REPARTIZAREA ȘI DISTRIBUIREA PROFITURILOR [614934]

1

REPARTIZAREA ȘI DISTRIBUIREA PROFITURILOR
Cerințe Legale (Lega 31), Destinații, Ordine, Restricții,
Stipulația pentru altul (salariați), Incidențe.

LUCA ANDREEA VALENTINA

2
Considerații Genrale

Potrivit dispozițiilor Legii nr. 31/1991 privind Societățile Comerciale, republicată, în vederea
desfășurării unor activități cu scop lucrativ, persoanele fizice și persoanele juridice se pot
asocia și pot constitui societăți cu personalitate juridică, însă scopul desfășurăriri acelor
activități lucrative îl constituie obținerea de profit.
În ipoteza obținerii profitului, societatea are la dispoziție două opțiuni, fie dispune
reinvestirea acestuia în activitatea econimică pe care o prestează, în vederea îmbunătățirii sau
extinderii acesteia, fie dispune distribuirea profitului asociaților sub formă de dividende1,
decizia privind modalitatea în care urmează să fie repartizat profitul, reprezită atributul
Adunării Generale a Asociaților/Acționarilor.
Distribuirea profiturilor sub forma de dividende
Potrivit dispozițiilor Legii nr. 31/1991 privin Societățile Comerciale, republicată, profitul
unei societăți comerciale se distribuie, sub formă de dividende, asociaților, proporțional cu
cota de participare la capitalul social vărsat, dacă prin actul constitutiv nu se prevede altfel.
Dividendele se plătesc în termenul stabilit de către Adunarea Genrală a
Asociaților/Acționarilor, sau după caz, stabilit prin legile speciale, dar nu mai târziu de 6 luni
de la data aprobării situației financiare anuale aferente exercițiului finaciar încheiat.
În măsura în care dividendele nu sunt distribuite în termenul amintit anterior, societatea
datorează, după acesta, dobânda penalizatoare, dacă prin actul constitutiv sau hotărârea
Adunării Genrale nu s-a stabilit o dată mai mare.
De asemenea, trebuie reținut că, nu se vor putea distribui dividende decât din profituri
determinate potrivit legii, iar dividendele plătite contrar dispozițiilor amintite anterior, se
restituie, dacă societatea dovedește că asociații au cunoscut neregularitatea distribuirii sau, în
împrejurările existente, trebuiau să o cunoască. Așadar, din pespectiva Legii nr. 31/1991, cu
precădere potrivit art. 67, doar ulterior determinării profitului în condițiile reglementărilor
contabile, va putea avea loc plata de dividende în condițiile stabilite exclusiv de către
Adunarea Generală.

1A se vedea în acest sens Ioan Schiau, Titus Prescure – Legea societatilor comerciale nr. 31/1990. Analize si comentarii pe articole
editia a 2-a revazuta, adaugita si actualizata 2009 Ed. Hamangiu

3

Destinații Restricții, și Ordinea de repartizare a Profitului

În aceleași condiții în care Adunarea Generală decide cuantumul dividendelor acordate și
termenul la care acestea se platesc, tot aceasta va stabili și nerepartizarea cu titlu de dividende
a unor sume în vederea utilizării acestora de către societate sau în vederea unor distribuiri
ulterioare.
Totodată, în conformitate cu prevederile art. 183 alin (1) din Legea nr. 31/1991 din profitul
societatii se va prelua, în fiecare an, cel putin 5% pentru formarea fondului de rezervă, până
ce acesta va atinge minimum a cincea parte din capitalul social.
Potrivit alin. (2) al aceluiași articol există o obligație de completare a acestui fond de rezervă,
în situația în care, după constituire, s-a micșorat, indiferent de cauza care a produs acest fapt.
Completarea se face urmând aceleași reguli ca și în cazul constituirii fondului pentru prima
dată, iar potrivit unor opinii din literatura de specialitate2, acest fond, denumit și rezervă
legală, nu poate fi utilizat decât în strictă concordanță cu legea și numai atunci când se
înregistrează pierderi de capital sau de activ net, în niciun caz nu poate fi utilizat pentru
majorarea capitatului social.
Din perspectivă contabilă, prevederile cuprinse în OMFP nr. 1286/2012 la pct. 127 stabilesc
faptul că sumele reprezentând rezerve constituite din profitul exercițiului financiar curent, în
baza unor prevederi legale, se înregistrează prin articolul contabil 129 "Repartizarea
profitului" = 106 "Rezerve".
Profitul contabil rămas după această repartizare se preia la începutul exercițiului financiar
următor celui pentru care se întocmesc situațiile financiare anuale în contul 1171 "Rezultatul
reportat reprezentând profitul nerepartizat sau pierderea neacoperită", de unde se repartizează
pe celelalte destinații hotărâte de adunarea generală a acționarilor, cu respectarea prevederilor
legale.
Evidențierea în contabilitate a destinațiilor profitului contabil se efectuează după ce adunarea
generală a acționarilor/asociaților a aprobat repartizarea profitului, prin înregistrarea sumelor
reprezentând dividende cuvenite acționarilor, rezerve și alte destinații, potrivit legii.
Închiderea conturilor 121 "Profit sau pierdere" și 129 "Repartizarea profitului" se efectuează

2A se vedea în acest sens Ioan Schiau, Titus Prescure – Legea societatilor comerciale nr. 31/1990. Analize si comentarii pe articole
editia a 2-a revazuta, adaugita si actualizata 2009 Ed. Hamangiu

4
la începutul exercițiului financiar următor celui pentru care se întocmesc situațiile financiare
anuale.
Ca urmare, cele două conturi apar cu soldurile corespunzătoare, în situația poziției financiare
întocmită pentru exercițiul financiar la care se referă situațiile financiare anuale.
Așadar, la încheierea exercițiului financiar, ulterior stabiliri sale potrivit regulilor
contabile, profitul net se repartizează către destinațiile prevăzute expres de către legislația
aplicabilă, și aici menționăm rezervele legale, destinațiile prevăzute potrivit actului
constitutiv și aici amintim rezervele statutare/contractuale ce se pot constitui anual din
profitul net al societății dacă acest lucru a fost avut în vedere, și destinațiile hotărâte de
Adunarea Generală, dividende, capital social, alte rezerve, acoperirea pierderilor contabile
din anii precedenti, plata obligațiilor către bugetul de stat, reinvestire.
O altă restricție referitoare la repartizarea profitului, se identifică în ipoteza în care se
constată o pierdere a activului net, în această situație capitalul social subscris va trebui
reîntregit sau redus înainte de a se putea face vreo repartizare sau distribuire de profit.
Dacă se constată de către consiliul de administratie, respectiv directorat, că în urma unor
pierderi, evidențiate prin situațiile financiare anuale, activul net, stabilit ca diferență între
totalul activelor și datoriile societății, s-a diminuat la mai puțin de jumătate din valoarea
capitalului social subscris, se va convoca Adunarea Generală Extraordinară, pentru a decide
dacă se impune ca societatea să fie dizolvată potrivit art. 15324 din Legea nr. 31/19903.
În măsura în care Adunarea Genrală nu hotăreste dizolvarea societății, fie din princina
neîntrunirii, fie din cauză că nu a putut delibera în mod valabil nici în a doua convocare, orice
persoană interesată se poate adresa instanței pentru a cerere dizolvarea societății.
Dizolvarea societății reprezintă o consecință a faptul că interesele proprii ale acționarilor nu
mai coincid cu interesul general al societății, iar prin acțiunile lor, aceștia urmăresc doar
realizarea intereselor proprii, prin încălcarea unui element esențial al contractului de societate
– affectio societas- și are ca efect împiedicarea funcționării societății, și în final dispariția
acesteia.4
Repartizarea profiturilor prin reinvestire:
Reinvestirea profitului obținut pe lâgă faptul că, de cele mai multe ori, reprezintă o necesitate,
ar putea constitui de asemenea și o modalitate de a beneficia de scutirea de impozit, raportat
la dispozițiile fiscale aplicabile.

3A se vedea în acest sens Ioan Schiau, Titus Prescure – Legea societatilor comerciale nr. 31/1990. Analize si comentarii pe articole
editia a 2-a revazuta, adaugita si actualizata 2009 Ed. Hamangiu.
4 A se vedea în acest sens Bodu Sebastian – Legea Societăților comentată și adnotată, Ed. Rosetti 2016

5
În ceea ce privește reglemenarea actuală, respectiv Codul Fiscal în vigore de la 1 ianuarie
2016, se identifică o serie suplimentară de condiții prin care profitul reinvestit este scutit de la
impozitare, pe lângă cele prevăzute în reglemenatarea anerioară, în sensul că, această
facilitate s-a existins la mai multe tipuri de investiții.
Astfel, dacă inițial, potrivit normelor în materie fiscală în vigoare la acea dată, companiile
puteau beneficia de scutirea de impozit pentru profitul reinvestit în producția sau achiziția
anumitor tipuri de active, începand cu Noul Cod Fiscal, facilitatea se extinde prin includerea
de mijloace fixe reprezentând: echipamente tehnologice, calculatoare electronice și
echipamente periferice, mașini și aparate de casă, de control și de facturare.
De asemenea, companiile pot beneficia de această facilitate fiscală și în măsura în care
produc sau achiziționează programe informatice, cu mențiunea că de această facilitate se
poate beneficia inclusiv dacă activele sunt achizitioante în baza unui contract de leasing
financiar.
În vederea determinării profitului eligibil pentru scutire, societățile vor lua în calcul profitul
contabil obținut până în trimestrul, sau în anul punerii în funcțiune a activelor eligibile și pot
beneficia de această facilitate fiscală și companiile care sunt plătitoare de impozit pe micro-
intreprinderi și devin ulterior plătitoare de impozit pe profit, însă în aces caz, profitul aferent
scutirii va fi determinat începând cu trimestrul în care compania respectivă devine platitoare
de impozit pe profit.
Prin profit investit se înțelege soldul contului de profit și pierdere, respectiv profitul contabil
brut cumulat de la începutul anului, obținut până în trimestrul sau în anul punerii în funcțiune
a activelor respective.
Scutirea de impozit pe profit aferentă investițiilor realizate se acordă în limita impozitului pe
profit datorat pentru perioada respectivă.
Trebuie reținut însă că, facilitatea fiscală amintită anterior, presupune nașterea unor anumite
obligații în sarcina companiilor care doresc să beneficieze de această scutire.
Dintre acestea amintim, obligația de a distribui profitul care a beneficiat de scutirea de
impozit în scopul constituirii unei rezerve, aceasta obligație neaplicându-se în cazul în care
compania înregistrează pierdere contabilă la sfârșitul anului financiar.
De asemenea, o altă obligație o reprezintă și perioada minimă de deținere a activelor pentru
care s-a aplicat această facilitate, în sensul că, activele trebuie păstrate cel puțin o perioadă
egală cu jumătate din durata de utilizare economică, stabilită potrivit reglementarilor
contabile aplicabile, dar nu mai mult de 5 ani.

6
În situația în care companiile nu respectă aceasta obligație, impozitul pe profit datorat se
recalculează astfel încat să se elimine scutirea de care a beneficiat compania în legatură cu
activele ce nu au fost păstrate în patrimoniu pentru perioada minimă.
Totodată, recalcularea impozitului pe profit va atrage depunerea unor declarații informative și
plata de penalități de întârziere pentru impozitul pe profit suplimentar.

Participarea salariaților la profit -Stipulația pentru Altul-

Potrivit prevederilor art. 178 alin. (4) din Legea nr. 31/1990 în forma în vigoare până în anul
2003, fondatorii, administratorii și personalul societății puteau participa la beneficii, dacă s-a
prevăzut în actul constitutiv, ori în lipsa unor asemenea prevederi, a fost aprobat de căte
Adunara Generală Extraordinară, iar începând cu anul 2003 această posibilitate a fost
eliminată, păstrându-se dispozițiile art. 183 alin. (4) din același act normativ, care prevăd
doar posibilitatea fondatorilor de a participa la profit, dacă acest lucru este prevăzut de actul
constitutiv, ori în lipsa unor asemenea reglementări, a fost aprobat de adunarea generală
extraordinară.
În lumina reglementărilor actuale, repartizarea profitului către salariați este posibilă doar
pentru societățile naționale, companiile naționale și societățiile la care statul ori o unitate
adminsitrativ- teritorială este acționar unic, majoritar sau la care deține controlul, potrivit
prevederilor OG nr. 64/2011 privind repartizarea profitului la societățile naționale,
companiile naționale și societățile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, precum
și la regiile autonome care s-au angajat și au stabilit prin bugetele de venituri și chletuieli
obligația de participare la profit.
Companiile mai sus amintie pot dispune repartizarea de profit salariațiilor ca urmare a
serviciilor angajaților lor în relație cu aceasta, iar drepturile ce se pot acorda au ca limită un
procent de 10% din profitul net, dar nu mai mult de nivelul unui salariu de bază mediu lunar
realizat la nivelul agentului economic, în exercițiul finaciar de referință.
În ceea ce privește societățile comerciale cu capital privat, raportat la prevederile Codului
Fiscal, sumele reprezentând participarea salariaților la profit reprezintă venituri salariale
potrivit art. 76 ali. (1) și se vor cuprinde în venitul brut lunar suspus impozitului pe veniturile
obținute din salarii.
Potrivit dispozițiilor art. 139 alin. (1) din Codul fiscal, sumele reprezentând participarea
salariaților la profit sunt incluse în baza lunară de calcul a contribuțiilor sociale individuale
obligatorii, iar potrivit art. 157 (1), acestea sunt de asemenea incluse în baza de calcul a

7
contribuțiilor idividuale de asigurări sociale de sănătate, de șomaj, indemnizația pe concedii,
etc.
Astfel, din punct de vedere fiscal, sumele privind participarea salariaților la profit sunt supuse
tuturor contribuțiilor unei remunerații salariale, iar din punct de vedere contabil repartizarea
acestor sume rerezintă o cheltuială și nu o repartizare din rezultatul reportat sau din cel
curent. Prin urmare, plata unei astfel de sume (prime) trebuie să afecteze rezultatul perioadei
în care se hotărâșete acordarea sa, și nu capitalurile proprii ale societății.
În ceea ce privește perioada în care trebuie recunoscute aceste cheltuieli, în practică se
întâlnesc următoarele situații5:
1.Acordarea primei este stipulată într-un document agreat între părți, cum ar fi contractul
colectiv de muncă. În această situație, toate cheltuielile trebuie recunoscute în perioada în
care s-a obținut profitul (de exemplu în situațiile financiare ale anului N), în corespondență cu
datorii față de angajați și față de bugetul statului, deoarece reprezintă o datorie certă, cauzată
de un eveniment trecut și cunoscută până la data întocmirii situațiilor financiare.
În acest caz avem de-a face cu un provizion, pe care în anul următor când sunt acordate
efectiv aceste prime se anulează – prin reluarea la venituri a sumelor înregistrate în anul
anterior.
Așadar, în anul N+1cheltuiala cu primele acordate precum și contribuțiile sociale aferente
sunt deductibile fiscal, iar venitul înregistrat în urma anulării provizioanelor este considerat
neimpozabil la calculul impozitului pe profit
2. Acordarea primei nu este stipulată în vreun document, însă din experiența anilor precedenți
societatea acordă în mod constant această primă, iar așteptarea generală este ca aceasta să fie
acordata an de an.
În aceasta situație, societatea nu are o obligație contractuală, dar are una implicită la data
întocmirii situațiilor financiare.
De aceea, pentru respectarea principiului prevalenței economicului asupra juridicului, cel mai
corect este a se recunoaște cheltuielile aferente în aceeași perioadă ca și în prima situație
(deci în situațiile financiare ale anului N);
În acest caz, avem de-a face cu un provizion, pe care în anul următor când se acordă efectiv
aceste prime se anulează – prin reluarea la venituri a sumelor înregistrate în anul anterior.
Așadar, în anul N+1 – cheltuiala cu primele acordate precum și contribuțiile sociale aferente
sunt deductibile fiscal, iar venitul înregistrat în urma anulării privizioanelor este considerat
neimpozabil la calculul impozitului pe profit.

5 A se vedea în acest sens articolul http://auditeam.ro/speta-prime-privind-participarea-salariatilor-la-profit.html ;

8
Concluzii
Raportat la cele analizate potrivit celor de mai sus, putem reține în principal că, repartizarea
profitului se înregistrează în contabilitate pe destinații, după aprobarea situațiilor financiare
anuale. Pierderea contabilă reportată se acoperă din profitul exercițiului financiar și cel
reportat, din rezerve, prime de capital și capital social, potrivit hotărârii Adunării Generale a
acționarilor sau asociaților.
Legea societăților comerciale nr. 31/1990, republicată impune ca Adunarea Generală a
acționarilor/asociaților să hotărască asupra modului de repartizare a profitului net.
În cazul corectării de erori care generează pierdere contabilă reportată, aceasta trebuie
acoperită înainte de efectuarea oricărei repartizari de profit.
Repartizarea profitului societăților comerciale se face după cum urmează :
a) din profitul societății se preia, în fiecare an, cel puțin 5 % pentru formarea fondului
de rezervă (rezerva legală), până ce acesta va atinge minimum a cincea parte din
capitalul social;
b) din profitul net, repartizările se fac astfel:
– alte rezerve prevăzute de lege sau de statut;
– rezerve statutare sau contractuale;
-surse proprii de finanțare;
– dividende.
În repartizarea profitului net, trebuie să se țină seama și de regimul fiscal al facilităților
prevăzute de lege, de multe ori beneficiile obținute sub forma unor exonerari, aveau ca
destinație constituirea de rezerve (alte rezerve prevazute de lege).
Profiturile nerepartizate se reportează cu luarea în considerare a cerințelor Codului fiscal
privind impozitarea.
Ca ultimă si deziderabilă destinație, rezultatele obtinuțe de o societate comercială au drept
finalitate constituirea de fonduri în beneficiul însăși al societății, sau sunt distribuite sub
formă de dividende.
Practic, investiția în capital ca aport al acționarilor sau asociaților este remunerată de
dividende, cea adusă de creditori este reprezentată de dobandă, iar remunerarea capitalului
uman, respectiv a salariaților este realizată prin intermediul salariului sau al altor stimulente,
inclusiv prime reprezentând participarea salariaților la profit.6

6 A se vedea în acest sens articolul http://contabilul.manager.ro/a/3265/participarea-salariatilor-la-profit.html

9
Bibliografie:
1. Ioan Schiau, Titus Prescure – Legea societatilor comerciale nr. 31/1990. Analize si
comentarii pe articole
editia a 2-a revazuta, adaugita si actualizata 2009 Ed. Hamangiu;
2. St. D Cărpenaru, Gh. Piperea, S. David- Legea societăților Comentariu pe Articole
Editia 5, Ed. C.H. Beck 2014;
3. Bodu Sebastian – Legea Societăților comentată și adnotată, Ed. Rosetti 2016;
4. Emilian Duca-Noul Cod Fiscal comentat și adnotat cu legislație secundară și
complementară, jurisprudență și norme metodologice Ed. Universul Juridic 2016;
5. Legea nr. 31/1990- republicată;
6. Legea nr. 227/2015 privind noul Cod Fiscal;
7. OMFP nr. 1286/2012;

Bibliografie online:

1. www.portalcontabilitate.ro http://www.portalcontabilitate.ro/repartizare-dividende-
din-alte-rezerve-ridicare-dividende-in-avans-94621.htm ;
2. www.fiscalitate.ro http://www.fiscalitatea.ro/ordinea-de-distribuire-a-profitului-
realizat-care-e-modalitatea-recomandata-10687/;
3. www.juridice.ro http://www.juridice.ro/280683/scop-obiect-de-activitate-interes-
social-cum-se-mai-coreleaza.html ;
4. www.contazilla.ro http://www.contzilla.ro/care-sunt-principalele-destinatii-de-
repartizare-a-profitului-net/ ;
5. www.contabilitateafirmei.ro http://contabilitateafirmei.ro/index.php/restrictii-
privind-repartizarea-profitului/ ;
6. www.auditeam.ro http://auditeam.ro/speta-prime-privind-participarea-salariatilor-
la-profit.html ;
7.www.contabilul.ro http://contabilul.manager.ro/a/3265/participarea-salariatilor-la-
profit.html ;