Reorganizarea Judiciara

LUCRARE DE LICENȚĂ

Reorganizarea judiciară

ca parte a procedurii insolvenței

CUPRINS

Introducere

Abrevieri

Cap 1. Aspecte teoretice privind conceptul de insolvența

1.1. Legislația în domeniul insolvenței în istoria sistemului juridic român

1.1.1. Codul Comercial român de la 1887

1.1.2. Legea nr. 64/1995

1.1.3. Legea nr. 85/2006

1.2. Insolvența în actualul cadru legislativ

1.2.1. Participanții la procedura insolvenței

1.2.2. Deschiderea procedurii insolvențe

1.2.3. Efectele deschiderii procedurii

1.2.4. Întocmirea tabelelor de creanțe

1.2.5. Procedura reorganizării judiciare

1.2.6. Procedura falimentului

1.2.7. Închiderea procedurii insolvenței

1.3. Modificări privind legislația în domeniul insolvenței

1.3.1. Codul insolvenței din anul 2013

1.3.2. Codul insolvenței din anul 2014

Cap 2. Aspecte teoretice privind reorganizarea judiciară

2.1. Propunerea planului de reorganizare

2.2. Conținutul planului

2.3. Procedura de votare și confirmare a planului

2.4. Perioada de reorganizare judiciară

Cap 3. Studiu de caz – Reorganizarea judiciară a societății Textil

3.1. Prezentare societății Textil SRL

3.2. Deschiderea procedurii insolvenței

3.2.1. Cererea introductivă a debitorului

3.2.2. Efectele deschiderii procedurii

3.3. Perioada de observație

3.3.1. Primele măsuri

3.3.2. Raportul de cauze

3.3.3. Prima adunare a creditorilor

3.3.4. Întocmirea tabelelor de creanțe

3.4. Planul de reorganizare

3.4.1. Aspecte generale privind planul de reorganizare

3.4.2. Măsuri adecvate pentru punerea în aplicare a planului

3.4.3. Previziunea situațiilor financiare

3.4.4. Categoriile de creanțe

3.4.5. Programul de plată a creanțelor

3.4.6. Despăgubiri în caz de faliment

3.4.7. Descărcarea de obligații și de răspundere

3.4.8. Categoriile de creanțe care votează planul de reorganizare

3.5. Aprobarea și confirmarea planului

3.6. Perioada de reorganizare

3.7. Extinderea perioadei de reorganizare

Cap 4. Concluzii

Bibliografie

Anexe

Introducere

Reorganizarea judiciară a societăților aflate în insolvență a devenit un fenomen destul de des întâlnit după criza economică începută la sfârșitul anului 2008, care a afectat inevitabil și societățile comerciale care desfășoară activitate pe teritoriul României.

Avantajele de ordin economic și social ale reorganizării sunt evidente, ținând cont de necesitatea menținerii în circuitul economic a unor societăți care au avut un bun renume, au avut rezultate concretizate în obținerea unor importante cifre de afaceri și profituri și care au fost buni contribuabili la bugetul consolidat al statului de la înființare până la intrarea în insolvență.

Lucrarea de față urmărește evidențierea principalelor caracteristici și particularități ale reorganizării judiciare ca parte a procedurii insolvenței. Aceste caracteristici sunt prezentate în două mari capitole iar pentru aprofundare s-a realizat un studiu de caz privind reorganizarea judiciară a unei societăți.

Primul capitol intitulat „Aspecte teoretice privind conceptul de insolvență” cuprinde trei subcapitole respectiv „Legislația în domeniul insolvenței în istoria sistemului juridic român”, „Insolvența în actualul cadru legislativ” și „Modificări privind legislația în domeniul insolvenței”. În aceste subcapitole sunt prezentate noțiunile generale privind procedura insolvenței și evoluția acestora in sistemul juridic român de la 1877 și până astăzi, dar și posibile viitoare modificări ale legislației în domeniu.

Capitolul al doilea cuprinde aspecte teoretice privind reorganizarea judiciară, aceasta fiind și tema principală a prezentei lucrări. Acest capitol este împărțit în patru subcapitole în care sunt detaliate elementele definitorii ale reorganizării judiciare. Având în vedere că reorganizarea judiciară se reportează direct la planul de reorganizare, s-a ales punerea accentului pe conceptul de plan de reorganizare. Astfel sunt prezentate toate aspectele care țin de acesta, respectiv persoanele care pot depune un plan, conținutul acestuia, procedura de aprobare și confirmare dar și prezentarea aspectelor procedurale care intervin în perioada de reorganizare judiciară

Studiul de caz privind „Reorganizarea judiciară a societății Textil” prezintă modul în care legislația actuală în domeniul insolvenței este aplicată în procesul de reorganizare judiciară a unei societăți.

Abrevieri

art. – articol

alin. – alineat

C.com – Codul comercial

O.G. – Ordonanță de Guvern

O.U.G. – Ordonanță de urgență a Guvernului

BPI – Buletinul Procedurilor de Insolvență

UNPRL – Uniunea Națională a Practicienilor în Reorganizare și Lichidare

UNPIR – Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență din România

ANEVAR – Asociația Națională a Evaluatorilor Autorizați din România

UNEAR – Uniunea Națională a Evaluatorilor Autorizați din România

AGA – Adunarea Generală a Asociaților

Cap 1. Aspecte teoretice privind conceptul de insolvența

Legislația în domeniul insolvenței în istoria sistemului juridic român

Codul Comercial român de la 1887

Franța este prima țară din lume care legiferează comerțul, începând cu edictul lui Carol al IX-lea dat în anul 1563 și culminând cu adoptarea Codului comercial francez pe timpul lui Napoleon, în anul 1807.

În anul 1882, în Italia apare Codul comercial italian având ca bază Codul comercial francez iar în anul 1887, folosind ca model Codul comercial italian se adoptă Codul comercial român. Instituția falimentului este reglementată în Codul comercial român în Cartea a III-a – “Despre faliment”, art. 695 – 888.

Definiția și domeniul de aplicare rezultă din textul art. 695 C.com: „Comerciantul care a încetat plățile pentru datoriile sale comerciale este în stare de faliment “. Astfel, din textul legii rezultă că procedura falimentului se aplică:

numai persoanelor fizice și persoanele juridice a căror calitate de comerciant este determinată conform dispozițiilor art. 7, C.com. (și ulterior al art.1, alin. (2) al Legii nr. 26/1990: persoanele fizice care exercită în mod obișnuit acte de comerț, societățile comerciale, regiile autonome și organizațiile cooperatiste);

numai comercianților care se află în incapacitate de plată (insolvență);

numai plăților care privesc obligațiile comerciale, în sensul de a intra sub incidența dispozițiilor art. 3 sau ale art. 4, C.com. (,,celelalte contracte și obligațiuni ale unui comerciant, dacă nu sunt de natură civilă sau dacă contrariul nu rezultă din însuși actul“).

Codul comercial român atribuie procedurii falimentului anumite caractere esențiale și anume faptul că este o procedură judiciară (se desfășoară în fața instanței), este o procedură profesională datorită faptului că se aplică comercianților, este generală și unitară, colectivă și egalitară.

Conform Codului comercial, procedura falimentului poate fi inițiată pe trei căi, prin declarația debitorului (art. 703, C.com.), la cererea oricărui creditor a cărui creanță are o cauză comercială (art.704), din oficiu, de către instanță (art. 705).

Competența de a declara falimentul aparține tribunalului în circumscripția căruia se află domiciliul sau sediul comerciantului (art. 702 ). Același tribunal este investit cu întreaga procedură a falimentului și va judeca acțiunile derivând din faliment, cu excepția acțiunilor care prin natura lor atrag competența altei instanțe civile. Mutarea sediului comerciantului nu are efect asupra menținerii investirii tribunalului.

Obiectivele procedurii falimentului erau:

constatarea, conservarea și reîntregirea activului patrimoniului falitului;

stabilirea pasivului aceluiași patrimoniu și identificarea creditorilor;

căutarea unor posibile soluții amiabile pentru redresarea debitorului și concomitent plata datoriilor acestuia, iar în cazul nereușitei lichidarea activului și plata drepturilor creditorilor în mod echitabil.

Debitorul avea un rol pasiv iar ceilalți 3 participanți, respectiv judecătorul-sindic, adunarea creditorilor și tribunalul aveau un rol activ.

Judecătorul-sindic avea atât atribuțiuni jurisdicționale cât și atribuțiuni de administrare.

Adunarea creditorilor putea decide 3 soluții amiabile: continuarea comerțului, moratoriul și concordatul. Hotărârile adunării creditorilor erau adoptate cu majoritate simplă sau calificată. Ședințele adunării creditorilor erau prezidate de judecătorul-sindic.

Principalele competențe ale tribunalului erau judecata în primă instanța a contestațiilor privind admiterea la masa credală a creanțelor de peste 10 milioane lei și judecarea în a doua instanță a apelurilor contra sentințelor judecătorul-sindic, excluderea unei creanțe, ordonarea vânzării gajului, supravegherea lichidării bunurilor din averea debitorului și hotărârea asupra celor trei variante amiabile și anume continuarea comerțului, moratoriul sau concordatul.

Procedura falimentului reglementată de Codul comercial român de la 1887 cu modificările ulterioare se remarcă prin exagerarea funcției punitive și infamante, care se exprimă mai ales în masurile privative de libertate, în publicitatea falimentului, limitarea mijloacelor de subzistență până la lichidarea averii comerciantului. Astfel, legiuitorul a accentuat această funcție estompându-le pe celelalte două: plata creditorilor pe o bază colectivă și echitabilă și redresarea comerciantului în dificultate.

Legea nr. 64/1995

Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării și lichidării judiciare a reprezentat prima reformă majoră a procedurii insolvenței comercianților care se remarcă prin următoarele trăsături specifice:

Spre deosebire de Codul comercial de la 1887, de inspirație italiană, care a reglementat o singură procedură – falimentul, Legea nr.64/1995, de inspirație preponderent americană, reglementează două forme: redresarea, cu aceleași active sau cu vânzarea unora dintre active și falimentul, în aceasta ordine de prioritate (art.2).

Deși era reglementată o procedură unică deoarece regulile erau comune pentru fiecare din părțile componente și se urmărea aceeași finalitate, plata datoriilor debitorului aflat în încetare de plăți și reglarea raporturilor juridice cu creditorii, precum și clarificarea situației juridice a debitorului falit, asigurându-se totodată siguranța circuitului economic, procedura era segmentată în două componente ce difereau prin căile prin care se ajungea la finalitatea dorită: reorganizarea judiciară sau falimentul.

Dacă Codul comercial român de la 1887 prevedea că procedura falimentului se aplică doar comercianților, Legea nr. 64/1995 prevedea și alte categorii cărora li se putea aplica această procedură.

Conducerea procedurii de către judecătorul-sindic a rămas valabilă și în cadrul Legii nr. 64/1995. Această problematică a rămas valabilă deoarece magistratul nu are pregătirea economică necesară conducerii unei afacerii.

Administratorul (în procedura de redresare) și lichidatorul (în procedura de faliment) erau considerați practicieni în insolvență și făceau parte din UNPRL (O.G. nr. 79/1999). Administratorul și lichidatorul dețineau un rol esențial în procedură. Calificarea lor managerială complexă, împreună cu probitatea lor morală, constituiau în concepția legiuitorului cheia succesului.

Creditorii participau la procedură individual, prin adunarea creditorilor și comitetul creditorilor.

Procedura putea fi deschisă doar la cererea debitorului sau a creditorului.

Toți participanții aveau dreptul să propună un plan. După ce s-a realizat publicitatea planului, judecătorul-sindic îl admitea în principiu, dacă acesta conținea toate informațiile și denota șanse obiective de realizare. Urma votul în adunarea creditorilor. Confirmarea planului de către judecătorul – sindic era posibilă numai dacă erau prezente cumulativ trei condiții :

cel puțin trei dintre categoriile de creanțe erau considerate (efectiv sau prezumat) că acceptă planul, cu condiția ca minimum una dintre ele să fie defavorizată;

fiecare categorie defavorizată care a respins planul era supusă unui tratament corect și echitabiraporturilor juridice cu creditorii, precum și clarificarea situației juridice a debitorului falit, asigurându-se totodată siguranța circuitului economic, procedura era segmentată în două componente ce difereau prin căile prin care se ajungea la finalitatea dorită: reorganizarea judiciară sau falimentul.

Dacă Codul comercial român de la 1887 prevedea că procedura falimentului se aplică doar comercianților, Legea nr. 64/1995 prevedea și alte categorii cărora li se putea aplica această procedură.

Conducerea procedurii de către judecătorul-sindic a rămas valabilă și în cadrul Legii nr. 64/1995. Această problematică a rămas valabilă deoarece magistratul nu are pregătirea economică necesară conducerii unei afacerii.

Administratorul (în procedura de redresare) și lichidatorul (în procedura de faliment) erau considerați practicieni în insolvență și făceau parte din UNPRL (O.G. nr. 79/1999). Administratorul și lichidatorul dețineau un rol esențial în procedură. Calificarea lor managerială complexă, împreună cu probitatea lor morală, constituiau în concepția legiuitorului cheia succesului.

Creditorii participau la procedură individual, prin adunarea creditorilor și comitetul creditorilor.

Procedura putea fi deschisă doar la cererea debitorului sau a creditorului.

Toți participanții aveau dreptul să propună un plan. După ce s-a realizat publicitatea planului, judecătorul-sindic îl admitea în principiu, dacă acesta conținea toate informațiile și denota șanse obiective de realizare. Urma votul în adunarea creditorilor. Confirmarea planului de către judecătorul – sindic era posibilă numai dacă erau prezente cumulativ trei condiții :

cel puțin trei dintre categoriile de creanțe erau considerate (efectiv sau prezumat) că acceptă planul, cu condiția ca minimum una dintre ele să fie defavorizată;

fiecare categorie defavorizată care a respins planul era supusă unui tratament corect și echitabil prin plan;

fiecare creanță aparținând titularilor care au respins planul ar fi fost supusă unui tratament corect și echitabil prin plan.

Un plan care, învingând toate obstacolele, ar fi fost confirmat, producea două efecte principale :

redimensionarea creanțelor conform prevederilor planului;

pentru executarea silită a acestor creanțe, titlul executoriu era sentința care a confirmat planul.

Pe durata prevăzută în planul confirmat, debitorul își asuma administrarea averii, sub supravegherea administratorului. Acționarii/asociații/membrii nu puteau interveni în conducerea afacerii debitorului – persoană juridică.

Art. 132 – 136 reglementau închiderea procedurii, având ca principale efecte descărcarea debitorului de obligațiile avute anterior intrării în faliment și descărcarea de răspundere a organelor care au aplicat procedura.

Legea nr. 85/2006

România a cunoscut cinci reforme majore efectuate în nouă ani: Legea nr. 64/1995, Legea nr. 99/1999, Ordonanța Guvernului nr. 38/2002, aprobată, cu modificări, prin Legea nr. 82/2003, Legea nr. 149/2004 și Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței .

Se apreciază că cea mai recenta reformă, realizată prin Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței este atât amplă și de substanțială, încât s-ar putea spune fără exagerare, ca rezultatul reprezintă noul cod al insolvenței.

Având în vedere că Legea nr. 85/2006 reprezintă actualul cadru legislativ care reglementează procedura insolvenței o detaliere a prevederilor acestei legi va fi făcută în subcapitolul următor.

Insolvența în actualul cadru legislativ

Participanții la procedura insolvenței

Noțiunea de “participant la procedura insolvenței” desemnează, pe de o parte, persoanele cărora le este destinată și, pe de altă parte, organele procedurii, care sunt abilitate prin lege să o aplice.

Atribuțiunile, drepturile și îndatoririle participanților la procedura insolvenței sunt legiferate în cadrul Legii nr. 85/2006, Capitolul II, art. 6 – 25.

Conform art. 5 din Legea nr. 85/2006, “(1) Organele care aplică procedura sunt: instanțele judecătorești, judecătorul-sindic, administratorul judiciar și lichidatorul.

(2) Organele prevăzute la alin. (1) trebuie să asigure efectuarea cu celeritate a actelor și operațiunilor prevăzute de prezenta lege, precum și realizarea în condițiile legii a drepturilor și obligațiilor celorlalți participanți la aceste acte și operațiuni.”

Judecătorul-sindic are 2 categorii de atribuții și anume atribuții jurisdicționale și atribuții de control judiciar asupra activității administratorului judiciar și a lichidatorului.

Administratorul judiciar și lichidatorul sunt practicieni în insolvența, membrii UNPIR, numiți de către judecătorul-sindic în cadrul procedurilor de insolvență, în procedura generală sau simplificată după caz.

Administratorul judiciar este numit în procedura generală în perioada de observație și în cea de reorganizare judiciară iar lichidatorul judiciar este numit în cazul dispunerii intrării în faliment a debitorului sau în procedura simplificată.

Ca și administrator judiciar, practicianul în insolvență are printre atribuțiuni examinarea situației economice și a activității debitorului, supravegherea, conducerea activității debitorului în unele cazuri, convocarea, prezidarea și asigurarea secretariatului ședințelor adunării creditorilor sau ale acționarilor, asociaților ori membrilor debitorului persoană juridică, întocmirea tabelelor de creanțe, întocmirea planului de reorganizare în unele cazuri ș.a.

Lichidatorul judiciar spre deosebire de administratorul judiciar, conduce integral activitatea debitorului și are ca principale atribuțiuni întocmirea tabelelor de creanțe, urmărirea încasării creanțelor debitorului, valorificarea bunurilor din patrimoniul debitorului și distribuirea sumelor rezultate către creditori.

Între judecătorul-sindic și practicianul în insolvență, numit în dosarele acestuia, trebuie să existe o permanentă legătură.

Debitorul este persoana fizică sau juridică asupra căreia se aplică procedura insolvenței. Aceasta este reprezentată după deschiderea procedurii de către administratorul special desemnat în urma hotărârii Adunării Generale a Asociaților.

Creditorii care participă la procedura insolvenței sunt doar acei creditori care și-au depus cererile de admitere a creanței și acestea au fost admise în tabelul de creanțe de către administratorul judiciar sau de lichidatorul judiciar.

Având în vedere că procedura insolvenței este o procedură colectivă, principalele drepturi ale creditorilor se exercită în adunarea creditorilor sau în comitetul creditorilor.

Conform art. 13 din Legea nr. 85/2006, “(1) Adunarea creditorilor va fi convocată și prezidată de administratorul judiciar sau, după caz, de lichidator, dacă legea sau judecătorul-sindic nu dispune altfel; secretariatul ședințelor adunărilor creditorilor este în sarcina administratorului judiciar sau, după caz, a lichidatorului.

(2) Creditorii cunoscuți vor fi convocați de administratorul judiciar sau de lichidator în cazurile prevăzute expres de lege și ori de câte ori este necesar.

(3) Adunarea creditorilor va putea fi convocată și de comitetul creditorilor sau la cererea creditorilor deținând creanțe în valoare de cel puțin 30% din valoarea totală a acestora.”

În ceea ce privește comitetul creditorilor acesta poate fi numit de către judecătorul-sindic sau ales în cadrul primei ședințe a adunării creditorilor. Acesta este format dintr-un număr de 3 sau 5 creditori din primii 20 de creditori în ordinea valorii creanțelor acceptate.

Pe lângă participanții la procedura insolvenței enumerați mai pot participa și persoane auxiliare cum ar fi experți contabili, experți evaluatori, avocați, executori judecătorești sau orice alte categorii socio-profesionale care pot ajuta la desfășurarea procedurii insolvenței.

Deschiderea procedurii insolvenței

De-a lungul timpului, în cadrul diverselor reglementări naționale, deschiderea procedurii insolvenței a putut fi solicitată, provocată de către creditori sau debitor, de către instanțe – din oficiu, de către o autoritate guvernamentală sau neguvernamentală.

Conform art. 26 din Legea nr. 85/2006, “ (1) Procedura va începe pe baza unei cereri introduse la tribunal de către debitor sau de către creditori, precum și de orice alte persoane sau instituții prevăzute expres de lege. (2) Comisia Națională a Valorilor Mobiliare introduce cerere împotriva entităților reglementate și supravegheate de aceasta care, potrivit datelor de care dispune, îndeplinesc criteriile prevăzute de dispozițiile legale speciale pentru inițierea procedurii prevăzute de prezenta lege.”

Cererea debitorului

Debitorul este obligat ca în termen de 30 de zile de la apariția stării de insolvență să depună la tribunalul în raza căruia își are sediul o cerere prin care să solicite deschiderea procedurii insolvenței. Cererea introductivă a debitorului se judecă de urgență în termen de 5 zile în camera de consiliu.

Nu există o valoare-prag a datoriilor în cazul cererii debitorului iar actele care trebuie anexate la aceasta cerere sunt enumerate în art. 28 din Legea nr. 85/2006.

Debitorii care au fost supuși unei proceduri de reorganizare judiciară în ultimii 5 ani anteriori formulării cererii, nu pot mai pot formula o cerere pentru a fi supuși unei astfel de proceduri.

Cererea creditorilor

Orice creditor care deține o creanță împotriva unui debitor prezumat în insolvență poate introduce o cerere introductivă în care va preciza cuantumul și temeiul creanței, existența unei garanții reale, constituite de către debitor sau instituite potrivit legii, existența unor măsuri asiguratorii asupra bunurilor debitorului și declarația privind eventuala intenție de a participa la reorganizarea debitorului, caz în care va trebui să precizeze, cel puțin la nivel de principiu, modalitatea în care înțelege să participe la reorganizare. Creditorul trebuie să anexeze bineînțeles și documentele justificative din care rezultă cuantumul creanței. Valoarea minimă a creanței pe care creditorul trebuie să o dețină împotriva debitorului este de 40.000 lei.

In cazul existenței unei cereri introductive formulate de debitor, toate cererile formulate de către creditori vor fi conexate la cererea debitorului.

Efectele deschiderii procedurii

Din momentul deschiderii procedurii reglementarea legală a insolvenței trebuie, în mod normal, să prevadă anumite aspecte: transferul controlului asupra bunurilor debitorului către o persoană având calitate oficială, dar fiind independentă, delimitarea acestor bunuri sub forma așa-zisei “averi a debitorului”, a “masei active” (ce bunuri intră în concret în averea debitorului, sub controlul practicianului, în vederea valorificării), modul în care se asigură măsurile care trebuie luate pentru protejarea bunurilor respective față de acțiunile debitorului, creditorilor sau altor persoane.

Desemnarea administratorului judiciar sau a lichidatorului este primul efect al deschiderii procedurii insolvenței. Acesta notifică debitorul privind obligativitatea depunerii în termen de 10 zile de către debitor a actelor prevăzute de art. 28, alin (1) din Legea nr. 85/2006.

De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale.

Orice furnizor de servicii – electricitate, gaze naturale, apă, servicii telefonice sau altele asemenea nu are dreptul, în perioada de observație și în perioada de reorganizare, să schimbe, să refuze ori să întrerupă temporar un astfel de serviciu către debitor sau către averea debitorului, în cazul în care acesta are calitatea de consumator captiv, potrivit legii.

Accesoriile sub formă de dobânzi, majorări, penalități sau orice alte cheltuieli nu se mai pot calcula creanțelor născute anterior deschiderii procedurii.

Articolul 45 din Legea nr.85/2006 prevede că “(1) După rămânerea irevocabilă a hotărârii de deschidere a procedurii toate actele și corespondența emise de debitor, administratorul judiciar sau lichidator vor cuprinde, în mod obligatoriu și cu caractere vizibile, în limbile română, engleză și franceză, mențiunea în insolvență, in insolvency, en procedure collective.

(2) După intrarea în reorganizare judiciară sau faliment, actele și corespondența vor purta, în condițiile prevăzute la alin. (1), mențiunea în reorganizare judiciară, in judicial reorganisation, en redressement sau, după caz, în faliment, in bankruptcy, en faillite. După intrarea în procedura simplificată se va face, de asemenea, mențiunea în faliment, in bankruptcy, en faillite.”

Deschiderea procedurii ridică debitorului dreptul de administrare, constând în dreptul de a-și conduce activitatea, de a-și administra bunurile din avere și de a dispune de acestea, daca acesta nu și-a declarat, intenția de a intra în procedura de reorganizare judiciară. În cazul dispunerii intrării în faliment, dreptul de administrare al debitorului încetează de drept.

Întocmirea tabelelor de creanțe

În notificarea de deschidere a procedurii administratorul judiciar sau lichidatorul după caz stabilește termenul de depunere a cererilor de admitere a creanțelor, termenul de întocmire și afișare a tabelului preliminar al creanțelor, termenul de soluționare a contestațiilor împotriva tabelului preliminar al creanțelor, termenul de întocmire și afișare a tabelului definitiv al creanțelor și locul, data și ora primei ședințe a adunării generale a creditorilor.

Pe baza cererilor de admitere a creanțelor administratorul judiciar sau lichidatorul după caz va proceda de îndată la verificarea fiecărei cereri și a documentelor depuse și va efectua o cercetare amănunțită pentru a stabili legitimitatea, valoarea exactă și prioritatea fiecărei creanțe și se întocmesc tabelele de creanțe mai sus menționate, creditorii fiind grupați în următoarele grupe:

creditori garantați;

creditori salariați;

creditori bugetari;

creditori chirografari;

creditori subordonați.

Cererea va cuprinde: numele/denumirea creditorului, domiciliul/sediul, suma datorată, temeiul creanței, precum și mențiuni cu privire la eventualele drepturi de preferință sau garanții.

În urma dispunerii intrării în faliment a unui debitor ca urmare a eșuării reorganizării judiciare se întocmește tabelul suplimentar de creanțe care cuprinde datoriile acumulate de debitor în perioada cuprinsă între data confirmării planului de reorganizare și data dispunerii intrării în faliment. Ulterior comasând creanțele asumate prin planul de reorganizare cu cele din tabelul suplimentar de creanțe se întocmește tabelul definitiv consolidat al creanțelor.

Oricare dintre tabelele enumerate mai sus care suferă o modificare a unei creanțe din conținutul acestora va fi refăcut, purtând denumirea de tabelul preliminar/definitiv/ suplimentar/definitiv consolidat rectificat al creanțelor.

Procedura reorganizării judiciare

Având în vedere că reorganizarea judiciară este tema principală a prezentei lucrări, acest subiect va fi tratat mai detaliat în capitolul 2 al lucrării.

Procedura falimentului

Începerea falimentului este marcată de sentința sau încheierea judecătorului-sindic, pronunțată atunci când sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 107 din Legea nr. 85/2006.

În raport de situația concretă, falimentul poate fi:

o procedura simplificată fără perioadă de observație;

o procedura simplificată cu perioadă de observație;

o procedură generală neurmată de confirmarea unui plan de reorganizare;

rezultatul conversiei unei proceduri de reorganizare.

După deschiderea procedurii simplificate a falimentului sau după dispunerea intrării în faliment a debitorului, lichidatorul inventariază toate bunurile din averea debitorului în cel mai scurt timp posibil.

Pe baza inventarului și a situației faptice, se întocmește un raport de evaluare a bunurilor din averea debitorului de către un evaluator autorizat ANEVAR/UNEAR.

Lichidatorul prezintă spre aprobare comitetului creditorului raportul de evaluare, metoda de vânzare și regulamentul de vânzare. În urma aprobării acestora de către comitetul creditorilor lichidatorul organizează licitații publice cu strigare de vânzare a bunurilor sau negocieri directe.

Modalitatea de vânzare a bunurilor poate fi în bloc sau individual iar metoda de vânzare poate fi prin licitație publică, vânzare directă și vânzare prin alte metode permise de lege.

După vânzarea bunurilor din averea debitorului, lichidatorul poate face distribuiri parțiale sau totale a sumelor rezultate în ordinea de preferință menționată în articolul 123 din Legea nr. 85/2006.

Modul de efectuare a ultimelor operațiuni din cadrul falimentului este reglementat de art. 129-130 din Legea nr. 85/2006, aceste operațiuni constând în întocmirea unui raport final de lichidare, însoțit de situațiile financiare finale și în efectuarea distribuirilor finale a fondurilor din averea debitorului.

Raportul final se comunica tuturor creditorilor debitorului.

Închiderea procedurii insolvenței

Închiderea procedurii poate fi pronunțată, conform Legii insolvenței, în 5 situații diferite:

insuficiența fondurilor necesare acoperirii cheltuielilor administrative ale procedurii;

executarea cu succes a planului de reorganizare;

terminarea lichidării și a tuturor distribuțiilor în caz de faliment;

acoperirea întregii masei credale, chiar înaintea finalizării lichidării;

neînregistrarea niciunei creanțe la masa credală, după deschiderea procedurii la cererea debitorului (în acest caz, închizând procedura, judecătorul-sindic revocă hotărârea de deschidere a procedurii).

În cazul primei situații se aplică prevederile art. 131, alin (1) din Legea nr. 85/2006, “În orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constata că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat.”

Conform statisticilor doar 1% din societățile care au intrat în procedura reorganizării judiciare au reușit să ducă la sfârșit această procedură, așadar cea de-a doua situație este destul de rar întâlnită.

În cazul situației trei este vorba despre lichidarea tuturor bunurilor din averea debitorului și distribuirea sumelor către creditori, procedura închizându-se chiar dacă creanțele nu au fost acoperite în totalitate.

A patra situației reprezintă opusul celei de-a treia, creanțele fiind îndestulate total chiar înaintea vânzării tuturor bunurilor din averea debitorului. Această situație se aplică prevederile art. 133 din Legea nr. 85/2006.

Ultima situație de închidere a procedurii falimentului are ca temei legal art. 134 din Legea nr. 85/2006: “(1) În cazul procedurii deschise în urma formulării cererii introductive de către debitor, în condițiile art. 32, dacă judecătorul-sindic constată, la expirarea termenului pentru înregistrarea cererilor de admitere a creanțelor, că nu s-a depus nici o cerere, va pronunța o sentință de închidere a procedurii și de revocare a hotărârii de deschidere a procedurii.

(2) În cazul prevăzut la alin. (1), închiderea procedurii nu produce efectele prevăzute la art. 137. Cu toate acestea, operațiunile de administrare, legal făcute asupra averii debitorului, își vor produce efectele, iar drepturile dobândite până la revocare rămân neatinse.”

Prin închiderea procedurii, judecătorul-sindic, administratorul/lichidatorul și toate persoanele care i-au asistat sunt descărcați de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui, creditori, titulari de garanții, acționari sau asociați.

Modificări privind legislația în domeniul insolvenței

Codul insolvenței din anul 2013

OUG nr. 91/2013 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 620 din data de 4 octombrie 2013 și a intrat în vigoare pe 25 octombrie 2013. Guvernul a aprobat actul normativ în ședința din 2 octombrie 2013 ca ordonanță de urgență și nu ca proiect de lege, forma în care a fost lansat în dezbatere publică de Ministerul Justiției.

Principala noutate adusă la vremea aceea de noile reglementări care au intrat în vigoare pe 25 octombrie 2013 se refereau la faptul că debitorii puteau cere intrarea în insolvență doar dacă au o datorie mai mare de 40.000 de lei, la fel ca și creditorii. De asemenea, actul normativ stabilea că durata planului de reorganizare putea dura doar un an de zile și nu trei, așa cum este prevăzut de Legea nr. 85/2006. În plus, această procedură putând fi aplicată și de regiile autonome, însă nu și de cei care practicau profesii liberale.

În același timp, OUG nr. 91/2013 includea într-un singur act normativ legislația generală, aplicabilă tuturor operatorilor economici, legislația specială, incidența instituțiilor de credit și societăților de asigurare/re-asigurare, reglementarea insolvenței grupurilor de societăți și reglementarea insolvenței transfrontaliere.

Pe 29 octombrie 2013, Plenul Curții Constituționale a luat în dezbatere excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 81 alin. (3) și ale art. 348 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 91/2013 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență. În urma deliberărilor, Curtea Constituțională, cu majoritate de voturi, a admis excepția de neconstituționalitate ridicată direct de Avocatul Poporului și a constatat că OUG 91/2013 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență este neconstituțională.

Codul insolvenței din anul 2014

Noul proiect de lege privind insolvența a fost adoptat, pe 15 aprilie, de Camera Deputaților, care este cameră decizională în acest caz, cu 212 de voturi pentru, 111 împotrivă și 8 abțineri. În plus, proiectul adoptat de către deputați reprezintă o modificare a OUG nr. 91/2013 care a intrat în vigoare pe 25 octombrie 2013, dar care a fost declarată neconstituțională, începând cu 1 noiembrie 2013.

Prevederi ale Noului Cod al insolvenței:

conform Noului Cod al insolvenței, planul de reorganizare al unei firme aflate în insolvență va fi de trei ani de zile și nu un an așa cum se preciza în OUG nr. 91/2013. În plus, după prelungirea acestuia, durata maximă poate fi de 4 ani;

debitorul ar putea demara procedura de insolvență doar în cazul unei valori-prag, se mai scrie în proiectul legislativ; mai exact, această prevedere a fost preluată din proiectul OUG, unde era menționată o valoare-prag pentru formularea unei cereri de deschidere a procedurii de insolvență pentru creditor și pentru debitor; în plus, această valoare-prag a fost stabilită, în proiectul de lege, la 40.000 de lei;

vechimea minimă a creanței pentru care se poate cere insolvența va fi de 60 de zile;

administratorul judiciar/lichidatorul judiciar provizoriu poate decide înstrăinarea bunurilor debitorului pentru cheltuieli de procedură, propunerea publicată în Buletinul Procedurilor de Insolvență (BPI) putând fi atacată în 3 zile de la publicare.

Prevederile de mai sus privind insolvența nu sunt încă în vigoare. Ele au fost adoptate de către Camera Deputaților, dar pentru a intra în vigoare trebuie promulgate de către Președinte și publicate în Monitorul Oficial al României.

Cap 2. Aspecte teoretice privind reorganizarea judiciară

2.1. Propunerea planului de reorganizare

Legea insolvenței prevede că trei categorii de persoane dintre participanții la procedura insolvenței pot propune un plan de reorganizare. Aceste trei categorii de persoane sunt debitorul, creditorii și administratorul judiciar.

Aceste categorii sunt prevăzute expres în art. 94 din Legea nr. 85/2006 “ (1) Următoarele categorii de persoane vor putea propune un plan de reorganizare în condițiile de mai jos:

a) debitorul, cu aprobarea adunării generale a acționarilor/asociaților, în termen de 30 de zile de la afișarea tabelului definitiv de creanțe, cu condiția formulării, potrivit art. 28, a intenției de reorganizare, dacă procedura a fost declanșată de acesta, și potrivit art. 33 alin. (6), în cazul în care procedura a fost deschisă ca urmare a cererii unuia sau a mai multor creditori;

b) administratorul judiciar, de la data desemnării sale și până la împlinirea unui termen de 30 de zile de la data afișării tabelului definitiv de creanțe, cu condiția sa își fi manifestat aceasta intenție până la votarea raportului prevăzut la art. 59 alin. (2);

c) unul sau mai mulți creditori care și-au anunțat aceasta intenție până la votarea raportului prevăzut la art. 59 alin. (2), deținând împreuna cel puțin 20% din valoarea totală a creanțelor cuprinse în tabelul definitiv de creanțe, în termen de 30 de zile de la data afișării tabelului definitiv de creanțe.

(2) La cererea oricărei părți interesate, judecătorul-sindic poate scurta, pentru motive temeinice, perioadele prevăzute la alin. (1)”.

Debitorul poate propune așadar un plan de reorganizare doar în următoarele condiții:

dacă procedura a fost declanșată de debitor atunci acesta trebuie să își manifeste în scris intenția de reorganizare în 10 zile de la depunerea cererii;

dacă procedura a fost declanșată de creditori, debitorul poate să depună un plan de reorganizare de asemenea dacă își manifestă în scris intenția de reorganizare în 10 zile de la depunerea cererii și să nu fi contestat starea de insolvență în termenul prevăzut de lege și contestația să fi fost respinsă;

nu va putea propune un plan de reorganizare debitorul care, într-un interval de 5 ani anteriori formulării cererii introductive, a mai fost subiect al procedurii instituite în baza prezentei legi și nici debitorul care a fost condamnat definitiv pentru falsificare sau pentru infracțiuni prevăzute în Legea nr. 21/1996 sau ai cărui administratori, directori și/sau asociați au fost condamnați definitiv pentru: bancrută frauduloasă, gestiune frauduloasă, abuz de încredere, înșelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, infracțiuni de fals ori infracțiuni prevăzute în Legea nr. 21/1996, în ultimii 5 ani anteriori deschiderii procedurii.

Administratorul judiciar poate propune un plan de reorganizare dacă îndeplinește cumulativ 2 condiții și anume manifestarea intenției de a depune un plan de reorganizare singur sau împreună cu debitorul și creditorii, intenție menționată în raportul de cauze și a doua condiție, aprobarea raportului de către judecătorul-sindic în urma votării acestuia de către adunarea creditorilor și dispunerea continuării perioadei de observație.

Condițiile pentru depunerea unui plan de reorganizare de către creditori sunt următoarele:

creditorul/creditorii care intenționează să depună planul să dețină, individual/ respectiv împreună, cel puțin 20% din valoarea totală a creanțelor cuprinse în tabelul definitiv de creanțe;

creditorul/creditorii să-și fi anunțat intenția de a depune un plan de reorganizare până la votarea raportului asupra cauzelor insolvenței. Legea nu prevede modul în care aceștia trebuie să își manifeste intenția și de aceea considerăm că intenția poate fi manifestată în scris sau oral;

intenția să fi fost menționată în procesul-verbal al ședinței adunării creditorilor și această intenție să fi fost avută în vedere de creditori la exprimarea votului asupra raportului insolvenței;

judecătorul-sindic să fi aprobat raportul în urma votului creditorilor și să fi dispus continuarea perioadei de observație în procedura generală.

Oricare ar fi persoana care depune planul de reorganizare dintre cele trei categorii enumerate mai sus, termenul de depunere este de 30 de zile de la afișarea tabelului definitiv de creanțe. Pentru motive temeinice judecătorul-sindic poate scurta la cererea oricărei persoane interesate acest termen de 30 de zile. În anumite situații judecătorul-sindic poate repune în termen persoana care a fost împiedicată fără voința sa de a respecta termenul de 30 de zile.

2.2. Conținutul planului

Planul de reorganizare poate să prevadă, împreună sau separat:

restructurarea operațională și/sau financiară a debitorului;

restructurarea corporativă prin modificarea structurii de capital social;

restrângerea activității prin lichidarea unor bunuri din averea debitorului;

Conform art. 95. din Legea nr. 85/2006 “(1) Planul de reorganizare va indica perspectivele de redresare în raport cu posibilitățile și specificul activității debitorului, cu mijloacele financiare disponibile și cu cererea pieței față de oferta debitorului, și va cuprinde măsuri concordante cu ordinea publica, inclusiv în ceea ce privește modalitatea de selecție, desemnare și înlocuire a administratorilor și a directorilor.”

(2) Planul de reorganizare va cuprinde în mod obligatoriu programul de plată a creanțelor.

(3) Executarea planului de reorganizare nu va putea depăși 3 ani, socotiți de la data confirmării. Termenele de plată stabilite prin contracte – inclusiv de credit sau de leasing – pot fi menținute prin plan, chiar dacă depășesc perioada de 3 ani. Aceste termene pot fi și prelungite, cu acordul expres al creditorilor, dacă inițial erau mai scurte de 3 ani. După realizarea tuturor obligațiilor din plan și închiderea procedurii de reorganizare, aceste plăți vor continua conform contractului din care rezultă.

(4) La recomandarea administratorului judiciar, după trecerea unui termen de cel mult 18 luni de la confirmarea planului, această perioadă va putea fi extinsă cu cel mult încă o perioadă de un an, dacă propunerea este votată de cel puțin două treimi din creditorii aflați în sold la acea dată.”

Așadar reiese că planul de reorganizare trebuie să cuprindă măsuri de ordin economic și organizatoric, măsuri de ordin financiar, măsuri de ordin social și de muncă, termenul de realizare a planului și programul de plată a creanțelor.

În ceea ce privește programul de plată a creanțelor, planul de reorganizare va menționa categoriile de creanțe care nu sunt defavorizate, în sensul legii; tratamentul categoriilor de creanțe defavorizate; daca și în ce măsură debitorul, membrii grupului de interes economic, asociații din societățile în nume colectiv și asociații comanditați din societățile în comandită vor fi descărcați de răspundere; ce despăgubiri urmează a fi oferite titularilor tuturor categoriilor de creanțe, în comparație cu valoarea estimativă ce ar putea fi primită prin distribuire în caz de faliment; valoarea estimativă se va calcula la data propunerii planului.

În vederea administrării eficiente a procedurii, planul poate desemna o categorie separată de creanțe, compusă numai din acele creanțe chirografare care, aparțin furnizorilor fără de care activitatea debitorului nu se poate desfășura și care nu pot fi înlocuiți sau captivi cum sunt numiți în lege. Lista acestor creanțe trebuie confirmată de administratorul judiciar. Planul va stabili același tratament pentru fiecare creanță din cadrul unei categorii distincte, cu excepția cazului în care deținătorul unei creanțe din categoria respectivă consimte un tratament mai puțin favorabil pentru creanța sa.

Masurile adecvate pentru punerea în aplicare a planului de reorganizare sunt cele menționate la art. 95, alin (6) din Legea nr. 85/2006:

A. păstrarea, în întregime sau în parte, de către debitor, a conducerii activității sale, inclusiv dreptul de dispoziție asupra bunurilor din averea sa, cu supravegherea activității sale de către administratorul judiciar desemnat în condițiile legii;

B. obținerea de resurse financiare pentru susținerea realizării planului și sursele de proveniență a acestora;

C. transmiterea tuturor sau a unora dintre bunurile averii debitorului către una ori mai multe persoane fizice sau juridice, constituite anterior ori ulterior confirmării planului;

D. fuziunea debitorului, în condițiile legii;

E. lichidarea tuturor sau a unora dintre bunurile averii debitorului, separat ori în bloc, libere de orice sarcini, sau darea în plată a acestora către creditorii debitorului, în contul creanțelor pe care aceștia le au față de averea debitorului. Darea în plată a bunurilor debitorului către creditorii săi va putea fi efectuată doar cu condiția prealabilă a acordului scris al acestora cu privire la această modalitate de stingere a creanței lor;

F. lichidarea parțială sau totală a activului debitorului în vederea executării planului se face potrivit art. 116-120;

G. modificarea sau stingerea garanțiilor reale, cu acordarea obligatorie, în beneficiul creditorului garantat, a unei garanții sau protecții echivalente, în condițiile prevăzute la art. 39 alin. (2) lit. c);

H. prelungirea datei scadenței, precum și modificarea ratei dobânzii, a penalității sau a oricărei alte clauze din cuprinsul contractului ori a celorlalte izvoare ale obligațiilor sale;

I. modificarea actului constitutiv al debitorului, în condițiile legii;

J. emiterea de titluri de valoare de către debitor sau oricare dintre persoanele menționate la lit. C si D, în condițiile prevăzute de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și de Legea nr. 297/2004, cu modificările și completările ulterioare. Pentru înscrierea în plan a unei emisiuni de titluri de valoare este necesar acordul expres, în scris, al creditorului care urmează să primească titlurile de valoare emise, acord ce se va da înainte de admiterea planului de către judecătorul-sindic, în conformitate cu prevederile art. 98 alin. (3). Prin excepție de la prevederile art. 205 alin. (2) din Legea nr. 297/2004, cu modificările și completările ulterioare, operațiunile cuprinse la prezenta litera sunt considerate operațiuni exceptate în sensul art. 205 alin. (1) din legea menționată mai sus;

K. prin derogare de la prevederile lit. J, planul de reorganizare nu poate prevedea conversia creanțelor bugetare în titluri de valoare;

L. inserarea în actul constitutiv al debitorului – persoană juridică – sau al persoanelor menționate la lit. C si D a unor prevederi:

a) de prohibire a emiterii de acțiuni fără drept de vot;

b) de determinare, în cazul diferitelor categorii de acțiuni ordinare, a unei distribuții corespunzătoare a votului între acestei categorii;

c) în cazul categoriilor de acțiuni preferențiale cu dividend prioritar față de alte categorii de acțiuni, de reglementare satisfăcătoare a numirii administratorilor reprezentând categoriile de acțiuni respective în ipoteza neonorării obligației de plata a dividendelor.

2.3. Procedura de votare și confirmare a planului

După ce câte o copie de pe planul propus va fi depusă la grefa tribunalului și la oficiul registrului comerțului sau, după caz, la registrul societăților agricole și va fi comunicata debitorului, prin administratorul special, administratorului judiciar si comitetului creditorilor, administratorul judiciar va publica în termen de 5 zile de la depunerea planului un anunț referitor la acesta în Buletinul procedurilor de insolvență, cu indicarea celui care l-a propus, a datei când se va vota cu privire la plan în adunarea creditorilor, precum și a faptului că este admisibilă votarea prin corespondență.

Ședința adunării creditorilor în care se va exprima votul asupra planului de reorganizare se va ține în termen de 20 – 30 de zile de la publicarea anunțului. Planul de reorganizare, inclusiv anexele, se vor comunica, în format electronic, scanat, prin grija administratorului judiciar, prin e-mail sau prin postare pe site-ul acestuia.

Categoriile de creanțe care vor vota planul de reorganizare al debitoarei potrivit dispozițiilor art. 100, alin. (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței sunt următoarele:

Creanțe garantate – art.100, alin. (3), lit. a);

Creanțe salariale – art.100, alin. (3), lit. b);

Creanțe bugetare – art.100, alin. (3), lit. c);

Creanțe chirografare stabilite conform art. 96 alin. (1) – art.100, alin. (3), lit. d);

Celelalte creanțe chirografare – art.100, alin. (3), lit. e).

Un plan va fi socotit acceptat de o categorie de creanțe daca în categoria respectivă planul este acceptat de o majoritate absolută din valoarea creanțelor din acea categorie. Creditorii, care direct sau indirect controlează, sunt controlați sau se află sub control comun cu debitorul, în sensul legislației pieței de capital, pot participa la ședință, dar pot vota cu privire la plan doar în cazul în care acesta le acordă mai puțin decât ar primi în cazul falimentului.

După aprobarea planului de reorganizare de către adunarea creditorilor acesta urmează a fi confirmat de către judecătorul-sindic, în acest sens art. 101, alin. (1) din Legea nr. 85/2006 prevede că “Judecătorul-sindic va stabili termenul pentru confirmarea planului în termen de 15 zile de la depunerea la tribunal de către administratorul judiciar a procesului-verbal al adunării creditorilor prin care acesta a fost aprobat. Judecătorul-sindic poate să ceară unui practician în insolvență să își exprime o opinie privind posibilitatea de realizare a planului, înainte de confirmarea lui. Planul va fi confirmat, dacă vor fi îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

A. cel puțin jumătate plus una dintre categoriile de creanțe menționate în programul de plăți, dintre cele menționate la art. 100 alin. (3), accepta sau sunt socotite că acceptă planul, cu condiția ca minimum una dintre categoriile defavorizate să accepte planul;

B. în cazul în care sunt doar două categorii, planul se considera acceptat în cazul în care categoria cu valoarea totală cea mai mare a creanțelor a acceptat planul;

C. fiecare categorie defavorizată de creanțe care a respins planul va fi supusă unui tratament corect și echitabil prin plan.

D. vor fi considerate creanțe nedefavorizate și vor fi considerate că au acceptat planul, creanțele ce se vor achita integral în termen de 30 de zile de la confirmarea planului sau în conformitate cu contractele de credit sau leasing din care rezultă;

E. planul respectă prevederile art. 95.”

2.4. Perioada de reorganizare judiciară

Dacă judecătorul-sindic confirmă planul de reorganizare, debitorul intra in reorganizare judiciară. În perioada reorganizării, activitatea debitorului este condusă de către administratorul special sub supravegherea administratorului judiciar, până la realizarea deplină a planului sau până la data când judecătorul-sindic va dispune motivat încetarea reorganizării și trecerea la faliment.

După confirmarea planului de reorganizare, principala obligație a debitorului este respectarea programului de plată a creanțelor asumat prin plan.

În perioada executării planului de reorganizare, debitorul, prin administratorul special sau, după caz, administratorul judiciar, are obligația de a prezenta, trimestrial, rapoarte comitetului creditorilor privind situația financiară a averii debitorului și o informare privind cheltuielile efectuate conform art. 106 alin. 2. Aceste rapoarte vor fi avizate de comitetul creditorilor. În termen de 5 zile de la ședința comitetului creditorilor care a avizat situația cheltuielilor același comitet va convoca adunarea creditorilor pentru a prezenta măsurile luate de debitor și /sau de administratorul judiciar, precum și efectele acestora. Comitetul creditorilor va putea să propune și alte măsuri, expunând și motivele acestora.

Furnizorii captivi care sunt de regulă furnizorii de utilități (electricitate, gaze naturale, apă, servicii telefonice sau alte asemenea) nu au dreptul să schimbe, să refuze ori să întrerupă temporar un astfel de serviciu către debitor, pe perioada reorganizării.

Perioada de reorganizare judiciară va putea fi extinsă cu cel mult încă o perioadă de un an, dacă propunerea este votată de cel puțin două treimi din creditorii aflați în sold la acea data. Aceasta perioadă poate fi extinsă la recomandarea administratorului judiciar, după trecerea unui termen de cel mult 18 luni de la confirmarea planului.

De asemenea oricând pe perioada executării planului de reorganizare, acesta poate fi modificat în vederea maximizării șanselor de salvare a activității debitorului cu respectarea acelorași condiții de formă, conținut, votare și confirmare a planului inițial.

Dacă debitorul nu se conformează planului sau desfășurarea activității aduce pierderi averii sale, administratorul judiciar, comitetul creditorilor sau oricare dintre creditori, precum și administratorul special pot solicita oricând judecătorului-sindic să aprobe intrarea în faliment a debitorului.

Cap 3. Studiu de caz – Reorganizarea judiciară a societății Textil

Prezentare societății Textil SRL

Societatea Textil este o societate cu răspundere limitată, a fost înființată în luna ianuarie 2000, pe durata nelimitată în baza Legii 31/1990 privind societățile comerciale, cu mențiunea ca în perioada de la înființare până în prezent nu au fost aduse modificări formei juridice a societății.

SC Textil SRL a desfășurat în perioada de la înființare și până în prezent activitatea de fabricare a articolelor de îmbrăcăminte, produsele rezultate fiind destinate exportului, în special pentru piața din Italia. Societatea are un număr de 130 de angajați.

Conducerea activității debitoarei se va asigura de către administratorul special Popescu Ioan, desemnat prin Hotărârea nr. 1/10.01.2013 a AGA.

Deschiderea procedurii insolvenței

Cererea introductivă a debitorului

Datorită efectelor crizei economico-financiare globale care s-au resimțit din plin pe piața în care activează societatea, aceasta a acumulat datorii față de bugetul statului și față de furnizorii societății în urma neîncasării facturilor emise în baza comenzilor livrate. În aceste condiții, societatea a semnalat apariția stării de insolvență, factorii determinanți ai acesteia fiind:

domeniul în care activează. Societatea este în strânsă interdependență cu evoluția pieței articolelor de îmbrăcăminte, iar în condițiile în care, în ultimul an, societatea română și cea europeană s-a confruntat cu efectele crizei economice declanșată în anul 2008, frecvența și volumul comenzilor de loturi de articole de îmbrăcăminte s-au diminuat, situație care a avut o influență negativă asupra activității societății raportat la obiectul de activitate al debitoarei.

tot ca și efect al crizei financiare generalizate, partenerii economici ai societății se confruntă cu dificultăți în ceea ce privește finanțarea comenzilor lansate de rețelele de retail de îmbrăcăminte din România și Europa.

Societatea prin cererea înregistrată la Tribunalul Alba în data de 03.07.2012 a solicitat deschiderea procedurii generale a insolvenței, manifestându-și intenția de a intra în procedura de reorganizare judiciară, admisă prin Încheierea nr. 12345/F/CC/2012 din 09.07.2012 pronunțată de judecătorul-sindic (Anexa nr. 1 – Încheierea de deschidere a procedurii insolvenței nr. 12345/F/CC/2012 din 09.07.2012).

Efectele deschiderii procedurii

În conformitate cu prevederile art. 45, alin (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței „După rămânerea irevocabilă a hotărârii de deschidere a procedurii toate actele și corespondența emise de debitor, administratorul judiciar sau lichidator vor cuprinde, în mod obligatoriu și cu caractere vizibile, în limbile română, engleză și franceză, mențiunea în insolvență, in insolvency, en procedure collective”.

Se va proceda la schimbarea ștampilelor societății prin comandarea de noi stampile cu următoarele specificații:

două ștampile rotunde, din care ștampila cu nr. 1 se va folosi numai pentru operațiuni privind efectuarea de încasări și plăți în numerar și prin transfer bancar, iar ștampila nr. 2 pentru restul operațiunilor necesare bunei desfășurări a activității societății, ambele cu mențiunea în insolvență;

ștampila cu antet pentru corespondența cu terții și ștampila pentru înregistrarea corespondenței, care vor cuprinde mențiunea în insolvență, in insolvency, en procedure collective.

În temeiul dispozițiilor art. 49 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, din economia dosarului cauzei rezultă că SC Textil SRL este în următoarea situație:

„ (1) Pe perioada de observație, debitorul va putea să continue desfășurarea activităților curente și poate efectua plăți către creditorii cunoscuți, care se încadrează în condițiile obișnuite de exercitare a activității curente, după cum urmează:

a) sub supravegherea administratorului judiciar, dacă debitorul a făcut o cerere de reorganizare, în sensul art. 28 alin. (1) lit. h), și nu i-a fost ridicat dreptul de administrare; …

(2) Actele, operațiunile și plățile care depășesc condițiile menționate la alin. (1) vor putea fi autorizate în exercitarea atribuțiilor de supraveghere de administratorul judiciar; acesta va convoca o ședință a comitetului creditorilor în vederea supunerii spre aprobare a cererii administratorului special, în termen de maximum 5 zile de la data primirii acesteia.

(3) În cazul propunerilor de înstrăinare a bunurilor din averea debitorului grevate de garanții, se va ține seama de prevederile art. 39 referitoare la acordarea unei protecții corespunzătoare creanței garantate”.

După data deschiderii procedurii sunt interzise plățile pentru datoriile născute anterior acesteia.

În temeiul dispozițiilor art. 38 din Legea nr. 85/2006 „Orice furnizor de servicii – electricitate, gaze naturale, apă, servicii telefonice sau altele asemenea – nu are dreptul, în perioada de observație și în perioada de reorganizare, să schimbe, să refuze ori să întrerupă temporar un astfel de serviciu către debitor sau către averea debitorului, în cazul în care acesta are calitatea de consumator captiv, potrivit legii”.

În temeiul dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 85/2006 se va proceda la deschiderea contului unic de insolvență în lei, prin care se vor derula operațiunile de încasări și plăți ale societății, astfel:

„(1) Toate cheltuielile aferente procedurii instituite prin prezenta lege, inclusiv cele privind notificarea, convocarea și comunicarea actelor de procedură efectuate de administratorul judiciar și/sau de lichidator, vor fi suportate din averea debitorului.

(2) Plățile se vor face dintr-un cont deschis la o unitate a unei bănci, pe bază de dispoziții emise de debitor sau, după caz, de administratorul judiciar, iar în cursul falimentului, de lichidator.

(3) Disponibilitățile bănești vor putea fi păstrate într-un cont special de depozit”.

În temeiul dispozițiilor art. 35, pct. 2, lit. c) din Legea contabilității nr. 82/1991, conducerea societății va informa administratorul judiciar despre efectuarea operațiunii de inventariere a patrimoniului.

Pentru operațiunile derulate după data deschiderii procedurii, cu privire la TVA începând cu data de 01.01.2010 NU se mai aplică regimul de „taxare inversă”, prevăzut de art. 160 din Codul fiscal și în vigoare până la data de 31.12.2009.

Plata creanțelor născute după data deschiderii procedurii, 09.07.2012, se va face conform dispozițiilor art. 64, alin. (6) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, respectiv „Creanțele născute după data deschiderii procedurii, în perioada de observație sau în procedura reorganizării judiciare vor fi plătite conform documentelor din care rezultă, nefiind necesară înscrierea la masa credală. Prevederea se aplică în mod corespunzător pentru creanțele născute în procedura de faliment”,

În temeiul dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, „De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau masurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale”.

Perioada de observație

Primele măsuri

Administratorul judiciar provizoriu în baza listei creditorilor actualizată la data de 09.07.2012, pusă la dispoziție de debitoare, a procedat la publicarea anunțului privind deschiderea procedurii în Buletinul Procedurilor de Insolvență nr. 123/17.08.2012, în pagina centrală a ziarului „România liberă” din 15.08.2012, precum și la notificarea directă sau poștală cu confirmare de primire a creditorilor în vederea depunerii cererilor de admitere a creanțelor, conform dovezilor depuse la dosarul cauzei.

Cu privire la termenele prevăzute de art. 62, alin (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, se precizează că acestea au fost fixate și menționate în notificările transmise creditorilor după cum urmează:

termenul limită pentru înregistrarea cererii de admitere a creanțelor asupra averii debitorului la data de 10.09.2012;

termenul limită pentru verificarea creanțelor, întocmirea, afișarea și comunicarea tabelului preliminar al creanțelor la data de 21.09.2012;

termenul limita pentru introducerea eventualelor contestații la tabelul preliminar este de 5 zile de la data publicării tabelului preliminar în Buletinul procedurilor de insolvență.

termenul pentru soluționarea eventualelor contestații formulate împotriva tabelului preliminar al creanțelor la data de 01.10.2012;

termenul pentru întocmirea și afișarea tabelului definitiv al creanțelor la data de 01.10.2012.

Prima adunare a creditorilor a fost convocată la sediul profesional al administratorului judiciar provizoriu din Alba Iulia, la data de luni, 24.09.2012, ora 14:00, având ca ordine de zi:

Prezentarea raportului întocmit de administratorul judiciar provizoriu în condițiile art. 59 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.

Alegerea Comitetului creditorilor și a președintelui acestuia.

Confirmarea administratorului judiciar și stabilirea remunerației acestuia.

Atât Încheierea nr. 12345/F/CC/2012 din 09.07.2012 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr. 12345/107/2012 cât și notificarea privind depunerea cererii de admitere a creanțelor au fost traduse în limba italiană și au fost comunicate poștal cu asociații și creditorii străini, conform dovezilor depuse la dosarul cauzei.

În temeiul prevederilor art. 4, alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței s-a deschis la Banca Transilvania , contul unic de insolvență.

Administratorul judiciar provizoriu a comunicat încheierea prin care s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolventei față de debitoare băncilor la care aceasta a avut deschise conturi.

Raportul de cauze

Administratorul judiciar provizoriu a întocmit și depus la grefa instanței în data de 18.09.2012 raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței debitorului, raport prevăzut de art. 59 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, cu mențiunea că a fost prezentat la adunarea creditorilor din data de 24.09.2012, iar o copie a acestuia a fost comunicată direct, anterior, debitoarei și creditoarei Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Alba.

În urma examinării activității debitoarei, administratorul judiciar provizoriu a opinat că aceasta are o posibilitate reală de reorganizare a activității, iar în temeiul art. 59, alin. (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, având în vedere că activitatea debitoarei poate fi redresată pe baza unui plan de reorganizare, a recomandat ca planul de reorganizare care va fi propus, aprobat și confirmat în scopul reorganizării judiciare a SC Textil SRL să fie cel propus de debitoare.

Prima adunare a creditorilor

Convocarea primei Adunări a Creditorilor debitorului SC Textil SRL pentru data de 24.09.2012, ora 14:00, la sediul social al debitorului, s-a efectuat de practician odată cu notificarea deschiderii procedurii generale a insolvenței, prin publicarea acesteia în Buletinul Procedurilor de Insolvență nr. 123/17.08.2012, în pagina centrală a ziarului „România liberă” din 15.08.2012, precum și la notificarea directă sau poștală cu confirmare de primire a creditorilor în vederea depunerii cererilor de admitere a creanțelor.

La prima ședință a Adunării creditorilor au participat creditori care dețin un procent de 98,65% din total masă credală înscrisă în tabelul preliminar al creanțelor, administratorul judiciar provizoriu și domnul Popescu Ioan în calitate de administrator special al debitorului.

În urma dezbaterilor și a votării punctelor de pe ordinea de zi, cu majoritatea de 100% a creanțelor prezente, s-au adoptat următoarele hotărâri:

1. Cu majoritate de 100,00 % din total masă credală prezentă, se aprobă Raportul de cauze întocmit de administratorul judiciar provizoriu.

2. Având în vedere că în tabelul preliminar al creanțelor sunt înregistrați cu sume admise numai 3 (trei) creditori, s-a apreciat ca în cauză nu se impune alegerea unui comitet al creditorilor.

3. Cu majoritate de 100,00 % din total masa credală prezentă, se aprobă confirmarea Insolvență SPRL în calitate de administrator judiciar definitiv.

Întocmirea tabelelor de creanțe

Administratorul judiciar provizoriu în baza cererilor de admitere a creanțelor depuse de creditori a întocmit tabelul preliminar al creanțelor, înregistrat la grefa instanței și afișat la ușa instanței în data de 18.09.2012, în care după verificare au fost înscrise creanțe în valoare totală de 859.322,98 lei, din care:

creanțe garantate în valoare totală de 662.462,00 lei;

creanțe bugetare în valoare totală de 185.263,00 lei;

creanțe chirografare în valoare totală de 11.597,98 lei.

Tabelul preliminar al creanțelor a fost publicat în Buletinul Procedurilor de Insolvență și a fost comunicat cu debitoarea și creditorul Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Alba.

Creditorul SC Furnizor SRL în temeiul dispozițiilor art. 72, alin. (4) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței a fost notificat cu privire la neînscrierea în tabelul preliminar al creanțelor debitoarei a creanței solicitată în cuantum de 8.530,80 lei, deoarece aceasta reprezintă contravaloarea facturii nr. 1234/20.07.2012, emisă după data deschiderii procedurii generale a insolvenței față de debitoare (09.07.2012).

S-a menționat că potrivit dispozițiilor art. 64, alin. (6) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței „Creanțele născute după data deschiderii procedurii, în perioada de observație sau în procedura reorganizării judiciare vor fi plătite conform documentelor din care rezultă, nefiind necesară înscrierea la masa credală. Prevederea se aplică în mod corespunzător pentru creanțele născute în procedura de faliment”.

La data de 28.01.2013, administratorul judiciar a întocmit tabelul definitiv al creanțelor debitorului, care a fost înregistrat la grefa instanței și afișat la ușa instanței, în care sunt înscrise creanțe în valoare totală de 859.322,98 lei, (Anexa nr. 2 – Tabelul definitiv al creanțelor debitoarei afișat la data de 28.01.2013).

Planul de reorganizare

Aspecte generale privind planul de reorganizare

Reglementarea legală

Reglementarea legală care stă la baza întocmirii prezentului plan de reorganizare este Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, prin care se oferă debitorului față de care s-a deschis procedura generală a insolvenței, posibilitatea să-și continue activitatea comercială prin reorganizarea activității pe baza unui plan de reorganizare, care conform prevederilor art. 95, alin. (1): „va indica perspectivele de redresare în raport cu posibilitățile și specificul activități debitorului, cu mijloacele financiare disponibile și cu cererea pieței față de oferta debitorului și va cuprinde măsuri concordante cu ordinea publică (…)”.

Autorul planului

Planul de reorganizare al SC Textil SRL este depus de către debitoare prin administratorul special al societății, alegere care a fost considerată cea mai viabilă având în vedere faptul că în baza atribuțiilor conferite de Lege și de judecătorul-sindic, administratorul special cunoaște cel mai bine realitățile existente pe planul intern și extern al acesteia, având o imagine fidelă asupra situației actuale și asupra obiectivelor de urmărit în perspectiva reorganizării, fiind în măsură să stabilească strategia de restructurare a activității debitoarei și negocierea condițiilor de continuare a activității pe baza unui plan de reorganizare cu creditorul garantat și furnizorii importanți ai debitoarei.

Scopul planului

Prezentul plan are ca scop reorganizarea judiciară a SC Textil SRL, societate aflată în stare de insolvență.

În urma documentarii efectuate de administratorul judiciar, acesta a opiniat ca societatea începând cu anul 2009 a resimțit impactul crizei economico-financiare, care a afectat și activitatea de fabricare a articolelor de îmbrăcăminte, situație în care nu a mai reușit să realizeze veniturile necesare achitării datoriilor față de creditori, astfel s-au acumulat datorii față bugetul consolidat al statului, ceea ce a determinat debitoarea sa solicite deschiderea procedurii generale a insolvenței cu manifestarea expresă a intenției de a depune un plan de reorganizare.

Principiile planului

Principiul care stă la baza întocmirii planului este exploatarea eficientă a activității desfășurate de societate prin reducerea cheltuielilor dar și prin controlarea și urmărirea cu o mai mare atenție a acestora. Pe lângă această parte de management al cheltuielilor se dorește o majorare a veniturilor prin creșterea producției în urma stabilirii de noi parteneriate cu potențialii clienți.

Profitul rezultat din continuarea activității urmează să acopere creanțele înscrise la masa credală.

Societatea debitoare a semnalat existența stării de insolvență și și-a exprimat intenția de a-și reorganiza activitatea, considerând că trebuie să intervină în vederea redresării situației.

Prin Încheierea nr. 12345/F/CC/2012 din 09.07.2012 pronunțată de judecătorul-sindic în dosarul nr. 12345/107/2012 aflat pe rolul Tribunalului Alba a fost admisă cererea debitoarei de deschidere a procedurii generale a insolvenței, iar administrator judiciar provizoriu a fost numit practicianul în insolvență “Insolvență SPRL”, înregistrat în Registrul formelor de organizare al U.N.P.I.R. cu nr. RFO I–0001 și Atestatul de membru al U.N.P.I.R. nr. 1B0001.

Administratorul judiciar a întocmit tabelul definitiv al creanțelor debitorului, care a fost înregistrat la grefa instanței și afișat la ușa instanței la data de 28.01.2013, în care sunt înscrise creanțe în valoare totală de 859.322,98 lei.

Planul prevede restructurarea și continuarea activități debitorului, iar conținutul acestuia respectă cerințele Secțiunilor 5 și 6 din Legea 85/2006 privind procedura insolvenței.

Prin propunerile formulate de debitoare în prezentul plan, se dorește crearea premiselor necesare relansării și continuării activității în vederea acoperii pasivului conform art. 2 din Legea 85/2006 privind procedura insolvenței, astfel încât Adunarea creditorilor să voteze pozitiv planul de reorganizare și în aceste condiții acesta să fie confirmat de judecătorul-sindic.

Conform prevederilor art. 101 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței planul urmărește un tratament corect și echitabil pentru toate categoriile de creditori, respectând următoarele condiții:

nici una dintre categorii nu primește mai puțin decât ar fi primit în cazul falimentului;

nici o categorie sau nici o creanță aparținând unei categorii nu primește mai mult decât valoarea totală a creanței sale;

în cazul în care o categorie defavorizată respinge planul, nici o categorie de creanțe cu rang inferior categoriei defavorizate neacceptate, astfel cum rezultă din ierarhia prevăzută la art. 100 alin. (3), nu primește mai mult decât ar primi în cazul falimentului.

Art. 94. – (1) Următoarele categorii de persoane vor putea propune un plan de reorganizare: „Debitorul, cu aprobarea adunării generale a acționarilor/asociaților, în termen de 30 de zile de la afișarea tabelului definitiv de creanțe, cu condiția formulării, potrivit art. 28, a intenției de reorganizare, dacă procedura a fost declanșată de acesta”

Planul de reorganizare este întocmit de către debitor în temeiul și cu respectarea dispozițiilor art. 94 alin. (1) litera (a) și anume, cu aprobarea adunării generale a acționarilor/ asociaților, în termen de 30 de zile de la afișarea tabelului definitiv de creanțe, cu condiția formulării, potrivit art. 28, a intenției de reorganizare, dacă procedura a fost declanșată de acesta, și potrivit art. 33 alin. (6), în cazul în care procedura a fost deschisă ca urmare a cererii unuia sau a mai multor creditori.

În temeiul dispozițiilor art. 94 alin. (3) planul de reorganizare prevede restructurarea și continuarea activității debitorului și anume „planul va putea să prevadă fie restructurarea și continuarea activității debitorului, fie lichidarea unor bunuri din averea acestuia, fie o combinație a celor doua variante de reorganizare”.

Obiectivul principal al planului îl constituie menținerea activității societății și achitarea tuturor creanțelor, iar reorganizarea operațională și financiară are în vedere achitarea totală a creanțelor restanțe, prezentând o situație de restituire a obligațiilor față de creditori, într-un cuantum net superior cu cel la care s-ar fi îndestulat aceștia în cazul în care s-ar fi inițiat procedura de faliment.

Surse de finanțare

Resursele financiare pentru susținerea planului de reorganizare vor fi obținute din veniturile din activitatea de exploatare, estimând o creștere a acestora în urma stabilirii de noi parteneriate cu potențialii clienți având în vedere tendințele prognozate de specialiștii în domeniu și anume creșterea pieței la nivel național.

Ca surse și măsuri alternative de finanțare se are în vedere și posibilitatea aportului de capital de către asociați sau terțe persoane, colaborarea cu un partener strategic – fuziune, asociere în participațiune, transmiterea tuturor sau unora dintre bunurile sale către una ori mai multe persoane fizice sau juridice, constituite anterior ori ulterior confirmării planului (art. 95, alin. 6, lit. C din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței), în orice moment al perioadei de reorganizare.

Durata planului

Durata de implementare a planului de reorganizare, în vederea acoperirii într-o cât mai mare măsură a pasivului societății debitoare, se propune a fi durata maximă prevăzută de prevederile art. 95 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 și anume trei ani de la data confirmării acestuia de către judecătorul sindic.

„La recomandarea administratorului judiciar, după trecerea unui termen de cel mult 18 luni de la confirmarea planului, aceasta perioadă va putea fi extinsă cu cel mult încă o perioadă de un an, dacă propunerea este votată de cel puțin doua treimi din creditorii aflați în sold la acea dată” (art. 95, alin. 4 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței).

Măsuri adecvate pentru punerea în aplicare a planului

Măsurile adecvate sunt stabilite conform art. 95 alin. (6) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, respectiv prin prezentul plan de reorganizare debitorul propune în fapt creditorilor săi redresarea economico-financiară a societății pe baza unei strategii coerente pe termen lung.

Pentru realizarea planului și implicit redresarea societății, planul de reorganizare prevede în principal, următoarele măsuri curente:

identificarea unor noi parteneri cu care se pot încheia contracte privind producția de îmbrăcăminte în regim lohn;

implementarea unui program de reorganizare a structurii personalului debitoarei în vederea eficientizării acesteia;

controlul costurilor în vederea eficientizării activității;

încasarea facturilor emise către clienții societății pentru asigurarea unui flux de trezorerie pozitiv și negocierea unor termenele de plată cât mai convenabile.

Măsurile financiar-contabile care vor fi puse în aplicare de către conducerea societății sunt următoarele:

stabilirea clară a responsabilităților personalului din cadrul departamentului financiar-contabil;

îmbunătățirea circuitului documentelor primare;

urmărirea permanentă a creanțelor societății;

urmărirea permanentă a stocurilor și identificarea celor deteriorate sau a celor cu mișcare lentă.

A. Conducerea societății

Pe durata implementării planului de reorganizare activitatea societății debitoare va fi condusă de către administratorul special al debitoarei, sub supravegherea administratorului judiciar, fără a se ridica dreptul de administrare al societății.

B. Obținerea de resurse financiare pentru susținerea realizării planului și sursele de proveniență a acestora:

Planul de reorganizare se bazează pe veniturile realizate din activitatea de exploatare și pe încasările obținute din recuperarea creanțelor neîncasate ale debitorului, iar ca soluții alternative, finanțarea activității curente sau de investiții se poate realiza din aporturi de capital de către asociați sau noi asociați ori terțe persoane creditoare, colaborarea cu un partener strategic – fuziune, divizare, asociere în participațiune, în condițiile legii, după confirmarea planului de reorganizare.

C. Transmiterea tuturor sau a unora dintre bunurile averii debitorului către una ori mai multe persoane fizice sau juridice, constituite anterior ori ulterior confirmării planului de reorganizare.

Pentru asigurarea reușitei reorganizării, prezentul plan de reorganizare prevede și măsuri adecvate care să asigure societății resursele financiare necesare îndeplinirii acestuia și în special, asigurării resurselor financiare pentru efectuarea distribuirilor asumate prin programul de plăti, și finalmente acoperirea într-o cât mai mare măsură a creanțelor creditorilor societății.

În acest sens, dintre măsurile adecvate reușitei planului, prevăzute de art. 95 alin. 6 din Legea nr. 85/2006, cu modificările și completările ulterioare, se apreciază ca raportat la activitatea societății, perspectivele evoluției pieței pe care aceasta își desfășoară activitatea și resursele pe care societatea le poate genera în intervalul de realizare a planului, se impune și posibilitatea implementării de măsuri precum cele prevăzute de lit. C ale art. 95 alin. 6 din lege, și anume, transferul tuturor bunurilor societății către o persoană juridică constituită anterior sau ulterior confirmării planului.

Cu privire la acest aspect, se menționează de la bun început faptul că activitatea investiționala a societății nu poate fi continuată în cadrul acesteia decât cu implicarea unor însemnate resurse financiare, datorită consecințelor negative pe care deschiderea procedurii insolvenței le-a avut asupra acesteia. Se face referire în principal la imposibilitatea de finanțare a societății prin intermediului creditului bancar sau al creditului furnizor.

Se considera că reușita unui plan de reorganizare al societății depinde în mod direct de eliminarea acestui inconvenient, al lipsei creditului bancar și a creditului furnizor pentru activitatea de investii și cea curentă, permițând în acest sens societății să desfășoare activitatea în condiții normale.

Pentru realizarea acestui deziderat și pentru asigurarea reușitei planului de reorganizare al societății prin prezentul plan se propun două măsuri alternative, ambele încadrându-se în prevederile menționate la litera C a art. 95 alin. 6 din legea nr. 85/2006, și care au ca și consecință accesul societății la o sursă de finanțare neremunerată.

Astfel se propune la opțiunea societății, în funcție de condițiile din piața:

C.1. Transmiterea tuturor bunurilor societății către o persoană juridică constituită anterior sau ulterior confirmării planului în care calitatea de asociat aparține societății.

Așa cum s-a prezentat și anterior, potrivit prevederilor art. 95 alin. 6 lit. C din Legea nr. 85/2006, planul de reorganizare poate să prevadă „transmiterea tuturor sau a unora dintre bunurile averii debitorului către una ori mai multe persoane fizice sau juridice, constituite anterior ori ulterior confirmării planului”, iar în literatura de specialitate acest text reglementează ca o măsură adecvată de reușită a planului posibilitatea de transfer a tuturor sau anumitor bunuri din patrimonial societății în patrimoniul unei alte persoane juridice, înființată anterior confirmării planului sau care ia ființă ulterior acestei date, fie cu titlul de aport, fie în schimbul unui anumit preț, fie o combinație a celor două.

Având în vedere necesitatea societății de a inspira încredere partenerilor comerciali, precum și de a avea posibilitatea de a accesa surse de finanțare, se propune posibilitatea transferului tuturor bunurilor corporale și necorporale existente în patrimoniul societății către o nouă persoană juridică, înființată anterior sau ulterior confirmării planului al cărei unic asociat să fie societatea.

Astfel, noua persoană juridică (a cârei denumire se va agrea împreună cu creditorii) constituită ca urmare a implementării planului, va beneficia de toate activele existente în patrimoniul societății, urmând ca pasivele acesteia, anterioare deschiderii procedurii, să fie achitate în conformitate cu programul de plăți cuprins în prezentul plan de reorganizare.

Bunurile care vor fi transferate către noua societate sunt reprezentate de toate bunurile mobile și imobile din patrimoniul societății, fondul de comerț al societății și creanțele pe care aceasta le deține împotriva terților, care vor fi enumerate în mod expres și vor constitui obiectul eventualului contract de transfer al afacerii, respectiv se vor regăsi în anexa la contractul care se va încheia în acest sens.

Activitatea desfășurată de către societate se va desfășura după data confirmării planului și transferului fondului de comerț în cadrul noii societăți, aceasta preluând integral afacerea dezvoltată de Societate. Resursele financiare ce vor fi generate de către noua societate vor fi utilizate de către această societate în cadrul derulării activității sale curente. Având în vedere faptul că la data înființării noua societate va beneficia de elemente de activ în patrimoniul acesteia fără ca asupra acesteia să planeze spectrul falimentului, cum se întâmplă în cazul societății, aceasta va avea posibilitatea de a accesa surse de finanțare atât de la instituții bancare cât și posibilitatea de a beneficia de credit furnizor din partea partenerilor comerciali ai societății.

Sursa de finanțare a programului de plăți o va reprezenta încasarea prețului reprezentând transferul cu titlu oneros al bunurilor mobile și imobile din patrimoniul societății, fondul de comerț al societății și creanțele pe care aceasta le deține împotriva terților. Valoarea la care se va efectua transferul tuturor bunurilor societății se va stabili pe baza unui raport de evaluare efectuat de cate o societate de evaluare legal autorizată.

Condițiile de transfer vor putea fi stabilite de către creditorii rămași neachitați la data efectuării transferului, menționați în programul de plați din prezentul plan de reorganizare.

C2. Transmiterea tuturor bunurilor societății către o persoană juridică constituită anterior sau ulterior confirmării planului, cu titlul de transmitere a fondului de comerț și a creanțelor societății în schimbul unui preț către o persoană juridică înființată anterior sau ulterior confirmării planului în care calitatea de asociat aparține unor terțe persoane juridice.

Deși reorganizarea este menită a salva societatea debitoare, aceasta continuându-și activitatea după acoperirea pasivului și închiderea procedurii, există situații, reglementate chiar de legea privind procedura insolvenței – art. 95 alin. 6 lit. C – când se prevede în mod expres posibilitatea transmiterii tuturor bunurilor debitoarei către o persoană juridică constituită anterior sau ulterior confirmării planului de reorganizare. Argumentele care fundamentează o astfel de decizie sunt că instituția reorganizării judiciare excede simplul interes al debitorului, ea răspunzând unui interes general mult mai larg, interes care, ca și în cazul Societății, vizează menținerea unei afaceri cu șanse de redresare.

Soluția optimă pentru realizarea acestui deziderat o constituie valorificarea afacerii în stare de funcțiune prin transmiterea tuturor bunurilor societății (bunurile mobile și imobile, fondul de comerț și creanțele) către un alt agent economic. Or, din această perspectivă, valorificarea concomitentă a activelor și a afacerii – practic a fondului de comerț, nu se poate realiza decât în cadrul unei reorganizări, falimentul presupunând în mod direct stoparea oricărei activități și dizolvarea societății, situație în care bunurile nu vor mai putea fi vândute ca elemente ale unui fond de comerț, ci doar ca active individuale a căror valoare este mult diminuată în lipsa afacerii care le susține .

Pornind de la scopul principal al planului de reorganizare, „acoperirea pasivului debitorului în insolvență”, corelat cu principiul maximizării averii debitoarei, a conturat o variantă de strategie de valorificare a activelor care să corespundă atât intereselor celor care sunt în mod direct implicați în procedură (creditorii societății și salariații acesteia), cât și mediului de afaceri din domeniu.

Obiectivul variantei de strategie elaborată enunță scopul general, de perspectivă, urmărit în prezenta procedură: o posibilă transmitere la un preț optim corespunzător activelor transferate și menținerea în viață a unei afaceri ce se poate dovedi rentabilă în condițiile existentei unui management adecvat și a unor resurse financiare care să susțină dezvoltarea acestei afaceri la un nivel ce să asigure sustenabilitatea acesteia.

Avantajele juridice ale acestei operațiuni de transmitere sunt reprezentate de satisfacerea principiului maximizării averii debitoarei și al celerității procedurii, luând în considerare faptul că este mai facilă o vânzare a tuturor activelor (bunurile mobile și imobile, fondul de comerț și creanțele societății), decât una individuală a fiecărui bun existent în patrimoniul societății. De asemenea, încheierea unui singur contract de vânzare-cumpărare în cazul vânzării fondului de comerț este mai avantajoasă decât încercarea de valorificare a bunurilor în mod individual către diverse părți interesate, unele dintre activele societății prezentând un interes mai ridicat decât altele.

Atractivitatea unei astfel de investiții funcționale este generată tocmai de faptul că eventualul cumpărător, la data preluării activului, are la dispoziție toate pârghiile și mecanismele necesare continuării unei afaceri mature, eliminând astfel costurile repornirii unei astfel de activități ca un „greenfield” și beneficiind de know how-ul angajaților societății.

Pentru realizarea unui transfer complet al afacerii, se are în vedere cesiunea contractelor în derulare către viitorul cumpărător iar contractele de muncă vor fi încetate cu respectarea prevederilor Codului muncii, astfel:

În concluzie, valorificarea ca afacere a societății implică un amplu proces având ca finalitate transferul fondului de comerț, incluzând totalitatea elementelor de activ, dar și a fluxurilor generatoare de profit printr-un procedeu complex care vizează cesionarea contractelor și transferul colectiv al forței de muncă către un noul investitor.

În ceea ce privește identitatea noului investitor, acesta va fi selectat de către administratorul judiciar împreună cu creditorii rămași neachitați la acel moment, menționați în programul de plăți din prezentul plan de reorganizare, care vor stabili și condițiile minime de încheiere a contractului de vânzare-cumpărare a bunurilor mobile și imobile, a fondului de comerț și a creanțelor.

În ambele variante prezentate, investitorul va fi ales de către administratorul judiciar cu votul a cel puțin 50% plus 1 din totalul creanțelor rămase de achitat potrivit programului de plăți din prezentul plan de reorganizare, iar condițiile ce vor fi solicitate investitorului vor fi stabilite în același cadru precizat mai sus.

D. Fuziunea debitorului, în condițiile legii

Reorganizarea Debitoarei mai poate fi realizată în cazul în care se constată oportunități și prin fuziune, cu respectarea condițiilor prevăzute de Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

E. Lichidarea tuturor sau a unora dintre bunurile averii debitorului, separat ori în bloc, libere de orice sarcini, sau darea în plată a acestora către creditorii debitorului, în contul creanțelor pe care aceștia le au față de averea debitorului.

Nu este cazul.

F. Lichidarea parțială sau totală a activului debitorului în vederea executării planului se face potrivit art. 116-120.

Nu este cazul.

G. Modificarea sau stingerea garanțiilor reale, cu acordarea obligatorie, în beneficiul creditorului garantat, a unei garanții sau ipotecii echivalente, în condițiile prevăzute la art. 39 alin. (2) lit. c)

Pentru finanțarea activității societății și reușita planului de reorganizare, creditorii consimt ca Debitorul să inițieze și să consimtă subrogații în sensul prevederilor art. 1595 din Noul Cod Civil.

H. Prelungirea datei scadenței, precum și modificarea ratei dobânzii, a penalității sau a oricărei alte clauze din cuprinsul contractului ori a celorlalte izvoare ale obligațiilor sale.

Planul de reorganizare propus poate să prevadă modificări ale datei scadenței, ratei dobânzii sau a oricăror clauze contractuale cuprinse în contractele încheiate de societate sau ale raporturilor juridice în care apare societatea. Modificările operate asupra clauzelor contractuale ori în raporturile juridice în care este parte, reprezintă măsuri adecvate menite să contribuie la reorganizarea debitorului, prin redresarea activității sale.

În cazul societății, pentru asigurarea reechilibrării financiare se impun modificări ale clauzelor contractuale cuprinse în cadrul raporturile juridice ale societății. Reorganizarea societății nu poate avea loc fără o restructurare financiară, bazată în principal pe o reașezare a condițiilor contractuale cu partenerii acesteia, care sa permită o diminuare a costurilor generate de acestea.

I. Modificarea actului constitutiv al debitorului, în condițiile legii.

Conform prevederilor art. 3 pct. 20 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, planul de reorganizare poate să prevadă pe lângă restructurarea operațională și financiară a debitorului și restructurarea corporativă a acestuia prin modificarea structurii capitalului social.

Potrivit dispozițiilor art. 210 coroborate cu prevederile art. 221 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, societatea cu răspundere limitata își va putea majora capitalul social prin emisiunea de noi părți sociale sau prin majorarea valorii nominale a părților sociale emise în schimbul unor noi aporturi în numerar sau în natură.

J. Emiterea de titluri de valoare de către debitor sau oricare dintre persoanele menționate la lit. C și D, în condițiile prevăzute de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și de Legea nr. 297/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Nu este cazul.

K. Prin derogare de la prevederile lit. J, planul de reorganizare nu poate prevedea conversia creanțelor bugetare în titluri de valoare.

Nu este cazul – creanțele bugetare vor fi achitate în totalitate.

L. Inserarea în actul constitutiv al debitorului – persoana juridică – sau al persoanelor menționate la lit. C și D a unor prevederi:

de prohibire a emiterii de acțiuni fără drept de vot;

de determinare, în cazul diferitelor categorii de acțiuni ordinare, a unei distribuirii corespunzătoare a votului între acestei categorii;

în cazul categoriilor de acțiuni preferențiale cu dividend prioritar față de alte categorii de acțiuni, de reglementare satisfăcătoare a numirii administratorilor reprezentând categoriile de acțiuni respective în ipoteza neonorării obligației de plată a dividendelor.

Nu este cazul.

Previziunea situațiilor financiare

Contul de profit și pierdere previzionat pe perioada reorganizării și Fluxurile de numerar previzionate pe perioada reorganizării sunt previziunile financiare care fac parte din planul de reorganizare.

Acestea sunt esențiale planului de reorganizare deoarece pe baza acestora s-a întocmit programul de plată a creanțelor.

Categoriile de creanțe

Conform tabelului definitiv al creanțelor întocmit și afișat de administratorul judiciar la data de 28.01.2013, situația creanțelor este următoarea:

Creanțe garantate

Grupa creanțelor garantate conform art. 100, alin. (3), lit. a) din Legea 85/2006 privind procedura insolvenței cuprinde următorii creditori, sumă totală a creanțelor garantate fiind de 662.462,00 lei:

Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Alba, creditoarea fiind înscrisă în tabelul definitiv al creanțelor cu sumă de 662.462,00 lei cu titlu de creanță garantă, iar garanțiile constituite de către debitoare în favoarea creditorului izvorăsc din procesul verbal de sechestru pentru bunuri mobile nr. 12345/06.06.2012, întocmit pentru creanțele bugetare datorate cu valoarea estimată a bunurilor luate în garanție de 209.689 lei.

Creanțe bugetare

Grupa creanțelor bugetare conform art. 100, alin. (3), lit. c) din Legea 85/2006 privind procedura insolvenței cuprinde creditorul, Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Alba care deține creanța de 185.263,00 lei;

Creanțe chirografare

Grupa creanțelor chirografare, conform art. 100, alin. (3), lit. e), cuprinde creanțe în valoare totală de 11.597,98 lei, acestea rezultând din furnizarea de gaze naturale de către E.ON Energie România SA și servicii de paza și protecție furnizate de SC Pază SRL conform art. 123, pct. 7 din Legea 85/2006 privind procedura insolvenței.

Programul de plată a creanțelor

Situația Programului de plată a creanțelor debitorului care vor fi efectuate în perioada de reorganizare judiciară este evidențiată în „Anexa 3 – Programul de plată a creanțelor debitorului care vor fi efectuate în perioada de reorganizare judiciară.”.

Conform dispozițiilor art. 3 alin. 22 din Legea 85/2006 privind procedura insolvenței, prin programul de plată a creanțelor se înțelege tabelul de creanțe care cuprinde cuantumul sumelor pe care debitorul se obligă să le plătească creditorilor, prin raportare la tabelul definitiv de creanțe și la fluxurile de numerar aferente planului de reorganizare.

Acesta cuprinde cuantumul sumelor datorate creditorilor conform tabelului definitiv de creanțe pe care debitorul se obligă să le plătească acestora, precum și termenele la care debitorul urmează să plătească aceste sume.

În conformitate cu dispozițiile art. 102 alin. (5) și 122 din Legea nr. 85/2006 plățile către creditori vor fi realizate după următoarele reguli:

plățile se vor efectua trimestrial în cuantumul prezentat în programul de plată a creanțelor;

în aceste condiții, în perioada de 36 de luni de derulare a planului de reorganizare, se asigură recuperarea în procent de 100% a creanțelor garantate, în procent de 100% a creanțelor bugetare în procent de 100% a creanțelor chirografare și în procent de 100% a creanțelor născute în timpul procedurii.

Veniturile și cheltuielile sunt prezentate trimestrial în Contul de profit și pierdere previzionat pe perioada celor trei ani ai planului de reorganizare judiciară.

Prima lună a fluxului de numerar și scadențarul de plată a datoriilor în cadrul planului de reorganizare se consideră luna următoare sentinței prin care planul de reorganizare se confirmă de către judecătorul sindic.

Plățile se vor efectua trimestrial, în ultima zi din a treia lună a fiecărui trimestru conform anexei Programul de plată a creanțelor debitorului care vor fi efectuate în perioada de reorganizare judiciară.

Creanța garantată deținută de creditorul garantat Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Alba, în cuantum de 662.462,00 lei, este prevăzută a se achita integral prin programul de plată a creanțelor.

Creanțe născute după data deschiderii procedurii

Creanțele curente reprezintă creditele, dobânzile și cheltuielile aferente, acordate de instituții de credit după deschiderea procedurii, precum și creanțele rezultate din continuarea activității debitorului după deschiderea procedurii conform art. 123, pct.3 din Legea 85/2006 privind procedura insolvenței.

Creditorii vor fi despăgubiți din creanța rămasă înscrisă în tabelul definitiv după cum urmează:

creditorii garantați în procent de 100%;

creditorii bugetari în procent de 100%;

creditorii care dețin creanțe chirografare în procent de 100% din creanța rămasă înscrisă în tabelul definitiv.

Categorii de creanțe defavorizate în sensul legii care votează planul de reorganizare și tratamentul corect și echitabil aplicat prin planul de reorganizare acestor categorii de creanțe.

Conform dispozițiilor art. 3, alin. 1, pct. 21 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, categoria de creanțe defavorizate este prezumată a fi categoria de creanțe pentru care planul de reorganizare prevede cel puțin una dintre următoarele modificări pentru oricare dintre creanțele categoriei respective:

o reducere a cuantumului creanței;

o reducere a garanțiilor sau a altor accesorii, cum ar fi reeșalonarea plaților în defavoarea creditorului;

valoarea actualizată cu dobânda de referință a BNR, daca nu este stabilit altfel prin contractul privind creanța respectivă sau prin legi speciale, este mai mică decât valoarea la care a fost înscrisă în tabelul definitiv de creanțe.

Potrivit prevederile art. 101, alin. 2 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței, tratament corect și echitabil există atunci când sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

nici una dintre categoriile care resping planul și nici o creanță care respinge planul nu primesc mai puțin decât ar primi în cazul falimentului;

nici o categorie sau nici o creanță aparținând unei categorii nu primește mai mult decât valoarea totală a creanței sale;

în cazul în care o categorie defavorizată respinge planul, nici o categorie de creanțe de rang inferior categoriei defavorizate acceptante, astfel cum rezulta din ierarhia prevăzută la art. 100, alin.3 din Legea nr.85/2006, nu primește mai mult decât ar primi în cazul falimentului.

De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 96, alin. 2 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței, planul stabilește același tratament pentru fiecare creanță din cadrul unei categorii distincte, cu excepția cazului în care deținătorul unei creanțe din categoria respectivă consimte un tratament mai puțin favorabil pentru creanța sa.

Tratamentul corect și echitabil aplicat creanțelor defavorizate prin planul de reorganizare se apreciază în funcție de următoarele elemente de referință:

Tabelul definitiv al creanțelor debitoarei afișat la data de 28.01.2013;

Programul de plăți prevăzut prin planul de reorganizare.

În perioada de reorganizare judiciară, creanțele înscrise în tabelul definitiv al creanțelor vor fi achitate de către Debitoare prin Planul de reorganizare, în cuantum de 100% conform Programului de Plăți, situație în care nu există categorie de creanțe defavorizate în prezentul plan de reorganizare.

Despăgubiri în caz de faliment

Despăgubiri ce urmează a fi oferite titularilor tuturor categoriilor de creanțe, în comparație cu valoarea estimativă care ar putea fi primită prin distribuire în caz de faliment.

Conform dispozițiilor art. 123, creanțele vor fi plătite, în cazul falimentului, în următoarea ordine:

Taxele, timbrele sau orice alte cheltuieli aferente procedurii instituite prin prezenta lege, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea și administrarea bunurilor din averea debitorului, precum și plata remunerațiilor persoanelor angajate în condițiile art. 10, art. 19 alin. (2), art. 23, 24 și ale art. 98 alin. (3), sub rezerva celor prevăzute la art. 102 alin. (4);

Creanțele izvorâte din raportul de muncă;

Creanțele reprezentând creditele, cu dobânzile și cheltuielile aferente, acordate de instituții de credit după deschiderea procedurii, precum și creanțele rezultând din continuarea activității debitorului după deschiderea procedurii;

Creanțele bugetare;

Creanțele reprezentând sumele datorate de către debitor unor terți, în baza unor obligații de întreținere, alocații pentru minori sau de plată a unor sume periodice destinate asigurării mijloacelor de existență;

Creanțele reprezentând sumele stabilite de judecătorul-sindic pentru întreținerea debitorului și a familiei sale, dacă acesta este persoană fizică;

Creanțele reprezentând credite bancare, cu cheltuielile și dobânzile aferente, cele rezultate din livrări de produse, prestări de servicii sau alte lucrări, precum și din chirii;

Alte creanțe chirografare;

Creanțele subordonate.

Conform prevederilor art. 121, alin. (1), „Fondurile obținute din vânzarea bunurilor din averea debitorului, grevate, în favoarea creditorului, de ipoteci, gajuri sau alte garanții reale mobiliare ori drepturi de retenție de orice fel, vor fi distribuite în următoarea ordine:

Taxe, timbre și orice alte cheltuieli aferente vânzării bunurilor respective, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea și administrarea acestor bunuri, precum și plata remunerațiilor persoanelor angajate în condițiile art. 10, art. 19 alin. (2), art. 23 și 24;

Creanțele creditorilor garantați, cuprinzând tot capitalul, dobânzile, majorările și penalitățile de orice fel, precum și cheltuielile.

În cazul în care sumele realizate din vânzarea acestor bunuri ar fi insuficiente pentru plată în întregime a respectivelor creanțe garantate, creditorii vor avea, pentru diferența, creanțe chirografare care vor veni în concurs cu cele cuprinse în categoria corespunzătoare, potrivit naturii lor, prevăzute la art. 123, și vor fi supuse dispozițiilor art. 41. Dacă după plata sumelor prevăzute la alin. (1) rezultă o diferență în plus, aceasta va fi depusă, prin grija lichidatorului, în contul averii debitorului.

Un creditor cu creanță garantată este îndreptățit sa participe la orice distribuire de sumă făcută înaintea vânzării bunului supus garanției lui. Sumele primite din acest fel de distribuiri vor fi scăzute din cele pe care creditorul ar fi îndreptățit sa le primească ulterior din prețul obținut prin vânzarea bunului supus garanției sale, dacă aceasta este necesară pentru a împiedica un astfel de creditor să primească mai mult decât ar fi primit daca bunul supus garanției sale ar fi fost vândut anterior distribuirii”.

Descărcarea de obligații și de răspundere

În conformitate cu prevederile art. 137 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, la data confirmării planului de reorganizare, Debitoarea este descărcată de diferența dintre valoarea obligațiilor pe care le avea înainte de confirmarea planului și cea prevăzută în plan. De asemenea, de la data închiderii procedurii de reorganizare, Debitoarea va fi descărcată de orice răspundere în sensul dispozițiilor art. 95 al. 5 lit. c) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.

Categoriile de creanțe care votează planul de reorganizare

Categoriile de creanțe care vor vota planul de reorganizare al debitoarei potrivit dispozițiilor art. 100, alin. (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței sunt următoarele:

Creanțe garantate – art.100, alin. (3), lit. a);

Creanțe bugetare – art.100, alin. (3), lit. c);

Celelalte creanțe chirografare – art.100, alin. (3), lit. e).

Aprobarea și confirmarea planului

La data de 31.01.2013, debitoarea a depus la dosarul de insolvență „Planul de Reorganizare a activității debitorului SC Textil SRL, propus de SC Textil SRL”.

Planul de Reorganizare a fost votat în Adunarea creditorilor Textil din data de 11.02.2013 și confirmat de judecătorul-sindic prin Sentința comercială nr. 12345/F/2013 din 18.02.2013, devenită irevocabilă prin nerecurare, (Anexa nr. 4 – Sentința comercială de confirmare a planului de reorganizare nr. 12345/F/2013 din 18.02.2013).

Perioada de reorganizare

În perioada executării planului de reorganizare, administratorul judiciar a întocmit rapoarte trimestriale privind situația financiară a averii debitorului. Aceste rapoarte au fost prezentate adunării creditorilor, care a aprobat rapoartele privind situația financiară a averii debitoarei și a avizat situația cheltuielilor efectuate pentru bunul mers al activității debitoarei. Aceste rapoarte au fost avizate de fiecare dată de adunarea creditorilor, datorită faptului că Debitoarea a respectat prevederile programului de plată a creanțelor respectiv a efectuat plățile trimestriale prevăzute către creditori.

Având în vedere că în tabelul definitiv al creanțelor sunt înscriși numai 3 creditori, în cauză nu s-a desemnat comitetul creditorilor.

Extinderea perioadei de reorganizare

Datorită dificultăților financiare întâmpinate în perioada de reorganizare judiciară, debitoarea a cumulat datorii curente față de bugetul de stat, singura soluție pentru achitarea acestora fiind extinderea perioadei de reorganizare. Prin extinderea perioadei de reorganizare cuantumul ratelor trimestriale prevăzute în programul de plăți se va diminua, debitoarea reușind astfel să achite datoriile curente acumulate către bugetul de stat, (Anexa nr. 5 – Noul program de plată a creanțelor debitorului care vor fi efectuate în perioada extinsă de reorganizare judiciară).

Având în vedere cele de mai sus la data de 11.06.2014, debitoarea a depus la dosarul de insolvență „Extinderea Planului de Reorganizare a activității debitorului SC Textil SRL, propus de SC Textil SRL și confirmat la data de 18.02.2013”.

Extinderea Planului de Reorganizare a fost votată în Adunarea creditorilor Textil din data de 16.06.2014, cu votul a două din cele trei grupe de creditori care dețineau 97,89% din valoarea creanțelor aflate in sold la data de 16.06.2014.

Procesul-verbal al ședinței Adunării creditorilor a fost depus la dosarul cauzei și urmează ca Extinderea Planului de Reorganizare să fie supusă confirmării de judecătorul-sindic.

Cap 4. Concluzii

Așa cum s-a menționat și în introducere lucrarea este structurata în două părți, respectiv prima parte care cuprinde aspecte teoretice și a doua parte care cuprinde un studiu de caz practic privind reorganizarea judiciară a unei societăți.

Pentru partea de teorie s-a încercat o sintetizare a noțiunilor elementare privind insolvența și o detaliere a legislației privind reorganizarea judiciară. Resursele bibliografice principale au fost Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței cu modificările și completările următoare, Suportul de curs al domnului profesor universitar doctor Vasile Luha din cadrul Facultății de Drept a Universității „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia, intitulat „Regimul juridic al insolvenței” și cartea „Insolvența: legea, regulile, realitatea”, având ca autor pe Gheorghe Piperea, editura Wolters Kluwer 2008, completate de alte cărți de specialitate, reviste de specialitate și site-uri de internet.

Obiectivele acestei părți sunt familiarizarea cu conceptul de insolvență și aprofundarea cunoștințelor teoretice privind reorganizarea judiciară.

Studiul de caz are rolul de a transpune cunoștințele teoretice în practică pentru o aprofundare a cercetării acestora. Prin parcurgerea acestuia se poate observa în detaliu aplicarea legislației în domeniul reorganizării judiciare.

Motivația alegerii cercetării aprofundate a reorganizării judiciare a fost actualitatea fenomenului în realitatea economică din perioada actuală. Aceste noțiuni, elemente juridice și legislative sunt obligatorii de stăpânit de un jurist sau avocat datorită actualității acestei proceduri de reorganizare judiciară.

Votarea planului și continuarea procedurii reorganizării sunt măsuri menite prin finalitatea lor să satisfacă interesele tuturor creditorilor (garantați, bugetari și chirografari), precum și interesele debitoarei care își continuă activitatea, cu toate consecințele economice și sociale aferente.

Falimentul unei societăți situează debitoarea și creditorii pe poziții antagonice, primii urmărind recuperarea integrală a creanței împotriva averii debitorului, iar acesta din urmă menținerea societății în viață comercială. Dacă în cazul falimentului interesele creditorilor exclud posibilitatea salvării intereselor debitorului, a cărui avere este vândută (lichidată) în întregime, în cazul reorganizării cele două deziderate se cumulează, debitorul continuându-și activitatea, cu consecința creșterii sale economice, iar creditorii profită de pe urma maximizării valorii averii și a lichidităților suplimentare obținute, realizându-și în acest fel creanțele într-o proporție superioară decât ceea ce s-ar realiza în ipoteza falimentului.

Făcând o comparație între gradul de satisfacere a creanțelor în cadrul celor doua proceduri, se menționează că în cazul falimentului nu există un patrimoniu vandabil destinat plății pasivului, față de procedura reorganizării se adaugă profitul substanțial rezultat din continuarea activității debitoarei, toate destinate plății pasivului.

Procesul de reorganizare comportă și alte avantaje:

continuarea activității crește considerabil gradul de vandabilitate al bunurilor unei societăți „active”, față de situația valorificării patrimoniului unei societăți „moarte”, nefuncționale (patrimoniu care, nefolosit, este supus degradării inevitabile până la momentul înstrăinării);

continuarea activității mărește considerabil șansele ca activul societății sa fie vândut ca un ansamblu în stare de funcționare (ca afacere), chiar în eventualitatea nedorită a deschiderii procedurii de faliment;

societatea are costuri fixe (utilități, salarii, pază, asigurări bunuri din patrimoniu, impozite, taxe locale etc.) semnificative, cheltuieli care nu pot fi amortizate decât prin continuarea activității de bază, cheltuieli care în situația nedorită a falimentului societății, ar urma să fie plătite prioritar din valoarea bunurilor vândute, conform art. 121 pct. 1 din Legea nr. 85/2006 (ca și cheltuieli de conservare și administrare), afectând valoarea obținută din vânzarea patrimoniului și diminuând în mod direct gradul de satisfacere a creanțelor creditorilor;

Avantajele de ordin economic și social ale reorganizării sunt evidente, ținând cont de necesitatea menținerii în circuitul economic a unei societăți care a avut un bun renume pe piața de profil din județul Alba, a avut rezultate concretizate în obținerea unor importante cifre de afaceri și profituri, care a fost un bun contribuabil la bugetul consolidat al statului de la înființare până la intrarea în insolvență.

Concluzionând, se poate spune că lucrarea de față prezintă atât aspectele teoretice și legislative în domeniul insolvenței și al reorganizării judiciare cât și aplicarea acestora într-un caz practic de reorganizare judiciară a unei societăți.

Bibliografie

Avram, A. (2010), Procedura insolvenței. Deschiderea procedurii, București, Ed. Hamangiu;

Avram, A. (2010), Procedura insolvenței. Efectele deschiderii procedurii. Primele măsuri, București, Ed. Hamangiu;

Luha, V. (2008), Regimul juridic al insolvenței, Suport de curs, Alba Iulia;

Luha, V. (2006), Obligațiile comerciale, , Cluj Napoca, Ed. Risoprint;

Luha, V. (2003), Drept comercial,Alba Iulia, Ed. Altip;

Piperea, Gh. (2008), Insolvența: legea, regulile, realitatea, București, Ed. Wolters Kluwer;

Țăndăreanu, N. (2012), Insolvența în reglementarea Legii nr. 85/2006, București, Ed. Universul Juridic;

Turcu, I. (2006), Tratat de insolvență, București, Ed. CH Beck;

Turcu, I. (2003), Falimentul-Noua procedură, București, Ed. Lumina Lex;

UNPIR, (2014), “De ce este necesar Codul insolvenței?”, în Revista Phoenix, nr. 47, p. 4;

Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței cu modificările și completările următoare;

Monitorul oficial nr. 130 din 29 iunie 1995;

Monitorul oficial nr. 1066 din 17 noiembrie 2004;

***, Codul Insolvenței 2013, http://www.avocatnet.ro/content/articles/id_34292/Din-25-octombrie-2013-numai-firmele-cu-datorii-de-peste-40000-lei-isi-vor-putea-cere-singure-insolventa-Noul-Cod-al-Insolventei-a-fost-publicat.html;

***, Codul Insolvenței 2013, http://codfiscal.net/38929/ccr-noul-cod-al-insolventei-este-neconstitutional-oug-912013- neconstitutionala;

***, Codul Insolvenței 2014, http://www.avocatnet.ro/content/articles/id_36933/Insolventa-unei-firme-va-dura-trei-ani-Noul-Cod-al-Insolventei-a-fost-adoptat-de-Camera-Deputatilor.html;

***, Codul Insolvenței 2014, http://www.curierulnational.ro/Eveniment/2014-05-05/Noul+Cod+al+ Insolventei,+bile+albe,+bile+negre.

Anexe

Anexa nr. 1 – Încheierea de deschidere a procedurii insolvenței nr. 12345/F/CC/2012 din 09.07.2012;

Anexa nr. 2 – Tabelul definitiv al creanțelor debitoarei afișat la data de 28.01.2013;

Anexa nr. 3 – Programul de plată a creanțelor debitorului care vor fi efectuate în perioada de reorganizare judiciară;

Anexa nr. 4 – Sentința comercială de confirmare a planului de reorganizare nr. 12345/F/2013 din 18.02.2013;

Anexa nr. 5 – Noul program de plată a creanțelor debitorului care vor fi efectuate în perioada extinsă de reorganizare judiciară.

Bibliografie

Avram, A. (2010), Procedura insolvenței. Deschiderea procedurii, București, Ed. Hamangiu;

Avram, A. (2010), Procedura insolvenței. Efectele deschiderii procedurii. Primele măsuri, București, Ed. Hamangiu;

Luha, V. (2008), Regimul juridic al insolvenței, Suport de curs, Alba Iulia;

Luha, V. (2006), Obligațiile comerciale, , Cluj Napoca, Ed. Risoprint;

Luha, V. (2003), Drept comercial,Alba Iulia, Ed. Altip;

Piperea, Gh. (2008), Insolvența: legea, regulile, realitatea, București, Ed. Wolters Kluwer;

Țăndăreanu, N. (2012), Insolvența în reglementarea Legii nr. 85/2006, București, Ed. Universul Juridic;

Turcu, I. (2006), Tratat de insolvență, București, Ed. CH Beck;

Turcu, I. (2003), Falimentul-Noua procedură, București, Ed. Lumina Lex;

UNPIR, (2014), “De ce este necesar Codul insolvenței?”, în Revista Phoenix, nr. 47, p. 4;

Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței cu modificările și completările următoare;

Monitorul oficial nr. 130 din 29 iunie 1995;

Monitorul oficial nr. 1066 din 17 noiembrie 2004;

***, Codul Insolvenței 2013, http://www.avocatnet.ro/content/articles/id_34292/Din-25-octombrie-2013-numai-firmele-cu-datorii-de-peste-40000-lei-isi-vor-putea-cere-singure-insolventa-Noul-Cod-al-Insolventei-a-fost-publicat.html;

***, Codul Insolvenței 2013, http://codfiscal.net/38929/ccr-noul-cod-al-insolventei-este-neconstitutional-oug-912013- neconstitutionala;

***, Codul Insolvenței 2014, http://www.avocatnet.ro/content/articles/id_36933/Insolventa-unei-firme-va-dura-trei-ani-Noul-Cod-al-Insolventei-a-fost-adoptat-de-Camera-Deputatilor.html;

***, Codul Insolvenței 2014, http://www.curierulnational.ro/Eveniment/2014-05-05/Noul+Cod+al+ Insolventei,+bile+albe,+bile+negre.

Anexe

Anexa nr. 1 – Încheierea de deschidere a procedurii insolvenței nr. 12345/F/CC/2012 din 09.07.2012;

Anexa nr. 2 – Tabelul definitiv al creanțelor debitoarei afișat la data de 28.01.2013;

Anexa nr. 3 – Programul de plată a creanțelor debitorului care vor fi efectuate în perioada de reorganizare judiciară;

Anexa nr. 4 – Sentința comercială de confirmare a planului de reorganizare nr. 12345/F/2013 din 18.02.2013;

Anexa nr. 5 – Noul program de plată a creanțelor debitorului care vor fi efectuate în perioada extinsă de reorganizare judiciară.