltare reprezintă mare parte din țările vizate în scopul realizării de investiții.

Cele mai mari majorări ale profiturilor companiilor cu ISD s-au înregistrat în Slovenia, Austria, Olanda, Blegia, Ungaria, țara noastră rămânând printre ultimele state ca urmare a pierderilor, cât și evidența plăților externe, comparație ce este redată în cadrul Tabelului nr. 1.3.

Tabelul nr. 1.3 Reprezentarea raportului între ISD și PIB la nivelul României comparativ cu țările membre UE27 (intra și extra)

Sursa: Proiecție proprie după UNCTAD, Promoting standards for responsible investment in value chains: Item 1. Report to the High-Level Development Working Group, September. New York and Geneva: United Nations, 2011c, available at:

http://unctad.org/en/publicationslibrary/wir2013_en.pdf (vizitat la 29.08.2014)

Degradarea soldului balanțelor firmelor cu ISD a influențat negativ primii ani în care România a devenit membră UE. Achizițiile și fuziunile internaționale vor fi avantajoase pentru companiile transnaționale, fuziuni și achiziții ce vor sprijini substanțial ameliorarea ISD.

Asemeni altor regiuni dezvoltate, Uniunea Europeană a fost perturbată de instabilitățile de pe piața internațională și de criza economiei mondiale, fapt demonstrat în Figura nr. 1.11, pe baza prezentării principalilor beneficiari de fluxuri de Investiții Străine Directe (ISD).

Patru state membre UE au făcut parte din cele 10 beneficiare de ISD, fiind în același timp și producătoare.

Sursa: Proiecție proprie după UNCTAD, Promoting standards for responsible investment in value chains: Item 1. Report to the High-Level Development Working Group, September. New York and Geneva: United Nations, 2011c, available at:

http://unctad.org/en/publicationslibrary/wir2013_en.pdf (vizitat la 23.08.2014)

Figura nr. 1.11 Topul beneficiarilor fluxurilor de investiții

Factorul care afectează creșterea numărului de fluxuri mondiale și la nivel european va fi recesiunea profundă.

Viitorul economiei globale, dar și piața financiară va determina în mod strict remedierea fluxurilor de Investiții Străine Directe în cadrul Uniunii Europene.

CAPITOLUL II ADOPTAREA STANDARDELOR INTERNAȚIONALE DE RAPORTARE FINANCIARĂ ÎN ROMÂNIA: AVANTAJE ȘI PROVOCĂRI

2.1 Studiu privind adoptarea Standardelor Internaționale de Raportare Financiară

Cercetarea de față este menită să analizeze implementarea Standardelor Internaționale de Raportare Financiară (IFRS) în România. Lucrarea se concentrează pe beneficiile și provocările IFRS, în special pe factori aparținând conexiunilor sale de adoptare, statisticilor, iar alte tipuri de analize au fost realizate cu scopul de a evidenția importanța adoptării IFRS pentru un număr mare de acționari.

Cele mai importante caracteristici ale implementării IFRS sunt costurile ce par a fi destul de mari, lipsa instrucțiunilor pentru adoptare și caracteristicile sale complexe.

Adoptarea IFRS în România este strâns legată de piața de capital, dimensiunile companiilor și nivelul educațional. Rezultatele acestui studiu constituie o recomandare pentru Guvern de a demara un program pentru sprijinul aplicării IFRS.

În acest raport am utilizat diferite abordări, scopul combinării datelor cantitative și calitative, fiind reprezentat de o mai bună înțelegere a problemei de cercetare prin alăturarea atât a valorilor numerice din cercetarea cantitativă, cât și a detaliilor cercetării calitative.

Abordarea complexă a studiului folosește metode cantitative și calitative separate ca mijloc de eliminare a slăbiciunilor inerente.

Cercetarea reprezintă procesul de alegere din cadrul unei populații vaste a unui grup ale cărui opinii am dorit să le cunosc. Astfel, fiecare parte a studiului deține o probabilitate egală de a fi selectată.

Numărul directorilor financiari și ai contabililor din cadrul companiilor respective, a fost obținut pe baza resurselor umane ai fiecărei organizații și cu toții au fost incluși în eșantion.

Acest studiu a folosit date primare și date secundare. Datele primare includ interviul și chestionarul, pe când datele secundare au fost obținute prin intermediul unor documente relevante.

Chestionarele au fost distribuite directorilor financiari și contabililor din companiile selectate. Aceștia au fost selectați ca respondenți, deoarece sunt considerați a fi cunoscători ai IFRS și astfel ar putea contura o perspectivă importantă a adoptării acestora.

Răspunsul este menit să faciliteze înțelegerea factorilor ce ar putea explica adoptarea IFRS în cadrul companiilor românești, beneficiile și provocările percepute și actuale ale IFRS pentru companii și pentru țară. Mărturiile cercetării au fost colectate folosind chestionare deschise, dar și închise.

Chestionarele mixte au numeroase merite. Cel mai important avantaj îl reprezintă flexibilitatea sporită. Întrebările din listă au fost construite pe baza literaturii de specialitate.

În procesul pregătirii, testării și utilizării instrumentelor, au fost urmate procedurile de mai jos:

a) modelul chestionarelor și al interviului a fost realizat pe baza literaturii de specialitate și a obiectivelor specifice;

b) ambele instrumente au fost apreciate pentru validitatea abordării profesioniștilor în domeniu;

c) în cadrul acestei cercetări am administrat atât chestionarele, cât și interviul.

Au fost folosite inclusiv rapoarte anuale, legi, directive și alte documente referitoare la adoptarea și utilizarea IFRS-urilor.

În acest studiu variabila dependentă este reprezentată de IFRS așa cum este explicat mai jos, țara abordată fiind România.

Adoptarea IFRS este măsurată cu ajutorul a șapte itemi folosind cinci criterii de evaluare:

1 – Total contradictoriu;

2 – Contradictoriu;

3 – Neutru;

4 – De acord;

5 – Total de acord.

În literatura existentă până acum este posibil ca aceste variabile să fie măsurate cu ajutorul unor date statistice. Această măsurătoare menită să genereze un rezultat de încredere după colectarea datelor și analizarea acestora.

Modelul integral de regresie pentru investigațiile empirice în estimarea factorilor ce ar putea explica adoptarea IFRS în România este prezentat ca:

IFRSi = β0+ β1PGi+ β2 PCi+ β3NEi+ β4CPi+ β5DCi

Unde: IFRSi = Adoptarea IFRS-urilor în România

PGi = Politica Guvernamentală

PCi = Piața de Capital

NEi = Nivelul Educațional

CPi = Consiliile Profesionale

DCi = Dimensiunile Companiei

Modelul de regresie evidențiază relația între o dependentă variabilă (adoptarea IFRS) și cinci variabile independente:

Politica Guvernamentală;

Consiliile Profesionale;

Dimensiunile Companiei;

Piața de Capital;

Nivelul Educațional.

Există două întrebări referitoare la Politica Guvernamentală, Dimensiunile Companiei și Nivelul Educațional și una privind Piața de Capital și Consiliile Profesionale.

Sursa: Proiecție proprie după Sharif H. P., Factors Affecting the Adoption of International Financial Reporting Standards: Iraqi Evidence, University Utara Malaysia, pag. 23, 2010

Figura nr. 1.12 Factori ce influențează adoptarea IFRS

Figura nr. 1.12 explică și discută rezultatele constatărilor bazate pe analiză și pe datele colectate. Fără îndoială, diferite țări, dezvoltate și în curs de dezvoltare adoptă standarde IASB. De vreme ce majoritatea țărilor lumii se ghidează după IFRS, România nu ar trebui să rămână izolată.

În acest scop, respondenții cercetării au fost rugați să menționeze standardele contabile anterior folosite în vederea pregătirii situațiilor financiare și să compare IFRS cu standardele precedente. Pe baza constatărilor, mulți dintre ei au susținut inexistența unor standarde contabile anterioare și consideră că practica de raportare financiară din România este controlată de legile fiscale.

Pe de altă parte, unii dintre respondenți au menționat GAAP ca reprezentând standardele lor preliminare.

Referitor la percepția respondenților cu privire la primele standarde aplicate și la IFRS, mai mult de jumătate din aceștia au afirmat că IFRS-urile sunt de preferat și anume 53(72,7%).

Tabelul nr. 1.4 Comparație între standardele contabile anterioare și IFRS

Sursa: Proiecție proprie după calcule efectuate în Programul SPSS (Statistical Package for the Social Sciences) 19.0

Respondenților li s-a cerut de asemenea să enumere motivele preferințelor lor și majoritatea consideră că IFRS ar îmbunătății comparabilitatea situațiilor financiare și le-ar putea acorda mai multă încredere. Aceștia consideră că beneficiile uniformității și informațiilor complete furnizate de IFRS ar ajuta diverși acționari, precum investitorii, reglementatorii, managerii, profesioniștii contabili și alții să se poată baza pe declarațiile financiare și să profite de avantajele acestora.

Adoptarea IFRS ar asigura de asemenea, o mai mare transparență a raportării pentru situațiile financiare, ar îmbunătății managementul informației pentru luarea deciziilor și ar furniza informații mult mai eficiente investitorilor, astfel încât aceștia să poată lua decizii corecte.

În această secțiune au fost analizate rezultatele cercetării privind adoptarea IFRS. Datele privind beneficiile IFRS-urilor pentru companii, investitori și alți acționari, precum corpurile reglementatoare și profesioniștii contabili vor fi prezentate și discutate separat. În urma obținerii rezultatelor, studiul indică faptul că percepțiile respondenților au fost foarte aproape una de cealaltă. Legat de afirmația că IFRS contribuie la eficiența sporită și efectivitatea raportării financiare, mulți respondenți consideră că adoptarea IFRS ameliorează atât eficacitatea, cât și efectivitatea raportării financiare. Se preconizează că situațiile financiare ar putea deveni mai transparente ca rezultat al adoptării IFRS, dar și că aceasta ar facilita finanțarea externă. De asemenea, aplicarea IFRS ar ameliora auditul intern. În multe cazuri se consideră că IFRS-urile ar fi trebuit să fie implementate mai devreme în România, datorită transparenței sporite și clauzelor informaționale pe care IFRS le asigură într-un mediu globalizat.

Transparența crescută, promisă de IFRS-uri ar reduce în mod substanțial problemele firmelor, apărute între management și acționari prin intermediul implementării IFRS-ului, atât timp cât această transparență influențează deciziile managerilor în interesul acționarilor.

Tabelul nr. 1.5 Statistici descriptive ale beneficiilor adoptării IFRS pentru investitori

Sursa: Proiecție proprie după calcule efectuate în Programul SPSS (Statistical Package for the Social Sciences) 19.0

Așa cum este prezentat în Tabelul nr. 1.5 au fost folosite trei aspecte pentru a evalua avantajele adoptării IFRS pentru investitori. Răspunsul mediu a fost mai mare de 3, iar abaterea standard mai mică decât 1, acest lucru indicând opiniile referitoare la subiect.

Adoptarea IFRS va facilita evaluarea performanțelor financiare ale organizațiilor cu care investitorii români ar demara afaceri sau în care ar investi, ar duce la îmbunătățirea transparenței firmelor cu ajutorul unei mai bune raportări, iar investitorii ar avea mai multă încredere în informațiile prezentate.

Unul dintre principalele obiective ale IASB este acela de a dezvolta pentru interesul public, un singur set de standarde de înaltă calitate, ce poate fi înțeles și promulgat și care să solicite informații transparente și comparabile în declarațiile financiare și alte metode de raportare financiară, cu scopul de a ajuta participanții la diferitele piețe de capital ale lumii și alți utilizatori ai informației să ia decizii economice.

Tabelul nr. 1.6 Statistici descriptive ale beneficiilor adoptării IFRS pentru management

Sursa: Proiecție proprie după calcule efectuate în Programul SPSS (Statistical Package for the Social Sciences) 19.0

Din punct de vedere al datelor prezentate în Tabelul nr. 1.6, trei aspecte au vizat confirmarea beneficiilor adoptării IFRS pentru management. Răspunsurile medii au avut valori peste 4, acest lucru indicând faptul că pe baza rezultatelor desprinse, adoptarea IFRS asigură managementului unei companii o mai bună gestionare a riscurilor, informații de management îmbunătățite în vederea luării deciziilor și promovează investițiiloe transfrontaliere.

Ultima secțiune a tabelului confirmă opinia cu privire la importanța implementării IFRS pentru alți acționari.

Avantajele IFRS pentru acionari, precum corpurile reglementatoare, profesioniști contabili și de audit, cât și analiști financiari, sunt dezbătute în această secțiune.

Tabelul nr. 1.7 Statistici descriptive ale beneficiilor altor acționari

Sursa: Proiecție proprie după calcule efectuate în Programul SPSS (Statistical Package for the Social Sciences) 19.0

În Tabelul nr. 1.7 au fost prezentate trei criterii toate au avut valoarea răspunsului mediu mai mare de 3 și abaterea standard mai mică decât valoarea 1.

Au fost abordate 10 principii în ceea ce privește adoptarea IFRS-urilor ce au avut ca răspuns mediu o valoare mai mare de 3.

Abaterile standard ale primelor două principii au fost mai mari ca 1, și anume adoptarea IFRS este costisitoare și IFRS sporește complexitatea raportării financiare. Rezultă percepții diferite referitoare la aceste principii. Cele 8 rămase au prezentat o abatere standard cu o valoare mai mică decât 1. Abaterea standard mai mică ca 1, subliniază pe de altă parte, similaritatea opiniilor.

Rezultatul din tabelul de mai jos dezvăluie că provocările adoptării IFRS sunt în medie aceleași.

O altă părere este aceea că adoptarea IFRS-urilor este costisitoare. Acest lucru se datorează naturii complexe și mai înțelese a IFRS-urilor, fiind în special cazul țărilor în curs de dezvoltare și mai puțin al celor deja dezvoltate.

Un program de instruire pentru personalul companiei reprezintă o altă investiție costisitoare și bineînțeles, unul dintre cei mai importanți factori ce facilitează adoptarea IFRS.

Tabelul nr. 1.8 Statistici descriptive ale provocărilor adoptării IFRS

Sursa: Proiecție proprie după calcule efectuate în Programul SPSS (Statistical Package for the Social Sciences) 19.0

Cu toate că, adoptarea IFRS implică o investiție inițială a companiilor în faza de implementare, beneficiile IFRS vor reprezenta un interes major pe întreaga durată de funcționare a companiei.

Majoritatea opiniilor se referă la faptul că adoptarea IFRS ce implică o abordare de valoare reală a raportării financiare duc la volatilitate semnificativă în bilanțul contabil și, în special, la nivelul veniturilor.

2.2 Evoluția factorilor ce influențează adoptarea Standardelor Internaționale de Raportare Financiară

Factorii ce ar putea explica adoptarea IFRS-urilor de către companiile românești sunt examinați prin estimarea modelului de regresie liniară și prin folosirea analizei de corelație Pearson.

Tabelul nr. 1.9 Statistici descriptive privind variabila dependentă, adoptarea IFRS și șase variabile independente

Sursa: Proiecție proprie după calcule efectuate în Programul SPSS (Statistical Package for the Social Sciences) 19.0

Variabila dependentă este reprezentată de implementarea IFRS-urilor, în timp ce variabilele independente sunt reprezentate de:

Politica Guvernamentală;

Consiliile Profesionale;

Dimensiunile Companiei;

Piața de Capital;

Nivelul Educațional.

Secțiunile următoare vor prezenta rezultatele statisticilor descriptive, analiza de corelație Pearson și respectiv, modelul de regresie.

Așa cum este prezentat în Tabelul nr. 1.9, valoarea minimă medie a variabile dependente de adoptare a IFRS-urilor este de 3.41, cu o abatere standard de 1.04, iar valoarea maximă medie este de 4.61, cu o abatere standard de 0.44.

Această valoare medie pozitivă ridicată indică opiniile asemănătoare cu privire la adoptarea IFRS-urilor de către România.

În plus, abaterea medie și standard pentru variabilele independente (politica guvernamentală, piața de capital, consiliile profesionale, nivelul educațional și dimensiunile companiei) împreună cu opt itemi pe o scară Likert de 5 puncte arată un minimum de 3.04 cu o abatere standard de 1.34 și un maximum de 3.05, cu o abatere standard de respectiv 1.02.

Întrucât scorul mediu pentru toți cei opt itemi este mai mare de 3, am putea deduce o similaritate a opiniilor referitoare la acest aspect.

În statistici, analiza de corelație Pearson reprezintă o măsură de corelație (dependență liniară) între două variabile, oferind o valoarea între +1 și -1 inclusiv.

Este folosită la scară largă în domeniul științific ca măsură de forță a dependenței liniare între două variabile.

Valoarea p în analiza de corelație Pearson tinde să ofere o măsurare a forței rezultatelor unui test în contrast cu o decizie respinsă sau cu o decizie acceptată.

În analiza de corelație Pearson, valoarea forței relațiilor joacă un rol important în determinarea nivelului acestora privind variabilele.

Nivelul semnificației, p<0.05 este, de asemenea, folosit în scopul stabilirii relației.

Acest nivel al semnificației arată că există doar 5% șanse ca relația să nu existe și 95% ca relația privind variabilele să prezinte o corelație semnificativă.

Tabelul nr. 1.10 expune rezultatele analizei de corelație Pearson privind variabilele, prin testarea ipotezelor și interpretării rezultatelor de corelație Pearson ce vor fi prezentate într-o secțiune separată a analizei de regresie.

Corelația Pearson și analiza regresiei liniare multiple sunt folosite în studiul de față, iar rezultatele dezvăluie faptul că variabile, precum Politica Guvernamentală, Piața de Capital, Consiliile Profesionale, Nivelul Educațional și Dimensiunile Companiei, au un efect semnificativ asupra adoptării IFRS în România.

Această cercetare s-a concentrat pe beneficiile, provocările și factorii ce ar putea explica adoptarea acestor standarde în România. Ar fi potrivit ca pe viitor să se realizeze studii pe tema dezvăluirii și conformității IFRS-urilor în România. Aceasta ar cuprinde aplicarea detaliată a standardelor adoptate și cât de bine companiile românești aplică aceste standarde. În plus, se nu cunoaște măsura în care adoptarea obligatorie a IFRS influențează situațiile financiare și astfel se pune un semn de întrebare dacă declarațiile devin mai informative atunci când sunt în concordanță cu implementarea obligatorie a IFRS-urilor.

Tabelul nr. 1.10 Corelația Pearson

** Nivelul corelației este de 0,01 (pentru a II-a extremitate)

* Nivelul corelației de 0,05 (pentru a II-a extremitate)

Sursa: Proiecție proprie după calcule efectuate în Programul SPSS (Statistical Package for the Social Sciences) 19.0

Așa cum este prezentat în Tabelul nr. 1.10, din totalul de 5 variabile explicative testate în acest studiu, există o corelație semnificativă între 4 variabile independente (Politica Guvernamentală, Piața de Capital, Consiliile Profesionale, Nivelul Educațional și Dimensiunile Companiei) și variabila dependentă de exemplu, adoptarea IFRS de către companiile românești.

Corelația între Politica Guvernamentală și adoptarea IFRS prezintă o valoare foarte slabă.

Pe baza rezultatelor din tabel remarcăm relații pozitive între adoptarea IFRS și majoritatea variabilelor independente, acest lucru subliniind faptul că majoritatea ipotezelor sunt susținute.

În analizarea factorilor ce ar putea influența adoptarea IFRS de către companiile românești am folosit o analiză de regresie pentru a testa efectul celor 5 variabile independente (explicative) asupra variabilelor dependente (explicate), de exemplu, adoptarea IFRS. Adoptarea IFRS reprezintă o funcție a Politicii Guvernamentale, Pieței de Capital, Consiliilor Profesionale, Nivelului Educațional și Dimensiunilor Companiei.

Tabelul nr. 1.11 Statistici descriptive – ANOVA

a) Elemente: (Variabilă constantă), PG, PC, NE, CP, DC

b) Variabile dependente: IFRS

Sursa: Proiecție proprie după calcule efectuate în Programul SPSS (Statistical Package for the Social Sciences) 19.0

Tabelul nr. 1.11 cuprinde informații referitoare la variabila dependentă explicată de modelul existent folosit în acest studiu și de cel rezidual care indică oscilația variabilei dependente ce nu este cuprinsă în model.

Se observă că variabilele independente au un efect semnificativ acelei variabile, unde valoarea F este de 10.032 cu o valoarea p<0.07 (de exemplu p<0) indicând faptul că per ansamblu modelul folosit pentru studiu este suficient de bun pentru a explica oscilația variabilei dependente. Cu scopul de a asigura adecvarea statistică a modelului, conformitatea poate fi măsurată de suma coeficienților de corelație numită R2.

Tabelul nr. 1.12 Conformitate prin intermediul R2

a) Elemente: (Variabilă constantă), PG, PC, NE, CP, DC

Sursa: Proiecție proprie după calcule efectuate în Programul SPSS (Statistical Package for the Social Sciences) 19.0

Așa cum este prezentat în Tabelul nr. 1.12, atât R2, cât și R2 ajustat, măsoară conformitatea modelului, de exemplu, proporția oscilației variabilei dependente explicată de acest model.

Întrucât R2 ajustat reprezintă modificarea limitării lui R2, valoarea lui R2 ajustat este menită să măsoare conformitatea modelului. Astfel, potrivit tabelului, valoarea lui R ajustat este de 0.314, indicând faptul că variabilele independente din model explică o oscilație de 43% a variabilelor dependente. În acest caz, putem deduce că modelul studiului oferă o bună conformitate a datelor. Acest rezultat, indică practic că variabilele independente din această cercetare reprezintă factorii majori ai adoptării IFRS-urilor.

Tabelul nr. 1.13 descrie rezultatele modelului de regresie. Rezultatul dezvăluie că exceptând Politica Guvernamentală, există o relație semnificativă între variabile independente, precum Politica Guvernamentală, Piața de Capital, Consiliile Profesionale, Nivelul Educațional, Dimensiunile Companiei și variabila dependentă, de exemplu, adoptarea IFRS-urilor.

Tabelul nr. 1.13 Analiza de regresie a adoptării IFRS

Sursa: Proiecție proprie după calcule efectuate în Programul SPSS (Statistical Package for the Social Sciences) 19.0

După cum este subliniat în tabelul de mai sus, din totalul de 5 variabile explicative testate în acest studiu, dimensiunea companiei (valoarea p<0.015), nivelul educațional (valoare p egală cu 0.016), piața de capital (valoarea p<0.007) și consiliile profesionale (valoare p egală cu 0.01) au fost plasate la nivelul de 5 procente sau mai jos. În acest caz, există o relație pozitivă nesemnificativă între politica guvernamentală și adoptarea IFRS, cu un coeficient de regresie de 0.001, și o valoare P de 0.861. Rezultatul explică, de asemenea, relația pozitivă între toate variabilele independente și adoptarea IFRS.

În acest capitol, rezultatele constatărilor sunt explicate și discutate pe baza analizei efectuate în funcție de datele colectate. Rezultatele sunt discutate prin relaționarea diferitelor surse. Datele acumulate au fost analizate cu ajutorul statisticilor descriptive, distribuția frecvențelor, analiza corelației și regresiei liniare multiple. Abordarea încearcă să atingă obiectivele studiului, să răspundă la întrebările cercetării și să testeze ipotezele. Beneficiile adoptării IFRS pentru diferiți acționari, provocările aferente și factorii care ar putea influența adoptarea IFRS în România au fost analizați în acest capitol.

CONCLUZII, PROPUNERI ȘI DEZVOLTĂRI ULTERIOARE

Studiul examinează adoptarea IFRS, beneficiile sale, provocările adoptării IFRS și factorii ce ar putea influența adoptarea sa în România, referitor mai ales, la companiile care au implementat acest standard.

Trei aspecte de cercetare au fost dezvoltate și testate în acest studiu. Primul este acela de a înțelege beneficiile practice ale adoptării IFRS pentru companii și alți acționari. Cel de-al doilea aspect este înțelegerea provocărilor cu care se confruntă acționarii în procesul de adoptare IFRS. Cel din urmă aspect, este acela de evaluare a factorilor evidențiați (Politica Guvernamentală, Piața de Capital, Consiliile Profesionale, Nivelul Educațional, Dimensiunile Companiei) care ar putea influența adoptarea IFRS.

S-au folosit analize ale diferitelor documente (raporturi anuale, legislație, directive și alte documente), interviuri cu manageri financiari și directori de audit, plus un chestionar pentru directori financiari și contabili.

Datele chestionarului au fost analizate folosind statistici descriptive, corelații, regresie liniară multiplă și date din interviu, cât și interpretări calitative ale documentelor.

Acest studiu a investigat o arie largă de probleme legate de adoptarea IFRS-urilor în România cu un accent pus pe companiile care au inițiat deja raportări pe baza acestor standarde internaționale și au fost trase următoarele concluzii:

Guvernul României și-a exprimat inițiativa de a corela situațiile financiare cu Standardele Internaționale de Contabilitate;

Entitățile de interes public sunt obligate să se ghideze după IFRS în raportările lor financiare.

Rezultatele acestei cercetări referitoare la faptul că ar fi trebuit ca IFRS-urile să fie implementate mai devreme în România datorită marilor beneficii. Pe de altă parte, instituții ce sunt obligate să folosească IFRS în pregătirea propriilor rapoarte financiare nu aplică toate standardele.

Introducerea IFRS-urilor în România duce la importante beneficii pentru o mai parte a acționarilor. Beneficiile raportării financiare efective și eficiente vor spori pentru companii.

Atât timp cât se iau în considerare tranzacțiile economice prin eliminarea diferitelor metode contabile pentru diverse tranzacții, adoptarea IFRS contribuie la îmbunătățirea comparabilității și încrederii adoptării acestor standarde.

Această implementare prezintă de asemenea beneficiul transparenței pentru companiile, ceea ce diminuează problemele apărute între management și acționari.

Pentru departamentul de management, adoptarea IFRS va genera informații îmbunătățite în vederea luării deciziilor și facilitează un management al riscului mai eficient.

Principalele provocări întâlnite în procesul de adoptare al IFRS includ cheltuieli semnificative de adoptare, necesitatea de pregătire, natura complexă a unora dintre standardele IASB și lipsa de instrucțiuni adecvate pentru implementare.

Această listă de instrucțiuni creează riscuri pentru diferitele interpretări locale sau naționale ale IFRS și crește riscul manipulării în interpretarea deciziilor. Alte provocări cheie importante includ volatilitatea sporită a veniturilor, natura fiscală a standardelor anterioare și probleme cu utilizarea valorii reale contabile a IFRS.

În cele din urmă, acest studiu empiric a fost realizat cu scopul de a examina amănunțit factorii ce ar putea influența adoptarea IFRS în România.

Corelația Pearson și analiza regresiei liniare multiple sunt folosite în studiul de față, iar rezultatele dezvăluie faptul că variabile, precum Politica Guvernamentală, Piața de Capital, Consiliile Profesionale, Nivelul Educațional și Dimensiunile Companiei, au un efect semnificativ asupra adoptării IFRS în România.

Acest studiu a descoperit de asemenea o relație nesemnificativă statistic între Politica Guvernamentală și adoptarea IFRS în România.

Adoptarea IFRS-urilor în România ar trebui sprijinită de către toți investitorii. Cu alte cuvinte, ar trebui demarat un program riguros de îmbunătățire a capacității IFRS, de către toate organismele reglementatoare, companii și instituții de perfecționare, în vederea asigurării forței necesare pentru implementarea IFRS.

Așadar, constatările dezvăluie că există numeroși factori ce influențează adoptarea IFRS în România. Guvernul ar trebui să asigure pregătirile de specialitate pentru contabili și să încurajeze adoptarea IFRS, deoarece aceasta ar putea atrage investiții directe străine, care în schimb, ar genera creșterea economică.

IFRS-urile reprezintă un domeniu amplu al contabilității ce nu poate fi dezbătut pe de-a întregul într-un singur studiu empiric.

Această cercetare s-a concentrat pe beneficiile, provocările și factorii ce ar putea explica adoptarea acestor standarde în România. Ar fi potrivit ca pe viitor să se realizeze studii pe tema dezvăluirii și conformității IFRS-urilor în România. Aceasta ar cuprinde aplicarea detaliată a standardelor adoptate și cât de bine companiile românești aplică aceste standarde. În plus, se nu cunoaște măsura în care adoptarea obligatorie a IFRS influențează situațiile financiare și astfel se pune un semn de întrebare dacă declarațiile devin mai informative atunci când sunt în concordanță cu implementarea obligatorie a IFRS-urilor.

Un alt domeniu pentru viitoarele cercetări ar putea fi măsura în care întreprinderile mici și mijlocii adoptă și se conformă IFRS-urilor.

În final, acest studiu a încercat să se concentreze pe factorii ce influențează adoptarea IFRS în România. Cu toate că cercetarea a dezvăluit diverși factori importanți ce afectează aplicarea IFRS-urilor, recomand efectuarea mai multor studii în domeniul de raportare financiar.

REFERINȚE BIBLIOGRAFICE

ANEXE

ANEXA NR. 1

Chestionar

Diana Andreea Trăistaru, Doctorand, Universitatea din Craiova

Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor

Departamentul: CONTABILITATE

Stimate domn/doamnă,

Scopul acestui chestionar este acela de a obține informații referitoare la adoptarea IFRS în România. Chestionarul va fi distribuit către toți contabilii și directorii financiari ai companiilor selectate în mod aleatoriu. Informația pe care mi-o oferiți ca răspuns la itemii propuși va fi folosită ca parte a datelor necesare unui studiu asupra Adoptării IFRS în România: Beneficii și provocări.

Vă asigur că informațiile pe care le furnizați vor fi accesibile doar în scop academic. Implicarea dumneavoastră este considerată a fi o importantă contribuție la calitatea rezultatelor cercetării. Astfel, consider că participarea la acest studiu poate fi benefică.

Răspunsul dat de dumneavoastră deține o importanță majoră.

Vă mulțumesc pentru participare!

Cu stimă,

Diana Andreea Trăistaru

Secțiunea 1: Contextul demografic

Bifați răspunsul în căsuțe sau răspundeți în scris dacă este necesar:

1. Gen:

Feminin Masculin

2. Nivel educațional:

certificat (diplomă) vocațional Facultate

Master Altele (specificați)

3. Experiență profesională:

Mai puțin de 5 ani Între 5-10 ani

Între 10-15 ani Între 15-20 ani

Peste 20 de ani

4. Poziția ocupată în cadrul firmei…………………………………………………………….

Secțiunea 2: Adoptarea și practicile IFRS în cadrul companiei dumneavoastră

5. În ce moment a început compania dumneavoatră să foloseasca IFRS?

Menționați anul……………………………………………………………………………………..

6. Înainte de adoptarea IFRS ce standarde de raportare a folosit compania dumneavoastră?

Menționați standardul/standardele anterioare……………………………………………

7. Ce standard contabil considerați că este mai avantajos?

Subliniați răspunsul dumneavostră:

a) standard anterior;

b) IFRS

8. Care sunt cele 2 principale motive pentru alegerea dumneavoastră?

Menționați motivele:

1………………………………………………………………………………………………………..

2………………………………………………………………………………………………………..

Secțiunea 3 Percepția dumneavoastră vis-à-vis de factorii ce pot influența adoptarea IFRS de către companiile românești și provocările adoptării acestora

În această secțiune cercetătorul dorește să afle părerile dumneavostră specifice cu privire la adoptarea IFRS de către companiile românești.

Indicați nivelul potrivit din următoarele opțiuni: Dezacord Total (DT), Dezacord (D), Neutru (N), Acord (A), Acord Total (AT)

A) Elementele ce pot afecta adoptarea IFRS:

B) Adoptarea IFRS de către companiile românești

C) Beneficiile adoptării IFRS

D) Provocările adoptării IFRS

Secțiunea 4 Profilul companiei

Următoarele întrebări solicită informații generale cu privire la compania dumneavoastră. Răspundeți prin bifare sau completați:

45. Identificați principalul obiect de activitate al companiei:

Finanțe/Bănci Comerț

Producție Servicii

46. Care este capitalul firmei dumneavoastră?

Mai puțin de 50.000 Între 50.000 – 100.000

Peste 100.000

Comentarii suplimentare………………………………………………………………………..

ANEXA NR. 2

Prezentarea interviului

Diana Andreea Trăistaru, Doctorand, Universitatea din Craiova

Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor

Departamentul: CONTABILITATE

Stimate domn/doamnă,

Intenția acestui interviu este aceea de a obține informații referitoare la adoptarea IFRS în România și a unui răspuns în completarea chestionarelor distribuite contabililor și directorilor financiari ai companiilor care adoptă IFRS. Informațiile pe care le veți furniza ca răspuns la itemii din interviu vor fi folosiți ca parte a datelor necesare studiului asupra Adoptării IFRS: Beneficii și provocări.

Vă asigur că informațiile pe care le furnizați vor fi accesibile doar în scop academic. Implicarea dumneavoastră este considerată a fi o importantă contribuție la calitatea rezultatelor cercetării. Astfel, consider că participarea la acest studiu poate fi benefică.

Răspunsul dat de dumneavoastră deține o importanță majoră.

Vă mulțumesc pentru participare!

Cu stimă,

Diana Andreea Trăistaru

1. Ce standarde contabile au fost aplicate în România înainte de adoptarea IFRS?

2. Care considerați că sunt principalii factori ce influențează adoptarea IFRS în România?

3. Sunteți de acord cu afirmația că IFRS-urile sunt aplicabile în țările dezvoltate nefiind practice pentru statele în curs de dezvoltare?

4. Din punctul dumneavoastră de vedere cât de avantajoase sunt IFRS-urile pentru România și pentru companiile care le practică?

5. Care sunt principalele probleme cu care se confruntă acționarii în procesul adoptării IFRS-urilor?

6. Care sunt modalitățile prin care aceste probleme ar putea fi rezolvate? Menționați câteva soluții pentru depășirea acestora.

ANEXA NR. 3

Tabloul caracteristicilor demografice

Sursa: Proiecție proprie

REFERINȚE BIBLIOGRAFICE

ANEXE

ANEXA NR. 1

Chestionar

Diana Andreea Trăistaru, Doctorand, Universitatea din Craiova

Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor

Departamentul: CONTABILITATE

Stimate domn/doamnă,

Scopul acestui chestionar este acela de a obține informații referitoare la adoptarea IFRS în România. Chestionarul va fi distribuit către toți contabilii și directorii financiari ai companiilor selectate în mod aleatoriu. Informația pe care mi-o oferiți ca răspuns la itemii propuși va fi folosită ca parte a datelor necesare unui studiu asupra Adoptării IFRS în România: Beneficii și provocări.

Vă asigur că informațiile pe care le furnizați vor fi accesibile doar în scop academic. Implicarea dumneavoastră este considerată a fi o importantă contribuție la calitatea rezultatelor cercetării. Astfel, consider că participarea la acest studiu poate fi benefică.

Răspunsul dat de dumneavoastră deține o importanță majoră.

Vă mulțumesc pentru participare!

Cu stimă,

Diana Andreea Trăistaru

Secțiunea 1: Contextul demografic

Bifați răspunsul în căsuțe sau răspundeți în scris dacă este necesar:

1. Gen:

Feminin Masculin

2. Nivel educațional:

certificat (diplomă) vocațional Facultate

Master Altele (specificați)

3. Experiență profesională:

Mai puțin de 5 ani Între 5-10 ani

Între 10-15 ani Între 15-20 ani

Peste 20 de ani

4. Poziția ocupată în cadrul firmei…………………………………………………………….

Secțiunea 2: Adoptarea și practicile IFRS în cadrul companiei dumneavoastră

5. În ce moment a început compania dumneavoatră să foloseasca IFRS?

Menționați anul……………………………………………………………………………………..

6. Înainte de adoptarea IFRS ce standarde de raportare a folosit compania dumneavoastră?

Menționați standardul/standardele anterioare……………………………………………

7. Ce standard contabil considerați că este mai avantajos?

Subliniați răspunsul dumneavostră:

a) standard anterior;

b) IFRS

8. Care sunt cele 2 principale motive pentru alegerea dumneavoastră?

Menționați motivele:

1………………………………………………………………………………………………………..

2………………………………………………………………………………………………………..

Secțiunea 3 Percepția dumneavoastră vis-à-vis de factorii ce pot influența adoptarea IFRS de către companiile românești și provocările adoptării acestora

În această secțiune cercetătorul dorește să afle părerile dumneavostră specifice cu privire la adoptarea IFRS de către companiile românești.

Indicați nivelul potrivit din următoarele opțiuni: Dezacord Total (DT), Dezacord (D), Neutru (N), Acord (A), Acord Total (AT)

A) Elementele ce pot afecta adoptarea IFRS:

B) Adoptarea IFRS de către companiile românești

C) Beneficiile adoptării IFRS

D) Provocările adoptării IFRS

Secțiunea 4 Profilul companiei

Următoarele întrebări solicită informații generale cu privire la compania dumneavoastră. Răspundeți prin bifare sau completați:

45. Identificați principalul obiect de activitate al companiei:

Finanțe/Bănci Comerț

Producție Servicii

46. Care este capitalul firmei dumneavoastră?

Mai puțin de 50.000 Între 50.000 – 100.000

Peste 100.000

Comentarii suplimentare………………………………………………………………………..

ANEXA NR. 2

Prezentarea interviului

Diana Andreea Trăistaru, Doctorand, Universitatea din Craiova

Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor

Departamentul: CONTABILITATE

Stimate domn/doamnă,

Intenția acestui interviu este aceea de a obține informații referitoare la adoptarea IFRS în România și a unui răspuns în completarea chestionarelor distribuite contabililor și directorilor financiari ai companiilor care adoptă IFRS. Informațiile pe care le veți furniza ca răspuns la itemii din interviu vor fi folosiți ca parte a datelor necesare studiului asupra Adoptării IFRS: Beneficii și provocări.

Vă asigur că informațiile pe care le furnizați vor fi accesibile doar în scop academic. Implicarea dumneavoastră este considerată a fi o importantă contribuție la calitatea rezultatelor cercetării. Astfel, consider că participarea la acest studiu poate fi benefică.

Răspunsul dat de dumneavoastră deține o importanță majoră.

Vă mulțumesc pentru participare!

Cu stimă,

Diana Andreea Trăistaru

1. Ce standarde contabile au fost aplicate în România înainte de adoptarea IFRS?

2. Care considerați că sunt principalii factori ce influențează adoptarea IFRS în România?

3. Sunteți de acord cu afirmația că IFRS-urile sunt aplicabile în țările dezvoltate nefiind practice pentru statele în curs de dezvoltare?

4. Din punctul dumneavoastră de vedere cât de avantajoase sunt IFRS-urile pentru România și pentru companiile care le practică?

5. Care sunt principalele probleme cu care se confruntă acționarii în procesul adoptării IFRS-urilor?

6. Care sunt modalitățile prin care aceste probleme ar putea fi rezolvate? Menționați câteva soluții pentru depășirea acestora.

ANEXA NR. 3

Tabloul caracteristicilor demografice

Sursa: Proiecție proprie