Rentabilitatea Si Analiza Sustenabilitatii Industriei Petroliere

RENTABILITATEA ȘI ANALIZA SUSTENABILITĂȚII INDUSTRIEI PETROLIERE

CUPRINS

LISTA ABREVIERILOR

LISTA FIGURILOR

LISTA TABELELOR

INTRODUCERE

CAPITOLUL I. INCURSIUNE ISTORICĂ A INDUSTRIEI PETROLIERE

1.1 Considerații generale privind istoriografia „Aurului negru

1.2 Modul de întrebuințare și secretul tehnologie de producere

1.3 Analiza sustenabilității pe segmentul industriei petroliere

CAPITOLUL II. PETROL PRINCIPALA SURSĂ DE ENERGIE PE PLAN MONDIAL

2.1 Cererea și oferta pe piața mondială a industrie petroliere

2.2 Prețul și rentabiliatea produselor petroliere

2.3 Geneza industriei petroliere în Republica Moldova

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

BIBLIOGRAFIE

DECLARAȚIA PRIVIND ASUMAREA RĂSPUNDERII

GRAFICUL CALENDARISTIC DE EXECUTARE A TEZEI DE LICENȚĂ

FIȘA DE EVALUARE A TEZEI DE LICENȚĂ

LISTA ABREVIERILOR

bbl. – baril

cca. – circa

CSI – Comunitatea Statelor Independente

mlrd.t. – miliarde tone

mil.bar – miliarde baril

HHI – Herfinahl Hirschman

OCDE – Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică

OPEC – Organization of the Petroleum Exporting Countries

PIB – Produsul Intern Brut

RM – Republica Moldova

sec. – secol

SUA – Statele Unite ale Americii

TVA – taxa pe valoare adăugată

UE – Uniunea Europeană

URSS – Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste

USD – United States Dollar

LISTA FIGURILOR

Fig.2.1.Evoluția prețul la petrol între anii 1970 și 2015 în $/bbl……..……………….…………38

LISTA TABELELOR

Tab.2.1 – Rolul petrolului în balanța energetică …………………………………………….……25

Tab.2.2 – Ponderea diferitelor tipuri de resurse energetice în 1986-2010 din volumul lor total.. 28

Tab.2.3 – Cererea și oferta mondială de petrol (mil.bar/zi) ………………………………………………… 30

Tab.2.4 – Oferta de petrol brut a OPEC și non- OPEC (mil. bbl/zi) …………………………………….. 32

Tab.2.5 – Producția OPEC (mil. barili/zi) ………………………………………………………………………… 32

Tab.2.6 – Prețurile mondiale la petrol ……………………………………………………………………………….34

ÎNTRODUCERE

Suveran între combustibili, materie prima rîvnită și răsfățată pentru sectoarele de vîrf ale industriei moderne, omnipresent în viața de toate zilele a omului, important factor al prosperității popoarelor – “Aurul Negru” domină cu autoritate economică absolută dînd naștere adevăratei epoci a petrolului.

El ne dezvăluie o față stralucitoare, ca izvor de lumină, de enrgie, ca bază a petrochimiei dar și alta tenebroasă prin frămîntările la care dă loc pentru acapararea și stăpînirea resurselor de țiței, prin poluările ce le provoacă și mai ales prin amenințarea sub care ne ține că într-o zi își va seca izvoarele. Solicitările tot mai masive de petrol ale omenirii, prada exploatării a zăcămintelor și folosirea lui abuzivă întrețin o astfel de amenințare pentru noi. Amenințarea un sfîrșit a erei petrolului. Criza energetică, în fapt criza petrolului, mocnită de mult timp dar declanșată doar în toamna anului 1979 sub forma majorării substanțiale de prețuri, amenințări cu reducerea producției și a aplicării embargoului pentru unele exporturi, a cutremurat țările fără de resurse proprii de țiței, obligîndu-le să-și pună grava întrebare: ce vom face în ziua în care vom trebuia să trăim fară de petrol?

Petrolul totuși este o resursă epuizabilă. Rezervele mondiale de petrol sunt repartizate foarte uniform pe întregul glob, majoritatea țărilor atît dezvoltate cît și în proces de dezvoltare importă petrol. Resursele petroliere dintre cele mai importante se găsesc în momentul de față în cuprinsul marilor: Golful Piersic, Marea Caraibilor, Marea Nordului, Marea Caspică, Oceanul Înghețat de Nord (America de Nord) precum și în unele zone uscate din regiunile CSI, SUA, Canada. Importanța petrolului este nemerginită. Dezvoltarea explozivă a producției de petrol, și odată cu ea, a ponderii absolută acestuia în balanța energetică a Planetei a condus la apariția noii politici privind “aurul negru”. Politica manifestă limitarea accesului companiilor străine, naționalizarea parțială a industriei petroliere, stabilirea unui preț de cost echitabil în comparație cu cel al materiei prime, grija de protecție sau din contra de conservare a rezervelor, toate astea redînd veritabile dificultăți țărilor magnate. Rolul decisiv în promovarea politicii mondiale în domeniul petrolific revine unei singure organizații – OPEC.

Petrolul s-ar putea să fie cea mai strălucitoare stea, fermecătoarea, mult căutată modelatoarea a politicii economiei sec. XX și deținătoarea a 40% din piața mondială.

Cu toate acestea petrolul nu este decît un membru din famillia geologică, cunoscută sub numele de hidrocarburi care a dominat economia globală a energiei secole de-a rîndul și ale căror povești și destine sunt fără speranță întrepătrunse cu ale noastre [20, p.5].

Douzeci și șase la sută din energia noastră încă provine din cărbune, un mineral ieftin, care se găsește din abundență, folosit la alimentarea proceslor industriale și la generarea celei mai mari părți din electricitatea mondială. Douăzeci și patru la sută din energia noastră provine din gazele naturale, o sursă adaptabilă ce va depăși în curănd cărbunele ca tip de combustibil preferat pentru încălzirea și alimentarea cu electricitate – fiind posibil să devină unul din combustibilii intermediari pe drumul către un viitor sistem energetic. Dar deși cărbunele și gazul sunt într-o măsură alternative (de rezervă) pentru petrol, ambele impun în mare parte, aceleași costuri politice, financiare și de mediu. Cărbunele este inevitabil murdar. Gazul este extreme de greu de transportat, o economie energetică mondială bazată pe oricare dintre aceste două ar fi la fel de problematică. Cu alte cuvinte, cînd începem să ne punem întrebări despre epuizarea petrolului, întrebarea se referă de fapt la transformarea întregii economii bazate pe hidrocarburi.

În ultimii șase mii de ani, istoria umană s-a caracterizat printr-o luptă constantă pentru valorificări unor cantități de energie din ce în ce mai mari, în moduri din ce în ce mai utile. De cele mai timpurii experimente cu pluguri trase de animale, pe teritoriul actualului Irak, marșul progresului material a fost însoțit de și se poate afirma, determinat de arta din ce în ce mai sofisticată a stăpînirii combustibililor și a sistemelor furnizate de energie. Puterea animală a făcut posibilă existența și apariția agrigulturii. Lemnul de foc ne-a permis să ne gătim mincare, să încălzim casele, să fabricăm berea orz și să topim mineralul de metal în forma plugurilor și sulițelor pentru apărare. Folosirea pe scară largă a cărbunelui în Anglia a condus la apariță a condițiilor pentru izbucnirea Revoluției Industriale. Un sec. mai tîrziu, petrolul și gazele naturale, urmate de un arsenal de tehnologii avansate, au desăvîrșit transformarea, propulsînd lumea în curs de industrializare spre modernizare și pe parcurs, reorganizînd fundamente și indiscutabil viața la toate nivelurile. [24].

Astăzi trăim într-o lume complet dominate de energie – fundamental bogăției, al confortului și al credinței noastre care se găsește în fiecare dintre artefactele existenței moderne. Noi producem și consumăm energie nu doar pentru a ne încălzi și a ne hrăni, pentru a ne mișca sau a ne apăra, ci și pentru a ne educa, a ne distra, pentru a ne îmbogăți cunoștințele, a ne schimba destinele a ne reconstrui lumea și a o umple cu lucruri noi.

Tot cee ace cumpărăm, de la un hamburger de la McDonalds, pănă la o rață direct din piață, de la scaune din plastic și bilete la spectacol, pînă la computere și servicii de salubrizare, de la asitență medicală și medicamente împotriva bolilor incurabile pînă la îngrășăminte și jeepuri Hammer, reprezintă o anumită cantitate de enrgie, mai întîi produsă ca mai apoi să fie consumată.

Energia a devenit mijloc de plată al puterii politice și economice, valoarea care determină ierarhia națiunilor, chiar un nou indicator al succesului și a progresului material. Accesul la energiei a ajuns astfel să fie imperativul superb al sec. XXI. Este un principiu geopolitic călăuzilor pentru toate guvernele, pentru industrii mondiale a energiei al cărei success se bazează în întregime pe abilitatea de a se grăbi, a produce și a distribui cantități din ce în ce mai mari de cărbune, petrol și gaze naturale și a celui mai întîlnit produs secundar al acestora, electritatea.

Alan Greenspan, președintele autoputernicii Rezerve Federale, afirmă că prețurile mari ale petrolului vor obliga de fapt economia să facă toate ajustările necesare fără nici-o intervenție inoportună din partea guvernului. Potrivit lui Greenspan, nu numai că v-or folosi mai puțin petrol, reducînd astfel cererea (și în cele din urmă, și prețul), ci la fel de important, piața va fi impulsionată să creeze alternative la petrol – de la etanol la hidrogen – care vor începe să pară destul de convenabile în comparație cu aceasta. Asta s-a întîmplat în 1970 după embargoul arab stabilit. Greenspan spune că asta se întîmplă și astăzi. Cu alte cuvinte actualele prețuri ridicate nu reprezintă decît începutul unui proces economic natural, o tranzacție istorică care va da naștere, în cele din urmă, unei economii inteligente, în absența oarecărei intervenții guvernamentale de teorie economică clasică, altfel cît se poate de reconfortant. Da prețurile mari la petrol și gaze naturale ne vor schimba comportamentul și tehnologiile. Și daca ne-am putea baza pe o creștere lină și constantă a prețului petrolului, de acum pînă să zicem în 2030, s-ar putea ca piața să construiască, într-adevăr, noua economie energetică, reușind în același timp sa evite efectele secundare cu adevărat supărătoare, cum ar fi haousul economic. Dar după cum observăm în ultimul an de zile, șansele unei creșteri ordonate de prețuri pe drept sunt slabe. S-au dus zile în care țările precum Arabia Saudică, Russia și Nigeria aveau rezerve nelimitate și tone de capacitate de producție suplimentară. Piețele sunt într-o stare critică și este de așteptat să rămînă astfel ani de-a rîndul, situație care nu face decît să garanteze că nu vom vedea doar simple oscilații ale prețului ci oscilații grave. Mulți analiști susțin că piețele petroliere văd piața viitorului ca pe un flux permanent cu prețul ale barilului oscilind constant între 30 și 80 de dolari sau mai mult. Iar acest scenariu nici măcar nu ia în considerației posibilitatea că producția să-și atingă apogeul rentabilității și să între în declin- o posibilitate din ce în ce mai puțin fantasmatică cu fiecare săptămînă care trece. [20, p.25].

CAPITOLUL I. INCURSIUNEA ISTORICĂ A INDUSTRIEI PETROLIERE

1.1 Considerații gerenale privind istoriografia “aurul negru”

“Aurul negru”: a numi astfel petrolul, precum o fac bucuroși cei care romanțează istoria, nu înseamnă poate, decît evocarea printr-o metaforă- bogăție și culoare. Bineînțeles aceasta înseamnă, totodată, înălțarea petrolului pe aceiași treaptă cu metalul rege și a-i dramatiza soarta, deliberat învăluită în neguri. Înseamnă a însuma fastul cu doliu, ziua cu noaptea. Întradevăr petrolul este un personaj cu două fețe, una prietenoasă, cealaltă amenințătoare. Chipul opulenței este cel în fața căruia s-au prosternat anticii, adoratorii ai fîntînilor focului veșnic, cel ridicat în slăvi de economiști, care evoluează puterea după numărul barililor extrași, transportați, rafinați sau vînduți. Chipul mizerabil este acela pe care-l blestemă victimile focului grecesc, acela pe care-l denunță sociologii, în numele lupte împotriva tuturor poluării fizice și morale. [21, p.10].

Istoricii petrolului sînt arareori nepărtinitori sau înclină spre apologie, exaltînd binefacerile în neîncetată reînnoire ale unui lichid miraculous; sau scriu pamflete menite să sublinieze- sub prefăcuta înfățișare a unei obiectivități de ținută strict științifică- relele săvîrșite de o substanță periculoasă. Petrolul este efectiv capabil și culpael în fața căruia s-au prosternat anticii, adoratorii ai fîntînilor focului veșnic, cel ridicat în slăvi de economiști, care evoluează puterea după numărul barililor extrași, transportați, rafinați sau vînduți. Chipul mizerabil este acela pe care-l blestemă victimile focului grecesc, acela pe care-l denunță sociologii, în numele lupte împotriva tuturor poluării fizice și morale. [21, p.10].

Istoricii petrolului sînt arareori nepărtinitori sau înclină spre apologie, exaltînd binefacerile în neîncetată reînnoire ale unui lichid miraculous; sau scriu pamflete menite să sublinieze- sub prefăcuta înfățișare a unei obiectivități de ținută strict științifică- relele săvîrșite de o substanță periculoasă. Petrolul este efectiv capabil și culpabil: capabil să zămîslească o lume minunată, culpabil pentru participarea la agresiune și nedreptăți care aduc nenorociri oamenilor. După toanele și paginele autorilor, pioneri primei epoci, Rockefellerii sau Deterding, apar în diverse surse ca mari oameni sau ca ticăloși. Fără îndoială ambele versiuni trebuie reținute și împletite: oameni de această angergură și întreprinderi de aceste proporții joacă o partidă prea complex și manevrează prea multe interese pentru a nu-și atrage atît elogii cît și oprobriul. Iar atunci este admis fără obiecție, că Rockfeller a fost un șarlatan și Deterding la creat pe Hitler, că magnații petrolului au pus la cale un șir de asasinate începînd cu președintele Harding, continuînd cu Conrad Kilian, generalul Leclerc lui Mossadegh, că au aprovizionat fără rușine pe beligeranții ambelor tabere, esențialul fiind întotdeauna să-și asigure profiturile cît mai înalte [21, p.20].

Ar fi o dovadă de nefeicire inspirația acestei afirmații: petrolul miroase urît. Rămîne de necontestat că el este deopotrivă o marfă politică și un articol oarecare de comerț că magnații petrolului nu sunt niște sfinți. Scurpurele nu-i stingheresc, și pe rind după cum le dictează interesele, petrolul devine ieftin sau scump; tot așa nu se dau înapoi să încheie carteluri mai mult sau mai puțin legale, să desfășoare manevre mai mult sau mai puțin morale, să fraudeze fiscul să înșele organele instituite pentru controlul schimbărilor valutare; cînd au prilejul nu ezită să recurgă la corupție, a cărui obișnuință au dezvoltat-o odată cu bacșișul general împărțite în Orientul Mijlociu.

Nici îngeri, nici demoni: uneori ambele. Lumea modern datorează mult giganților petrolului, descoperitori, animatori, creatori. Este probabil că în cumpăna justiției contribuțiile lor cîntăresc mai mult decît greșelile lor, consumatorii decid în favoarea lor, iar beneficiile uriașe pe care poate că le-au realizat sunt justificate prin justițiile pe care urmează să le facă. Regula care guvernează înregul sistem (ca și întreaga viață în această societate) fiind concurența. Petroliștii au aplicat fără rețineri: concurența între oameni, companii și state. Așa sau țesut întrigile și comploturile care-i încîntă pe cei pasionați de mistere și conflicte.

Petrolul se naște din materiale organice. Situat undeva în trecutul îndepărtat cu mii de milenii în urmă, cînd scoarța Pămîntului era încă în formare, pe fundul mărilor se amestecă și putrezesc microorganisme animale și rămășițe vegetale, în a căror structură intră carbonul și hidrogenul: diatomee, protozoare, radiolari , alge unicelulare, saprofite, placton. Ferite de contactul cu aerul, sub straturi de sedimente nisipoase, materiale organice se acumulează,se încing și se descompun. Datorită acțiunii microbilor anaerobi, ele fermentează și se transformă încet, dînd naștere unor mase vîscoase sau gazoase de hidrocarburi pe care noi astăzi le numim, într-un singur cuvînt- petrol.

O altă școală a chimiei i-a atribuit îndelungată o origine minerală. Dacă i-am fi acordat crezare, petrolul ar rezulta din: producerea carburilor metalice pe bază de minereuri alcaline și din acțiunea vaporilor de apă asupra acestor carburi, la temperaturi înalte în regiune adînci ale globului. Nenorocirea este că în scoarța terestră nu s-au găsit niciodată carburi metalice și că în zonele petrolifiere sînt aparent cele care n-au cunoscut niciodată temperaturile înalte.

Această ipoteză, ca și cele care atribuiau hidrocarburilor o origine vulcancă sai una cosmică, este în general abandonată. Oamenii de specialitate preferă explicația originii organice. Ei dovedesc, în cunoștință de cauză că petrolul provine din materiile organice, alcătuite din protide, glucide, lipide și lignină, corespunzător amestecate și descompuse. El menționează prezența în această magma a azotului, a sulfului a unor produși derivanți din pigmentul clorofilian, fără de care nu s-ar putea înțelege activitatea optică proprie substanțelor de tipul colesterinei. [12, p.5].

Dar hidrocarburile în curs de formare nu rămîn în locul lor de orbîrșie decît dacă este vorba de șisturi. Ele deplasează sub presiunea gazelor și a mișcărilor provocate de oscilațiile sistemice și de cutarea scoarței terestre pentru a se apropia de suprafața solului. Expulzate de roca-mamă, alcătuite din argile de calcar fin, urcă spre rocile poroase în care predomină nisipul, gresiile și calcarul fisurat. În loc să se miște de joc în sus, ele se deplasează lateral. După natura straturilor pe cale le întîlnesc în drumul lor, rămîn închise în falii sau în capcane.

Acoperite de domuri impermiabile sau își continuă peregrinarea pînă cînd se apropie de sol, oprindu-se în straturile care țin loc de rezervoare.

Dacă aceste roci-depozit ajuns imediat sub stratul vegetal, petrolul poate să se prelingă la suprafață și să se piardă în natură. Dacă petrolul, amestecat cu produse volatile provenind dintr-o distilare naturală, se află sub presiune, el nu așteaptă altceva decît să țîșnească în orice moment.

Chimia și geologia se înscriu firesc în fruntea primului capitol al istoriei întreaga litosferă și biosferă își au originea în aceste mutații ale începuturilor. Petrolul s-a născut din aceste frămîntări ale adîncimilor. [14, p.33].

Combinații de carbon și hodrogen, cu urme variabile de sulf, fosfor, azot și oxigen, sunt ele înșile mai mult sau mai puțin dense, mai mult sau mai puțin fluide. Există, astfel petroluri ușoare și volatile, mai mult sau mai puțin incolore.

Pe parcursul anilor oamenii au preluat cunoștințe să distileze și să rafinizeze hidrocarburile, oamenii extrag o întreagă gamă de produse, de uleiuri lubrifiante (printre care parafina și vaselina), catrane și bitumuri, păcură și motorină, pînă la gaze necondensabile. Dar încă în starea lui naturală. Țițeiul se prezintă sub înfășișări foarte diverse: cele care au ieșit la suprafață s-au oxidat în contact cu aerul; ele s-au combinat pentru a da naștere gresiilor bituminoase și calcarurilor asfaltice, s-au solidificat pentru a deveni asfalturi brune sau negre. Cele care au rămas înmagazinate sub acoperimînte ermetice s-au menținut într-o stare mîloasă, lichidă sau gazoasă.

Zăcăminele în adîncime sunt situate neapărat în terenuri sedimentare , sub straturi protectoare impermiabile de marnă sau argilă. În ipoteza cea mai fericită, grosimea zăcămintelor nu depășește grosimea de cîteva zeci de metri, cu toate cî ele se pot situa la cîțiva km de la suprafață.

Produsele din această familie oamenii le vor da denumire care de asemenea cînd bine cînd rau, pentru cele mai dense produse vor reține fie cuvîntul asfalt, de origine greacă, fie cuvîntul bitumen derivă în chip curios din cuvîntul bitus, care înseamnă pin, arbore rîșinos. Este de mirare că a dat naștere următorului cuvînt: beton care nu amintește cu nimic de regnul vegetal. Pentru produsele mai volatile, orientalii folosesc denumirea nafta, care va fi preluată de greci. Mult timp i-a fost atribuit o origine persană- de la verbul nab, a fi umed. Astăzi e considerat mai degrabă de origine akkadiană- de la verbul napata, a arde. Occidentalii s-au fixat la cuvîntul ulei ( hulie în franceză, oil în engleză, Oel în germană), ca și cum hidrocarburile ar fi înrudite cu uleiul vegetal, al carui nume derivă de la măslin (olive- în limbile engleză, franceză și germană). Ei au creat cuvîntul petrol (petroleum- în latină, petroleiom- în greacă, petreolle- în vechea franceză) combinînd piatra (petra) și uleiul (oleium) sau îmbinînd, ca germanii, pămîntul și ulei (Erdol), ca și cum acest straniu ulei ar fi întradevăr de origine minerală. Totuși cuvîntul a făcut carieră produsul de asemenea. [7, p.46].

Petrolul în fabulația religioasă, la perși

Vreme îndelungată oamenii de aici nici că nu au bănuit de existența zăcămintelor profunde de produse petrolieră. Însă au fost surprinși de aspectul bizar și de calitățile neobișnuite ale aflorimnetelor. Demn de remarcat că și cultul focului n-a căpătat o mai mare importanță decît în acest Orient Mijlociu unde petrolul se prelingea la suprafață și unde rezervele îngropate de hidrocarburi sunt cele mai bogate din lume. Între marea Caspică, Caucaz, Euforat, Golful Piersic și podișul Iranului, acolo unde petrolul va devine rege, focul este adorat, dacă nu din totdeauna, cel puțin din epoca fierului, care în această regiune începe în sec XIII-lea î.e.n odata cu apariția metalurgiei rolul focului în dezvoltarea civilizației devine remarcabil. Încă în Akkad, perșii sunt acei care îl v-or transforma în obiect supren al cultului. Pentru ei la facerea lumii focului a fost amestecat cele șase elemente care alcătuiesc: cerul, apa, pîmăntul, plantele, animalele și omul. El izgonește demonii și căznuește împlinirea jurămintelor. [11, p.17].

Locul petrolului în religie, ce spune Biblia?

Vechiul testament are drept arie geografică o zonă cu iz de țiței, o zonă bogată în bitum. Marea Moartă cu numele ei semnificativ, are o desitate care te lasă se presupui o compoziție neobișnuită. În ea nu vețuiesc nici pești, nici alge, nici crustacee, nici corali. Apele metalice sunt încărcate cu clorură, bogate în sare. Grecii și romanii o vor numi asfaltuit.

Dacă Biblia ignoră aproape total petrolul, atunci petrolul nu o ignoră pe ea. Prezența lui se resimte undeva, în al doilea plan, sub colinele de argilă colorată, dincolo de deșertul apăsător sau de stîncile arse de soare. [13, p.55].

Dar să recitim Facerea. Dumnezeu îi spune lui Noe: Fă-ți o corabie de lemn de salcîm. În corabie să faci despărțituri și smolește-o cu smoală pe dinauntru și pe dinafară (VI, 14).

Și a numit Neemia lichidul acesta neftan, care se tălmăcește curățeniei, dar se cheamă de către cei mulți neftai (I, 36). Neftan sau neftao, ceea ce revine pe scena este nafta, nafta akkadienilor.

Petrol în geografia lumii antice

Firește, ținuturile Tigrului și eufratului sunt primele care stîrnesc atenția; deopotrivă pentru că civilizațiile înmuguresc aici de timpuriu și pentru că petrolul este subiacent. Folosirea bitumului la construirea turnului Babel atestă simbolic că acest material nu este ignorant. Herodot menționează zăcămintele de bitum pe Eufratul mijlociu și întrebuințarea lui la construcția zidului Babilonului. Alexandru cel Mare consemnează prezența asfaltului natural în Mesopotamia, emisarii lui descoperă parafină solidificată pe care preoții o numesc ceara mirositoare.

1.2 Modul de întrebuințare și secretul tehnologie de producere

Inițial petrolul își tot căuta vocația. Oamenii se straduiau să afle la ce-ar putea fi bun și găseau mii de întrebuințări secundare, nici una însă nefăcîndul de neînlocuit. El servește în timp de pace ca și în vreme de război celor ce zidesc cetăți sau construiesc nave, medicilor sau soldaților. Slujește ca liant, medicament, combustibil, armă. Bitum de cele mai multe ori a fost folosit în construcții și pentru iluminare.

Magii și vracii șarlatani aveau datoria să atribuie virtuți terapeutice substanțelor pe care la moment nu le cunoșteau și nu le trecea pe alături că pot face minuni, în timp ce bolnavii aveau datoria sa le creadă. În orice caz, înainte de ai vindeca pe cei vii, bitumul servea la conservarea cadavrelor. Egiptenii nu dețineau resurse proprii de nafta, în afara poate de cele de pe tărîmurile golfului Suez; la poalele muntelui pe care arabii îi numesc muntele cu ulei. Dar tehnicile de îmbalsămare pretind de mitum, pe care egiptenii îl aduc cu mari cheltuielu de la Marea Moartă. [21].

A îmbalsama înseamna – a umple un cadavru cu substanțe capabile să îl conserve. Herodot a desris în amănunțire diversele operații ale procedurii de îmbalsamare, extragerea viscerelor, spalături cu substanțe aromate, suturarea inciziilor, scufundarea corpului în băi chimice, uscarea și lăcuirea lui. De-abia atunci înainte de a fi înfășurat în fîșiile specifice, corpul este uns cu bitul, dupa care mumia se întroduce într-un coșciug de lemn, adesea și el bituminat. Aceasta pentru că ulei de piatră este fără de îndoială un medicament tot atît de eficace ca și grăsimea de viperă, carnea de șopîrlă sau părul de țap.

Apariția focului grecesc. El și-a demonstrat nu odată eficacitatea: atunci cînd oastea rusă a prințului Igor a încercat să cucerească Constantinopolul, petrolul a incendiat fără dificultăți bărcile slavilor, cioplite dintr-un singurt trunchi de lemn. Imperiul bizantin este salvat. Această armă este totodata un amestec în doze diferite, de materii grase, bituminoase sau rășinoase cu cărbune sulf sau salpetru. Prin materii grase bituminoase trebuie să înțelegem țițeiul pe care bizanțul și-l aducea în burdufuri de piele de capră de pe tărîmurile Mării Caspice sau din Georgia. Arma este decisivă împotriva navelor de lemn, cu condiția că marea să fie liniștită. [8, p.113].

Engelzii în trecerea prin Baku constată că e suficient să îți înfingu degetul cel mare în pămînt ca să se degaje o carbură inflamabilă și că flacăra ei crește în intensitate dacă gaura este mai adîncă: e un început de abordare științifică a problemei.

Alexandru Volta, din Como studiază în 1776 gazul de baltă: produs prin descompunerea materialelor organice în cadrul unui proces de fermentație, acesta devine inflamabil.

Este același care se degajă în zonele petroliere. Un secol mai tîrziu, dăruindu-i-se drept rădăcină cuvîntului grec mentha, care desemnează o licoare fermentată, i se va spune metan.

Lucrările lui Volta asupra aerului inflamabil al mlaștiniilor – prevesteau intrarea petrolului într-o nouă eră. Empirismul îngust, propiu celor care-l foloseau pe scara locală, avea să-i urmeze epoca experiențelor și a cuceririlor.

Astăzi energetica are un rol decesiv în dezvoltarea diferitelor sectoare ale economiei. La etapa actuală de dezvoltare a progresului tehnic omenirea beneficiază, în fond, de trei categorii de surse de energiei bazate respectivi, pe arderea combustibililor fosili (cărbune, țiței, gaze), fisiunea nucleară; captarea și convertirea energiilor regenerabile (energia vîntului, energia solară, energia potențială a apelor din râuri, energia termică a apelor subterane, energia vânturilor etc.). Punctul forte la moment se direcționează spre următoarele subiecte: extracția petrolului, compoziția sa, cum se prelucreaza și sub ce formă consumatorul utilizează petrolul.

Extracția petrolului. Petrolul brut se excerpează la suprafața pămîntului prin intermediul sondelor. În caz că sonda atinge stratul de petrol, petrolul brut este propulsat la suprafață de presiunea gazului aflat in partea superioara, exact așa cum apa gazoasă se elimină din sifon. În caz că porțiunea naturală gazoasă a fost evacuată, petrolul ajunge la suprafata prin metoda pompării sau prin comprimare de gaze. [14, p.29].

Compoziția petrolului. Petrolul este o combinație complicată de hidrocarburi cu molecule de diversee mărimi, începand cu metanul și pînă la hidrocarburi masele moleculare caror sunt foarte mari. Compoziția petrolului poate să varieze de la un zăcămînt la altul. Țiteiurile sunt amestecuri din următoarele trei clase de hidrocarburi și anume: hidrocarburi saturate aciclice, hidrocarburi saturate ciclice (cicloalcanii din petrol au denumirea de naftene) și hidrocarburi aromatice. Petrolul nu poate să conțină hidrocarburi nesaturate.

Petrolul din Rusia este bogat în hidrocarburi ciclice, petrolul Kalimantan este bogat in hidrocarburi aromatice, însă petrolul nord-american conține alcani. În toate componentele sale nu a fost separat încă nici un tip de petrol, in numar de cateva sute. Fracțiunile de petrol cu puncte de fierbere sunt cel mai bine cunoscute prin mole cantitatea mică de molecule.

După conținutul său de parafina se disting țițeiuri parafinoase avînd un grad ridicat de parafina, țițeiuri semiparafinoase și țițeiuri asfaltoase care sunt sărace în parafină însă bogate în asflat. [10, p.96].

Țițeiurile poate conține și cantități mici de acizi organici (acizi naftenici sub 1%), pot să conțină și sulf (pînă la 3%). Acesta neapărat trebuie îndepartat prin prelucrarea petrolului căci elimină prin ardere bioxid de sulf (un gaz corosiv).

Prelucrarea petrolului brut. Țiteiul este un lichid de culoare brună, nemiscibil cu apa, densitatea fiind de 0,8-0,9. In urma extragerii țițeiului este inițial separat de apă sărată, care de obicei se amestecă si poate fi supus unei distilări fracționate sau cu alte cuvinte distilare primara. Instalatii de distilare continuă astăzi se folosesc doar în rafiinăriile moderne de petrol. In aceste instalații petrolul brut este pompat din start intr-un incalzitor și apoi în coloana de fracționare. Coloanele de fracționare sunt special construite pentru a putea permite un amestec cât mai restrîns între vapori și lichid. [10, p.111].

Petrolul încalzit prin procedeul de pompare ajunge la mijlocul coloanei. Temperatura aici variaza de-a lungul întregii coloane : cea mai scazută fiind în partea superioară, iar cea mai ănaltă în partea inferioară. Astfel în coloana se obține o fractionare a țițeiului, componentele mai volatile se adună în partea superioară, iar în partea inferioară a coloanei se adună cele mai grele componente. Din diferite niveluri a coloanei se extrag fracțiuni diferite prin volatilitatea lor. Benzina – una din fracțiunea cea mai volatilă, ea conține hidrocarburile. Punctul de fierbere atenge intre aproximativ 25° si 200. [12, p.66].

Petrolul lampant – punctul de fierbe se situează între limitele de 170°C si 270°C și conține hidrocarburile cu aproximativ 10 pînă la 15 atomi de carbon.

Motorina – punctul de fierbere este între 220°C si 360°C, cuprinde hidrocarburil de la 12 la 20 de atomi de carbon.

Pacura – în urma destilării la fundul coloanei se adună reziduul, de culoare neagră

Benzina utilizata la avioane și automobile este predestinat doar pentru combustibil în motoarele. Motoarele date se aprind printr-un amestec a vaporilor benzinei și a aerului, declanșînd o scânteie electrică. Benzina obținută prin distilarea directă a țițeiului, nu satisface cerințelor motoarelor moderne. Din acest considerent se folosește mai mult benzina de cracare, despre care urmează să vorbim.

Motorina – comustibil folosit pentru motoarele de tip Diesel. În motor combustibilul care este pompat în cilindru simultan cu aer se aprinde prin căldura produsă de compresia gazelor.

Substanța utilizată înainte în lampile cu petrol, servește în prezent combistibil motoarelor cu explozie (tractoare), dar în special în motoarele avioanelor moderne.

Pacura este arsă, pentru producerea aburului, în locomotive sau vagoanele acestora, în instalații fixe (cum ar fi metanul, fiind mai ieftin și mai ușor de transportat, prin conducte). Pacura este importantă pentru obținerea a două produse: asfaltul și uleiurile de uns.

Uleiurile de uns (pentru mașini cu o turație mică) se obține pacura țițeiurile neparafinoase sau asfaltoase, prin distilare sub presiune redusă. Pentru motoarele cu turație mare se fabrică ulei de uns cu calitate înaltă predestinate automobilelor si avioanelor.

Cracarea petrolului. S-a demonstrat ca hidrocarburile saturate suferă reactii de descompunere cînd sunt încalzite la temperature foarte ridicate (400-600°C). Proprietatea dată este folosită în industria petrochimica pentru obținerea benzinei și de hidrocarburi nesaturate (alchene). Alcanul încălzit produce două tipuri de transformări: [10, p.55].

1. Descompunerea moleculei într-un alcan și o alchena cu molecule mai mici (reacția de "cracare")

2. Descompunerea moleculei în hidrogen și într-o alchena cu un număr identic de atomi de carbon (reacție de dehidrogenare). La temperatura ridicată propanul suferă urmatoarele transformări:

CH3- CH2 -CH3      CH4 +CH2=CH2                 (cracare)          

         Propan                          Meten              Etena

CH3- CH2 -CH3      CH3-CH= CH2+ H2     (dehidrogenare) 

                     Propan                              Propena

Molecule mai mari împreună cu alcanii suferă aceiași reacții, dar descompunere moleculelor poate avea loc în diferite poziții. Deci la descompunerea termică a butanului se obțin următorii produși: [10, p.36].

Cracare CH3- CH2- CH2-CH3        CH4 + CH3-CH= CH2

CH3- CH2- CH2-CH3        CH3- CH3+CH2= CH2                  

Dehidrogenare CH3- CH2- CH2-CH3        CH3- CH2 -CH= CH2+H2

CH3- CH2- CH2-CH3        CH3-CH= CH -CH3+H2 

Pacura (de obicei parafinoasa), tracțiunile distilate grele cum ar fi motorina se supun cracarii, la circa550°C. În mod asemanator ca distilarea primară a țițeiului vaporii rezultați sunt conduși într-o coloana de distilare în care se separă diferite frecțiuni.

Obtinerea din petrol a hidrocarburilor aromatice. Este demonstrat mai înainte ca petrolul conține, pe langa alcani si cicloalcani și hidrocarburi aromatice, în proporțiie echivalente. La distilarea primară a benzinei se găsesesc astfel benzene, toluene și xileniu.

Hidrocarburile date se pot izola prin extragere cu un solvent selectiv, cum este bioxidul de sulf lichid. Procedeul aplicat pentru obținerea de hidrocarburi aromatice (utilizat în trecut), însa acest procedeu nu este unul economic.

În procedee moderne de reformare catalitică sau platformare, substanțele nearomatice din petrol (cicloalcanii și alcanii) sunt transformate în hidrocarburi aromatice. Este necesar ca, benzina de distilare primară să fie trecută, la 450-500°C și 15-20 atm, peste un catalizator de platină depusă pe oxid de aluminiu. Rezultatul produsului obținut conține pînă la 75% hidrocarburi aromatice și se extrag cu un dizolvant (glicolul). Amestecul de hidrocarburi aromatice obținute se divide în componente prin distilare continuă pe coloane de distilare de mare eficacitate și se obțin: toluen, benze, orto, meta si para-xileni și etilbenzen reziduul de distilare conține tetrametilbenzeni și trimetil.

În cursul procesului de reformare catalitică au loc reacții de dehidrogenare. La temperaturi înalta are loc procesul de transformare a ciclohexanul în benzene. În mod similar, metilciclohexanul dă toluene, dimetilciclohexanii dau xileni etc. simultan are loc și o ciclizare însoțită dedehidrogenare a alcanilor.

Transportarea. Autorul a făcut cunoștință cu una din experiențele lui Drake care era meșterul la umplut butoaie mari cu petrol. Asemenea butii erau încredințate cărăușilor care transportă mai curînd rău decît bine pînă la radinăria cea mai apropiată sau pînă la un anumit punc care se făcea transbordarea în favoarea unui alt sistem de transport. Nici oamenii, nici animalele nu li se îngăduie o clipă de repaos: se încărcă zi și noapte, duminicile și zilele de sărbătoare. În anul 1863, făceau naveta șase mii de atelaje. Căruțele se impotmoleau pe asemenea drumuri încit nici înjurăturile nici loviturile de bici nu puteau convinge caii că era vorba de o cale practicabilă. Oricît de puțin se vărsa din butoaie, țițeiul se amesteca cu glodul în așa fel încît traseul devenea și mai puțin încurcat. De la Titusville pînă la ambarcadeul de pe Oil Creek, căruțașii cereau de la doi pînă la patru dolari de butoi, ceea ce majora prețul petrolului cu aproape cincezi la sută. [11, p.64].

Calea de apă trezește mai puține temeri : pe Oil Creek sau Allegheny, ca și pe canalele noi nouțe, deschise de administrația statelor Pennsylvania sai Ohio, este aproape o plăcere să navighezi. La bordul șalandelor cu fundul plat și de formă dreptunghiulară, apropiate ca model de plută, pot fi încărcate aproape optzeci pînă șa o sută de butoaie. Asemenea cargouri de apă dulce sunt grupate în convoaie de cîte treizeci sau patruzeci și remorcate de un vapor. Marinarii, mai puțin pretențioși decît cîrîuții, nu cer pînă la Pittsburgh.

Din nefericire, aceste fluvii americane sînt orientate de la nord spre sud, iar lanțul munților Appalași desparte bazinul lor de coasta Atlanticului, zona mărilor metropole, centrelor cu consum ridicat a porturilor deschise traficului spre Europa. Ceea ce nu pot căile de apă, o vor înfăptui căile ferate. Primele linii ferate leagă, în 1830, Ohio cu Baltimore. Statele Unite sunt cuprinse de febra feroviară. Străbătînd munții, căile ferate asigură legătura dintre vest spre est : ele vor stimula pătrunderea omului către vest, vor ușura transportul mărfurilor spre est ; astăzi petrolul poate fi dirijat pe cîile ferate, mai repede și mai ieftin decît pe căile de apă.

Edwin Drake a încercat cîndva să- și facă cariera în rețeaua feroviară dar a renunțat în favoarea industrie petroliere. [20, p.88].

Exportul. Secolul a străbătul două treimi din drumul său. Dacă SUA reprezintă puterea în expansiune, bătrîna Europa rămîne continentul cel mai dens populat și cumpărătorul cel mai singur. Petrolul american găsește, de cealaltă parte a oceanului Atlantic, o piață în devenire.

Pentru început, traversează oceanul însăși țițeiul. În 1861, goeleta Elisabeth Watts, cu deplasare de 224 de tone, transportă în SUA spre Anglia o încărcătură de butoaie de stejar. Urmînd această cale, butoaiele trec din cală pe cheiuri, apoi ajung la rafinare în Leverpooș, hamburg, Bremen, Anvers, Le Havre și Rouen, Paris, Marsilia și Genova.

Curînd, rafinăriile din America iau locul celor europene, iar exporturile se limitează numai la produsele petrolifiere distilate. Anvers devine marele centru de transbordare, dar Liverpool, Bremen, Le Havre și Marsilia își păstrează pozițiile. La rîndul lor Londra, Cork și gibraltar încep să primească butoaie din America ; fabricate la Pittsburgh ți Cleveland și vopsite în acel albastru deschis ca va deveni în cele din urmă, pentru marinari și barcagii, culoarea simbolică a petrolului.

Statisticile vamale încep să-și deschidă coloanele uleiurilor minerale. La Le Havre se înregistrează în 1861 intrarea a 37 500 de barili, adică aproape 60 000 de hectolitri. Situația ieșirilor din SUA confirmă progresul vertiginos al comerțului petrolier : 1 million de galoni exportați în 1861, 67 de milioane în 1866, 100 milioane în 1868. Dacă traducem cifrele în baril (un baril echivalează cu 33 de galoni imperiali). SUA exporta atunci o treime din producția, consumînd două treimi. [8, p.9].

Pornind de la asemenea creștere, ar fi exagerat să conchidem că petrolul a devenit subit în lume o materie primă de importanță capitală. Cărbunele rămîne regele sec. și nu se pune problema detronării lui. Petrolul este doar ceva mai mult decît o distracție, dacă nu produce energie, dă lumină. Victoria lui asupra lumînării și uleiurilor vegetale începe să contureze. Nici mai puțin nici mai mult.

1.3 Analiza sustenabilității pe segmentul industriei petroliere

Orice domeniu de activitate din ciclul combustibilelor este asociat cu un set de vectori care influențează direct mediuluiînconjurător, din care rezultă un efect asupra vieții sociale. Suplimentar față de impactul asupra mediului asociat dezvoltărilor tehnologice moderne ale sistemului energetic, în țările economice în tranziție persist probleme legate de tehnologi vechi și de dependența a unei surse tradiționale de energie, de ex. cărbunele energetic de putere calorică mică și conținut mare de cenușă, sulf și alte substanțe poluante, care au ponderi în dependență de la țară producerii. Prioritățile tehnologice și tehnice variază de la o țară la alta, în funcție de factori care îi leagă între ei.

Din punct de vedere a condiției globalizării economiei și amplificării dependenței țărilor în ceea ce privește accesul la resurse energetice limitate, succesul elaborării și operaționalizării strategiei energetice este condiționat de integrarea conceptului dezvoltării durabile în cadrul întregului demers strategic. [25].

Dezvoltarea sustenabilă sau durabilă este – „conceptul de dezvoltarii economico-socială prin intermediul caruia se caută armonizarea a trei componente fundamentale: creșterea economică, resursele naturale, și echitatea între generații”. În următorul sens urmărim simultan obiective economice, sociale și ecologice, pentru realizarea cărora se regăsesc în centrul atenției următoarele preocupări: sărăcia și redistribuirea veniturilor, eficiența activităților economice, asistența direcționată, biodiversitatea, poluarea, evaluarea ambientală, internalizarea costurilor externe, stabilitatea economică și socială, pluralismul, participarea și consultarea publică.

Prin adaptarea și aplicarea conceptului general al dezvoltării sustenabile la particularitățile din sectorul energetic se obțin cinci componente strategice ale dezvoltării:

1. eficienta creșterii în utilizarea energiei;

2. angajarea pe piețile internaționale

3. reinventarea protecției mediului ambiant;

4. investiții în știință și tehnologii avansate;

5. dezvoltarea unui portofoliu echilibrat al resurselor energetice interne.

Strategia industriei petroliere pe termen lung are la bază următoarele principii general valabile:

creșterea economică – fiind necesitate primordială;

restructurarea și remodelarea industriei petroliere constituie un obiectiv major al procesului reformator a economiei mondiale;

integrarea industriei petroliere în toate structurile impune dezvoltarea durabilă a sectorului petrolific;

efectele implementării măsurilor pentru atingerea reperelor comunitare depind și de potențialul concurențial în condițiile unei piețe libere;

accelerarea privatizării în sectorul petrolific va duce la apariția unor structuri cu o capacitate concurențială sporită;

Între strategia petrolieră și strategia națională de dezvoltare economică există o serie de intercondiționalități fundamentale: [31].

nivelul creșterii economice asigură în mare parte resursele financiare necesare pentru dezvoltarea industriei petrolului, precum și atingerea unui nivel de trai care va permite acceptabilitatea socială a prețurilor și tarifelor la petrol și gaze;

gradul de succes pentru realizarea obiectivelor condiționează în mod evident strategia industirie petrolului;

dezvoltarea, în corelare cu programele preconizate, a proceselor de privatizare și restructurare din economia mondială, inclusiv din sectorul petrolier, condiționează acoperirea necesarului de fonduri de investiții și costuri sociale pentru asigurarea dezvoltării durabile;

în unele situații, majorarea substanțială a capitalului de către un investitor strategic este preferabilă în comparație cu o vânzare simplă de active;

viabilitatea agenților economici din sectorul petrolier este determinată, în mod esențial, de reducerea arieratelor înregistrate în raport cu furnizorii;

dimensionarea corectă a consumurilor petrolier, atât la populație, cât și la agenți economici, este determinată de imbunătățirea sistemelor de măsurare, de perfecționarea tehnologiilor, precum și gestiune a consumurilor petroliere.

Dezvoltarea sustenabilă în industria petrolieră pornește de la premisa că satisfacerea necesităților se află într-o continuă creștere și trebuie să fie realizabil ori de câte ori este posibil, nu prin creșterea furnizării (inclusive și importurile), cu excepția utilizării energiilor regenerabile, ci prin reducerea consumului.

Dezideratul dat poate fi realizat prin utilizarea a unor tehnologii restructurarea economiei, îmbunătățite care îți modificarea stilului de viață. În perspectiva anii 2015-2025, obiectivele strategice ale sectorului petrolier constă în: asigurarea unor servicii petroliere de o calitate înaltă și prin acoperirea cererii la prețuri suportabile, promovarea politicilor de întrebunințare eficientă a petrolului și gazelor pentru un mediului protejat și o îmbunătățire a populației asupra impactului industriei petroliere pe termen mediu și lung, precum și optimizarea folosirii resurselor interne în condițiile de integrare asistemului petrolier în piața mondială. [40].

Obiectivele importante pentru infrastructura petrolieră pot fi sintetizate în felul următor:

creșterea cantității de petrol;

reducerea dependenței de alte țări prin exploatarea resurselor interne;

promovarea energie durabile și regenerabile cu scopul îmbunătățirii mediului. [31].

În domeniul petrolier, punctual de pornire se concentrează pe asigurarea cu un minim necesar de petrol, în condițiile exploatării la maximum a resurselor interne (energie nucleară, lignit, gaz natural etc.). În sens următor, sistemului petrolier și de gaze naturale, energiei din surse convenționale și din surse regenerabile, precum și modernizarea sectorului minier, naturale necesită aplicarea următoarelor măsuri: [26].

Dezvoltarea domeniului energiei nucleare va include finalizarea și modernizarea reactoarelo desigur și producerea de apă grea. Creșterea capacității producerii energiei, a apei grele, a electricității, reducerea costurilor și implicarea tehnologiei nucleare în economie;

Dezvoltarea sistemului energetic – include investiții în termocentrale, hidrocentrale și unități de distribuire a energiei electrice.

Dezvoltarea surselor regenerabile de energie dezvoltă investiții pentru obținerea energiei atît termice cît și electrice din energia solară pentru obținerea energiei electrice din surse eoliene, valorificarea biomasei (lemn, deșeuri de lemn, rumeguș).

Dezvoltarea sectorul minier – modernizarea și menținerea capacităților minelor de huilă și lignit pentru asigurarea combustibilului solid utilizat în termocentrale. Aceste activități au un singur scop îmbunătățirea mediului de muncă, eficientizarea activităților extractive, reducerea riscurilor tehnologice în exploatările miniere și cariere. Se estimează că prețul de livrare pentru combustibilul rezultat va scădea cu 20% pentru lignit și cu 10% pentru huilă (dacă va acoperi o formă de ajutor a statului);

Modernizarea industriei petrolier și de gaze naturale vor implica investiții mari în dobîndirea petrolului, transportarea, distribuția și prelucrarea petrolului și gazelor naturale pentru a asigurara Planeta cu combustibili lichizi și gazoși.

Promovarea biocombustibelului în favoarea sutenabilității petrolului. Obiective de bază constă în asigurarea de o capacitate necesare, conectarea la rețeaua internațională de produse petroliere și gaze și alinierea acestor produselor la nivelul înalt. În pofida eforturilor executate în industria petrolieră, sectorul dat necesită investiții apreciabile și este localizat în întreaga lume . Este unul din cele mai importante obiective în dezvoltării în lume. Promovarea biocombustibililor în favoarea conservării sau sustenabilității utilizarii petrolului în special (transport). Luînd în considerație faptul creșterii prețului semnificativ la petrolului, precum și, sigure și adaptate la mediu, promovarea folosirii biocombustibililor în sectorul transporturilor semnifică o cea mai mare prioritate pentru politică europeană.

Astăzi, biocombustibilii este o singura metodă de soluționare în vederea economiei semnificative și a dependenței de petrol utilizate la trasporturi. În conformitate cu Politica Energetică pentru Europa, acest proiect tinde să încurajeze utilizarea și producerea biocombustibililor, stabilind unui mic procent pentru biocombustibili de 10% din carburantul autoturismelor până în anul 2020. [27].

În sectorul transporturilor din Europa are loc dezvoltarea în mod constant. Camioanele și mașinile oferă avantaje socio-economice care astăzi ne ușurează considerabil viață și nu ne-am fi putut imagina existența noastră fără de ei. Necătînd la acest fapt o treime din CO2 eliminat provine de la transporturi, gazele cu acel efect groaznic de seră estemotivul principalul a schimbarii climei. Pe viitor, sa preconizat o creștere exagerată a acestor emisii. În plus, transporturilor astăzi se bazează doar pe petrol, în proporție de 98% cantitatea de combustibil fosil care cîndva va deveni considerabil mai scump odată ce rezervele de petrol se vor diminua.

UE propune o soluție imediată: înlocuirea benzinei și a motorinei cu biocombustibili. Sunt combustibili regenerabili, curați, produși din exclusive din material organic. [39].

Dezvoltarea acestui sectorului neapărat va conduce la crearea a noi locuri de muncă și totodată va deschide noi piețe orientate pe producția agricolă. Biocombustibilii soluționează aspectele comune complexe, respectiv realizarea obiectivelor și diversificarea surselor de energie. În cadrul directivei privind biocombustibilii, Europa și-a stabilit înlocuirea a 2% din motorina și benzină utilizate la transporturile cu biocombustibili până în 2010, respectiv 5,75% până în 2015. Marea majoritatea de biocombustibili crează economii vizibile în emisiile de gaze cu efect de seră. Întroducerea unui stimulent/sistem propus cu sprijin de a putea evita aspectul dat și pentru a încuraja dezvoltarea biocombustibililor.

O serie întreagă de politici poate contribui la stimularea folosiri și creării de biocombustibili la nivel mondial. Pentru sectorul biocombustibililor scutirea de taxe poate reprezenta un sprijin pe termen lung. Astfel, furnizorii de petrol sau alte gaze v-or fi obligați să plaseze informație și produse pe piață cu un oarecare procent de biocombustibili, dezvoltând industria biocombustibililor oferind investitorilor o rețea sigură și. [24].

Cei mai cunoscuți biocombustibili în prezent este biodiesel-ul (se obține din plante oleaginoase de exemplu rapița și floarea soarelui) și bioetanolul (se obține din zahăr și amidon, respectiv din recolta de cereale și sfeclă). Acești combustibili lichizi de transport au o capacitatea care ar putea înlocui, în mare măsură, benzina și motorina. Acesti biocombustibili pot fi utilizați pentru motoarele mașinilor moderne și distribuiți prin intermediul infrastructurilor existente. O altă cercetarea se află pe cale să descopere. Tehnicile de producție care urmează să fie dezvoltate presupun că biocombustibili provine din materiale lemnoase, din ierburi și unele tipuri de deșeuri. [32].

CAPITOLUL II. PETROL PRINCIPALA SURSĂ DE ENERGIE PE PLAN MONDIAL

2.1 Cererea și oferta pe piața mondială a industrie petroliere

Petrolul este cea mai importantă sursă de energie pe planul mondial în economia contemporană. Sec. XX a fost și a rămas secolul petrolului așa cum sec. XIX a fost cel al cărbunelui. Această tendință tot mai puternic se manifestă în sec. XXI. Hidrocarburile, sub forma petrolului și a derivatelor sale, au devenit sursa principală de energie pentru majoritatea popoarelor globului.

Deci petrolul a intrat pe scena energetică cu doar un secol în urmă. mai exact în anul 1857, cînd a debutat extracția organizată și pe baze moderne a petrolului și cînd, pentru prima dată, producția de țiței a fost înregistrată oficial ca producție industrială.

Odată cu trecerea timpului, mărturiile despre întrebuințările țițeiului se înmulțesc. Astfel, anul 1857 marchează, în istoria petrolului nu descoperirea sa, ci trecerea la exploatarea modernă, pe baze industriale. La început, interesul față de petrol a scăzut. Era epoca dominației reguli cărbune. După mai bine de 40 de ani, în anii 1900, producția mondială de petrol atinge 21 de milioane tone. la începutul sec. XX steaua cărbunelui pare că începe deja să apună. se declanșează nestinsa sete de petrol. [14 p.47].

În decurs de peste 150 de ani, de la primele utilizări energice, derivatele petroliere de țiței au fost solicitate din ce în ce mai mult pentru variate funcții: producerea de căldură, de lucru mecanic, de enrgie electrică, precum și ca materie primă pentru o gamă largă de substanțe ale petrochimiei, ajungînd să constituie suportul dezvoltării economico-sociale, în ritm înalt a societății umane.

Anii 30 marchează definitiv ascensiunea petrolului. În 1937, producția mondială atinge o sută de milioane tone, producerea aurului negru în totalului consumului de energie crescînd cu 20 la sută. În perioada postbelică, tendințele se accentuează. Producția care deja în 1950 trecuse de jumatate de mlrd.t, s-a dublat la fiecare zece ani, în timp ce folosirea petrolului la asigurarea necesarului enrgetic al lumii a crescut, lăsînd mult în urmă din acest punct de vedere carbunele (tab.2.1).

Rezervele de petrol, cercetate la sfîrșitul anilor 90 ai sec. XX, se evaluau la 270-300 mlrd.t. În ultimul timp, s-a observat tendința de stabilire precisă a rezervelor de petrol. dacă la începutul anilor 80 ai sec. XX ele se apreciau, de exemplu, la 80 miliarde tone, la 1 ianuarie 1998 deja constituiau 139,7 mlrd.t. Afară de aceasta, mai sunt rezervele de petrol prognozate din izvoarele netradiționale. Șisturile combustibile și nisipurile bituminoase se estimează pînă la 750 mlrd.t. Rezervele de petrol cercetate în lume se împart în felul următor (datele pentru anul 1980, în %: Arabia Saudită – 25,4%; Irak – 115; Emiratele Arabe Unite – 9,4; Kuweit – 9,3; Venezuela – 6,8; Rusia -4,8, China – 2,4; SUA- 2,4 %.[32].

Tabelul 2.1 Rolul petrolului în balanța energetică [elaborat de autor]

Situația resurselor minerale pe glob se caracterizează prin concentrarea preponderent a rezervelor și extragerii lor într-un număr comparativ mic de țări. Într-o măsură și mai mare este concentrată folosirea resurselor minerale. Țările dezvoltate folosesc peste 605 din resursele minerale nu pentru ardere, 585 de petrol și cca. 60% din gaze naturale. Ca rezultat în acest sistem al economiei mondiale se menționează o mare disproporției între producerea și folosirea resurselor minerale. În SUA, de exemplu, el constituie 20%. Țările din UE își pot satisface necesitățile sale numai la nivel de 2/3, avînd resursele proprii numai la unele tipuri: minereu de fier, argint-viu, îngrășăminte de calciu. cu mult mai redus este nivelul de asigurare a industriei japoneze cu resurse minerale. [5, p.54].

Una dintre cele mai comlicate probleme pentru țările Europei de vest și SUA este asigurarea necesității cu petrol. În Europa de vest la sfîrșitul anilor 90 folosirea petrolului depășea de 2,5 ori extragerile proprii, îar SUA – de 1,9 ori. Japonia practic complet depinde de importul petrolului.

Țările în curs de dezvoltare din cauza dezvoltării slabe a industriei folosesc numai cca. 16% din producția mondiașă a resurselor minerale.

Sub influența industrializării sporește cererea la mărfuri minerale. Deoarece calitatea resurselor minerale în aceste țări este mai înaltă, iar costul resurselor de muncă – mai redus, dezvoltarea sectorului de resurse acolo nu conduce la sporirea bruscă a cheltuielilor de producției, dar dificultățile economice din țările în curs de dezvoltare complică sporirea acestui sector economic.

Cererea și oferta pe piața mondială a industrie petroliere. Nivelul general al activitații economice și ritmul de creștere economică constituie o preocupare economico – politică majoră atît pentru țările dezvoltate, cît, mai ales, pentru cele în curs de dezvoltare. Țările în dezvoltare au un potențial mare de creștere economică, chiar dacă problemele recente de latură economică și financiară au încetinit ritmul de dezvoltare în unele regiuni, cum ar fi Asia- Pacific și America Latină. [3.p.75].

Unul dintre elementele – cheie care este determinat de creșterea economică, dar și cele pe care pot fi determinate, este petrolul.

În literatura economică de specialitate, analiza cererii de petrol se face în corelare cu evoluția PNB/PIB. În continuare vom prezenta evoluția creșterii economice în țările OCDE începănd cu mijlocul anilor 80, urmînd apoi expunerea detaliată a evoluției crerii pentru petrol și perspective. Țările OCDE constituie o grupare industrială majoră la nivel mondial, dezvoltarea industriilor, ți, în final, ți dezvoltarea tuturor sectoarelor lor economice, bazîndu-se pe sursele de energie.

În perioada 1982- 1922, rata reală agregată de creștere economică la nivelul întregului grup OCDE a fost în medie de 2,5% pe an. În ultimul trimestru al anului 1982, recesiunea economică avea să lovească în majoritate din țările grupului, activitatea economică scăzînd drastic pînă la o rată de creștere de 0,1% fată de anul precedent.

În anul 1983 s-a simțit o ușoară revigorare a activitîților, rata reală medie pentru grup situîndu-se la nivelul de 2,8%, în anul urmîtor continuînd cu o accelerare a acesteia pînăă la nivelul de 4%. Următorii doi ani a fost remarcați de ușoare scăderi al ritmului de creștere pînă la nivelul de 3,5% în anul 1985, respectiv 3% în 1986. [3, p.48].

În 1987 OCDE a înregistrat o creștere reală a PIB de 3,4% fată de nivelul de 3%, înregistrat în anul 1986. Rata creșterii a evoluat în continuare în anul 1988 la nivel de 4,4%, urmînd în 1989 un declin al acesteia pînă la 3,6% în 1989, 2,9% în 1990 și doar 1,1%, în 1991, toate țările OCDE intrînd într-o putenică recesiune economică. În anul 1992 s-a înregistrat o creștere ușoara pînă la nivelul de 1,9%, urmată de scăderea pînă la 1,25 în anul 1993, datorită scăderilor economice puternice înregistrate în Japonia, Germania, Franța și Italia, care au afectat rezultatel economice ale intregului grup. [33].

Anul 1994 a constituit un an de revigorare economică, nivelul creșterii economice fiind de 2,9%. Apoi a urmat doi ani de creștere economică de 35, în 1996 și 3,2% în 1997. Anul 1999, rata de creștere avea să scadă pînă la 2,2%. În perioada 1991-199, ratele de creștere, în medie, s-au situat sub nivelul ratei pe termen lung de 2,5% pe an. În ceea ce privește țările de dezvoltare, deși potențialul de creștere al acestora este mult mai mare decît a celor dezvoltate, creșterea economică în țările acestea este frîntă de o serie de factori atît de natură endogenă, cum ar fi politicile economice greșite, dificitele bugetare și datoriile extrem de mari, inflatie, lipsa de forță de muncă calificată etc., cît și de natură exogenă, cum ar fi escaladarea protecționismului, ratele dobînzii mari pe piețele internaționale de capital, dependența de resursele străine de materie primă pentru dezvoltare etc. [40].

Prețurile la energie, în general, și la țiței, în special, au, de asemenea, un impact major asupra creșterii economice în țările de dezvoltare, luîd în considerare, pe de o parte, alternativele limitele de accest la alte surse de enrgie și, pe de altă parte, lipsa resurselor financiare pentru investițiile în conservarea energiei, acestei țări fiind vulnerabile la oscilațiile mari ale prețurilor de energie. În ceea ce privește raportul dintre consumul de energiei și creștere economică, acesta s-a stabilit în ultimii anii. Acest raport a fost puternic influențat în timpul celor două șocuri petroliere, după care a urmat o perioadă de reducere a consumului de energiei, ca rezultat al conservării surselor de energie. În țările în dezvoltare conservarea surselor de energiei nu a fost atît de evidentă, ca și în țările dezvoltate, primele continuînd să încurajeze consumul de enrgie pentru a stimula creșterea economică. Această politică s-a dovedit a fi două tăișuri, creșterea prețului la petrol la sfîrșitul anilor 70 – începutul anilor 80 încetinind ritmul de dezvoltare al acestor țări. Astfel, în următorii ani politica economică promovată de aceste țări, dar și de către cele dezvoltate, a fost cea de utilizare mai eficientă a surselor tradiționale, dar și căutarea de surse noi. [31].

O analiză pe țări, grupe de țări sau regiuni geografice denotă faptul că tendințele consumului de enrgiei au fost diverse. Astfel în perioada 1979 – 1982, marcată de criza mondială, inclusivi la energie, în țările comuniste consumul a înregistrat o creștere de 1,9% pe an față de celelate țări, în care declinul a fost , în medie de 4,3% pe an. Această evoluției de explică prin faptul că țările din blocul comunist obțineau resursele energetice la prețuri mai mici decît erau comercializate acesttea pe piața mondială.

Odată cu declanșarea celei de-a doua crize a petrolului, țările dezvoltate, cu economii intensive în enrgiei, au luat o serie de măsuri pentru conservarea surselor proprii de energie. Între 1979-1982, consumul american de energiei a scăzut anual cu 10,2% în Europa de Vest cu 8,1% iar în Japonia cu 7,8%.

Măsurile de conservare a energiei vor continua să defavorizeze consumul de energiei, acest fapt putînd fi neutralizat doar de scăderea prețului la energiei. În ceea ce privește structura surselor de enrgiei, acestta s-a modificat, în special ca urmare a oscilațiilor prețurilor la țiței. Astfel, în perioada 1986-2010 cota țițeiului a scăzut de la 40,6% la 35,4% (tab.2) (anexa 1).

Tabelul 2.2 Ponderea diferitelor tipuri de resurse energetice în 1986-2010

din volumul lor total [elaborat de autor]

Toate celelate surse de energie au cîștigat în perioada 1986-2010 pozițiile pe piață avînd la vedere restrîngerea consumului de țiței în urma creșterii prețului acestuia. Ultima decadă a fost marcată de schimbările grave în evoluția tendințelor economice în diverse regiune ale lumii. Țările în dezvoltare au înregistrat creșteri mai rapide decît cele dezvoltate, deși evoluțiile lor economice au fost umbrite de o serie de problemă de ntură economico- financiară. De asemenea, în această decadă a avut loc cîderea comunismului în Europa de Est și modificări considerabile ale economiilor acestor regiuni. Țările respective nu dispun de date statistice suficiente pentru a putea face o analiză a cercetării țițeiului. Din acest, motiv, în continuare în lucrare se fac referiri, în special, la țările cu economie de piață. Consumul de pacură în țările din afara blocului comunist în anul 1979 a fost de 5,1 mlrd. bbl. Pînă ăn 1985 a scăzut cu 38,8% la 3,1 mlrd. bbl. Prețurile ridicate la pacură au condus la înlocuirea acestului produs de cîrbune în anumite zone, iar în altele – cu gaze naturale. De asemenea pacura a fost substiutuită parțial și în urma dezvoltării sectoarelor nucleare în diferite țări. [6, p.33].

Deși consumul de pacură a înregistrat o tendință pronunțat descrescătoare, acest produs va continua să aibă piață de desfacere, cu condiția ca prețil să devină competitiv în raport cu prețurile pentru produsele ce îl substituie.

Celelalte produse, ce rezultă din rafinarea țițeiului, spre deosebire de pacură, nu au înregistrat mișcări spectaculoase privind evoluție cererii de consum.

În perioadele anilor 1980-2000 a avut loc o modificare a structurii consumului de produse petroliere. Astfel, a scăzut ponderea de păcură în totalul produselor petroliere consumate în favoarea produselor deschise (benzinele) și a produselor medii distilate. Aceste modificări în structura de consum au fost foarte pronunțate, în special în țările dezvoltate.

În prezent, prognozele privind cererea mondială de petrol apar substanțăal schimbate, ca urmare s-a soldat cu pierderea de mii de vieți omenești, au avut dreptate consecințele și pierderea a mii de locuri de muncă, scăderea severă a încrederii consumatorilor aruncînd industria aeronautică și activitatea liniilor aeriene într-un vîrtej al reducerilor de activitate. Astfel, în locul așteptatei creșterii a cererii de petrol pe plan mondial pentru 2001, a survenit o reducere cu 40.000 bbl/zi, pînă la valoarea de 120.000 bbl/zi, iar anul 2002 s-a înregistrat o scădere a cererii mondiale de petrol cu 200.000 bbl/zi, pînă la o valoare de 600.000 bbl/zi.

Deși sunt semne că cererea de petrol din sectorul industrial a început să-și revină și să se recupereze la începutul acestui an în multe țări ale OCDE, o abruptă scădere a indicatorilor în luna martie denotă că economia globală va rîmăne greoaie, înregistrînd doar creșteri modeste ale indicatorilor.

Referitor la evoluția consumului pe produse petroliere, se prevede o intensificare importantă a consumului de pacură, avînd în vedere competitivitatea în creșterea a acestui produs datorită prețului, pe de o parte, precum și unei utilizări mai restrînse a energiei nucleare ca urmare a încetinirii construcției de facilități nucleare și a celei rezultată din arderea cărbunelui care poluează mediul. Vu toate acestea, creșterea cereri pentru pacură va înregistra un ritm mai lent decît ritmul de creștere al celorlalte produse, rezultate din rafinarea țițeiului.

Cerera mondială pentru energia și pentru produsele petroliere a fost în continuă creștere pentru o perioadă extinsp. Cerera pentru energie, care să alimenteze dezvoltarea economică și cererea de țiței, ca principal, combustibil energetic determină nivelul mondial al producției de țiței. Drept răspuns, oferta mondială s-a adaptat mereu la creșterea consumului. [5, p.64].

Datele din tabelul 3 permit a face o comparației între principalele regiuni consumatoare de petrol din lume (Asia- Pacific, bazinul Atlantic) și principala regiune furnizoare de petrol (regiunea Golful Piersic) în ceea ce priveste cerera și oferta de petrol.

Tabelul 2.3 Cererea și oferta mondială de petrol (mil.bar/zi) [elaborat de autor]

Cu toate acestea, chiar în condițiile care au existat întotdeauna capacități suplimentare de producție, o serie de țări în dezvoltare din cadrul și din afara OPEC au pus funcțiunile noi capacități de rafinare. Politica de prețuri promovată de OPEC a încurajat marile firme petroliere să se dezvolte și să contribuie la creșterea ofertei de petrol și produse petroliere

Astfel au apărut o serie de capacități de producție noi în numeroase regiuni ale lumii, cum ar fi Marea Nordului, America Latină, Africa, Orientul Îndreptat; alte zone, ca cele din fosta URSS, au contribuit și ele la creșterea ofertei. De asemenea, și în cadrul OPEC s-au deschis noi rafinării.

În ceea ce privește cerea pentru petrol și produse petroliere, aceasta a crescut moderat în țările industriale, înregistrînd creșteri importante în țările în dezvoltare.

În ultimii ani oferta mondială de țițeina suferit o serie de schimbări semnificative, în urma unor evenimente majore cu caracter mai degrabă politic. Războil din Golf a determinat scoaterea din funcțiune a unor capacități suvstanțiale de producției din Kuweit și Irak, stimulînd, în același timp, apariția unora noi în alte țări din OPEC, care să nu impiedica creșterea economică.

Un alt factor percepur de piețele de țiței și produse petroliere a fost scăderea considerabilă a producției în fosta URSS. Acest fapt a stimularea ofertei în alte zone a lumii.

Drept rezultat, au apărut noi capacități de producției într-o serie de alte țări din afara OPEC. Aceste creșteri au echilibart scăderea producției din SUA și fosta URSS.

Arabia Saudită este țara care dispune de capacitatea de control și influnță asupra pieței mondiale a petrolului. Un exemplu în acest sens îl constituie întervenția acestei țări în anul 1992. În anul acela, arabia Saudită a decis să-ți intensifice producția pentru a pune în echilibru cerera cu oferta, în vederea contracarîrii evenimentelor care puteau marca negativ piața mondială a petrolului și produselor petroliere.

Drept urmare a conflictului din Golful Piersic, situația pieței mondiale de țiței în anii 1990 s-a schimbat considerabil. Drepr fapt că nu s-au găsit surse singure care să alimenteze imedit și continuu piața cu țiței, în ultima perioada din acel an ți a următorului an prețurile au crescut considerabil. Imediat însă după consumarea conflictului, s-a stabilizat piața, deoarece au fost scoase din funcției unele capacități importante de producției a produselor petroliere.

De exemplu, în septembrie 2011, oferta de petrol pe plan mondial a fost afectată în urma atacurilor teroriste ce a avut loc la New York și Washington. Estimările preliminare denotă faptul că producția mondială de petrol a atins o medie de 76,75 mil. bbl/zi în luna septembrie, cu 500.000 bbl/zi mai puțin față de luna anterioară. Volumul scăderii a fost pus pe seama OPEC, producția organizației scăzînd cu 450.000 bbl/zi, pînă la 24,47 mil.bbl/zi. Aceste volume au fost cu 1,26 mil. bbl/zi mai mari decît producția impusă. Care fusese redusă cu un mil. bbl/zi de la 1 septembrie, pînă la o valoare de 23,2 mil. bbl/zi.

OPEC, imediat dupa acele atacuri teroriste, a făcut o declarației pentru a asigura stabilitatea pieței și suficiența ofertei și-a pastrat producția țintă (producția convenită) neschimbată la întîlnirea de la Viena din 26-27 septembrie 2001. Nu s-au înregistrat întreruperi ale exporturilor din Orientul Mijlociu nici după începerea acțiunii militare aliate din Afganistan din 7 octombrie (tabelul 2.4)

Tabelul 2.4. Oferta de petrol brut a OPEC și non- OPEC (mil. bbl/zi) [elaborat de autor]

În tabelul 5 se poate de observat nivelul producției petroliere și capacitatea de rezervă din țările OPEC la nivelul lunii septembrie 2001.

Tabelul 2.5 Producția OPEC (mil. barili/zi) [elaborat de autor]

Un element important în evoluția viitoare ofertei de petrol o constituie abilitatea CSI de a-și menține nivelul de producției. În cazut în care aceste state își vor reduce în continuare capacitățile de producerea produselor petroliere, OPEC își va întări poziția pe piața mondială. Toate aceste aspecte, precum șu cele politice, legate de pozibilitatea eliminării definitive a embargoului impus de Irakul, dar și altor țări (Libia, Yugoslavia etc.) vor constitui factorii care vor marca evoluția ofertei pe petrol și produse petroliere. [12, p. 18].

Referitor la problema capacității de producției, se preconizează că anual vor fi puse în funțiune noi capacitîți de producție. Oricum, se previzionează că cererea pentru petrol va crește într-un ritm mare decît capacitățile, fapt care va conduce la creșterea continuă a prețurilor. Astfel prețul de export la petrol în 2004 era de 22,80 $/bbl. Astăzi prețul la petrol a depășit de 10 ori, astfel remarcăm prețul la petrol – 60$/bbl. Pînă în 2020 se așteaptă ca prețul petrolului să atingă nivelul exagerate de peste aproximativ 100 $/bbl. Aceste prețuri apreciate ca fiind normale, dacă se ia în considerației evoluția anuală a inflației de 4-5% pentru perioada analizată.

2.2 Prețul și rentabiliatea produselor petroliere

Prețurile produselor petroliere continuă să fie volatile, fluctuațiile inregistrate rezultînd din interacțiunea cereri cu oferta pe piață. Mișcările ciclice ale prețurilor cauzează o serie de probleme de planificare și operaționale în economia mondială iar rentabilitatea industriei petroliere poate fi numită doar cu un sing cuvînt una – profitabilă. În ultimile decadă, marcată puțin mai devreme de un eveniment politic major cum ar fi razboiul sau atacurile teroriste din 11 septembrie 2011 de la New York, prețurile produselor petroliere nu au înregistrat fluctații atît de puternice ca în perioada precedentă vorbim despre sfîrșitul anilor 70- începutul anilor 80 cînd șocurile petroliere au zguduit activitatea economică mondială

Începînd cu anii 1970, legătură dintre activitatea economică și consumul de energie a continuat să se deterioreze, ca urmare a creșterii mai rapide a prețului de petrol și altor surse de energie în raport cu evoluția altor costuri economice. Altfel, deciziile investiționale adoptate în diverse sectoare economice urmăreau, în special, reducerea dependenței de resursele enrgetice scumpe și restîngerea investițiilor din sectoarele economice intensive în energiei. Rezultatul avea să se propage în lanț în toate sferele economice, cu efecte negative asupra creșterii.

În perioada de 1972 -1982, prețul la petrol Arabian light crude a crescut de la 2,48 $/bbl la 34 $/bbl, adică cu 1271%. Dacă însă prețul petrolului se ajustează la evoluția inflației, creșterea reală a acestuia a fost cu 546%. Comparativ cu petrolul, celelate produse au înregistrat tot în această perioadă o creștere cu doar 151%.[13, p.44].

Cerera pentru produsele petroliere nu a reacționat imediat la creșterea puternică a prețurilor la petrol. Aceasta pentru că prețul petrolului în anii 1960 se situa cu mult sub prețul echilibrat al pieței, el fiind mai ieftin comparativ cu alte produse. De aceea, creșterea inițială a prețurilor la petrol în anii 1973-1974 a fost ușor absorbită de economii. O altă explicație la reacția întîrziată a cereroo de energieila creșterea pețului la țiței rezidă în faptul că o serie de sectoare industriale și comerciale s-au adoptat mai lent la aceste scumpiri, investițiile pentru corectarea consumului de enrgiei al acestor sectoare necesitînd, în multe cazuri, o perioadă mai mare de 10 ani pentru a putea fi realizate.

Ajustarea investițiilor la șocul prețurilor a variat de la un sector la altul. Datele din tabelul 6 demonstrează faptul că evoluția prețurilor mondiale la petrol în țările OPEC și non – OPEC în decurs de douazeci de ani (din 1979 pînă 1999). Așadar, în perioada anilor 1979 -1985 prețurile mondiale la petrol a crescut de mai bine de două ori.

Tabelul 2.6 Prețurile mondiale la petrol (prețurile oficiale de vînzare $/baril)

[elaborat de autor]

OPEC și în viitorul apropiat va juca un rol important în determinarea prețurilor mondiale la produsele petroliere. În trecut incapacitatea sau indezirabilitatea OPEC de a menține producția în limitele cotelor fixate constituiau motive principale ce determinau volatilitatea prețurilor, volatilitatea care ulterior avea să lovească puternic producția și cererii. Un factor – cheie în acest sens va fi dorința unor state ca Arabia Saudită, Venezuela, dar și acelor de a susține stabilizarea prețurilor prin măsuri de ajustare a nivelurilor de producției. [24].

Prețul produselor petroliere au scăzut , în general, similar cu prețurile petrolului brut. Influența de combustibilii pentru aeronave, declinul a fost mai accentuat pentru produsele ușoare și pentru distilatele medii. Rafinăriile au micșorat producția de combustibil aeronautic, ceea ce a adus la creșterea livrărilor de petrol pentru încălzit, diesel și naphta, acestea din urmă au fost transformate în benzină.

Astfel fie direct sau indirect supraoferta de combustibil pentru sectorul aeronautic a contribuit la scăderea prețurilor pentru toate celelalte distilate medii și pentru produsele ușoare. Prin contrast, prețurile la carburanții pentru automobile au fost mai mobile.

Specialiștii au apreciat că pe lîngă acțiunea factorilor fundamentali ai pieței, o contribuției esențială la influențarea pieței și a prețurilor petrolului a revenit factorilor politico – diplomatici și, în special, factorii psihologici – speculativi, al căror impact poate fi abil dirijat prin mecanismele piețelor la termen (bursa). [18, p.19].

OPEC invocă, în plus, o serie de alți factori cu caracter structural care au contribuit la situația actuală a pieței petrolului, și anume:

Faptul că societățile de petrol și gaze au fost destul de precaute și de sceptice în legătură cu posibilitatea de susținere a unor prețuri ridicate. Din acest considerent, în anul 1999 și 1998, aceste companii au recurs la fuziuni pentru a contracara impactul prețurilor joase, iar în 2000, deși avantajatele de prețuri mari, au investit cu prudență în proiectele menite să asigure o creștere a producției.

Înfrastructura insuficientă de transport maritim și problemele de aprovizionare (blocaje, întreruperi) survenite în capacități de rafinare și conducte – ultimele aspecte fiind legate, în principal, de caracterul tot mai restrictiv ai legislațiilor ecologice.

Previziunile legate de piața energetică, în general, și de pița petrolului, în particular, constituie subiectul unei mai incertitudini. Oserie de evenimente cum ar fi clima severă, frămîntările politice, grevele, descoperirile tehnologice, nu pot fi anticipate, evoluțiile viitoare ale tehnologiilor, creșterilor demografice, creșterii cererii pot fi estimate, luîndu-se în calcul totuși o marșă de eroare. Prețul petrolului poate ajunge pînă la 100 USD.

Un alt factor ce va marca în continuare piața petrolului este volatilitatea prețurile la acest produs. Astfel din analizele efectuate asupra prețurilor la petrol se observă că aceste prețuri sunt constituite nu doar pe bază unor factori comerciali, cum ar fi cererea și oferta pentru petrol, ci și urmarea a producerii unor fenomene extra – comerciale cum ar ar fi evoluțiile tehnologice, dar și cele climatice, conflictele militare etc. Toți acești factori marchează direct industria petrolieră, nefiind de cele mai multe ori posibilă anticiparea producerii lor .

Intensitatea și eficiența energetică este direct corelată cu prețurile reale plătite de consumatori (cu o puternică relație inversă între intensitatea energetică și prețurile de vînzare medii către consumatorul final), în timp ce energetică depind de răspîndirea celor mai competitive tehnologii. Din această considerației rolul acestor tehnologii este decisiv, dar nu poate fi imaginat independet de prețul energiei. [36].

Așadar, o mare eficiență energetică poate fi promovată decît într-un context în care sunt îndeplinite trei condiții (în care guvernele și organele imparțiale de reglementare trebuie să intervină dacă ele nu mai sunt îndeplinite) :

prețurile trebuie să fie la un nivel bun, integrînd toate costurile. Subvențiile trebuie să fie eliminate și trebuie luate în considerare costurile extreme identificate, fie în mod explicit (prin taxare specială), fie implicit ( de exemplu, prin reglementare);

prețurile trebuie plătite efectiv, pentru a-și păstra rolul lor de indicator în decizia de investiție. Consumatorii de energiei trebuie să fie în măsură să intervină în alegerea echipamentelor;

tehnologia trebuie să aibă scop scăderea costurilor serviciilor legate de energie.

Traectoria prețurilor la petrol seamănă cu o cardiogramă care exprimă un nivel uniform al ritmului de dezvoltare a complexului energetic global. În ultimii 30 de ani este concentrată atenția cercurilor de afaceri, a specialiștilor și consumatorilor de rînd (fig. 1).

Conform rezultatelor sondajului internațional al opiniei publice, cel mai mult îi îngrijorează pe oameni din lume creșterea prețurilor la petrol. După cum demonstrează experiența ultimilor 30 de ani, cercetătorii le este foarte greu să prevadă în baza evaluării experților sau modelelor matematice nu numai nivelul, dar deseori chiar direcția corectă a dinamicii în perspectivă a prețului la petrol.

Totodată, încercările de a prognoza prețurile la petrol nu pot fi privite ca un joc la modă, fără de folos pentru practică. Astfel de încercări fac toate firmele care investesc mijloace colosale în industria petrolieră, ministerele economiei și finanțelor din multe țări, precum și milioane de consumatori de produse petroliere

Figura 2.1 Evoluția prețul la petrol între anii 1970 și 2015 în $/bbl [elaborat de autor]

În lucrarea publicată în anul 1992 de către I. Bașmakov energetica lumii; învățămintele viitorului erau formulele următoarelor concluzii :

pînă în anul 2000 prețul mondial la petro nu va depăși nivelul anului 1985;

apoi presiunea înaltă la potențăalul de resurse în ramură va duce la creșterea prețului la petrol. Cu cît nivelul prețurilor și durata lor se vor menține la un nivel scăzut, cu atît mai brusc ele vor crește în viitor;

tendința de creștere comparativă a prețurilor la produsele petroliere nu este inevitavilă;

amplitudinea de oscilare a prețurilor la petrol poate fi destul de mare și depinde de politica centrului cartelului de petrol – a tîrilor din Orientul Mijlociu, de dinamica capacităților de producție și nivelul de folosire a acestora. Creșterea prețului la petrol începe atunci cînd indicatorul nivelului de folosire a capacității de producției din aceste țări depășește 85%.[38].

Petrolul și resursele de energie deseori sunt numite bunuri cu elasticitate redusă a prețurilor. Aceasta e corect numai în cazul în care proporția corespunzătoare se păstrează în limitele constante. Iar dacă proporția depășește aceste limite, atunci elasticitatea crește brusc. Cînd depășește pragul, creșterea încetează sau stopează. În cazul dat, admiterea independenței factorului (Y – PIB) și preț (P), luate ca bază a funției ordinare a cererii de energie (E = A x Yey x Pep), nu se confirmă. Ritmul de sporire a cererii la energie (Te) poate fi exprimat în modul următor:

Te = ey x Ty + ep x Tp ,

Unde: Ty ritmul de sporire a PIB; Tp – ritmul de sporire a prețurilor la purtătorii de energie; ey și ep – elasticitatea cererii în corespondentă cu profitul și prețul.

Cînd ponderea cheltuielilor pentru resursele energetice în PIB depășește:

Ty = Typ – b x Ty .

Unde: Typ – ritmul potențial de sporire a PIB. Sau Te = ey x Typ + (ep – ey x b) x Tp , coeficientul de elasticitate la preț (ep) este mai mic decît zero și el crește absolut cu mărimea ey x b.

Așadar, funcția cererii la energie și petrol se caracterizează prin coeficientul dinamicii de elasticitate. Cînd coraportul cheltuielilor pentru energia/PIB depășește pragul de sus, sporirea prețurilor la resursele energetice conduce la creșterea coeficientului de elasticitate a prețurilor. [16, p.71].

2.3 Geneza industriei petroliere în Republica Moldova

În practica mondială, și evident, în Republica Moldova, nu există o metodă unică bine definită și științific argumentată de evaluarea a competitivității întreprinderii. în opinia mai multor autori, ca orice fenomen, cimpetitivitatea întreprinderii nu se menține la același nivel. Ea este influnțată de modificările permanente ale conjuncturii pieței, schimbările ce au loc în determinanții competitivității țării și a întreprinderilor, a potențialului strategic a întreprinderii etc. Pornind de la aceste considerente, în literatura economică se utilizează noțiunea de ciuclu de viață al competitivității care include cinci face: de formare, de creștere, de stabilizare, de maturizare, de declin [17, p.26].

Ciclu de viață al competivității întreprinderii nu este altceva decît evoluția vieței economice a întreprinderii, o dependență a succesului întreprinderii pe piața de întreagă activitate a acestea, iar nivelul înalt poate fin menținut doar în condițiile unei analize permanente a sistemului micro- și macroeconomice din țară și o perfecționare continua a determinării competitivității.

Practica confirmă că în condițiile de piață își asigură o creștere continuă și considerabilă avolumelor produselor petroliere achiziționate, importate și comercializate în republică. În primul an de activitate, 1996, firma Lukoil-Moldova a comercializat doar 26.6 mii tone de produse petroliere, în anul 2000 – 248 mii tone, iar în anul 2005 – 526 mii tone. firma acordă o deosebită atenției respectării cerințelor ecologice. În acest scop, la terminalele petrolier și stațiile de alimentare cu produsele petroliere au fost prevăzute măsuri în vederea reducerii considerabile a procesului de eliminare a toxinelor în atmosferă. Investițiile alocate anual de cître firmă confirmă că odată cu asigurarea creșterii stabile a activității firei, sporește și contribuția ei pozitivă la dezvoltarea republicii. De rănd cu cele mai mari companii, pe piața petrolieră a republici în ultimii ani activează cu succes companii și firme din republică: Petrom-Moldova, Tirex-Petrol, Valiexchimp, Mabanaft-Moldova, Partas-Petrol, ASCOM-GRUP și multe altele.

Investițiile sunt elementele-cheie în dezvoltarea economică în orice țară, îndeosebi în țările în tranziției. Politica economică a Republicii Moldova pe termen mediu și de lungă durată este orientată spre sporirea volumul de investiții străine și autohtone și menținea lor la înalt nivel, deoarece activitatea investiționala determină posibilități potențiale a țării și dinamica dezvoltării economice. [23].

Activitatea investițională joacă un rol important în procesul de creare și renovare a fondurilor fixe prin construirea unor noi oboecte, extinderea renovarea sau reutilarea tehnică a întreprinderii și obiectelor în funcției.

Politica în domeniul investițional stabilește direșțiile prioritare ale economiei. asigurarea unei cît mai sustanțiale creșteri a volmului de producției și a Produsului Intern Brut la fiecare leu cheltuit.

Se știe că volumul de investiții depinde de rata acumulării, adică de partea produsului intern brut care se economisește. Este o dependenșă direcțiile dintre rata creșterii economice și rata investiției. Însă în anii de tranzacție rata economisirii în republică a fost la un nivel foarte scăzut. Este evident că rata joasă de economisiri nu poate asigura ramurile economiei naționale cu investiții necesare pentru restructurarea și modernizarea lor.

Practica mondială demonstrează că ritmurile înalte e creștere economică se asigură, în primul rînd, în țările cu o rată înaltă de acumulări, și respectiv cu o rată înaltă de investiții de peste 25%.Creșterea economică etste stimulată de crearea mediului investițional favorabil. Politica investițională prevede liberalizarea totală a transferurilor și plăților, proceduri vamale simplificate, sistem fiscal stabil, eliminarea dublei impuneri, acordarea de facilități fiscale, o rețea de organe în țară și peste hotare peocupă de atragerea și stimularea investițiilor, stabilirea realațiilor cu organismele internaționale, cu agenții semioficiali și neguvernamentali din domeniul investițiilor din alte țări ș.a. [17, p.100].

În ultimii ani în republică în acest domeniu s-au întreprind un șir de măsuri economice, juridice, organizatorice. În acest scop a fost elaborată Strategia de atragere a Investițiilor străine și promovare a exportului pentru anii 2010-2020. Scopil principal al strategiei este:

sporirea volumului de investiții în scopul creării noilor locuri de muncă. Totodată, trebuie de supravegheat ca investițiile să asigure cu așa nivel de dezvoltare economică, cînd ritmurile de sporire a exportului depășesc ritmurile de creștere a importului, iar ritmul de sporite a investițiilor alocate în capital fix și a creșterii producției industriale depășesc ritmurile creșterii PIB,

creșterea volumului de învestiții în tehnologiile inovaționale, cercetări științifice și învățămînd, ceea ce contribuie la ameliorarea situației în economia națională și creșterii competitivității ei;

direcționarea investițioolor în regiunile care necesită o dezvoltare social-economică mai înaltă;

extinderea investițiilor în domeniul ocrotirii mediului înconjurător, folosirii mai eficiente a resurselor umane și reducerea impactului negativ asupra mediului în urma activității economice;

consolidarea efortului tuturor investițiilor implicate în procesul investițional, inclusiv în sectorul energetic.

Energetica Republicii Moldova se deosebește subtanțial de energetica altor state. Țara nu dispune de zăcăminte de combustibil fosil, ceea ce condiționează dependența de surse enrgetice aflate în afara hotarelor sale. Cca 97% din totalul energiei și combustibilul consumate la noi în țără sunt acoperite din import. Fe aceea. securitatea energetică este o problemă vitală din cele mai dificile pentru țara noastră.

Complexul energetic are ca obiectiv principal asigurarea cu energiei calitativă, la prețuri rezonabile, a tuturor consumatorilor din țară și realizarea conceptului de dezvoltare durabilă a economiei naționale. Dar scopul dezvoltării durabile e energiei naționale, în general, constă în fiabilitatea satisfacerii le prețuri rezonabile a cererii de energei, oriunde ar apărea, nu prin creșterea furnizării de enrgiei (inclusiv prin importuri), cu excepția energiilor regenerabile, ci prin reducerea consumului prin tehnologii performante, prin restructuraea economiei, prin schimbarea stilului de viață și prin folosirea unor materii prime mai puțin energointensive

Dezvoltarea economică nu se poate realiza pe baze durabile fără creșterea eficienței energetice. Guvernul are un rol esențial și ligitim în implementarea unei politici energetice orientate spre economia de energiei și crearea cadrului legislativ pentru dezvoltarea pieșei energiei. Prin reducerea consumului de enrgie se realizează creșterea eficienței economice, o mai bună protecției a mediului, reducerea consumului și importului de resurse energetice. Diminuarea principalelor indicatori macroeconomici în Republica Moldova în perioada de tranzacției este legată în mare parte de asigurarea insuficienței țării cu resurse enrgetice.

Începînd cu anii 1990, în RM au fost înterprinse transformări economice esențiale: crearea unui cadru legislativ și normativ corespunzător cerințelor economice pe piață; deetalizarea (abandonarea de către stat a funcțiilor de dirijare a economiei, privatizarea economiei, reforma agrară și dezvoltarea antreprenoriatului; restructurarea potențialului de producere a producției; demonopolizarea economiei ca o condiție principală a dezvoltării concurenței și menținerii echilibrului pe piața; crearea infrastructurii piței (bursele de mărfuri, de fonduri, valutare, a forței de muncă, băncile comerciale, fondurile de investiții, piața hîrtiilor de valoare ș.a organizații, liberalizarea prețurilor, aplicarea unui sistem de protecție socială a populașiei în condiții economice de piață și multe alte măsuri). Toate aceste transformări paralel cu părțile pozitive au condus la consecințe negative: reducerea bruscă a nivelului de trai la majorarea populației; reducerea puterii de cumpărare a populației; creșterea șomajului și a inflației etc. Drept urmare a conjuncturii economice favorabile, importurile de benzină, motorină și gaz lichefiat оn perioada 2001-2008 au crescut de 1,6 ori: de la 398,3 pвnă la 625,3 mii tone.

Importurilor de combustibil fosili a reflectat în totalmente modelul de creștere economică bazat în primu rînd – pe consum final și în al doilea – pe producție.

Deci, ponderea benzinei, în perioadă aceasta a înregistrat o creștere ușoară pe fondul numărului de autoturisme achiziționate de persoane fizice. Totodată, ponderea motorinei, importantnta sursă de existență în sectorul agricol și în ramurilor industriale, a rămas neschimbată (constantă), faptul care contravine tendințele de „dieselizare” în parcului auto. Anul 2009 înregistrează un consumul de motorină foarte puternic din motivul a crizei economice și a colapsului din sectorul industriei și transporturi. Totuși, 2010 și 2011 cererea pentru motorină și gaz lichefiat, a început a vizibil să crească, drept urmare a orientării populației către combustibili fosili ieftini.

Trebuie să remarcat ideea că industria petroliere servește o sursă importantă de venit pentru bugetul statului. Astfel, încasările din accize și TVA pentru comercializare de benzinei, motorinei și a gazelor naturale, în 2010, constituituiau cca 10% din venitul total și 13,5% din venitul fiscal a bugetului statului. În așa mod, acciza motorinei (1125 lei/tonă)și din benzină (2800 lei/tonă) dețineau o pondere de cca 21,7%, darr TVA din motorină și benzină (20%) și gaze naturale (6%) –18,8% din TVA total. Astfel de exemplu în formarea veniturilor publice e inferior, însă este identic cu cel din țările Europa de Est și Centrală. Necătînd la aceasta, ponderea impozitelor în formarea prețul mediu final la motorină și benzină, în RM, este net inferioară nivelelor din spațiul comunitar, fiind de circa 2 ori mai mici față de medie (30,4% față de 56,3%)[17, p.98].

Piața de benzină. Incontestabili sunt liderii la import de benzină. Patru companii (Lukoil Moldova, Petrom Moldova, Bemol Trading și Tirex Petrol), la finele primului trimestru a anului 2015 asigură cu 82.5% de benzină pe piața locală. Cea mai dinamică evoluție sa înregistrat în cadrul companie Bemol Trading, din momentul începerii activității, anul 2008, datorită mai multor facilităților care beneficiază compania și-a majorat cota începînd de la 2% pînă 15% în 2011. În scurt timp, sa depistat o micșorare a cotei de piață a companiei Petrom Moldova de la 31% la 21,8% din totalul import de benzină. Marea majoritate a operatorilor locali au stabilit relații de partenerial cu Romînia, care este furnizorul principalul de benzină pe piața din republică . Restul benzinei se procură din următoarele țările: Grecia, Belorus, Bulgaria,

Ungaria și Lituania – se observă o situație similară în comercializarea cu amănuntul, unde, la încheierea anului 2010, acele 4 companii mai sus menționate controlau împreună 79,8% din piață. Se observă că atît domeniile de comercializare cu amănuntul cît importurile de benzină sunt concentrați în jurul unui număr minor de operatori, fapt ce ar trebui să pună în gardă autoritățile de supraveghere de resort. [19, p.77].

Piața de motorină. La fel de concentrată este și piața de motorină, doar într-o măsură mai mică în comparație cu cea de benzină. Indicatorul convențional de concentrare a pieței Herfindahl-Hirschman (HHI) a marcat o descreștere vizivilă în ultimii ani, la finele primului trimestru 2015 acesta constituind 1850,8 puncte pentru importul de motorină și 2026,7 puncte pentru importul de benzină.

Importatori magnați sau cei mai mari sunt: Lukoil Moldova, Tirex Petrol, Rompetrol Moldova și Bemol Trading, ei asigură cca 73% de motorină pe piața locală. Exact ca și în cazul benzinei, mai mult de jumătate din importuri provin direct din Romînia, restul motorinei este transportată din Belorus, Ucraina șiGrecia. Totodată, în jur de 1% din volumul total de motorină comercializată este produsă din țițeiul extras de pe teritoriul Moldovei de către compania Valiexchimp.

Piața gazului lichefiat. Piața gazului lichefiat este una din cele mai concentrată comparativ cu acele pieți analizate mai sus, acest fapt este confirmat de către indicatorul de concentrare HHI care la finele primului trimestru 2015 a constituit 2270,4 puncte pentru activitatea de import. Desigur pe parcursul ultimilor ani a cunoscut o creștere constantă, apropiindu-se astăzi de limita cea mai înaltă caracteristică unei piețe cu nivel mare de concentrare (> 2500 puncte). [16, p.52].

Există 3 lideri pe piață RM: Lukoil Moldova, Dominic și Printemps- care, în primul trimestru 2015, dețineau o pondere de 77,8% din totalul volum de importuri. Menționăm faptul că majoritatea livrărilor sunt efectuate din Federația Rusă (69,3%), urmată de Kazahstan, Romînia, Ucraina și Belarus. Pe respectiva piața activează un număr mai mic de operatori, fapt ce parțial explică nivelul înalt de concentrarea acestuia. În anul 2010, au activat doar 6 titulari de comercializare și licențe de import a gazului lichefiat, dintre care liderul incontestabil este compania Dominic cu cotă de piață de 37,8%. Pe segmentul comercializării dintre cei 51 titulari de licențe care au activat în anul 2010, doar 3 companii: Lukoil Moldova, Tirex Petrol și Domonic au controlat cca 60% din piață, restul avînd cote cu adevărat infime.

Astfel, există o evidență empirică plauzibilă conform căreia putem constata cu certitudine că în RM există perioade în care prețurile la benzină nu sunt elaborate în cel mai corect mod: companiile petroliere sunt reticente la ajustarea prețurilor în sensul diminuării în perioade de ieftinire a carburanților la bursele internaționale. Aceasta se explică de factorii enunțați anterior ce țin de deficiențele cadrului concurențial și a celui regulator. Totodată, trebuie să remarcăm diferența vizibilă dintre piața de benzină și motorină care este explicată de o concurență mai bună, precum și de presiunile politice persistente asupra companiilor de pe segmentul comercializării motorinei. [19, p.63].

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

Sinteza literaturii științifice selectate minuțios la tema analitică, precum și propriile invesțiile teoretice efectuate permit formularea concluziilor următoare în baza tezei:

Una dintre cele mai actuale problem ale economiei mondiale moderne este problema energetică. Energetica are un rol decisiv la dezvoltarea duferitelor sectoare ale economiei. Posibilitățile în resirsele energetoce clasice oferite de Terra pentru viitor bineînțeles sunt limitate. Din nevoile globale de enrgie actualmente cca. 90% sunt acoperite prin arderea combustibelor fosili, dintre care petrol – 39%, cărbune – 27%, gaze naturale – 24%. Cantitatea tot mai mare de enrgiei solicitată de dezvoltare economică și financiară din ultimele decenii a dus la o intensificare a exploatării resurselor energetice și implicit la creștere producției de combustibil.

Energetica și-a lărgit treptat aria de problem transformîndu-se într-un puternic subsistem al economiei. Sistemele și subsistemele energetici reprezintă ansamblul instalațiilor de extracției, prelucrare, conversie, transport și distribuției, extinse pe întreg teritoriu unei țări și reprezintă o parte al sistemul economiei naționale. Studiile demonstrează că la tendințele actuale privind consumul anual de energie, creșterea populației, a economiei și a dezvoltării continuă a tehnologiei a țărilor – consumul de combustibil fosil ar putea satisfice necesităților mondiale pe perioadă de cca. 70 ani – cu țiței, 100 ani – cu gaze naturale și 600 ani – cu cărbune.

În ultima sută de ani petrolul a conținut unul dintre cele mai importante bunuri comercializate, acest produs fiind crucial în definirea strategiilor naționale pentru dezvoltare, dar și a politicii mondiale. Țițeiul rămîne forța motorică pentru economiile industriale, reprezentînd fundamental pentru cele mai mari și rentabile afaceri internaționale, înglobînd cele mai mari riscuri, dar și profituri. Rezervele mondiale de petrol sunt evaluate la 360 mlrd.t. din care asigură 137 mlrd. t. O partea importantă dintre acesta se regăsesc la adîncimi extreme de mari, în platformele subaeriene și regiunile submarine polare și subpolare (Alaska, Siberia Occidentală), în regiunile ecuatoriale (Golful, Guineea și Amazonia) sau tropicale (Sahara). Repartiția geografică a rezerveloe de petrol relevă locul deținul din țările Orientului Mijlociu (Arabia Saudită, Keweit, Iran, Emiratele Arabe Unite, Irak), America de Nord, America Latină astăzi le revin peste 80% din rezervele singure. Europa, în general săracă în petrol, dispune de zăcăminte submarine în Marea Nordului (Notvegia, Danemarca, Marea Britaniei), vecii noștri Romînia și Ucraina, de asemenea, dispun de zăcăminte petroliere în diferite zone ale țării.

Petrolul este o resursă epuizabilă. Rezerevele mondiale de petrol sunt repartizate foarte neuniform pe glob, majoritatea țărilor atît dezvoltate cît și în curs de dezvoltare fiind importatoare de țiței și produse petroliere. Cele mai importante exploatări petroliere se găsesc în cuprinsul unor mări: Golful Piersic, Marea Caraibilor, Marea Nordului, Marea Caspică, Oceanul Înghețat de Nord (America de Nord), precum în unele regiuni ale uscatului în CSI, SUA și Canada.

Importanța petrolului este nemerginită. Dezvoltarea explozivă a producției de petrol, și odată cu ea, a ponderii absolute acestuia în balanța energetică a Planetei a condus la apariția noii politici privind aurul negru. Politica manifestă limitarea accesului companiilor străine, naționalizarea parțială a industriei petroliere, stabilirea unui preț de cost echitabil în comparație cu cel al materiei prime, grija de protecție sau din contra de conservare a rezervelor, toate astea redînd veritabile dificultăți țărilor magnate. Rolul decisiv în promovarea politicii mondiale în domeniul petrolific revine unuia – OPEC.

În prezent prognozele privind cererea mondială de petrol apar substantial schimbate, ca urmare a atacurilor teroriste din SUA din 11 septembrie 2001. Aceste evenimente, care s-au soldat cu mii de pierdeți de vieți omenești, au avut drept conscință pierderea a mii de locuri de muncă, scăderea severă a încrederii consumatorilor aruncînd industria aeronautică și activitatea ariilor aeriene într-un vîrtej al reducerilor de activitate. Astfel, în locul așteptării creșteroo a ceriri la petrol pe plan mondial pentru acel an, a survenit o reducere cu 40.000 bbl/zi, pînă la valoarea 120.000 bbl/zi, iar în 2002 sa înregistrat o scădere a cererii mondiale de petrol cu 200.000 bbl/zi, pînă la o valoare de 600.000 bbl/zi. Cererea de petrol pentru anul curent este de 130 milioanne bbl/zi.

BIBLIOGRAFIE

Gh. Peteu; P.Șandru. Radioctivitatea aplicată în industria petrolieră. București: Academiei Republicii Socialiste Române, 1971. p.144

Energy for All, Financing Access for the Poor, Special early excerpt of the World Energy Outlook. OECD/IEA, 2011, p.50

Provided by Shell as part of Sustainable Energy for All, Spring 2012, p.300

Provided by Eni as part of Sustainable Energy for All, Spring 2012. p.144

Provided by Statoil as part of Sustainable Energy for All, Spring 2012, p.160

International Energy Agency. Key World Energy Statistics. OECD/IEA, 2010. 44 p.

Nicorovici Vasile. Marele arc petrolier, București: Tineretului, 1961. p.155

Vasiliu, V.-E. Geochimia petrolului. Ploiești: Universității “Petrol-Gaze”, 1999. 122 p.

Tindeche Stan. Măsurarea petrolului și produselor petroliere, București: Tehnică, 1965. 310 p.

Popescu Rodica, Milu Consuela. Palade Gheorghe. Geochimia petrolului: sinteze și aplicații. București: Universității, 2011. 270 p.

Stănescu Valeriu. Formarea petrolului și a zăcămintelor de petrol. București: Tehnică, 1983. 170 p.

Albu M . Energia geochimică. București: Tehnică, 1987. 144 p.

Bari. I. Economia mondială. București: Liberă, 1997. 198 p.

Bran F.; Istrate I., Rusu A. Geografia economic mondială: Geografia resurselor naturale și valorificării lor economice). București: Economică, 1996. 288 p.

Comănescu M. Politici energetic europene. București: ASE, 2000, 79 p.

Mirzoian A. Fluxuri internaționale cu petrol și produse petroliere în condițiile noilor provocări geostrategici. București: ASE, 2010. 52 p.

Moldova XXI. Strategii naționale petru dezvoltare durabilă. Chișinău: Carte veche, 2000 129 p.

Pavel A. Industria de petrol și gaze – Prezent și perspective. Ploești: lucrări susținute la sesiunea științifică din 14-15 mai 1992. 100 p.

Dobrescu E. Un război pentru petrol. București : Tribuna economică, 2003. 168 p.

Paul Robert. Sfîrșitul petrolului în pragul nunui dezastru. București: Literatura Internațională, 2008. 464 p.

Sedillot Rene. Istoria petrolului, București: Politica. 1979. 226 p.

Mihail Bruhmis. Republica Moldova. București: Semen, 1997. 287 p.

Ion Dron. Studiu și cerecetări. Chișinău: Pontos, 2001. 435 p.

http://solutions.3m.com/wps/portal/3M/en_US/Oil-Gas_NA/3M-Oil-and-Gas/oil-and-gas-technology/oil-and-gas-sustainability/ (vizualizat 01.04.2015)

https://en.wikipedia.org/wiki/Petroleum (vizualizat 01.04.2015)

http://www.greenbiz.com/blog/2013/11/05/4-sustainability-trends-oil-gas-mining (vizualizat 10.04.2015)

http://www.revistabiz.ro/de-la-moda-eco-la-profitul-verde-246/ (vizualizat 10.04.2015)

http://www.radiolynx.ro/emisiuni/editii/industrie-petroliera-sustenabila-2733.html (vizualizat 11.04.2015)

http://www.mediafax.ro/economic/petrolul-binecuvantare-sau-blestem-abundenta-de-bani-si-petrol-nu-a-adus-inca-progres-economic-si-social-sustenabil-13761801 (vizualizat 15.04.2015)

www.referate.ro/referate_despre/geografia_industriei_petrolului.html(vizualizat 20.04.2015)

http://www.ipedia.ro/petrolul-titeiul–201/ (vizualizat 22.04.2015)

http://ro.wikipedia.org/wiki/Combustibil_fosil (vizualizat 25.04.2015)

http://www.ytong.ro/ro/content/dezvoltare_durabila.php (vizualizat 30.04.2015)

http://www.accenture.com/sitecollectiondocuments/pdf/accenture-sustainable-energy-all-opportunities-oil-gas-industry.pdf (vizualizat 30.04.2015)

http://www.greenbiz.com/blog/2013/11/05/4-sustainability-trends-oil-gas-mining (vizualizat 05.05.2015)

https://ru.scribd.com/doc/211267666/Accenture-Oil-and-Gas-Industry(vizualizat 05.05.2015)

http://www.api.org/~/media/files/ehs/environmental_performance/voluntary_sustainability_reporting_guidance_2010.pdf?la=en (vizualizat 06.05.2015)

www.catchlightenergy.com/ (vizualizat 01.05.2015)

http://www.bp.com/productlanding.do?categoryId=7041&contentId=7046652 (vizualizat 02.05.2015)

www.greenworld.com/ (vizualizat 01.05.2015)

BIBLIOGRAFIE

Gh. Peteu; P.Șandru. Radioctivitatea aplicată în industria petrolieră. București: Academiei Republicii Socialiste Române, 1971. p.144

Energy for All, Financing Access for the Poor, Special early excerpt of the World Energy Outlook. OECD/IEA, 2011, p.50

Provided by Shell as part of Sustainable Energy for All, Spring 2012, p.300

Provided by Eni as part of Sustainable Energy for All, Spring 2012. p.144

Provided by Statoil as part of Sustainable Energy for All, Spring 2012, p.160

International Energy Agency. Key World Energy Statistics. OECD/IEA, 2010. 44 p.

Nicorovici Vasile. Marele arc petrolier, București: Tineretului, 1961. p.155

Vasiliu, V.-E. Geochimia petrolului. Ploiești: Universității “Petrol-Gaze”, 1999. 122 p.

Tindeche Stan. Măsurarea petrolului și produselor petroliere, București: Tehnică, 1965. 310 p.

Popescu Rodica, Milu Consuela. Palade Gheorghe. Geochimia petrolului: sinteze și aplicații. București: Universității, 2011. 270 p.

Stănescu Valeriu. Formarea petrolului și a zăcămintelor de petrol. București: Tehnică, 1983. 170 p.

Albu M . Energia geochimică. București: Tehnică, 1987. 144 p.

Bari. I. Economia mondială. București: Liberă, 1997. 198 p.

Bran F.; Istrate I., Rusu A. Geografia economic mondială: Geografia resurselor naturale și valorificării lor economice). București: Economică, 1996. 288 p.

Comănescu M. Politici energetic europene. București: ASE, 2000, 79 p.

Mirzoian A. Fluxuri internaționale cu petrol și produse petroliere în condițiile noilor provocări geostrategici. București: ASE, 2010. 52 p.

Moldova XXI. Strategii naționale petru dezvoltare durabilă. Chișinău: Carte veche, 2000 129 p.

Pavel A. Industria de petrol și gaze – Prezent și perspective. Ploești: lucrări susținute la sesiunea științifică din 14-15 mai 1992. 100 p.

Dobrescu E. Un război pentru petrol. București : Tribuna economică, 2003. 168 p.

Paul Robert. Sfîrșitul petrolului în pragul nunui dezastru. București: Literatura Internațională, 2008. 464 p.

Sedillot Rene. Istoria petrolului, București: Politica. 1979. 226 p.

Mihail Bruhmis. Republica Moldova. București: Semen, 1997. 287 p.

Ion Dron. Studiu și cerecetări. Chișinău: Pontos, 2001. 435 p.

http://solutions.3m.com/wps/portal/3M/en_US/Oil-Gas_NA/3M-Oil-and-Gas/oil-and-gas-technology/oil-and-gas-sustainability/ (vizualizat 01.04.2015)

https://en.wikipedia.org/wiki/Petroleum (vizualizat 01.04.2015)

http://www.greenbiz.com/blog/2013/11/05/4-sustainability-trends-oil-gas-mining (vizualizat 10.04.2015)

http://www.revistabiz.ro/de-la-moda-eco-la-profitul-verde-246/ (vizualizat 10.04.2015)

http://www.radiolynx.ro/emisiuni/editii/industrie-petroliera-sustenabila-2733.html (vizualizat 11.04.2015)

http://www.mediafax.ro/economic/petrolul-binecuvantare-sau-blestem-abundenta-de-bani-si-petrol-nu-a-adus-inca-progres-economic-si-social-sustenabil-13761801 (vizualizat 15.04.2015)

www.referate.ro/referate_despre/geografia_industriei_petrolului.html(vizualizat 20.04.2015)

http://www.ipedia.ro/petrolul-titeiul–201/ (vizualizat 22.04.2015)

http://ro.wikipedia.org/wiki/Combustibil_fosil (vizualizat 25.04.2015)

http://www.ytong.ro/ro/content/dezvoltare_durabila.php (vizualizat 30.04.2015)

http://www.accenture.com/sitecollectiondocuments/pdf/accenture-sustainable-energy-all-opportunities-oil-gas-industry.pdf (vizualizat 30.04.2015)

http://www.greenbiz.com/blog/2013/11/05/4-sustainability-trends-oil-gas-mining (vizualizat 05.05.2015)

https://ru.scribd.com/doc/211267666/Accenture-Oil-and-Gas-Industry(vizualizat 05.05.2015)

http://www.api.org/~/media/files/ehs/environmental_performance/voluntary_sustainability_reporting_guidance_2010.pdf?la=en (vizualizat 06.05.2015)

www.catchlightenergy.com/ (vizualizat 01.05.2015)

http://www.bp.com/productlanding.do?categoryId=7041&contentId=7046652 (vizualizat 02.05.2015)

www.greenworld.com/ (vizualizat 01.05.2015)