Repere Fundamentale ale Jurisprudentei Curtii de Justitie

Cuprins

I. Libera circulație a mărfurilor

Situația de fapt

Interzicerea importării și comercializării în RFG a unei băuturi originare din Franța (Cassis de Dijon), pe motivul că legislația germană prevede o concentrație minimă de alcool, pe care băutura respectivă nu o avea.

Dreptul aplicabil

Articolul 28 TCE – Noțiunea de restricții cantitative și măsuri cu efect echivalent; Teoria exigențelor imperative

Soluția și principiile degajate de CJCE

1. În domeniile în care nu există o reglementare unitară la nivel comunitar, fiecare stat membru poate impune pe teritoriul său propriile prevederi privind producția și comercializarea alcoolului și băuturilor spirtoase, dar acestea nu trebuie să constituie restricții cantitative la import sau măsuri cu efect echivalent acestora.

2. Obstacolele aduse liberei circulații a mărfurilor prin disparitățile legislațiilor naționale sunt acceptate în măsura în care sunt justificate de interese imperative, cum ar fi mai ales: eficacitatea controalelor fiscale, protecția sănătății publice, loialitatea tranzacțiilor comerciale și protecția consumatorilor.

3. În speță, Curtea a decis că este vorba de o măsură cu efect echivalent restricțiilor cantitative la importul de mărfuri, care nu se justifică printr-o exigență imperativă.

Evaluare

Această speță pune bazele principiului recunoașterii mutuale în dreptul comunitar, conform căruia în lipsa unor reglementări unitare la nivelul Uniunii, un stat membru trebuie să accepte pe teritoriul său produsele care sunt conforme cu legislația statului membru de origine.

II. Libera circulație a persoanelor

Situația de fapt

Lawrie Blum, cetățean britanic, a trecut primul examen pentru a deveni profesor în Germania. Totuși, i-a fost refuzată admiterea în perioada de probă, care trebuie să fie efectuată înainte de a doua examinare, pe motivul că nu avea cetățenia germană.

Lawrie Blum a argumentat că acest refuz reprezintă o încălcare a art.39 (2) TCE. Instanța germană a susținut, însă, că un profesor în perioada de probă nu se încadrează în noțiunea de „lucrător”, conform art. 39 (2)

Dreptul aplicabil

Art.39, al.2 TCE referitor la interzicerea discriminării pe motivul naționalității între lucrătorii din statele membre.

Soluția și principiile degajate de CJCE

Curtea precizează că noțiunea de „lucrător” trebuie definită în conformitate cu dreptul comunitar, nu conform normelor interne. În consecință, în opinia Curții, un profesor aflat în perioada de probă în timpul căreia prestează servicii ca predarea unor cursuri și în schimbul cărora este remunerat, trebuie considerat un „lucrător”, conform art. 39 TCE.

Evaluare

Principiul enunțat în această speță prezintă importanță în ceea ce privește aplicarea art.39 TCE.

Situația de fapt

Royer, cetățean francez, a fost condamnat pentru intrare ilegală în Belgia. Royer nu îndeplinise formalitățile administrative pentru intrarea în această țară, unde era stabilită soția sa. A fost, astfel, expulzat pe motivul că reprezenta un pericol pentru ordinea publică și pentru că nu a respectat condițiile legale referitoare la accesul străinilor pe teritoriul Belgiei.

Curtea belgiană a introdus un recurs prealabil în fața CJCE, cerând interpretarea mai multor dispoziții de drept comunitar referitoare la libera circulație a lucrătorilor atât din tratat, cât și din Directiva nr.64/221 referitoare la coordonarea măsurilor speciale pentru străini în materie de deplasare și sejur justificate de motive de ordine publică și Directiva nr.68/360 referitoare la suprimarea restricțiilor privind deplasarea și sejurul lucrătorilor din statele membre și a familiilor lor în interiorul Comunității.

Dreptul aplicabil

art.39, al.2 TCE referitor la interzicerea discriminării pe motivul naționalității între lucrătorii din statele membre;

Directiva nr.64/221 referitoare la coordonarea măsurilor speciale pentru străini în materie de deplasare și sejur justificate de motive de ordine publică;

Directiva nr.68/360 referitoare la suprimarea restricțiilor privind deplasarea și sejurul lucrătorilor din statele membre și a familiilor lor în interiorul Comunității.

Soluția și principiile degajate de CJCE

Soluția dată de Curte precizează clar că dreptul resortisanților comunitari de a intra pe teritoriul unui alt stat membru acoperă dreptul de a intra și a căuta un loc de muncă sau de a se alătura familiei. Eșecul unui stat membru în a îndeplini formalitățile privind accesul, deplasarea sau rezidența nu justifică expulzarea.

Evaluare

Jurisprudența Curții legată de libertatea de mișcare a lucrătorilor prezintă relevanță atât pentru situația actuală, cât și pentru viitor, după aderarea României la UE.

După cum CJCE a precizat în mai multe spețe, dreptul la liberă circulație este aplicabil doar cetățenilor comunitari. Curtea s-a pronunțat, însă, în mai multe cazuri în ceea ce privește drepturile cetățenilor unor state terțe, căsătoriți cu cetățeni ai statelor membre. Astfel, în speța MRAX vs. Belgia din 25 iulie 2002, se precizează că cetățenii unui stat terț, căsătoriți cu cetățeni comunitari trebuie să posede viză pentru trecerea dintr-un stat membru în altul. Pe de altă parte, conform principiului proporționalității, un stat membru nu va trimite înapoi o asemenea persoană care nu are pașaport, viză sau un act de identitate, dacă poate dovedi identitatea și statutul marital și dacă nu reprezintă o amenințare pentru siguranța, ordinea sau sănătatea publică.

Situația de fapt

În urma unui recurs introdus de un cetățean italian având reședința în Franța împotriva unei decizii prin care i se interzicea sejurul pe teritoriul francez, în anumite departamente, Tribunalul Administrativ Paris a adresat Curții de Justiție a Comunităților Europene două întrebări, prima referitoare la aplicarea articolului 39 TCE (libera circulație a lucrătorilor și excepțiile), și anume dacă acesta se aplică exclusiv dispozițiilor legale sau regulamentare adoptate de statele membre sau se aplică și deciziilor individuale luate în aplicarea acestora; cea de-a doua întrebare vizează marja de manevră de care dispun statele membre în invocarea excepției privind ordinea publică ca restrângere a libertății de circulație și de sejur pe teritoriul lor a cetățenilor provenind din alte state membre.

Dreptul aplicabil

Articolul 39 TCE: libera circulație a lucrătorilor ; excepții – clauza de ordine publică.

Soluția și principiile degajate de CJCE

Expresia folosită de articolul 39, « sub rezerva limitărilor justificate de motive de ordine publică », vizează nu numai dipoziții legale sau regulamentare pe care un stat le adoptă în scopul limitării liberei circulații pe teritoriul său a cetățenilor unui alt stat membru, ci și deciziile individuale luate în aplicarea unor astfel de dispoziții de aplicare generală.

Dacă, în principiu este recunoscut dreptul fiecărui stat membru de a determina exigențele de ordine publică care pot justifica luarea unor asemenea măsuri, această libertate nu este nelimitată, ci circumscrisă unei cerințe de proporționalitate, astfel încât atingerea adusă drepturilor prevăzute în tratat nu trebuie să depășească ceea ce este necesar pentru apărarea ordinii publice ”într-o societate democratică”. CJCE se referă expres la principiile consacrate în acest domeniu de Convenția europeană a drepturilor omului (CEDO).

Evaluare

Speța confirmă poziția Curții în materia excepțiilor de la libera circulație a cetățenilor statelor membre, prin instituirea unui control al instituțiilor comunitare asupra invocării de către un stat membru a excepției de apărare a ordinii publice ca justificare a măsurilor de restrângere a libertății de circulație și sejur pe teritoriul său pentru cetățenii unui alt stat membru.

III. Libera concurență 

Situația de fapt

Speța are la bază întrebarea formulată de un tribunal din Germania în privința condițiilor impuse în cadrul unui sistem de distribuție selectivă pentru ca acesta să fie considerat acceptabil de către Comisie. Această întrebare a fost pusă în cadrul unui litigiu între societatea Metro, în calitate de reclamant, și societatea Cartier. Aceasta din urmă a instituit un sistem de distribuție selectivă a ceasurilor sale, considerate produse de lux. Societatea Metrou nu se afla printre distribuitorii acceptați, ci își achiziționa ceasurile Cartier prin intermediari independenți și le vindea în garanție Cartier. Aceasta din urmă refuza, însă, să acorde garanția, care era rezervată cumpărătorilor de la distribuitorii din cadrul rețelei.

Dreptul aplicabil

Articolul 81 TCE: interzicerea concentrărilor de întreprinderi; noțiunea de concurență eficace (workable competition); sisteme de distribuție selectivă.

Soluția și principiile degajate de CJCE

1. Noțiunea de concurență eficace (workable competition)

„Noțiunea de liberă concurență folosită la articolele 3 și 81 din tratat vizează existența unei concurențe eficace pe piață, adică a unui grad de concurență necesar pentru a fi respectate exigențele fundamentale și obiectivele Tratatului, în general, și în special cele vizând crearea unei piețe unice.

Aceasta permite ca natura și intensitatea concurenței să varieze în funcție de produsele sau serviciile în cauză și de structura economică a piețelor sectoriale vizate.”

2. Sistemele de distribuție selectivă

Comisia a recunoscut că sistemele de distribuție selectivă nu cad sub incidența interdicției conținute la articolul 81, paragraful 1 din Tratat, cu condiția ca selectarea vânzătorilor să se facă în funcție de criterii obiective, calitative, ca, de exemplu, calificarea profesională a vânzătorilor și a personalului acestora. Aceste criterii trebuie fixate în mod uniform față de toți posibilii vânzători și aplicate fără discriminare.

Evaluare

Decizia Curții prezintă relevanță în definirea „concepției comunitare de concurență”, pentru determinarea ei folosindu-se criterii ca natura și intensitatea, procedându-se la o examinarea in concreto de către judecătorul comunitar; concurența poate fi, deci, variabilă în funcție de produsele sau serviciile în cauză, dar în toate cazurile ea trebuie să fie eficace.

Situația de fapt

Societatea Continental Can solicită anularea deciziei Comisiei prin care s-a constatat violarea articolului 82 din Tratat, referitor la abuzul de poziție dominantă, de către societatea menționată, prin achiziționarea printr-un intermediar a 80% din acțiunile și obligațiile unei societăți concurente.

Dreptul aplicabil

Articolul 82 TCE: abuzul de poziție dominantă.

Soluția și principiile degajate de CJCE

1. Pentru a contraveni prevederilor Tratatului, o poziție dominantă trebuie exploatată abuziv, deci nu este ilicită prin simpla sa existență. Enumerarea din alineatul 2 al articolului 82 nu este limitativă. Contravin regulilor concurenței atât practicile susceptibile să provoace un prejudiciu imediat consumatorilor, dar și cele care le cauzează acestora un prejudiciu prin atingerea adusă structurilor de concurență efectivă.

2. Constituie abuz de poziție dominantă consolidarea poziției pe piață a unei întreprinderi aflate deja în poziție dominantă, astfel încât gradul de dominație atins limitează substanțial concurența, adică nu lasă să subziste pe piață decât întreprinderi dependente în comportamentul lor concurențial de întreprinderea dominantă.

Evaluare

Această decizie constituie una dintre contribuțiile jurisprudențiale cele mai importante la interpretarea articolului 82 TCE, articol care implică din partea judecătorului comunitar o dublă activitate de interpretare: pe de o parte, determinarea noțiunii de poziție dominantă și, pe de altă parte, caracterizarea abuzului de poziție dominantă nu numai în funcție de elementele enumerate în acest articol, care nu sunt limitativ prevăzute, ci printr-un examen de la caz la caz.

Situația de fapt

Prin această speță se solicită de către societatea United Brands Co și de către reprezentantul său în Olanda, societatea United Brands Continentaal Bv, anularea deciziei Comisiei prin care se constată încălcarea articolului 82 al TCE de către cele două societăți.

Dreptul aplicabil

Articolul 82 TCE – abuzul de poziție dominantă.

Soluția și principiile degajate de CJCE

1. Determinarea pieței unui produs: pentru ca un produs să poată fi considerat ca făcând obiectul unei piețe distincte de cea a altor produse, Curtea examinează dacă produsul în cauză poate fi individualizat prin caracteristici proprii față de alte produse similare, astfel încât nu sunt substituibile și nu sunt se află în concurență cu acestea. Este necesară, de asemenea, determinarea în fiecare caz a pieței geografice a produsului respectiv, ținând cont de faptul că, pentru a cădea sub incidența articolului 82 TCE, concurența trebuie să fie afectată într-o parte substanțială a pieței comune.

2. Noțiunea de poziție dominantă vizată de articolul 82 se referă la poziția de putere economică a unei întreprinderi, care îi dă acesteia puterea să împiedice menținerea unei concurențe efective pe piață și îi furnizează posibilitatea să aibă un comportament independent de întreprinderile concurente, de clienții săi și în cele din urmă de consumatori. Poziția dominantă rezultă în general din reunirea mai multor factori, care luați izolat, nu sunt în mod necesar determinanți: interzicerea de către o societate în poziție dominantă pe piața unui produs ca distribuitorii agreați să revândă acest produs în anumite condiții, aplicarea de către societatea în poziție dominantă a unor condiții inegale pentru prestații echivalente ale partenerilor comerciali, practicarea unui preț excesiv față de valoarea economică a prestației etc.

Evaluare

Importanța acestei decizii constă în ilustrarea analizei făcute de judecătorul comunitar pentru determinarea concretă a pieței produsului în cauză (relevant market), utilizând atât criterii geografice cât și gradul de substituabilitate al acestui produs cu altele asemănătoare.

Situația de fapt

Societatea elvețiană Hoffmann – La Roche et co. solicită anularea Deciziei „Vitamine” a Comisiei, din data de 9 iunie 1976, privind procedura de aplicare a art. 86 TCE.

Potrivit unei hotărâri a Comisiei, societatea La Roche dispunea de o poziție dominantă pe piața comună, iar, ca urmare a încheierii unor contracte care obligau sau, cel puțin incitau cumpărătorii, prin acordarea unei prime de fidelitate, să-i acorde exclusivitate sau cel puțin preferință, încălcase dispozițiile art.86 TCE prin exploatarea abuzivă a acestei poziții. Prin urmare, Comisia a hotărât aplicarea de sancțiuni societății La Roche. Societatea s-a adresat CJCE susținând că Decizia Comisiei este incorectă. În Decizia sa, Comisia a arătat că, pentru a aprecia dacă La Roche deține poziția dominantă de care e acuzată, trebuie delimitată piața relevantă din punct de vedere geografic (care în acest caz se întindea pe toată piața comună) și piața relevantă a produsului.

Dreptul aplicabil

Art. 86 TCE.

Soluția și principiile degajate de CJCE

În această speță, Curtea a stabilit că, în ceea ce privește dreptul comunitar al concurenței, dacă un produs este utilizat cu scopuri diferite și, de asemenea, răspunde unor nevoi economice diferite, poate aparține unor piețe distincte. Un astfel de produs, alături de toate celelalte produse care îi pot fi substituite și cu care intră în concurență, constituie, ele însele o piață distinctă.

În ceea ce privește noțiunea de piață relevantă în interpretarea CJCE, se are în vedere posibilitatea ca o concurență efectivă să poată exista între produsele care alcătuiesc această piață, ceea ce presupune că produsele care intră în concurență pot fi substituite

Cu privire la noțiunea de poziție dominantă la care se referă art. 86 TCE, Curtea a considerat că este vizată situația în care o întreprindere are puterea economică de a împiedica menținerea unei concurențe efective pe piață, prin capacitatea de a avea un comportament independent față de ceilalți participanți pe piață, față de clienți și față de consumatori. Acest comportament, deși nu exclude existența unei anumite forme de concurență pe piață, oferă întreprinderii cu o asemenea situație posibilitatea să decidă sau cel puțin să influențeze într-o manieră decisivă condițiile concurențiale de pe piață. S-a stabilit că deținerea unui segment de piață de mare amploare constituie un indiciu al unei poziții mai favorabile în raport cu ceilalți participanți.

Noțiunea de exploatare abuzivă este o noțiune obiectivă care vizează comportamentul pe piață al unei întreprinderi care deține o poziție dominantă și care sunt de natură să influențeze structura pieței și care au ca efect crearea unor obstacole privind libera concurență. Acțiunea unei întreprinderi care deține o poziție dominantă pe piață, în sensul de a impune cumpărătorilor obligația de a se aproviziona în totalitate cu produsele sale, constituie o exploatare abuzivă a unei poziții dominante în sensul art. 86 din Tratat. În aceeași categorie intră și acțiunea unei întreprinderi care, fără a obliga clienții să-și asume o obligație formală, aplică – fie unilateral, fie pe baza unor acorduri încheiate cu clienții – un sistem de reduceri de prețuri pentru fidelitate (adică pentru faptul că un client se aprovizionează exclusiv sau aproape exclusiv cu produse provenind de la întreprinderea care acordă aceste reduceri) Includerea în contract a unei clauze „englezești” (clauză conform căreia cumpărătorii se angajează să comunice întreprinderii care exploatează o poziție dominantă orice ofertă mai avantajoasă pe care au primit-o din partea concurenților acesteia și prin care își rezervă libertatea de a se aproviziona de la concurență în cazul în care întreprinderea dominantă nu aliniază prețurile ofertei mai avantajoase) nu duce la excluderea caracterului abuziv și anticoncurențial al contractelor prin care se acordă reduceri de fidelitate. În ceea ce privește acordarea reducerilor de fidelitate, CJCE concluzionează că acestea sunt condamnabile fiindcă au drept efect aplicarea pentru partenerii comerciali a unor condiții inegale pentru prestații echivalente ce se reflectă în faptul că doi cumpărători ai aceleiași cantități dintr-un produs plătesc un preț diferit după cum se aprovizionează exclusiv de la întreprinderea care se bucură de o poziție dominantă sau, dimpotrivă, se aprovizionează de la surse diferite

Evaluare

După data aderării României la U.E., în legislația noastră va trebui să se țină cont de această interpretare dată art. 86 TCE.

Situația de fapt

Imperial Chemical Industries (ICI) a fost una din cele 10 companii, care, împreună, dețineau 80% din piața vopselelor în cadrul Comunității. În 1964, a fost prima întreprindere care a anunțat o creștere a prețurilor, la scurt timp urmată de o creștere identică din partea celorlalte companii. În 1965 și 1967 au avut loc alte creșteri, urmate de creșteri de prețuri din partea celorlalți producători.

Comisia a decis că a fost vorba de practici concertate, conform art.81 TCE și a impus amenzi față de aceste companii.

Companiile au contestat decizia Comisiei, argumentând că acele creșteri de prețuri au fost rezultatul unui comportament paralel, normal pe o piață oligopol (acest tip de piață este caracterizat prin existența unui număr mic de competitori, fiecare dintre acești urmărindu-l pe cel care este liderul în materie de prețuri).

Dreptul aplicabil

Art.81 TCE referitor la practicile concurențiale susceptibile de a distorsiona concurența pe plan comunitar.

Soluția și principiile degajate de CJCE

După numărul producătorilor implicați, Curtea a considerat că nu se poate spune că piața europeană a vopselelor este o piață de tip oligopol. În consecință, competiția între prețuri ar fi trebuit să continue, nefiind justificat comportamentul paralel în acest caz.

Astfel, creșterea uniformă și generală a prețurilor nu putea fi decât rezultatul unei intenții comune a întreprinderilor de a ajusta prețurile pentru a evita riscurile competiției, fapt ce este contrar art. 81 TCE.

În conformitate cu soluția dată în această speță, în cazul în care există creșteri de prețuri similare, trebuie analizat dacă acestea reflectă existența unui comportament independent în cadrul pieței sau o practică concertată.

Evaluare

În speță, Curtea a decis că producătorii, prin creșterea prețurilor au încercat doar să elimine incertitudinea privind viitorul lor comportament, care nu mai prezenta, astfel, nici un risc pentru competitori.

Într-o altă speță, Curtea a adus limitări acestor considerații privitoare la modurile de comportament care dau naștere la practici concertate. Astfel, în Ahlström Oy (A.) vs. Comisie (1985), Curtea a decis că anunțarea maximului creșterii prețurilor de către producătorii de lemn constituie un comportament care nu afectează incertitudinea producătorilor privind atitudinea viitoare a competitorilor din domeniu.

Legea română privind concurența nr.21/1996, modificată prin OUG nr.21/2003 prevede în art. 5 interzicerea „înțelegerilor exprese sau tacite între agenții economici sau asociațiile agenților economici (…) care ar avea ca efect restrângerea ori denaturarea concurenței pe piața românească (…) în special cele care urmăresc: a) fixarea concertată în mod direct sau indirect a prețurilor de cumpărare (…)”. Legea română preia, astfel, prevederile art.81 TCE.

După aderarea la UE, când Tratatul CE va deveni parte din legislația internă, judecătorii români vor trebui să țină seama de precizările făcute de Curte cu privire la semnificația acestor dispoziții.

Situația de fapt

Compania germană de electronice, Grundig, a încheiat un contract de distribuție exclusivă cu societatea franceză Consten, prin care Grundig a fost de acord să aibă ca unic distribuitor în Franța această firmă, iar în schimb Consten se obliga să nu vândă produse competitoare sau să re-exporte produse Grundig. Consten a primit, de asemenea, exclusiv dreptul de folosință a mărcii GINT, marcă înregistrată internațional de Grundig.

O altă companie franceză (UNEF) a cumpărat produsele Grundig din Germania, unde erau mai ieftine, și le-a revândut în Franța. În consecință Consten a introdus o acțiune în fața instanțelor franceze pentru încălcarea dreptului asupra mărcii internaționale GINT. Societatea UNRF a introdus plângere în fața Comisiei Europene cu privire la contractul existent între Grundig și Consten, contract care încălca art.81 TCE. Comisia a dat o decizie în favoarea societății Consten, decizie ce a fost atacată de Consten și Grundig în fața CJCE.

Dreptul aplicabil

Art.81 TCE referitor la practicile concurențiale susceptibile de a distorsiona concurența pe plan comunitar.

Soluția și principiile degajate de CJCE

Curtea a statuat că lista practicilor ilegale din art. 81 TCE este ilustrativă și nu exhaustivă. În acest articol sunt precizate doar interdicția de a încheia înțelegeri prin care se fixează prețuri, se limitează producția sau piețele, se aplică condiții diferite tranzacțiilor echivalente și se impun obligații suplimentare fără legătură cu obiectul contractului.

În soluția dată, Curtea a considerat înțelegerea încheiată între Consten și Grundig ca având efectul partiționării pieței de-a lungul granițelor naționale, eliminând, astfel, competiția în detrimentul consumatorilor.

Evaluare

Decizia din această speță a fost criticată pe motivul că interzice acordurile „verticale” (între societăți aparținând unor niveluri diferite ale distribuției, în speță între producător și distribuitor) Acordurile de acest tip sunt, în general, văzute ca fiind mai puțin periculoase decât înțelegerile „orizontale”, adică acele acorduri încheiate între companii aparținând aceluiași nivel de producție, cum ar fi cartelurile.

Astfel, unii comentatori au argumentat că nu trebuie interzise acordurile prin care se restrânge disponibilitatea unei anumite mărci pe o piață, atâta vreme cât există o concurență efectivă între branduri. Curtea a considerat că nu este nevoie să se ia în considerare efectele unor înțelegeri, atâta vreme cât acesta are ca obiect prevenirea, restricționarea sau distorsionarea concurenței.

IV. Ordinea juridică a CE și UE

Situația de fapt

Van Gend en Loos, o firmă de importatori, a fost solicitată să plătească taxe vamale pentru o marfă importată din Germania în Olanda, conform legii adoptate după crearea CEE. Importatorii au sesizat instanțele olandeze cu privire la plata taxelor vamale, pe motivul că existența unei taxe vamale suplimentare încalcă art.25 (ex 12) TCEE, care interzicea introducerea de noi taxe vamale. Instanța olandeză a sesizat CJCE, conform art.234 (ex 177), pentru interpretarea dispoziției relevante.

Dreptul aplicabil

Art.25 (ex 12) TCEE – interzicerea impunerii de noi taxe vamale, precum și mărirea cuantumului celor deja existente

Soluția și principiile degajate de CJCE

1) CEE a creat o nouă ordine juridică în dreptul internațional, în numele căreia statele și-au limitat drepturile în anumite domenii bine stabilite, subiectele de drept fiind nu doar statele, ci și particularii: persoane fizice și juridice din statul respectiv.

Așadar, principiul afirmat este acela că obiectivul CE este de a crea o piață comună, a cărei funcționare privește în mod direct părțile interesate din CE (persoane fizice și juridice).

2) Art.25 (ex 12) TCEE produce efecte directe în relația dintre statele membre și subiectele de drept intern, creând drepturi individuale, pe care instanțele naționale trebuie să le protejeze.

Evaluare

Această speță consacră recunoașterea tratatului ca fiind „o nouă ordine juridică” în dreptul internațional, nu doar în ce privește statele suverane care au semnat și ratificat tratatul, ci și în cadrul sistemului intern de drept al acestora. Ordinea juridică a CE se caracterizează prin faptul că are efect direct și se bucură de supremație (prioritate) în raport cu ordinea juridică internă. Astfel, norma comunitară creează drepturi și obligații, care pot fi invocate direct de particulari în fața instanțelor naționale. Condițiile precizate de CJCE pentru ca o prevedere să aibă efect direct sunt următoarele: să fie clară, necondiționată și să nu necesite o adoptarea unei legi naționale în baza ei.

Constituția României, în varianta revizuită, prevede, în acest context, următoarele: „Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.”

Situația de fapt

Ente Nazional Energia Elettrica (ENEL) a fost înființată de Guvernul Italiei prin Legea din 1962 de naționalizare a industriei de electricitate. Costa a refuzat să plătească factura de electricitate, pe motivul că naționalizarea este contrară Constituției italiene și anumitor prevederi din Tratat.

Dreptul aplicabil

Tratatul instituind Comunitatea Europeană. Principiile generale ale dreptului comunitar.

Soluția și principiile degajate de CJCE

Transferul de la statele membre din sistemul de drept intern către sistemul comunitar al drepturilor și obligațiilor aduce o limitare permanentă a drepturilor suverane, un act ulterior, unilateral din partea statului membru, incompatibil cu dreptul comunitar neputând prevala în raport cu un act comunitar.

Evaluare

Se afirmă prin intermediul acestei spețe faptul că TCE este parte integrantă din sistemul de drept al statelor membre și trebuie aplicat de instanțele acestora.

Situația de fapt

O lege italiană a introdus, după intrarea în CEE, conform legislației comunitare, inspecția veterinară pentru vaci și viței. Legea a fost atacată în fața instanțelor italiene ca fiind contrară art.28 (ex 30) , care interzicea restricțiile cantitative cu privire la importuri și la măsurile cu efect echivalent.

Dreptul aplicabil

Art.28 (ex 30) TCE.

Soluția și principiile degajate de CJCE

Instanța națională, în aceste situații, nu trebuie să aplice legislația națională contrară, chiar în situația în care aceasta a fost adoptată după aderarea la CEE și nici nu este necesar să aștepte decizia unei instanțe naționale superioare în acest sens.

Evaluare

În 1998, CJCE a regândit Simmmenthal în cauza Ministero della Finanze v In.Co.GE.’90 (cauzele C-10-22/97), afirmând că nu rezultă din interpretarea speței faptul că legea națională contrară ar trebui privită ca inexistentă. Când este adoptată o lege internă ulterioară uneia comunitare și contrară acesteia, aparține autorităților naționale sarcina de a decide statutul legii interne respective.

Art.234 (ex 177) prevede procedura prin care CJCE interpretează sau evaluează validitatea unei legi comunitare. CJCE a folosit această procedură pentru a dezvolta conceptul de „nouă ordine juridică” și pentru a emite reguli care să se aplice uniform în toate statele membre.

Situația de fapt

În urma preocupării în legătură cu natura relației dintre proprietarii unui număr de ambarcațiuni de pescuit și Regatul Unit, a fost adoptat, în 1988, Actul privind navigația comercială. Acesta prevede reguli stricte pentru înregistrarea vaselor de pescuit ca vase britanice. Multe vase aflate în proprietatea unor cetățeni spanioli, înregistrate anterior ca vase de naționalitate britanică nu au mai îndeplinit criteriile pentru înregistrare și, în consecință, nu au mai putut participa la cota de pescuit din Regatul Unit, în conformitate cu politica comună de pescuit. Solicitanții cererii au cerut instanței să se pronunțe suspendarea prevederilor relevante din Actul din 1988, pe motivul că acesta contravenea diferitelor dispoziții din Tratat. Cererea de amânarea către Secretarul de stat a fost refuzată. Camera Lorzilor a sesizat CJCE pentru interpretare, în conformitate cu art.234 (ex 177).

Dreptul aplicabil

Tratatul instituind Comunitatea Europeană. Principiile generale ale dreptului comunitar.

Soluția și principiile degajate de CJCE

CJCE a decis în sensul că legea internă nu trebuie luată în considerare, dacă se împiedică acordarea unei suspendări temporare în cadrul unui conflict guvernat de dreptul comunitar.

Eficiența deplină a dreptului comunitar ar fi afectat]ă, dacă o regulă de drept intern ar putea împiedica o instanță, care are pe rol o problemă de drept comunitar, să acorde o suspendare temporară.

Evaluare

CJCE a urmat raționamentul folosit cu ocazia judecării unei acțiuni în executare intentate de Comisie împotriva Regatului Unit, pe baza art.226 (ex 69), Comisia vs. Regatul Unit (Cazul nr.C-246-89R). Astfel, în speța analizată, Regatului Unit i s-a cerut de către CJCE să suspende aplicarea dispozițiilor relevante din Actul din 1988. Camera Lorzilor a aplicat decizia CJCE și a înlăturat regula că nu poate fi cerută statului o amânare temporară în cauza R. vs. Secretarul de Stat pentru Transport, ex parte Factortame (1991). Ulterior, CJCE a dat o interpretare a prevederilor importante din Tratat (Cazul C-211/89R), stabilind că art.43 (ex 52) și altele au fost încălcate în situațiile în care înregistrarea a fost îngreunată pentru naționalii din alte state membre în raport cu cei din statul-gazdă.

Situația de fapt

Un contractant transportator a atacat legalitatea unei taxe de transport din Germania, pe motivul că încălca o Decizie adresată statelor membre cu privire la TVA și o Decizie de armonizare ce impunea un termen-limită pentru implementarea acesteia.

Dreptul aplicabil

Art. 249 (ex 189) TCE – izvoarele derivate ale dreptului comunitar.

Soluția și principiile degajate de CJCE

Redactarea art.249 nu împiedică particularii să folosească deciziile adresate statelor membre drept bază juridică în fața instanțelor naționale. Decizia are efect direct; directiva doar fixează data la care regimul TVA (prezent în decizie) va începe să producă efecte juridice.

CJCE a adoptat același raționament și în Van Duyn vs. Home Office (Cazul 41/47), stabilind că directivele pot avea efect direct. În art.249, regulamentul este caracterizat ca fiind direct aplicabil. Dacă acestea sunt și clare și necondiționate, pot avea efect direct, afirmă CJCE în cazul Leonesio vs. Ministerul Agriculturii din Italia (Cazul 93/71).

Așadar, principiul care se desprinde este în sensul că: regulamentele, directivele și deciziile pot avea efecte directe.

Evaluare

În această speță, a fost afirmat un aspect foarte important, și anume efectul direct al directivei, urmând ca detalierea acestei caracteristici să fie făcută cu ocazia altor spețe, astfel cum vom vedea în continuare.

Situația de fapt

Ratti, un producător de solvenți din Italia, a fost acuzat de nerespectarea legii italiene cu privire la etichetare. El susține că produsele sale au fost etichetate conform cu standardele CE precizate în două directive.

Dreptul aplicabil

Tratatul instituind Comunitatea Europeană. Principiile generale ale dreptului comunitar.

Soluția și principiile degajate de CJCE

CJCE a afirmat că, având în vedere că termenul pentru implementarea directivelor se încheiase doar pentru una dintre ele, doar directiva al cărei termen ajunsese la final poate avea efect direct, putând deci fi folosită în instanță împotriva acuzațiilor.

Evaluare

Concluzia care se impune este următoarea: directivele al căror termen de implementare nu a expirat nu pot produce efecte directe, ci doar directivele pentru care perioada de implementare s-a terminat.

Situația de fapt

Doamna Defrenne, stewardesă, angajată a companiei belgiene Sabena, era plătită mai puțin și trebuia să iasă la pensie mai devreme decât bărbații. Doamna Defrenne a considerat că acest tratament diferit reprezintă o încălcare a art.119 (actualul 141) al Tratatului, care prevede plata egală la muncă egală.

Dreptul aplicabil

Art.119 (actualul 141) TCE, care prevede plata egală la muncă egală.

Soluția și principiile degajate de CJCE

CJCE susține în această cauză faptul că art.119 TCE creează efecte directe, iar compania aeriană trebuia să aplice în raportul juridic cu angajații săi regulile din Tratat.

Evaluare

Prevederile TCE (care constituie izvor de drept primar) au efecte directe (adică pot acorda drepturi/impune obligații în mod direct) atât la nivel vertical: în raporturile dintre stat și particulari, cât și la nivel orizontal, între particulari, persoane fizice sau/și juridice.

Situația de fapt

Doamna Marshall a invocat art.5 din Directiva nr.76/207 cu privire la egalitatea de tratament, atunci când i s-a cerut să iasă la pensie la 60 de ani, pentru bărbați, vârsta de pensionare fiind de 65 de ani. Camera Lorzilor a solicitat CJCE să interpreteze prevederea respectivă.

Dreptul aplicabil

Art.5 din Directiva nr.76/207 cu privire la egalitatea de tratament.

Soluția și principiile degajate de CJCE

CJCE a afirmat că diferențierea dintre vârsta de pensionare pentru bărbați și femei contravine art.5 din Directivă.

Pe de altă parte, directiva se adresează statelor membre și nu poate fi invocată în raporturile cu persoanele fizice.

CJCE mai precizează că, având în vedere că Autoritatea din speță, este o instituție publică, în această situație obligația de nediscriminare îi poate fi impusă direct.

Concluzia care se impune, conform interpretării CJCE, este că directivele pot avea efect direct, dar numai la nivel vertical, nu și orizontal. Limitarea efectului direct al directivelor a fost reafirmată în Faccini Dori vs. Recreb (Cazul C-91/92). Lipsa efectului direct orizontal al directivelor a fost ulterior confirmată și în El Corte Ingles SA vs. Rivero (cazul C-192/94); în această speță s-a afirmat că art.153 (ex 129a) TCE, care prevedea că, CE va contribui la atingerea unui nivel crescut al protecției consumatorului, nu poate justifica efectul direct al directivei cu privire la protecția consumatorului, dacă nu este netranspusă în legea națională.

În cauza Foster vs. British Gas (Cazul C-188/89), CJCE a precizat că directiva poate fi invocată împotriva unui organism responsabil cu furnizarea unui serviciu public sub controlul statului, având puteri speciale, mai mari decât cele normal aplicabile între particulari (de exemplu: utilități privatizate, precum: gazul, apa, electricitatea).

În cauza NUT vs. St. Mary’s Church of England Junior School, Curtea de Apel a susținut că guvernatorii unei școli bisericești erau „instituție publică” deoarece aveau sarcina de a conduce școala, rol încredințat de stat.

Evaluare

Speța Marshall a afirmat pentru prima dată că directivele nu pot fi avea efecte directe asupra particularilor, cu excepția faptului dacă este vorba despre o persoană juridică de drept public.

Situația de fapt

Doamna Von Colson și Doamna Kamann și-au depus candidatura pentru a fi lucrători sociali într-o închisoare germană. Oficialii responsabili cu recrutarea au refuzat să stabilească o întâlnire pentru cele două doamne, deși fuseseră plasate pe primele locuri ale listei de candidați de către Comitetul pentru munca socială, din cauza problemelor și riscurilor asociate muncii într-o închisoare de bărbați. Cele două doamne au cerut să li se încheie un contract de angajare sau, în schimb, să li se acorde despăgubiri, pe baza art.6, Directiva nr.76\207. Instanțele germane au apelat la CJCE, pe baza art.234.

Dreptul aplicabil

Art.249 și 10 din TCE; art.6, Directiva nr.76\207.

Soluția și principiile degajate de CJCE

Conform interpretării date de CJCE, art.6 din Directiva nr.76\207 nu satisface condițiile pentru a avea efecte directe. Datoria statelor membre de a realiza rezultatele prevăzute de directivă și cea prevăzută de art.10 (ex 5) TCE în vederea asigurării îndeplinirii acestei obligații leagă toate autoritățile din cadrul statelor membre, inclusiv instanțele judecătorești. Acestea din urmă trebuie să interpreteze și să aplice legislația adoptată pentru implementarea unei directive în lumina literei și spiritului acesteia pentru atingerea obiectivului prevăzut de aceasta.

Raționamentul CJCE este reluat în cazul Kolpinghuis Nijmegen (Cazul 80\86), adăugând faptul că o directivă nu poate reprezenta, în mod independent, baza pentru răspundere penală atunci când prevederile sale sunt încălcate.

În cazul Arcaro (Cazul C-168\95), CJCE a susținut că, atunci când un stat membru nu transpune o directivă, obligația de interpetare a legii naționale în raport cu dreptul comunitar este limitată. O directivă neimplementată nu poate, per se, să servească pentru determinarea sau agravarea unei răspunderi penale a unei persoane care a acționat în contradicție cu prevederile directivei.

Așadar, când o directivă are efect indirect, legislația națională trebuie să fie interpretată în lumina literei și spiritului directivei.

Evaluare

CJCE, în loc să trateze problema ca una privind supremația dreptului comunitar, a stabilit o regulă de interpretare derivată din art.249 (ex 189) TCE, care precizează că directiva este obligatorie pentru statul membru căruia i se adresază, rămânând la latitudinea autorităților naționale alegerea formei și din art.10 (ex 5) TCE, care consacră datoria statelor membre de a asigura îndeplinirea obligațiilor care rezultă din Tratat sau din legislația derivată.

De remarcat faptul că legislația Marii Britanii prevede inmplemenatrea dreptului comunitar cu efect indirect în European Community Act din 1972.

Situația de fapt

Marleasing SA a chemat în judecată La Commercial și alte companii în fața instanțelor naționale spaniole. Marleasing SA pretinde că societățile reclamate au fost înființate de Barviesa (care datora companiei Marleasing o sumă mare de bani) pentru a se asigura că activele sale nu vor fi luate pentru a se da creditorilor. Marleasing dorește o declarație care să spună că, contractul de crearea a societăților este nul pe motiv că îi lipsește cauza, potrivit Codului civil spaniol. La Commercial pretinde că acțiunea ar trebui să fie respinsă, deoarece motivul lipsei cauzei nu este enumerate în art.11, Directiva nr.68\151, care enumeră în mod exhaustiv cauzele de nulitate. Instanța națională a apelat, astfel, la CJCE, pe baza art.234 TCE.

Dreptul aplicabil

Art.11, Directiva nr.68\151, Directiva nr.80\987 cu privire la protejarea angajaților în situația insolvabilității angajatorului.

Soluția și principiile degajate de CJCE

În aplicarea legii naționale, indiferent dacă prevederile în cauză a fost adoptate înainte sau după directivă, instanța națională trebuie să o interpreteze, pe cât posibil, în lumina literei și spiritului directivei, în vederea atingerii rezultatului prevăzut de directivă, conform art.249, al.(3).

Concluzia care se impune este aceea că obligația de interpretare a legii naționale pentru a fi conformă cu directiva se aplică, indiferent de faptul dacă legea națională a fost adoptată înainte sau după directivă.

Evaluare

În interpretarea CJCE, Codul civil spaniol trebuie interpretat în conformitate cu directiva, excluzând, astfel, lipsa cauzei ca motiv de anulare a unui contract. Se remarcă faptul că, CJCE solicită ca interpretarea legii naționale astfel încât să fie conformă cu o obligație comunitară să fie în măsura posibilului.

În cauza Wagner Miret vs. Fondo de Garantia Salarial (Cazul C-334\92), CJCE a acceptat că este imposibil să interpreteze o legislație anterioară, astfel încât aceasta să respecte Directiva nr.80\987 cu privire la protejarea angajaților în situația insolvabilității angajatorului. În această situație, statul poate fi obligat să despăgubească reclamantul pentru pierderile sale, conform principiului afirmat în cazul Francovich.

Situația de fapt

Doamna Webb a fost angajată de EMO pentru un termen nedeterminat, în timp ce o altă angajată era în concediu de maternitate. A fost concediată când a aflat că ea însăși era însărcinată. Camera Lorzilor a trebuit să se pronunțe cu privire la faptul dacă EMO era îndreptățit să o concedieze pe dna Webb. Curtea trebuia, astfel, să se pronunțe asupra faptului dacă Sex Discrimination Act din 1975 poate fi interpretat astfel încât să fie conform cu Directiva nr.76\207.

Dreptul aplicabil

Directiva nr.76\207

Soluția și principiile degajate de CJCE

Potrivit CJCE, Marea Britanie este cea care trebuie să interpreteze legislația internă în orice domeniu acoperit de directive comunitare, astfel încât să fie compatibilă cu interpretarea directivei dată de CJCE, dacă acest lucru poate fi făcut fără a se ajunge la distorsionarea înțelesului legislației naționale.

Evaluare

CJCE a fost de părere că faptul de a concedia a angajată însărcinată care fusese recrutată pentru o perioadă nedeterminată, chiar dacă pentru a înlocui o angajată în concediu de maternitate, reprezintă o încălcare a Directivei nr.76\207. Camera Lorzilor a aplicat și interpretat legea internă în conformitate cu Directiva.

Astfel, această cauză reprezintă o afirmație clară a Camerei Lorzilor cu privire la datoria instanțelor Marii Britanii de a da efect unei legi comunitare atunci când interpretează una internă. Cauza Webb a apărut după Marleasing și are o soluție diferită față de cea din Duke vs. Reliance Systems (House of Lords, 1988) care susținea că ar distorsiona înțelesul Sex Discrimination Act (1975), dacă s-ar interpreta astfel încât să se dea efect Directivei nr.76\207.

CJCE a susținut, deci, abordarea liberală, în defavoarea celei statutare, prezente în cazul Marleasing. În Centrosteel Srl vs. Adipol GmbH (Cazul C-456\98), CJCE a afirmat că instanța națională este obligată, atunci când aplică legea internă, anterioară sau posterioară directivei respective, să interpreteze acele dispoziții de drept intern, pe cât posibil în lumina literei și spiritului directivei, astfel încât acele prevederi să fie conforme cu rezultatul urmărit de directivă. În cazurile Oceano Grupo Editorial SA vs. Quintero (Cazul C-240\98) și Salvat Editores SaA vs. Prades (Cazul C-244\98), CJCE a reiterat acest raționament, adăugând că cerința de interpretare în conformitate cu directiva solicită instanței naționale să favorizeze interpretarea care i-ar permite să-și decline competența conferită printr-o prevedere contractuală discriminatorie (unfair).

Concluzia care reiese din speța Webb este aceea că instanțele naționale sunt cele care decid în fiecare caz în parte dacă este posibil să interpreteze legea națională pentru a fi în acord cu directiva sau dacă interpretarea ar distorsiona sensul legii naționale.

Situația de fapt

Reclamanții sunt filiale (subsidiaries), ale căror societăți-mamă nu au sediul în cadrul aceluiași stat membru (Marea Britanie și Germania). Filialele au atacat impunerea unei taxe considerate discriminatorie, cerând restituirea sau compensarea sub forma dobânzii ce ar fi fost datorată.

Dreptul aplicabil

Art.52 TCE.

Soluția și principiile degajate de CJCE

CJCE a susținut că art.52 cere ca filialele rezidente și societățile-mamă nerezidente să beneficieze de o prevedere juridică pentru a putea obține o returnare sau repararea pierderilor financiare suferite și taxe de care statul membru în cauză a beneficiat, ca rezultat al plății în avans a taxei de către filiale.

Evaluare

CJCE nu a acceptat motivarea Marii Britanii în sensul că reclamantul ar fi trebuit să refuze să se supună legii fiscale, cerând aplicarea direct a legii comunitare.

De asemenea, un particular nu poate fi împiedicat să se bazeze pe art.81 doar pentru că a fost parte a unei înțelegeri anticoncurențiale, cu excepția situației în care a fost în mod semnificativ răspunzător pentru încălcare.

În esență, principiul afirmat de CJCE este că prevederile naționale nu trebuie să facă practic imposibil sau excesiv de dificil exercițiul drepturilor conferite de dreptul comunitar.

Situația de fapt

Italia nu a implementat Directiva nr.80\987 cu privire la protecția muncitorilor în caz de insolvabilitate, care cere garantarea plății remunerației și crearea unor instituții de garantare care să se ocupe de cereri de plată a remunerației. Încălcarea din partea Italiei a fost constată de CJCE în cazul Comisia vs. Italia (Cazul 22\87). Francovich și Bonifaci au depus cereri de plată a remunerației împotriva companiei declarate falimentată în 1985. Neputând să recupereze plata din partea companiei, au intentat acțiuni în fața instanței împotriva statului italian, cerând ca Italia să le plătească o compensare, în lumina obligației precizate de directivă. Cele două instanțe naționale au cerut CJCE să determine măsura în care statul membru trebuie să răspundă.

Dreptul aplicabil

Directiva nr.80\987 cu privire la protecția muncitorilor în caz de insolvabilitate; art.10 (ex 5) TCE.

Soluția și principiile degajate de CJCE

Statele membre, a afirmat CJCE, atunci când încalcă dreptul comunitar, sunt obligate să compenseze particularii, dacă sunt îndeplinite 3 condiții:

obiectivul directivei trebuie să presupună acordarea de drepturi în beneficiul particularilor;

conținutul drepturilor trebuie să fie identificabil în cadrul directivei;

trebuie să existe o legătură de cauzalitate între încălcare și pagubă.

Un stat membru va fi răspunzător pentru neimplementarea unei directive în anumite situații.

Evaluare

CJCE a afirmat că eficiența deplină a dreptului comunitar ar fi afectată, dacă particularii nu ar putea să obțină compensații, atunci când drepturile le-au fost încălcate de statul membru. Principiul răspunderii statului este inerent logicii Tratatului. Obligația statelor membre de compensare rezultă din art.10 (ex 5) TCE, care le obligă să garanteze îndeplinirea obligațiilor asumate conform dreptului comunitar.

Răspunderea statului, conform cazului Francovich, se aplică obligațiilor care pot să nu fie direct aplicabile și care oferă o rezolvare (remedy) în caz de neimplementare sau de implementare inadecvată a dreptului comunitar.

Situația de fapt

Aceste cazuri privesc problema măsurii în care statul răspunde, atunci când legislația a fost adoptată în contradicție cu drepturi direct aplicabile. Brasserie du Pêcheur a apărut în urma unei cereri din partea unei berării franceze împotriva Germaniei pentru pierderi suferite ca rezultat al legilor privind puritatea berii germane, considerate de CJCE în Cazul nr.178\84 ca încălcând art.28 (ex 30). În cazul Factortame, Merchant Shipping Act din 1988 a fost considerat ca încălcând dreptul comunitar. Proprietarii spanioli de trauler au cerut despăgubiri în fața instanțelor britanice, care au făcut apel la CJCE, pe baza art.234.

Dreptul aplicabil

Art.28 (ex 30) TCE, art. 288 (ex 215) TCE.

Soluția și principiile degajate de CJCE

CJCE a pus accentul pe importanța art. 288 TCE ca bază legală pentru stabilirea condițiilor privind răspunderea statului.

Când un stat membru acționează într-un anumit domeniu în care are o competență largă, va fi răspunzător în fața unui particular, dacă statul membru încalcă dreptul comunitar, cu următoarele condiții:

dispoziția încălcată acordă drepturi particularilor;

încălcarea este suficient de gravă;

există o legătură cauzală directă între încălcare și pagubă.

Evaluare

Prima și cea de-a treia condiție corespund raționamentului din Francovich. În orice caz, poziția statelor membre este similară cu aceea a instituțiilor, conform art. 288 (ex 215). Instituțiile comunitare sunt răspunzătoare, când este vorba de măsuri legislative ce implică decizii în cadrul politicii economice, iar încălcările sunt „suficient de serioase”, adică „manifeste și grave”.

Repararea nu poate fi condiționată de greșeală sau de o constatare anterioară a CJCE, iar cuantumul trebuie stabilită în funcție de paguba suferită. Nu s-a stabilit nici o restricție legată de timp cu privire la efectul sentinței judecătorești.

Situația de fapt

British Telecommunications pretinde că Regatul Unit a implementat incorect Directiva nr.90\531 privind procedurile de achiziție pentru organismele contractante din sectorul telecomunicațiilor. British Telecommunications afirmă că procedurile adoptate de Marea Britanie pentru exceptare au determinat un dezavantaj, din punctul de vedere al concurenței, pentru British Telecommunications.

Soluția și principiile degajate de CJCE

Cele trei condiții precizate în Brasserie du Pêcheur și în Factortame trebuie să fie îndeplinite. Totuși, cu ocazia transpunerii directivei în dreptul intern, Marea Britanie nu a neglijat în mod grav și manifest limitele cu privire la exercitarea competenței sale. Încălcarea nu a fost suficient de serioasă ca să atragă răspunderea.

Implementarea incorectă a unei directive cu formulări imprecise nu dă naștere neapărat la răspunderea statului.

Evaluare

CJCE acceptă în această speță faptul că încălcarea nu era suficient de serioasă, deoarece obligația precizată în directivă era formulată în mod imprecis și putea, în mod rezonabil, să dea naștere la interpretare din partea Guvernului britanic. CJCE nu a furnizat nic o linie directoare acestuia, iar Comisia nu a obiectat cu privire la legislația britanică de implementare. O situație similară este și în cauza Denkavit International vs. Bundesamt für Ernahring (Cazul C-283, 291& 292\94), în care CJCE a constatat că încălcarea din partea Germaniei nu era suficient de gravă pentru a atrage răspunderea, mai ales că majoritatea stateor membre avuseseră aceeași abordare.

Situația de fapt

Ministerul a refuzat să acorde licența, care permitea societății Hedley Lomas să exporte oi vii în Spania, deoarece considera că Spania nu implementase adecvat o directivă privind condițiile ce trebuie îndeplinite înainte de tăiere pentru anumite animale. Comisia a investigat cazul, dar nu a găsit nici o încălcare din partea Spaniei; a informat Marea Britanie că interzicerea exportului încalcă art.30 (ex 36). Instanțele britanice au făcut apel la CJCE (art.234).

Dreptul aplicabil

Art.30 (ex 36) TCE.

Soluția și principiile degajate de CJCE

CJCE afirmă, în primul rând, că recurgerea la art.30 este imposibilă în situația în care armonizarea a avut loc. În al doilea rând, un stat membru nu poate acționa în mod individual pentru a evita încălcarea dreptului comunitar de către alt stat membru. În al treilea rând, în cazul în care un stat membru nu trebuie să ia decizii legislative sau are doar o competență redusă în acest sens, simplul fapt al încălcării dreptului comunitar poate fi suficient pentru a stabili o încălcare destul de gravă.

În al patrulea rând, aparține instanței naționale sarcina de a determina dacă există o legătură cauzală între obligație și pagubă. În final, dacă se stabilește răspunderea statului, acesta trebuie să acopere orice pierdere, potrivit legii interne privind răspunderea.

Evaluare

În cauza Dillenkofer vs. Federal Republic of Germany (Cazul nr.C-178\94), greșeala intenționată nu reprezintă o condiție prealabilă pentru a angaja răspunderea statului. Guvernul german nu implementase Directiva Package Holiday în termenul limită, lucru considerat de CJCE a fi o încălcare destul de serioasă. De asemenea, în speța Rechberger vs. Austria (Cazul C-140\97), Austria nu implementase adecvat aceeași directivă, în contextul în care nu exista nici o libertate de apreciere în acest sens pentru Austria, încălcare considerată, din nou, de CJCE ca fiind suficient de gravă. Mai multe detalii cu privire la marja de apreciere a statului în contextul stabilirii dacă o încălcare este suficient de serioasă sunt precizate în Haim vs. Kassenzah-rnäarzliche Vereinigung Nordhein (Cazul 424\97). Astfel, CJCE a afirmat că existența și scopul marjei de apreciere trebuie să fie determinate de legea comunitară și nu de cea internă. Aceasta înseamnă că marja de apreciere conferită unui particular de legea națională nu are relevanță. Dreptul comunitar nu împiedică situația ca o instituție de drept public, alături de statul membru, să fie răspunzătoare pentru recuperarea pierderii și a pagubei cauzate unui particular în urma măsurilor pe care le-a luat cu încălcarea legislației comunitare.

V. Drepturile fundamentale și principiile generale

Situația de fapt

O reglementare a Comisiei reglementa primirea de ajutoare constând în distribuire gratuită de unt. Când planul a fost implementat, Guvernul german a solicitat beneficiarilor să tipărească un cupon cu numele și adresa lor. Stauder a pretins că decizia de a implementa acest plan încalcă principiile generale de drept. În fața CJCE Germania a invocat art. 234.

Dreptul aplicabil

Articolul 234 TCE

Soluția și principii degajate de CJCE

Curtea a stabilit că prevederea invocată nu este de natură să prejudicieze drepturile fundamentale ale omului precizate în principiile generale de drept ale EC și protejate de Curte.

Evaluare

Principiile generale deriva din: dreptul internațional scris, principiile recunoscute de sistemele interne de drept ale statelor membre și deciziile CJCE.

Declația din cazul Stauder este prima recunoaștere a CJCE că drepturile fundamentale sunt recunoscute de legislația comunitară.

Situația de fapt

Petiționarii au obținut o licență de export pentru porumb din Germania, condiționată, de reglementările comunitare, de închirierea unui depozit care avea ca scop garantarea că exportarea se va face pe durata de valabilitate a licenței. Întrucât exportarea nu a fost finalizată până la expirarea licenței, autoritățile administrative germane au dispus confiscarea unei parți importante a depozitului. Reclamanții au contestat confiscarea invocând faptul că se încalcă unele principii ale legii germane.

Dreptul aplicabil

Articolul 234 TCE

Soluția și principii degajate de CJCE

Curtea a statuat că valabilitatea masurilor impuse de reglementările comunitare nu pot fi înlăturate prin invocarea faptului ca ele contravin drepturilor fundamentale naționale sau principiilor constituționale.

Protecția drepturilor fundamentale, deși sunt inspirate de tradiția constituțională comună statelor membre, trebuie să fie asigurată în limitele și structura obiectivelor comunitare.

Evaluare

Respectarea drepturilor fundamentale face parte din principiile generale de drept protejate de CJCE.

Situația de fapt

Căpitanul Kirk, un pescar danez, a fost acuzat de pescuit în zona de 12 mile de la coasta britanică, ceea ce contravine legislației Regatului Unit. Deși Marea Britanie avea dreptul sub imperiul Acquisition Act să excludă vasele statelor terțe din zona de 12 mile până pe 31 decembrie 1982, căpitanul Kirk a fost acuzat pentru că pescuia în apele britanice pe 6 ianuarie 1983. Ulterior Comunitatea Europeană a adoptat unele reglementări care permiteau Regatului Unit să mențină interdicția de pescuit pentru următorii 10 ani, antedatate pe 1 ianuarie 1983.

Dreptul aplicabil

Articolul 7 al Convenției Europene pentru Protecția Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului

Soluția și principii degajate de CJCE

Principiul neretroactivității dispozițiilor penale este comun tuturor statelor membre și este prevăzută de Convenția Europeană pentru Protecția Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului. De asemenea este și unul din principiile generale ale dreptului comunitar.

Evaluare

Principiul enunțat are importanță în aplicarea neretroactivă a dispozițiilor penale.

Situația de fapt

Mulder și alți producători de lapte au decis să nu livreze lapte timp de 5 ani în virtutea unui proiect al Comunității Europene de a reduce aprovizionarea în exces cu lapte. După această perioada ei au fost în imposibilitatea de a-și relua livrările deoarece dispozițiile comunitare se bazau pe un an de referință din timpul celor cinci de nelivrare.

Soluția și principii degajate de CJCE

Curtea a decis că în situația în care un producător a fost încurajat de dispoziții comunitare să suspende comercializarea în interes general și fără să primească despăgubiri, acesta se poate aștepta să nu fie supus unor restricții pentru că a respectat reglementările.

Evaluare

O astfel de expectativă este legitimata numai atunci când este rezonabilă, iar nu speculativă. Măsurile comunitare trebuie să nu încalce așteptările legitime în ceea ce privește lipsa overriding public interest.

Situația de fapt

Doamna Sabbatini a cerut anularea deciziilor prin care permisiunea de emigrare primită anterior de la EP a fost retrasă după căsătorie. Permisiunea a fost acordată „capului familiei”, considerat în mod normal a fi soțul, cu excepția cazurilor de boli grave sau invaliditate.

Soluția și principii degajate de CJCE

Determinarea statutului emigrantului trebuie sa fie subordonată unor criterii uniforme, independent de sex. Decizia luata cu privire la solicitantă a fost anulată.

Evaluare

Persoanele aflate în situații similare trebuie să aibă parte de același tratament, cu excepția cazurilor în care un tratament diferențiat este justificat în mod obiectiv, impunându-se astfel aplicarea principiului nediscriminării.

Situația de fapt

Consiliul a adoptat Directiva nr.93/104 bazată pe articolul 118a din Tratatul Comunității Europene ( privind armonizarea dispozițiilor referitoare la protecția muncii), care stipula, inter alia, că totalul orelor de muncă săptămânale nu trebuie să depășească 48 de ore, că trebuie prevăzute perioade minime de odihnă și că muncitorii trebuie să fie îndreptățiți la patru săptămâni anuale de concediu plătit. Marea Britanie a contestat măsura în temeiul art. 230, susținând că ar fi trebuit adoptată în temeiul art. 100, necesitând unanimitatea voturilor, mai curând decât în temeiul art. 118a, care necesită votul majorității calificate, ceea ce contravine principiului subsidiarității.

Dreptul aplicabil

Articolul 118a din Tratatul Comunității Europene

Soluția și principii degajate de CJCE

Măsura a fost corect adoptată în temeiul art. 118a, cu excepția art. 5, teza a doua, care prevedea duminica zi de odihna, care a fost anulat. Adoptarea de directive nu vine în contradicție cu principiul subsidiarității.

Evaluare

Comunitatea Europeană trebuie să acționeze în limitele puterilor conferite prin Tratat. În domenii care nu sunt de competența exclusivă a Comunității Europene, aceasta trebuie să acționeze în conformitate cu principiul subsidiarității numai dacă acțiunea propusă nu poate fi realizată satisfăcător de statele membre.

VI. Aplicarea reglementărilor comunitare

Situația de fapt

Comisia a solicitat Guvernului elen informații cu privire la importul de cereale în timpul aplicării procedurii prevăzute de art. 226. Grecia a eșuat în demersurile de a oferi informațiile solicitate atât în etapa informală cât și în cea oficială.

Dreptul aplicabil

Articolul 10 TCE

Soluția și principii degajate de CJCE

Curtea a statuat că nefurnizarea informațiilor echivalează cu împiedicarea realizării sarcinilor comunitare, în temeiul art. 10.

Evaluare

În temeiul art. 10, statele membre trebuie să adopte toate măsurile necesare pentru a asigura îndeplinirea obligațiilor ce decurg din Tratat sau din legislația subsidiară. Trebuie să faciliteze îndeplinirea sarcinilor comunitare și să se abțină de la orice măsuri care ar putea prejudicia aceste obiective.

Situația de fapt

Italia nu a prezentat Comisiei raportul statistic din 1979, referitor la transportul de bunuri, încălcând astfel Directiva 78/546. Guvernul italian a invocat în apărarea sa un caz de forța majoră, susținând că a fost în imposibilitatea de a respecta dispozițiile Directivei ca urmare a unui atac cu bombă care a distrus registrul vehiculelor de la Centrul de Procesare a Datelor al Ministerului Transporturilor.

Dreptul aplicabil

Articolul 226 TCE

Soluția și principii degajate de CJCE

Cutea a stabilit că deși inițial atacul cu bombă a reprezentat un caz de forță majoră, dificultățile întâmpinate au avut o existență limitată în timp. Astfel, administrația nu a depus cele mai bune diligențe pentru înlocuirea echipamentelor și recuperarea datelor. De aceea Guvernul Italian nu invoca acest incident pentru a justifica continua nerespectare a Directivei.

Evaluare

Din hotărârea Curții se desprinde concluzia că forța majoră nu reprezintă o apărare temeinică împotriva unei acțiuni întemeiate pe art. 226. Aceasta deoarece pe când cazurile Comisiei ajung în faza judiciară, cazurile neîntemeiate sunt în mod normal soluționate în etapa administrativă.

Situația de fapt

Regulamentul 1463/70 stipulează instalarea de tahografe (pentru a indica pauzele și timpul de condus) în vehiculele care transportă pasageri și produse pe autostrăzi. Acesta ar fi trebuit implementat de la 1 ianuarie 1976. Marea Britanie a introdus un program de voluntariat pentru a înregistra aceste informații și a declarat că nu intenționează să implementeze Regulamentul în totalitate din considerente de ordin economic, industrial și practic.

Dreptul aplicabil

Articolul 10 TCE

Soluția și principii degajate de CJCE

Curtea a decis că dificultățile de implementare nu pot fi acceptate ca justificare. Permițând statelor să profite de pe urma calității de membru al Comunității Europene, Tratatul instituie și obligația ca aceste state să respecte regulile ce decurg din el. Un stat care încalcă în mod unilateral aceste reguli încalcă principiul solidarității enunțat de art. 10.

Evaluare

Concluzia Curții este că dificultățile practice în implementare nu constituie o justificare în fața procedurilor de sancționare.

Situația de fapt

Comisia s-a adresat Curții cu o reclamație în temeiul art. 228 în vederea impunerii unei amenzi zilnice Greciei pentru nerespectarea unei hotărâri date împotriva sa pe 7 aprilie 1992 în cazul C-45/91. Prin hotărâre se solicita Greciei să elaboreze și să implementeze programe pentru eliminarea deșeurilor toxice și periculoase, sub imperiul a numeroase directive ambientale.

Dreptul aplicabil

Articolul 171, 228 TCE

Soluția și principii degajate de CJCE

Întrucât Grecia nu a luat măsurile necesare pentru eliminarea deșeurilor, ea nu a respectat hotărârea Curții în cazul C-45/91 și nu și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de art. 171 al Tratatului. Astfel Curtea a stabilit că plata periodică a unor sume răspunde cel mai bine circumstanțelor și a stabilit o sumă fixă pentru fiecare zi de întârziere în implementarea măsurilor necesare pentru aducerea la îndeplinire a hotărârii din cazul C-45/91, începând de la data prezentei hotărâri și până la îndeplinirea acestei în totalitate.

Evaluare

Dacă un stat membru nu respectă o hotărâre a Curții, acestuia i se poate aplica ca sancțiune plata unei amenzi constând într-o sumă globală sau plăți periodice, în temeiul art. 228.

Situația de fapt

Franța s-a adresat Comisiei cu o plângere împotriva proiectului de lege al Marii Britanii privind mărimea ochiurilor de la plasele de pescuit. Întrucât Comisia nu a înaintat cazul Curții în temeiul art. 226, Franța s-a adresat acesteia în temeiul art. 227.

Dreptul aplicabil

Articolul 227 TCE

Soluția și principii degajate de CJCE

Curtea a stabilit ca Marea Britanie a încălcat reglementările comunitare cu privire la mărimea ochiurilor de la plasele de pescuit.

Evaluare

Statele membre preferă să adreseze cererile de soluționare a disputelor dintre ele Comisiei, evitând astfel confruntările directe. Totuși, dacă în termen de trei luni Comisia nu dezbate problema, statul poate înainta soluționarea acesteia CJCE în temeiul art. 227.

Situația de fapt

Comisia a emis o decizie prin care cerea Marii Britanii să recupereze plățile cu titlu de ajutor de stat, considerate ilegale, făcute Grupului Rover înainte de a fi preluat de British Aerospace. Deși ajutorul dat Rover-ului pentru acoperirea datoriilor a fost aprobat de Comisie, stipulând că nu se vor mai acorda ajutoare suplimentare, concesii financiare adiționale neautorizate au fost făcute de Guvernul britanic pentru British Aerospace. British Aerospace și Rover au solicitat anularea parțială a deciziei la CJCE.

Dreptul aplicabil

Articolul 88 TCE

Soluția și principii degajate de CJCE

În situația în care Comisia considera că Marea Britanie nu s-a conformat condițiilor din decizie și a acordat ajutoare suplimentare, ar fi trebuit aplicate sancțiuni direct împotriva Marii Britanii în temeiul art. 88 și să înștiințeze părțile interesate în vederea prezentării comentariilor lor. Decizia a fost anulată în ceea ce privește cererea de recuperare a plăților adiționale.

Evaluare

Comisia poate emite o hotărâre prin care să solicite statului să modifice sau să anuleze ajutoarele de stat ilegale intr-un termen dat. Nerespectarea acesteia îndreptațește Comisia sau orice stat interesat sa supună cazul CJCE, în temeiul art. 88.

VII. Controlul legalității actelor instituțiilor

Situația de fapt

Numeroase societăți comerciale au beneficiat de scutiri de taxe în temeiul unei reglementări privind concurența. Acestea au fost expuse amenzilor când Comisia și-a schimbat practica printr-o înștiințare transmisă printr-o scrisoare recomandată.

Dreptul aplicabil

Articolul 249 TCE

Soluția și principii degajate de CJCE

Curtea a stabilit că această măsura a afectat interesele întreprinderilor, schimbând situația lor juridică. Aceasta nu a fost o simplă opinie ci o decizie menită să producă efecte juridice și trebuie considerată un act supus controlului legalității .

Evaluare

CJCE va analiza fondul, iar nu forma unei măsuri pentru a determina dacă se dorește ca ea să producă efecte juridice.

Situația de fapt

Textul original al unei decizii care stabilea amenzi pentru diferite companii de produse chimice a fost modificat după adoptarea sa. Aceasta a fost adoptată numai în trei dintre limbile oficiale. lăsând în sarcina Comisarul să adopte versiunile în celelalte limbi. Prima instanță a considerat forma deciziei atât de defectuoasă, încât aceasta să fie considerată ca inexistentă. Comisia s-a adresat CJCE.

Soluția și principii degajate de CJCE

Curtea a stabilit că decizia, deși defectuoasă, nu era atât de viciată încât să fie considerată inexistentă. Măsura inițială a fost anulată. O reglementare este inexistentă dacă prezintă vicii a căror gravitate este evidentă și nu poate fi tolerată de ordinea juridică a Comunității Europene

Evaluare

Actele instituțiilor comunitare sunt prezumate a fi legale. În situații excepționale ele pot fi atât de grav afectate de vicii de formă sau de procedură, încât ele sunt considerate inexistente și nu pot fi supuse anulării.

Situația de fapt

Parlamentul European a contestat baza legală a unei decizii a Consiliului privind nivelul admis de contaminare radioactivă în alimente, după explozia de la Chernobyl.

Dreptul aplicabil

Articolul 230 (2), (3) TCE

Soluția și principii degajate de CJCE

Curtea s-a declarat competentă să soluționeze cauzele intentate de Parlamentul European sau de Banca Centrală Europeană în scopul protejării prerogativelor lor.

Evaluare

Statele membre, Consiliul si Comisia pot intenta procese în anulare în fața CJCE pentru motive determinate. Parlamentul European și Banca Centrală Europeană pot intenta procese pentru aceleași motive în scopul protejări prerogativelor lor.

Situația de fapt

C a contestat un Regulament care folosea cuvântul „crémant” pentru vinurile spumoase provenind din regiuni specifice ale Franței și Luxemburgului. C este un important producător de vinuri spumoase similare din Spania unde deține o marca înregistrată și cel mai mare producător de vinuri etichetate ca „crémant” din Uniunea Europeană.

Dreptul aplicabil

Articolul 230 TCE

Soluția și principii degajate de CJCE

Curtea a stabilit că C era afectat în mod direct întrucât rezervarea acestei categorii numai pentru producătorii din Franța și Luxemburg aducea atingere dreptului său de proprietate intelectuală.

Evaluare

Faptul că măsurile legislative se aplică comercianților la modul general nu împiedică comercianți individuali să fie afectați de acestea.

Situația de fapt

Comisia a emis o măsură referitoare la reînnoirea unor scutiri din politica concurențială fără să ofere membrilor Asociației posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere. Asociația a cerut anularea măsurii întrucât i-a fost refuzat dreptul la audiere.

Soluția și principii degajate de CJCE

Curtea a statuat că persoana ale cărei interese sunt afectate de o decizie a unei autorități publice, cum ar fi Comisia, referitoare la o scutire, are dreptul să prezinte observațiile sale. Prin urmare, partea vătămătoare a acestei măsuri a fost anulată.

Evaluare

Această hotărâre se întemeiază pe adoptarea de către CJCE a unui principiu din dreptul intern ca principiu general: audi alterem partem.

Situația de fapt

Parlamentul European a reclamat neimplementarea de către Consiliu a unei politici de transport comune în temeiul art. 74 precum și neadoptarea unei decizii cu privire la transport de către cele șaisprezece comisii.

Dreptul aplicabil

Articolul 232 TCE

Soluția și principii degajate de CJCE

Deși nu există o obligație executorie de a implementa o politică de transport comună în temeiul art. 231, Consiliului i s-a cerut să acționeze pentru implementarea libertăților prevăzute de art. 71, 49, 41 și 51 în perioada de tranziție. Pentru a fi executorii, obligațiile trebuie să fie suficient definite astfel încât să permită CJCE să stabilească dacă neadoptarea lor este legală.

Evaluare

Dacă Parlamentul European, Consiliul sau Comisia săvârșesc o încălcare a Tratatului, statele membre sau alte instituții comunitare pot introduce acțiune în fața CJCE în vederea constatării acesteia.

VIII. Răspunderea instituțiilor

Situația de fapt

L a dat în judecată Comisia, solicitând daune, în temeiul art. 288 (2), reclamând faptul că aceasta nu a impus Guvernului german modificarea unei dispoziții controversate dintr-o lege internă. Sub imperiul acestei dispoziții L era obligat să plătească taxe, despre care el alega că sunt în contradicție cu reglementările comunitare.

Dreptul aplicabil

Articolul 288 (2) TCE

Soluția și principii degajate de CJCE

Curtea a stabilit că nu a existat nici un act ilegal sau omisiune, deoarece Comisia a depus toate diligențele necesare în timpul negocierilor cu Guvernul german. În temeiul art. 288 nu se poate stabili răspunderea delictuală, întrucât pentru aplicarea acestuia se cere îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:

(a) existența uni act ilegal sau omisiv care emană de la o instituție comunitară sau de la un funcționar al acesteia;

(b) existența uni prejudiciu cauzat reclamantului;

(c) existența unei legături cauzale între actul greșit sau omisiv și prejudiciu.

Spre deosebire de răspunderea delictuală, nu există reguli comunitare speciale privind încălcările contractuale. În lumina art. 288 (2) răspunderea contractuală a instituțiilor comunitare este guvernată de legea aplicabilă contractului respectiv.

Evaluare

Comunitatea Europeană trebuie să repare orice prejudiciu cauzat de instituțiile sale sau de funcționari acestora în exercițiul funcției lor, conform principiilor generale de drept comune tuturor legislațiilor statelor membre.

Situația de fapt

Petiționarul, un comerciant de zahăr, a solicitat despăgubiri în temeiul art. 288 (2) pentru prejudiciul suferit ca urmare a unei reglementări, susținând că aceasta contravine unei alte măsuri precum și art. 34 (3) (principiul nediscriminării în temeiul Politicii Comune pentru Agricultură). Consiliul a obiectat, susținând că acțiunea compromite sistemul controlului de legalitate , în virtutea art. 230.

Dreptul aplicabil

Articolul 288 (2) TCE

Soluția și principii degajate de CJCE

Hotărârea CJCE în cazul Lütticke a fost aceea de admitere a acțiunii. Cu toate acestea încălcarea nu a fost considerată flagrantă, astfel încât acțiunea nu a avut succes. Curtea a statuat, deci, că nu poate fi răspunzătoare Comunitatea Europeană pentru măsurile legislative care conțin și elemente de politică economică, decât dacă se încalcă în mod grav o normă privind protecția intereselor particularilor.

Evaluare

Majoritatea reglementărilor comunitare privesc și aspecte de politică economică. Astfel, este datoria CJCE să examineze actele instituțiilor comunitare și să stabilească dacă acestea sunt susceptibile de a da naștere la despăgubiri în favoarea unor particulari. Aceasta nu echivalează însă cu protejarea particularilor de efectele negative ale fluctuațiilor pieței.

Situația de fapt

Reclamantul, într-un apel împotriva unei decizii a Primei Instanțe, a solicitat despăgubiri Comisiei pentru pierderile suferite ca urmare a unei directive a acesteia privind cosmeticele. Directiva interzicea utilizarea mai multor substanțe presupuse a fi cancerigene, dintre care una era utilizată de petent (singura companie care o utiliza astfel) la obținerea unor loțiuni. Prin urmare compania a intrat în procedura de lichidare. Prima Instanță a clasat dosarul și a respins pretențiile reclamantului, motivând că directiva era un act administrativ și nu unul legislativ. Reclamantul a înaintat cazul CJCE, care a menținut hotărârea Primei Instanțe.

Dreptul aplicabil

Articolul 288 (2) TCE

Soluția și principii degajate de CJCE

Legislația comunitară dă dreptul la despăgubiri dacă sunt îndeplinite condițiile:

(a) regula de drept încălcată conferă drepturi particularilor;

(b) violarea trebuie să fie suficient de gravă;

(c) există o legătură cauzală între încălcarea unei obligații care incumbă statului și prejudiciul suferit de partea vătămată.

Evaluare

Din decizia Curții rezultă că nu este semnificativă natura măsurii, fiind irelevant dacă actul este administrativ sau legislativ, ci gradul de autonomie de care se bucură instituțiile comunitare.

De asemenea, trebuie reținut că sintagma „ încălcare suficient de gravă” trebuie interpretată în același sens atât pentru instituțiile comunitare cât și pentru statele membre.

Situația de fapt

Acest caz se referă la sistemul despăgubirilor bănești (MCAs) plătibile exportatorilor, în virtutea Planului Comun pentru Agricultură, pentru a compensa fluctuațiile ratei de schimb. CNTA s-a angajat în numeroase contracte de export, înainte ca acest sistem să fie desființat în Franța de către Comisie, întemeindu-și prețurile contractuale pe acest sistem (MCAs). CNTA a solicitat despăgubiri pentru prejudiciul suferit ca urmare a desființării acestui sistem de către Comisei.

Soluția și principii degajate de CJCE

Reglementarea Comisiei a încălcat principiul stabilității juridice (legal certainty) și în special pe cel al așteptărilor legitime. În absența unui interes public, Comisia a încălcat o regulă superioară deoarece nu a adoptat măsuri tranzitorii pentru protejarea comercianților. Cu toate acestea, întrucât nu s-a produs nici un prejudiciu real nu au fost stabilite despăgubiri.

Evaluare

Actul ilegal a fost acela de a nu-i notifica pe comercianți, într-un termen rezonabil, despre înlăturarea sistemului de compensații, iar nu adoptarea respectivei reglementări, care nu a fost declarată nulă.

Situația de fapt

Pentru a epuiza maldărele de laptele praf degresat Consiliul a adoptat o reglementare solicitând producătorilor de hrană pentru animale să cumpere lapte praf degresat de la agențiile de intervenție ale Comunității Europene. Acesta era mai scump decât soia, care fusese anterior utilizată ca aliment. Unii fermieri au introdus acțiuni în fața instanțelor naționale, care au ajuns în temeiul art. 234 la CJCE. Alții au cerut despăgubiri la CJCE.

Dreptul aplicabil

Articolul 234 TCE

Soluția și principii degajate de CJCE

Reglementarea a fost declarată nulă întrucât contravenea principiilor nediscriminării și proporționalității, în temeiul art. 234.

În virtutea art. 215 s-a constatat încălcarea unei norme de drept superioare care avea ca scop protecția particularilor. Totuși această încălcare nu a fost suficient de gravă încât să atragă răspunderea Comunității Europene. Astfel încât fermierii nu au primit nici un fel de despăgubiri.

Evaluare

Deși a fost declarată nulă în virtutea art. 234, reglementarea nu era suficient de viciată pentru îndeplini condițiile Formulei Schoppenstedt (art. 288).

Situația de fapt

Solicitanții – importatori de cereale, nemți – au solicitat autorităților germane o licență de import de grâne din Franța. Autoritățile germane au refuzat acordare licenței și au suspendat importurile. Comisia a confirmat această decizie. În temeiul Regulamentului 19, asemenea solicitări pot fi respinse numai dacă există amenințarea unei dezechilibrări a pieței. Petenții au contestat hotărârea Comisiei în fața CJCE, în temeiul art. 173 și au dat în judecată Guvernul german în fața instanțelor interne.

Soluția și principii degajate de CJCE

Deși regulile de drept în discuție nu vizau în mod direct interesele particularilor așa cum prevede art. 230, s-a avut în vedere protejarea intereselor particulare ale petenților. Astfel acțiunea a fost admisă. Întrucât nu exista amenințarea unei tulburări a pieței, hotărârea Comisiei nu era justificată și a fost anulată.

Evaluare

O regulă de drept care beneficiază unei categorii de particulari, beneficiază și individual acestora.

IX. Recursul prealabil

Situația de fapt

R, un exportator german de cereale, s-a adresat fără succes Tribunalului Fiscal din Hessian pentru a obține scutire pentru export. S-a adresat și Tribunalului Fiscal Federal (Bundesfinanzhof), care a casat hotărârea instanței inferioare, statuând că R are dreptul la scutire. Cazul a fost trimis înapoi la Curtea din Hessian pentru a decide anumite aspecte de fapt. Curtea din Hessian, deși obligată de legislația germană să se supună hotărârilor Curții Federale, a refuzat să respecte decizia acesteia, și s-a adresat CJCE cu o serie de întrebări, întemeindu-se pe dispozițiile art. 234. R a sesizat din nou Instanței Superioare cu privire hotărârea instanței din Hessian de a solicita recurs în interpretarea legii. Curtea Federală a adresat întrebări suplimentare CJCE pentru a determina întinderea atribuțiilor unei curți inferioare de a cere recurs în interpretare Curții Comunităților Europene în asemenea circumstanțe.

Dreptul aplicabil

Articolul 234 TCE

Soluția și principii degajate de CJCE

Competența unei instanțe inferioare de a face recurs în interpretare nu poate fi abrogată de o lege internă; aceasta trebuie să fie liberă să solicite îndrumări în situația în care consideră că soluția instanței supreme o poate determina să dea o hotărâre care să contravină dreptului comunitar.

Evaluare

Articolul 234 prevede un mecanism prin care CJCE este împuternicită să emită hotărâri preliminare în ceea ce privește:

interpretarea Tratatului;

validitatea și interpretarea actelor instituțiilor Tratatului și ale Băncii Centrale Europene;

interpretarea statutelor organismelor înființate prin acte ale Consiliului.

Această procedură a avut un rol important în dezvoltarea dreptului comunitar deoarece Tratatul este un act – cadru și, deci, conține puține amănunte și definiții. Astfel, prin intermediul ei CJCE a explicat și clarificat dispozițiile Tratatului.

Situația de fapt

Comisia Germană de Apel pentru Medicină Generală (nu este vorba de o curte sau un tribunal care judecă sub imperiul legii germane) a respins solicitarea lui B de a profesa ca medic în Olanda. În cadrul raportului elaborat de CJCE, Comisia a fost considerata ca fiind o curte sau un tribunal pentru a putea fi îndeplinit scopul art. 234.

Dreptul aplicabil

Articolul 234 TCE

Soluția și principii degajate de CJCE

Comisia de Apel, care funcționează cu încuviințarea autorităților publice și cu sprijinul lor și care emite hotărâri definitive în urma unei proceduri contencioase trebuie asimilată curților sau tribunalelor pentru a-i putea fi aplicabil art. 234.

Evaluare

Pentru ca un organism să poată fi considerat curte sau tribunal, acesta trebuie să exercite o activitate judiciară. Un organism administrativ nu poate intra sub incidența art. 234. Atunci când un organism arte atât atribuții administrative cât și judiciare, el va putea solicita CJCE interpretarea reglementărilor comunitare numai în ceea ce privește activitatea sa judiciară.

Situația de fapt

Importatori de lână au contestat colectarea de taxe pentru inspecții de salubritate impusă de Guvernul Italian importatorilor de lână din afara Comunității Europene, motivând că lâna este un produs de origine animală ( pentru care cheltuielile nu pot fi stabilite prin acte normative) și de aceea nu sunt supuse acestor cheltuieli. Guvernul italian a invocat faptul că interpretarea sintagmei „ produs de origine animală” era în mod evident făcută în virtutea principiului acte claire, caz în care nu este necesară nici o solicitare în temeiul art. 234. Curtea Suprema italiana a deferit cauza CJCE.

Dreptul aplicabil

Articolul 234 (2) TCE

Soluția și principii degajate de CJCE

O solicitare de interpretare adresată Curții nu este necesară când:

(a) problema de drept comunitar este irelevantă;

(b) problema a fost deja dezbătută de Curte iar aceasta s-a pronunțat asupra ei;

(c) sensul corect este evident și nu lasă loc la interpretări.

Evaluare

Atunci când o problemă de interpretare a reglementărilor comunitare este ridicată în fața unei curți sau a unui tribunal al unui stat membru, acea curte sau tribuna, dacă apreciază că acea interpretare îi este necesară pentru a emite o hotărâre, poate solicita CJCE să se pronunțe asupra ei.

Situația de fapt

O curte în ultima instanță a înaintat un recurs în interpretarea legii pentru chestiuni identice cu cele din cazul Van Gend en Loos asupra cărora Curtea se pronunțase de curând. Comisia a solicitat respingerea dosarului pentru lipsa cauzei, întrucât nu rămânea nici o problemă de interpretat.

Dreptul aplicabil

Articolul 234 TCE

Soluția și principii degajate de CJCE

Atunci când a fost deja emisă o hotărâre imperativă a fost emisă pentru o problemă identică, instanțele naționale trebuie să nu se mai adreseze CJCE pentru interpretare. In orice caz, nici o instanță internă nu poate fi lipsită de posibilitatea de a solicita interpretarea unei dispoziții pentru care Curtea a dat deja o soluție.

Evaluare

Solicitările în baza art. 234 nu sunt preîntâmpinate de existenței unei hotărâri anterioare a Curții preferitoare la aspecte similare.

Situația de fapt

F și N, comercianți de vin, în Franța și Italia, au inserat în contract o clauză prin care se obligau să nu plătească nici o taxă care contravine reglementărilor comunitare. F a cerut recuperarea de la N a unei taxe plătite în Franța de un transportator de bunuri. Se pare că părțile au inventat în mod artificial termenii contractuali și litigiul pentru a obține o hotărâre privind validitatea legii franceze.

Dreptul aplicabil

Articolul 234 TCE

Soluția și principii degajate de CJCE

Curtea este obligată să emită decizii în ceea ce privește cazurile veridice. A hotărî în circumstanțe ca cele din prezentul caz ar periclita sistemul prin care particularii s-ar putea apăra împotriva reglementărilor fiscale contrare Tratatului.

Evaluare

Problemele deferite de instanțele interne CJCE trebuie să se refere la situații reale privind legislația comunitară, altfel urmând a nu fi luate în considerare de Curte.

Situația de fapt

O instanță germană s-a adresat CJCE cu privire la competența unei curți naționale de a invalida o dispoziție a unei reglementări comunitare ( era vorba de decizie care venea în contradicție cu un act normativ).

Dreptul aplicabil

Art. 234 TCE

Soluția și principii degajate de CJCE

Curțile naționale nu sunt competente să declare nule acte ale instituțiilor comunitare, însă pot stabili validitatea acestora.

Evaluare

Curtea a statuat că o excepție de la această regulă ar putea duce la o hotărâre de amânare.

Situația de fapt

Z, un producător de zahăr, s-a plâns că o hotărâre germană privind impunerea unor taxe, întemeiată pe un act normativ al Comunității Europene, este nulă. Curtea germană a adresat CJCE un număr de întrebări, printre care și una referitoare existența unui posibil temei pentru suspendarea unei măsuri naționale bazate pe o reglementare comunitară care s-ar putea să fie nulă.

Dreptul aplicabil

Art. 234 TCE

Soluția și principii degajate de CJCE

O instanță națională poate suspenda o măsură națională menită să implementeze un act comunitar dacă:

(a) aceasta are îndoieli serioase cu privire la validitatea actului comunitar și dacă ea însăși deferă cauza CJCE;

(b) există amenințarea unor pagube grave și ireparabile pentru solicitant;

(c) curtea internă ține cont de interesele comunitare.

Evaluare

Instanțele interne nu sunt oprite de art. 249 de la a suspenda aplicarea unor măsuri administrative naționale adoptate în baza unor acte comunitare.