Renzo Piano. Tehnologia High Tech Versus Ecoarhitectura

CUPRINS : 1.Introducere

2.Biografie, carieră Renzo Piano

3.Renzo Piano și proiectele High-Tech

3.1 Cateva idei despre tehnologia High-Tech

3.2 Apropierea de știintific- -Descoperirea materialelor

-Dragostea pentru constructii

-Stăpânirea energiei

3.3 Structuri mobile-O casă verde electronică

3.4 Implicând spațiul -Un workshop flexibil

3.5 Cultură și tehnologie – O navă în Paris

4.Renzo Piano și Ecoarhitectura

4.1 Scurtă introducere în Ecoarhitectura

4.2 Centru Cultural Tjibaou, Noumia, New Caledonia

4.3 Centru Comercial Nola -Volcano Buono

4.4 Paul Klee Zentrum

4.5 Academia de Stiinte , California

4.6 Muzeul de Stiinte Naturale (MUSE), Trento

5. Premii Renzo Piano

6.Concluzii

7.Bibliografie

8.Sursa ilustrațiilor

1. I n t r o d u c e r e

Mulți artisti au urmat parametrii matematici sau compuneri contemporane de exemplu, alții au luat liniile de ghidaj sociale sau și-au găsit un punct de referință urmând principiile naturii, toate modurile variate pentru a scăpa de hazardul gratuit sau întâmplător.

Piano a urmărit o cale clară și definită.O întrebare venea din cum să alipesti principii variate într-o realitate a designului, a căutărilor care implică realizarea unei arhitecturi științifice.

Două elemente devin indispensabile: o experimentare metodologică și rafinată dar nu tehnici imense, copleșitoare ; calculare și verificare, computer și încercare și eroare, teorie și practică; două dimensiuni care în designul lui Piano se suprapun și intervin încontinuu.Deci există abstractul, aspectul cerebral (modelul matematic) și aspectul practic (experimentul).

În concepia lui Renzo Piano, clădirea, începând de la o mazgalitură, pe o foaie albă, cu materia și cu legile sale, asta înseamnă creație; totusi când vine timpul de a pune creația în practică aceasta nu poate urma căile fanteziste dar trebuie să se manifeste cu grijă în planuri detaliate, referindu-se încontinuu la relația intimă cu universul biologic.Arhitectul este investigatorul naturii, și arhitectura o minuțioasă cercetare, o perseverentă transcripție a sectretelor structurale.Nu este un accident faptul că sentimentul pe care ni-l dă cel mai recent design al lui Piano despre arhitectura biotehnologică, ca și cum ar fi o simbioză între high-tech și realitatea fizică.Putem vedea asta în două exemple semnificative, forma florii care se unește virtual, elementele din lemn și aluminiu (designul pentru expoziția IBM) și frunzele în formă de ecran care filtrează lumina soarelui în multiple refracții (designul pentru Menil Collection din Houston).

Această creație este o frântură între trecut și viitor, banal și sofisticat, ritualul și tehlonogia futuristică, este o modalitate de a reduce elaborat, de a complica realitățile la expresia lor esențială.Poate fi considerată aceasta o operație estetică? Piano nu are încredere în termenul ,,artă''.,,Building is the most wonderful work in the world, but architecture and architects nees debunking.Of course you can indulge in emotion and gestures but only when you posses a sufficiently strong mastery to guide and discipline you as if by invisible strings.It is a much easier life being an artist than being a bricklayer, someone who builds piece by piece exploring methodically." [ ]

In traducere : ,,Clădirea este cea mai frumoasă lucrare din lume, dar arhitectura și arhitecții au nevoie de dezvăluire.Desigur, vă puteti deda în emotie și gesturi dar doar când

posedați o suficient de puternică măiestrie de a vă ghida și disciplina prin șiruri de disimulări.Este mult mai ușoară viața unui artist decât cea a unui zidar, cineva care construiește piesă cu piesă explorând metodic."

Departe de a fi vreun un mister sacru, arta este sublimarea măiestriei, fuziunea dintre idee și fapt. Din cauza aceasta clădirea de workshop din Genoa-Pegli are o atmosferă care nu redă o atmosferă de birou de arhitectură: acesta este un sit arhitectural în miniatură, un atelier de maeștri (făcut nu în ideea de a călători într-un viitor electronic) unde produsul arhitectural este veșnic neterminat, ,,lucru în progres", și unde nu există separare de roluri.

Dar cercetarea construcției nu este deajuns.Incorectitudinea și neglijența este un constant hazard al unei experimentări arhitecturale. Arhitectul nu trebuie să întrerupă contactul cu lumea și să facă un design mecanic, fără să știe adevaratele nevoi ale oamenilor.Singura modalitate pentru a restabili contactul cu lumea este să lase desenul și să plece pe străzi, să cerceteze situl arhitectural unde urmează să fie construită clădirea, să descopere oamenii.

,,Architecture must fully commit itself to understanding technology,experimenting with its instruments.It must also take the pulse of people's real needs, participating in community organisations that economicaly and actively involve the people concerned,giving them,both literally and figuratively,a say in their own homes.This is the exact opposide of what happens with wordy,demagogic, and participatory assemblies." []

,,Arhitectura trebuie să se angajeze pe deplin în a întelege tehnologia, experimentând cu instrumentele sale. Ea trebuie, de asemenea să ia pulsul nevoilor reale ale oamenilor, participând în organizațiile comunității din punct de vedere economic și în mod activ în implicarea pesoanelor interesate, oferindu-le atât la propriu cât și la figurat, un cuvânt de spus pentru casele lor proprii. Acesta este exact opusul a ceea ce se întamplă verbal și demagogic în ansamlurile participante."

Putem într-o oarecare măsura să clasăm unele clădiri ale sale în curentul architectural numit New Brutalism. ,,Termenul brutalism a fost folosit de criticul Sigfried Giedion în 1954 în legătură cu arhitectura realizată de soții Alison și Peter Smithson, arhitectură derivată din principiul modernist al sincerității. Nu doar betonul brut, ci multe alte elemente și materiale de construcții – grinzi metalice, plafoane din tablă ondulată, tuburi de instalații ș.a.m.d. – devenite elemente de expresie, erau lăsate aparent cu o sinceritate brutală.Mai recent, contemporan cu soții Smthson, era Louis Kahn, care reducea și el arhitectura la masă,

volum, spațiu și lumină și se preocupă de expresivitatea suprafețelor de materiale naturale, dar o făcea în condițiile diferite de dincolo de ocean..” []

Renzo Piano a fost întotdeauna pregătit să acumuleze cunoștințe, să învețe de la maeștrii săi, de la Ofrei Otto și munca sa experimentală și curiozitatea către lumea naturală, la Z.S. Makowsky pentru apropierea sa de matematică; de la Pierluigi Nervi la Jean Prouve pentru fuziunile lor de la nașterea conceptului pană la execuție, concept și măiestrie; de la Franco Albini :,,he taught me to be methodical,to be stubborn and to reject the slipshod"[] -,,el m-a învătat sa fiu metodic, să fiu ambițios și să resping neglijența" la Marco Zanuso de la care a învățat cum să lucreze cu materialele; ucenicia sa din Philadelphia cu Louis Kahn l-a învățat o extraordinară dedicație pentru munca sa, mai curând decât abordarea lui Kahn.

Toți acești oameni au fost importanți în dezvoltarea sa dar nu decisiv sau nu atât de suficient pentru care s-a făcut diferența dintre Piano și restul lumii arhitecturale. Este o alta experiență ce a fost mult mai decisivă, una emoțională care ne duce înapoi la începutul formării sale profesionale când acesta a lucrat alături de tatal său.De la el a învatat practicile meștesugărești și filosofia experimentală, plăcerea sa pentru execuție, dragostea pentru construcții.

2 . B i o g r a f i e R e n z o P i a n o ș i c a r i e r ă

,,Renzo Piano was born into a family of builders in Genoa, Italy in 1937.

His being a family of contractors; including his grandfather, father, four uncles and a brother; was up against the idea of his choosing architecture as a career option. His father had once asked him <Why become an architect when you can be a builder?>” [ ]

,,Renzo Piano s-a născut într-o familie de constructori în Genoa, Italia, în anul 1937. Erau o familie de anteprenori începând cu bunicul său, tatăl, patru unchi și un frate.Ei au fost împotriva ideii sale de a alege arhitectura ca o obțiune de carieră. Tatal său l-a întrebat într-o bună zi <De ce să devii un arhitect când poți deveni un constructor?>”

Renzo Piano însă nu a ținut cont de sfatul tatălui său și a studiat arhitectura la Universitatea Politehnică de Arhitectură din Milano.

Pe parcursul studiilor a lucrat sub îndrumarea designerului Neo-Raționalist Franco Albini. După absolvirea sa, în 1964, Renzo Piano a lucrat la compania tatălui său pentru o scurtă perioadă, câștigând experiență practică. Din 1965-1970 Renzo Piano a lucrat în birourile lui Louis Kahn din Philadelphia și ale lui Z.S. Makowski din Londra.

Pe parcursul plimbărilor sale de la America la Londra, el l-a întâlnit pe Jean Pouvre, un designer francez care lucra cu metal. Se spune că prietenia sa cu el i-a influențat profund cariera și viața profesională de aici în colo.

În acest timp, Piano și-a dezvoltat propriile sale proiecte, incluzând o serie de structuri temporare spațiale din oțel cu ranforsări din poliester. Aceste pavilioane dezvăluiau un număr de teme pe care le va adopta în lucrările sale de acum în colo: de a minimiza înălțimea unei clădiri, o apropiere experimentală față de diverse materiale, o obsesie în legătură cu modul inventiv de a conecta elementele unei clădiri și darul de a transforma structura expusă, repetitivă într-o formă poetică.

În jurul anilor 1970 și mai târziu, în ’80, Piano a continuat să exploreze noțiuni de design de automobile în proiecte cum ar fi un vehicol experimental pentru Fiat, o construcție a unui automobil pentru uz în Senegal și o călătorie a pavilionului expozițional pentru IBM.

Investigațiile lui Piano în arhitectura temporară au condus către primul său mare proiect: Pavilionul Industriei Italiene la Osaka Expo în 1970.O structură pe cabluri tensionată cu un cadru de oțel și ranforsări din panouri de poliester.Clădirea gigantică rectangulară aducea aminte a cort de circ cu structură hight-tech.Un experiment în prefabricare, clădirea a fost transportată către Japonia în 15 containere.

În timp ce încă studia în Milano, Renzo Piano s-a însurat cu Magda Arduino, o fată pe care o cunostea încă de pe băncile școlii din Genoa.Ei au trei copii – doi băieți și o fată.

Prima misiune importantă a lui Piano a fost în 1969 când a avut de făcut designul pavilionului Italian la expozitia din ’70 din Osaka, Japonia. Evenimentul a fost important deoarece l-a întâlnit pe Richard Rogers care a fost impresionat de felul în care Renzo Piano a plănuit întregul episod. Colaborarea lor a fost fructificată în cel de-al patrulea eveniment în care amândoi au intrat în competitia internatională pentru Centrul Georges Pompidou. O selecție controversată, designurile lui Piano și al lui Rogers au provocat mari critici și dispreț din partea conservatorilor clădirilor istorice ale vechiului Paris.

Ei au fost introdusi amândoi ca și ingineri de structură de către Peter Rice pe durata construcției Centrului Pompidou.

În 1981 Piano fondează Atelierul de Constructii Renzo Piano, care acum are 150 angajați și menține oficiile din Paris, Genoa și New York City.

Așa cum Piano a fost împuternicit a lua cele mai importante hotărâri, la fel și Colecția Menil din Huston (terminată în 1986), Stadionul San Nicola din Bari, Italia (1987), și Aeroportul Kansai din Osaka, Japonia (1994), Rice l-a ajutat să integreze structura în formă în fiecare proiect.

Alte lucrări de-ale sale includ renovarea Fabricii Fiat Lingotto, Centrul Cultural Jean-Marie Tjibaou din New Caledonia în ’90, Auditorium-ul din Roma (în urma unui concurs international ce l-a castigat in 1994), Centrul de Sculptură din Nasher, Platza Potsdamer a Fundației Beyeler din Berlin, Zentrum Paul Klee și Biserica de Pelerinaj Padre Pamândoi ca și ingineri de structură de către Peter Rice pe durata construcției Centrului Pompidou.

În 1981 Piano fondează Atelierul de Constructii Renzo Piano, care acum are 150 angajați și menține oficiile din Paris, Genoa și New York City.

Așa cum Piano a fost împuternicit a lua cele mai importante hotărâri, la fel și Colecția Menil din Huston (terminată în 1986), Stadionul San Nicola din Bari, Italia (1987), și Aeroportul Kansai din Osaka, Japonia (1994), Rice l-a ajutat să integreze structura în formă în fiecare proiect.

Alte lucrări de-ale sale includ renovarea Fabricii Fiat Lingotto, Centrul Cultural Jean-Marie Tjibaou din New Caledonia în ’90, Auditorium-ul din Roma (în urma unui concurs international ce l-a castigat in 1994), Centrul de Sculptură din Nasher, Platza Potsdamer a Fundației Beyeler din Berlin, Zentrum Paul Klee și Biserica de Pelerinaj Padre Pio în sec XXI.

Abilitatea sa de a îmblânzi scara enormă a Kansai și Lingotto pentru a exprima spiritul ingenioasei culturi din Kanak folosind un adevarăt vocabular modern în New Caledonia și creând spatii deosebite pentru a vedea arta la Nasher și Beyeler demonstrează rangul talentelor sale.De-a lungul acestei perioade, Piano nu a dezvăluit niciodată un stil unic, o semnătură a sa, însă fuziunea inginerească cu arhitectura a devenit un princiupiu pe care s-a ghidat întreaga sa operă.O alta forță conducătoare în munca sa a fost un proces de colaborare în procesul de design cu mai mulți consultanți, fabricatori și contractori în membrii esențiali ai echipei.Ca și rezultat, fiecare clădire a lui Renzo Piano arată diferit, profilată de către diferite mâini și răspunzând la seturi diferite de nevoi și contexte locale.

Îndreptarea lui Piano către spatii de artă, în particular cele de la Menil și Beyeler, i-au adus o întreaga revărsare de proiecte de muzee în Statele Unite, incluzând pe cele recent construite din Atlanta, Libraria Morgan din New York și Muzeul de Artă din Los Angeles (LACMA), la fel și proiecte în afară Kimbell în Fort Worth, Institutul de Arta din Chicago, Whitney în New York, Grădina Isabella Steward în Boston, Universitatea de Arta Harvard în Cambridge,Massachusetts și Academia de Științe din California, San Francisco.

In 1999, Piano a proiectat ceasul intitulat ”Jelly Piano (GZ159)” pentru colecția de vară a SWATCH. Designul ceasului este clar și mecanismele interioare au fost expuse Centrul lui de design Georges Pompidou.

Proiectele sale curente includ „The Shard” cel mai înalt zgârie-nori al Europei ce a fost inaugurat la 6 Iulie 2012, și „Centro de Arte Botin”. Fundația Botin cea mai mare fundație în Spania, va investi pentru construcția și programarea noului Centru Botin ce va deveni o referință internațională în cultură și educație pentru dezvoltarea creativității prin artă.Iar în 2013 s-a deschis Muzeul de Știinte Naturale (MUSE) din Trento,Italia.

3 .R e n z o P i a n o ș i p r o ie c t e l e H i g h –T e c h

3.1 D e s p r e t e h n o l o g i a H i g h – T e c h

Arhitectii High-Tech sunt toți deacord cu cel puțin un singur lucru: ei urăsc termenul "High-Tech". În afară de refuzul natural și uman de a nu fi catalogați, se pare că ar fi cel putin trei motive principale pentru asta.

Primul ar fi acela că prin anii '70 termenul de " High-Tech" a fost mai mult folosit ca un termen de abuz de către arhitectii care au preluat cauza la modă de " tehnologie alternativă". În al doilea rând, acesta este un termen ambiguu. high Tech în arhitectură înseamnă ceva diferit față High Tech în industrie. În industrie, aceasta înseamnă electronice, calculatoare, cipuri de siliciu, roboți, și altele asemenea, în arhitectura înseamnă acum un anumit stil de construcție.

Dar, de îndată ce vom folosi stilul cuvânt am venit pentru a treia obiecție.

Arhitecții britanici High Tech urăsc stilul acestei sintagme, chiar mai mult decât urăsc sintagma in sine, High Tech. În SUA, termenul High Tech nu se referă în principal la un stil, dar în Marea Britanie înseamnă ceva mult mai riguros. Este High Tech în simț britanic că această carte își propune să analizeze și ilustra. E prea târziu acum pentru a inventa un nume nou. Cei mai mulți oameni interesați de arhitectura contemporană vor să stie ceea ce înseamnă High Tech, cel puțin în termeni generali. Și în cazul în care High Tech are nimic de-a face cu înalta tehnologie, la fel cum termenul "gotic" nu are nimic de-a face cu goții.

Exponenții High Tech, ca modernistii pionier al 1920, cred că există un astfel de lucru ca " spiritul epocii ", și că arhitectura are o datoria morală de a-și exprima spiritul. Spiritul epocii noastre, în conformitate cu High Tech arhitecți, locuiește în tehnologii avansate. Arhitectura trebuie, prin urmare,participa la și de a face uz de această tehnologie – tehnologia de industrie, de transport, de comunicare, de zbor, si calatoria in spatiu. De aceea, ei cer, ar trebui clădirilor fi diferit de celelalte artefacte ale culturii industriale? De ce vom continua să clădirilor din materiale greoaie, murdar, imprecise cum ar fi cărămizi, mortar, beton, lemn și atunci când ne-am putea face -le de lumină, componente de precizie de metal și sticlă, fabricate în fabrici și rapid șuruburi împreună pe site-ul ?

,,The High Tech architect sees architecture as a branch of industrial technology.He claims no social or artistic privileges. He wishes his buildings to be judged by the same criteria of performance as any of the other tools of everyday life. He wants them to be functional and efficient, not artistic or symbolic." [ ]

" Arhitectul High Tech vede arhitectura ca o ramură a tehnologiei industriale. El pretinde privilegii sociale sau artistice. El nu dorește ca, clădirile sale sa fie judecate de către aceleași criterii de performanță ca oricare dintre celelalte instrumente ale vieții de zi cu zi. El vrea ca ele să fie funcționale și eficiente, nu artistice sau simbolice ."

3.2 A p r o p i e r e a d e ș t i i n ț i f i c

-D e s c o p e r i r e a m a t e r i a l e l o r

Aventura arhitecturală a lui Piano începe la mijlocul anilor '60 cu un cadru spațial organizat într-un tipar perfect simetric, o rapsodie de semne: un pătrat continuu identic cu baza pe elemente piramidale, asamblat pentru a forma un grid ortogonal; deasupra lor, alăturarea vârfurilor piramidelor, un alt grid tubular din oțel.La fel ca fețele unui cuarț acesta nu a fost doar un exercitiu academic.El reflectă lectiile învatățate la Londra la workshopurile lui Makowsky, atunci directorul Universitatii de Tehnologie : Cu secțiunile sale piramidale Makowsky a urmărit un vis al perfecțiunii: prin sisteme optice și mecanice el a verificat stresul și tensiunile din materialele plastice.

Aceasta delicată rețea tridimensională reprezintă primul pas dintr-o

lungă căutare, studiu de materiale, felul în care se manipuleaza ele, cum se mulează, cum se structurează.

Alegerea plasticului a fost în sine important, un fel de provocare : poliesterul ranforsat care din toate materialele plastice poate să se laude cu proprietăți apropiate de cele a unui metal, are un coeficient de elasticitate care este pur și simplu o douăzecime cea a oțelului, dar rămâne la latitudinea designerului a depăși obstacolele tehnice fără a arăta niciun semn de restricție la nivel expresiv.Dar asta era încă în faza experimentală.

Piano declară mai tarziu: ,,I feel, that the architect has to have a scientific understanding of a material, of its possible transformations, of its behavior.This discipline, far from being rigid,is one of the architect's fundamental tools."[]

"Simt că arhitectul trebuie să aibă o întelegere stiintifică a materialului, a posibilităților sale de transformare, de comportările sale.Această disciplină, departe de a deveni una rigidă, este una dintre ustensilele fundamentale ale unui arhitect." Până atunci el a avut contact cu betonul, descoperiri ale materialelor în curs de transformare normală urmând experiența sa în construcții alături de tatăl său, de asemenea un constructor.

Prima sa experiență în ale meșteșugului a dezvăluit deja iubirea sa pentru construcții.Este simplu de văzut cum spiritul geometriei care caracterizează aranjamentul structural dobândește caracteristici care au nimic mai mult decât rigid : învelitoarea din plastic, așa de fină și ușoară ( unitățile modulare cântăresc mai puțin de 10 kg) sugerează dezordine, chiar dacă obiectul se poate multiplica la nesfârșit sau se poate opri.Mai mult ca broderie decât ca un cadru, aceasta pare o structură statică, dar și una care în realitate poate varia în conformitate cu nevoile setării, această simetrie este efemeră, fină, până în punctul în care devine fluidă.

5)Fiecare piesă din această structură cantarește 12 kg si este usor de lucrat cu ea.

-D r a g o s t e a p e n t r u c o n s t r u c ț i i

Aici avem alt model structural cu o matrice geometrică: un magazin din lemn.Componentele servesc ca și structură suport și perete-ecran.Nodurile de oțel sunt legate prin șuruburi.Schema constă într-o boltă semicilindrică (cu deschiderea de 18 m) în care liniile de forță se intersectează, fug vertical din centrul x a diagonalelor bazei în elemente de la îmbinările dintre noduri.Este o intersectare complexă de planuri care dezvăluie un avans calitativ.Aranjamentul devine mai puțin auster, îmbogățit cu modulații delicate și reflexii nuanțate. În plus, gruparea de molecule din cadrul spațial este doar temporar și nu exclude dezvoltarea ulterioară.Elementele modulare sunt riguros standardizate dar modificând unghiul părții centrale este posibil ca modelul geometric al gridului să varieze și intervalul net al bolții.Workshopul constă în elemente structurale în foi de oțel ( greutate de 25 kg, grosime 12/10 mm ), produse printr-un proces similar ca acelea folosite în industria automobilistică.

Piano prevede magazinul de prelucrare a lemnului ca o structură pe perioadă nedeterminată, ale cărui dimensiuni pot fi fixate după cum este necesar, ca o cutie magică, care poate fi extinsă sau contractată prin operatii de rutina, simple. Aceasta este caracteristica distinctivă a printre primelor sale designuri. Produsul arhitectural, în loc să apară ca un produs finit, este un "work in progress" , ca o gaură spatială provizorie cu durata nedeterminată.Ceea ce contează în primul rând este procesul creativ, măiestria materialelor și ustensilele folosite pentru un ciclu productiv: dragostea pentru construcții.Acest lucru l-a condus spre aventura între ariile din afara obisnuitei sfere din arhitectura tradițională.

Acesta este un pas înapoi important; Piano a învățat acest job dar deja îl interpretează în felul său, proiectâdu-se pe sine în viitor prin optiunea tehnologică, și în același timp recuperând "timpul pierdut" prin redescoperirea rolului unui arhitect-constructor. Toate acestea au fost un experiment în maiestria condusă în Genoa unde, după studiile de la Universitatea Politehnică din Milano, el a fost progresiv concentrat la activitatea sa profesională în colaborare cu fratele său care a moștenit firma de constructii a tatalui său.

Mâna plus cap, lucru plus gândire, creativitate plus execuție; cu toate consecințele pe care le-a implicat la nivel estetic,

,,it is no longer possible to reconect the structural, constructional and technological aspects to the purely instrumental role.Since the above aspects to the purely instrumental role.Since the above aspecta intervine in any highly articulated design process, they modify and define the basic assumptions of design.In reality the level of complexity, of the final product is largely conditioned even its functional aspects, by a set of so – called technological aspects." []

"Nu mai este posibil să reconectezi aspectele structurale, construcția și tehnologia la rolul lor pur instrumental.Întrucât aspectele de mai sus intervin într-un proces de design mare articulat, ei modifică și definesc baza ipotezelor în design. În realitate nivelul de complexitate a produsului final este condiționat chiar și în aspecte funcționale, de un set de așa numite aspecte tehnologice."

S t ă p â n i r e a e n e r g i e i

Impresia vizuală a ondulațiilor membranei, care este elastică și translucidă, este că o mare involburată-valurile mării. Sugestia lumii marii este mai mult decât o simplă aluzie în vocabularul arhitectural al lui Piano, acesta este un semn iconografic sau chiar un ritual simbol.Acesta suplimentează o cheie a structurii.

,,Buildind boats has taught me much.You make use of the dynamics of materials.Apart from the keel,whitch is cut out, the woodwork is bent into shape.In a wreck, you always clearly see how the wood has burst open, showingthe restrained energy.Whatever material is set the basis of pretensing,of precompression. And when a material is moulded there is always a gain.Construction also has a very powerful effect on memory.When I built my first boat, I had built its process of transformation." []

" Ambarcatiunile construcției m-au învățat mult. Trebuie să te folosesti de dinamica materialelor. Lucrul cu lemnul este îndoit în formă.Intr-o epavă, tu intotdeauna vezi mai clar cum lemnul a fost plesnit, arătând energia restransă.Orice material este setat în tensiune, efectul este magnific.Această dinamică este baza pretensionării, precompresiunii. Și când un material este mulat acolo este întotdeauna un câstig. Construcția de asemenea are un foarte puternic efect de memorie.Când mi-am construit prima barcă, a trebuit să mă pregătesc cu un bagaj de informatii despre material și procesele transformării sale ."

Arhetipul marin de asemenea relatează explorarea lui Piano, experimentând și verificând, dar niciodată nu și-a cauzat riscuri extreme, simțindu-l precaut, cu o rigoare pragmatică, și lucrând printr-o metodă științifică.

Acest lucru reiese în mod clar în acest oțel prestresat și structura din poliester, în care și-a devotat o mare grijă plănuind fazele asamblării și montării, echipamentul avea nevoie de o producție în sit. Curând designul nu a părut sa aibă nici o resursă tehnologică bună. În caz contrar, asamblarea este simplificată până la punctul în care un braț de o tona a unei macarale poate avea grijă de tot.

Acolo nu există pierderi de resurse tehnologice, în spatele acesteia este o cercetare sistematică bazată pe metoda experimentală.

,,This was, quite literally, a home-made design.I even took over the living-room with a full- scale section, a gigantic structure whose tensions I calculated by using springs, without calling in the engineer."

"Acesta a fost, literalmente, un design home-made. Am luat chiar și în camera de zi cu o secțiune scalata full, o gigantică structură ale cărei tensiuni le-am calculat folosind elanul, fara să sun inginerul." Rezultatul este tangibil, variind din optimizarea structurală ( greutatea medie a întregii carcase este de 8,7 kg / m2) pentru reglarea tensiunilor. Problema aici a fost să controlez deformarea non-elastică pentru materialul plastic și variațiile dimensionale au fost cauzate de către schimbările temperaturii. Soluția a constat într-un sistem înalt articulat de regăsire a tensiunilor."

Structura formală este extrem de simplă, o carcasă incintă care poate, oricum, să fie extinsă în orice direcție (-printr-un proces al suspendării temporare a tensiunilor), compact încă traversată de vibrații ascunse, elementare și încă elegante. ,,Elegance and beauty are closely bound up with the strict requirements of the material.Simplicity cannot be starting point but the drawing board with elegance as my specific aim.If it is there, it is something I achieve as I am working on my material."[]

"Eleganța și frumusețea sunt strâns legate de cerințele materialului.Este nevoie de multă muncă grea pentru a atinge simplitatea. Simplitatea nu poate fi punctul de pornire dar golul dat de muncă. Nu m-am așezat niciodată la planșetă cu scopul de a creea ceva elegant. Dacă eleganța este acolo, este ceva ce am dobândit în felul cum am lucrat cu materialul meu."

Aici se vede o preocupare pentru lumină, balansul dintre lumina naturală și cea artificială. Membrana care acoperă (facută pentru a ranforsa panourile de poliester măsurând 2.50 m2) absoarbe în jur de 30% din lumină, așa că acea transparență în relație cu lumina exterioară atinge 70%.Acesta este un alt canal prin care vocabularul său arhitectural a atins progresiv armonia cu mediul exterior.

3.3 S t r u c t u r i m ob i l e

-O casă verde electronică

Ce surprize are viitorul electronic pentru noi?

Ce impact vor avea noile date procesate asupra vieții noaste de zi cu zi și în organizarea muncii?

Un lucru este cert și anume că relația dintre centrul orașului și suburbii este deja schimbat; comunicațiile de rază lungă vor deveni mai disponibile și va fi mai puțin important să te afli neaparăt în centru.Translatat în urbanism, aceasta înseamnă decentralizare, reevaluarea periferiilor orașelor, situația locală.Trendul prefigurează avantaje sigure, de exemplu, posibilitatea de a găsi o armonie, o relație pusă în balanță cu natura, dar de asemenea riscurile unei izolări și o mai marcată diviziune între viața privată și cea colectivă. Aceasta este tema expoziției ambulante IBM care a dat arhitectului sarcina de a transfera într-un nivel spațial tema fascinantă și complexă a orașului electronic.

Tema are mai multe puncte, aceasta variază de la fenomenul seismic la poluare ( toate pădurile controlate de echipamente sofisticate de colectare), de la cunoștința de predare la procesarea datelor.

În ultimul rând problema este relația tehnologie – natură. Piano rezolvă aceasta cu o evocatoare casă verde, un sistem care cuprinde și relatează artificialul și organicul. Marea structură boltită din policarbonat constă într-o legatură dintre elementele piramidale interconectate intern și extern de lemn și aluminiu; este de a se stabili într-un parc pentru a asigura integrarea organică a arhitecturii și a peisajului.

,,We worked on it for nine months and what resulted was an artificial typology so perfect that it evoked the rhythmical structures of nature."[]

"Noi am lucrat la asta timp de nouă luni și ce a rezultat a fost o tipologie artificială așa de perfecta că aceasta a evocat structura ritmică a naturii."

Dimensiunea naturalistică este reflectată în microelemente din care întregul este alcătuit.Structura este o secvență de arce fixate unul în spatele celuilalt: am putea spune, ca o gigantică râmă ; când este detașată, piesele individuale rețin proprietățile sale formale și identitatea. Expoziția este concepută ca un corp central, cu fragmente imprăștiate.

Structura nu este străină, de neînțeles și nu necesită mașinării grele pentru a fi ridicată. Este o jucarie ușoară. Punerea sa în operă este un gest aproape magic, automat, care nu necesită abilități speciale. Ideea lor a fost că școlile de arhitectură și instituțiile de învățământ ce au legătură cu construcția ar trebui să participe în montarea sa. ,, Mobility and handiwork come togheter in practical experiment.The <greenhouse>, is a puzzle to be completed, with the finishing touches to be added depending on environment, climate and the seasons." []

,,Mobilitatea și lucrul făcut de mâna omului, fără mașinării îi va uni într-un experiment practic. < Casa verde >, este ca un puzzle care trebuie să fie completat, ce necesită finisări manuale pentru a fi încadrat depinzând de mediul natural, climat și de sezon."

3.4 I m p l i c â n d s p a t i u l

-Un workshop flexibil

Această problemă dezvăluie tehnologia înaltă și amestecă într-un cadru care solicită tehnologia slabă pentru a crea un aranjament spațial flexibil, ușor de manipulat. Elementul cheie de dispunere a schemei structurii este o piramidă de oțel cu o bază rectangulară măsurând 2 m cu 1m și cântărind 25 kg.Felurile în care aceasta poate fi manipulată în combinații orizontale și verticale modelează întreaga clădire, aceasta functionează ca o structură portantă și ca o carcasă. Panourile opace sau transparente sunt aplicate pereților și acoperișurilor și sunt interschimbabile.

Natura organică a acestui model geometric este intensificată în maniera în care lumina este direcționată de mai sus. Panourile de acoperiș sunt din două straturi de fibră de sticlă; un film de gel atenuează impactul luminii solare. Această corelare interior – exterior este factorul principal în a da luminozitate nervurilor structurale creând efectele de fluență spațiale prin acoperișuri și pereți.Aceasta nu are de-a face cu "trucuri tehnologice."

Totul este făcut cât de simplu a fost posibil și este o libertate absolută în structura spatială. Un mediu ideal pentru un atelier de birou în care estecea mai mare confuzie de roluri și discipline, spre deosebire de subdiviziunea de proiectare și, prin urmare, de arhitectură.

3.5 C u l t u r ă ș i t e h n o l o g i e

-O navă la Paris

Un obiect neidentificat din alt spațiu și alte pământuri în inima Ville Lumière: acesta este Centrul Pompidou, o macrostructură futuristică, full echipată cu efecte speciale, arătând ca un ansamblu luat din Star Wars.

Controversele au izbucnit imediat, de ce să transformi cultura într-un limbaj high-tech? Care este ideea în a alipi o mașinărie science fiction într-o fabrică urbană? De ce să accentuezi tehnologia fără a deraja să o conectezi organic cu decorul mediului? Acum, la zece ani după, centrul cultural creat de Piano și Rogers (castigători împreună cu firma de inginerie Ove Arup & Partners, la competiția internațională ținută în 1971) este încă sub focuri de către criticii formaliști.

Ce este mai exact această remarcabilă piesă de gadgeturi sau, mai degrabă, ce trebuia să fie în mintea designerilor sai? Un imn al productiei industriale poate?

,,No, not at all.First of all it is not a triumphant building.In fact, I would say it displays a certain sense of humor: one might even call it a joke.Far from being a triumph of technology, the Beaubours is not even an industrial building.If anything, it is a gigantic piece of craftmanship, made by hand, bit by bit, a great prototipe.There is the relish for the polemical, the provocative, the sending it is meant to be.At the start of the seventies we were at a crossroad, we had to choose between two different concepts of culture: either institutional,esoteric, intimidating, or something unofficial, open and accessible to the general public.We opted for the latter."[]

"Nu chiar ", explică co-designerul său. " În primul rând aceasta nu este o cladire triumfantă. De fapt , aș putea spune că transmite un oarecare simt al umorului : s-ar putea numi chiar o glumă. Departe de a fi un triumf al tehnologiei, Beauborg nu este de fapt o clădire industrială. Dacă orice lucru este o piesă gigantică de măiestrie , facută de mână putin câte putin, un mare prototip, acolo există și pofta pentru polemică, provocatoare, trimiterea din ideea acceptată a unui muzeu și a ceea ce este menit să fie. La începutul anilor '70 noi am fost la o răscruce de drumuri. Am fost nevoiți să alegem între două concepte diferite de cultură: nici institutional, esoteric, intimidant sau ceva neoficial, sau ceva deschis și accesibil pentru publicul general. Noi am optat pentru cea din urmă."

Erezia ideologică merge mână în mână cu subversia dogmelor formale. Pentru a lăsa interiorul liber, serviciile mecanice și plantele au fost aranjate în jurul clădirii.Variatele căi de acces (lifturi, scări rulante,galerii orizontale) sunt atârnate în jurul structurii portante așa că fluxul vizitatorilor este canalizat, total transparent, plasat să domine panorama urbana si sa ofere o vedere către spectacolul clădirii în sine. Evoluția este trăsătura distinctivă a geografiei clădirii, nimic nu este rigid, nemutabil; containerul este flexibil, adaptabil prin utilizarea mecanicii fine, articulate așa că aceasta putea fi adaptată evoluțiilor rapide în sisteme de informații și comunicații.

Fiecare dintre cele cinci etaje este construit dintr-o închidere spațială măsurând 50 m x 170 m cu un plan deschis și care poate fi echipat pentru orice tip de activitate, sistemele structurale variate sunt relativ independente; plantele și planul general sunt separate și pot fi extinse și diminuate dacă este necesar. Chiar și sistemul de circulatie al vizitatorilor poate fi complet demontat și adaptat la noile nevoi prin legături mecanice cu grila structurală primară. Spații deschise pentru circulatia aerului, asa cum Piano îl descrie. Cladirea integrează multe functiuni, de la libraria publică la muzeul de artă modernă, de la traversarea expozitiilor la serviciile de documentație și cercetare, de la cinema la teatru, de la muzica la design industrial.

Deși criticii de Beaux – Arts probabil că urăsc această abordare, acest instrument- container a prins rădăcini adânci în decorul urban. Oamenii au asimilat șocul și au devenit familiari cu monstrul mecanic, cu toate gadgeturile, cu toate pasarelele. Dar acelasi lucru s-a întâmplat și cu Turnul Eiffel. Faptul rămâne în continuare că acum publicul se îmbulzește la Centrul Pompidou ( un număr de 25.000 de vizitatori pe zi ) și folosind-ul ca un parc de distractii. Decodificarea este imediată, elementară.,,The building is a diagram.People read it in a flash.Its 'viscera' are on the outside, you see it all, understand the way people get around it, its lifts and escaladors."[]

"Cladirea este o diagrama. Oamenii o citesc într-o clipă. Toată structura și lucrurile tehnice sunt în exterior, le vezi pe toate, întelegi felul în care oamenii ajung în jurul ei, lifturile sale, scările rulante."

Întreaga clădire fantastică plină de gadgeturi stimulează curiozitate, actionează ca un magnet, atrage lumea, este un catalist și în acest fel reactivează relația cu contextul său urban. Aceasta nu poate imita decorul său urban, dar îl readuce la viață. Zona pietonală din jurul clădirii (specificat de designeri) completează lucrarea, actionează ca o interfață cu restul orașului. Strada și clădirea formează un spațiu continuu si omogen : ele se penetrează si se modelează reciproc.Piața este locul de desfășurare pentru activități neprogramate, spontane și din punctul acesta de vedere aceasta este o ramură a workshopului cultural, interpretându-l și consolidând această calitate populară, mai curând ca o fantastică transpozitie a vorbitorilor din colturile Hyde ParcK-ului.

Se poate spune că Piano și Rogers au scos jocul lor de noroc? Doar până la un punct. Piano are momentele sale de căutare. Parafrazand ceea ce el spune la un moment dat:El presupune că s-ar opune pentru utilizarea Beaubourg de către public: un tip de utilizare, care este superficială, needucată, a riscurilor pentru consumatori de minți. Acest risc este, desigur, implicit în conceptul culturii în masă. Dar mai presus de toate am contesta birocrația, administrarea centralizată a centrului, care contrazice principiul de participare care stă la baza întregului pro

Un lucru, totuși, poate fi spus cu siguranță, Beaubourg este un loc deschis și cuprinzător pentru oricine. Poate din această cauză această arhitectură neconvențională a devenit un obiect de imitație.

,, This is the most negative side of it.It is ridiculous to try and transfer the Beaubourg somewhere else in time and space.The fact it is becoming a functional or even a formal architectural model is a tragic and absurd.If anything is worth copying,it is the design procedure, the scientific approach, the technical research.What its immensity conceals is craftmanship.We designed everything, right down to the smallest screw." []

"Aceasta este cea mai negativă parte. Este ridicol să încerci să transferi Beaubourg undeva în altă parte în timp și spatiu. Faptul că devine o arhitectură model funcțională sau chiar una formală este tragic și absurd. Dacă orice valoare este copiată, aceasta este procedura designului, apropierea de știintific, cercetarea tehnică. Ceea ce imensitatea lui ascunde este de fapt măiestrie. Noi am proiectat totul, până la cel mai mic șurub."

4. R e n z o P i a n o ș i E c o a r h i t e c t u r a

7.BIBLIOGRAFIE:

CĂRȚI:

1. Massino, Dini, Renzo Piano – Projects and Buildings -1964-1983, Electa/The arhitectural press:London, 1983.

2. Piano,Renzo, Projects et Architectures 1984-1986, Electa Moniteur,1990.

3. Peter, Buchanan, Renzo Piano Building Workshop, Phaidon Press Inc.,1993.

4. Renzo Piano, On Tour With Renzo Piano, Phaidon Press, London, 2004.

5. Philip Jodidio, Piano: XXL- Format, TASCHEN, 2005.

6.Philip Jodidio, Piano : Renzo Piano Building Workshop 1966 to today,TASCHEN, 2008.

7. Susan Weiss (Author), Renzo Piano (Foreword), John McCosker (Introduction), Greg Farrington (Preface), California Academy of Sciences: Architecture in Harmony with Nature, Chronicle Books ,October , 2008.

8. Fondatione Renzo Piano, Centre Culturel Jean-Marie Tjibaou, 2010.

9. Fondatione Renzo Piano, California Academy of Sciences, 2011.

10. Piano,Renzo, La Genese de L'architecture,Retrospective au Centre Pompidou, P&C DEPARTEMENT STORE, 2012.

11. Philip Jodidio, Renzo Piano,TASCHEN, 2012.

REVISTE, PUBLICAȚII:

1. "Piano Machine", The Architectural Review,1038, August 1983

2. M.Pawley,"Piano's progress", Building Design,September 23, 1983

3. AA.VV,Being Renzo Piano, Abitare, Milano, Italy, n.497, november, 2009

4.Renzo Piano A+U, Architecture and Urbanisme, Renzo Piano Building Workshop 1989-2010, Japan, may 2010

6. Colin Davies, Disertation Project, High Tech Architecture, 2012.

7.Anca Sandu Tomașevschi – Euristica proiectului de arhitectura-note de curs pentru anul VI, 2013.

SITE-URI :

1. www.rpbw.com/‎

2. http://isites.harvard.edu/fs/docs/icb.topic502069.files/tjibaou.pdf.

3.http://www.muse.it/it/ufficio-stampa/Cartelle-stampa/Documents/MEDIAKIT_ENG.pdf

4. http://www.fribooks.com/renzo-piano-PDF-1109368/

5.http://news.arcilook.com/green-architecture/italian-architect-renzo-piano-shares-his-architecture-philosophy/

6. http://www.themorgan.org/about/press/renzopianobio.pdf

7. http://www.architectural-review.com/buildings/duelling-partners-at-the-kimbell-museum-louis-kahn-vs-renzo-piano/8656851.article

8. http://www.fondazionerenzopiano.org/

9. http://www.zoochat.com/22/review-california-academy-sciences-220341/

8.SURSA ILUSTRATIILOR:

BIBLIOGRAFIE:

CĂRȚI:

1. Massino, Dini, Renzo Piano – Projects and Buildings -1964-1983, Electa/The arhitectural press:London, 1983.

2. Piano,Renzo, Projects et Architectures 1984-1986, Electa Moniteur,1990.

3. Peter, Buchanan, Renzo Piano Building Workshop, Phaidon Press Inc.,1993.

4. Renzo Piano, On Tour With Renzo Piano, Phaidon Press, London, 2004.

5. Philip Jodidio, Piano: XXL- Format, TASCHEN, 2005.

6.Philip Jodidio, Piano : Renzo Piano Building Workshop 1966 to today,TASCHEN, 2008.

7. Susan Weiss (Author), Renzo Piano (Foreword), John McCosker (Introduction), Greg Farrington (Preface), California Academy of Sciences: Architecture in Harmony with Nature, Chronicle Books ,October , 2008.

8. Fondatione Renzo Piano, Centre Culturel Jean-Marie Tjibaou, 2010.

9. Fondatione Renzo Piano, California Academy of Sciences, 2011.

10. Piano,Renzo, La Genese de L'architecture,Retrospective au Centre Pompidou, P&C DEPARTEMENT STORE, 2012.

11. Philip Jodidio, Renzo Piano,TASCHEN, 2012.

REVISTE, PUBLICAȚII:

1. "Piano Machine", The Architectural Review,1038, August 1983

2. M.Pawley,"Piano's progress", Building Design,September 23, 1983

3. AA.VV,Being Renzo Piano, Abitare, Milano, Italy, n.497, november, 2009

4.Renzo Piano A+U, Architecture and Urbanisme, Renzo Piano Building Workshop 1989-2010, Japan, may 2010

6. Colin Davies, Disertation Project, High Tech Architecture, 2012.

7.Anca Sandu Tomașevschi – Euristica proiectului de arhitectura-note de curs pentru anul VI, 2013.

SITE-URI :

1. www.rpbw.com/‎

2. http://isites.harvard.edu/fs/docs/icb.topic502069.files/tjibaou.pdf.

3.http://www.muse.it/it/ufficio-stampa/Cartelle-stampa/Documents/MEDIAKIT_ENG.pdf

4. http://www.fribooks.com/renzo-piano-PDF-1109368/

5.http://news.arcilook.com/green-architecture/italian-architect-renzo-piano-shares-his-architecture-philosophy/

6. http://www.themorgan.org/about/press/renzopianobio.pdf

7. http://www.architectural-review.com/buildings/duelling-partners-at-the-kimbell-museum-louis-kahn-vs-renzo-piano/8656851.article

8. http://www.fondazionerenzopiano.org/

9. http://www.zoochat.com/22/review-california-academy-sciences-220341/

8.SURSA ILUSTRATIILOR: