Remodelarea Managementului Forestier Obiectiv Strategic al Dezvoltarii Durabile a Economiei Nationale

REMODELAREA MANAGEMENTULUI FORESTIER –
OBIECTIV STRATEGIC AL DEZVOLTĂRII DURABILE

A ECONOMIEI NAȚIONALE

9

Cuprins

Introducere

Capitolul I. Abordări teoretice ale managementului forestier

Esența și evoluția managementului ca știință

Conceptul managementului forestier în economia contemporană

Resursele forestiere – baza managementului forestier

Tendințele mondiale în dezvoltarea managementului forestier

Capitolul II. Evoluția managementului forestier în Republica

Moldova

Caracteristica generală a sectorului forestier

Analiza managementului fondului forestier

Evaluarea indicatorilor economici ai managementului forestier

Problemele și perspectivele sectorului forestier autohton

Capitolul III. Strategia remodelării managementului forestier 92 ca condiție a dezvoltării durabile în Republica Moldova

Perfecționarea politicii statului în domeniul promovării managementului forestier

Direcțiile strategice de remodelare a managementului forestier

Aplicarea analizei de corelație pentru remodelarea

managementului forestier

Încheiere

Bibliografie

Anexe

Introducere

Actualitatea temei. Pădurile sunt importante atât prin produsele lemnoase și nelemnoase pe care le furnizează, precum și prin extraordinarele servicii de natură ecologică și estetică pe care le aduc societății umane. În combaterea deșertificării, diminuarea consecințelor schimbărilor climaterice, a proceselor de degradare a solurilor pădurile sunt printre puținile acțiuni umane de alternativă.

În prezent suprafața acoperită cu păduri a Republicii Moldova este de 362,7 mii ha, ce constituie 10,7% din teritoriul țării. Ponderea pădurilor în suprafața generală a țării este insuficientă pentru asigurarea echilibrului ecologic și pentru asigurarea necesităților economiei naționale în produse și servicii forestiere. Un șir de factori, cum ar fi construcția geologică, relieful, condițiile climaterice și activitățile antropice din Republica Moldova favorizează apariția și dezvoltarea de proporții a proceselor de erodare a solurilor, la amplificarea alunecărilor de teren, la degradarea resurselor acvatice, la intensificarea frecvențelor secetelor, inundațiilor și altor calamități naturale. Republica Moldova este o țară industrial- agrară. Solurile constituie una din principalele bogății naturale și sunt suportul pentru dezvoltarea agriculturii, asigurând securitatea alimentară și contribuind la potențialul necesar pentru prosperarea economiei naționale și populației. Savanții și specialiștii din domeniu constată o reducere alarmantă a fertilității solurilor și intensificarea fenomenelor de eroziune. Conform Cadastrului funciar, în prezent, suprafața terenurilor agricole erodate constituie 858,564 mii ha sau 46,7% din suprafața terenurilor arabile. Inclusiv, din aceste terenuri sunt slab erodate -504,158 mii ha /59%; moderat -252,711 mii ha /29%; puternic -101,695 mii ha /12%. Pe solurile slab erodate roada se micșorează la culturile de câmp cu 10-20%, pe cele moderat cu 30-40%, pe cele puternic erodate cu 50-60%. Daunele anuale aduse economiei țării de către eroziune constitue circa 3 mlrd.lei.

Calitatea resurselor forestiere este caracterizată prin:

insuficiența lor pentru satisfacerea necesităților economice, sociale și ecologice la nivelul economiei naționale și populației.

dispersarea, fragmentarea și repartizarea lor neuniformă pe teritoriul țării.

5

degradarea fondului genetic al biotei spontane, care duce la micșorarea stabilității ș i rezistenței biologice la influența factorilor perturbatorii, înrăutățirea stării de vitalitate și sănătate a pădurilor;

incapacitatea arboretelor actuale de a valorifica potențialul stațiunilor forestiere din cauza provenienței vegetative din lăstari și necorespunderea speciilor silvoformante condițiilor acestor stațiuni.

admiterea unor volume considerabile de tăieri nelegitime în terenurile cu vegetație forestieră, distrugerea pădurilor și perdelelor forestiere de protecție din gestiunea primăriilor.

Actualmente, managementul forestier din Republica Moldova este integrat în sistemul național de gestionare a factorilor de mediu și trebuie să fie îmbunătățit continuu.

Conceptul de management forestier a apărut în anii ‘90 ca un imperativ al timpului și o necesitate obiectivă în contextul dezvoltării durabile. La capitolul cercetări în domeniul managementului forestier în Republica Moldova putem constata o lipsă acută de lucrări și analize, care în perioada actuală sînt necesare și utile.

În această ordine de idei se impune formularea exactă a conceptului de „management forestier” și a altei terminologii legate de acest domeniu, luarea unor măsuri urgente pentru remodelarea managementului forestier național, ca componentă a dezvoltării durabile a țării și asigurarea unei eficiențe economice înalte a acestuia. Pentru aceasta este necesară perfecționarea politicii statului în domeniul promovării managementului forestier și îmbunătățirea utilizării resurselor forestiere existente.

Astfel, silvicultura țării necesită o remodelare în scopul asigurării gestionării durabile a fondului forestier, extinderii terenurilor cu vegetație forestieră, aducându-și aportul său în dezvoltarea localităților rurale, reducerea sărăciei, asigurarea echilibrului ecologic, ameliorarea peisajului național și a condițiilor de trai,contribuind la dezvoltarea durabilă a Republicii Moldova.

Gradul de studiere a temei de cercetare. Studiind cu atenție cercetările savanților români din domeniu: Milescu I. [72,73], Drăgoi M.[36,37], Barba V. și

Costea C. [6], s-a constatat, că managementului forestier nu i se acordă atenția necesară, accent mai mare punându-se pe economia forestieră. Astfel, foarte puține surse bibliografice interpretează conceptul de management forestier și direcțiile de dezvoltare a acestuia în condițiile economiei de piață. Cele expuse mai sus au determinat actualitatea investigațiilor date și au condiționat alegerea temei pentru teza de doctor.

Problemele dezvoltării managementului mediului, inclusiv și celui forestier, în Republica Moldova au fost examinate în teza autorului Stihii Ludmila „Premisele dezvoltării managementului de mediu în Republica Moldova”. În teza susmenționată se abordează mai mult tematica legată de managementul mediului înconjurător, iar în teza în cauză pe prim plan se pune remodelarea managementului forestier ca componentă a dezvoltării durabile în Republica Moldova.

Drept obiectiv de bază al tezei este elaborarea direcțiilor strategice de remodelare a managementului forestier din Republica Moldova în contextul dezvoltării durabile a țării.

5

Scopul și sarcinile cercetării: Scopul cercetărilor constă în analiza managementului forestier în Republica Moldova și elaborarea strategiei remodelării managementului forestier ca condiție a dezvoltării durabile a țării.

În conformitate cu scopul abordat au fost stabilite următoarele sarcini:

Caracteristica generală a sectorului forestier național și analiza managementului fondului forestier;

Evaluarea indicatorilor economici ai managementului forestier;

Relevarea problemelor și perspectivelor sectorului forestier din Republica Moldova;

Perfecționarea politicii statului în domeniul managementului forestier;

Propunerea direcțiilor strategice pentru remodelarea managementului forestier și argumentarea economică a acestora.

/v

In calitate de obiect de cercetare a servit sectorul forestier al Republicii Moldova, precum ș i activitatea Agenției de Stat pentru Silvicultură „Moldsilva”

Baza metodologică și teoretico-științifică a cercetării au constituit-o lucrările savanților din țară și de peste hotarele ei în domeniul economiei și managementului forestier. Ca material inițial pentru realizarea cercetărilor au servit dările de seamă și notele informative ale Agenției de Stat pentru Silvicultură „Moldsilva”, materialele statistice ale Biroului Național de Statistică al Republicii Moldova, studiile analitice ale diferitor proiecte internaționale în domeniul respectiv etc.

Metodele principale de cercetare utilizate în teză sunt: comparativă, analiza și sinteza, inducția și deducția, grupările statistice, analiza SWOT etc.

Inovația științifică a investigațiilor. Noutatea științifică a tezei de doctor este următoarea:

aprofundarea și argumentarea științifică a conceptului de „management forestier”;

propunerea direcțiilor de perfecționare a politicii statului în domeniul promovării managementului forestier în contextul dezvoltării durabile;

evidențierea și argumentarea economică a direcțiilor strategice principale pentru remodelarea managementului forestier în Republica Moldova;

identificarea criteriilor și indicatorilor pentru gestionarea durabilă a pădurilor din Republica Moldova;

evaluarea economică a resurselor forestiere.

/V

însemnătatea practică a tezei rezidă în:

aplicarea criteriilor și indicatorilor pentru gestionarea durabilă a pădurilor întru evaluarea eficienței managementului forestier;

crearea sectorului forestier comunitar;

propunerea și justificarea economică a separării funcțiilor

administrării de stat de cele de gestionare a pădurilor;

implementarea certificării pădurilor;

utilizarea instrumentelor economico-financiare de administrare de stat a resurselor forestiere.

Aprobarea tezei. Cercetările efectuate și rezultatele obținute au servit drept bază pentru elaborarea Strategiei Naționale pentru Dezvoltare Durabilă „Moldova XXI” și Strategiei de creștere economică și reducere a sărăciei (SCERS). La rîndul său, criteriile și indicatorii propuși pentru gestionarea durabilă a pădurilor din Republica Moldova au fost aprobați prin Hotărîrea Guvernului nr. 618 din 4 iunie 2007.

Teza de doctor a fost discutată la ședința catedrei „Economie și management în industrie” a Universității Tehnice din Moldova, precum și în cadrul ședinței Seminarului Științific de Profil al Universității Tehnice a Moldovei.

Publicații. Principiile și ideile de bază ale tezei au fost expuse în 12 lucrări publicate cu un volum total de 6,4 coli de autor și prezentate în cadrul a 4 conferințe, inclusiv 3 – în reviste științifice.

Structura tezei. Scopul și sarcinile cercetărilor efectuate de către autor au determinat următoarea structură a tezei: introducere, trei capitole, concluzii și recomandări, bibliografie, anexe.

În Capitolul I. „Abordări teoretice ale managementului forestier” se

prezintă esența și evoluția managementului ca știință, precum și conceptul de management forestier în economia contemporană. De asemenea, este analizat conceptul de resurse forestiere ca bază a managementului forestier și sunt relevate principalele tendințe mondiale în dezvoltarea managementului forestier.

În Capitolul II. „Evoluția managementului forestier în Republica Moldova” este prezentată caracteristica generală a sectorului forestier autohton ș i analiza managementului fondului forestier. Totodată, sunt evaluați principalii indicatori economici ai managementului forestier și sunt descrise problemele și perspectivele sectorului forestier din Republica Moldova.

În Capitolul III. „Strategia remodelării managementului forestier ca condiție a dezvoltării durabile în Republica Moldova” sunt prezentate măsuri de perfecționare a politicii statului în domeniul promovării managementului forestier, precum și sunt formulate direcțiile strategice de remodelare a managementului forestier, care sunt argumentate economic prin evaluarea eficienței economice și aplicarea analizei de corelație.

În încheiere sunt formulate concluziile și recomandările practice, care vor asigura implementarea unui management forestier performant în silvicultura Republicii Moldova, ca componentă importantă în dezvoltarea durabilă a țării.

Capitolul I. Abordări teoretice ale managementului forestier

Esența și evoluția managementului ca știință

Starea actuală a economiei naționale este marcată de existenta unor adânci

5 5

dezechilibre sectoriale cauzate de rămânerea în urmă a agriculturii, supradimensionarea ramurilor isectorului forestier din Republica Moldova.

În Capitolul III. „Strategia remodelării managementului forestier ca condiție a dezvoltării durabile în Republica Moldova” sunt prezentate măsuri de perfecționare a politicii statului în domeniul promovării managementului forestier, precum și sunt formulate direcțiile strategice de remodelare a managementului forestier, care sunt argumentate economic prin evaluarea eficienței economice și aplicarea analizei de corelație.

În încheiere sunt formulate concluziile și recomandările practice, care vor asigura implementarea unui management forestier performant în silvicultura Republicii Moldova, ca componentă importantă în dezvoltarea durabilă a țării.

Capitolul I. Abordări teoretice ale managementului forestier

Esența și evoluția managementului ca știință

Starea actuală a economiei naționale este marcată de existenta unor adânci

5 5

dezechilibre sectoriale cauzate de rămânerea în urmă a agriculturii, supradimensionarea ramurilor industriale de prelucrare primară, agravarea problemelor energetice, folosirea irațională și ineficientă a resurselor naturale și umane, deturnarea activității economice de la finalitatea ei socială.

Pentru a rezolva problemele ce au apărut în economia Republicii Moldova este nevoie de noi metode, mecanisme, procedee tehnice și instrumente de organizare și conducere pe care le propune știința managerială. Experiența în aplicarea reformelor din țările est-europene demonstrează, că lipsa unui model managerial corespunzător pentru economia de piață nu asigură reușita multor din obiectivele stabilite și proclamate și care n-au fost realizate.

Importanța cunoașterii principiilor managementului poate fi ilustrată prin diverse exemple. Principiile ne spun, de exemplu, că nici un manager nu poate:

efectua controlul fără un plan;

fi fără idei clare privind scopurile urmărite și mediul în care se vor desfășura acțiunile sale;

obține rezultatele așteptate fără a avea autoritate organizațională.

Argumentul cel mai convingător pentru necesitatea și beneficiile aduse de

cunoștințele de management, utilizate în afaceri și celelalte domenii ale vieții sociale, îl constituie standardele înalte materiale și culturale de viață în țările dezvoltate. Națiunile cu un nivel înalt material prezintă un nivel ridicat al inteligenței ș i aptitudinilor în managementul afacerilor.

În continuare vom prezenta definițiile managementului selectate din dicționarele explicative și literatura de specialitate.

În dicționarul enciclopedic, managementul are semnificația de "știința organizării și conducerii întreprinderii" sau "ansamblul activităților de organizare și conducere în scopul adoptării deciziilor optime în proiectarea și reglarea proceselor microeconomice".

Semnificația dată în dicționarul enciclopedic poate fi criticată prin aceea că în ambele variante managementul se explică atât printr-o singură funcție (organizarea), precum și prin termenul (conducere), care presupune, însă, exercitarea tuturor funcțiilor managementului sau conducerii, recunoscute de majoritatea specialiștilor în domeniu. Deci, etimologic, management înseamnă „a ține în mână”, „a conduce în mod eficient”.

„Dicționarul explicativ al limbii române" [DEX] acordă noțiunii de management următoarea definiție:

activitatea de-a conduce;

ansamblul activităților de organizare și de conducere în sensul adoptării deciziilor optime în proiectarea și reglarea proceselor microeconomice;

știința organizării ș i conducerii întreprinderii [115, p.15].

A.Mackensie arată că „managementul este procesul în care managerul operează cu trei elemente fundamentale – idei, lucruri și oameni, realizând obiectivul prin alții” [24, p.10], iar după Jean Gerbier „managementul înseamnă organizare, arta de a conduce, de a administra” [24, p.10].

Totodată, H.Koontz și H.Weihrich defineau managementul “ca un proces de proiectare și menținere a unui climat în care indivizii, muncind împreună în colectiv, realizează eficient scopurile stabilite” [24, p.10].

M. Mescon, M. Albert, Fr. Kedouri consideră că „managementul este procesul de planificare, organizare, antrenare și control al eforturilor membrilor unei organizații și folosirea altor resurse organizationale pentru atingerea scopurilor organizaționale” [84, p.4].

La rândul său, Reece și O'Grady definesc managementul ca fiind „procesul de coordonare a resurselor umane, informaționale, fizice și financiare în vederea realizării scopurilor organizației", iar Longenecker și Pringle îl desemnează ca fiind „procesul de obținere și combinare a resurselor umane, financiare și fizice în vederea îndeplinirii scopului primar al organizației – obținerea de produse și servicii dorite de un anumit segment al societății" [76, p.17].

În opinia lui Luca G. „știința conducerii, în sensul cel mai general al noțiunii, cuprinde ansamblul conceptelor, metodelor si mijloacelor de rezolvare a problemelor, cu care este confruntată activitatea practică de conducere, din toate sferele de activitate. Cu ajutorul acestora, subiectul conducător acționează asupra obiectului condus în vederea realizării – cu un consum minim de resurse – a obiectivelor propuse [66, p.67].

Ovidiu Nicolescu arată că „managementul întreprinderilor rezidă în studierea procesului și relațiilor de management din cadrul lor, în vederea descoperirii legităților și principiilor care le guvernează, a conceperii de noi sisteme, metode, tehnici ș i modalități de conducere de natură să asigure ridicarea eficienței” [76,

p.17].

Colectivul de economiști români Țuțurea M., Bucur V., Florea L. consideră că „managementul reprezintă un set de activități, care includ planificarea și luarea deciziei, organizarea, conducerea (leading-ul) și controlul, direcționale pentru organizarea resurselor umane, financiare, fizice și informaționale, cu ajutorul cărora se realizează țelurile organizaționale într-o manieră eficientă și efectivă” [76, p.13].

La rândul său, Ursachi I. subliniază faptul că „managementul este arta și știința de a-i face pe alții să acționeze în așa fel, încât să se atingă obiectivele unei organizații; este procesul de stabilire și îndeplinire a obiectivelor prin realizarea unor funcții de bază, specifice, în dirijarea și utilizarea resurselor umane, materiale și financiare ale organizației” [115, p.11].

Sînt unele aspecte de menționat în definițiile prezentate mai sus:

Managementul implică activitatea oamenilor. Managerii acționează pentru atingerea obiectivelor prin membrii organizației.

Managementul implică deciziile conștiente ale managerilor în ce privește stabilirea și realizarea obiectivelor. Luarea deciziilor este o parte critică a tuturor activităților manageriale.

Pentru a ajunge la obiectivele stabilite managerii trebuie să îndeplinească câteva funcții de bază și anume: planificare, organizare, motivare, coordonare și control.

Din analiza critică a definițiilor prezentate mai sus, știința managementului include procese de cercetare, colectare, sistematizare și generalizare a experienței avansate pe plan mondial, a unor cercetări proprii, efectuate de specialiști în scopul descoperirii și formulării de legi, principii, reguli, teze, metode, modele și recomandări, care să constituie repere în practica conducerii, în desfășurarea procesului concret de management, respectiv, de alegere a obiectivelor și realizare a acestora cu minim de cheltuieli posibile.

Astfel, se poate afirma că managementul reprezintă știința de conducere a unei organizații, orientată spre realizarea obiectivelor organizaționale, folosind toate resursele disponibile, în condițiile obținerii unei eficiențe economice înalte.

Pe măsură ce s-a înregistrat o creștere a complexității activităților desfășurate de întreprinderile industriale, precum și în rezultatul observărilor, cercetărilor întreprinse de către teoreticieni sau practicieni din domeniu a apărut știința managementului. Ca orice lucru cu adevărat necesar, dar, în acelaș i timp, organic legat de om ș i de activitățile acestuia, managementul a evoluat, devenind știința și, implicit, factor de progres pentru umanitate.

Burduș E. și Căprărescu G. definesc managementul ca știința de "studiere a procesului de management în vederea sistematizării și generalizării unor concepte, legi, principii, reguli, a conceperii de noi sisteme, metode și tehnici de management, care să conducă la creșterea eficienței activităților desfășurate pentru realizarea unor obiective" [14, p.16].

Astfel, managementul ca știință are drept scop explicarea naturii ș i trăsăturilor managementului ca proces, ca activitate practică, cu scopul conturării unui ansamblu structurat de cunoștințe privind această activitate, în vederea formării managerilor și orientării activității lor.

Se afirmă, că științele sociale sunt "inexacte" prin comparație cu științele fizicii, matematicii, biologiei, considerate "exacte", și că managementul este probabil cea mai inexactă dintre științele sociale.

La începutul cristalizării managementului ca știință s-au manifestat o serie de rețineri în tentativa de a introduce măsura într-o activitate, care se considera dependentă în exclusivitate de calitățile conducătorului. Mai există încă păreri, care neagă existența unei științe a managementului, considerând că reușita într-o afacere depinde de personalitatea, experiența, perspicacitatea sau flerul managerului. Fără a diminua importanța acestor calități sînt necesare și cunoștințe specifice de management.

Astăzi o serie de criterii ne permit să recunoaștem, că managementul a devenit o știință. Un prim criteriu constă în posibilitatea măsurării. Or, este suficient să ne gândim, că obiectivele stabilite prin exercitarea funcției de prevedere a managementului pot și trebuie să fie măsurate, dimensionate, pentru a accepta introducerea rigorii și structurii în domeniul managementului. Deseori, însă, unii conducători, folosind în activitatea lor o serie de cifre, consideră că este suficient pentru a afirma practicarea unui management științific. Dar, o colecție de cifre nu reprezintă decât începutul unei activități științifice. Știința începe în practică prin observarea și colectarea de date, iar scopul său fundamental este de a descoperi legi, principii, o nouă structură a faptelor și proceselor.

Explicarea faptelor prin ipoteze, care în urma repetatelor testări în toate felurile imaginabile, au rezistat timp îndelungat, căpătând statutul de legi, constituie un alt criteriu de recunoaștere a ansamblului de cunoștințe din domeniul managementului ca știință.

Încă o noțiune vehiculată în domeniu este aceea de management științific, care se deosebește de știința managementului. După Burduș E. și Căprărescu G. „managementul științific constă în aplicarea legităților, conceptelor, metodelor și tehnicilor puse la dispoziție de știința managementului în practica socială" [14, p. 17].

Acest proces de aplicare a elementelor teoretico-metodologice constă practic în munca de zi cu zi a managerilor în cadrul organizațiilor. Evident că nu tot ceea ce fac managerii reprezintă management științific, ci numai acea parte a muncii lor, care se bazează pe elementele științei managementului, cealaltă parte aparține conducerii empirice, care se realizează în exclusivitate pe bază de experiență, fler și imaginație.

Elementele specifice ale științei managementului sunt procesele de management, care nu trebuie confundate cu relațiile și procesele economice, ce au conținut total diferit, și nici cu alte componente ale firmelor de natură economică, tehnică sau umană.

Principiile generale, prezentate succint în continuare, exprimă nivelul de dezvoltare al științei managementului ș i fundamentele teoretice preconizate pentru modelarea de ansamblu a sistemelor de management ale firmelor, alcătuind împreună un sistem a cărui cunoaștere și aplicare este indispensabilă pentru toți managerii și pentru personalul de specialitate implicat în managementul activităților agenților economici:

Principiul asigurării concordanței dintre parametrii sistemului de management al firmei și caracteristicile sale esențiale și ale mediului ambiant. Funcționalitatea și competitivitatea firmei implică o permanentă corelare, perfecționare, adaptare a sistemului de management la situația efectiv existentă în cadrul său și în contextul socio-economic în care-și desfășoară activitățile. În legătură cu aplicarea acestui principiu se ridică două aspecte majore: a) asigurarea unei concordanțe cât mai depline între parametrii sistemului de management, pe de o parte, și caracteristicile întreprinderii și ale contextului său, pe de altă parte; b) realizarea acestei concordanțe la un nivel cât mai înalt de dezvoltare a ambelor aspecte, nivel condiționat, în ultimă instanță, de eficiența procesului de management și, implicit, a firmei respective.

Principiul managementului participativ. Exercitarea celor mai importante și complexe procese și relații de management în cadrul firmei este necesar să se bazeze pe implicarea unor grupe de manageri, specialiști și reprezentanți ai proprietarilor. Sintetic, elementele care reclamă managementul participativ la nivelul agenților economici sunt: complexitatea și dinamismul crescând al activităților din cadrul firmei, rapiditatea evoluțiilor științifice, tehnice, comerciale, organizatorice contemporane, internaționalizarea activităților economice etc.

Principiul motivării tuturor factorilor implicați în activitățile firmei. Concret, utilizarea acestui principiu în managementul firmelor necesită identificarea și evaluarea motivațiilor, care se manifestă la nivelul componenților compartimentelor, managerilor firmei, acționarilor, furnizorilor, clienților etc., precum și elaborarea unor sisteme de motivare performante.

• Principiul eficienței. Dimensionarea, structurarea și combinarea tuturor proceselor și relațiilor manageriale este necesar să aibă în vedere maximizarea efectelor economico-sociale cuantificabile și

necuantificabile ale firmei în vederea asigurării unei competitivități ridicate.

Este necesară prezentarea evoluției managementului ca știință. Cu toate că practica conducerii se poate identifica ca vechime cu civilizația umană, marea majoritate a cercetătorilor în domeniu consideră ca punct de plecare pentru managementul științific începutul secolului XX.

Promotorul noului mod de gândire și cel care a marcat depășirea stadiului empiric al conducerii a fost Frederic Winslow Taylor. Prin publicarea lucrărilor „Shop Management” în 1903 și „The Principles of Scientific Management” în 1911 F.W.Taylor a pus bazele managementului ca știința.

Preocupările privind conducerea activității umane au apărut odată cu primele forme de organizare socială și s-au amplificat pe măsura progresului material ș i spiritual al omenirii. Deși elemente și percepții ale managementului apar încă din antichitate, cristalizarea lor științifică este dată relativ recentă, dacă privim formarea științei managementului din perspectivă istorică.

Dezvoltarea științei și tehnicii a accelerat și îmbogățit gândirea umană în domeniul organizării ș i conducerii activității economice și sociale. Managementul ca știință nu a apărut pe un teren virgin. Până la conceptele moderne din zilele noastre știința managementului a parcurs un secol.

Istoria modurilor teoretice de abordare a practicii manageriale poate fi sugerată de figura 1.1.

Abordarea cantitativă

Abordarea behavioristă(comportamentală) Abordarea tradițională (clasică)

1890 1900 1910 1920 1930 1940 1950 1960 1970 1980 1990 2006

/v

Figura 1.1. încadrarea temporală a curentelor manageriale

Sursa: I. Stăncioiu, Gh. Militaru, Management: elemente fundamentale, București, 1998.

Până la apariția întreprinderilor mari ș i foarte mari, sub diferite forme de constituire, funcția de manager era îndeplinită de proprietar și se baza mai mult pe intuiție și bun simț. Întreprinderile mari au făcut îmbunătățiri în sfera organizării producției ș i a muncii și, deci, implicit, și în concepția de conducere.

În continuare vom prezenta pe scurt școlile de management.

Școala clasică. Gândirea managerială constituie câteva milenii, iar etapa sa incipientă poate fi considerată ca anul 1760 î.e.n., este determinată de activitatea regelui Hamurapi, care a elaborat o serie de legi de dirijare a statului, precum și de reglementare a relațiilor dintre diverse grupe sociale.

Dezvoltarea modernă a gândirii manageriale se atestă la sfârșitul secolului XIX, începutul secolului XX, odată cu apariția școlii clasice sau administrative de management. Reprezentanții de bază a acestei școli este F.W.Taylor și H.Fayol.

Taylorismul apare ca o concepție organizațional-tehnicistă, în care elementul uman este plasat pe un loc secundar. În 1911 Taylor a publicat cartea “Principiile managementului științific”, considerată o carte de căpătâi a managementului.

O contribuție semnificativă în dezvoltarea și fundamentarea unui management științific a avut-o francezul Henry Fayol. El a realizat saltul de la nivelul locului de muncă la nivelul de ansamblu al întreprinderii, lărgind astfel conținutul și sfera conceptului de management. H. Fayol, în cartea sa „Administration industrielle et generale”, publicată în 1916, menționa că „a administra înseamnă a prevedea, a organiza, a comanda, a coordona și a controla”. În lucrările sale, el a analizat într-o manieră științifică procesul de management și

componentele sale, precum ș i o parte din principalele componente ale sistemului de management, în mod deosebit structura organizațională, elaborând o serie de reguli și metode de conducere caracteristice sistemului birocratic.

Școala behavioristă apare în anii '30 și are printre reprezentanții de seamă pe M.P.Foolet, E.Mayo, D.Mc.Gregor. Ideea principală a lor constă în faptul că resursele umane sunt cele mai active și mai importante resurse și modul lor de gestionare, în mare măsură, influențează gestionarea întreprinderii în întregime. Cele mai importante componente asupra cărora se localizează atenția sunt următoarele: comportamentul, caracterul, cultura organizațională, scara valorică, necesitățile umane ș.a. Prin urmare, o atenție deosebită se acordă funcției de motivare, și în anumită măsură, funcției de coordonare și funcției de control.

Școala cantitativă a apărut în anii '50 ai secolului XX. Reprezentanții de bază sunt: J.Starr, F.Goronzy, A.Kaufman etc. O dezvoltare deosebită a avut-o în anii '70-80. Conceptele și metodele folosite în majoritatea cazurilor provin din matematică și statistică. Cel mai frecvent sunt utilizate: teoria grafelor, analiza combinatorie, programarea liniară ș.a. Inițial, studiile se concentrau asupra activității de producere, iar în ultimii ani sunt abordate și alte activități, în mod deosebit cea comercială și cercetare-dezvoltare. Meritul deosebit al acestei școli constă în adoptarea instrumentelor matematico-statistice la cerințele practicii sociale, precum și în conferirea unui accent deosebit analizelor și soluțiilor manageriale.

Școala sistemică este o sinteză a precedentelor școli, fiind cea mai tânără, dar și cea mai complexă și aplicativă. Reprezentanții de bază sunt: M. Porter, P.Drucker, R.Johnson, H.Mintzberg. Trăsătura definitorie a acestei școli este folosirea unui ansamblu cuprinzător de concepte și metode provenite din diferite științe: analiza economică, finanțe, sociologie, matematică, psihologie, statistică. Acest fapt permite abordarea echilibrată a diferitor probleme, acordând o atenție relativ egală fiecăreia din funcții, situând pe prim-plan procesul de management. Aportul major al acestei școli se datorează faptului că orice problemă este analizată sistemic, fapt ce îi permite soluționarea optimală.

În figura 1.2 sunt prezentate problemele fundamentale ale diferitelor abordări teoretice ale managementului. La momentul de față teoreticienii sunt de acord că mediul este una din variabilele situaționale, care influențează forma

5 7 5

structurii organizației și managementul acesteia.

Figura 1.2. Interdependența marilor școli de management

Sursa: Nicolescu O., Management, București, 1995.

În procesul de evoluție a practicii manageriale pe plan mondial, pot fi identificate diferite perioade în care accentul s-a pus mai mult pe talentul conducătorului sau mai mult pe cunoștințele de management, deci, pe știința managementului. Așa cum s-a menționat anterior, la începutul apariției managementului ca știință de o importanță covârșitoare era talentul conducătorului. Urmează apoi o perioadă în care se încurajează folosirea unor cunoștințe științifice, mai ales în domeniul organizării, precum ș i în alte domenii ale managementului.

În prezent în fața managementului organizațiilor din Republica Moldova stau următoarele probleme:

Aplicarea științei conducerii prin elaborarea unui model managerial care să se prezinte ca un sistem deschis, ce se bazează și depinde de factorii situaționali cum ar fi: scopul, structura, sarcinile, tehnologiile și oamenii ce formează mediul interior al organizației.

Elaborarea metodelor pentru analiza mediului exterior de care depinde activitatea eficientă a sistemului managerial, rezistența agentului economic înmediul concurențial, schimbarea metodelor de elaborare a strategiilor și pronosticurilor; elaborarea politicii și tacticii organizații pentru supraviețuirea acestora în condițiile economiei de piață, adoptarea și realizarea deciziilor – ca punct important al procesului managerial.

Elaborarea corectă a sistemelor de comunicare între organizație și mediul exterior, între organizații și în cadrul organizației. Este vorba de crearea unei rețele perfecte de schimb a informației ascedente și descedente ca un sistem de comunicație unic.

5

Necesitatea pregătirii corespunzătoare a managerilor. Este vorba nu numai

de însușirea unor cunoștințe, ci de transformarea gândirii conducătorilor în

mentalitate managerială, bazându-se pe ideea, că rolul esențial al managerilor în cadrul agentului economic constă în adoptarea deciziilor la diferite niveluri manageriale și nu în înregistrarea schimbărilor factorilor mediului exterior.

Schimbarea treptată a organigramelor elaborate pe principii liniar- funcționale, caracteristice pentru întreprinderile moldovenești, și introducerea în practica organizațiilor a structurilor organizatorice adaptive.

În ultima perioadă, pe plan mondial se manifestă o intensificare a preocupărilor pentru dezvoltarea "laturii umane " a managementului, care nu suferă formalizări, care nu poate fi modelată, deci, care depinde în foarte mare măsură de talentul, imaginația, capacitatea de sinteză și de analiză a conducătorului.

Evident, în aceste condiții este necesar un nou tip de management, fundamentat pe sistemul de valori specific economiei de piață, care prin concepție, instrumentar și mod de aplicare să determine remodelarea și funcționarea competitivă a organizațiilor din Republica Moldova.

Concepția managementului forestier în economia contemporană

În anumite perioade istorice realitățile economice impun rezolvarea unor probleme urgente, cum ar fi: achitarea salariilor, majorarea lor, întreținerea fondurilor fixe, renovarea tehnologiilor, a tehnicii, achitarea unor plăți, necesitatea efectuării unor lucrări, care nu întotdeauna sînt în concordanță cu nevoile pădurii, cu sarcina menținerii continuității pădurilor, a recoltării produselor ei, extinderii terenurilor cu vegetație forestieră.

Problemele fondului forestier prezintă un bine marcat aspect biologic, totodată, managementul forestier prezintă un caracter economic, care se sprijină pe un anumit gen al gândirii ș i activității omenești, are și un caracter social, caracter atât de pregnant, încât se poate afirma că centrul de greutate al managementului forestier cade tocmai pe aspectul său social, pe raporturile dintre om și pădure.

Problemele pădurii și a silviculturii sunt complexe. Pădurea este o resursă naturală renovabilă și care se dezvoltă conform legităților biologice. Specificul ei este menționat ca servirea concomitentă în calitate de mijloc de producție și produs, având cicluri mari de producție (25-140 ani). Silvicultura este una din ramurile economiei naționale, care este influențată de starea economică generală. Procesele, care au loc în economie, au implicații și în silvicultură. Silvicultura se dezvoltă în conformitate cu legitățile și realitățile economice. Legătura între aceste două este foarte strânsă, interesele lor fiind interdependente, dar nu întotdeauna coincid.

În 1987 a apărut ceea ce s-ar putea numi manifest politic planetar: „Viitorul nostru comun”, elaborat sub auspiciile Organizațiilor Națiunilor Unite. Una dintre cele mai importante constatări a fost aceea, că economia și ecologia sînt două componente interdependente a unui sistem unic: “Economiștii și ecologiștii trebuie să fie complet integrați în luarea deciziilor și procesul de elaborare a legilor”. Reieșind din cele expuse se impune prezentarea conceptului de “economie forestieră”.

De-a lungul timpului, conținutul ș i obiectivele economiei forestiere au fost tratate în chip diferit. În forma cea mai simplă, rosturile economiei forestiere au fost acelea de a produce valori de schimb și a transforma în valori produsele forestiere existente. Economia forestieră este un domeniu de cercetare ce are următoarele obiecte de studiu:

legile economice ce guvernează gestionarea resurselor forestiere, exploatarea, prelucrarea și utilizarea lemnului;

sistemul normativ în care se realizează schimbările comerciale cu produse forestiere;

utilizarea factorilor de producție pe tot fluxul tehnologic dintre pădure și utilizatorul final;

evaluarea monetară a resurselor forestiere și a serviciilor protectiv- recreative exercitate în mod natural sau atribuite pădurilor.

Necesitatea economiei forestiere ca știință a fost explicată pentru prima oară în 1757 de către W.G.von Moser, după care G.L.Hartig, H.Cotta, G. Hundeshagen, M.M.Orlov, C.Wagner, care au fundamentat în lucrările lor principii ce atestă importanța economiei forestiere și ca disciplină științifică.

În mod curent, noțiunea de economie forestieră “include activitățile de

7 5 5

silvicultură, exploatarea pădurilor și industria de prelucrare a lemnului” [72, p.33].

Organizația Europeană a mediului înconjurător definește economia forestieră ca “activități de producere, distribuire și consum a mărfurilor și serviciilor din sectorul forestier”.

Economia forestieră poate fi considerată ca un sistem economic constituit din trei subsisteme distincte: SILVICULTURA, EXPLOATAREA PĂDURILOR și PRELUCRAREA LEMNULUI.

Fiecare din aceste sectoare reprezintă, la rândul său, un sistem, în cazul de fa ță ele au caracterul unor subsisteme, iar principalele conexiuni dintre ele se vor examina în baza schemei din figura 1.3.

Figura 1.3. Economia forestieră ca sistem

Sursa: Milescu I. Economia forestieră. București, 1985.

Toate cele trei activități din schema de mai sus au caracter tehnic și economic și se deosebesc între ele prin natura proceselor de producție și a produselor lor finale.

Silvicultura este considerată ca o ramură a economiei naționale producătoare de bunuri materiale și include activități de amenajare și cultură a pădurilor, protecția și paza pădurilor, ameliorarea terenurilor degradate și corectarea torenților, punerea în valoare a masei lemnoase, recoltarea și valorificarea produselor accesorii etc. Menționăm că silvicultura este considerată ca ramură a economiei naționale și se deosebește de agricultură prin conținutul și durata procesului de producție, precum și prin locul și importanța pădurilor în viața economică și socială a națiunii.

Exploatările forestiere sunt incluse frecvent în grupa de activități industriale din cadrul ramurii „industria extractivă”, diferențiindu-se în cazul recoltării lemnului din păduri naturale și exploatarea lemnului ca act final al unei atente și îndelungate activități de silvicultură.

Industria de prelucrare a lemnului face parte din grupa ramurilor industriale, care prelucrează materii prime obținute prin exploatarea lemnului și silvicultură, pe care le transformă în cherestea, placaj, furnire, plăci din așchii de lemn.

Activitățile menționate mai sus au ca obiect comun pădurea, privită ca o entitate ecologică ș i economică cu rosturi multiple și se deosebesc între ele prin natura proceselor de producție și a produselor lor.

În sfera producției de bunuri materiale, produsele și serviciile, pe care pădurea le oferă societății, au o mare valoare socială. În cadrul economiilor naționale locul economiei forestiere este ilustrat prin contribuția pădurilor la acoperirea unor cerințe de bază atît ale indivizilor, cît și ale comunităților umane în ansamblul lor.

Economia forestieră – ca sistem cibernetic – reunește toți agenții economici ș i activitățile productive și comerciale ce s-au dezvoltat de-a lungul timpului într-un spațiu geografic dat. Are, deci, toate atributele unui sistem cibernetic: integralitate, echilibru dinamic și capacitatea de autoreglare. Faptul că primele două nu sunt evidente totdeauna se datorează chiar procesului de autoreglare: orice schimbare la nivel instituțional, legislativ și tehnologic se produce lent, chiar în cele mai dinamice segmente ale economiei forestiere, deoarece funcționarea oricărui subsistem este mai mult sau mai puțin influențată de particularitățile procesului de producție forestieră. Aceste particularități sînt următoarele:

imobilitatea arborilor;

ciclul lung de producție;

natura duală a arborilor, ce sunt, succesiv, mijloace de producție și produse;

raporturi extrem de mici între valoarea producției și valoarea fondului de producție;

flexibilitatea unilaterală a producției și marketing-ului;

complexitatea pădurii ca sistem economic ce furnizează materii prime neomogene și de folosință privată – lemnul;

gradul inegal de folosire a forței de muncă, în timp și spațiu;

imposibilitatea de a separa tehnologia producerii lemnului și a gestionării pădurilor de politica sectorială.

Ca și în cazul economiei forestiere, și în definirea managementului forestier cu greu poate fi evitată dilema accentului pus pe diferența specifică.

Referitor la conceptul de “management forestier” menționăm, că studiind cu atenție literatura de specialitate, am întâlnit prea puține definiții ale acestui concept. Credem, că acest lucru se întâmplă din cauza că noțiunea de “management forestier” este relativ nouă, apărută la începutul anilor 90, și care este insuficient studiată și abordată în literatură.

Rametsteiner E. definește managementul forestier ca “măsuri de ordin administrativ, economic, legal, social ș i tehnic legate de conservarea și utilizarea pădurilor naturale și a plantațiilor de păduri” [93, p.44].

În opinia lui Leuschner, „managementul forestier integrează toți factorii biologici, sociali, economici și de altă natură ce influențează deciziile privind gestionarea pădurilor” [36, p.80].

Drăgoi M. consideră că „managementul forestier furnizează toate regulile de adoptare a deciziilor necesare gestionării cu continuitate a pădurilor. Din această perspectivă, politica de personal devine o componentă importantă a managementului forestier, alături de toate disciplinele inginerești ș i, firește, teoria microeconomică. Uneori se consideră că interacțiunile sociale ce apar la primele niveluri, dincolo de limitele fondului forestier – problemele legate de ocuparea forței de muncă în industria prelucrătoare – țin tot de managementul forestier” [36, p.81].

Deci, în literatura de specialitate studiată la baza managementului forestier stă motivația evaluării resurselor forestiere și profilul profesional al celui ce face această activitate.

Reieș ind din actualitatea temei abordate în teza în cauză, autorul a prezentat definiția proprie a managementului forestier în economia contemporană.

Managementul forestier este un domeniu al managementului, care vine să concretizeze modalitățile de planificare, organizare și implementare a măsurilor de gospodărire și utilizare rațională a produselor și serviciilor forestiere diverse, pornind de la particularitățile procesului de producție din silvicultură, condițiile ecologice, sociale și economice concrete ale țării pentru asigurarea continuității pădurilor și a eficienței economice a întreprinderilor silvice.

Deci, managementul forestier încorporează, într-o viziune de lungă durată, tehnici și metodologii menite să asigure o permanență cantitativă și calitativă a produselor și serviciilor forestiere și o eficiență sporită de utilizare a lor.

Datorită particularităților economiei forestiere, amenajamentul silvic reprezintă componenta strategică a managementului forestier. Finalitatea managementului într-o economie de piață, dacă se limitează doar la reglementarea producției în spiritul și litera principiului amenajistic, este incompletă. Dacă vizează adaptarea principiilor amenajistice la particularitățile actuale și de perspectivă ale pieței lemnului, deja este prea mult.

Managementul forestier, fiind integrat în sistemul global de gestionare durabilă a factorilor de mediu, este îmbunătățit continuu. Cu cît înaintează în timp, cerințele prind calitatea factorilor de mediu cresc, iar rolul economiei forestiere în menținerea echilibrului ecologic și economic devine mai important. Pe parcursul fiecărei „rotații” a sistemului, economia forestieră sprijină direct o anumită componentă.

Rolul economiei forestiere este acela de a identifica soluția armonizată din

5

punct de vedere ecologic și economic. Orice compromis presupune renunțarea la principiile mai puțin importante, iar armonizarea asigură în cazul dat durabilitatea soluției, eficiența și optimizarea cheltuielilor șiecologică și economică, rezultatelor scontate. Rolul managementului este de a transmite informațiile provenite din zona de contact între economie și gestiunea forestieră în tot sistemul.

În economia contemporană managementul forestier necesită modificări și reformări radicale în direcționarea capacităților instituționale la rezolvarea multiplelor probleme ale pădurilor și sectorului forestier, creării mecanismului economico-financiar de realizare a obiectivelor strategice, asigurării priorităților naționale în acest domeniu important.

Resursele forestiere – baza managementului forestier

În epoca contemporană resursele forestiere se integrează în viața și ansamblul relațiilor sociale ale comunităților umane, exercitând o influență considerabilă asupra organizării culturale și sociale a acestora. Este recunoscut, că resursele forestiere au fost într-adevăr fundamentul pe care oamenii și-au construit existența lor materială, dezvoltarea economică de-a lungul multor secole purtând prin excelență pecetea lemnului.

Resursele forestiere ale Republicii Moldova sunt constituite din resursele fondului forestier și ale vegetației forestiere de pe terenurile din afara acestuia.

În conformitate cu articolul 2 al Codului silvic (nr. 887-XIII), adoptat la 21 iunie 1996, definiția fondului forestier este:

“(1) Pădurile, terenurile destinate împăduririi, terenurile afectate gospodăriei silvice, precum și terenurile neproductive, incluse în amenajamentele silvice sau în Cadastrul funciar ca păduri și/sau plantații forestiere, constituie fondul forestier.

(2) Fondul forestier cuprinde toate pădurile, indiferent de tipul de proprietate și forma de gospodărire.”

Conform articolului 3 al Codului silvic:

„(1) Pădurea reprezintă un element al landșaftului geografic, o unitate funcțională a biosferei, compusă din comunitatea vegetației forestiere (în care domină arborii și arbuștii), păturii vii, animalelor și microorganismelor. Toate aceste părți componente ale mediului natural în dezvoltarea lor biologică sunt interdependente și acționează asupra habitatului lor.

(2) Sunt considerate drept păduri terenurile acoperite cu vegetație forestieră cu o suprafață de peste 0,25 ha.”

La rîndul său, vegetația forestieră din afara fondului forestier include:

perdelele forestiere de protecție amplasate pe terenurile cu destinație agricolă;

perdelele forestiere de protecție și plantațiile de arbori și arbuști situate de-a lungul căilor de comunicație și pe terenurile fondului acvatic;

grădinile botanice, dendrologice și zoologice, spațiile verzi ale localităților urbane și rurale (articolul 6 al Codului silvic).

Pădurile constituie o inestimabilă sursă de cele mai diverse beneficii. Pe lângă aportul direct la economia națională prin valorificarea produselor lemnoase și nelemnoase, pădurile oferă o gamă diversificată de servicii ecologice de primă importanță în menținerea echilibrului ecologic și indirect influențând asupra stării altor resurse naturale și economiei în ansamblu. În cazul unui sistem de gospodărire rațional, pădurea poate oferi beneficii economice și sociale constante, fără ca aceasta să-și diminueze funcționalitatea ecologică.

Se cunosc mai multe încercări de clasificare a vegetației forestiere pe glob. Ceea ce le separă sînt divergențele de opinii cu privire la criteriile și terminologiile folosite, toate având la bază cercetări regionale. Se au astfel în vedere: structura și fizionomia marilor complexe forestiere (păduri dense și păduri rare), ritmul de dezvoltare a vegetației (frunziș permanent, cu frunziș nepermanent în cursul anului), așezarea lor zonală, precum și aspecte de ordin ecologic.

Nu ne propunem o examinare detaliată a clasificațiilor existente cu privire la răspândirea vegetației forestiere; apreciem, însă, oportună, în contextul celor menționate mai sus, prezentarea unor sisteme cvasiunanim acceptate de clasificare a vegetației globului.

Prima clasificare, bine cunoscută în literatura de specialitate, aparține lui E. Rubel, care diferențiază vegetația lemnoasă – Lignosa de cea ierboasă – Herbosa și de cea de deșert – Deșerta. El grupează vegetația lemnoasă în:

Pluviilignosa – din regiunile de ploi ecuatoriale;

Laurilignosa – vegetație lemnoasă cu frunze asemănătoare laurului;

Durilignosa – vegetația forestieră cu frunze aspre;

Aestilignosa – vegetație lemnoasă înfrunzită în sezonul cald estival al anului;

Hiemilignosa – vegetație lemnoasă înfrunzită în sezonul rece al anului;

Aciculilignosa – vegetație forestieră cu frunze aciculare;

Ericilignosa – vegetație lemnoasă de ericacee.

Într-o manieră asemănătoare, folosind în mai mare măsură criteriul compoziției specifice, H. Mays clasifică pădurile, pornind de la denumirea latină a genurilor reprezentative :

Palmetum – pădurile de ploi ecuatoriale în care cresc palmierii;

Castanetum – păduri în care sînt prezente specii de castan din regiuni mai sudice și mai calde ale pădurilor de foioase înfrunzite vara;

Fagetum – fagul este specie predominantă, corespunzător regiunilor mai nordice și mai puțin calde ale pădurilor înfrunzite vara;

Picetum – păduri de rășinoase în care predomină molidul;

Polaretum – vegetația forestieră caracteristică tundrei.

Sub egida Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură s-a definitivat o hartă a principalelor tipuri ș i regiuni cu vegetație forestieră de pe glob. Se evidențiază șase regiuni, care au la bază criteriul latitudinal:

Păduri de rășinoase din zona climatului rece sau păduri boreale de conifere (Cool coniferous forest);

Păduri de amestec de rășinoase și foioase din zona temperată (Temperate mixed forest);

Păduri umede din zona climatului temperat cald (Warm temperate moist forest);

Păduri tropicale umede cu frunzișul permanent (Tropical moist evergreen forest);

Păduri tropicale umede cu frunze-căzătoare (Tropical moist deciduous forest);

Pădurea xerofilă (Dry forest).

În cadrul acestui sistem de clasificare trebuie remarcat că pădurea xerofilă prezintă mai multe aspecte: se disting, astfel, pădurile xerofile din climatul tropical propriu-zis, cele din climatul temperat cald de tip mediteranean și tufărișurile din zona climatului temperat propriu-zis.

Totodată, prezentăm și clasificația lui Larouse, care deosebește șase mari formații forestiere:

5

• Pădurea boreală;

Pădurea temperată de foioase și râșinoase;

Vegetația mediteraneană;

Savană împădurită;

Pădurea ecuatorială;

Pădurea tropicală musonică.

Se adaugă la aceste formații forestiere patru mari formații neforestiere : tundra și vegetația munților înalți, stepa și preria, savana, pustiul.

Pentru comunitatea umană, criteriile de clasificare globală a vegetației forestiere pot avea semnificații interesante sub raportul înțelegerii compoziției actuale a speciilor – acceptată în limite largi la nivel de gen sau familie – pornind de la ideea că prezentul este, în același timp, atât oglinda trecutului, cît și previziunea viitorului. Teritoriul unei mari regiuni biogeografice posedă o floră și o faună specifică, cu ordine, familii, genuri și specii de vârstă paleogenă, grupate în biocenoze proprii ca rezultat al evoluției istorice comune, în condiții de relativă izolare geografică.

Pădurile creează microclimatul propriu capabil să diminueze efectul factorilor climatici nefavorabili. Este notorie și contribuția pădurilor la stabilizarea continuă a pânzei freatice, menținerea resurselor acvatice, echilibrului dioxidului de carbon, azotului, fosforului, la emisia oxigenului etc. Pădurile au o pondere semnificativă și la diminuarea proceselor de eroziune a solurilor, a alunecărilor de teren în condițiile Republicii Moldova, cu alternanțe semnificative de temperaturi, secete frecvente, deficit de apă, suprafețe importante cu terenuri accidentale, expuse la alunecări ș i cu diminuarea fertilității solurilor de până la 40-50% prin intensificarea proceselor de eroziune, rolul protector al pădurilor capătă o importanță vitală.

Pădurile îndeplinesc o mulțime de funcții cum ar fi cea productivă,

antierozională, hidrologică, de protecție climatică, estetico-sanitară, științifică, biologică ș i socială.

• Pădurea și procesele de formare a biomasei vegetale. Pentru buna desfășurare a celor două procese biologice – fotosinteza și respirația – arborii, ca principalii producători ai biocenozei forestiere, au la dispoziție în mediul intern al pădurii mature un volum de peste 300 mii mc de aer la ha și un volum de sol de circa 10 mii mc la ha. Circuitul substanțelor minerale

5

constituie un alt „miracol al naturii”. S-a stabilit că pădurea consumă anual pe un ha aproximativ 50 kg azot, 5-6 kg fosfor, 50-80 kg calciu, 10-30 kg potasiu și cantități reduse de microelemente.

Pădurea și echilibrul dintre oxigen și carbon. În procesul de fabricație – fotosinteza – se consumă bioxid de carbon, apă și substanțe minerale și se eliberează oxigen. Relevante sunt câteva date:

anual, covorul vegetal actual produce peste 23 miliarde tone oxigen, din care cel puțin 60% revin pădurilor;

pentru producerea unei tone de lemn arborii consumă și stochează circa 1,8 tone bioxid de carbon și eliberează circa 1,3 tone de oxigen;

un arbore de fag de 25 m înălțime și diametrul coroanei de 15 m produce într-o oră 1,7 kg oxigen, care reprezintă necesarul de oxigen al unui om pentru 3 zile.

pe un hectar de pădure se pot consuma și fixa anual între 5-20 tone bioxid de carbon (rășinoasele fixează 14 t/an, fagul circa 6 t/ha etc.);

Deci, ecosistemul forestier, acționând ca un sistem biologic deschis, rămâne regulatorul cel mai sigur și mai important al raportului carbon/oxigen din atmosferă.

Pădurea și conservarea apei. Problema aprovizionării cu apă pentru țara noastră și, în general, pentru omenire capătă forme dramatice în contextul schimbărilor climatice globale, fenomenelor de aridizare și deșertificare. Valoarea pădurii pentru economia apei este hotărâtoare prin influența asupra cantității ș i frecvenței precipitațiilor căzute, asupra ciclului apei în natură și pentru regularizarea scurgerilor.

Rolul pădurii în combaterea eroziunii solului. Învelișul de sol este avuția națională, resursă naturală și principalul mijloc de producție în agricultura Republicii Moldova. Trei sferturi din teritoriul țării sunt acoperite cu cernoziomuri, un tip de sol ideal pentru agricultură. Solurile Moldovei dupa calitatea lor pot fi comparate cu cele mai bogate soluri din lume, ca exeplu, solurile din regiunea Crasnodar (Rusia) si California (SUA). Pe parcursul ultimilor 30 ani nota medie ponderata de bonitate a terenurilor agricole în republica a scazut cu 5 puncte si recent constituie 65 puncte, iar în raioanele Calarasi, Ungheni, Nisporeni – cu 10 puncte. Starea actuala a fertilitatii efective a solurilor este nesatisfacatoare, iar pe cca 10% din terenurile agricole – critica. Covorul vegetal, îndeosebi vegetația lemnoasă, diminuează manifestarea eroziunii sau o previne totalmente.

Importanța pădurii pentru sănătatea omului. Pădurea este puternic angajată în sfera ocrotirii sănătății, întrucât asigură un mediu corespunzător omului, contribuind la însănătoșirea lui. Pe măsură ce societatea evoluează, crește respectul față de natură. Pădurile cu funcții igienico-sanitare importante necesită a fi mai bine conservate prin aplicarea unor tratamente complexe. De asemenea, pădurea exercită din ce în ce mai intens o puternică atracție pentru recreare și odihnă, fiind cadrul cel mai prielnic pentru agrement și turism.

Pădurea și ameliorarea factorilor climatici. Pădurea influențează în mod favorabil mediul natural și, îndeosebi, factorii climatici. Aceste influențe constau în:

diminuarea radiațiilor și extremelor de temperatură;

reducerea evapotranspirației;

creșterea umidității în pădure față de terenul lipsit de vegetație – umiditatea atmosferică este mai mare cu circa 5% noaptea și 10% ziua;

evacuarea apei din solul pădurii, care la suprafață este de 2 – 3 ori mai mică decât pe terenurile deschise;

pădurea reglează alimentarea izvoarelor și râurilor, ameliorează calitatea apelor;

transportul de aluviuni din pădure atinge doar 0,5 mc/an/ha față de 50-120 mc/an/ha pe terenurile agricole;

Rolul pădurii în combaterea poluării ca filtru biologic se bazează mai mult pe raționamente, decât pe estimări cantitative, cercetările fiind abia într-o fază inițială. Trebuie, însă, subliniat, că tocmai în această perioadă de maximă industrializare și urbanizare apare în actualitate capacitatea antipoluantă a pădurilor.

• Principalele riscuri naturale cu impact asupra regiunilor din Moldova sunt caracterizate printr-un spectru vast de densități ale repartiției ș i categorii de impact. Acestea includ: eroziunile și alunecările de teren ce cauzează prejudicii permanente bazei de resurse, furtunile anuale cu ploi torențiale și grindina ce cauzează prejudicii tranzitorii, inundații devastatoare ocazionale, secete grave ocazionale, precum și cutremure catastrofale la aproximativ fiecare treizeci de ani care cauzează prejudicii considerabile infrastructurii ș i pierderi de vieți omenești.

Apreciindu-ne la justa valoare alte resurse naturale ale țării și, în egală măsură, resursele forestiere, putem da măsura cuvenită efortului conjugat al tuturor acțiunilor de conservare și dezvoltare a fondului forestier național.

Tendințele mondiale în dezvoltarea managementului forestier

În legătură cu importanța crescândă a complexului forestier și tendințele dezvoltării acestuia la nivel global, la începutul anilor 90 s-a lansat managementul forestier ca un complex de principii, norme, reguli, proceduri ș i programe, care determină interacțiunea participanților la procesul de conservare și utilizare a pădurilor.

Multitudinea serviciilor oferite de pădure nu sunt inepuizabile, atitudinea nechibzuită față de componenta forestieră a echilibrului ecologic, ar aduce pagube irecuperabile nu numai actualei societăți, dar în special generațiilor viitoare. Din aceste considerente, gestionarea durabilă a pădurilor și vegetației forestiere a devenit o preocupare prioritară a fiecărui stat și comunității mondiale în ansamblu.

Economia mondială contemporană este formată din suma economiilor naționale, care se deosebesc între ele prin nivelul de dezvoltare economică și dimensiunile fiecăreia. Astfel, țările dezvoltate, care dispun de resurse proprii, au realizat în timp o industrie forestieră puternică; este ilustrativ exemplul Suediei, Finlandei, Canadei, al țărilor din centrul Europei, precum și al unor țări ca: Japonia, Noua Zelanda, Republica Sud-africană etc. Ponderea sectoarelor forestiere în cadrul economiilor din țările respective se menține superioară; pentru multe țări în curs de dezvoltare, unde pădurile ocupă întinderi apreciabile, managementul forestier s-a situat pe primele locuri, contribuind substanțial la balanța relațiilor externe.

Locul managementului forestier în cadrul economiilor naționale ale țărilor dezvoltate din punct de vedere economic cît mai ales, ale celor aflate în curs de dezvoltare, este ilustrat și de faptul că prin existența lor pădurile contribuie în mod vital la acoperirea unor cerințe de bază atât ale indivizilor, cît și ale comunităților umane în ansamblul lor.

Un număr considerabil de oameni îș i găsesc servicii în activitățile forestiere: silvicultură, exploatarea și recoltarea masei lemnoase, industriile de prelucrare a lemnului, celulozei și hârtiei. Fără a dispune de datele necesare la nivelul fiecărei țări, se poate afirma că sectoarele forestiere asigură intre 6 și 29% din numărul total de locuri de muncă în numeroase țări din Europa, Africa și Asia, ceea ce constituie, după ponderea valorică a produselor pe bază de lemn a doua particularitate, care ilustrează importanța managementului forestier pentru multe țări.

5

În fine, nu poate fi minimalizată a treia particularitate a rolului managementului forestier la nivel național, ca și global, prin importanța covârșitoare pe care o au pădurile și arborii forestieri ca elemente esențiale pentru conservarea și stabilitatea mediului. Indiferent de gradul său de dezvoltare economică, fiecare țară își are problemele sale în legătură cu poluarea mediului, degradarea ecosistemelor naturale, protecția și conservarea resurselor genetice etc. Pădurile au în acest sens o menire deosebită, silvicultorii având o îndelungată și frumoasă tradiție în amenajarea și gospodărirea resurselor forestiere, situându-se în avangarda profesiunilor care se preocupă de protecția și conservarea mediului.

Nu este lipsit de interes și faptul că pentru multe țări în curs de dezvoltare managementul forestier, ca expresie a activităților legate de punerea în valoare a tuturor produselor pădurii, joacă un rol de prim ordin în direcția asigurării producției continue de hrană pentru comunitățile rurale și satisfacerea celor mai elementare cerințe ale acestora.

5

În prezent se disting trei tendințe esențiale în managementul forestier mondial:

Procesul de mondializare și globalizare a politicilor și instituțiilor ca răspuns la creșterea interesului comunității internaționale privind starea resurselor forestiere.

Eficientizarea managementului forestier.

Lărgirea cercului de participanți la procesul de luare a deciziilor în domeniul managementului forestier.

Aspectele mondilializării și globalizării subliniază sensibilitatea crescândă a populației ș i statelor privind starea resurselor forestiere, degradarea lor și, reieș ind din aceasta, inițiativele la nivel internațional ș i interguvernamental.

Modalitatea de exprimare a raporturilor dintre țări la nivelul economiilor naționale se regăsește de cele mai multe ori și în ceea ce privește cooperarea internațională în domeniul forestier.

5

În prezent există diverse forme de cooperare internațională bilaterală sau multilaterală în domeniul forestier: se consideră mai puțin importantă prezentarea acestora într-o ordine cronologică, cu pretenția de a cuprinde majoritatea zonelor lumii. Utilă apare evidențierea unor forme durabile de cooperare între țări — evident sub egida unor organisme internaționale în măsură să orienteze cursul dezvoltării economice și sociale din unele țări sau grupe de țări – în intenția de a oferi o imagine despre modul în care omenirea este preocupată de soarta viitoare a pădurilor.

Luând ca repere tematicele congreselor forestiere mondiale, activitățile prioritare ce se dezbat și realizează în cadrul F.A.O. și obiectivele din programele organismelor geopolitic existente, se poate afirma că, în contextul actual, cooperarea internațională in domeniul forestier are la bază recunoașterea unanimă a importanței pe care o au pădurile în toate mediile vieții noastre sociale și economice. Investigațiile ce se fac pe scară internațională cu privire la viitorul omenirii evidențiază, din ce în ce mai mult, funcția antientropică a omului în folosirea ecosistemelor naturale. Membrii colectivității umane sînt conștienți la scară planetară de utilitatea imensă a resurselor de ape și păduri pentru propășirea și supraviețuirea omului.

Congresele forestiere mondiale reunesc periodic, de regulă din șase în șase ani, specialiști și oameni de afaceri, interesați în domeniul forestier, cu scopul de a discuta problemele tehnice, sociale și economice cu privire la păduri și rolul acestora în societatea contemporană.

Principiile de organizare a acestor manifestări internaționale au fost formulate astfel :

Congresul forestier mondial constituie un prilej de schimburi de idei, de împărtășire a experienței și de discuție sub toate aspectele a chestiunilor forestiere, de o manieră care să permită formularea de recomandări generale, aplicabile pe plan regional sau mondial;

Congresul forestier mondial este un organism consultativ și nu are nici o putere executivă. Aplicarea recomandărilor sale depinde numai de înțelegerea acelora cărora le sînt adresate (guverne, organizații internaționale, instituții științifice, proprietari de păduri etc.);

Congresul forestier mondial reunește membri calificați, tehnicieni, savanți sau alte persoane, care se interesează de știința forestieră. Fie că depinde de un guvern, de o organizație științifică sau profesională, de o societate forestieră sau că este independent, fiecare participant nu exprimă decât opinia sa personală.

Primele Conferințe internaționale pentru silvicultură și-au dobândit cu timpul un statut propriu, la care au aderat un număr din ce în ce mai mare de țări. Din inițiativa Institutului Internațional pentru Agricultură (a VI-a sesiune, Roma — 1922), s-a organizat și primul Congres Forestier Mondial (19 aprilie—5 mai 1926, la Roma), unde, printre altele, s-au examinat probleme tehnice, economice, legislative și administrative, care privesc conservarea pădurilor și ameliorarea arboretelor degradate, precum și sistemele de utilizare mai bună a rezervelor forestiere din întreaga lume.

De la prima Conferință internațională pentru silvicultură (Paris — 1901) ș i până în prezent, importanța pădurilor a crescut considerabil, s-a extins și diversificat producția forestieră, s-au amplificat formele de cooperare dintre țări. Tematica congreselor forestiere mondiale a evoluat, desigur, pe măsura sporirii consumului de produse pe bază de lemn și a creșterii rolului ecosistemelor forestiere în conservarea mediului înconjurător.

În succesiunea lor, congresele forestiere mondiale și-au dovedit eficiența pe planul sensibilizării opiniei publice și a factorilor de decizie din majoritatea țărilor lumii cu privire la necesitatea ocrotirii pădurilor. Obiectul declarat al celui de-al II- lea Congres (10—14 septembrie 1936 — Budapesta) a fost „menținerea cu ajutorul cooperării internaționale a unui echilibru între producție și consumul lemnului". În politica lor, majoritatea țărilor europene au promovat acest principiu, exceptând unele cazuri de aplicare în comerțul internațional a dumping-ului cu produse din lemn în perioada de după al doilea război mondial.

Prin înființarea Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agriculturii (F.A.O.), în urma Conferinței internaționale ținute la Quebec – Canada, în octombrie 1945, cooperarea națiunilor lumii în domeniul forestier a intrat într-un stadiu nou/calitativ superior. F.A.O. a fost creată cu scopul de a asigura un nivel corespunzător de nutriție a oamenilor din toate țările lumii și pentru a stimula producția de bunuri agricole, piscicole și forestiere, cu deosebire prin dezvoltarea activităților din mediul rural.

5

Materializarea cooperării tehnico-științifice în domeniul pădurilor are în vedere, așadar, adevărul potrivit căruia societatea nu poate să-și mai permită degradarea în continuare a resurselor forestiere mondiale. Protecționismul tarifar ș i netarifar este considerat ca inacceptabil.

Totodată, se impune ca tehnologiile folosite în producția forestieră să fie înnoite și adaptate condițiilor locale pentru a putea fi în pas cu dezvoltarea economică a altor ramuri ale economiilor naționale. Populațiile umane, cu deosebire din zonele mai puțin împădurite, trebuie să participe în mai mare măsură la realizarea proiectelor de amenajare și corectare a bazinelor hidrografice, de plantații în terenurile marginale și de realizare a noi obiective pentru industrializarea lemnului.

Grupa de experți de la F.A.O a evidențiat următoarele tendințe mondiale în dezvoltarea managementului forestier până în anul 2050:

Pădurile naturale se vor utiliza în creștere pentru recrearea, păstrarea biodiversității, conservarea regimului solului.

Prelucrarea lemnului în pădurile naturale va avea tendințe de reducere, în timp ce tot mai mult lemn va fi obținut de pe plantații.

Volumele de prelucrare a lemnului, precum ș i a produselor nelemnoase, vor fi mărite ca consecință a perfecționărilor tehnologiei și optimizării ciclului de producție.

Finanțarea de către stat a complexului forestier va fi redusă.

Managementul forestier, amenajarea pădurilor, precum și investițiile în industria forestieră se vor concentra tot mai mult în sectorul privat.

Rolul statului se va orienta tot mai mult spre elaborarea strategiilor și politicilor de dezvoltare a managementului forestier, precum și a legislației silvice.

Poziția de „partnership” a omului față de pădure a fost urmată de eșecuri, deși acesta a intervenit în intimitatea ecosistemelor naturale cu intenții bune, spre binele semenilor săi. Dorind a lăsa generațiilor ce urmează o planetă sănătoasă, este momentul de a se interveni cu toată hotărârea pentru a limita destabilitatea ecosistemelor naturale, acțiune fără precedent la realizarea căreia colaborarea internațională în domeniul forestier pare ca singura alternativă viabilă pentru o dezvoltare durabilă în folosul generațiilor de mâine.

Capitolul II „ Evoluția managementului forestier

în Republica Moldova ”

Caracteristica generală a sectorului forestier

Pădurea ca un tot unitar presupune o gestionare coerentă în strânsă legătură cu gestionarea și altor resurse naturale, cu dezvoltarea socială și economică a țării.

Pădurile Republicii Moldova sînt o parte componentă a patrimoniului natural național, reprezentând importante resurse naturale și strategice. În complexul resurselor naturale ele sunt printre cele regenerabile, care oferă posibilitatea de a influența și ameliora calitatea mediului înconjurător. Prin diversitatea lor structurală și funcțională pădurile se impun ca cele mai valoroase asociații de vegetație naturală.

Resursele forestiere din Republica Moldova sînt constituite din resursele fondului forestier și a vegetației forestiere de pe terenurile din afara acestuia.

Pe parcursul secolului XIX și XX suprafețele de păduri din Republica Moldova au avut tendințe de scădere până la 222 mii ha în 1945, iar începând cu anul 1966 – de creștere cu circa 30 mii ha în mediu anual (figura 2.1).

Suprafața acoperită cu păduri, mii ha

Figura 2.1. Evoluția suprafețelor acoperite cu păduri în Republica Moldova,

mii ha

Sursa: Agenția pentru Silvicultură „Moldsilva”.

Actualmente, în gestiunea Agenției pentru Silvicultură „Moldsilva” se află 357,9 mii ha terenuri ale fondului forestier, inclusiv acoperite cu pădure 328,8 mii ha.

Din analiza cadastrelor funciare generale putem conchide, că fondul forestier gestionat de organele silvice de stat ocupă cea mai mare pondere în suprafața

totală a pădurilor și aceasta ne vorbește despre faptul, că managementul forestier se află în mâinile statului și de politica eficientă a acestuia depinde dezvoltarea ulterioară a pădurilor.

După structura proprietății majoritatea terenurilor fondului forestier (84,1%) se află în proprietatea statului, restul fiind deținute de primării (15,7%) și doar 0,2% de proprietari privați (tabelul 2.1).

Tabelul 2.1

Structura fondului forestier național conform Cadastrului funciar general

(ia 01.01.2006)

Sursa: Agenția pentru Silvicultură „Moldsilva”.

Pădurile aflate în gestiunea altor deținători (41,8 mii ha din fondul forestier național și 33,4 mii ha sau 9,2% din suprafața acoperită cu păduri) sînt încadrate în categoria pădurilor de protecție a terenurilor și solurilor, precum și de protecție contra factorilor climatici și industriali dăunători. Aceste păduri au fost plantate majoritar în ultimii 50 ani, cu excepția unor sectoare ale primăriilor din zona centrală (Boghenii Noi, Sinești din raionul Ungheni, Vărzărești și Boldurești din raionul Nisporeni etc.), în care au mai rămas păduri naturale.

Suprafața vegetației forestiere amplasată în afara fondului forestier din Republica Moldova este de 51,1 mii ha, reprezentată prin 31,0 mii ha perdele forestiere de protecție (a terenurilor agricole, căilor de comunicație, râurilor și bazinelor acvatice etc.) și 20,1 mii ha – alte tipuri de vegetație forestieră, care contribuie la menținerea echilibrului ecologic și la ameliorarea peisajului rural național (tabelul 2.2).

Evoluția suprafeței terenurilor acoperite cu vegetație forestieră
din afara fondului forestier în perioada 1997-2006

Sursa: Agenția pentru Silvicultură „Moldsilva”.

Spre deosebire de pădurile gestionate de Agenția „Moldsilva”, terenurile cu vegetație forestieră nu sunt amenajate și gospodărite în baza unor proiecte și planuri justificate și argumentate. Gospodărirea se face reieșind din considerentele deținătorului de fond și cu mari încălcări ale tehnologiilor și exigențelor ecologice și silvice.

Situația în sectorul forestier la nivel mondial. Comparativ cu alte țări, Republica Moldova denotă indici foarte mici specifici resurselor forestiere. Pentru fiecare locuitor al republicii revine câte 0,075 ha, 10 mc masă lemnoasă în picioare și 0,1 mc lemn recoltat.

Astfel, pentru Europa gradul mediu de împ ădurire este de 30,5%, țările CSI – 40,1%, America de Nord – 25,1%.

Gradul de împădurire și suprafața pădurilor revenită unui locuitor pentru unele țări se prezintă în tabelul 2.3.

Gradul de împădurire și suprafața pădurilor

la 1 locuitor în unele țări ale lumii

9

Sursa: Programul ERF-2000.

În anul 2000 suprafața împădurită a planetei acoperea aproximativ 3,9 miliarde de hectare de teren sau 30 de procente din suprafața uscatului planetei, dar fiecare an covorul de păduri se restrânge. FAO, organizație aparținând Națiunilor Unite, a raportat o pierdere anuală netă de 9,4 de milioane de hectare. Țările în curs de dezvoltare au pierdut 13,0 de milioane de hectare, iar țările industrializate au câștigat 3,6 de milioane de hectare. Câștigul se datorează, în cea mai mare parte, reconversiei /reconstrucției în păduri a terenurilor agricole abandonate.

Dacă ritmul actual de diminuare a biodiversității se va menține în continuare, în viitorii 25-30 de ani va dispărea % din biodiversitatea Terrei. Suprafața ocupată cu vegetație naturală se va reduce catastrofal. Conform datelor UNESCO în fiecare minut suprafața pădurilor se micșorează cu 20 ha. Drept consecință, are loc nu doar diminuarea cantitativă a biodiversității , dar și degradarea mediului de viață a omului.

În timp ce terenurile agricole sînt redate pădurilor în țările industrializate, în țările în curs de dezvoltare pădurile sînt transformate în terenuri agricole, pășuni ș i terenuri degradate. Cele 13 milioane de hectare de suprafață forestieră pierdute anual în țările în curs de dezvoltare sunt echivalente cu 0,65 de procente din suprafața lor forestieră. Astfel, la fiecare trei ani țările în curs de dezvoltare pierd 2 procente din suprafața lor forestieră. Aceste estimări ale FAO asupra pierderii pădurilor sunt

substanțiale, chiar dacă ele nu reușesc să prezinte imaginea despăduririlor la adevăratele sale dimensiuni.

În ciuda valorii mari a pădurilor intacte, numai aproximativ 290 de milioane de hectare din suprafața globală a pădurilor este legal protejată împotriva defrișării. O suprafață adițională de 1,4 miliarde de hectare sînt improprii pentru recoltare din cauza deficiențelor de ordin economic. Din suprafața rămasă, accesibilă pentru exploatare, 665 de milioane de hectare sunt neperturbate de om și aproape 900 de milioane de hectare sînt semivirgine și neplantate.

In anul 2000, planeta avea 113 milioane de hectare în plantații forestiere, reprezentând mai puțin de 3 procente din totalul de 3,9 miliarde de hectare de păduri. Pentru comparație, această suprafață reprezintă practic a șasea parte din 700 de milioane de hectare plantate cu cereale în fiecare an pe întregul glob.

Cinci țări dispun de 2/3 din cele 113 milioane de hectare de plantații. China, care mai are doar foarte puțin din suprafața originar împădurită, este posesoarea celei mai mari suprafețe cu plantații forestiere, urmată de Rusia și Statele Unite. India și Japonia sunt pe locurile patru și cinci. Brazilia este mult în urmă, dar se dezvoltă în ritm susținut (tabelul 2.4).

Tabelul 2.4

Plantațiile forestiere în tările-cheie în anul 2000

Sursa: Lester R. Brown. Crearea unei economii pentru planeta noastră. Editura tehnica București,2001.

FAO estimează, că suprafața actuală de 113 milioane de hectare acoperită de plantații forestiere s-ar putea extinde cu ușurință până la 145 de milioane de hectare în 2030. În același timp, datorită creșterii productivității, recolta ar putea ajunge la mai mult decât dublul valorii actuale, crescând de la 331 de milioane la 766 de milioane de metri cubi.

Categoriile și funcțiile pădurilor.

În conformitate cu articolul 14 al Codului silvic pădurile Republicii Moldova sînt încadrate în grupa I funcțională, având în exclusivitate funcții de protecție a mediului înconjurător.

Prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova cu privire la clasificarea pădurilor pe grupe și categorii funcționale Nr.1008 din 30.10.97, în raport cu importanța economică, amplasarea și funcțiile ce le revin, pădurile din fondul forestier al Republicii Moldova sînt clasificate în categorii funcționale. Conceptul de funcție a pădurii capacitatea pădurii de a îndeplini un rol anumit, raportul dintre ceea ce însușirea oferă și ceea ce societatea cere, ceea ce impune măsuri adecvate de gospodărire a pădurii în vederea continuității folosințelor acesteia. Pe plan mondial s-au conturat următoarele funcții ale pădurii: de producție; hidrologică; pedologică; climatică; sanitară, recreativă, estetică, științifică, de conservare a naturii.

Majoritatea funcțiilor enumărate sînt complementare. Funcția de protecție a solului se corelează cu funcția hidrologică, funcția sanitară cu cea estetică, funcția de recreare cu cea de conservare a naturii, etc. Astfel, unul ș i același arboret este capabil să exercite concomitent mai multe funcții, dintre care una se impune ca prioritară. Aceasta și este complexitatea sau polifuncționalitatea pădurilor.

În continuare vom prezenta categoriile funcționale de păduri din Republica Moldova:

Păduri cu funcții de protecție a apelor:

perdelele forestiere de protecție de pe versanții râurilor, râulețelor, lacurilor, lacurilor de acumulare și ai altor bazine acvatice;

Păduri cu funcții de protecție a terenurilor și solurilor:

pădurile antierozionale;

perdelele forestiere de protecție limitrofe căilor ferate;

perdelele forestiere de protecție limitrofe drumurilor auto de interes național;

5 ~

Păduri cu funcții de protecție contra factorilor climatici și industriali dăunători:

perdelele forestiere de protecție a terenurilor agricole;

pădurile de stepă, pădurile de la limita dintre stepă și silvostepă, cu excepția zăvoaielor și pădurilor de luncă din aceste zone;

trupurile de pădure dispersate cu suprafe țe sub 50 ha, situate în zona de câmpie;

sectoare silvice deosebit de valoroase;

Păduri cu funcții de recreare:

pădurile zonelor verzi din jurul orașelor și altor localități, inclusiv sectoarele de păduri-parc din aceste zone;

pădurile din prima și a doua zonă de protecție sanitară a surselor de aprovizionare cu apă;

pădurile din zonele de protecție sanitară a stațiunilor balneoclimaterice și a sanatoriilor;

pădurile urbane și pădurile-parc;

Păduri de importanță științifică și de conservare a genofondului și ecofondului silvic:

pădurile din rezervațiile naturale;

pădurile din parcurile naționale și naturale;

sectoarele de pădure aflate în regim de rezervație;

pădurile de importanță științifică sau istorico-culturală;

pădurile declarate monumente ale naturii;

plantațiile silvice cu pomi fructiferi.

Ariile naturale protejate de stat. Este de menționat că prin Legea privind fondul ariilor naturale protejate de stat (nr. 1538-XIII din 25 februarie 1998), suprafața ariilor protejate, amplasate în limitele fondului forestier a fost extinsă destul de considerabil, constituind 61,2 mii ha (tabelul 2.5) sau circa 17,1% din fondul forestier. Suprafața totală pe țară a acestora constituie 66,5 mii ha.

Repartiția pe categorii și suprafețe a ariilor naturale protejate de stat amplasate

în limitele fondului forestier gestionat de autoritățile silvice de stat

Sursa: Agenția pentru Silvicultură “Moldsilva”.

Caracteristicile de bază ale pădurilor. Ecosistemele forestiere ale Republicii Moldova dispun de o diversitate vastă întrunind 28 de tipuri de ecosisteme și un șir de subtipuri biogeocenotice (după gradul de productivitate). Aceste tipuri de ecosisteme relevă următoarele tipuri de pădure principale: stejărete, gorunete, stejărete de pufos, făgete, zăvoaie, salcâmete și un șir de variații ale acestora. În cadrul ecosistemelor forestiere sînt cunoscute 123 de asociații, dintre care peste 25 de taxoni fitocenotici sînt apreciați ca fitocenoze-etalon. Flora ariilor forestiere reprezintă un genofond extrem de important. Printre grupurile fitocenotice predomină speciile silvice și ale habitatelor xerice (28 și 29%), urmează cele pratostepice cu 16%, ruderale – 15%, praticole – 12%. Cât privește exigențele ecologice predomină xeromezofitele (44%) și mezofitele (34%). Din elementul geografic predomină speciile eurasiatice, europene și circumpolare, alcătuind 69% din floră, speciile cu arealul sudic însumează 27%.

În componența ecosistemelor forestiere habitează un număr semnificativ de specii rare. Sub protecția statului sunt luate 151 specii, din care 58 sunt incluse în Cartea Roșie a Republicii Moldova (2002): critic periclitate (CR) – 21 de specii, periclitate (EN) – 18 specii, vulnerabile (VU) – 19 specii.

Din datele statistice oficiale ale Republicii Moldova, referitor la suprafețele împădurite, analizate din punct de vedere local și zonal, se poate observa o dependență vădită a masivelor forestiere în raport cu elementele de relief, climă, îndeletniciri socio-economice, tradiții culturale și de altă natură. Se reliefează deosebiri semnificative în ceea ce privește suprafețele împădurite, structura pădurilor, starea acestora, aspectul zonal al structurii funcționale. Astfel, masivele forestiere din zona centrală se deosebesc după elementele menționate destul de semnificativ de arboretele din zona de nord și sud (tabelul 2.6).

Tabelul 2.6

Principalele tipuri de păduri din Republica Moldova

Sursa: Agenția pentru Silvicultură “Moldsilva”.

Compoziția pădurilor Moldovei este predominată de specii de foioase (97,8 procente), inclusiv cvercinee – 143,8 mii ha (39,6%), frăsinete – 16,6 mii ha (4,6%), cărpinete – 9,4 mii ha (2,6%), salcâmete – 131,0 mii ha (36,1%), plopișuri – 5,7 mii ha (1,6%) etc., rășinoasele fiind prezentate doar în proporție de 2,2% (figura 2.2).

Figura 2.2. Repartiția pădurilor pe principalele formațiuni forestiere, mii ha Sursa: Agenția pentru Silvicultură „Moldsilva

Volumul total al masei lemnoase pe picior din pădurile Moldovei constituie circa 45 milioane metri cubi, la un hectar revenind în mediu 124 metri cubi. Creșterea medie a pădurilor constituie 3,3 metri cubi/an/hectar, iar creșterea medie totală constituie circa 1196,9 mii metri cubi/an. Clasa medie de producție constituie 2,3 (figura 2.3). Structura pe vârste la toate speciile forstiere este dezechilibrată, îndeosebi la cele de productivitate inferioară.

Figura 2.3. Structura fondului forestier pe clase de producție

Sursa: Agenția pentru Silvicultură “Moldsilva”.

Este de menționat faptul că cea mai joasă clasă medie de producție o au salcâmetele, iar cea mai înaltă o au cvercineele și plopișurile.

Cele mai productive sînt arboretele de plop (media 310 mc/ ha), iar cele mai puțin productive – arboretele de salcâm (132 mc/ ha).

Majoritatea arboretelor sînt de proveniență vegetativă: din lăstari – 56,5% și 43,5% din sămânță, inclusiv, cvercineele – 140337 ha, 21058,3 mii mc, din sămânță – 37178 ha (27%), 3771,5 mii mc (18%), din lăstari – 103159 ha (73%), 17286,8 mii mc (82%).

Cvercineele sînt cele mai valoroase arborete ale fondului forestier. Ponderea mare a cvercineelor provenite din lăstari este consecința gospodăririi lor în crâng pe parcursul mai multor secole. După productivitate cvercineele se caracterizează prin:

productivitate superioară – 60948 ha (44%);

productivitate inferioară – 77575 ha (56%);

Un indice calitativ important al calității pădurilor este corepunderea arboretelor condițiilor staționare de creștere. Circa 40% din ele nu corespund condițiilor de creștere, inclusiv: salcâmul – 52%, carpenul – 8%, frasinul – 15%, alte specii – 20% (figura 2.4).

Figura 2.4. Structura pădurilor Republicii Moldova după proveniență Sursa: Agenția pentru Silvicultură „Moldsilva

Arboretele cu vârsta peste 100 de ani ocupă circa 6 mii ha, din care stejarul – 4,9 mii ha, frasinul – 0,6 mii ha, fagul – 0,3 mii ha, carpenul – 0,1 mii ha.

În continuare vom prezenta indicii dendrometrici medii ai fondului forestier din Republica Moldova (tabelul 2.7).

Tabelul 2.7

Indicii dendrometrici medii ai fondului forestier

Sursa: Agenția pentru Silvicultură “Moldsilva

În condițiile Moldovei cu alternanțe substanțiale de temperaturi, cu secete frecvente, deficit de apă, terenuri expuse la alunecări și cu diminuarea fertilității solurilor până la 40-50%, prin intensificarea proceselor de eroziune, rolul protector al pădurilor capătă o importanță vitală.

Extinderea suprafețelor acoperite cu vegetație forestieră este prevăzută de hotărârile Guvernului Republicii Moldova nr. 595 din 29 octombrie 1996 (punctele 2 și 4) și nr. 107 din 07 februarie 2001 (punctul 7, alineatul 2), Legea nr. 1041-XIV din 15.06.2000 privind ameliorarea prin împădurire a terenurilor degradate (art. 5 – 8), Strategia dezvoltării durabile a sectorului forestier național (nr. 350-XV din 12 iulie 2001), multiple acorduri internaționale la care face parte Republica Moldova (Convenția – Cadru a Națiunilor Unite privind Schimbările Climatice, Convenția privind Diversitatea Biologică, Convenția pentru Combaterea Deșertificării etc.).

Republica Moldova dispune de o experiență bogată în acest domeniu. Astfel, în perioada postbelică, suprafețele acoperite cu vegetație forestieră au fost extinse cu circa 200 mii ha, în unii ani atingându-se indici de circa 14 mii ha. Spre regret, la începutul anilor 90 ritmurile extinderii au contenit, iar începând cu anul 2002 extinderea terenurilor cu vegetație forestieră a intrat într-o nouă etapă, fiind plantate anual circa 7500 ha de culturi forestiere. Pe parcursul anilor 2001-2006 conducerea Agenției pentru Silvicultură „Moldsilva” a depus eforturi deosebite în scopul reîntoarcerii silvicultorilor la practicile anterioare de extindere a plantațiilor forestiere. Este cu atât mai important, cu cât acestea au fost efectuate din mijloacele financiare proprii.

În final, trebuie de menționat următoarele. Robert Costanza și coautorii în revista „Nature” din 15 mai, 1997 "The Value of the World's Ecosystem Services and Natural Capital” aduce date privind principalele servicii la hectar de păduri în perioada unui an:

reglarea climei- 141 USD;

controlul eroziunii- 96 USD;

stocarea și reciclarea nutrienților-361 USD;

recrearea – 66 USD;

altele -305 USD;

Totalul: 969 USD.

Extrapolând aceste date pentru toată suprafața ocupată cu păduri în Republica Moldova, obținem o sumă de 351,5 mil dolari SUA. Această sumă ar fi contribuția reală a pădurilor în economia și ecologia țării.

Analiza managementului fondului forestier

Fondul forestier din Republica Moldova este gestionat de către autoritățile silvice de stat și cele ale administrației publice locale.

Sarcina de bază a structurii instituționale silvice este crearea condițiilor

5 5

eficiente de interacțiune dintre silvicultură și alte ramuri ale economiei naționale, care ar asigura menținerea, conservarea, dezvoltarea și folosirea durabilă a fondul forestier și a altei vegetații forestiere.

Evoluția structurii instituționale a ramurii silvice a fost influențată de-a lungul anilor de schimbările politice și de conjuctură.

În perioada interbelică funcția de autoritate silvică centrală în acest teritoriu era îndeplinită de Direcția Regională Silvică Chișinău, subordonată Casei de Administrare a Pădurilor, România. În subordonarea nemijlocită a direcției menționate, care gestiona pădurile din proprietatea statului (214 mii ha sau 91%), activau 20 ocoale silvice cu divizarea în districte și cantoane. Aparatul central Direcției era alcătuit din trei servicii (secții), Inspectoratul de control, Inspectoratul financiar, unde activau 14 ingineri.

În perioada 1944-1947 organul silvic central a fost Direcția gospodăriei subordonate direct Direcției principale a serviciului silvic din URSS. În teren activau 28 de întreprinderi silvice divizate nemijlocit în districte și cantoane silvice.

În anul 1947 a fost constituit Ministerul gospodăriei forestiere (în teren a rămas aceeași structură), care a activat până în anul 1953.

În perioada menționată (1944-1953) autoritățile silvice centrale îndeplineau funcția de gestionar al fondului forestier de stat, exercitând concomitent controlul asupra gospodăriei pădurilor aflate în subordinea altor deținători.

În perioada 1953-1961 ramura silvică a fost inclusă în cadrul Ministerului Agriculturii și Alimentației. În calitate de subdiviziuni erau 14 întreprinderi silvice (cu divizarea în ocoale, districte, cantoane etc.). Aparatul central era constituit din câteva secții (autogestiune, silvicultură, economie și finanțe etc.).

În anul 1961 silvicultura a fost separată de agricultură într-o structură aparte – Direcția generală păduri ș i protecția mediului – de pe lângă Sovietul de Miniștri.

Întreprinderile silvice au fost restructurate în întreprinderi silvice mecanizate cu mărimea suprafețelor aflate în gestiune, iar după dizolvarea întreprinderilor de exploatare (a.1962), li s-au atribuit și funcțiile de exploatare.

În anul 1966, în baza Direcției generale păduri, a fost constituit Comitetul de Stat pentru gospodăria forestieră din cadrul Sovietului de Miniștri al republicii. În subordinea acestuia activau 13 întreprinderi silvice mecanizate (divizate în ocoale silvice, districte, cantoane), 4 stații de ameliorare silvică (divizate în sectoare de producere, districte, cantoane), 1 întreprindere de exploatare, stația de cercetări ș i normări în domeniul muncii. În anul 1971 în cadrul lui s-a constituit (în baza ocolului silvic Lozova) prima rezervație naturală "Codrii". Aparatul central al Comitetului constituia: 1 direcție și 7 secții. Funcțiile de bază ale autorității silvice

5 3 5 5 5

centrale constau în gestionarea fondului forestier de stat, controlul de stat în acest domeniu pe întreg fondul forestier național indiferent de subordonarea departamentală.

În anul 1978 Comitetul de stat al gospodăriei forestiere a fost reorganizat în Ministerul gospodăriei forestiere. În subordinea Ministerului activau asociații silvice de producție, 21 întreprinderi silvice, 2 întreprinderi silvo-cinegetice, 1 rezervație naturală, 1 asociație silvică de știință și producere, centrul de organizare științifică a muncii și gestionare a producerii, stația de combatere a bolilor și dăunătorilor forestieri. Aparatul central al Ministerului era divizat în 5 direcții și 9 secții. Funcțiile principale erau: elaborarea și aplicarea politicii de stat în domeniul silvic, controlul de stat privind starea, folosirea, paza, protecția și regenerarea pădurilor indiferent de apartenența departamentală.

În anul 1988 Ministerul gospodăriei forestiere a fost desființat, autoritatea silvică centrală fiind încadrată în Comitetul de Stat pentru gospodăria silvică și protecția mediului (Asociația silvică de stat de producere "Moldles”, având funcțiile de gospodărire a fondului forestier). Funcțiile de control au trecut în cadrul structurii de protecție a mediului. În subordinea Asociației au fost constituite 18 întreprinderi silvice și 3 rezervații naturale.

În anul 1990 Asociația "Moldles" a fost reorganizată în Direcția păduri și rezervații naturale din cadrul Departamentului Protecția Mediului Înconjurător și

Resurse Naturale, având în subordine 17 întreprinderi silvice și 4 rezervații naturale, păstrându-și practic aceleași funcții.

În anul 1993 în baza Direcției păduri a fost reconstruită Asociația de Stat "Moldsilva" în cadrul aceluiași Departament, adăugându-se încă o rezervație naturală.

În anii 1994-1997 Asociația de Stat "Moldsilva" a activat în cadrul

5

Ministerului Agriculturii ș i Alimentației.

Agenția de Stat pentru Silvicultură (ASS) "Moldsilva" a fost creată în baza Serviciului Silvic de Stat prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 557 din 28 iunie 2001 "Cu privire la reorganizarea Serviciului Silvic de Stat" (în continuare ASS "Moldsilva").

Prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr.357 din 23 aprilie 2005 „Privind măsurile de reorganizare a unor ministere și autorități administrative centrale ale Republicii Moldova” a fost creată Agenția pentru Silvicultură „Moldsilva”, iar prin Hotărârea nr.844 din 15 august 2005 a fost aprobat Regulamentul și componența nominală a Colegiului Agenției pentru Silvicultură „Moldsilva”.

Astfel, AS "Moldsilva" este instituția centrală în domeniul silviculturii, se subordonează Guvernului Republicii Moldova, și are următoarele sarcini și atribuții:

5

Asigurarea continuității și biodiversității naturale a pădurilor;

Promovarea speciilor autohtone valoroase;

Organizarea producerii, utilizării și controlului genetic al materialelor forestiere de reproducere;

Elaborarea și aplicarea măsurilor privind conservarea pădurilor din ariile naturale protejate de Stat.

În prezent, AS "Moldsilva" are în subordine (figura 2.5):

Întreprinderi pentru silvicultură – 16;

Întreprinderi silvo-cinegetice-4;

Rezervații de Stat – 4;

Institutul de Cercetări ș i Amenajări Silvice.

Figura 2.5. Organigrama Agenției pentru Silvicultură ASS „Moldsilva”

Sursa: Agenția pentru Silvicultură “Moldsilva".

Totodată, în procesul de monitorizare a activității sectorului forestier sunt implicate un șir de autorități statale, atribuțiile cărora sunt reglementate de legislația în vigoare și anume:

Guvernul (conform art. 8 al Codului silvic):

realizarea administrării de stat a fondurilor forestier și cinegetic;

exercitarea controlului de stat asupra stării, folosirii, regenerării, pazei protecției fondurilor forestier și cinegetic;

stabilirea procedurii de eliberare a lemnului pe picior;

stabilirea modului de clasificare a pădurilor pe grupe, subgrupe și categorii funcționale;

aprobarea posibilității de recoltare a masei lemnoase în procesul tăierilor de produse principale;

stabilirea unei proceduri unice de ținere a evidenței de stat a fondului forestier și a cadastrului silvic de stat;

soluționarea problemelor care țin de atribuirea terenurilor din fondul forestier pentru necesități de stat și publice;

soluționarea problemelor care țin de atribuirea în gestiune a terenurilor di fondul forestier;

soluționarea problemelor cu privire la încetarea dreptului de gestiune a terenurilor din fondul forestier;

soluționarea problemelor privind organizarea și activitatea organelor silvice stat;

Ministerul Ecologiei și Resurselor Naturale (MERN) (conform art.22 al Codului silvic):

îndeplinirea programelor, aprobate de Guvern, privind folosirea, regenerarea, paza și protecția pădurilor;

respectarea normelor de folosință a produselor pădurii;

repartizarea pădurilor pe grupe și categorii funcționale;

folosirea rațională a fondurilor forestier și cinegetic;

analiza stării fondurilor forestier și cinegetic.

Inspectoratul Ecologic de Stat (IES) (conform art. 27-29 ale Legii privind protecția mediului înconjurător):

sistarea oricărei activități, dacă aceasta contravine legislației cu privire la protecția mediului;

înaintarea pretențiilor persoanelor fizice și juridice pentru repararea prejudiciilor cauzate mediului, ca rezultat al folosirii neraționale a resurselor naturale;

solicitarea de la organele de resort pedepsirea disciplinară a persoanelor de decizie, care nu au asigurat respectarea legislației cu privire la folosirea rațională a resurselor naturale;

solicitarea persoanelor fizice și juridice prezentarea documentelor prevăzute de legislație ce atestă dreptul lor de folosință a resurselor naturale.

Societatea civilă (conform art. 23 al Codului silvic) – cetățenii și asociațiile obștești au dreptul să primească de la organele silvice de stat și de la organele de stat pentru protecția mediului înconjurător informație despre starea fondurilor forestier și cinegetic, măsurile planificate și realizate de conservare și folosire a acestora, să propună și să realizeze, în conformitate cu legislația, măsuri privind paza și folosirea rațională a fondurilor forestier și cinegetic, conservarea biodiversitătii în ele.

5

De asemenea, este important de menționat că, în conformitate cu prevederile Codului silvic (art. 62-64) și Statutului serviciului silvic de stat, personalul silvic implicat în procesul de constrângere legală este constituit din 4 nivele:

Nivelul central (promovarea /implementarea politicii forestiere la nivel național, coordonarea și controlul activității structurilor teritoriale subordonate etc.) – aparatul Agenției de Stat pentru Silvicultură "Moldsilva, inclusiv: directorul general și adjuncții acestuia, direcția pază și protecție, direcția fond forestier și producere, garda forestieră (inclusiv filialele Nord, Centru și Sud);

Nivelul regional (elaborarea și aplicarea strategiilor /programelor

zonale /regionale, coordonarea și controlul activității ocoalelor silvice, organizarea procesului de producere, a activităților de pază și protecție a pădurilor etc.) – aparatul unităților silvice: director, inginer silvic-șef, inginer fond forestier, inginer paza și protecția pădurilor, inginer regenerarea pădurilor;

Nivel teritorial (implementarea strategiilor /programelor, activităților de producere, de pază și protecție a pădurilor etc.) – aparatul ocoalelor silvice: șef de ocol silvic, șef-adjunct de ocol silvic, maistru silvic;

Nivel local (efectuarea activităților de producere, de pază și protecție a pădurilor etc.) – pădurar, pădurar de vânătoare, paznic antiincendiar.

În structura instituțională a silviculturii din Republica Moldova rolul principal îi revine ASS „Moldsilva”, care constă în promovarea managementului forestier eficient, ca componentă importantă în dezvoltarea durabilă a țării. Structura dată este similară cu cele din Rusia, Ucraina, România, Franța, Cehia, Austria.

În continuare vom prezenta analiza SWOT pentru activitatea ASS „Moldsilva”, care ne permite să identificăm rezervele în activitatea acesteia.

Punctele forte în activitatea ASS „Moldsilva”:

Existența unei structuri independente, cu personalitate juridică ș i autonomie financiară.

Prezența unui cadru legislativ și normativ corespunzător priorităților naționale în domeniul forestier.

5

Prezența unei structuri verticale teritoriale capabile să asigure implementarea strategiilor naționale în domeniul forestier și al protecției mediului înconjurător.

Capacitatea structurii naționale centrale silvice să gestioneze fondul forestier subordonat, îndeplinind regenerarea pădurilor, protecția, paza și utilizarea rațională a resurselor forestiere, precum ș i extinderea terenurilor cu vegetație forestieră.

Continuitatea instituțională a structurii centrale naționale în domeniul forestier (un lucru foarte important pentru asigurarea stabilității și funcționalității eficiente a întregii structuri).

Capacitatea structurii centrale naționale de a conlucra și colabora cu alte ministere și departamente din Guvern și structuri administrative teritoriale în scopul rezolvării sarcinilor și obiectivelor trasate

Existența în cadrul structurii centrale naționale silvice a mecanismelor

5 5

capabile să asigure funcționalitatea ei prin:

cadrul legislativ și normativ;

programe și proiecte ramurale;

management ramural prin planificare și proiecte de amenajamente silvice;

control departamental;

Aceste puncte forte sunt principiale și hotărâtoare în vederea asigurării unui nivel corespunzător de gestionare a oricărei resurse naturale, inclusiv și a celor forestiere.

Concomitent, sistemul instituțional din silvicultura națională are și anumite puncte slabe:

finanțare insuficientă din bugetul Statului;

sistemul este rigid, iar administrarea strictă;

lipsa de inițiativă la nivelele doi și trei, divergențele dintre "centru", "întreprindere" și "ocol silvic";

existența contradicțiilor dintre autoritățile silvice și cele publice locale în domeniul utilizării pădurilor, a terenurilor degradate, a plăților și taxelor locale;

managementul forestier imperfect;

ineficiența mecanismului financiar actual;

cooperarea și integrarea insuficientă a activității de gestionare a fondului forestier a autorității silvice centrale cu alte ministere: Ecologiei și Resurselor Naturale, Agriculturii și Industriei Alimentare, Apărării, Industriei, Transporturilor și Gospodăriei Drumurilor, autorităților administrației publice locale;

informarea și comunicarea insuficientă cu publicul privind starea pădurilor și consultarea privind deciziile luate.

Din oportunitățile sistemului instituțional din silvicultura națională menționăm:

5

perfecționarea politicii statului în domeniul managementului forestier;

separarea funcțiilor administrării de stat de cele de gestionare a pădurilor;

crearea sectorului forestier comunitar;

crearea condițiilor pentru dezvoltarea sectorului privat în silvicultură, inclusiv a pădurilor private;

evaluarea economică a resurselor forestiere;

utilizarea instrumentelor economico-financiare de administrare de stat a resurselor forestiere

micșorarea intervenției birocratice în activitatea întreprinderilor silvice și delegarea unor mai largi drepturi în luarea deciziilor de la nivel național la nivel local;

înăsprirea conrolului și responsabilităților asupra activităților legate de regenerarea pădurilor și extinderea terenurilor cu vegetație forestieră ca activități-chee în dezvoltarea durabilă a fondului forestier național.

5 5

Riscurile în activitatea AS „Moldsilva” sunt următoarele:

Reducerea eficienței activității agenției ș i a întreprinderilor silvice;

Reducerea finanțării din partea statului a AS „Moldsilva”;

Degradarea continuă a fondului forestier autohton;

Înrăutățirea situației economico-sociale în țară.

5 5 5

Autoritățile silvice de stat ale Republicii Moldova, ca țară cu cel mai mic grad de împădurire și cu o asigurare joasă cu produse și servicii forestiere, au ca obiective de bază: menținerea, conservarea pădurilor existente și extinderea fondului forestier, precum și utilizarea rațională a produselor și serviciilor forestiere.

Evaluarea indicatorilor economici ai managementului forestier

Pădurile au influențat de-a lungul veacurilor viața poporului nostru. La începuturi ea servea ca sursă de hrană și adăpost. Pe parcursul istoriei, necesitățile societății au evoluat de la producția de lemn în direcția unor activități mai

5 A 5 5 5

complexe, cu scopuri multiple – ecologice, sociale și economice.

Ca sector al economiei naționale, silvicultura Republicii Moldova este condiționată de următorii factori majori:

Caracteristicile cantitative și calitative ale resurselor forestiere ale țării, tendințele și dinamica proceselor silvo-biologice;

Prezența unei structuri instituționale plenipotențiare și capabile de a percepe, înregistra, acționa, influența și schimba tendințele negative din domeniul de menținere, conservare, dezvoltare și utilizare a resurselor forestiere;

Starea economică generală în țară și pe ramură, veniturile și puterea de cumpărare a populației, amploarea sărăciei și corupției, structura consumului, tendințele și prognoza în dezvoltarea lui, capacitatea sectorului forestier de a satisface nevoile economiei și populației în produsele și serviciile pădurilor;

Politica statului în domeniul forestier.

În continuare vom analiza principalii indicatori ai managementului forestier autohton.

Analiza lucrărilor principale în silvicultura din Republica Moldova.

Actualmente, în ramura silvică autohtonă se efectuează următoarele tipuri de lucrări necesare pentru menținerea și gospodărirea fondului forestier al țării:

Lucrări silvice – tăieri de îngrijire, regenerare, colectare a masei lemnoase, evaluarea masei lemnoase destinată exploatării, construcția drumurilor forestiere etc. Produsele lemnoase sunt rezultate din tăieri principale, de regenerare, de îngrijire și conducere a arboretelor, de igienă și alte lucrări.

Lucrări de protecție a pădurilor și antiincendiare – examinarea silvo- patologică curentă, combaterea aeriană, crearea fâșiilor mineralizate, măsuri de combatere terestră, construcția drumurilor antiincendiare etc.

Regenerarea pădurii – regenerarea artificială prin sădire sau semănat, regenerarea naturală, ajutorarea regenerării naturale, plivitul și prășitul manual, pregătirea solului pentru pepiniere silvice, creșterea puieților, terasarea, defrișarea suprafețelor, scoaterea și sortarea puieților, recoltarea semințelor silvice etc.

5

Extinderea terenurilor cu vegetație forestieră – pregătirea solului, terasarea, defrișarea, curățirea, plantarea, îngrijirea, plivitul și prășitul manual etc.

Exploatarea și prelucrarea lemnului.

Colectarea și valorificarea produselor nelemnoase și agricole.

Mai jos este reflectată dinamica volumelor lucrărilor principale din ramura silvică din Republica Moldova.

La capitolul „Lucrări silvice” am constatat următoarele (anexa 2.1):

Inventarierea și evaluarea masei lemnoase destinată exploatării la tăierile de produse principale a crescut, începând cu anul 1990 (652 ha) pînă în anul 2006 (3436 ha), de 5,3 ori. Creșterea volumelor la lucrările de inventariere și evaluare a masei lemnoase destinate exploatării la tăieri de produse principale este consecința creșterii posibilității de recoltare a produselor principale și ca urmare a creșterii volumelor tăierilor de produse principale, de conservare și de reconstrucție

ecologică. Această creștere este una argumentată și calculată în cadrul lucrărilor de amenajare a pădurilor și nu este una dictată de creșterea consumului și cererii pe piața produselor lemnoase.

Inventarierea și evaluarea masei lemnoase destinată exploatării la tăierile de produse secundare a crescut de 1,2 ori: în anul 1990 constituia 11 781 ha, iar în anul 2006 – 14 043 ha. La lucrările de inventariere și evaluare și la tăieile de produse secundare este o creștere mai modestă, decât la cele de produse principale, deoarece:

au avut un caracter mai constant, în pofida creșterii suprafețelor fondului forestier;

în această perioadă s-a trecut la amenajarea pădurilor Republicii Moldova după normele tehnice din România, conform cărora nu se efectuează o categorie de tăieri de îngrijire – tăierile de trecere.

au fost mai mici suprafețele trecute în faza de masiv în urma micșorării volumelor de plantare și ca urmare nu s-au planificat nici tăieri de îngrijire și conducere.

Volumul tăierilor de îngrijire au fost constante în corespundere cu lucrările de inventariere și evaluare și a alcătuit în anul 2006 94,9% față de anul 1990.

Tăierile de produse principale au avut tendințe de creștere permanentă pe tot parcursul perioadei, cu mici excepții în anii 1991-1993. Astfel, în anul 2006 volumul acestor lucrări a crescut de 1,9 ori față de anul 1990;

7 5 7

Volumul lucrărilor de igienizare a scăzut de la 891 ha în anul 1990 la 201 ha în anul 2006, ca urmare a lichidării focarelor de uscare intensivă a pădurilor. Cauza acestor fluctuații corespunde cu suprafețele focarelor de dăunători, care au înrăutățit starea fitosanitară a arboretelor, iar în anul 2000 a avut loc chiciura- calamitate naturală, care a afectat peste 50 mii ha păduri, provocând rupturi de ramuri din coronamentul arborilor, vârfurilor și chiar, doborâturi.

Colectarea masei lemnoase a constituit în anul 2006 un volum de 93,153 mii m , ceea ce alătuiește 89,4% din volumul anului 1990.

Este de menționat faptul că, construcția drumurilor forestiere a scăzut de la 22,9 km în anul 1990 la 1 km în anul 2006, iar în perioada anilor 1995-2004 nu s-a construit nici un km de drum forestier din cauza lipsei mijloacelor financiare pentru aceste scopuri. În schimb a fost realizată o creștere la reparația drumurilor forestiere până la 189 km în anul 2006. Acțiunea de reparație a drumurilor este mult mai eftină decât construcția lor și este dictată de necesitatea asigurării accesibilității rețelei existente de drumuri, care, în comparație cu alte țari, este una deasă și suficientă. Problema drumurilor forestiere este cea a calității lor, care este dependentă de prezența investițiilor necesare.

Pentru fondul forestier și vegetația forestieră din afara acestuia, gestionată de primării și alți deținători, nu există o statistică veridică privind volumul masei lemnoase recoltate în procesul aplicării tăierilor silvice. În acest domeniu, de unele informații dispune doar Inspectoratul Ecologic de Stat (IES), în calitate de instituție care autorizează (în baza art. 40 al Legii privind protecția mediului, art. 22 al Codului silvic privind controlul de stat și datele acestuia) efectuarea tăierilor în orice tipuri de vegetație forestieră. Această informație nu oferă un tablou integru privind modul de gospodărire și calitatea acestor păduri.

Gradul actual de folosire a creșterii medii curente a pădurilor constituie circa 40% (figura 2.6), fiind un indice cu mult sub limita recoltărilor practicate în alte țări.

5

Creșterea medie total ă, mii m3 □ Recoltarea masei lemnoase, mii m3

Figura 2.6. Corelația dintre volumul creșterii medii anuale totale în pădurile gestionate de Agenția „Moldsilva” și recoltarea masei lemnoase în

procesul tăierilor silvice

Sursa: Agenția pentru Silvicultură “Moldsilva".

La capitolul „Lucrări de protecție a pădurilor și antiincendiare" constatăm următoarele momente de bază (anexa 2.1).

Examinarea silvopatologică a fost extinsă pe toată suprafața fondului forestier gestionat de către autoritățile silvice și ca rezultat s-a realizat și creșterea volumelor de la 214 800 ha în anul 1990 până la 305 300 ha în anul 2006. Practic, întregul fond forestier, gestionat de către Agenția pentru Silvicultură „Moldsilva", este monitorizat din punct de vedere al stării de sănătate, precum și prognozează măsurile necesare de întreprins pentru ameliorarea situației.

Măsurile de combatere terestră a dăunătorilor s-au micșorat de la 11 976 ha în anul 1990 până la 1148,5 ha în anul 2006 sau 9,6% față de anul 1990. Aceeași situație observăm și cu combaterea aeriană, care în anul 1990 se efectua pe o suprafață de 13 764 ha, iar în anul 2006 doar pe 2001 ha sau 14,5% în comparație cu anul 1990. Pe parcursul perioadei la aceste măsuri de combatere aeriană au fost realizate creșteri de 156% în anul 1991, 281% în anul 1993, 195% în anul 1994, 193% în anul 1995, 175,1% în anul 2000, 192,1% în anul 2004, precum ș i scăderi până la 9,2% în anul 1999 față de anul 1990. Aceste schimbări au la bază fluctuațiile suprafețelor de focare a dăunătorilor, care poartă un caracter ciclic, apogeule sînt realizate la un ciclu aproximativ de 8-11 ani, precum și au fost dictate de penuria din acea perioadă a mijloacelor financiare.

Din aceeași cauză au fost micșorate, pe tot parcursul perioadei analizate, lucrările de creare și întreținere a fâșiilor mineralizate, de construcție și reparație a drumurilor de importanță antiincendiară.

Dintre factorii silvopatologici pentru pădurile Republicii Moldova sînt importanți răspândirea spațială și intensitatea dezvoltării focarelor de dăunători defoliatori. Evoluția acestor focare este codiționată de condițiile climaterice.

5 5 5

Condițiile climaterice specifice zonei fizico-geografice dintre fluviile Nistru și Prut sînt favorabile dezvoltării multor dăunători defoliatori (tabelul 2.8).

Tabelul 2.8

Dinamica focarelor de dăunători și boli (suprafețele la începutul anului de referință, mii ha)

Continuarea tabe

ului 2.8

Sursa: Agenția pentru Silvicultură “Moldsilva”.

Focarele de dăunători defoliatori nu au o structură omogenă, fiind caracterizate printr-o structură complexă, cu predominarea a unuia sau doi defoliatori. În ultimii 15 ani anual sunt afectate de dăunători între 15-30 % de păduri. Se constată o schimbare periodică a compoziției specifice a focarelor, precum ș i a speciilor dominante de defoliatori.

În conformitate cu evaluările îndeplinite de către Stația de protecție a pădurilor și a Institutului de Cercetări ș i Amenajări Silvice s-a constatat, că în pădurile Republicii Moldova cele mai răspândite speciile de dăunători defoliatori sunt:

Omida păroasă a stejarului (Limantria dispar L.),

Molia verde a stejarului (Tortrix viridana L.),

Pandemis ribiana Hb, Archips crategana Hb.,

Laspeyresia splendana Hb., Archips rosana L.,

Eudemis profundana F.,

Cotarul brun (Erannis defoliaria Cl.) etc.

Pentru a contracara acțiunea devastatoare a focarelor de dăunători defoliatori, în practica silvică se utilizează pe larg măsurile de combatere aeriană. În

Republica Moldova, pentru aplicarea acestor măsuri, sunt utilizate helicopterele de tip KA-26 și MI – 2. Începând cu anul 2000, o largă răspândire a căpătat „stropirea cu volum ultraredus” (ULV) prin folosirea utilajului firmei MICRONEIR AU – 5000. În conformitate cu datele din tabelul următor, se constată, că anual cu măsuri de combatere aeriană sînt parcurse între 1,2 – 38,7 mii ha de păduri, ceea ce constituie între 1,3 – 56 ,2 % din suprafața totală afectată de focare.

La capitolul „Regenerarea pădurii” menționăm următoarele.

Regenerarea și extinderea pădurilor este una din principalele sarcini ale sectorului forestier național (anexa 2.1). Regenerarea pădurilor din Republica Moldova se realizează pe trei căi: naturală, artificială și mixtă.

Regenerarea naturală este un proces de înlocuire a generației de arbori bătrâni cu o nouă generație tânără din sămânță sau din organe vegetative (lăstari, drajoni, marcate etc.). Totodată, regenerarea artificială folosește metodele de plantare a puieților de diferite mărimi.

În perioada postbelică în legătură cu transmiterea sectorului silvic a unor suprafețe considerabile de terenuri inapte pentru agricultură, precum și a aplicării largi a tăierilor principale, a crescut volumul lucrărilor de plantare a culturilor forestiere – regenerarea artificială. Începând cu anii 90 volumele lucrărilor susmenționate s-au micșorat ca rezultat a refuzului deținătorilor de terenuri de a le transmite sub împăduriri, precum și din cauza lipsei de finanțare bugetară.

În prezent în fondul forestier are loc trecerea de la regenerarea artificială, practicată exagerat în ultimele patru decenii ale secolului XX, la cea mixtă și naturală. Pentru sporirea productivității și stabilității ecosistemelor forestiere se efectuează reconstrucția ecologică a arboretelor slab productive, derivate și a celor ce nu corespund cerințelor staționale.

Regenerarea artificială prin sădire sau semănat (sau plantarea/semănarea culturilor silvice), conform datelor prezentate în anexa 2.1., a scăzut de la volumul de 3014 ha în anul 1990 până la 377 ha în anul 2006 sau 12,5% față de 1990. În acelaș timp, lucrările de ajutorare a regenerării naturale au crescut de la 0 ha în anul 1990 până la 1880 ha în anul 2006; de asemenea, și lucrările de regenerare naturală de la 0 ha în anul 1990 până la 462 ha în anul 2006. Mai elocvent dinamica acestor lucrări este elucidată în tabelul 2.9.

Tabelul 2.9

Suprafețele parcurse cu lucrări de regenerare a pădurilor și extindere a

suprafețelor acoperite cu vegetație forestieră

Sursa: Agenția pentru Silvicultură „Moldsilva”.

Micșorarea lucrărilor de plantare a culturilor silvice în fondul forstier a fost cauzată de lipsa terenurilor apte acestor scopuri. În această perioadă, volumul tăierilor de produse principale a fost concentrat în arboretele de salcâm, iar măsurile de regenerare erau cele de ajutorare a regenerării naturale prin provocarea drajonării sau regenerarea naturală fără lucrările de ajutorare.

Extinderea terenurilor cu vegetație forestieră a evoluat de la micșorarea volumelor în anul 1990, fiind plantate 2348 ha, la doar 15 ha în anul 1996 și nu s-a plantat nici un hectar în perioada 1997-2000. Cauzele reducerilor acestor lucrări a fost: lipsa terenurilor alocate scopurilor de plantare; lipsa mijloacelor financiare pentru aceste lucrări; lipsa voinței politice de a promova lucrările date din partea factorilor de decizie. Începând cu anul 2002, se plantează constant circa 7500 ha anual. Cauzele relansării acestei acvtivități importante pentru asigurarea echilibrului ecologic, dezvoltarea fondului forestier și asigurarea economiei naționale cu produse și servicii forestiere sînt:

S voința politică și acțiunile întreprinse de către conducerea Agenției pentru Silvicultură „Moldsilva”;

S conlucrarea cu autoritățile administrației publice locale;

S îmbunătățirea situației financiare în țară;

S prezența în ramura silvică a unor mijloace finaciare suficiente pentru relansarea lucrărilor;

S alocarea din bugetul de stat a unor mijloace financiare.

S aprobarea unui șir de acte legislative și hotărâri la nivel de guvern, care prevedeau plantarea noilor terenuri. Extinderea suprafețelor acoperite cu vegetație forestieră este prevăzută de hotărârile Guvernului Republicii Moldova nr. 595 din 29 octombrie 1996 și nr. 107 din 07 februarie 2001, Legea nr. 1041-XIV din 15.06.2000 privind ameliorarea prin împădurire a terenurilor degradate (art. 5 – 8), Strategia dezvoltării durabile a sectorului forestier național (nr. 350-XV din 12 iulie 2001), multiple acorduri internaționale la care face parte Republica Moldova (Convenția – Cadru a Națiunilor Unite privind Schimbările Climatice, Convenția privind Diversitatea Biologică, Convenția pentru Combaterea Deșertificării etc.).

Lucrările de îngrijire a culturilor silvice, plivitul și prășitul manual, completări în arborete, pregătirea solului, îngrijirea sectoarelor semincere, defrișarea și curățirea suprafețelor au trenduri de reducere și aceasta ne vorbește despre faptul că, acestor lucrări nu se acordă o atenție necesară.

Reușita culturilor forestiere, vigoarea de creștere și rezistența lor depinde de calitatea materialului forestier de reproducere. Lucrările de creare a bazei semincere au fost începute la sfârșitul anilor 60 ai secolului trecut la Stațiunea experimentală pentru silvicultură din Tighina de către Iu. Efimov, V. Tișcenco, D. Litvinenco. În anii 70-80 ai secolului trecut s-au creat plantații semincere de clone de stejar pedunculat, stejar pufos, nuc cu o suprafață de 53 ha. Lucrări mai ample s-au efectuat la sfârșitul anilor 80. În anul 1988 au fost evidențiate 7 rezervații de stejar cu o suprafață de 713,2 ha în ÎS Tighina și Strășeni. Către anul 1996 bazaseminceră includea 1401,9 ha arborete surse de semințe, inclusiv 467,2 ha de stejar pedunculat, 355,2 ha de gorun, 179,3 ha de stejar pufos,162,5 ha salcâm, 54,1 ha fag; 57,8 ha plantaje de semințe de prima generație; 17,2 ha culturi geografice de stejar pedunculat; 3,5 ha culturi ecologice de stejar pedunculat; 5,0 ha arhive de clone.

Pentru a asigura efectuarea lucrărilor de regenerare a pădurilor și extindere a suprafețelor acoperite cu vegetație forestieră în perioada 1997-2006 de către unitățile silvice au fost recoltate circa 1866,5 tone semințe forestiere, iar în cele 17 pepiniere silvice cu suprafața totală de circa 900 ha au fost crescuți circa 350 milioane puieți.

Cei mai înalți indici de creștere a puieților în perioada de referință au fost atinși în anii 2003-2006 (figura 2.7).

Figura 2.7. Creșterea materialului forestier de reproducere
în pepinierile AS „Moldsilva”

Sursa: Agenția pentru Silvicultură “Moldsilva".

Pentru asigurarea realizării cu succes a programelor de regenerare a pădurilor și de extindere a suprafețelor cu vegetație forestieră (inclusiv ameliorarea și extinderea spațiilor verzi ale localităților) va fi necesară creșterea anuală a circa 60-70 mil. puieți.

Exploatarea și prelucrarea lemnului în Agenția pentru Silvicultură

„Moldsilva

Una din activitățile importante a întreprinderilor pentru silvicultură este exploatarea și prelucrarea primară a masei lemnoase recoltate. La întreprinderi anual se prelucrează în mediu 25 mii m , ceea ce reprezintă aproximativ 6,9% din volumul total de masă lemnoasă recoltat sau 50-60% din volumul lemnului de lucru.

În prezent la 18 întreprinderi silvice există 31 secții și puncte de debitare și prelucrare a lemnului, formarea cărora a început în anii 70 a secolului XX. Prezentele secții și puncte de debitare au fost create pentru a prelucra materia primă proprie și a celei importate din Rusia, Ucraina și Belorusia.

Capacitatea de proiect a utilajului instalat la întreprinderile silvice constituie 160 mii m masă lemnoasă anual într-un singur schimb. Capacitatea dată a fost determinată în baza utilajului principal (gater, ferestrău-panglică, mașină-unealtă de debitat). Coeficientul folosirii utilajului principal este de 0,156.

La un șir de întreprinderi, în secțiile de debitare, sunt instalate linii tehnologice de debitare și prelucrare a lemnului. În ramură există, de asemenea, întreprinderi, unde se efectuează doar debitarea lemnului brut rotund în punctele de debitare (tabelul 2.10).

Tabelul 2.10

Repartizarea capacităților de debitare a lemnului

Sursa: Agenția pentru Silvicultură “Moldsilva”.

La secțiile și punctele de debitare și prelucrare a lemnului din cadrul întreprinderilor din ramura silvică se folosesc următoarele tipuri de utilaj: gatere, ferestraie-panglică, utilaj de debitat, de frezat, de șlefuit, de retezat, ș.a.

Termenul de exploatare a utilajului de debitat în mediu pe ramură alcătuiește 20 ani, inclusiv 17,2% din numărul total de utilaj se exploatează mai mult de 30 ani, 58,7% – 20 ani, 13,8% – 10 ani. 10,3% din utilaj se exploatează mai puțin de 10 ani (figura 2.8.). Uzura fizică a utilajului de debitare a lemnului e de 90,6%.

Sursa: Agenția pentru Silvicultură “Moldsilva".

Din numărul total de gatere (29 unități), în procesul de producere participă doar 22 unități. O situație satisfăcătoare se observă la ferestraiele-panglică, perioada medie de exploatare fiind de 4-5 ani, dar trebuie de menționat că 10,3% din numărul total sunt fabricate în perioada 1981-1990, uzura fizică constituind 34,8%. Toate ferestraiele-panglică din întreprinderile silvice participă la procesul de producere. Mașinile-unelte de debitat lemn rotund se exploatează în mediu 20 ani, adică 56,2% din numărul total, 12,5% – 30 ani ș i mai mult, iar 31,3% – mai puțin de 10 ani. Uzura fizică a maș inilor-unelte de debitat constituie 90,2%.

3 3

Anual se recoltează în mediu 15-18 mii m lemn de gater, 2-3 mii m buștean

3 3 /v

pentru ambalaj, 10-12 mii m lemn pentru construcție, 3-4 mii m manele. In total în ramură anual se recoltează 40-50 mii m lemn de lucru și 300-380 mii m lemn de foc, din care 17-19 mii m lemn de foc pentru necesități tehnologice. In ramură, practic, nu se recoltează lemn de lucru de calitatea I și alte sortimente lemnoase de înaltă calitate. Pentru prelucrare se folosește lemn de gater de calitatea II și III, bușteni pentru ambalaj, lemn pentru construcție, lemn tehnologic.

Volumul mediu anual al producției fabricate de întreprinderile silvice este prezentat în tabelul 2.11.

Tabelul 2. 11

Volumul mediu anual și sortimentul mărfurilor principale produse de către

întreprinderile Agenției pentru silvicultură „Moldsilva”

Sursa: Agenția pentru Silvicultură “Moldsilva".

Referitor la calitate, se poate de constatat, că lemnul prelucrat la întreprinderile silvice este de calitate joasă, având un număr mare de cioturi, aspect zgrunțuros, procentul mare de putregai. Pentru prelucrare sunt folosite, în cele mai multe cazuri, nuielele de dimensiuni mici și diametrul cuprins între 20-24cm.

Utilajul existent la întreprinderile de debitare și prelucrare a lemnului din ramura silvică nu permite majorarea sortimentului produselor fabricate în legătură cu uzura fizică și morală, calitatea producției este joasă. Micșorarea sortimentului a avut loc și din cauza apariției pe piață a noilor materiale și a noilor tehnologii, care înlocuiesc produsele din lemn. Producția fabricată se comercializează pe piața internă populației, întreprinderilor agrare, industriale, de construcție și doar o cantitate neînsemnată este exportată.

Colectarea și valorificarea produselor nelemnoase și agricole.

Volumele de colectare, prelucrare și realizare a produselor nelemnoase și agricole: pomușoarelor, plantelor medicinale, cerealelor, legumelor, precum și creșterea animalelor, dezvoltarea albinăritului, variază de la an la an în dependență de factorii de mediu și cerințele pieții de desfacere (figura 2.9). Din suma totală 36,4% constituie, respectiv, fructele de pădure și pomușoarele, 15,6% – plantele medicinale, 31% – produsele agricole și animaliere, 12,7% – produsele pepinieritului.

anuală

Volumele în pre țuri de realizare , mii lei

Figura 2.9. Volumele de recoltare a produselor nelemnoase ale pădurii în prețuri curente Sursa: Agenția pentru Silvicultură “Moldsilva”.

În ultimii ani s-au comercializat circa 10302,2 tone produse nelemnoase ale pădurilor (PNPA), inclusiv 2907,2 tone fructe de pădure și pomușoare, 407,4 tone plante medicinale, 6987,6 tone produse agricole și animaliere și circa 303,9 mii pomi de Crăciun, puieți de specii decorative și de pomi fructiferi. Nivelul de comercializare a PNPA constituie 89,5% din suma totală colectată la preț de realizare.

Totodată, pe parcursul anilor 1998-2006 de la comercializarea PNPA a fost obținut un profit total în sumă de 9666,7 mii lei:

3880,2 mii lei/40,1% de la fructe de pădure și pomușoare;

1755,3 mii lei /18,2% de la plante medicinale;

832,0 mii lei /8,6% de la produse agricole;

2811,2 mii lei/ 29,1% de la produsele pepinieritului.

În continuare vom analiza recoltarea și prelucrarea produselor accesorii și agricole de către AS “Moldsilva” (figura 2.10).

n Pueți pomilor fructiferi n Pueți de trandafiri

n Mături de mălai și mlad. n Pește

n Miere de albine n Melci

n Alte produse diferite

Figura 2.10. Recoltarea și prelucrarea produselor accesorii și agricole de

către Agenția „Moldsilva”, %

Sursa: Agenția pentru Silvicultură “Moldsilva".

Din figura de mai sus, se vede că cea mai mare pondere în recoltare și prelucrare o ocupă fructele de pădure și pomușoarele, produsele agricole și plantele medicinale.

Resurse umane în silvicultura națională.

9

Analiza dinamicii numărului de lucrători, antrenați în silvicultură, ne-a arătat, că, din anul 1960 acesta este în permanentă creștere.

Numărul total de lucrători silvici a crescut din an.1960 până în an.2006 de 2,33 ori, numărul de pădurari a crescut de 1,91ori (figura 2.11).

Figura 2.11. Dinamica personalului silvic în Republica Moldova Sursa: Agenția pentru Silvicultură „Moldsilva

În anul 1960 unui pădurar îi reveneau 590 ha din fondul forestier, iar în anul 2006 – 395 ha, adică suprafața medie a cantoanelor s-a micșorat cu 33,1%.

Creșterea numărului de personal și micșorarea volumului de lucrări silvo- culturale au adus la micșorarea productivității muncii. În anul 2006 ea a constituit 13,6 mii lei la un lucrător sau 32,9% comparativ cu anul 1960 (41,5 mii lei la un lucrător).

Salariul mediul lunar a cunoscut o creștere de la 98,0 lei/lună în anul 1994 până la 914,5 lei/lună în anul 2006, dar este încă departe de salariul mediu pe economia națională.

5

Analiza stării asigurării cu cadre în sistemul gospodăriei silvice din Republica Moldova în rândul specialiștilor principali, care determină nivelul corespunzător de gestiune în ramură, a demonstrat că, din 117 ingineri (ingineri regenerarea pădurii ș.a.) numai 61% sau 71 persoane au studii superioare silvice, 8% studii superioare. Un număr considerabil de specialiști lucrează în funcții inginerești cu studii medii tehnice (31%), dintre ei 25% (29 persoane) cu studii medii silvice și 7% cu studii necorespunzătoare profilului muncii.

Calitatea lucrărilor îndeplinite în gospodăria silvică, în mare măsură, depinde și de nivelul de calificare al pădurarilor. Din 1114 pădurari 37 au studii superioare, dintre care 8 – cu studii superioare silvice, iar 1077 (98%) – cu studii medii tehnice, dintre care numai 477 (40%) cu studii medii de specialitate.

În funcțiile de pădurar, adeseori, sunt numite persoane întâmplătoare, capabile de a pune stăpânire pe pădure, lipsite de pregătire profesionistă, fără de care sunt de neconceput problemele silvice și soluționarea lor practică.

În prezent pregătirea specialiștilor în domeniul silviculturii se efectuează în instituțiile de învățământ din țară, precum și în instituțiile de învățământ de profil din România și Ucraina. În Moldova, la momentul de față, pregătirea specialiștilor se efectuează în 3 niveluri.

Școala profesional-tehnică nr. 2 din Cuhurești-de-Sus – pregătește pădurari.

Colegiul de Ecologie din Chișinău – pregătește specialiști în silvicultură cu studii medii speciale.

Universitatea Liberă Independentă din Moldova, Universitatea de Stat din Moldova și Universitatea Agrară de Stat din Moldova pregătesc specialiști în silvicultură cu studii superioare.

La nivelul calității pregătirii specialiștilor pentru gospodăria silvică în Republica Moldova, constatăm:

pregătirea insuficientă a cadrelor silvice la un nivel profesionist corespunzător cerințelor moderne;

lipsa reciclării cadrelor, care activează în sectorul forestier, reieșind din starea actuală a fondului forestier și noile condiții economice;

lipsa personalului silvic specializat la alți gestionari și deținători de fond și terenuri cu vegetație forestieră.

Analiza situației create în problemele asigurării ramurii silvice cu specialiști demonstrează că, în noile condiții economice, gospodăria silvică necesită schimbări radicale în ceea ce privește abordarea problemelor în domeniul pregătirii resurselor umane și ridicării nivelului de calificare aacestora.

Rezultatele economico-financiare a silviculturii autohtone.

În conformitate cu art.48 al Codului silvic în vigoare, sursele de finanțare a activităților de administrare și gospodărire a fondurilor forestier subordonat

organelor silvice de stat se constituie din:

mijloacele bugetului de stat, prevăzute pentru finanțarea activităților de pază, protecție și regenerare a pădurilor, finanțarea ariilor naturale protejate, programelor anuale de cercetări științifice, precum ș i a amenajamentului silvic;

veniturile realizate de la comercializarea masei lemnoase și eliberarea lemnului pe picior, de la comercializarea produselor lemnoase și materialelor lemnoase auxiliare, produselor accesorii și agricole, a materialelor forestiere de reproducere, veniturile realizate de la activitatea de vînătoare, turism etc.;

veniturile realizate de la prelucrarea masei lemnoase;

mijloace financiare de credit obținute în condițiile legii și utilizate în scopuri de regenerare și extindere a terenurilor cu vegetație forestieră, pază și protecție a pădurilor, lichidare a consecințelor calamităților naturale;

mijloacele realizate de la repararea prejudiciului cauzat gospodăriei silvice și gospodăriei cinegetice prin încălcarea legislației;

donații de binefacere;

alte mijloace financiare de proveniență legală.

Analiza indicatorilor economici ai silviculturii din perioada anilor 1990-2006 demonstrează o creștere considerabilă a veniturilor totale. În anul 1990 ele erau la nivel de 26,3 mln.rub, în anul 1994, după reforma monetară, constituiau 16 466,1 mii lei, iar în anul 2006 erau la nivel de 167 302,4 mii lei sau o creștere de 10 ori față de anul 1994 (anexa 2.2).

În același timp, ponderea veniturilor forestiere în produsul intern brut (PIB) al țării rămâne constantă și nesemnificativă – 0,3-0,4 %.

Ca structură, veniturile se grupează în venituri căpătate în activitatea de producere (silvicultură și activitatea auxiliar-industrială), alocații bugetare și scutiri de impozite.

În continuare este prezentată descifrarea veniturilor totale din silvicultura națională (figura 2.12).

□ Impozite scutite de la vărsare la buget O Alocați bugetare

O Veniturile de la activitatea de producere

Figura 2.12. Descifrarea veniturilor totale din silvicultură, %

Sursa: Agenția pentru Silvicultură “Moldsilva”.

Veniturile de la activitatea de producere sînt în anul 2006 la nivel de 150 749,5 mii lei (90,1% din veniturile totale) sau de 15 ori mai mari decât în anul 1994 (10 260,3 mii lei), ce constituia 62% din veniturile totale.

Alocațiile bugetare au constituit în permanență o sursă importantă de finanțare, ponderea căreia s-a micșorat de la 52% în veniturile totale ale anului 1990, la 38% în anul 1994, 2,9% în anul 2000, 1,1% în anul 2001, după care statul a început să-și revadă politica investițională, alocând mijloace financiare mai importante pentru silvicultură. În anul 2006 ele au constituit 16 553,0 mii lei sau 10% din suma veniturilor totale.

Este de menționat faptul că, în anii 1998-2001 lipsa alocării mijloacelor financiare a fost compensată cu mijloacele formate din impozitele scutite de la vărsările în buget. Aceste mijloace au constituit corespunzător: 1998-8,7%, 1999- 13,6%, 2000-11,5%, 2001- 15,2% din suma veniturilor totale. Aceste scutiri au fost posibile cu condiția utilizării lor în scopuri de pază, protecție, regenerare și extindere a terenurilor cu vegetație forestieră.

Sînt importante și evoluțiile în ponderile veniturilor obținute în silvicultură și cele de la activitatea auxiliar-industrială (anexa 2.3). Pe parcursul perioadei ponderea veniturilor obținute în silvicultură a crescut de la 8,4% în anul 1990 până

la 79,3% în anul 2006. Iar cele de la activitatea auxiliar-industrială de la 39,5% în anul 1990 au scăzut până la 20,7% în anul 2006.

Cauzele acestui fenomen au fost dictate de condițiile pieței produselor forestiere din Republica Moldova. Astfel, produsele lemnoase recoltate au fost mai cerute pe piață, spre deosebire de cele de la prelucrarea lemnului, care nu au rezistat competitivității cu produse similare de import, fiind de o calitate mai joasă și la prețuri mai mari. De asemenea, au crescut volumele de comercializare a lemnelor de foc, care constituie producția principală de la recoltarea lemnului în pădurile Republicii Moldova, ocupând locul resurselor energetice importate din Ucraina și Rusia și fiind și mai accesibile pentru populație ca preț.

Majoritatea veniturilor în silvicultură sunt obținute de la comercializarea materialului lemnos. În anul 2006 ele au constituit 98101,7 mii lei sau 82% din suma veniturilor din silvicultură. În anul 1990 aceste venituri au fost la nivelul de 755 mii ruble sau 33,7% din veniturile din silvicultură. Ponderea acestor venituri a fost într-o permanentă creștere, cauzele fiind cele menționate mai sus.

Veniturile de la comercializarea materialului forestier de reproducere au constituit în anul 2006 4729,7 mii lei sau 4% din veniturile obținute în silvicultură. În comparație cu anul 1990 ponderea lor a scăzut de la 14,8%.

Veniturile de la servicii de transport au constituit în anul 2006 cifra de 732,6 mii lei sau 0,6% din veniturile din silvicultură. Pe parcursul întregii perioade din 1990-2006 aceste venituri au avut o permanentă descreștere de la 23,6% în anul 1990.

Veniturile de la activitatea auxiliar-industrială sînt constituite din veniturile de la activitatea de exploatare și prelucrare a lemnului, de la colectarea, prelucrarea și comercializarea produselor accesorii și celor agricole crescute pe terenurile fondului forestier, de la confecționarea și realizarea împletiturilor din răchită și sorg. Aceste venituri au constituit în anul 2006 cifra de 31,1 mil lei sau 20,7% din veniturile de la activitatea de producere, iar în anul 1990 ele au fost la nivel de 10,4 mln ruble sau 82,5% din veniturile de la activitatea de producere.Cauzele acestei scăderi sunt cele menționate mai sus.

5

Unul din factorii care au influientat foarte bine situația în domeniul

5 5

veniturilor, a fost dinamica prețurilor la producția lemnoasă silvică (tabelul nr.2.12)

Tabelul 2.12

Dinamica prețurilor la producția forestieră

Sursa: Agenția pentru Silvicultură „Moldsilva”.

Din tabelul 2.12 se observă creșterea de 22 ori la lemnul de gater de stejar,

ori la lemnul de gater de salcâm, de 12,2 ori la lemnul de gater de cireș în anul 2006 față de anul 1995. Lemnul de construcție a realizat o creștere de 5 ori în anul 2006 față de anul 1996. Lemnul de foc, care este cel mai mare în ponderea lemnului recoltat din pădurile Republicii Moldova, a realizat o creștere de 19,9 ori în anul 2006 (285 lei/m3 ) față de anul 1994-14,3 lei/m3.

Au crescut și prețurile la produsele de la prelucrarea lemnului:

la parchet în anul 2006 erau de 117 lei/m2 sau de 2,9 ori mai mari ca în anul 1995-40 lei/m2'

la cherestea tivită în anul 2006 -1528 lei/m3 sau de 1,9 ori mai mult ca în anul 2001, iar cea netivită a crescut în aceeaș perioadă de 1,7 ori.

șipca pentru gard a crescut de la 470 lei/m3 specii tari în anul 2000 până la 1300 lei/m în anul 2006 sau o creștere de 2,8 ori.

Paralel cu veniturile în silvicultură, este important de analizat și cheltuielile totale, care constată, de asemenea, creșteri pe parcursul perioadei 1990 – 2006 (anexa 2.2). În anul 2006 ele au constituit 170 450,0 mii lei, 1990 au fost la nivel de 20,5 mln.rub., în 1994 – 15 109,0 mii lei. Astfel, creșterea a constituit de 11,3 ori în anul 2006 fată de anul 1994. Cheltuielile în silvicultură în anul 2006 au fost

5

la nivel de 140 453,2 mii lei sau de 16 ori mai mult decât în anul 1994 – 8578,7 mii lei.

Cheltuielile în activitatea auxiliar – industrială a cunoscut o creștere mai mică în anul 2006 și anume de 4,6 ori mai mult decât în anul 1994. Ponderea cheltuielilor în silvicultură a crescut de la 64,5% în anul 1990 până la 82,4% în anul 2006, iar cele din activitatea auxiliar-industrial au căzut de la 35,6% în anul 1990 până la 17,6% în anul 2006.

Creșterea cheltuielilor în ambele activităti a fost o urmare a creșterii preturilor la mijloacele de producție, combustibil și a creșterii salariilor din perioada dată. Dinamica diferită a ponderii ne vorbește despre creșterea importanței activității de silvicultură ca o reacție la cererea mai solicitată a produselor lemnoase recoltate și micșorarea interesului consumatorilor față de produsele prelucrate.

În structura cheltuielilor predomină lucrările silvice, lucrări de pază și protecție a pădurii, cheltuieli de întreținere a aparatului.

Totodată, comparația veniturilor și cheltuielilor ne demonstrează volumul mai mare a cheltuielilor și neacoperirea lor cu venituri cu 3147,6 mii lei în anul 2006 (anexa 2.2). În anul 1990 veniturile erau mai mari decât cheltuielile cu 5,8 mln.rub. Începând cu anul 2002 veniturile devin mai mici decât cheltuielile. Această tendință s-a păstrat pe tot parcursul perioadei 2002-2006.

Profitul din anul 1994 a crescut de la 1357,1 mii lei până la 2264,8 mii lei în anul 2001, iar din anul 2002 a avut o valoare negativă de la -1969,9 mii lei până la -3147,6 mii lei în anul 2006.

Cauzele au fost următoarele:

finanțarea lucrărilor de extindere a terenurilor cu vegetație forestieră din contul veniturilor obținute de la activitatea de producere;

promovarea unei politici economice ramurale prin liberalizarea prețurilor la producția forestieră, neimplicarea autorității centrale pentru silvicultură în formarea veniturilor și planificarea cheltuielilor de către întreprinderile subordonate.

Astfel, deficitul anual al bugetului silvic în perioada analizată a variat de la 15 – 20% la 30-35% (chiar și 40%). Lipsa mijloacelor financiare este depășită de către unitățile silvice prin reducerea cheltuielilor. Frecvent nu se execută lucrări de importanță vitală pentru starea generală a pădurilor – de protecție, reconstrucție ecologică, nu se asigură fundamentarea științifică a unor activități, care pentru viitor sporește riscul unor eșecuri ș i a unor pierderi financiare inutile.

Totodată, rămân fără rezolvare problemele de importanță socială ce țin de majorarea salariilor angajaților în silvicultură, dotarea locurilor de muncă cu aparatajele și utilajele necesare, trecerea la tehnologii noi și tehnică modernă, pregătirea și reciclarea cadrelor reieș ind din noile cerințe.

În acest context se impun măsuri radicale de remodelare a managementului forestier autohton în scopul sporirii eficienței acestuia.

Analiza indicatorilor eficienței din silvicultura autohtonă.

Un interes deosebit reprezintă analiza veniturilor și cheltuielilor raportate la 1 ha de fond forestier (anexa 2.2).

Veniturile la 1 ha au crescut de la 33,76 lei în anul 1994 până la 447,5 lei în anul 2006 sau este o creștere de 13,3 ori. Venitul net la 1ha a fost în permanență negativ pe toată perioada, cu excepția anului 1997 când a fost pozitv (+2,38 lei/ha). În anul 1994 a fost de -15,96 lei/ha, iar în anul 2006 de -58,5 lei/ha. În silvicultură

acest indice a fost mai mare -20,97 lei/ha în anul 1994 fată de -61,9 lei/ha în anul

7 5 ~

2006.

Spre deosebire de silvicultură, venitul net la 1 ha este pozitiv în activitatea auxiliar-industrială. Astfel, în anul 1994 venitul era de 5,01 lei/ha, iar în anul 2006 de 3,4lei/ha.

Totodată, cheltuielile la 1 ha terenuri ale fondului forestier în anul 2006 au constituit 506 mii lei, ceea ce reprezintă o creștere de 10,2 ori fată de nivelul anului 1994.

De remarcat că, pierderile nete la 1 ha în silvicultură au constituit în anul 2006 61,9 mii lei, iar activitatea auxiliar-industrială aduce venituri pozitive la 1 ha. Astfel, acoperirea venitului net la 1 ha cu cheltuielile la 1 ha constituie 88,4% pentru anul 2006. În ultimii ani acest grad de acoperire a variat între 90-95%. Cu alte cuvinte, silvicultura nu este o ramură profitabilă a economiei naționale.

Raportul dintre venituri și cheltuieli la 1 ha este explicabil din starea generală pe ramură a veniturilor și cheltuielilor. Iar situatia diferită din activitatea de silvicultură și cea auxiliar-industială este consecinta primirii materiei prime la prelucrare din silvicultură la prețuri mult mai joase decât cele de pe piață. Aceasta permite de a echilibra cheltuielile și veniturile în activitatea auxiliar-industirală, a căpăta profit, dar, totodată, micșorează veniturile în activitatea de silvicultură.

În general, pentru întreprindere veniturile ratate de la necomercializarea materiei prime la prețuri de piață sunt mai mari decât veniturile obținute în prelucrare. În acelaș i timp, problema dată are și aspecte sociale, cum ar fi: crearea locurilor de muncă, căpătarea veniturilor în perioada de sezon, cînd realizarea lemnului recoltat este mai limitată și este destul de dificil de rezolvat perspectiva dezvoltării acestei activități.

5

Impozitele transferate la buget de către întreprinderile de silvicultură.

O influență mare asupra stării economico-financiare a întreprinderilor de silvicultură o au impozitele transferate la buget (anexa 2.4). Ponderea cea mai mare o are TVA, care constituie de la 70 la 84% din suma totală a impozitelor plătite, impozitul pe venit constituie 7,5 – 22%, venitul silvic (achitarea plăților pentru lemnul pe picior) constituie 0,6-3,3%, taxele pentru amenajarea teritorilului constituie 0,5 -1,1%, impozitul funciar -0,7 – 2,3%, impozitul rutier – 0,3 -0,7%. Suma totală a impozitelor transferate la buget a constituit în anul 2006 344,7 mil lei față de 7,2 mil lei în anul 2000, din care 85-95% au fost impozite vărsate la bugetul de stat și 5-15% vărsate în bugetele locale.

Dinamica exportului/importului în silvicultura autohtonă.

Deja pe parcursul a mai multor ani Republica Moldova se caracterizează printr-o balanță comercială negativă la nivelul întregii economii naționale și inclusiv la capitolul „Silvicultură”. Aceasta se întâmplă din cauza, că Moldova este săracă în resurse forestiere și nu dispune de potențial mare la export.

Evaluarea volumului total exportat este dificilă, deoarece evidența produselor forestiere a fost efectuată de către serviciile vamale în mai multe unități de măsură

5

3 2

(m , m , tone etc.), dar se poate menționat că, în ultimii ani au fost exportați circa 15 mii m de lemn rotund, cherestea și foi de placaj pentru furnir.

Astfel, în 2006 în balanța comercială a silviculturii s-au observat următoarele tendințe (anexele 2.5 și 2.6):

Importul lemnului și produselor din lemn are tendință continuă de creștere (s-a mărit de 3 ori față de 1995) și constituie circa 2% din importul total al republicii. Importul pastei de lemn, hîrtiei, cartonului, de asemenea, are trenduri vădite de creștere (a crescut dublu față de anul 1995);

Exportul lemnului și produselor din lemn, în pofida tendinței de creștere, are o pondere doar de 0,4% din total export, iar pastă de lemn, hîrtie, carton constituie 0,8% din export total;

Astfel, balanța comercială la cele două grupe analizate este negativă și în aceste condiții se impune o utilizare mai judicioasă a resurselor forestiere și revizuirea structurii importului prin trecerea la consumul produselor autohtone (este vorba de cărți, hîrtie, carton, mobilă etc.).

Este de menționat faptul că, o parte considerabilă a produselor lemnoase importate este utilizată în sectorul de confecționare a mobilei, care, de asemenea, este în ascensiune și implicit – are loc o sporire continuă a solicitărilor de masă lemnoasă cu calități tehnice și estetice deosebite. Tot aici este necesar de menționat că sectorul forestier național dispune de un potențial sporit de oferire a produselor lemnoase pentru sectorul de mobilă (circa 40% din păduri sunt acoperite cu stejar și gorun, este esențială și ponderea frasinului, teiului, cireșului etc.), dar acesta nu este valorificat.

Asigurarea pazei fondului forestier.

Agenția pentru Silvicultură „Moldsilva”, prin intermediul personalului silvic, întreprinde măsuri îndreptate la îmbunătățirea pazei fondului forestier, micșorarea volumului de tăieri ilicite, diminuarea altor încălcări ale legislației silvice. Întru executarea „Planului mixt de activitate pentru profilaxia și contracararea încălcărilor legislației silvice, regulilor și termenilor de vânătoare, controlul activității altor deținători de fond forestier”. În perioada 1997-2006 angajații Agenției „Moldsilva” au efectuat 13644 raiduri, în urma cărora au fost întocmite 30320 procese verbale asupra cazurilor de tăieri ilicite cu un volum de masă lemnoasă de 48,8 mii m (tabelul 2.13) .

Tabelul 2.13

Volumul tăierilor ilicite în silvicultura Republcii Moldova

Continuarea tabelului 2.13

Sursa: Agenția pentru Silvicultură “Moldsilva

Cauzele care au condus la tăierile în masă a pădurilor sunt:

Deficitul ș i prețurile mari la resurse energetice;

Sărăcirea majorității populației;

Nerespectarea/ignorarea legislației silvice;

Lipsa unui control de stat eficient în domeniul asigurării pazei tuturor resurselor forestiere;

Prezența în economia națională a sectorului tenebru, care se asigură cu resurse forestiere din contul celor obținute ilicit.

5

În legătură cu situația precară, principalele surse de venituri pentru

populația rurală a devenit creșterea animalelor cornute și îndeosebi a celor care sînt mai puțin pretențioase față de baza de nutriție – a caprinelor și ovinelor. Numărul acestor animale la sate a crescut de zeci de ori. În legătură cu deficitul de pășuni și fănețe, gestionarea proastă a celor existente, animalele se pășunează intensiv în păduri. Pășunatul nelegitim aduce prejudicii mai mari decât tăierile nelegitime, întrucât nu permite regenerarea vegetației forestiere și prezintă cel mai mare pericol atât pentru actualele terenuri cu vegetație forestieră, precum și pentru cele care vor fi create. Productivitatea biologică mică, deficitul de pășuni sînt piedica principală în alocarea de noi terenuri pentru împăduriri.

Pierderile vegetației forestiere sînt cele directe, în bioproducție, precum și indirecte de la diminuarea influențelor eco-protective acordate de păduri și perdelele forestiere: diminuarea eroziunii, protecția surselor de apă și râurilor, diminuarea efectelor negative ale factorilor climaterici dăunători(seceta, înghețurile, calamitățile naturale). Spre exemplu, un hectar de perdele forestiere de protecție a câmpurilor poate spori roada culturilor agricole până la 20-25%. Deci, lipsa acestora o diminuează adăugând și pierderile de stratul fertil, humusul.

Degradarea resurselor forestiere duce la degradarea solurilor – cea mai valoroasă resursă naturală pentru agricultura țării.

Reieș ind din tendințele principalilor indicatori economici ai managementului forestier expuși mai sus, în capitolul III vor fi propuse direcțiile strategice de remodelare a managementului forestier, care vor contribui la creșterea eficienței acestui sector al economiei naționale.

5

2.4. Identificarea problemelor și perspectivelor sectorului forestier național.

Pădurea necesită o gospodărire complexă și unitară în strânsă legătură cu alte resurse naturale. În condițiile unei gestionări prudente și raționale, pădurea poate oferi beneficii economice și sociale constante, fără a diminua funcționalitatea ei ecologică.

La moment, cercetările privind problematica pădurilor rămân dispersate fără o integrare a efortului științific într-un program complex, atât de necesar pentru fundamentarea unei gestiuni durabile și eficiente a pădurilor. Există goluri esențiale în cunoașterea obiectului – pădurea și silvicultura. O simplă analiză a bilanțului de venituri și cheltuieli în sistemul silvic, comparată cu valoarea efectelor indirecte și serviciilor gratuite pe care le oferă pădurea, arată că relațiile dintre "donator" și "beneficiar" trebuie modificate. Mecanismele economice aplicate după principiul "beneficiarul plătește" vor trebui instituționalizate și în domeniul silviculturii pentru toate serviciile pădurii și pentru toate categoriile de utilizatori. Silvicultura trebuie să devină sector profitabil.

La Congresul XI Mondial Silvic (Turcia, 1997) cu tematica "Silvicultura pentru dezvoltarea durabilă – direcția spre secolul XXI." D.A. Harckarik în raportul său "Viitorul silviculturii mondiale: gestionarea durabilă " menționa: "Trebuie să fie clar, ecosistemele forestiere vor fi stabile numai atunci când volumul întreg al produselor și serviciilor silvice se va realiza. Menținerea și dezvoltarea pădurilor trebuie să fie mai profitabilă, decât nimicirea sau degradarea lor și folosirea terenurilor în alte scopuri".

Problemele legate de pădure și silvicultură sînt adeseori confundate, uneori și de specialiști. Pădurea este o resursă naturală, renovabilă și care se dezvoltă conform legităților biologice. Silvicultura este o ramură a economiei naționale, care gestionează pădurile și care firesc se dezvoltă în conformitate cu legitățile și realitățile economice. Legătura între aceste două este foarte strânsă, interesele lor fiind interdependente, dar nu întotdeauna coincid.

Actualmente, problemele cu care se confruntă pădurea și sectorul forestier național țin de domeniul conservării biodiversității forestiere, conversiunea

5 5 5 7

pădurilor natural fundamentale de la regim crâng la regimul codru și gospodărirea în continuare a acestora în regimul codru, creșterea stabilității pădurilor la schimbările climaterice, sporirea productivității arboretelor și utilizarea la un grad cât mai înalt a produselor pădurilor.

Astfel, printre problemele principale ale sectorului forestier din Republica Moldova, care s-au aprofundat pe parcursul ultimilor ani, sunt:

reducerea diversității biologice a ecosistemelor forestiere și speciilor din biocenoze;

gradul scăzut de împădurire a teritoriului insuficient pentru menținerea unui echilibru ecologic constant;

înrăutățirea stării de vitalitate și sănătate a pădurilor;

răspândirea speciilor adventive și invazibile:

gradul înalt de dispersare a trupurilor de pădure amplasate neuniform, lipsind practic coridoarele forestiere necesare de interconexiune, care au o deosebită importanță atât pentru viabilitatea fondului forestier ca atare, cît și pentru protecția biodiversității, solurilor, apelor etc.;

proveniență vegetativă din lăstari de generația a 2-4 a circa 60 la sută din păduri (la gorun procentul respectiv este de circa 90), având o rezistență mult mai redusă la acțiunea factorilor biotici și abiotici nocivi;

circa 40 la sută din arboreturi nu corespund condițiilor staționale;

valorificarea insuficientă a potențialului staționai silvic, care are ca rezultat productivitatea relativ redusă a pădurilor;

lipsa anilor cu fructificație suficientă pentru regenerarea naturală a cvercineelor;

prezența în cadrul ariilor protejate a unor arboreturi aflate într-o stare avansată de degradare, derivate, arboreturi de specii introducente cu un comportament agresiv față de speciile autohtone etc.;

insuficiența dotării tehnice, finanțarea nesatisfăcătoare, lipsa

cadrului legislativ și economic, care ar permite acumularea de mijloace

alternative de finanțare și întreținere a obiectelor incluse în cadrul fondului ariilor naturale protejate;

tăierile ilicite masive pentru necesitați energetice (îndeosebi, în localitățile rurale) și, în special, în pădurile gestionate de primării;

continuarea fragmentării pădurilor, în special, prin construcția drumurilor, gazoductelor etc.;

recrearea și agrementul necontrolat și nedirijat, accesul larg al populației în păduri;

stoparea creării în ultimii ani a perdelelor forestiere de

protecție a câmpurilor și distrugerea celor existente.

Din alte probleme ale sectorului forestier menționăm că, starea actuală a fondului forestier se caracterizează printr-o diminuare a rezistenței biologice a formațiunilor silvice, influențate de condițiile aride din ultimii ani ș i alți factori distructivi. Impactul economic cauzat de defoliatorii arboreturilor constituie 2,5 mil lei (circa 200 mii m masă lemnoasă) anual. Procesele de defoliere a arboreturilor conduc la slăbirea lor biologică, ulterior, au drept consecință degradarea și uscarea pădurilor pe suprafețe considerabile.

Printre părțile negative, la nivel de stat, care creează probleme în sectorul forestier din Republica Moldova, putem menționa:

Lipsa unui concept unic pe țară privind rolul resurselor naturale și a problemelor ecologice la nivel de Guvern și Parlament. S-a mers pe concepte și realități vechi (țară mare, resurse naturale multe și ieftine, posibilități financiare mari.). Independența țării, mărimea ei, situația geografică, demografică și, mai ales, economică dictează altă cale de rezolvare a problemelor de mediu: rațională, reală, ajustată la realitățile economice locale și specificul priorităților naționale.

Elaborarea actelor normative și legislative de diverse ministere și departamente, care astfel își promovau interesele ramurale și sectoriale. Cadrul legislativ actual conține o multitudine de contradicții, momente declarative, populiste și irealizabile, apără interesele monopoliste ramurale, inclusiv și a ecologiei.

Lipsa expertizei financiare și economice privind elaborarea și implementarea unei legi noi.

Ridicarea la rang de lege a unor acte normative sau instrucțiuni, care sau trebuiau să fie părți componente a unor legi mai generale, sau aprobate și modificate la nivelul Guvernului.

În ce privește perspectivele de dezvoltare a sectorului forestier, menționăm următoarele. Așa cum ne demonstrează experiența altor țări, creșterea economică este legată de creșterea consumului de produse ale pădurilor, inclusiv lemnoase, nelemnoase și influențe ecoprotective. În țările dezvoltate consumul de produse

lemnoase constituie circa 1 m pe cap de locuitor (inclusiv produse de tară, carton,

3

hîrtie etc.). În Republica Moldova consumul actual constituie 0,1 m /locuitor/an.

Gestionarea resurselor forestiere și utilizarea lor poate fi efectuată numai reieșind din interesele strategice și de lungă durată ale țării.

Privind în perspectivă, ultimele estimări ale FAO indică pentru anul 2015 o creștere a consumului combustibilului lemnos până la 2,35 miliarde de metri cubi, după care consumul va deveni staționar, datorită faptului că ridicarea eficienței arderii lemnului va compensa cererea de combustibil lemnos. Pentru alte scopuri, FAO estimează un nivel al consumului cifrat la 2 miliarde de metri cubi în 2015 și la 2,4 miliarde de metri cubi în 2030.

Reieșind din problemele expuse mai sus, managementul forestier din Republica Moldova necesită o remodelare în scopul asigurării gestionării durabile a fondului forestier, extinderii terenurilor cu vegetație forestieră, aducându-și aportul său în dezvoltarea localităților rurale, reducerea sărăciei, asigurarea echilibrului ecologic, ameliorarea peisajului național și a condițiilor de trai, astfel contribuind la dezvoltarea durabilă a Republicii Moldova.

Capitolul III. Strategia remodelării managementului forestier

ca condiție a dezvoltării durabile în Republica Moldova

3.1 Perfecționarea politicii statului în domeniul managementului forestier

Începutul secolului XXI se caracterizează prin intensificarea procesului de globalizare economică, financiară, tehnică, științifică și informațională, de modernizare a tehnologiilor și a managementului economic. Odată cu progresul accelerat al țărilor dezvoltate, are loc extinderea și aprofundarea decalajului în dezvoltare între diferite țări și regiuni, a pauperizării unei părți considerabile a populației globului din țările subdezvoltate și în curs de dezvoltare.

În acest context, participarea Republicii Moldova la procesul punerii în practică a conceputului dezvoltării durabile oferă oportunități noi în soluționarea propriilor probleme. Ca stat tânăr, situat într-o zonă instabilă, între polii de influență a statelor membre și celor ce aspiră la Uniunea Europeană și a celor din spațiul posttotalitarist, Moldova trebuie să-și identifice propriile direcții de dezvoltare și politicile strategice în domeniul socio-economic. Dezvoltarea durabilă este una din marile provocări în acest sens.

Dezvoltarea durabilă înseamnă transformări și performanțe, care ar corespunde nu doar necesităților prioritare curente ale republicii, dar și tranziției globale ale sistemelor mari la un nou model de civilizație.

Aceasta presupune:

construirea și funcționalizarea statului de drept, înțeles ca dispozitiv care protejează societatea într-un stil nou; democratizarea reală a tuturor sferelor existenței umane și creșterea opțiunilor fiecărui individ; formarea culturii politice;

construirea economiei de piață prin transformări, care să încurajeze investițiile și să stimuleze competiția în muncă, libera inițiativă, asumarea riscului și să descurajeze economia subterană și înș elăciunile de tot felul.

Studiind cu atenție conceptul de dezvoltare durabilă, am identificat că acesta reprezintă "capacitatea de a satisface cerințele generației prezente fără a compromite șansele generațiilor viitoare de a-și satisface propriile necesități" (Brumdtland, 1987).

În conformitate cu Hotărârea 1 a Conferinței Ministeriale din Helsinki, 1993 "gestiunea durabilă semnifică conducerea și utilizarea pădurilor și a terenurilor cu vegetație forestieră într-o manieră și de-o intensitate, care permite menținerea diversității biologice, productivității, capacității lor de regenerare, vitalității și a capacității lor de a satisface în prezent și în viitor a funcțiilor ecologice, economice și sociale pertinente la nivel local, național ș i mondial ș i nici într-un caz nu va prejudicia alte ecosisteme".

În contextul obiectivelor de dezvoltare durabilă a Republicii Moldova se impune revizuirea radicală a politicii statului în domeniul managementului forestier autohton.

Astfel, statul își apără interesele și promovează prioritățile în domeniul managementului forestier prin diverse pârghii, care și constituie politica forestieră.

În lucrarea „Protejarea și dezvoltarea durabilă a pădurilor Romîniei”, profesorul Victor Giurgiu subliniază: „politica forestieră este tratarea științifică a poziției pădurii și silviculturii în stat în economia și cultura națională, precum ș i în economia naturii, în accepțiunea dezvoltării durabile a țării” [49, p.10].

Anume statul este acel garant, care îndreaptă activitățile silvicultorilor în direcțiile strategice necesare prin crearea cadrului legislativ și celui normativ adecvat sarcinilor stabilite și incluzând perspectivele pe termen mediu și lung în programele ramurale și intersectoriale, precum ș i cele economico-financiare prin acordarea subvențiilor, investițiilor, înlesnirilor și scutirilor de taxe și impozite cu condiția utilizării mijloacelor căpătate în scopuri de interes național: reconstrucții ecologice, lichidarea consecințelor calamităților naturale sau de altă natură, lucrări de protecție, extinderea terenurilor cu vegetație forestieră, amenajamente silvice, cercetări științifice etc.

În capitolul III „Politica forestieră și managementul forestier” din Strategia dezvoltării durabile a sectorului forestier național (Hotărârea Parlamentului nr. 350-XVdin 12.07.2001) este menționat:

• managementul forestier trebuie subordonat numai intereselor naționale durabile, orientat spre tradițiile naționale și obiectivele silviculturii și bazat pe principii ecologice. Problema protejării ș i dezvoltării durabile a pădurilor este inseparabilă de problema asigurării sănătății populației țării;

• în politica forestieră este necesar de a pune accentul pe conservarea diversității biologice la toate nivelurile, pe instruirea cadrelor în domeniul silviculturii, pe armonizarea cadrului legislativ, pe cooperarea internațională.

După părerea noastră, printre factorii majori, care, pe parcursul ultimilor ani, au dus la marginalizarea politicii de mediu și, respectiv, politicii în domeniul managementului forestier, se numără:

Lipsa unei concepții argumentate din punct de vedere științific privind utilizarea resurselor naturale.

Din păcate, după destrămarea fostei URSS, nu s-au conștientizat schimbările radicale în cea ce privește trecerea rapidă de la niște condiții social-economice stabilite în timp și bazate pe resurse naturale și financiare imense, la realitatea eminentă a unui stat mic, cu specific geo-politic, demografic și ecologic foarte pronunțat. Ca rezultat, fostele guvernări au adoptat un șir de măsuri cu caracter sporadic și în regim de alertă, fără o argumentare economică adecvată situației de moment, măsuri care ulterior s-au dovedit ineficiente. S-a mers pe conceptul unui regim administrativ de comandă, bazat în principal pe numeroase acte legislative și normative contradictorii. Pînă în prezent există legi, care deși au fost discutate și avizate de aceleați instituții centrale, inclusiv Guvern și Parlament, abundă în incertitudini juridice, creînd situații confuze și chiar de conflict la nivelul diferitor instituții publice și agenți economici. Practic, elaborarea și promovarea actelor de reglementare nu a fost susținută de o expertiză economică calificată, avînd mai degrabă o motivație populistă, dictată deseori de interese ramurale și chiar de grup politic. Ca rezultat, sistemul legislativ în domeniu, deși destul de consistent, nu are putere de aplicare în practică, fapt ce duce la adîncirea problemelor de mediu mai degrabă decît la rezolvarea lor.

Lipsa unei politici eficiente de cooperare regională si internațională, în special de atragere a fondurilor finaciare destinate protecției mediului si conservării resurselor naturale.

Moldova face parte din grupul țărilor avantajate în ceea ce privește fluxul de asistență financiară din partea fondurilor internaționale atît sub formă de donații, cît și sub formă de investiții pe termen lung. Pînă la moment nu s-a reușit valorificarea potențialului de atragere a acestora, în special datorită capacității reduse a personalului agențiilor de mediu de a elabora și promova propuneri atractive de proiecte de mediu, de a se integra în programele regionale, inclusiv pentru bazinul Dunării și Mării Negre. Din păcate, politica de cooperare internațională se rezumă doar la semnarea și ratificarea tratatelor (convențiilor) internaționale și participarea la conferințe și alte întruniri de acest gen. Încă nu există o strategie bine închegată, care ar facilita accesul țării noastre la resursele cu destinație ecologică de care dispun forurile internaționale și la care Moldova este parte semnatară.

Reișind din cele expuse mai sus, Republica Moldova are nevoie de o politică bine definită în domeniul managementului forestier, iar criteriile de bază pentru o politica forestieră eficientă ar trebui să fie următoarele:

posibilitatea de a regenera resursele forestiere si de a le aduce la un nivel acceptabil;

reducerea poluării si a perturbațiilor la un nuvel minim de siguranță;

respectarea limitelor pentru conservarea biodiversitatii;

evitarea ireversibilității proceselor economice si biologice prin strategii orientate către prevenirea riscurilor;

orientarea schimbărilor instituționale in direcția implementării unei bune practici de mediu;

orientarea luării deciziilor economice în sensul durabilității lor;

distribuția prosperității in mod echitabil si rezonabil.

Astfel, obiectivele strategice în domeniul politicii de stat în domeniul managementului forestier pentru Republica Moldova sunt următoarele:

Actualizarea cadrului instituțional pentru a realiza implementarea în mod unitar și susținut a strategiei de dezvoltare a sectorului forestier;

Dezvoltarea cadrului de reglementare a sectorului forestier, care

presupune:

Adaptarea reglementărilor în vederea promovării în sector a mecanismelor și instrumentelor economiei de piață;

Adaptarea cadrului de reglementare specific activităților de exploatare și prelucrare a lemnului la cerințele și condițiile de protecție și conservare a mediului;

Adaptarea reglementărilor în scopul cointeresării tuturor

deținătorilor de fond funciar în conservarea faunei de interes cinegetic și piscicol;

Promovarea de norme și reglementări specifice agenților economici din sectorul forestier, necesare desfășurării de activități performante;

Promovarea de reglementări privind alinierea sistemului de raportare statistică la sistemele utilizate pe plan european;

Promovarea de reglementări privind acordarea de facilități beneficiarilor cercetărilor și a celor ce investesc în activitatea de cercetare-dezvoltare.

Revizuirea și armonizarea legislației existente în domeniul

managementului forestier, care presupune:

Armonizarea legislației naționale cu legislația specifică a UE, convențiile și acordurile internaționale la care Moldova este parte semnatară;

Revizuirea și promovarea actelor normative privind administrarea în regim silvic a fondului forestier național prin structurile silvice indiferent de natura proprietății și subordonării;

Promovarea actelor normative (printr-un proces participativ) privind

crearea de facilități deținătorilor de terenuri forestiere în vederea asigurării stabilității și creșterii eficacității funcționale a

ecosistemelor forestiere și managementul ariilor protejate din fondul forestier;

Crearea instrumentelor economico-financiare de administrare de stat a resurselor forestiere.

Instrumentele, prin care se realizează politica forestieră, sînt dictate de obiectivele și acțiunile pe care trebuie să le susțină și să le realizeze. Între aceste obiective, cadrul temporal și instrumentele utilizate există o legătură strînsă și compatibilitate. Politica forestieră își atinge obiectivele în concordanță cu specificul etapei prin care trece țara prin intermediul instrumentelor, inclusiv și a celor economico-financiare.

Instrumentele economico-finaciare reprezintă setul de mijloace și pîrghii prin care se asigură realizarea concretă a politicii forestiere:

Utilizarea taxelor și a altor plăți pentru utilizarea rațională a produselor și serviciilor forestiere. În trimestrul I al anului 2008 se planifică aprobarea proiectului de Lege cu privire la taxele și plățile forestiere, care se elaborează cu participarea autorului.

Utilizarea investițiilor și subsidiilor pentru promovarea activităților de interes național, cum ar fi, extinderea terenurilor cu vegetație forestieră, sporirea productivității terenurilor forestiere prin reconstrucția ecologică a arboretelor degradate, neproductive etc.

Asigurarea populației cu resurse energetice renovabile și locale prin controlul prețurilor la produsele forestiere, îndeosebi la cele cu aspect energetic (lemnele de foc).

Crearea locurilor de muncă în localitățile rurale prin dezvoltarea serviciilor la efectuarea lucrărilor cu caracter forestier (plantări, ingrijiri, exploatări, recoltări de produse nelemnoase, turism agro-forestier, cinegetic etc.)

Stimularea prelucrării produselor pădurilor în diverse sectoare ale economiei naționale (farmaceutică, cosmetică, mobilă, alimentar ș.a.).

Atragerea investițiilor private și străine în domeniu.

Principalele instrumente ale politicii forestiere sînt următoarele: reglementarea administrativă directă a resurselor forestiere, controlul privind starea, regenerarea și utilizarea resurselor forestiere, informația cu caracter silvic și ecologic, planificarea gestionării durabile, certificarea forestieră, mecanismele financiare, precum și mecanismele economice de stimulare a utilizării durabile a resurselor forestiere.

Ținînd cont de direcțiile expuse de perfecționare a politicii statului în domeniul managementului forestier, menționăm că silvicultura Republicii Moldova necesită profunde transformări ce țin de politică, strategie și legislație forestieră, generate, în primul rînd, atît de problemele acute ale calității mediului, cît și de cerințele specifice economice, sociale și culturale. Multiplele convenții și acorduri internaționale la care a aderat Republica Moldova, relevă că problemele gestionării durabile a pădurilor, ale conservării biodiversității la scară națională, regională șl globală trebuie să devină priorități atît pe plan internațional, cît și pe plan național în contextul globalizării economiei forestiere.

3.2 Direcțiile strategice ale remodelării managementului forestier autohton

În scopul implementării strategiei dezvoltării durabile a sectorului forestier și întru asigurarea performanțelor înalte a sectorului forestier autohton în continuare se propun direcțiile strategice de remodelare a managementului forestier din Republica Moldova.

Introducerea criteriilor și indicatorilor de gestiune durabilă a pădurilor.

Dezvoltarea durabilă a societății umane nu poate fi concepută fără o concepție și o politică clară în domeniul conservării și extinderii pădurilor. În condițiile Republicii Moldova vegetația forestieră constituie cel mai important component al mediului, o veritabilă carcasă ecologică caracterizată printr-o polifuncționalitate avansată și eficientă, un suport real în menținerea unor producții agricole constante. Principala sarcină la etapa actuală este atît menținerea și conservarea suprafețelor existente, cît și ameliorarea calității și funcționalității acestora.

Pentru a monitoriza starea resurselor forestiere, a evidenția tendințele în gestionarea lor și a elabora strategiile și programele pe termen mediu și lung, cu referință la sectorul forestier, este necesară implementarea unei statistici forestiere unice naționale și armonizate la cea internațională. În acest context sunt bineveniți anumite criterii și indicatori ai gestionării durabile a pădurilor din Republica Moldova.

Criteriile și indicatorii cantitativi sînt instrumente ale politicii forestiere, care caracterizează utilizarea mijloacelor legislative, financiare, economice,

organizaționale și informaționale pentru asigurarea dezvoltării și gestionării durabile a pădurilor. Ei vor contribui la asigurarea conducerii ș i utilizării pădurilor la o intensitate care va permite menținerea diversității biologice, productivității, capacității acestora de regenerare, vitalității și a capacității de satisfacere în prezent și pe viitor a funcțiilor ecologice, economice și sociale caracteristice la nivel local, național și mondial.

Este de menționat faptul că, printre savanții, care au lucrat în domeniul fundamentării teoretico-metodice a gestionării durabile a pădurilor, inclusiv și a criteriilor și indicatorilor acestei aprecieri, sunt: Brang P., Castaneda F., Colfer C., Floyd D.W., McDonajd G.T., Mendoza G.A., Prabhu R., Rykowski K., Sineachevici I.M., Tunitea I.I.

La inițiativa autorului și cu participarea lui, au fost elaborate completările și modificările în Codul silvic în vigoare, cu întroducerea criteriilor și indicatorilor sus-numiti. În conformitate cu articolul 24, au fost stabilite următoarele criterii ale gestionării durabile a pădurilor:

menținerea, conservarea și ameliorarea diversității biologice din păduri;

menținerea sănătății ș i vitalității pădurilor;

menținerea și intensificarea funcțiilor de protecție a pădurilor;

menținerea și consolidarea capacității productive a resurselor

forestiere, contribuției lor în ciclurile mondiale de carbon;

menținerea și stimularea funcțiilor producătoare ale pădurilor (produse lemnoase și nelemnoase);

menținerea altor funcții ș i condiții socio-economice.

Astfel, în urma cercetărilor efectuate de autor, prin Hotărîrea Guvernului nr.618 din 4 iunie 2007, au fost aprobați următoarele criterii și indicatori ai gestionării durabile a pădurilor:

Criteriul 1. Menținerea, conservarea și ameliorarea diversității biologice din păduri.

Criteriul este caracterizat de următorii indicatori:

Suprafața pădurilor naturale și seminaturale exploatabile și trecute de vârsta exploatabilității (fiecare 10 ani).

Suprafa ța pădurilor incluse în Catalogul național ca resurse genetice forestiere pe categorii (fiecare 10 ani).

Suprafa ța pădurilor incluse în fondul ariilor naturale protejate de stat pe categorii (fiecare 10 ani).

Evoluția numărului speciilor dependente de păduri, precum și cele incluse în Cartea Roșie sau clasificate conform Uniunii Internaționale de Conservare a Naturii (UICN) în raport cu speciile forestiere, utilizând listele UICN, Consiliului Europei (CE), Uniunii Europene (UE) (fiecare 10 ani).

Schimbările intervenite în suprafața și raportul arboretelor din specii autohtone și introducente (la fiecare 10 ani).

Schimbările intervenite în suprafața și raportul arboretelor amestecate și pure (la fiecare 10 ani).

Raportul suprafețelor anuale de regenerări naturale semincere la suprafața totală regenerată și împădurită.

Raportul suprafețelor ocupate de păduri, care nu corespund condițiilor staționale (la fiecare 10 ani).

Criteriul 2. Menținerea sănătății și vitalității pădurilor.

Criteriul este caracterizat de următorii indicatori:

Cantitatea totală a poluanților atmosferici și schimbările survenite în ultimii cinci ani, raportul la unitate de suprafață cu păduri.

Suprafața pădurilor afectate de defoliere gravă și modificările din ultimii cinci ani apreciate după metodologia și clasificarea Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite (ECE/ONU) și Uniuniii Europene (UE):

daune grave cauzate de factori biotici, abiotici ș i antropogeni;

suprafața anuală a pădurilor și altor terenuri cu vegetație forestieră parcurse de incendii;

raportul suprafețelor afectate de pășunat nelegitim la suprafața pădurilor și separat a celor regenerate și plantate (anual);

volumul și raportul suprafețelor afectate de tăieri nelegitime (anual).

Variațiile bilanțului nutritiv și a acidității pe parcursul ultimilor 10 ani. Criteriul 3. Menținerea și intensificarea funcțiilor de protecție a

pădurilor.

Criteriul este caracterizat de următorii indicatori:

Ponderea suprafeței pădurilor incluse în categoria funcțională de protecție a terenurilor și solurilor.

Ponderea suprafeței pădurilor incluse în categoria funcțională de protecție a apelor.

Criteriul 4. Menținerea și consolidarea capacității productive a resurselor forestiere, contribuției lor în ciclele mondiale de carbon.

Criteriul este caracterizat de următorii indicatori:

Suprafața și ponderea pădurilor și a altor terenuri cu vegetație forestieră și schimbările care au survenit în acestea la fiecare 10 ani:

structura pe specii silvoformante;

structura pe clase de vârste;

structura pe tipuri de pădure;

structura pe regimuri silvice;

structura pe regimuri de proprietate.

Schimbările survenite la fiecare 10 ani în:

volumul total al lemnului pe picior;

volumul mediu al lemnului pe picior pe specii ș i clase de vârste.

Stocajul total de carbon și evoluția acestuia în diverse arborete forestiere (la fiecare 5 ani).

Criteriul 5. Menținerea și stimularea funcțiilor producătoare ale pădurilor (produse lemnoase și nelemnoase).

Criteriul este caracterizat de următorii indicatori:

Echilibrul dintre creșterea medie și volumul recoltat pe parcursul a 10 ani și 5 ani (inclusiv pe specii).

Raportul suprafeței pădurilor exploatabile la suprafața totală a pădurilor (fiecare 5 ani).

Raportul posibilității de recoltare la volumul recoltat, inclusiv pe specii.

Schimbările în ponderea suprafețelor pădurilor (fiecare 5 ani) în suprafața generală a țării (gradul de împădurire).

Cantitatea totală posibilă și recoltată de produse nelemnoase, evoluția valorică și cantitativă (anual).

Criteriul 6. Menținerea altor funcții și condiții socio-economice ale

9 9^9

pădurilor.

Criteriul este caracterizat de următorii indicatori:

Ponderea sectorului forestier în Produsul Intern Brut (fiecare 5 ani).

Raportul volumului de masă lemnoasă prelucrată la volumul total recoltat (anual).

Volumul investițiilor în silvicultură, inclusiv: împădurire, regenerări; protecția pădurilor; paza pădurilor.

Ponderea suprafeței pădurilor incluse în circuitul economic sub diverse folosințe la suprafața totală a fondului forestier (fiecare 5 ani).

Ponderea cheltuielilor pentru cercetare și proiectare, inclusiv amenajări silvice și pregătirea, perfecționarea cadrelor silvice de la volumul total de finanțări din silvicultură (anual).

Schimbările intervenite în angajații din sectorul forestier, inclusiv în localitățile sătești (salariații în silvicultură, exploatarea și prelucrarea lemnului, altor folosințe și preocupări forestiere).

Este de menționat faptul că, în cadrul fiecărui indicator cantitativ se vor lua în considerație și următorii factori:

Existența unui cadru juridic (reglementar), care contribuie la implementarea prevederilor;

Existența unui cadru instituțional apt de a aplica cele stipulate;

Existența cadrului economic și financiar de gestionare durabilă a pădurilor;

Existența mijloacelor de informație capabile să asigure accesul populației la informația cu caracter forestier;

Mecanisme internaționale de colaborare și cooperare pe diverse probleme de gestionare durabilă a pădurilor Republicii Moldova.

Criteriile și indicatorii gestionării durabile a pădurilor vor favoriza crearea bazelor de date cu privire la starea pădurilor, încadrarea funcțională a lor, elaborarea recomandărilor și strategiilor în domeniul utilizării resurselor forestiere și sunt o condiție primordială pentru asigurarea unei dezvoltări durabile a țării.

Sistemul de criterii și indicatori corespunde principiilor internaționale a dezvoltării durabile a pădurilor, ia în considerație problemele și aspectele naționale în domeniul utilizării resurselor forestiere, are ca scop realizarea prioritetelor naționale. Acest sistem este instrumentul de control și informa ț ional al politicii forestiere, contribuind la planificarea regenerării și utilizării durabile a resurselor forestiere, precum luarea deciziilor de aplicare a măsurilor de stimulare economică a gestionării durabile a pădurilor (figura 3.1).

Criterii și indicatorii gestionării durabile a

păduri

Analiza politicii
forestiere

t

Figura 3.1. Criterii și indicatorii gestionării durabile a pădurilor în sistemul

instrumentelor politicii forestiere. Sursa: Elaborat de autor.

Indicatorii gestionării durabile vor servi ca bază pentru efectuarea studiilor de evaluare și analiză a stării resurselor forestiere, vor reflecta tendințele principale, vor identifica cauzele și consecințele, precum și vor permite de a supraveghea realizarea politicii forestiere și aprecierea eficienței acesteia.

Separarea funcțiilor administrării de stat de cele de gestionare.

Sectorul forestier al Republicii Moldova, ca și alte sectoare ale economiei naționale, s-a constituit în perioada sovetică și până în prezent poartă amprenta formațiunii social-politice corespunzătoare. În pofida schimbărilor, care au loc în societate, sectorul forestier rămâne a fi unul conservator, care mai puțin a fost receptiv la apariția relațiilor economiei de piață.

Unele aspecte pozitive din conservatismul silvicultorilor merită a fi menționate, deoarece ele au permis evitarea greșelilor și a distrugerilor de proporții. În silvicultura națională a fost păstrat patrimoniul forestier, mijloacele fixe din domeniul prelucrării lemnului, centrele mecanizate pentru exploatările forestiere, pentru prelucrarea solurilor la regenerarea și extinderea terenurilor cu vegetație forestieră create anterior, s-a păstrat structura organizațională la nivel național, raional și local, există disciplina tehnologică și generală, s-a păstrat personalul silvic cu pregătirea profesionistă corespunzătoare. Aceste premize permit, în prezent, realizarea sarcinilor stabilite prin Strategia dezvoltării durabile a sectorului forestier din Republica Moldova cu privire la extinderea terenurilor cu vegetație forestieră.

Concomitent cu aceste momente pozitive, trebuie să menționăm ș i stagnarea existentă în silvicultura Republicii Moldova prin impasivitatea și nepromovarea reformelor dictate de noile condiții socio-economice. Printre principalele neajunsuri subliniem cumularea de funcții de administrare de stat și de gestionale a resurselor forestiere la nivel național, raional și local.

Exemplul țărilor europene, care au sectoare forestiere cu structuri orientate la relațiile de piață, ne demonstrează existența unui potențial nevalorificat și care ar permite eliminarea a multor neajunsuri, care au căpătat caracter sistemic. În prezent, în majoritatea țărilor post-socialiste au loc reformări, înclusiv și în domeniul forestier privind ajustarea legislativă și instituțională la noile condiții ale economiei de piață.

Contradicțiile principale se conțin la nivel legislativ. Astfel, în conformitate cu art.12 al Codului silvic în vigoare, autoritatea silvică centrală:

. elaborează regimul silvic, care reprezintă un sistem de norme tehnice, economice, juridice și silvice privind amenajarea, folosirea, regenerarea, paza și protecția pădurilor, și exercită controlul asupra respectării acestui regim.

… aplică regimul silvic în fondul forestier subordonat, respectînd principiile dezvoltării durabile a pădurilor, conservării ș i ameliorării diversității biologice forestiere, folosirii raționale a resurselor forestiere.”

? 5

În fond, atât la nivel național al autorității silvice centrale, precum și la nivelul întreprinderilor pentru silvicultură, există această cumulare de funcții, care schematic poate fi reprezentată în felul următor (figura 3.2).

Figura 3.2. Schema func țiilor îndeplinite la nivel de întreprindere

pentru silvicultură Sursa: Elaborat de autor.

Structurile silvice la nivel național și raional își planifică, realizează și controlează rezultatele, îmbinând toate funcțiile cu excepția celei a controlului de stat. Printre cele mai frecvente încălcări sînt cele de la îmbinarea activităților de

5

inventariere și punere în valoare a arboretelor, efectuarea tăierilor, recepția masei lemnoase recoltate, transportarea și prelucrarea masei lemnoase și comercializarea ei. Toate aceste lucrări sînt îndeplinite practic de unele și aceleași persoane și, în lipsa unui control și în prezența anumitor interese corporative, au loc formarea și comercializarea unor volume considerabile de masă lemnoasă suplimentară și în afara evidentei contabile.

5

Indirect despre aceasta ne vorbesc datele estimative ale consumului real al

resurselor lemnoase la nivel național. Consumul intern este estimat la circa 10005

3

1200 mii m anual, din care:

Masa lemnoasă recoltată legal în cadrul Agenției pentru Silvicultură „Moldsilva” reprezintă circa 430 mii m /an.

Masa lemnoasă recoltată legal pe terenurile aflate în gestiunea altor

3

deținători circa 5 mii m /an.

5

Masă lemnoasă importată, din care doar 20-30% se utilizează la încălzire,

3

circa 30 mii m /an.

Masă lemnoasă provenită de la tăierile nelegitime înregistrate 7-10 mii

m3/an.

Utilizarea deșeurilor din livezi, vii, cîmpuri agricole (echivalentul în lemn de foc), circa 100 mii m /an.

Utilizarea masei biologice animaliere(tizicul) ș.a. echivalentul în lemne de foc-circa 50 mii m /an.

3

Din surse neidentificate – 375-575 mii m

Veniturile ratate de la comercializarea lemnului recoltat ilegal din surse neidentificate în prezent constituie:

375 mii m3*282 lei/m3 (prețul mediu la 1m3 masă lemnoasă conform datelor statistice la 1.10.2007)=105,75 mil lei/an.

575 mii m3* 282 lei/m3=162,15 mil lei/an.

Astfel, veniturile ratate variază de la 105,75 mil. lei la 162,15 mil lei/an pe țară. În același timp, veniturile totale ale Agenției pentru Silvicultură „Moldsilva” în anul 2006 au constituit 167,302 mln. lei.

Pentru a asigura realizarea priorităților politicii naționale în domeniul forestier și debarasarea statului de funcțiile, care pot fi transmise agenților economici, crearea unui mediu sănătos și competitiv privind executarea activităților de gestionare este necesar de efectuat următoarele:

la nivelul macroeconomic:

Interzicerea exercitării de către Agenția pentru Silvicultură „Moldsilva” a activității de antreprenoriat ca agent economic. Este necesară delegarea acestor funcții la nivelele doi și trei din domeniul forestier.

Concentrarea eforturilor autorității silvice centrale la crearea condițiilor

5 5

de menținere, conservare și dezvoltare a pădurilor prin armonizarea cadrului legislativ și normativ, elaborarea și aplicarea instrumentelor politicii forestiere, supravegherea și controlul respectării legislației silvice, a actelor normative din domeniu.

Susținerea și perfecționarea sistemului național de inventariere și amenajare a pădurilor și terenurilor cu altă vegetație forestieră.

Susținerea inițiativelor privind crearea sectoarelor forestiere în alte domenii, cum ar fi cel comunitar și privat.

Dezvoltarea sistemului național de pregătire și perfecționare a resurselor umane din domeniu.

La nivelul microeconomic.

La nivelul întreprinderilor pentru silvicultură tradițional au fost două activități distincte: cea numită bugetară, responsabilă de creșterea pădurii, îngrijirea ei, asigurarea pazei, lucrărilor de protecție și care era finanțată din sursele bugetare(de aici și denumirea). Finanțarea era operațională cu asigurarea unui control sever privind utilizarea mijloacelor.

Altă activitate a fost cea de exploatare și prelucrare a lemnului, colectările și comercializările produselor nelemnoase, așa numita activitate auxiliar-industrială. În multe țări aceste activități sînt separate în firme diferite, reieș ind din specificul lor și existența unor contradicții economice distincte. Din pădure este necesar de a recolta reieșind din starea arboretelor și în conformitate cu prevederile amenajamentelor în volumele strict stabilite, chiar dacă calitatea este mai proastă și nu prea satisface pe cei de la prelucrare. Obiectivele gestionării durabile sunt lemnul de calitate superioară din viitor și îndeplinirea importantelor funcții ecologice și sociale. Calitatea lemnului recoltat în prezent în pădurile țării lasă mult de dorit, reieș ind din moștenirea istorică a patrimoniului forestier.

Pentru activitatea de autogestiune sau auxiliar-industiale calitatea materiei prime este foarte importantă pentru producerea unor mărfuri calitative și competitive. Lemnul trebuie să fie de calitate superioară, în cantități mari ș i ieftine. Aceasta-i contradicția de bază dintre cele două activități.

5 5

În condițiile unei economii socialiste centralizate a fost justificată aflarea acestor produceri în cadrul unei întreprinderi, așa numita gospodărire complexă a produselor pădurilor, dar păstrând două evidențe contabile separate și asigurând prioritatea intereselor silvice, urmărindu-se achitarea strictă a mijloacelor financiare din partea autogestiunii și în corespundere cu prețurile stabilite centralizat.

Problema principală în prezent este – pe seama cui și în ce măsură este capabilă autogestiunea din silvicultură să asigure o dezvoltare a pădurilor, în timp ce ea însăși are nevoie de reutilare și modernizare. Cum va fi cu sarcina și datoria de onoare a silvicultorilor de a conserva și dezvolta fondul forestier.

Astfel, reieșind din cele expuse mai sus, se propune separarea activităților bugetare de cele auxiliar-industriale în întreprinderi diferite cu funcții clar divizate (figura 3.3).

Figura 3.3. Separarea activității de silvicultură de activitățile

auxiliar-industriale Sursa: Elaborat de autor.

Aceasta ar fi prima etapă în reformarea instituțională. În cadrul întreprinderii pentru silvicultură este necesar de a implementa crearea sectoarelor specializate pe domenii:

Departament de planificare și supraveghere a calității lucrărilor effectuate în fondul forestier.

Sector specializar în pepinierit și seminologie.

Sector specializat pentru pregătirea solurilor și regenerarea sau extinderea terenurilor cu vegetație forestieră.

• Sector specializat în acordarea serviciilor la efectuarea lucrărilor de îngrijire și conducere.

Treptat se propune trecerea la următoarea schemă de administrare și gestionare a resurselor forestiere (figura 3.4).

Paza și protecția pădurilor

Prelucrarea lemnului

Figura 3.4. Separarea funcțiilor de administrare de stat de cele de gestiune a

pădurilor

Sursa: Elaborat de autor.

Astfel, întreprinderile pentru silvicultură vor fi responsabile de:

respectarea legislației silvice;

planificarea lucrărilor în baza materialelor de amenajare;

coordonarea finanțării lucrărilor stabilite și planificate de importanță deosebită pentru starea fondului forestier;

controlul ș i asigurarea executării;

elaborarea sistemelor informaționale forestiere;

învățămîntul ș i instruirea;

servicii de consultantă.

5

Sursele de finanțare pentru activitatea de administrare de stat ar fi cele ale statului, care le alocă în dependență de prioritățile politicii naționale forestiere. La rândul său, statul formează aceste mijloace din taxele plătite de către firmele silvice pentru dreptul de a valorifica produsele lemnoase și nelemnoase, precum ș i din alte plăți din diverse domenii, activitatea cărora influențează direct sau indirect starea resurselor forestiere.

Firmele, care vor îndeplini lucrările de gospodărire și utilizare a resurselor forestiere, la etapa inițială vor fi create în baza divizării actualelor întreprinderi silvice, care vor fi structuri comerciale sau de afaceri cu capital de stat și care se vor conduce în activitatea sa de normele și criteriile business-ului. Într-un viitor mai îndepărtat, aceste firme sau unele din ele vor fi privatizate.

Etapele, care se propun sînt necesare de parcurs, deoarece experiența și tradițiile naționale oglindesc necesitatea formării treptate a conștiinței forestiere și în principal pentru a nu dăuna pădurilor, pentru a forma și dezvolta noile mecanisme de promovare a politicii forestiere și pentru educarea și dezvoltarea agenților economici cointeresați și capabili de efectuarea lucrărilor de gospodărire și utilizare a resurselor forestiere.

Este important că în rezultatul procesului de reformare:

se vor elimina legăturile directe între structurile responsabile pentru administrarea de stat și cele de gestionare, pentru a evita conflictul de interese și a asigura independența și transparența autorității silvice centrale.

va crește productivitatea muncii ș i eficiența investițiilor în silvicultură.

se va asigura accesul egal ș i deschis pentru toti actorii de pe piață la produsele forestiere.

se vor crea condiții reale pentru apariția locurilor de muncă în localitățile rurale, dezvoltarea inițiativelor locale, implicarea comunităților locale în procesul de gospodărire și utilizare a resurselor forestiere.

se vor limita tendințele monopoliste existente în asigurarea cu materie primă.

se vor limita posibilitățile și condițiile pentru coruperea corpului silvic.

Crearea sectorului forestier comunitar.

În prezent, în Republica Moldova resursele forestiere, conform datelor Cadastrului funciar la 01.01.2006, se află majoritar în gestiunea Agenției pentru Silvicultură „Moldsilva”- 84,1%, iar în subordinea autorităților administrației publice locale – doar 15,7% din toată suprafața fondului forestier. În ultimii ani au apărut și proprietari privați, care constitue 0,2% sau 900 ha păduri.

Prin Strategia dezvoltării durabile a sectorului forestier din Republica Moldova, Legea nr. 1041-XIV din 15.06.2000 privind ameliorarea prin împădurire a terenurilor degradate și Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.841 din

cu privire la aprobarea Programului de valorificare a terenurilor noi și de sporire a fertilității solurilor, este prevăzută extinderea terenurilor cu vegetație forestieră până la 128,1 mii ha în perioada de până la anul 2020 (tabelul 3.1). Aceste terenuri se află în subordinea primăriilor.

Structura terenurilor preconizate pentru a fi plantate după categoriile de folosință este următoarea :

perdele forestiere de protecție – 12,14 mii ha;

perdele forestiere antierozionale – 28,33 mii ha;

predele forestiere de protecție a apelor – 14,94 mii ha;

plantații forestiere pe terenuri degradate – 72,65 mii ha;

Volumul investițiilor va constitui circa 750 milioane lei.

5

Astfel, de la extinderea terenurilor cu vegetație forestieră, care vor fi plantate, se pot prognoza următoarele venituri, calculate în baza extrapolării celor obținute în sectorul forestier al Agenției pentru Silvicultură „Moldsilva” în anul 2006:

de la tăierile de îngrijire și conducere în Agenția „Moldsilva” se obține în mediu 0,62 m /ha/an, iar de pe suprafața plantată se va obține 79,4 mii m / anual.

3

de la tăierile de produse principale se obține în mediu 0,84 m /ha, iar de pe 128067ha – 107,6 mii m3/anual.

volumul total de pe aceste suprafețe la vârsta exploatabilității va constitui circa 12,8 mil m , prognozând un volum mediu pe ha de 100m .

veniturile prognozate vor fi de circa 57 mil lei/anual (reieșind din cel căpătat de AS „Moldsailva” în anul 2006 de 447,5 lei/ha/an).

Aceste venituri ș i volume de masă lemnoasă vor constitui aportul economico- financiar în dezvoltarea rurală concomitent cu acele beneficii ecologice și sociale de la plantările planificate.

Este important de menționat că aportul sectorului forestier comunal la dezvoltarea durabilă a țării va consta în:

sporirea ponderii acestui sector de la 15,7% pănă la 26%;

contribuirea la reducerea proceselor de eroziune a solurilor, de alunecări de teren, ameliorarea regimului hidrologic;

vor fi ameliorate prin împădurire terenurile agricole degradate;

sporirea suprafeței trupurilor de pădure existente, ceea ce va contribui la amplificarea efectelor ecologice locale și gestionarea durabilă a pădurilor;

terenurile destinate împăduririi practic nu sînt disponibile pentru alte folosințe, ceea ce oferă o bază pentru managementul corespunzător a folosinței pămîntului la nivel local;

îmbunătățirea condițiilor de habitat pentru animale sălbatice, iar în unele cazuri va recrea habitatele pentru viața sălbatică (flora și fauna) și pentru peisaj, va menține și ameliora biodiversitatea;

oferirea economiei locale a unor resurse suplimentare de masă lemnoasă de circa 187 mii m /anual ;

fiind plantate limitrof terenurilor agricole, pădurile noi-formate vor contribui la sporirea productivității acestora;

se va asigura angajarea pentru un număr considerabil de oameni din localitățile rurale (la lucrări silvice);

pentru durata scurtă și medie se va imbunătăți folosirea pămăntului și se vor crea avantaje numeroase de la polifuncționalitatea pădurilor, prin diversificarea aporturilor și veniturilor (produse din lemn, vînătoarea, plantele medicinale, apicultura etc.), crearea resurselor locale de combustibil cu carbon neutral (lemn), protecția terenurilor agricole contra factorilor naturali nefavorabili.

În contextul general existent în lume privind cercetările științifice de diversificare a surselor de energie și asigurarea securității energetice, importanța sectorului forestier va crește cu mult.

În prezent, produsele lemnoase locale ocupă doar 4% în balanța energetică a țării, 96% aparținând surselor importate. Masa lemnoasă reprezintă o sursă de energie termică renovabilă și importantă pentru localitățile rurale. În diferite etape istorice ale Republicii Moldova volumul deficitar al lemnelor de foc a avut diferite valori. Necesitățile locale au fost acoperite din pădurile țării în proporții de la 7073 % în perioada interbelică, la 30-35% în perioada sovietică și circa 40-50% în perioada 1990-2006. Pentru populația rurală lemnele de foc au devenit unica sursă de căldură.

Deficitul lemnelor de foc poate fi atenuat sau chiar lichidat prin împăduririle terenurilor degradate, plantarea perdelelor de protecție a câmpurilor și benzilor de protecție a apelor. Întrucât în aceste scopuri sunt folosite specii repede crescătoare și cu cicluri mici de producție se poate de calculat care ar fi beneficiile economice a acestor plantații, care vor contribui, în primul rând, la ameliorarea stării ecologice.

Astfel, pentru fiecare primărie în aria satului este posibil de a avea circa 300450 ha de plantații, inclusiv perdelele forestiere de protecție a câmpurilor, care trebuie să ocupe 4- 5 % din suprafa ța terenurilor arabile. Volumul mediu recoltat

3 /v

de pe 1 ha la vârsta exploatabilității (20 ani) ar fi de circa 100 m / ha. In fiecare an ar fi posibil de recoltat 15-20 ha, obținându-se circa 1500- 2000 m / an. Prețurile cele mai mici la lemnul de foc în AS ”Moldsilva” sînt de 280 lei /m (prețul stabilit la 1 m după datele contabile la 1.10.2007). Deci, primăria ar putea obține un venit de circa 420- 560 mii lei/an. Aceasta ar fi o contribuție foarte esențială în bugetul local și combaterea sărăciei. Este de menționat că bugetul mediu al unei primării din Republica Moldova este de circa 650 mii lei/an.

Producerea energiei electrice și termice cu folosirea masei lemnoase pînă nu demult nu putea rezista concurenței din cauza prețurilor mici la combustibilii tradiționali – petrol și cărbune. Pentru obținerea a 1000 kwt-oră de energie electrică, e necesară aproximativ o tonă masă lemnoasă uscată.

Prin folosirea rațională a masei lemnoase, se pot asigura necesitățile de produse industriale (hîrtie, material de construcție, mobilă etc.) și în combustibil energetic. Necesitatea anuală a energeticii mondiale constituie 10 miliarde tone combustibil convențional. Majorarea biomasei vegetale poate acoperi pe deplin toate necesitățile omenirii, deoarece anual pe suprafața pămîntului se recoltează aproximativ 60 miliarde m , ceea ce reprezintă 30 miliarde tone cărbune.

Combustibilul lemnos reprezintă un produs ecologic pur, aducînd mediului înconjurător minimum de substanțe nocive. Practic, în acest tip de combustibil lipsește sulful ș i conținutul de azot nu depășește 1% din masă. La arderea masei lemnoase conținutul de azot este foarte redus.

5

Există două metode de folosire a masei lemnoase în calitate de combustibil — într-o etapă: arderea directă în cuptoarele cu grătar în straturi și în a doua etapă de ardere se include transformarea preventivă a masei lemnoase în gaze, cu arderea ulterioare a gazelor la diferite instalații (căminele din camere, cazane de încălzit apă, cazane pentru vapori, cuptoare chimice, în motoarele cu ardere internă, aragaze). Sfera de întrebuințare a combustibilului gaz este mult mai largă și mai puțin impurifică mediul înconjurător.

Pentru obținerea a unei tone combustibil convențional e necesar 2200 kg

33

masă lemnoasă sau 4,68 m plop, sau 2,65 m salcîm.

Pentru producerea 1 Gcal energie termică este necesar de 0,669 m plop sau 0,379 m salcîm. Prețul de piață a unui m plop – 260 lei, salcîm – 350 lei. Reieș ind din acestea, o Gcal energie termică produsă din masa lemnoasă de plop costă 174 lei, iar din salcîm – 133 lei. Pentru producerea 1 Gcal este necesar 125 litre (100 kg) petrol. Astfel, prețul 1 Gcal produse din masă lemnoasă este de 2,54 ori mai ieftin decît din petrol.

Dezvoltarea sectorului forestier comunal ș i producerea energiei electrice și termice din masă lemnoasă este o direcție strategică foarte importantă pentru dezvoltarea durabilă a țării, crearea unui mediu de viață confortabil în localitățile

5 7 5 5

rurale și asigurarea echilibrului ecologic.

Estimarea economică a resurselor forestiere.

Estimarea economică a resurselor forestiere este necesară pentru:

Determinarea cantitativă și calitativă a mărimii resurselor forestiere, care sînt parte componentă a capitalului natural.

Argumentarea calculelor (prognozabile, de planificare, de proiectare) indicatorilor de exploatare a acestor resurse și compararea variantelor de decizii, optimizarea utilizării, consumului și regenerării resurselor forestiere.

Aprecierea prejudiciului adus patrimoniului natural prin utilizarea resurselor forestiere, a consecințelor și eficacității activităților promovate.

Determinarea importanței resurselor forestiere pentru economia și ecologia țării.

Crearea stimulenților economici de utilizare rațională și conservare a resurselor forestiere.

Determinarea pierderilor resurselor forestiere în urma utilizării lor, precum ș i de la influențele negative a unor activități antropogene.

Implementarea certificării forestiere.

Certificarea forestieră reprezintă acțiunea prin care organismele recunoscute pe plan național și internațional emit certificate, ce atestă gospodărirea pădurilor dintr-un anumit teritoriu, pe baza standardelor recunoscute la nivel mondial în domeniul gestionării durabile a pădurilor și terenurilor cu vegetație forestieră din afara fondului forestier.

Certificarea forestieră permite producătorului să obțină aprecierea publică a practicilor aplicate privind gospodărirea silvică, iar consumătorului să se asigure că producția procurată nu contribuie la distrugerea și degradarea pădurilor.

Certificării forestiere sunt supuse sistemele de management a pădurilor fondului forestier și a terenurilor cu vegetație forestieră din afara fondului forestier, precum ș i produsele pădurilor (forestiere) recoltate.

Certificarea forestieră este o activitate, care capătă amploare în toată lumea și inevitabil va fi promovată și în Republica Moldova în contextul integrării europene și afilierea la standardele internaționale de mediu și a condițiilor de trai.

În prezent, în Republica Moldova în cadrul Agenției pentru Silvicultură „Moldsilva”, cu aportul autorului, este în proces de definitivare proiectul Regulamentului cu privire la certificarea forestieră, care va fi înaintat pentru aprobare Guvernului în anul 2008.

După părerea noastră, implementarea direcțiilor strategice de remodelare a managementului forestier, propuse în teză, va contribui real la îmbunătățirea activității ș i sporirea performanțelor silviculturii autohtone.

3.3. Aplicarea analizei de corelație pentru remodelarea managementului forestier național.

9

În scopul argumentării economice a remodelării managementului forestier din Republica Moldova s-a aplicat analiza de corelație. Analiza dependenței de corelație se efectuează prin aplicarea funcției multiple, care reprezintă expresia economico-matematică a dependenței unui indicator rezultativ de diferiți factori, care-l condiționează. Cu ajutorul funcțiilor multiple se relevă tendințele de influență a diferitor factori asupra indicatorului rezultativ, pe baza cărora se poate aprecia schimbarea acestuia pe viitor.

Actualmente, se utilizează mai multe funcții matematice, dar cel mai utilizat model de regresie multifactorială este modelul liniar, a cărui expresie este relația:

X0=a0+a1x1+a2x2+a3x3+.. .+anxn,

unde:

X0- variabila rezultativă;

xi- variabilele factoriale xi;

a0- reprezintă coeficientul care exprimă influența factorilor, care nu sunt incluși în model, considerați cu acțiune constantă;

ai, – coeficienții de regresie, ce ne arată gradul de influență a fiecărui factor asupra caracteristicii rezultative X0.

Pentru regresia liniară multiplă este specific faptul că variabila rezultativă X0 se modifică uniform în cazul în care variabilele factoriale xi se modifică cu o unitate.

În calitate de indicator rezultativ a fost ales „Suprafața totală acoperită cu păduri", care caracterizează suprafața pădurilor și altor terenuri acoperite cu vegetație forestieră, ponderea acesteia la suprafața uscatului a țării, precum și ponderea procentuală a diferitor categorii de păduri.

Obiectivul acestui indicator este aprecierea stării pădurilor sau a terenurilor acoperite cu vegetație forestieră, de asemenea, oglindirea tendințelor în gestionarea lor. Acest indicator permite efectuarea evaluării cantitative și calitative a resurselor forestiere.

În continuare va fi exprimată ecuația de regresie multiplă ce exprimă dependența caracteristicii rezultative „Suprafața totală acoperită cu păduri, mii ha” (X0) de factorii de bază:

Xj – suprafețele parcurse cu tăieri rase, mii ha;

X2 – suprafețele regenerate și plantate cu păduri, mii ha;

X3 – suprafețele trecute în categoria de păduri, mii ha;

X4- volumul total al tăierilor ilicite, mii m3;

X5 – suprafețele totale a focarelor de dăunători, mii ha;

X6 – factorul timp.

Tabelul 3.2

Date inițiale pentru analiza de corelație

Sursa: ASS „Moldsilva”.

În modelele economico-matematice multiple, pentru alegerea formei de dependență se construiesc grafice pare ale dependenței indicatorului rezultativ de fiecare din variabilele factoriale și se efectuează analiza graficelor obținute.

și liniară, deoarece prin punctele graficelor construite se pot trage linii drepte apropiate de toate punctele de pe grafic, numite linii de regresie.

Prelucrând datele cu ajutorul programei QM, ecuația de regresie multiplă calculată are următoarea formă (anexa nr. 3.1):

X0= 321,9157-0,8376×1+0,9028×2+0,8257×3-0,7062×4-0,02×5+3,5392×6 ;

Sensul economic al coeficienților de regresie poate fi interpretat în felul următor:

a1 = -0,8376, coeficient de regresie pe lângă factorul x1. La majorarea suprafețelor parcurse cu tăieri rase cu 1 mie ha, suprafața totală acoperită cu păduri se micșorează în mediu cu 0,8376 mii ha;

a2 = 0,9028, coeficient de regresie pe lângă factorul x2. La majorarea suprafeței regenerate și plantate cu păduri cu 1 mie ha, suprafața totală acoperită cu păduri se majorează în mediu cu 0,9028 mii ha;

a3 = 0,8257, coeficient de regresie pe lângă factorul x3. La majorarea suprafețelor trecute în categoria de păduri cu 1 mie ha, suprafața totală acoperită cu păduri se majorează în mediu cu 0,8257 mii ha;

a4 = -0,7062, coeficient de regresie pe lângă factorul x4. La majorarea volumului total al tăierilor ilicite cu 1 mie m3, suprafața totală acoperită cu păduri se micșorează în mediu cu 0,7062 mii ha;

a5 = -0,02, coeficient de regresie pe lângă factorul x5. La majorarea suprafețelor totale a focarelor de dăunători cu 1 mie ha, suprafața totală acoperită cu păduri se micșorează în mediu cu 0,02 mii ha;

a6 = 3,5392, coeficient de regresie pe lângă factorul timp (x6). Anual suprafața totală acoperită cu păduri se majorează în mediu cu 3,5392 mii ha.

Estimarea coeficienților de regresie ai a fost efectuată cu ajutorul criteriului t (metoda Student). Dat fiind faptul că pentru toți coeficienții valorile calculate |tcaic| sunt mai mari comparativ cu valorile tabelare ttab, putem afirma că valorile coeficienților de regresie a1, a2, a3, a4, a5, a6 sunt considerabile:

x1: t1calc=|-1,8526|>t1tab=0,9824- valoarea coeficientului de regresie a1 este considerabilă;

x2: t2calc=7,5902>t2tab=0,1189- valoarea coeficientului de regresie a2 este considerabilă;

x3: t3calc=2,5405>t3tab=0,3250- valoarea coeficientului de regresie a3 este considerabilă;

x4: t4cabc==|-1,3843|>t4tab=0,5101- valoarea coeficientului de regresie a4 este considerabilă;

x5: t5caic=|-0,8691|>t5tab=0,0230- valoarea coeficientului de regresie a5 este considerabilă;

x6: t6calc=14,2027>t6tab=0,2492- valoarea coeficientului de regresie a6 este considerabilă.

Coeficientul de corelație multiplu R=0,9995 – rezultă că intensitatea dependenței de corelație este înaltă ș i forma aleasă a dependenței este corectă.

Totodată, valoarea coeficientului de corelație multiplu poate fi estimată după criteriul lui Fisher: Fcalc=660,304. Utilizând tabelul lui Fisher după gradele de libertate fi=6, f2=11-6-1=4 și q=0,05- gradul de încredere, se determină Ftabel.=6,164. Deoarece Fcalc>Ftabel rezultă că valoarea coeficientului de corelație multiplu R este considerabilă.

Coeficientul de determinare R =0,999, rezultă că 99,9% din variația indicatorului rezultativ „Suprafața totală acoperită cu păduri” este deteminată de factorii cercetați: suprafețele parcurse cu tăieri rase, suprafețele regenerate și plantate cu păduri, suprafețele trecute în categoria de păduri, volumul total al tăierilor ilicite, suprafețele totale a focarelor de dăunători și factorul timp.

Pentru a compara influența fiecărui factor cercetat asupra indicatorului rezultativ, se calculează coeficienții de elasticitate, care arată cu câte procente în mediu se va modifica valoarea indicatorului rezultativ la schimbarea valorii factorului cu 1%.

Calculul coeficienților parțiali de elasticitate

Sursa: Elaborat de autor.

Ei=-0,006, coeficient de elasticitate al factorului xi. La majorarea suprafețelor parcurse cu tăieri rase cu 1 %, suprafața totală acoperită cu păduri se micșorează în mediu cu 0,006 %.

E2=0,018, coeficient de elasticitate al factorului x2. La majorarea suprafeței regenerate și plantate cu păduri cu păduri cu 1 %, suprafața totală acoperită cu păduri se majorează în mediu cu 0,0i8 %.

E3=0,009, coeficient de elasticitate al factorului x3. La majorarea suprafețelor trecute în categoria de păduri cu 1%, suprafața totală acoperită cu păduri se majorează în mediu cu 0,009 %.

E4= -0,009, coeficient de elasticitate al factorului x4. La majorarea volumului total al tăierilor ilicite cu 1 %, suprafața totală acoperită cu păduri se micșorează în mediu cu 0,009 %.

E5=-0,046, coeficient de elasticitate al factorului x5. La majorarea suprafețelor totale a focarelor de dăunători cu 1%, suprafața totală acoperită cu păduri se micșorează în mediu cu 0,046 %.

Astfel, reieș ind din rezultatele analizei de corelație, putem afirma că cea mai mare influență pozitivă asupra suprafețelor totale acoperite cu păduri o exercită factorul suprafe țelor regenerate și plantate cu păduri (E2=0,018), iar cea mai mare influență negativă o are factorul suprafe țelor totale a focarelor de dăunători (E5= – 0,046).

Concluzii și recomandări

Cercetările efectuate ne-au permis să tragem următoarele concluzii:

Noțiunea de “management forestier" este relativ nouă, apărută la începutul anilor ‘90, și care este, la moment, insuficient studiată și abordată în literatura de specialitate. Managementul forestier este un domeniu al managementului, care vine să concretizeze modalitățile de planificare, organizare și implementare a măsurilor de gospodărire și utilizare rațională a produselor și serviciilor forestiere diverse, pornind de la particularitățile procesului de producție din silvicultură, condițiile ecologice, sociale și economice concrete ale țării pentru asigurarea continuității pădurilor și a eficienței economice a întreprinderilor silvice.

Gestionarea durabilă a pădurilor și vegetației forestiere a devenit o preocupare prioritară a fiecărui stat și comunității mondiale în ansamblu. Grupa de experți de la F.A.O a evidențiat următoarele tendințe mondiale în dezvoltarea managementului forestier până în anul 2050: pădurile naturale se vor utiliza în creștere pentru recrearea, păstrarea biodiversității, conservarea regimului solului; prelucrarea lemnului în pădurile naturale va avea tendințe de reducere, în timp ce tot mai mult lemn va fi obținut de pe plantații; finanțarea de către stat a complexului forestier va fi redusă; managementul forestier, amenajarea pădurilor, precum și investițiile în industria forestieră se vor concentra tot mai mult în sectorul privat etc.

Pădurile Republicii Moldova sunt o parte componentă a patrimoniului natural național, reprezentând importante resurse naturale și strategice. Actualmente, în gestiunea Agenției pentru Silvicultură „Moldsilva” se află 357,9 mii ha terenuri ale fondului forestier, inclusiv acoperite cu pădure 328,8 mii ha. După structura proprietății, majoritatea terenurilor fondului forestier (84,1%) se află în proprietatea statului, restul fiind deținute de primării (15,7%) și doar 0,2% de proprietari privați. Comparativ cu alte țări, Republica Moldova denotă indici foarte mici specifici resurselor forestiere. Pentru fiecare locuitor al republicii revine câte 0,075 ha, 10 mc masă lemnoasă în picioare și 0,1 mc lemn recoltat.

Ecosistemele forestiere ale Republicii Moldova dispun de o diversitate vastă întrunind 28 de tipuri de ecosisteme și un șir de subtipuri biogeocenotice (după gradul de productivitate). Pădurile din Republica Moldova sunt încadrate în grupa I funcțională, având în exclusivitate funcții de protecție a mediului înconjurător. Compoziția pădurilor Moldovei este predominată de specii de foioase (97,8%), inclusiv cvercinee – 143,8 mii ha (39,6%), frăsinete – 16,6 mii ha (4,6%), cărpinete – 9,4 mii ha (2,6%), salcâmete – 131,0 mii ha (36,1%), plopișuri – 5,7 mii ha (1,6%) etc., rășinoasele fiind prezentate doar în proporție de 2,2%.

Fondul forestier din Republica Moldova este gestionat de către autoritățile silvice de stat și cele ale administrației publice locale. În prezent, AS "Moldsilva" are în subordine: întreprinderi pentru silvicultură – 16; întreprinderi silvo-cinegetice – 4; rezervații de Stat – 4; institutul de Cercetări și Amenajări Silvice. Principalele sarcini ale AS „Moldsilva” sunt: asigurarea continuității și biodiversității naturale a pădurilor; promovarea speciilor autohtone valoroase; organizarea producerii, utilizării ș i controlului genetic al materialelor forestiere de reproducere etc.

Analiza indicatorilor economici din silvicultura Republica Moldova a permis să identificăm rezervele majore în activitatea sa. Ca sector al economiei naționale, silvicultura Republicii Moldova este condiționată de următorii factori majori: caracteristicile cantitative și calitative ale resurselor forestiere ale țării; prezența unei structuri instituționale plenipotențiare și capabile de a percepe, înregistra, acționa, influența și schimba tendințele negative din domeniul de menținere, conservare, dezvoltare și utilizare a resurselor forestiere; starea economică generală în țară și pe ramură; politica statului în domeniul forestier.

Actualmente, în silvicultura autohtonă se efectuează mai multe tipuri de lucrări necesare pentru menținerea fondului forestier al țării:

• Inventarierea și evaluarea masei lemnoase destinată exploatării la tăierile de produse principale și secundare a crescut, începând cu anul 1990 până în anul 2006 de 5,3 ori.

Examinarea silvopatologică a fost extinsă pe toată suprafața fondului forestier gestionat de către autoritățile silvice și ca rezultat s-a realizat și creșterea volumelor de 1,3 ori în anul 2006 față de 1990;

Regenerarea artificială prin sădire sau semănat a scăzut și constituie 12,5% în anul 2006 față de 1990;

Lucrările de ajutorare a regenerării naturale au crescut de la 0 ha în anul 1990 până la 1880 ha în anul 2006.

Una din activitățile importante a întreprinderilor pentru silvicultură este exploatarea și prelucrarea primară a masei lemnoase recoltate. Anual se prelucrează în mediu 25 mii m , ceea ce reprezintă aproximativ 6,9% din volumul total de masă lemnoasă recoltat sau 50-60% din volumul lemnului de lucru. În prezent la 18 întreprinderi silvice există 31 secții ș i puncte de debitare și prelucrare a lemnului. În total pe ramură anual se recoltează 4050 mii m lemn de lucru și 300-380 mii m lemn de foc.

Volumele de colectare, prelucrare și realizare a produselor nelemnoase și

agricole: pomușoarelor, plantelor medicinale, cerealelor, legumelor,

precum și creșterea animalelor, dezvoltarea albinăritului, variază de la an la an în dependență de factorii de mediu și cerințele pieței de desfacere. Pe parcursul anilor 1998-2006 de la comercializarea PNPA a fost obținut un profit total în sumă de 9666,7 mii lei.

Analiza situației create în problemele asigurării ramurii silvice cu specialiști demonstrează că, în noile condiții economice, gospodăria silvică necesită schimbări radicale în ceea ce privește abordarea problemelor în domeniul pregătirii resurselor umane și ridicării nivelului de calificare a acestora. Gestionarea/gospodărirea/paza fondului forestier, aflat în subordinea Agenției „Moldsilva”, este asigurată de circa 5,6 mii angajați. Problemele de bază ce țin de resursele umane din silvicultură sunt: pregătirea slabă a cadrelor silvice și lipsa reciclării personalului;

Analiza indicatorilor economici ai silviculturii din perioada anilor 19942006 demonstrează o creștere constantă a veniturilor și cheltuielilor. În anul 2006 veniturile în silvicultură au constituit 167,3 mil lei, ceea ce reprezintă o creștere de 10 ori față de anul 1994. Totuși, ponderea veniturilor forestiere în produsul intern brut (PIB) al țării rămâne nesemnificativă – 0,30,4 %. Cheltuielile în silvicultură în anul 2006 au fost de 16,0 ori mai mari decât în anul 1994. Deficitul anual al bugetului silvic în perioada analizată a variat de la 15 – 20% la 30-35%.

Silvicultura Republicii Moldova nu este o ramură profitabilă a economiei naționale și, în acest context, trebuie identificate rezervele de sporire a eficienței sale. Veniturile la 1 ha au crescut de la 33,76 lei în anul 1994 până la 447,5 lei în anul 2006 sau este o creștere de 13,3 ori. Totodată, cheltuielile la 1 ha terenuri ale fondului forestier în anul 2006 au constituit 506 mii lei, ceea ce reprezintă o creștere de 10,2 ori față de nivelul anului 1994. Acoperirea venitului net la 1 ha cu cheltuielile la 1 ha constituie 88,4% pentru anul 2006. În ultimii ani acest grad de acoperire a variat între 90- 95%.

13 . Deja pe parcursul a mai multor ani Republica Moldova se caracterizează printr-o balanță comercială negativă la nivelul întregii economii naționale, dar inclusiv și la capitolul „SilviculturăAceasta se întâmplă din cauza că Moldova este săracă în resurse forestiere și nu dispune de potențial mare la export. Importul lemnului și produselor din lemn are tendință continuă de creștere (s-a mărit de 3 ori față de 1995) și constituie circa 2% din importul total al republicii. Exportul lemnului ș i produselor din lemn, în pofida tendinței de creștere, are o pondere doar de 0,4% din total export. Astfel, balanța comercială în silvicultură este negativă.

14.Reieșind din problemele silviculturii autohtone, managementul forestier necesită o remodelare în scopul asigurării gestionării durabile a fondului forestier, extinderii terenurilor cu vegetație forestieră, asigurării echilibrului ecologic. Actualmente, problemele cu care se confruntă pădurea și sectorul forestier național țin de reducerea diversității biologice a ecosistemelor forestiere și speciilor din biocenoze; gradul scăzut de împădurire a teritoriului insuficient pentru menținerea unui echilibru ecologic constant; înrăutățirea stării de vitalitate și sănătate a pădurilor;

răspândirea speciilor adventive și invazibile etc. Printre principalele probleme la nivel de stat menționăm lipsa unui concept unic pe țară privind rolul resurselor naturale și a problemelor ecologice la nivel de Guvern și Parlament.

Reieșind din concluziile expuse mai sus, se propun următoarele recomandări:

În contextul obiectivelor de dezvoltare durabilă a Republicii Moldova se impune revizuirea radicală a politicii statului în domeniul

managementului forestier autohton:

Actualizarea cadrului instituțional pentru a realiza implementarea în mod unitar și susținut a strategiei de dezvoltare a sectorului forestier;

Dezvoltarea cadrului de reglementare a sectorului forestier;

Revizuirea și armonizarea legislației existente în domeniul

managementului forestier;

Crearea instrumentelor economico-financiare de administrare de stat a resurselor forestiere.

Ținînd cont de direcțiile expuse de perfecționare a politicii statului în domeniul managementului forestier, menționăm că silvicultura Republicii Moldova necesită profunde transformări ce țin de politică, strategie și legislație forestieră: reglementarea administrativă directă a resurselor forestiere, controlul privind starea, regenerarea și utilizarea resurselor forestiere, informația cu caracter silvic și ecologic, planificarea gestionării durabile, certificarea forestieră, mecanismele financiare, precum și mecanismele economice de stimulare a utilizării durabile a resurselor forestiere.

În scopul implementării strategiei dezvoltării durabile a sectorului forestier din Republica Moldova, a fost elaborată și aprobată prin Hotărîre de Guvern lista criteriilor și indicatorilor gestionării durabile a pădurilor Republicii Moldova: menținerea, conservarea și ameliorarea diversității biologice din păduri; menținerea sănătății și vitalității pădurilor;

Menținerea și intensificarea funcțiilor de protecție a pădurilor; menținerea și consolidarea capacității productive a resurselor forestiere, contribuției lor în ciclele mondiale de carbon; menținerea și stimularea funcțiilor de produse ale pădurilor (lemnoase și nelemnoase); menținerea altor funcții și condiții socio-economice ale pădurilor. Pentru fiecare din criterii sus-menționați este stabilită o listă de indicatori.

O direcție strategică importantă de remodelare a managementului forestier este separarea funcțiilor de administrare de stat și de gestionare a resurselor forestiere la nivel național, raional și local. La nivel macroeconomic se propun următoarele: interzicerea exercitării de către Agenția pentru Silvicultură „Moldsilva” a activității de antreprenoriat ca agent economic; concentrarea eforturilor autorității silvice centrale la crearea condițiilor de menținere, conservare și dezvoltare a pădurilor; susținerea și perfecționarea sistemului național de inventariere și amenajare a pădurilor și terenurilor cu altă vegetație forestieră; dezvoltarea sistemului național de pregătire și perfecționare a resurselor umane din domeniu.

Pentru separarea funcțiilor de administrare de stat și de gestionare a resurselor forestiere la nivel microeconomic se propune separarea activităților bugetare de cele auxiliar-industriale în întreprinderi diferite, cu funcții clar divizate. Astfel, întreprinderile pentru silvicultură vor fi responsabile de: respectarea legislației silvice; planificarea lucrărilor în baza materialelor de amenajare; coordonarea finanțării lucrărilor stabilite și planificate de importanță deosebită pentru starea fondului forestier; servicii de consultanță etc. Firmele, care vor îndeplini lucrările de gospodărire și utilizare a resurselor forestiere, la etapa inițială vor fi create în baza divizării actualelor întreprinderi silvice și se vor conduce în activitatea sa de normele și criteriile business-ului.

În contextul creării sectorului forestier comunitar, este prevăzută extinderea terenurilor cu vegetație forestieră până la 128,1 mii ha în perioada de până la anul 2020. Astfel, de la extinderea terenurilor cu vegetație forestieră, care vor fi plantate, s-au prognozat următoarele venituri, care vor constitui aportul economico-financiar esențial în dezvoltarea rurală: de la tăierile de produse principale se obține în mediu 0,84 m /ha, iar de pe 128067ha – 107,6 mii m /anual; veniturile prognozate vor fi de circa 57 mil lei/anual (reieș ind din cel căpătat de AS „Moldsilva” în anul 2006 de 447,5 lei/ha/an); primăria ar putea obține un venit de circa 420- 560 mii lei/an, ceea ce este o contribuție importantă în bugetul local.

Producerea energiei electrice și termice din masă lemnoasă este o direcție strategică foarte importantă pentru dezvoltarea durabilă a țării, crearea unui mediu de viață comfortabil în localitățile rurale și asigurarea echilibrului ecologic. O Gcal energie termică produsă din masa lemnoasă de plop costă 174 lei, iar din salcîm – 133 lei. Astfel, prețul 1 Gcal produse din masă lemnoasă este de 2,5-4 ori mai ieftin decît din petrol.

Una din direcțiile strategice importante este estimarea economică a

resurselor forestiere. Aceasta presupune: determinarea cantitativă și calitativă a mărimii resurselor forestiere; argumentarea calculelor

indicatorilor de exploatare a acestor resurse și compararea variantelor de decizii, optimizarea utilizării, consumului și regenerării resurselor forestiere; aprecierea prejudiciului adus patrimoniului natural prin utilizarea resurselor forestiere, a consecințelor și eficienței activităților promovate etc.

Certificarea forestieră este o activitate, care capătă amploare în toată lumea și inevitabil va fi promovată și în Republica Moldova în contextul integrării europene și afilierea la standardele internaționale de mediu și a condițiilor de trai. În prezent, în Republica Moldova în cadrul Agenției pentru Silvicultură „Moldsilva”, cu aportul autorului, este în proces de definitivare proiectul Regulamentului cu privire la certificarea forestieră, care va fi înaintat pentru aprobare Guvernului în anul 2008.

Pentru argumentarea economică a remodelării managementului forestier din Republica Moldova în teză s-a aplicat analiza de corelație. Rezultatele analizei de corelație sunt următoarele: forma de dependență aleasă a indicatorului rezultativ „Suprafața acoperită cu păduri” de factorii selectați este corelativă și liniară; iar cea mai mare influență pozitivă asupra suprafețelor totale acoperite cu păduri din Republica Moldova o exercită factorul suprafețelor regenerate și plantate cu păduri (E2=0,018), iar cea mai mare influență negativă o are factorul suprafețelor totale a focarelor de dăunători (E5= -0,046).

În contextul dezvoltării durabile a Republicii Moldova, implementarea direcțiilor de remodelare a managementului forestier, precum și celor de perfecționare a politicii statului în acest domeniu, propuse în teză, capătă o importanță deosebită și, fără îndoială, vor contribui la sporirea performanțelor sectorului forestier autohton.

Bibliografie

Allaire Y, Fîrșirotu M. Management strategic: Strategiile succesului în afaceri.

București: Editura Economică, 1998.

Andrei L. Economie politică și politici economice. – București: Editura Economică, 1999.

Andronic B. Performanța firmei. – Iași: Editura Polirom, 2000.

Anuarele Statistice ale Republicii Moldova, anii 1995-2006.

Balanuța V. Diagnosticul și estimarea potențialului economico-financiar al întreprinderii în contextul analizei expres // Contabilitate și audit. – 1999. – Nr 3.

p. 38-45.

Barba V., Costea C. Economia întreprinderilor forestiere. – București: Ceres, 1975.

Băcanu B. Management strategic. – București: Teora, 1997.

Bărbulescu C. Pilotajul performant al întreprinderii. – București: Editura Economică, 2000.

Batrancea I., Modelare și eficiență economică. – București: Editura ETA, 1993.

Belostecinic G. Concurență. Marketing. Competitivitate. – Chișinău: Complexul editorial – poligrafic al ASEM, 1999.

Blaj I. Republica Moldova: experiment ratat pe spatele unei economii tinere // Economistul. – 1999. – Nr. 452. – p.2.

Botnariuc N., Vădineanu A. Ecologie. – București: Editura Didactică și pedagogică, 1982.

Bran P. Finanțele întreprinderilor. – București: Editura Economică, 1997.

Burduș E., Căprărescu Gh. Fundamentele managementului organizației. – București: Editura Economică, 1999.

Chircă S. Mecanisme de funcționare a economiei. – Chișinău: Editura ASEM, 1997.

Ciobanu I. Management strategic. – Iași: Polirom, 1998.

Ciornîi N., Blaj I. Economia firmelor contemporane. – Chișinău: Editura Prut Internațional, 2003.

5 ?

Cocriș V., Isan V. Economia afacerilor. – Iași: Editura „Graphix”, 1994.

Codul Silvic. Legea Republicii Moldova. Nr.887-XIII din 21.06.96.

Cojuhari A., Umaneț V. Bazele teoriei economice. – Chișinău: Universitas, 1993.

Cole G.A. Managament: teorie și practică. – Chișinău: Știința, 2004.

Conferința științifică internațională „Dezvoltarea durabilă a sectorului forestier al Republicii Moldova”. – Chișinău: UASM, 2003.

Constantinescu D., Ungureanu A.M., Tarara L. Management general. – București: Colecția Națională, 2000.

Cornescu V., Mihailescu I., Stanciu S. Management: Teorie și practică. – București: Actami, 1994.

Cotelnic A. Managementul activității de producție. – Chișinău: Editura Evrica, 2003.

Cravciuc Iu., Covali Ia. Raionarea complexă în silvicultura

R.S.S.Moldovenești: cauzele uscării pădurilor de stejar din Moldova. – Chișinău: Editura Știința, 1980.

Crecană C. Analiza afacerilor. – București: Editura Economică, 2002.

Culegere de legi și acte normative. Chișinău, „Moldsilva”, 2004.

Datele statistice ale Agenției de Stat pentru Silvicultură „Moldsilva”.

Dezvoltarea marketingului agroalimentar în Republica Moldova. – Chișinău: Tipografia Centrală, 1999.

Dima I. Economia și gestiunea firmei. – București: Editura Economică, 1999.

Dinu E. Strategia firmei: Teorie și practică. – București: Editura Economică, 2000.

Dinu V. Pădurea, apa, mediul înconjurător. – București: Editura Ceres, 1974.

Doniță N. Tipuri de ecosisteme din Romînia. – București: Redacția de propagandă agricolă, 1990.

Doscănescu N. Mesajul unui optimist. Pădurea eternă. – București: Editura Eminescu, 1989.

Drăgoi M. Economie forestieră. – București: Editura Economică, 2000.

Drâgoi S. Cercetări privind costul de producție în silvicultură și corelația acestuia cu prețul de livrare al lemnului pe picior. Rezumatul tezei de doctorat.

Brașov: Universitatea „Transilvania” din Brașov, 2003.

Dumitrescu C., Fîntînă N., Militaru C. Elemente de management general. – Timișoara: Eurobit, 1998.

Dumitrescu M. Management performant. – București: Editura „Romînia de mîine”, 2001.

Essmann H., Pettenella D., Forestry in Ukraine at the crossroads. Analyses and ideas for a sustainable development. Lviv: Afisha, 2001.

European forest sector outlook study (1960-2000-2020). Main report. – Geneva: United Nations, 2005.

Foret, Economie et Envronnement. Donnees economiques de l’environnement.

Paris: Ifen, 2002.

Forest institutions in transition. Experiences and lessons from Eastern Europe. – Washington: The World Bank, 2005.

Forests and Forestry in Central and Eastern European Countries. The transition process and challenges ahead. Volume I – Presentations and outcomes. – Vienna: Ministerial Conference on the protection of forests in Europe, 2002.

Forests and forestry in Central and Eastern European countries. The transition process and challenges ahead. Volume II – Country reports. – Vienna: Ministerial Conference on the protection of forests in Europe, 2002.

General declarations and resolutions. Adopte at the Ministerial Conferences on the protection of forests in Europe (Strasbourg 1990-Helsinki 1993 -Lisbon 1998). – Vienna, 2000.

Georgescu Gh. Reforma economică și dezvoltarea durabilă. – București: Editura Economică, 1995.

Gheorghe Ș. Fundamente economice. – București: Editura didadctică și pedagogică, 1999.

Giurgiu V. Pădurea și viitorul. – București: Editura Ceres, 1982.

Giurgiu V. Conservarea și managementul diversității biologice a ecosistemelor forestiere pentru o silvicultură durabilă // Revista pădurilor. – 1999. – Nr. 1. –

p.11.

Giurescu C. Istoria pădurii romînești. – București: Editura Ceres, 1976.

Global forest resources assessment 2000. Main report. – Rome: FAO, 2001.

Halpern P., Weston F., Brigham E. Finanțe manageriale: modelul canadian. – București: Editura Economică, 1998.

Hofstede G., Managementul structurilor multiculturale. – București:Editura Economică, 1995.

Hrișcev E. Managementul firmei. – Chișinău: A.S.E.M., 1998.

56.Iancu L. Mica enciclopedie a pădurii. – București: Editura științifică și enciclopedică, 1982.

57.Indrieș R. Ecosistemul forestier // Economistul. – 2005. – Nr.463. – p.1.

58.Ionescu A., Sahleanu V., Bindiu C. Protecția mediului înconjurător și educația ecologică. – București: Editura Ceres, 1989.

59.Istocescu A. Strategia și managementul strategic al firmei. – București: Editura ASE, 2003.

Întărirea capacităților de comunicare a ASS „Moldsilva” în contextul implementării strategiilor/programelor naționale forestiere. – Chișinău, 2005.

Johannsen H., Robertson A.B. Management Glossary. – Longness Green et co., 1968.

Koontz H., Donnell C. Weihrich H. Management. – McGraw-Hill Book Company, 1984.

Kotler Ph. Managementul marketingului. – București: Teora, 1999.

La commercialisation forestiere et agroforestiere par le populations rurales. – Rome: Organisation des nations unies pour l’alimentation et l’agriculture, 1997.

La gestion durable des forets francaises. – Paris: Ministre de l’agriculture et de la peche, 1994.

Luca G.P. Management general. – Iași: Chemarea, 1993.

Macovei Gh. Conducerea modernă, fundament al autoconducerii. – Iași: Editura Junimea, 1983.

Manual pentru managementul proiectului „Conservarea solurilor în Moldova”. – Chișinău: UASM, 2004.

Manual operațional pentru implementarea programului de granturi mici. – Chișinău: UASM, 2004.

Mărgulescu D. Analiza economico-financiară a întreprinderii. – București: Editura Economică, 1994.

Mihuleac E. Știința managementului: Tehnologie, tehnici, mijloace și instrumente. – București: Ed. Fundația România de Mîine, 1995.

Milescu I., Alexe A. Economie forestieră. – București: Ceres, 1982.

Milescu I., Pădurile și omenirea. – București. Editura Tehnică. – București: Editura Tehnică, 1990.

Moga T., Rădulescu C. Fundamentele managementului. – București: ASE, 2004.

Moldova în tranziție. Privire economică // Centrul de Investigații și Reforme. – Chișinău, 1998.

Nicolescu O., Verboncu I. Management. – București: Editura Economică, 1997.

Nicolescu O. Sisteme, metode și tehnici manageriale ale organizației. – București: Editura Economică, 2000.

Nicolescu O. Strategii manageriale de firmă. – București: Editura Economică, 1998.

Nicolescu O. Abordări moderne în managementul și economia organizației. – București: Editura Economică, 2003.

Niculescu M. Diagnostic global strategic. – București: Editura Economică, 1997.

Niculescu M. Strategii de creștere. – București: Editura Economică, 1999.

82.Odum E. Fundamentals of ecology. – Philadelphia: Saunders, 1971.

Paladiciuc A. Eficiența și tehnologia cultivării plantațiilor silvice de protecție în Moldova. – Chișinău: Editura Știința, 1986.

Panaite C., Prodan A., Iftimescu A. Management. – Iași: Sanvialy, 1996.

Pădurea și poporul romîn. Sub redacția Pașcu Ș., Negruțiu E., Giurgiu V., Boșcaiu N. – Cluj-Napoca: Editura tehnică, 1987.

Pădurea – rădăcina sufletului. – Chișinău: Uniunea Scriitorilor, 1992.

Pătrâșcoiu N., Toader T., Scripcaru G. Pădurile și recrearea. – București: Ceres, 1987.

Petrescu I., ș.a. Fundamentele practicii manageriale. – București Editura Maiko, 1994.

Petrescu I. Management. – București: Holding Reporter, 1991.

Popescu Gh. Pădurea și omul. – București: Editura Ceres, 1985.

Popescu L. Managementul firmelor moderne: Principii, metode, strategii. – București: Editura Economică, 1996.

Protejarea și dezvoltarea durabilă a pădurilor Romîniei. – București: Progresul silvic, 1995.

Rametsteiner E. Sustainable Forest Management Certification. – Viena: Ministerial Conference on the protection of forests in Europe, 2000.

Raportul Național cu privire la starea fondului forestier al Republicii Moldova. – Chișinău: Moldsilva, 1997.

Raportul Național asupra dezvoltării umane. Republica Moldova. – UNDP Moldova, 1998.

Restructurarea organizării și conducerii firmei / coord. Dan Vasile. – București:Editura Economică, 1993.

Roșca P. Economie generală. – Chișinău: Editura ULIM, 1997.

Russu C. Management. Suport de curs. – București: Ed. Siti, 1991.

Russu C. Managementul întreprinderilor mici și mijlocii. – București: Exvect, 1996.

Russu C. Management: concepte, metode, tehnici. – București: Editura Economică, 1996.

Sârbu I. Economia și organizarea ramurilor agro-industriale. – Chișinău:Editura USM, 1990.

Social dimensions of forestry’s contribution to sustainable development. Policies, institutions and means for sustainable forestry development. Proceedings of the XI World forestry congress. – Antalya, 1997.

Sorocean Ch. Restructurarea întreprinderilor: necesități, modalități, tehnici, rezultate. – Chișinău: Evrica, 1997.

Studiul pentru Republica Moldova „Asigurarea durabilității pădurilor și mijloacelor de trai prin perfecțiuonarea guvernării și controlului asupra tăierilor ilicite”. – Chișinău: UASM, 2005.

Smejkal G. Pădurea și poluarea industrială. – București: Editura Ceres, 1982.

Soran V., Borcea M. Omul și biosfera. – București: Editura științifică și enciclopedică, 1985.

Strategia de creștere economică și reducere a sărăciei (2004-2006). Chișinău, 2004.

Strategia națională pentru dezvoltare durabilă „Moldova XXI”. Chișinău, 2000.

Stugren B. Bazele ecologiei generale. – București: Editura științifică și enciclopedică, 1982.

Sustainable forest management in Europe. Special report on the follow-up on the implementation of resolutiond H1 and H2 of the Helsinki Ministerial Conference. – Lisbon, 1998.

Studiu privind utilizarea masei lemnoase în scopuri energetice. – Chișinău: Moldsilva, 2005.

Șerban P. Analiza activității economico-financiare. – București: Editura Economică, 1996.

Tîrziu D. Silvicultura romînească la cumpăna dintre milenii // Revista pădurilor. – 1999. – Nr. 1. – p.19.

Tomescu R. Sectorul silvic este angajat în procesul de reformă // Revista pădurilor // Revista pădurilor. – 1999. – Nr. 1. – p.1.

Ursachi I. Management. București: ASE, 2001.

ASanKHH H. KoHeuHbie HapogHOxo3ancTBeHHMe pe3ynbTaTM. – MocKBa: OKOHOMHKa, 1978.

Banc M. YnpaBneHuecKaa ^KOHOMHKa „OrpaTerna SroHeca". – MocKBa:roHHTH, 1999.

Ega^ H.,3,. 3K0H0MHK0-MaTeMaTHnecK0e MogegupoBaHue b numeBOH npoMMm^eHHOCTH. – MocKBa: ArponpoMu3gaT, 1986.

Bo^kob O.H., CKnapeHKO B.K. 3KOHOMHKa npegnpuHTuH. Kypc geKn,un. – MocKBa: HH$pa-M, 2003.

^a^T P. MeHeg^MeHT. – CaHKT neTepSypr: nuTep, 2000.

^paKep n. 3Hn.HK^onegHH MeHeg^Mema – MocKBa: BugbHMc, 2004.

HHCTHTy^HOHagbHMe npeoSpa3oBaHuH B ynpaBgeHuu gecaMu. OnMT CTpaH c nepexogHOH ^KOHOMUKOH: npoSgeMM u pemeHuH. – MocKBa: ÂneKC, 2003.

KaSymKHH H. Ochobbi MeHeg^Mema – Muhck: HoBoe 3HaHue, 2003.

KpaTKHH Ha^HOHa^bHMH onepK o ceKTope gecHoro xo3HncTBa u gecHbix ToBapoB: PecnySguKa MoggoBa. – Htro-HopK u ^eHeBa:OOH, 1997.

KoHn.enn.HH ycTonnuBoro ynpaBgeHun gecaMu PoccuncKon Oegepa^uu. – MocKBa, 1998.

MeHeg^MeHT. nog pega^uen KopoTKoBa M. – MocKBa: HH^pa-M, 2005.

MuryHoBa C. ^ecoHaca^geHun Ha 3acogeHHbix nonBax. – MocKBa: ^ecHan npoMbimgeHHocTb, 1978.

HoBOcegu^KaH .H., PoguH P. CnpaBonHuK no gecHMM KygtTypaM. – MocKBa: ^ecHan npoMbimgeHHocTb, 1984.

OTpacgeBan MeToguKa pacneTa ^KOHOMUHecKOH ^$$eKTUBHOcTu ot BHegpeHHH MeponpuHTun no hoboh TexHUKe u uccgegoBaTegtcKUM paSoTaM. – MocKBa, 1970.

Pa3BuTue koh^ccuohhofo geconogb3oBaHun. Me^gyHapogHbin onMT, npoSgeMM u nepcneKTuBM ggn cTpaH c nepexogHon ^KOHOMUKOH. – MocKBa: ÂneKc, 2004.

PyKoBogcTBo no gecoBoccTaHoBgeHuro u 3amnTHoMy gecopa3BegeHuro B rocygapcTBeHHoM gecHoM $oHge MoggaBcKon C.C.P. – KumuHeB: TuMnyg, 1977.

PyMHH^Ba 3. MeHeg^MeHT op^aHU3a^uu. YneSHoe nocoSue. – MocKBa: HH^pa – M, 1996.

CaMy^gbcoH n., Hopgxayc B. 3KoHoMuKa. – MocKBa: EuHoM-KHoPyc, 1997.

ToMncoH A.A., OrpuKneHg A.,3,^. CTpaTeruuecKHH MeHeg^MeHT. – MocKBa: ^Dhhth, 1998.

OaTxygHHOB P.A. CTpaTeruuecKuu MeHeg^MeHT. YueSHoe nocoSue. – MocKBa: Hmea-Cum^, 1997.

Xo3aăcTBeHHoe ynpaB^eHHe rocygapcTBeHHMMu .aecaMu. OSpa30BaTe^bHMe noTpeSHoCTH npu pe^opMupoBaHuu ^ecHoro ceKTopa. Me^gyHapogHMH ontiT u HOBMe nogxogti b yc.aoBuax pe^opM ^ecoynpaB^eHHa. MocKBa: ÂneKc, 2005.

Xpurn,eB E. HHTeHCH^HKa^Ha u pe3epBM ^KOHOMUHecKo^o pocTa: cyrn,HocTb, ^aKTopti, craMygbi. KurauHeB: Mo^gaBcKHH roc. yHUBepcuTeT, 1991.

YnpaB^eHnecKHH yueT. YueSHoe-npaKTUHecKoe nocoSue, KoopguHaTop Hegepu^ A.- Kurammy: ACAP, 2000.

3KoHoMUKa npegnpuaTua. nog pega^ueu Ca^poHoBa H.A. – MocKBa: ropucTb 2002.

www.apec.ru.

www.worldbank.org.md.

www.statistica.md.

ANEXE

Sursa: AS „Moldsilva”.

Sursa: AS „Moldsilva”.

Sursa: AS „Moldsilva”.

Sursa: Anuarele statistice.

Coefficient of determination : 0.9990

Correlation coefficient : 0.9995

Standard Error : 0.7652

Prediction Error

Obs. Observed Predicted Residual

Value Value

Mean Absolute Deviation (MAD) : 0.4182

ANOVA Table

Source of

F* = 660.304

***** End of Output *****

Cuvinte-cheie

management, management forestier, economie forestieră, resurse forestiere,
pădurea, silvicultură, fondul forestier, indicatorii economici, tendințe mondiale,
remodelare, dezvoltare durabilă, economia de piață, politica statului, direcțiile

strategice, eficiența economică.

Key words

management, forestry management, forestry economy, forestry resources, forest,
silviculture, forestry fund, economic indices, world trends, remodeling, durable
development, market economy, state policy, strategic directions, economic

efficiency.

K^roneBbie c^OBa

MeHeg^Mern; MeHeg^MeHT necHoro xo3nncTBa, ^KOHOMHKa necHoro xo3nncTBa,
necHbie pecypcti, nec, necoBogorao, necHon $OHg, ^KOHOMHHecKHe noKa3aTenn,
MnpoBbie TeHgeH^HH, peMogennpoBaHne, gonrocponHoe pa3BHTne, ptraonHan
^KOHOMHKa, rocygapcTBeHHaa nonnTHKa, CTpaTernnecKne HanpaBneHna,

^KOHOMHHeCKaa ^^^eKTHBHOCTb.

GLOSAR

Managementul reprezintă știința de conducere și dirijare a unei organizații, orientată spre realizarea obiectivelor organizaționale, folosind toate resursele disponibile, în condițiile obținerii unei eficiențe economice înalte.

Managementul forestier vine să concretizeze modalitățile de planificare, organizare și implementare a măsurilor de gospodărire și utilizare rațională a produselor și serviciilor forestiere diverse, pornind de la particularitățile procesului de producție din silvicultură, condițiile ecologice, sociale și economice concrete ale țării pentru asigurarea continuității pădurilor și a eficienței economice a întreprinderilor silvice.

Pădurea reprezintă un element al landșaftului geografic, o unitate funcțională a biosferei, compusă din comunitatea vegetației forestiere (în care domină arborii și arbuștii), păturii vii, animalelor și microorganismelor. Toate aceste părți componente ale mediului natural în dezvoltarea lor biologică sunt interdependente și acționează asupra habitatului lor. Sunt considerate drept păduri terenurile acoperite cu vegetație forestieră cu o suprafață de peste 0,25 ha.

Dezvoltarea durabilă înseamnă transformări și performanțe care ar corespunde nu doar necesităților prioritare curente ale republicii, dar și tranziției globale ale sistemelor mari la un nou model de civilizație.

Statul își apără interesele și promovează prioritățile în domeniul

managementului forestier prin diverse pârghii, care constituie politica forestieră.

Gestionarea durabilă a pădurilor prezintă administrarea și folosirea pădurilor și terenurilor forestiere în așa fel și în așa măsură încât acestea să-și

mențină biodiversitatea, productivitatea, capacitatea de regenerare, vitalitatea și pontențialul de a îndeplini, acum și în viitor, importante funcții ecologice,

economice și sociale la nivel local, național ș i global, fără să producă prejudicii altor ecosisteme.

ADNOTARE

la teza de doctor în economie cu tema
„Remodelarea managementului forestier – obiectiv strategic al dezvoltării

durabile a economiei naționale"

Teza în cauză este consacrată studierii concepției managementului forestier ca componentă importantă în dezvoltarea durabilă a Republicii Moldova. În acest scop în lucrare a fost expusă esența și caracterizată evoluția managementului ca știință, a fost prezentat conceptul managementului forestier în economia contemporană, au fost caracterizate resursele forestiere și tendințele mondiale în dezvoltarea managementului forestier. Totodată, a fost descris sectorul forestier din Republica Moldova, analizat managementul fondului forestier autohton, evaluați indicatorii economici și relevate problemele și perspectivele sectorului forestier autohton.

În teză a fost propusă și argumentată din punct de vedere economic strategia remodelării managementului forestier, ca condiție a dezvoltării durabile în Republica Moldova, și anume au fost prezentate direcții de perfecționare a politicii statului în domeniul promovării managementului forestier și direcțiile strategice de remodelare a managementului forestier. De asemenea, a fost aplicată analiza de corelație pentru remodelarea managementului forestier.

Abordările teoretice și recomandările practice, prezentate în teză, pot fi aplicate în sectorul forestier din Republica Moldova, ceea ce va contribui la sporirea performanțelor acestuia și dezvoltarea durabilă a țării.

ANNOTATION

To the Thesis of economics degree on the Theme

„Remodeling of forest management – strategic objective for the durable
development of the national economy"

This Thesis is dedicated to the research of the concept of forest management as an important component in the long-term development of the Republic of Moldova. In this way the meaning and evolution of the management as a science were characterized, the concept of forest management in the contemporary economy was presented, forest resources and world trends concerning the development of forest management were described. In the same time, the forest sector from the Republic of Moldova was described, the management of local forest fund was analyzed, economic indices evaluated and identified the problems and perspectives of local forest sector.

In the Thesis the strategy of remodeling forest management as the condition of the long-term development in the Republic of Moldova was suggested and proved from the economic point of view, the namely were presented the main directions of the state policy in the field of forest management and strategical directions for forest management’ remodeling. Also, the correlation analysis was applied for forest management remodeling.

Theoretical approaches and practical recommendations, presented in the Thesis, can be used in the forest sector from the Republic of Moldova that will contribute to the improvement of its performances and durable development of the country.

Bibliografie

Allaire Y, Fîrșirotu M. Management strategic: Strategiile succesului în afaceri.

București: Editura Economică, 1998.

Andrei L. Economie politică și politici economice. – București: Editura Economică, 1999.

Andronic B. Performanța firmei. – Iași: Editura Polirom, 2000.

Anuarele Statistice ale Republicii Moldova, anii 1995-2006.

Balanuța V. Diagnosticul și estimarea potențialului economico-financiar al întreprinderii în contextul analizei expres // Contabilitate și audit. – 1999. – Nr 3.

p. 38-45.

Barba V., Costea C. Economia întreprinderilor forestiere. – București: Ceres, 1975.

Băcanu B. Management strategic. – București: Teora, 1997.

Bărbulescu C. Pilotajul performant al întreprinderii. – București: Editura Economică, 2000.

Batrancea I., Modelare și eficiență economică. – București: Editura ETA, 1993.

Belostecinic G. Concurență. Marketing. Competitivitate. – Chișinău: Complexul editorial – poligrafic al ASEM, 1999.

Blaj I. Republica Moldova: experiment ratat pe spatele unei economii tinere // Economistul. – 1999. – Nr. 452. – p.2.

Botnariuc N., Vădineanu A. Ecologie. – București: Editura Didactică și pedagogică, 1982.

Bran P. Finanțele întreprinderilor. – București: Editura Economică, 1997.

Burduș E., Căprărescu Gh. Fundamentele managementului organizației. – București: Editura Economică, 1999.

Chircă S. Mecanisme de funcționare a economiei. – Chișinău: Editura ASEM, 1997.

Ciobanu I. Management strategic. – Iași: Polirom, 1998.

Ciornîi N., Blaj I. Economia firmelor contemporane. – Chișinău: Editura Prut Internațional, 2003.

5 ?

Cocriș V., Isan V. Economia afacerilor. – Iași: Editura „Graphix”, 1994.

Codul Silvic. Legea Republicii Moldova. Nr.887-XIII din 21.06.96.

Cojuhari A., Umaneț V. Bazele teoriei economice. – Chișinău: Universitas, 1993.

Cole G.A. Managament: teorie și practică. – Chișinău: Știința, 2004.

Conferința științifică internațională „Dezvoltarea durabilă a sectorului forestier al Republicii Moldova”. – Chișinău: UASM, 2003.

Constantinescu D., Ungureanu A.M., Tarara L. Management general. – București: Colecția Națională, 2000.

Cornescu V., Mihailescu I., Stanciu S. Management: Teorie și practică. – București: Actami, 1994.

Cotelnic A. Managementul activității de producție. – Chișinău: Editura Evrica, 2003.

Cravciuc Iu., Covali Ia. Raionarea complexă în silvicultura

R.S.S.Moldovenești: cauzele uscării pădurilor de stejar din Moldova. – Chișinău: Editura Știința, 1980.

Crecană C. Analiza afacerilor. – București: Editura Economică, 2002.

Culegere de legi și acte normative. Chișinău, „Moldsilva”, 2004.

Datele statistice ale Agenției de Stat pentru Silvicultură „Moldsilva”.

Dezvoltarea marketingului agroalimentar în Republica Moldova. – Chișinău: Tipografia Centrală, 1999.

Dima I. Economia și gestiunea firmei. – București: Editura Economică, 1999.

Dinu E. Strategia firmei: Teorie și practică. – București: Editura Economică, 2000.

Dinu V. Pădurea, apa, mediul înconjurător. – București: Editura Ceres, 1974.

Doniță N. Tipuri de ecosisteme din Romînia. – București: Redacția de propagandă agricolă, 1990.

Doscănescu N. Mesajul unui optimist. Pădurea eternă. – București: Editura Eminescu, 1989.

Drăgoi M. Economie forestieră. – București: Editura Economică, 2000.

Drâgoi S. Cercetări privind costul de producție în silvicultură și corelația acestuia cu prețul de livrare al lemnului pe picior. Rezumatul tezei de doctorat.

Brașov: Universitatea „Transilvania” din Brașov, 2003.

Dumitrescu C., Fîntînă N., Militaru C. Elemente de management general. – Timișoara: Eurobit, 1998.

Dumitrescu M. Management performant. – București: Editura „Romînia de mîine”, 2001.

Essmann H., Pettenella D., Forestry in Ukraine at the crossroads. Analyses and ideas for a sustainable development. Lviv: Afisha, 2001.

European forest sector outlook study (1960-2000-2020). Main report. – Geneva: United Nations, 2005.

Foret, Economie et Envronnement. Donnees economiques de l’environnement.

Paris: Ifen, 2002.

Forest institutions in transition. Experiences and lessons from Eastern Europe. – Washington: The World Bank, 2005.

Forests and Forestry in Central and Eastern European Countries. The transition process and challenges ahead. Volume I – Presentations and outcomes. – Vienna: Ministerial Conference on the protection of forests in Europe, 2002.

Forests and forestry in Central and Eastern European countries. The transition process and challenges ahead. Volume II – Country reports. – Vienna: Ministerial Conference on the protection of forests in Europe, 2002.

General declarations and resolutions. Adopte at the Ministerial Conferences on the protection of forests in Europe (Strasbourg 1990-Helsinki 1993 -Lisbon 1998). – Vienna, 2000.

Georgescu Gh. Reforma economică și dezvoltarea durabilă. – București: Editura Economică, 1995.

Gheorghe Ș. Fundamente economice. – București: Editura didadctică și pedagogică, 1999.

Giurgiu V. Pădurea și viitorul. – București: Editura Ceres, 1982.

Giurgiu V. Conservarea și managementul diversității biologice a ecosistemelor forestiere pentru o silvicultură durabilă // Revista pădurilor. – 1999. – Nr. 1. –

p.11.

Giurescu C. Istoria pădurii romînești. – București: Editura Ceres, 1976.

Global forest resources assessment 2000. Main report. – Rome: FAO, 2001.

Halpern P., Weston F., Brigham E. Finanțe manageriale: modelul canadian. – București: Editura Economică, 1998.

Hofstede G., Managementul structurilor multiculturale. – București:Editura Economică, 1995.

Hrișcev E. Managementul firmei. – Chișinău: A.S.E.M., 1998.

56.Iancu L. Mica enciclopedie a pădurii. – București: Editura științifică și enciclopedică, 1982.

57.Indrieș R. Ecosistemul forestier // Economistul. – 2005. – Nr.463. – p.1.

58.Ionescu A., Sahleanu V., Bindiu C. Protecția mediului înconjurător și educația ecologică. – București: Editura Ceres, 1989.

59.Istocescu A. Strategia și managementul strategic al firmei. – București: Editura ASE, 2003.

Întărirea capacităților de comunicare a ASS „Moldsilva” în contextul implementării strategiilor/programelor naționale forestiere. – Chișinău, 2005.

Johannsen H., Robertson A.B. Management Glossary. – Longness Green et co., 1968.

Koontz H., Donnell C. Weihrich H. Management. – McGraw-Hill Book Company, 1984.

Kotler Ph. Managementul marketingului. – București: Teora, 1999.

La commercialisation forestiere et agroforestiere par le populations rurales. – Rome: Organisation des nations unies pour l’alimentation et l’agriculture, 1997.

La gestion durable des forets francaises. – Paris: Ministre de l’agriculture et de la peche, 1994.

Luca G.P. Management general. – Iași: Chemarea, 1993.

Macovei Gh. Conducerea modernă, fundament al autoconducerii. – Iași: Editura Junimea, 1983.

Manual pentru managementul proiectului „Conservarea solurilor în Moldova”. – Chișinău: UASM, 2004.

Manual operațional pentru implementarea programului de granturi mici. – Chișinău: UASM, 2004.

Mărgulescu D. Analiza economico-financiară a întreprinderii. – București: Editura Economică, 1994.

Mihuleac E. Știința managementului: Tehnologie, tehnici, mijloace și instrumente. – București: Ed. Fundația România de Mîine, 1995.

Milescu I., Alexe A. Economie forestieră. – București: Ceres, 1982.

Milescu I., Pădurile și omenirea. – București. Editura Tehnică. – București: Editura Tehnică, 1990.

Moga T., Rădulescu C. Fundamentele managementului. – București: ASE, 2004.

Moldova în tranziție. Privire economică // Centrul de Investigații și Reforme. – Chișinău, 1998.

Nicolescu O., Verboncu I. Management. – București: Editura Economică, 1997.

Nicolescu O. Sisteme, metode și tehnici manageriale ale organizației. – București: Editura Economică, 2000.

Nicolescu O. Strategii manageriale de firmă. – București: Editura Economică, 1998.

Nicolescu O. Abordări moderne în managementul și economia organizației. – București: Editura Economică, 2003.

Niculescu M. Diagnostic global strategic. – București: Editura Economică, 1997.

Niculescu M. Strategii de creștere. – București: Editura Economică, 1999.

82.Odum E. Fundamentals of ecology. – Philadelphia: Saunders, 1971.

Paladiciuc A. Eficiența și tehnologia cultivării plantațiilor silvice de protecție în Moldova. – Chișinău: Editura Știința, 1986.

Panaite C., Prodan A., Iftimescu A. Management. – Iași: Sanvialy, 1996.

Pădurea și poporul romîn. Sub redacția Pașcu Ș., Negruțiu E., Giurgiu V., Boșcaiu N. – Cluj-Napoca: Editura tehnică, 1987.

Pădurea – rădăcina sufletului. – Chișinău: Uniunea Scriitorilor, 1992.

Pătrâșcoiu N., Toader T., Scripcaru G. Pădurile și recrearea. – București: Ceres, 1987.

Petrescu I., ș.a. Fundamentele practicii manageriale. – București Editura Maiko, 1994.

Petrescu I. Management. – București: Holding Reporter, 1991.

Popescu Gh. Pădurea și omul. – București: Editura Ceres, 1985.

Popescu L. Managementul firmelor moderne: Principii, metode, strategii. – București: Editura Economică, 1996.

Protejarea și dezvoltarea durabilă a pădurilor Romîniei. – București: Progresul silvic, 1995.

Rametsteiner E. Sustainable Forest Management Certification. – Viena: Ministerial Conference on the protection of forests in Europe, 2000.

Raportul Național cu privire la starea fondului forestier al Republicii Moldova. – Chișinău: Moldsilva, 1997.

Raportul Național asupra dezvoltării umane. Republica Moldova. – UNDP Moldova, 1998.

Restructurarea organizării și conducerii firmei / coord. Dan Vasile. – București:Editura Economică, 1993.

Roșca P. Economie generală. – Chișinău: Editura ULIM, 1997.

Russu C. Management. Suport de curs. – București: Ed. Siti, 1991.

Russu C. Managementul întreprinderilor mici și mijlocii. – București: Exvect, 1996.

Russu C. Management: concepte, metode, tehnici. – București: Editura Economică, 1996.

Sârbu I. Economia și organizarea ramurilor agro-industriale. – Chișinău:Editura USM, 1990.

Social dimensions of forestry’s contribution to sustainable development. Policies, institutions and means for sustainable forestry development. Proceedings of the XI World forestry congress. – Antalya, 1997.

Sorocean Ch. Restructurarea întreprinderilor: necesități, modalități, tehnici, rezultate. – Chișinău: Evrica, 1997.

Studiul pentru Republica Moldova „Asigurarea durabilității pădurilor și mijloacelor de trai prin perfecțiuonarea guvernării și controlului asupra tăierilor ilicite”. – Chișinău: UASM, 2005.

Smejkal G. Pădurea și poluarea industrială. – București: Editura Ceres, 1982.

Soran V., Borcea M. Omul și biosfera. – București: Editura științifică și enciclopedică, 1985.

Strategia de creștere economică și reducere a sărăciei (2004-2006). Chișinău, 2004.

Strategia națională pentru dezvoltare durabilă „Moldova XXI”. Chișinău, 2000.

Stugren B. Bazele ecologiei generale. – București: Editura științifică și enciclopedică, 1982.

Sustainable forest management in Europe. Special report on the follow-up on the implementation of resolutiond H1 and H2 of the Helsinki Ministerial Conference. – Lisbon, 1998.

Studiu privind utilizarea masei lemnoase în scopuri energetice. – Chișinău: Moldsilva, 2005.

Șerban P. Analiza activității economico-financiare. – București: Editura Economică, 1996.

Tîrziu D. Silvicultura romînească la cumpăna dintre milenii // Revista pădurilor. – 1999. – Nr. 1. – p.19.

Tomescu R. Sectorul silvic este angajat în procesul de reformă // Revista pădurilor // Revista pădurilor. – 1999. – Nr. 1. – p.1.

Ursachi I. Management. București: ASE, 2001.

ASanKHH H. KoHeuHbie HapogHOxo3ancTBeHHMe pe3ynbTaTM. – MocKBa: OKOHOMHKa, 1978.

Banc M. YnpaBneHuecKaa ^KOHOMHKa „OrpaTerna SroHeca". – MocKBa:roHHTH, 1999.

Ega^ H.,3,. 3K0H0MHK0-MaTeMaTHnecK0e MogegupoBaHue b numeBOH npoMMm^eHHOCTH. – MocKBa: ArponpoMu3gaT, 1986.

Bo^kob O.H., CKnapeHKO B.K. 3KOHOMHKa npegnpuHTuH. Kypc geKn,un. – MocKBa: HH$pa-M, 2003.

^a^T P. MeHeg^MeHT. – CaHKT neTepSypr: nuTep, 2000.

^paKep n. 3Hn.HK^onegHH MeHeg^Mema – MocKBa: BugbHMc, 2004.

HHCTHTy^HOHagbHMe npeoSpa3oBaHuH B ynpaBgeHuu gecaMu. OnMT CTpaH c nepexogHOH ^KOHOMUKOH: npoSgeMM u pemeHuH. – MocKBa: ÂneKC, 2003.

KaSymKHH H. Ochobbi MeHeg^Mema – Muhck: HoBoe 3HaHue, 2003.

KpaTKHH Ha^HOHa^bHMH onepK o ceKTope gecHoro xo3HncTBa u gecHbix ToBapoB: PecnySguKa MoggoBa. – Htro-HopK u ^eHeBa:OOH, 1997.

KoHn.enn.HH ycTonnuBoro ynpaBgeHun gecaMu PoccuncKon Oegepa^uu. – MocKBa, 1998.

MeHeg^MeHT. nog pega^uen KopoTKoBa M. – MocKBa: HH^pa-M, 2005.

MuryHoBa C. ^ecoHaca^geHun Ha 3acogeHHbix nonBax. – MocKBa: ^ecHan npoMbimgeHHocTb, 1978.

HoBOcegu^KaH .H., PoguH P. CnpaBonHuK no gecHMM KygtTypaM. – MocKBa: ^ecHan npoMbimgeHHocTb, 1984.

OTpacgeBan MeToguKa pacneTa ^KOHOMUHecKOH ^$$eKTUBHOcTu ot BHegpeHHH MeponpuHTun no hoboh TexHUKe u uccgegoBaTegtcKUM paSoTaM. – MocKBa, 1970.

Pa3BuTue koh^ccuohhofo geconogb3oBaHun. Me^gyHapogHbin onMT, npoSgeMM u nepcneKTuBM ggn cTpaH c nepexogHon ^KOHOMUKOH. – MocKBa: ÂneKc, 2004.

PyKoBogcTBo no gecoBoccTaHoBgeHuro u 3amnTHoMy gecopa3BegeHuro B rocygapcTBeHHoM gecHoM $oHge MoggaBcKon C.C.P. – KumuHeB: TuMnyg, 1977.

PyMHH^Ba 3. MeHeg^MeHT op^aHU3a^uu. YneSHoe nocoSue. – MocKBa: HH^pa – M, 1996.

CaMy^gbcoH n., Hopgxayc B. 3KoHoMuKa. – MocKBa: EuHoM-KHoPyc, 1997.

ToMncoH A.A., OrpuKneHg A.,3,^. CTpaTeruuecKHH MeHeg^MeHT. – MocKBa: ^Dhhth, 1998.

OaTxygHHOB P.A. CTpaTeruuecKuu MeHeg^MeHT. YueSHoe nocoSue. – MocKBa: Hmea-Cum^, 1997.

Xo3aăcTBeHHoe ynpaB^eHHe rocygapcTBeHHMMu .aecaMu. OSpa30BaTe^bHMe noTpeSHoCTH npu pe^opMupoBaHuu ^ecHoro ceKTopa. Me^gyHapogHMH ontiT u HOBMe nogxogti b yc.aoBuax pe^opM ^ecoynpaB^eHHa. MocKBa: ÂneKc, 2005.

Xpurn,eB E. HHTeHCH^HKa^Ha u pe3epBM ^KOHOMUHecKo^o pocTa: cyrn,HocTb, ^aKTopti, craMygbi. KurauHeB: Mo^gaBcKHH roc. yHUBepcuTeT, 1991.

YnpaB^eHnecKHH yueT. YueSHoe-npaKTUHecKoe nocoSue, KoopguHaTop Hegepu^ A.- Kurammy: ACAP, 2000.

3KoHoMUKa npegnpuaTua. nog pega^ueu Ca^poHoBa H.A. – MocKBa: ropucTb 2002.

www.apec.ru.

www.worldbank.org.md.

www.statistica.md.

ANEXE

Sursa: AS „Moldsilva”.

Sursa: AS „Moldsilva”.

Sursa: AS „Moldsilva”.

Sursa: Anuarele statistice.

Coefficient of determination : 0.9990

Correlation coefficient : 0.9995

Standard Error : 0.7652

Prediction Error

Obs. Observed Predicted Residual

Value Value

Mean Absolute Deviation (MAD) : 0.4182

ANOVA Table

Source of

F* = 660.304

***** End of Output *****

Cuvinte-cheie

management, management forestier, economie forestieră, resurse forestiere,
pădurea, silvicultură, fondul forestier, indicatorii economici, tendințe mondiale,
remodelare, dezvoltare durabilă, economia de piață, politica statului, direcțiile

strategice, eficiența economică.

Key words

management, forestry management, forestry economy, forestry resources, forest,
silviculture, forestry fund, economic indices, world trends, remodeling, durable
development, market economy, state policy, strategic directions, economic

efficiency.

K^roneBbie c^OBa

MeHeg^Mern; MeHeg^MeHT necHoro xo3nncTBa, ^KOHOMHKa necHoro xo3nncTBa,
necHbie pecypcti, nec, necoBogorao, necHon $OHg, ^KOHOMHHecKHe noKa3aTenn,
MnpoBbie TeHgeH^HH, peMogennpoBaHne, gonrocponHoe pa3BHTne, ptraonHan
^KOHOMHKa, rocygapcTBeHHaa nonnTHKa, CTpaTernnecKne HanpaBneHna,

^KOHOMHHeCKaa ^^^eKTHBHOCTb.

GLOSAR

Managementul reprezintă știința de conducere și dirijare a unei organizații, orientată spre realizarea obiectivelor organizaționale, folosind toate resursele disponibile, în condițiile obținerii unei eficiențe economice înalte.

Managementul forestier vine să concretizeze modalitățile de planificare, organizare și implementare a măsurilor de gospodărire și utilizare rațională a produselor și serviciilor forestiere diverse, pornind de la particularitățile procesului de producție din silvicultură, condițiile ecologice, sociale și economice concrete ale țării pentru asigurarea continuității pădurilor și a eficienței economice a întreprinderilor silvice.

Pădurea reprezintă un element al landșaftului geografic, o unitate funcțională a biosferei, compusă din comunitatea vegetației forestiere (în care domină arborii și arbuștii), păturii vii, animalelor și microorganismelor. Toate aceste părți componente ale mediului natural în dezvoltarea lor biologică sunt interdependente și acționează asupra habitatului lor. Sunt considerate drept păduri terenurile acoperite cu vegetație forestieră cu o suprafață de peste 0,25 ha.

Dezvoltarea durabilă înseamnă transformări și performanțe care ar corespunde nu doar necesităților prioritare curente ale republicii, dar și tranziției globale ale sistemelor mari la un nou model de civilizație.

Statul își apără interesele și promovează prioritățile în domeniul

managementului forestier prin diverse pârghii, care constituie politica forestieră.

Gestionarea durabilă a pădurilor prezintă administrarea și folosirea pădurilor și terenurilor forestiere în așa fel și în așa măsură încât acestea să-și

mențină biodiversitatea, productivitatea, capacitatea de regenerare, vitalitatea și pontențialul de a îndeplini, acum și în viitor, importante funcții ecologice,

economice și sociale la nivel local, național ș i global, fără să producă prejudicii altor ecosisteme.

ADNOTARE

la teza de doctor în economie cu tema
„Remodelarea managementului forestier – obiectiv strategic al dezvoltării

durabile a economiei naționale"

Teza în cauză este consacrată studierii concepției managementului forestier ca componentă importantă în dezvoltarea durabilă a Republicii Moldova. În acest scop în lucrare a fost expusă esența și caracterizată evoluția managementului ca știință, a fost prezentat conceptul managementului forestier în economia contemporană, au fost caracterizate resursele forestiere și tendințele mondiale în dezvoltarea managementului forestier. Totodată, a fost descris sectorul forestier din Republica Moldova, analizat managementul fondului forestier autohton, evaluați indicatorii economici și relevate problemele și perspectivele sectorului forestier autohton.

În teză a fost propusă și argumentată din punct de vedere economic strategia remodelării managementului forestier, ca condiție a dezvoltării durabile în Republica Moldova, și anume au fost prezentate direcții de perfecționare a politicii statului în domeniul promovării managementului forestier și direcțiile strategice de remodelare a managementului forestier. De asemenea, a fost aplicată analiza de corelație pentru remodelarea managementului forestier.

Abordările teoretice și recomandările practice, prezentate în teză, pot fi aplicate în sectorul forestier din Republica Moldova, ceea ce va contribui la sporirea performanțelor acestuia și dezvoltarea durabilă a țării.

ANNOTATION

To the Thesis of economics degree on the Theme

„Remodeling of forest management – strategic objective for the durable
development of the national economy"

This Thesis is dedicated to the research of the concept of forest management as an important component in the long-term development of the Republic of Moldova. In this way the meaning and evolution of the management as a science were characterized, the concept of forest management in the contemporary economy was presented, forest resources and world trends concerning the development of forest management were described. In the same time, the forest sector from the Republic of Moldova was described, the management of local forest fund was analyzed, economic indices evaluated and identified the problems and perspectives of local forest sector.

In the Thesis the strategy of remodeling forest management as the condition of the long-term development in the Republic of Moldova was suggested and proved from the economic point of view, the namely were presented the main directions of the state policy in the field of forest management and strategical directions for forest management’ remodeling. Also, the correlation analysis was applied for forest management remodeling.

Theoretical approaches and practical recommendations, presented in the Thesis, can be used in the forest sector from the Republic of Moldova that will contribute to the improvement of its performances and durable development of the country.