Remedii Naturiste In Tratarea Bolii Alzheimer

INTRODUCERE

Boala Alzheimer afectează memoria, limbajul, comportamentul, inteligența și capacitatea de judecată, fiind o boală degenerativă a creierului,

Boala Alzheimer este cunoscută încă din perioada anilor 400 î.e. sub forma așa numitei „boală naturală“ sau „boala uitării“, o boală frecventă la populația în vârstă. Titulatura de boala Alzheimer apare pentru prima data în manulalul de psihiatrie al pshiatrului german Emil Kraeplin ("Lehrbuch der Psychiatrie", 1911). Acesta denumește această boală ca fiind forma cea mai des întâlnită de declin mintal la persoanele în vârstă, astfel devenind tot mai frecventă odată cu creșterea longevității.

În 1901 pe data de 25 noiembrie, Alois Alzheimer consultă o pacientă pe nume Auguste D., care la vârsta de 51 de ani prezenta simptome de tulburări cocnitive progressive, idei delirante, halucinații și degradarea personalității sociale. La început diagnosticul pus de Alzheimer, fiind unul evaziv se rezuma la denumirea de ’’boala uitării’’.

Timp de 5 ani psihiatrul analizează evoluția bolii, astfel după moartea pacientei, cauzate de o infecție, Alzheimer îi examinează creierul, în urma autopsiei constată schimbări cu caracteristici nedescoperite până atunci.

La a 37-a Conferință a Psihiatrilor Germani din Sud-Vest, care are loc la Tübingen, cazul este prezentat pe data de 3 noiembrie 1906 și publicat într-o revistă de specialitate sub titlul de ’’O îmbolnăvire particulară a scoarței creierului’’.

Morbus Alzheimer reprezintă o boală degenerativă progresivă a creierului. Ea fiind prezentă frecvent la persoanele de vârstă înaintată. Această afecțiune constă într-o deteriorare din ce în ce mai avansată a funcțiilor de cunoașstere ale creierului alături de pierderi de memorie și a capacitățiilor intelectuale asociată cu tulburări comportamentale, producând starea de demență .

CAPITOLUL I

BOALA ALZHEIMER

INCIDENȚĂ ȘI DEBUT

În țările europene conform estimărilor efectuate persoanele cu vârsta de 65 de ani prezintă boala Alzheimer în proporție de 2-3 %, cele cu vârsta de 70 de ani 3 %, peste 70 de ani 6 % și peste 85 de ani 25-40 %. Astfel boala Alzheimer reprezintă cea mai des întâlnită formăde demență la persoanele în vârstă, reprezentând jumătate din cazurile de demență. În urma unor studii sub denumirea de PAQUID efectuate în Franța, persoanele atinse de boala Alzheimer sau de o formă adiacentă de demență sunt trecute de 75 de ani.

În România incidența tulburărilor mintale a suferit o evoluție de la 605,2 persoane la 100.000 în 1975, la 883,3 persoane la 100.000 de persoane în 1993 exceptând cazurile de demență. Informaâiile deținute de Societatea Română Alzheimer (SRA) prezentau 150.000 de persoane suferind de această boală în anul 2009, dar mulți bolnavi nefiind încă diagnosticați se apreciază că numărul total ar putea fi chiar și 350.000. În anul 2014 au fost diagnosticați doar 35.000 din numărul total de 270.000 de români care suferă de diferite boli mintale.

Alzheimer Disease International în urma estimărilor arată că în anul 2010, trăiau circa 35,6 mil. de oameni afectați de diferite forme de demență, iar până în anul 2050 se estimează că numărul acestora va crește până la 115,4 mil.

Persoanelor care au vârsta sub 65 de ani, ca și în cazul princeps a lui Alzheimer, termenul folosit este „demență presenilă”, iar cei peste 70 de ani corespund termenului mai vechi de „demență senilă”.

În urma ultimelor cercetărilor, apariția bolii Alzheimer are o mai mare incidență persoanele cu vârsta înaintată. Scăderea natalității, creșterea speranței de viață, sunt factori ce determină creșterea numărului de personae afectate de această boală, fiind afectate atât sistemul național de securitate social cât și sistemul național de asistență socială

Numărul persoanelor în vârstă de peste 65 de ani a crescut, în România, la 4,4 milioane în 2011, ceea ce reprezintă 20,5% din totalul populației. În acest context, în următoarele decenii, demențele vor fi principalele provocări pentru durabilitatea sistemelor naționale de securitate socială și asistență medicală

1.2 MANIFESTĂRI CLINICE

Simptomul caracteritic acestei boli este demența cu caracter progresiv. Primul semn de îngrijoare al bolii Alzheimer reprezintă pierderea memoriei.

Simptome cognitive :

Greutatea de a-și aduce aminte informații învățate anterior șsi dificultatea rețtinerii de noi informații, astfel primele care se pierd sunt evenimentele recente, cele vechi fiind stocate

Incapabilitatea de a recunoaște sau identifica obiecte necesare vieții zilnice

Inposibiliatea de a lua decizii în viața de zi cu zi

Deficiențe în vorbire, în calcul

Lipsa orientării în timp și spațiu

Prezintă probleme în activitățiile obișnuite vieții spre exemplu uită să se îmbrace corespunzător

Identificări greșite datorită recunoașterii cu dificultate a persoanelor cunoscute provocând stări de anxietate

Debutul gradat al simptomelor maschează dificultățile bolnavului dar după un anumit timp acestea pot agrava declinul bolii.

Simptome non-cognitive :

Bolnavul prezintă o agresivitatete fizică sau verbală alături de agitație

Afecțiuni psihotice precum idei delirante sau halucinații

Lipsa inhibiției sexuale spre exemplu gesturi obscene, o formă ușoară de agresivitate sexuală, chiar și comentarii pe teme sexuale

Apare nevoia de satisfacere a nevoilor în locuri publice și de față cu alte persoane

Depresie, anxietate mai rar apărute stările de euforie exagerată

Schimbări în comportamentul alimentar respective, creșterea / reducerea apetitului, poftă de substanțe sau alimente neadecvate

CAUZE ȘI MECANISME DE PRODUCERE (ETIOLOGIE ȘI PATOGENEZĂ)

Etiologie

Principala cauză care provoacă boala Alzheimer nu se cunoaște, dar sunt mai multe studii care confirm probabiliatea existenței mai multor factori care duc la apariția bolii.

Cei mai importanți factori de risc:

Factorul de risc considerat cel mai important poate fii vârsta înaintată, dar aceasta nu poate fii dovada că boala Alzheimer ar evolua datorită îmbătrânirii

Factorii care afectează aparatul cardio-vascular: hipertensiunea arterială, diabet, creșterea colesterolului, fumatul – nicotina fiind una din cauzele apariției bolii

Nivelul scăzut de viatamina B12 și acid folic asociat cu un nivel crescut de homocisteină în sânge

Metalele ușoare cum ar fii aluminiul care are efecte neurotoxice a fost detectat în creierele bolnaviilor decedați

Traumatisme cranio –cerebrale grave

Bacterii ( chlamidii ). Virusuri care pot favoriza formarea de plăci senile.

Cei mai importanți factori genetici:

Prezența unor gene genetice în familii cauzează unele cazuri ereditare. Persoanele care au o rudă de gradul I suferindă de boala Alzheimer teoretic au un risc de 26 % până la 45 %.

Legătura cu cromozomii 1 , 14 ,21 – cauza sindromului Down

În 2010 Thomas Arendt împreună cu colaboratorii institutului “Paul – Flechsig fur Hirnforschung” din Leipzig au ajuns la concluzia că în copilărie sunt modificări în creier indicatoare de apariție a acestei boli. Acești subiecți au creierul cu un număr mărit de celule hiperploide (perechile de cromozomi în diferite combinații sunt mai multe) acestea contribuind la distrugerea celulelor din creierul acestor bolnavi.

Patogeneză

Simtomele bolii Alzheimer evoluează în timp, dezvoltându-se greu, în timp ele agravându-se. Apariția bolii se datorează unor factori pe care oamenii de știință le-au grupat în trei ipoteze.

• Ipoteza colinergică – diminuarea sintezei neurotransmițătorului acetilcolină prin reducerea enzimei colin-acetilază, fără de care acest sistem nu poate funcționa, ducând la tulburarea sistemului cerebral de neurotransmitere colinergică. Această scădere se înregistrează în nucleul bazal al lui Meynert, o formațiune cerebrală, cu rol în funcțiile cognitive. Plecând de la această ipoteză s-a stabilit menținerea unei activități crescute a neurotransmiterii colinergice inter-neuronale în regiunile afectate, prin terapia cu inhibitori ai colinesterazei pentru separarea acetilcolinei.

• Presupunerea alterării și acumulării de proteină "tau" – apariția procesului de hiperfosforilare datorită ghemurilor neurofibrilare patologice alcătuite dintr-un complex de proteină "tau", din interiorul neuronilor. Această presupunere, conform cercetărilor nu prezintă un rol important la apariția bolii sau are o influență mai mică în acest proces.

• Presupunerea acumulării de beta-amiloid – inserarea pe membrana celulară a beta-amiloidului, o peptidă ce rezultă dintr-o proteină precursoare, Amyloid-Precursor-Protein (APP). Se produce acțiunea de moarte celulară programată, cunoscută sub numele de apoptoză, deoarece beta-amiloidul este citotoxic, în formă oligomerică insolubilă alterând homeostazia ionilor de calciu. Producerea în surplus a peptidei beta-amiloid este determinată de factorul ApoE4, un factor genetic cu un rol important în apariția bolii Alzheimer familiale, înainte de apariția primelor semne de boală. Cercetările din ultima perioadă au ca scop împiedicarea producției de beta-amiloid pentru o terapie patogenică a bolii.

Mijloace de investigație

Pentru diagnosticarea bolii Alzheimer este necesară o anamneză amănunțită și de o explorare neuropsihică corelată cu rezultatele testelor neuroradiologice, si astfel se poate pune un diagnostic cert în proporție de 85-90%. Modalitatea de a diagnostica în mod corect boala Alzheimer este un examen morfopatologic post mortem al creierului, în urma căruia sunt distinse leziunile distinctive ale bolii.o probabilitate de 85-90%. Diagnosticarea bolii Alzheimer la persoanele în vârstă se face numai după ce au fost analizate simptomele unei demențe progresive, precum și a altor tulburări cognitive, elimninându-se alți factorii care au dus la apariția bolii.

Examene neuro-psihologice

În momentul diagnosticării prezența unei persoane apropiate, de regulă un membru al familiei, este foarte oportună deoarece acesta poate da informații despre comportamentul zilnic al persoanei diagnosticate, dacă acesta prezintă momente de anxietate, apatie sau își schimbă frecvent dispoziția. Atât medicul specialist, dar și membrii familiei în momentul în care bănuiesc existența unei demențe pot face un test ("Mini Mental State Examination" – MMSE, există și o versiune în limba românăpusă la dispoziție de Societatea Română de Alzheimer Abbreviated Mental Test) alcătuit din întrebări simple, referitoare la propria persoană și din viața de zi cu zi. Persoanei diagnosticate fiindu-i examinate cu memoria, competența de a numi obiecte, orientarea în spțiu, dar și alte funcții cognitive, maximul de puncte este de 30 de puncte.

Dacă sunt rezulatate sub 28 de puncte, putem spune că ne aflăm în fața unei persoane suspecte de boala Alzheimer, deoarece testul este alcătuit din întrebări simple. Cei care răspund greu la acest test, nu se pot concentra putem spune că sunt la faza de început a bolii.

Examene de laborator

Până în prezent examenele de laborator nu ne pot da un rezultat concret despre acest diagnostic. De multe ori în urma examenelor de laborator apar simptome asemănătoare mai multor bolidatorită deficienței de acid folic și vitamina B12. În acest caz intensitatea bolii scade sau chiar o ameliorare. Ce putem afla în urma analizelor de laborator sunt cauzele infecțioase ale demenței progresive – HIV, sifilis.

Evoluție și prognostic

Boala Alzheimer nu este o boală gravă din starea ei incipentă, ea se agravează în timp, un rol important avându-l și condiția fizică, psihică a persoanei suspecte de această boală. Ea nu este o boală asociată bătrâneții, este o boală greu de diagnosticat din primele faze, și de multe ori foarte multe persoane ramân nediagnosticate, aprox. 80%. Unele persoane fiind afectate din prima fază a bolii, altele ramanând la o fază incipientă a bolii.

Simptome

Tulburările de memorie sunt primele maifestări ale acestei boli. La vârsta de 60-70 ani aceste tulburări sunt firești, persoanele afectate se îngrijorează, dar numai unii dintre aceștia cu pierderi ușoare de memorie vor dezvolta boala Alzheimer. În cazul pierderilor de memorie sondultul la un medic specialist este oportun. Exemplificări de pierderi de memorie care nu prezintă motive de îngrijorare sunt:

anumite momente din viață

evenimentele din trecutul îndepărtat

numelui unei persoane

când pentru moment ai uitat unde ai pus anumite lucruri

Boala Alzheimer pe lângă pierderea memoriei aduce cu sine și uitarea:

momente din viață uitate în totalitate

interpretării ceasului sau condusul mașinii

evenimentelor recente, de genul uitarea faptului că a lăsat aragazul deschis

unei persoane în totalitate Boala Alzheimer se însoțește de asemenea, de modificări de comportament, de gândire sau tulburări de personalitate. La La apariși

La apariția bolii, persoanele afectate nu prezintă simptome ale bolii, ei comportându-se normal în viața de zi cu zi. Membrii familiei și persoanle cu care relaționează în permanență sunt cei care observă schimbarea de comportament. Dificultățile în a-și aminti lucruri, probleme în activitățile cotidiene, trebuie să fie un prim pas către consultarea unui medi pecialist. Odată cu progresul bolii și simptomele sunt diferite. Dintre semnele care ne fac să ne punem semne de întrebare sunt:

uitarea informațiilor memorate recent, nume sau numere de telefon

dificultăți în executarea sarcinilor

comportamen neobișnuit

dezorientare temporo-spațială

necorelarea anumitor lucruri

imposibilitatea de efectuare unor simple calcule

ascunderea anumitor lucruri, incapacitatea de a pune lucrurile în locul lor obișnuit

modificări ale dispozției, ca modificări rapide a le stării de spirit de la calm la plâns și apoi la furie

confuzie, suspiciune

lipsa inițiativei și refuzarea efectuării activităților zilnice obișnuite.

Sunt cazuri în care aper simptome, dar care nu se maifestă mereu:

susținerea cu fermitate a unor afirmații, adevărate doar pentru acea persoană

halucinații

lipsa de interes pentru activitățile înconjuratoare sau separarea de prieteni și familie

efectuarea fără discernământ al unor activități

folosirea violenței și a unui limbaj vulgar

necontrolarea impusurilor care duc la evenimente neplăcute.

Boala Alzheimer nu afectează simțul tactil sau capacitatea motorie fină. O

persoană care are simptome motorii (slăbiciune musculară la nivelul mâinilor sau tremurături ale mâinilor) sau simptome senzoriale (senzație de amorțeală) probabil au altă afecțiune decât boala Alzheimer.

Boala Parkinson sau scleroza în plăci au simptome asemănătoare în sensul că pe lângă demență apar și simptome motorii.  Boli ca: demența provocată de infarcte multipl, demența însoțită de malnutriție, boli ale glandei tiroide, depresia, tulburările vizuale sau auditive au simptome asemănătoare bolii Alzheimer.

În timp s-a constatat că evoluția bolii prezintă trei faze:

Faza inițială

probleme cu orientarea

nu mai poate începe anumite activități

nu suportă noutatea

conștientizarea anumitor lucruri cu întârziere

tulburări de judecată ce duc la concluzii eronate

necunoașterea banilor

manifestări de neliniște, iritabilitate

Faza intermediară

nu recunoaște membrii familiei

nu se poate concentra pentru a scrie, citii și calcula

nu se îmbracă singur

gândire incoerentă

modificări de dispoziție grave, ostil față de memebrii familiei

necunoașterea momentelor zilei

neîncredere în cei din jur

trebuie sa fie în permanență îngrijiți și supravegheați

Faza avansată (tardivă)

nevoile fiziologice proprii sunt uitate

nu mestecă alimentele, uită de fapul că au luat masa

tulburări ale funcției locomotorii

sunt agitați, confuzi

nu se mai pot exprima oral

incontinență pentru urină și fecale

Manifestările bolii Alzheimer sunt diferite de la o persoană la alta, ea progresează în etape, diferind de la o persoană la alta. Unii pacienții prezintă simmptome minime în faza avansată, alții prezintă simptome acute încă din faza intermediară a bolii. Simptomele se accentuează progresiv. La început apar tulburări de memorie progresând până la probleme mentale și funcționale severe și chiar moarte. Simptomele sunt împărțite de obicei ca cele care apar în faza inițială, de mijloc sau tardivă. Este dificil de precizat cât durează fiecare fază.

Prevenire și tratament

Încă nu există mijloace de prevenire a demenței de tip Alzheimer, studiile prezente vizând posibilitatea reducerii riscului apariției bolii și modalitate de încetinire a progresului bolii. Un element în plus în prevenirea bolii îl reprezintă alimentația rațională, legume și fructe bogate în vitamina C, administrată cu vitamina E, evitarea fumatului, alimente ce conțin acizi grași nesaturați, precum și multă mișcare.

Întreținerea unei vieți active din punct de vedere intelectual, cum ar fi, cititul unei cărți, vizionarea pieselor de teatru, rezolvarea de cuvinte încrucișate, a integramelor, implicarea în activități sportive, sociale pot diminua într-o oarecare măsură apariția bolii, dar studiile nu pot confirma acest lucru. Efectuarea unor activități care nu necesită peroane din punct de vedere intelectual sau fizic, pot fii elemente ce duc la apariția bolii, și la agravarea acesteia.avea un efect dăunător asupra acesteia.

Din punct de vedere științific, singura modalitate prin care se poate reduce riscul îmbolnăvirii o reprezintă menținerea presiunii arteriale la o valoare normală (recucerea cu 50%).

Medicamentele folosite ca și antiinflamatoare nesteroide (naproxen, aspirina, indometacina, ibuprofen), medicamentele care reduc nivelul de colestrină serică, într-o oarecare măsură scad riscul apariției bolii, fapt nedemonstrat încă. Aceste medicament pot avea și efecte adverse asupra persoanelor afectate de această boală, putând apărea și alte complicații.

Probleme sociale

În societatea modernă, boala Alzheimer reprezintă o problemă socială, dar și de sănătate publică, deoarece durata medie de viață a crescut. Persoanele diagnosticate cu această boală, sunt de obicei îngrijiți de membrii familie, ceea ce duce la puizarea acestora din punct de vedere fizic și psihic, dar îngrijirea pacientului de către familie reprezintă un lucru pozitiv pentru acesta, se simte în siguranță. Pentru persoanele afectate de această boală este imperios necesar instituirea tutelei, conform dispozițiilor legale în vigoare, pentru rezolvarea problemelor de ordin financiar și oficial.

Tratament medicamentos

Tratamentul de început, după diagnosticare, constă în administrarea de inhibitori de colinesterază. Aceste substanțe, printre care hidroclorhidrat de donazepil, galantamina și rivastigmina, pot îmbunătăți temporar memoria și gândirea. Aceste medicamente nu îmbunătățesc simptomele la unii pacienți. Deși inhibitorii de colinesterază scad intensitatea simptomelor, ei nu încetinesc progresul bolii.

Memantin-ul este folosit în asociere cu inhibitorii de colinesterază sau chiar și singular, în tratarea pierderilor de memorie sau în cazul confuziei. El acționează altfel decât inhibitorii de colinesterază, dar nici acest produs nu încetinește progresia bolii.

Decizia principală în cazul terapiei medicamentoase nu este dacât să folosească sau nu anumite medicamente pentru tratarea tulburarilor funcțiilor mentale, ci momentul în care tratamentul trebuie început și mai tarziu momentul în care acesta trabuie încetat. Medicația trebuie începută atunci când a fost pus diagnosticul. Există posibilitatea ca simptomele să nu se amelioreze prin medicație, deoarece aceste terapii nu funcționează la toate persoanele. Dacă se constată că medicamentele administrate au efectul scontat ele se vor administra până în momenul în care efectele adverse sunt mai puternice decât beneficiile sau până când ele nu mai au nici un efect.

Se recomandă administrarea de vitamina E, pentru protecția nervilor împotriva deteriorării și îmbunătățeste funcționarea celulelor nervoase. Studii recente au sugerat că vitamina E poate întârzia peirderea anumitor capacități cum ar fi îmbracatul sau spălatul, dar nu îmbunătățeste memoria bolnavilor cu Alzheimer. În cazul în care administrarea se face în doze recomandate acest tratament este sigur, puțin costisitor și cu efect la anumite persoane.

Selegilina a fost folosit în tratamentul problemelor de gândire și tulburărilor de memorie ca și simptome ale bolii Alzheimer, efectul său fiind mult mai eficient în cazul bolii Parkinson.

Tratamentul tulburărilor de comportament

Unele terapii medicamentoase ajută la soluționarea tulburărilor de comportament sau ale simptomelor ce duc la apariția stărilor de nesiguranță la pacientul cu Alzheimer și chiar ale însoțitorului acestuia. Aceste medicamente se folosesc de obicei atunci când alte mijloace au dat greș. De exemplu în cazul insomniilor apărute chiar și după exerciții fizice și lipsa de odihnă pe timp de zi este nevoie de tratament medicamentos. Dacă în urma administrării de medicamente tulburările de comportament persistă este nevoie de administrarea de tranchilizante, indicate în momentul cînd:

există un comportament dăunător bolnavului

se epuizează metodele de eliminare a tulburărilor de comportament

comportamentul este intolerabil pentru persoana care-l îngrijește pe bolnav

bolnavul are dificultăți în a face diferența între real și ireal (psihoză). Psihoza cauzează credințe false (deziluzii) sau halucinații.

Tratamentul demenței

La 50% dintre pacienții diagnosticați cu boala Alzheimer, se înregistrează ca și simptom

comun al fazei inițiale al bolii, depresia. Antidepresivele diminuează simptomele depresiei și îmbunătățesc calitatea vieții, dar nu încetinesc progresul bolii.

Tratamentul altor cauze de demență

Afecțiuni de genul hipertensiunii arteriale (ce determină demența vasculară), afecțiunilor tiroidiene sau boala Parkinson, contribuie la demența persoanelor în vârstă cu Alzheimer. Unele dintre aceste afecțiuni răspund la tratament medicamentos. Inhibitorii de colinesterază sunt utilizați în tratamentul declinului mintal. Memantin, un medicament utilizat în tratarea peirderilor de memorie și confuziei moderate sau severe.

Tranchilizante pentru tratarea anxietății, agitației sau comportamentului ostil, tulburărilor de somn, deziluziilor, paranoiei și halucinațiilor.

Selegilina utilizată în tratarea tulburarilor de memorie și de gândire.

Terapii alternative

Deoarece nu există studii complete referitoare la tratamentul bolii Alzheimer s-a recurs și la modalitatea tratării acestei boli cu medicamente naturiste cum ar fi ginkgo-biloba, dar numai în fază experimentală.

Sunt utilizate și terapii cum ar fi: terapia cu lumină, aromoterapia și sportul, care pot duce la diminuarea anumitor tulburări comportamentale, de exemplu, agitația. Aceste terapii se efectuează numai sub supraveghere. Această terapie, atunci când este folosită sub forma unui loțiuni cu uleiuri esențiale, poate fi utilă în reducerea agitației la persoanele cu demență severă, conform unui studiu, dar care nu ne confirmă eficacitatea acesteia.

Terapia cu lumină –  se folosește de multe ori în tratamentul depresiei, agitației. Ea constă în expunerea pacienților la lumina naturală fie la lumina artificială timp de câteva ore în fiecare dimineață sau seara pentru diminuarea depresiei.

Exercițiile fizice ușoare de genul, mersul pe jos sau înnotatul reduc simptomele de depresie.  Ascultarea unei muzici relaxante în timpul mesei sau a băii, poate duce la reducerea agitației.

Până în prezent eficacitatea acestor terapii alternative și efectele adverse ale lor nu sunt cunoscute în totalitate, de aceea necesită cercetări suplimentare. Este necesar consultul medicului înainte de a începe o astfel de terapie.

Profilaxie

Cu toate că nicio substanță nu a fost dovedită din punct de vedere științific că previne această boală, oamenii de știință susțin faptul că sunt anumite substanțe care reduc riscul de dezvoltare a bolii sau chiar să întârzie instalarea ei.

Aceste substanțe sunt:

vitamina E și alți antioxidanți în cantități moderate

acid folic, vitamina B6 și B12

antiinflamatoare nesteroidiene în doze zilnice

statinele, medicamente folosite în mod obișnuit pentru scăderea colesterolului seric.

Există puține dovezi asupra faptului că desfășurarea unei activități intelectuale, adică o teorie de genul "folosește sau pierzi" nu este dovedit că ar fi eficientă, dar nu există dovezi că aceste activități de folosire a intelectului ar fi dăunătoare.

Atâta timp cât cercetările în ceea ce privește acestă boală sunt speranțe că se vor descoperii și metode de prevenire a ei. Tratamentele folosite în momentul de față în studii pentru prevenirea formării plăcilor de amiloid și a formațiunilor neurofibrilare, pot fi folosite în viitorul apropiat. Crearea unui vaccin pentru Alzheimer este în atenția oamenilor de știință.

CAPITOLUL II

TERAPIA BOLII ALZHEIMER

2.1 BAZE FARMACOLOGICE

Farmacoterapia în boala Alzheimer are următoarele obiective:

creșterea funcției colinergice centrale deficitare;

reducerea excitotoxicității glutamat-ergice;

diminuarea procesului inflamator imun cerebral;

încetinirea evoluției bolii;

corectarea manifestărilor comportamentale.

Clasificarea medicamentelor în funcție de mecanismele de acțiune, în corelație cu particularitățile farmacologice:

Substanțe care cresc funcția colinergică centrală

Clasificare în funcție de mecanism:

Precursori ai biosintezei de Ach

Agoniști colinergici

Inhibitori ai acetilcolinesterazei (Anticolinesterazice)

Sunt substanțe care corectează deficitul cerebral de acetilcolină, întâlnit în toate fazele bolii Alzheimer. Eficacitate modestă.

2.1.1. AGONISTI COLINERGICI

BETANECOL

Dezavantaje:

Are efecte adverse numeroase, care limitează folosirea dozei necesare pentru ameliorarea proceselor cognitive.

Necesită implantarea chirurgicală a unui rezervor conectat la spațiul subarahnoidian, o metodă mult prea invazivă pentru a putea fi folosită în practică în mod curent.

2.1.2. INHIBITORII ACETILCOLINESTERAZEI (ANTICOLINESTERAZICE)

Reprezentanți: fizostigmina, tacrin, donepezil, metrifonat, rivastigmina, galantamina

Inhibă enzima acetilcolinesteraza, responsabilă de metabolizarea ACh. Cresc nivelul cerebral de ACh, cu creșterea funcției colinergice.

Se folosesc pentru corectarea manifestărilor cognitive ale formelor ușoare și moderate ale maladiei Alzheimer.

A. FIZOSTIGMINA

Farmacodinamie: Este un inhibitor neselectiv, reversibil, al acetilcolinesterazei și butirilcolinesterazei .

Farmacoterapie: Tratamentul bolii Alzheimer.

Dezavantaje: Tl/2 scurt și efecte adverse colinergice sistemice la dozele terapeutice.

Farmacografie: 36 mg/zi, divizate în două prize, sub formă de preparate cu cedare controlată.

B. RIVASTIGMINA

Farmacocinetică

Absorbția după administrarea p.o. este rapidă și completă, dar întârziată de alimente. Biodisponibilitate redusă (~ 36%), datorită efectului ridicat al primului pasaj intestinal.

Biotransformarea hepatică este intensă și rapidă, ceea ce conduce la un timp de înjumătățire scurt (Tl/2 =1 oră).

Eliminarea renală, sub formă de metaboliți.

Farmacodinamie

Inhibă relativ selectiv acetilcolinesteraza cerebrală.

Farmacotoxicologie: Produce efecte secundare colinergice muscarinice digestive (greață, vomă, diaree), anorexie. Poate induce și efecte secundare colinergice centrale (insomnie, agitație, confuzie, tremor).

Precauții în patologie agravată prin efecte colinergice (ulcer gastroduodenal activ, astm bronșic, boli obstructive digestive și urinare, bloc sino-atrial și atrio-ventricular, convulsii).

Farmacografie: Posologia p.o., inițial 1,5 mg x 2/zi; se poate crește, funcție de tolerabilitate și necesitate, cu câte 1,5 mg x 2/zi, la câte 2 săptămâni. Doza de întreținere este de 3-6 mg x 2/zi.

C. TACRIN

Str. chim.: tetrahidroaminoacridina

Farmacocinetică

Absorbția p.o. este limitată în prezența alimentelor. Bd este redusă (4-36%), datorită unui efect de prim pasaj foarte înalt. Are o metabolizare rapidă și aproape completă, de aceea Tl/2 este scurt (1-4 ore, funcție de doză).

Farmacodinamie

Este inhibitor neselectiv, reversibil al acetilcolinesterazei de la nivel central și periferic.

Farmacotoxicologie

RA produse sunt numeroase, cu o frecvență mai mare fiind următoarele:

– hepatotoxicitate, creșterea transaminazelor serice (aproximativ 50% din pacienți);

– tulburări digestive de tip parasimpatomimetic (dureri abdominale, greață, vomă, diaree).

Se folosește cu multă prudență.

Farmacografie

Posologia p.o. pe nemâncate, începe cu 10 mg x 4/zi; se poate crește cu câte 40 mg/zi, la 1 1/2 luni, până la doza maximă de 160 mg/zi, în 4 prize (40 mg x 4/zi).

D. DONEPEZIL

Farmacocinetică

Legare de proteinele plasmatice, în procent ridicat (~ 95%) —> Avantaj – Tl/2 lung, care permite administrarea o dată pe zi.

Farmacodinamie

Inhibă selectiv și reversibil acetilcolinesteraza, predominant de la nivel cerebral —> Avantaj – prezintă efecte periferice minime, comparativ cu fizostigmina și tacrin.

Farmacotoxicologie

RA sunt mai reduse ca intensitate:

– efecte secundare colinergice muscarinice: greață, vomă, diaree;

– efecte secundare colinergice nicotinice N,: insomnie;

– efecte secundare colinergice nicotinice N2: crampe musculare.

Avantaj – nu are hepatotoxicitate.

Farmacografie: 5 mg/zi, într-o singură priză, o lună; apoi se poate crește treptat până la 10 mg/zi.

E. METRIFONAT

Sinonim: triclorfon

Este un medicament antihelmintic, fără activitate anticolinesterazică proprie.

Farmacocinetică

Străbate rapid bariera hemato-encefalică.

Se metabolizează prin hidroliză neenzimatică la diclorvos, inhibitor pseudoireversibil al acetilcolinesterazei.

Are un Tl/2 mai lung, comparativ cu fizostigmina sau donepezil.

Farmacotoxicologie: RA sunt de tip colinergic: muscarinic (diaree, crampe) și nicotinic somatic (slăbiciu¬ne musculară).

Farmacografie: 60-80 mg/zi.

F. GALANTAMINA

Farmacodinamie

Inhibă selectiv și reversibil acetilcolinesteraza cerebrală; modulează alosteric situsurile receptorilor nicotinici cerebrali Nj, cu potențarea neurotransmisiei colinergice nicotinice.

Farmacotoxicologie

Asemănătoare cu a celorlalți inhibitori de acetilcolinesterază.

Farmacografie: 16-24 mg/zi.

2.2 SUBSTANȚE CARE REDUC EXCITOTOXICITATEA GLUTAMAT-ERGICĂ

Sunt substanțe care corectează hiperfuncția glutamat-ergică responsabilă de fenomenul de excitotoxicitate, cu distrugeri neuronale în domeniul colinergic.

A. MEMANTINA

Farmacodinamie

Acționează ca inhibitor al neurotransmisiei excitatoare glutamat-ergice, prin mecanism antagonist necompetitiv al unor situsuri de pe receptorii NMDA (N-metii-D-aspartat).

Având o afinitate redusă pentru situsul specific, memantina poate preveni neurotoxicitatea aminoacidului excitator, fară a interfera cu implicațiile fiziologice ale glutamatului în memorie și în învățare.

Farmacotoxicologie

RA cu frecvență ridicată (comparativ cu grupul placebo) sunt agitație, insomnie, durere de cap, oboseală, halucinații, incontinență urinară, diaree.

Farmacoterapie:boala Alzheimer, demența vasculară, demența mixtă, indiferent de severitatea bolii.

Farmacografie: 20-30 mg/zi. 

2.3 SUBSTANȚE CARE REDUC PROCESUL INFLAMATOR CEREBRAL

Antiinflamatoarele nesteroidiene influențează răspunsul inflamator prin inhibarea COX-1 și COX-2 și prin activarea factorului de transcripție nucleară a proliferatorului peroxizomului gama (PPAR y). în plus, oxidarea mediată de către COX este implicată în activitatea neurotransmisiei glutamat-ergice. în acest fel, AINS pot proteja neuronii în mod direct, prin reducerea răspunsului celular la acțiunea glutamatului.

Studiile întreprinse nu au reușit încă să demonstreze un beneficiu cert al utilizării AINS pentru tratamentul bolii Alzheimer ușoară sau moderată. Reacțiile adverse ale AINS, în special hemoragiile gastro-intestinale, limitează folosirea unor doze ridicate, necesare pentru obținerea unor rezultate pozitive.

2.4 SUBSTANȚE CARE ÎNCETINESC EVOLUȚIA BOLII

Reprezentanți: selegilina, nimodipina, a-tocoferol, piracetam și analogi, simvastatina și analogi, ginkgo biloba.

Majoritatea nu au dovedit eficacitate semnificativă.

SELEGILINA

Este un antiparkinsonian inhibitor selectiv al MAO-B și determină creșterea nivelului de catecolamine în creier. Are și proprietăți antioxidante.

Rezultatele studiilor cu selegilină pentru boala Alzheimer s-au dovedit nesatisfacătoare, Iară un beneficiu clinic demn de luat în considerare.

B. NIMODIPINA

Este un blocant al canalelor de calciu de la nivel central, cu scăderea influxului acestor ioni în celule. Ionii calciu au un rol important în reglarea funcțiilor cerebrale. Influxul acestor ioni determină excitarea neuronilor. Schimbările provocate de vârstă în hoineostazia calciului au posibile repercursiuni la nivelul funcțiilor corticale.

Eficacitatea nimodipinei în demențele de diverse cauze este controversată. Se pare că aduce unele beneficii, care împreună cu reacțiile adverse reduse, determină utilizarea nimodipinei pentru întârzierea apariției manifestărilor bolii Alzheimer.

C. VITAMINA E

Este o vitamină cu rol antioxidant, cu îndepărtarea din organism a radicalilor liberi.

Teoria implicării radicalilor liberi în patogeneza bolii Alzheimer a dus la folosirea a-tocoferolului pentru tratamentul acestei boli. Rezultatele au fost satisfăcătoare.

Denumirea generică de vitamina E desemnează un amestec de 4 tocoferoli și 4 tocotrienoli.

Tocoferolii sunt sintetizați numai de plante și sunt aduși în organism prin alimentație.

Se consideră că 1 mg D-ct-tocoferol este echivalent cu 1,49 UI vitamina E.

Funcția principală a vitaminei E constă în protejarea acizilor grași nesaturați din lipidele membranare față de peroxidarea lipidică. Vitamina E reprezintă factorul de protecție cel mai eficient față de peroxidarea lipidică și, ca urmare, are un rol important în păstrarea integrității membranelor celulare.

Vitamina E are proprietatea de a reduce numeroase specii radicalare (de exemplu, radicali peroxil), în reacție intrând gruparea hidroxil. In cursul acestei reacții vitamina E este oxidată la radicalul tocoferil care, la rândul său, sub acțiunea vitaminei C, regenerează vitamina E.

Vitamina E se acumulează în membranele epiteliului vascular și în LDL, fiind antioxidantul de bază din membranele biologice și singurul antioxidant liposolubil care protejează membrana bazală a arterelor de peroxidarea lipidică. În condiții normale, 0,05-0,1 nmoli vitamina E protejează 1 mg proteină de degradare oxidativă. Aceasta înseamnă ca 1 moleculă de tocoferol protejează practic 1000-2000 molecule fosfolipidice de oxidare ceea ce demonstrează capacitatea antioxidantă ridicată a vitaminei.

În organism vitamina E acționează ca antioxidant, dar îndeplinește totodată și alte funcții fiziologice.

Efectul antioxidant al vitaminei E rezultă din protecția față de peroxidare a unor molecule cum sunt:

• acizii grași polinesaturați (linolic, arahidonic, docosahexaenoic) din membranele celulare.

Membranele celulare sunt constituite dintr-un strat dublu fosfolipidic străbătut de proteine globulare .

Cantități mici de vitamina E, de ordinul nmoli/mg, au fost evidențiate în particulele LDL plasmatice. La acest nivel vitamina E protejează de peroxidare lipoproteinele de tip LDL inhibând depunerea de plăci ateromatoase pe peretele interior al vaselor sanguine.

În afara efectului antioxidant, vitamina E (tocoferolii) dezvoltă și alte funcții fiziologice, și anume

• acționează ca anticoagulant natural prin inhibarea sintezei tromboxanului A2 și a adeziunii monocitelor de endoteliul vascular, dar și prin stimularea sintezei de prostacicline, precum și a formării și eliberării NO vasodilatator de către celulele endoteliale;

• acționează reglator în procese inflamatorii de diverse etiologii prin inhibarea unor enzime implicate în cascada acidului arahidonic (fosfolipaza , ciclooxigenaza, 5-lipoxigenaza)

Efectele antiinflamatoare ale vitaminei E se datoresc, pe de o parte, inhibării enzimelor implicate în cascada acidului arahidonic consecința fiind diminuarea producției de SRO, iar pe de altă parte, inactivării RLO deja formați.

• stimulează o serie de mecanisme de apărare umorale și celulare;

• împiedică formarea nitrozaminelor cancerigene;

• reduce considerabil rata de crestere a tumorilor prin inducerea exprimării genei tumor-supresoare p53.

Concentrațiile serice crescute de vitamina E dezvoltă un efect protector față de cancerul de prostată.

Administrarea experimentală a unor doze zilnice de 200 mg -tocotrienol a determinat o scădere pronunțată a valorilor plasmatice de colesterol și tromboxani.

In Europa se recomandă un aport zilnic de 12 mg vitamina E pentru adulți și 13, respectiv 17 mg la femeile însărcinate și la cele care alăptează. In realitate însă, necesarul zilnic de vitamina E diferă în funcție de vârstă , sex, stare fiziologică și gradul de expunere la factori exogeni care induc formarea suplimentară de SRO.

Vitamina E comercială conține fie a-tocoferol natural, fie a-tocoferol de sinteză.

Structura a-tocoferolului natural nu poate fi reprodusă prin sinteza chimică. a-tocoferolul natural prezintă 3 poziții chirale și, ca urmare, teoretic, prin sinteză, ar trebui să se poată obține 8 izomeri diferiți. În realitate, prin sinteză, se obține un racemic.

Organismul uman este capabil să recunoască selectiv a-tocoferolul natural și să îl depoziteze. Responsabilă de această "recunoaștere" este o proteină de transfer a tocoferolului (TTP) care acționeaza la nivel hepatic.

Principalele domenii de utilizare ale vitaminei E sunt:

• afecțiunile cardiovasculare

Numeroase studii clinice au evidențiat faptul că un nivel plasmatic scăzut de vitamina E reprezintă unul din factorii esențiali care contribuie la apariția unei afecțiuni coronariene și a hipercolesterolemiei.

La cardiaci, administrarea zilnică de 100-200 UI vitamina E, timp de cel puțin 2 ani, reduce cu aproximativ 40% riscul apariției unui infarct miocardic.

În afecțiunile coronariene, atât în scop profilactic, cât și terapeutic, se recomandă administrarea de a-tocoferol până la 800 Ul/zi, de preferință în combinație cu vitamina C și seleniu.

În ateroscleroză doza de vitamina E considerată eficientă este de 400-1000 U.I./zi.

Stresul oxidativ este direct implicat în patogeneza afecțiunilor Alzheimer și Parkinson, epilepsie și scleroză multiplă. Vitamina E acționează neuroprotector, protejând neuronii de degradarea oxidativă.

• senescență

Administrarea de 800 UI vitamina E/zi a determinat o creștere a imunității celulare la persoanele în vârstă.

• diabet

• cataracta

În acest caz, se recomandă doze de 400 – 800 U.I. vitamina E/zi.

• cancer

În terapia adjuvantă anticanceroasă se recomandă doze de 500 – 2500 U.I. vitamina E/zi.

• afecțiuni reumatice

• alte afecțiuni

D. PIRACETAM Șl ANALOGI

Reprezentanți: piracetam, pramiracetam

Sunt medicamente neurotonice care pot crește capacitatea de memorie și alte funcții intelectuale; prin mecanisme parțial elucidate.

La doze mici și medii, produc o creștere a proceselor cognitive, probabil prin creșterea utilizării glucozei și a oxigenului la nivel cerebral. Inhibă neuropeptidazele cerebrale, cu ridicarea nivelurilor de peptide ce intervin în memoria de lungă durată.

La doze mari, piracetamul are și efecte la nivel sanguin: activitate antiagregantă plachetară și efecte reologice, cu proprietăți antitrombotice. Microcirculația centrală și periferică este, de asemenea, crescută prin mărirea deformabilității eritrocitelor și prin reducerea aderenței eritrocitelor distruse față de celulele endoteliale.

Folosirea piracetamului în tratamentul diverselor forme de demență rămâne controversată, însă efectele menționate fac utilă administrarea pentru ameliorarea tulburărilor cognitive.

E. GINKGO BILOBA

Farmacodinamie:

Are proprietăți antioxidante, neurotonice și antiinflamatoare (a se vedea la Secțiunile I: Neurotonice și V: Vasodilatatoare).

A fost folosit în diverse studii clinice, obținându-se beneficii reduse asupra funcțiilor cognitive.

Farmacoterapie:

Poate fi indicat pentru corectarea tulburărilor de memorie și atenție la subiectul vârstnic.

Farmacografie: p.o. 40 mg x 3/zi, la mese, timp de minimum 9 luni (timpul efectului optim).

Ginkgo Biloba este cea mai veche specie de copac de pe planeta noastră, este originar din China având proprietăți benefice pentru organismul nostru. Ginkgo Biloba este o plantă medicinală, calitățile sale medicinale fiind dicutabile, studiată de oamenii de știință de foartă multă vreme.

Ginkgo Biloba, poate supraviețui și o mie de ani și care poate ajunge la o înălțime de 120 de metri. Ginkgo Biloba este originar din regiunea de sud-est a Chinei, cunoscut și sub numele de arborele templier japonez, caisa argintie sau patru-bani.

În Europa, Ginkgo Biloba a ajuns în anul 1730 și a fost cultivat în Olanda, pentru scop terapeutic. La noi în țară acest arbore îl găsim în grădini botanice și poate atinge până la 30 de metri înălțime în climatul nostru.

Arborele de ginkgo biloba este dioic, pe un exemplar se pot găsi doar flori masculine sau feminine, deci arborii sunt fie masculini, fie feminini. Frunzele sunt bilobate și se îngălbenesc, cad toamna, având nuanțe din cele mai interesante și mai atrăgătoare, de aceea sunt folosite în scop ornametal. Fructele, urât mirositoare, sunt foarte folositoare. Frunzele se culeg cu mare grijă atunci când acestea sunt de o culoare galbenă intensă pentru a-i păstra intacte substanțele flavonoide și antioxidante din compoziție.

În România, preparatele din Ginkgo Biloba câștigă din ce în ce mai mult teren datorită proprietăților miraculoase pe care le are, conținând numeroase substanțe utile organismului. Mușchii sunt protejați datorită unui flavonoid denumit quercetină, ce previne stresul oxidativ la nivelul creierului, previne osteoporoza, susținând densitatea osoasă. Quercetina, o substanță cu un rol important în reducerea riscului apariției cancerului la plămâni, iar antioxidanții din Ginkgo Biloba ajută la o mai bună funcționare a plămânilor.

Ginkgo Biloba se folosește îndeosebi sub formă de produse medicamentoase ce se găsesc la farmaciile naturiste și la plafaruri, sub formă de tincturi, capsule, siropuri, etc. Comprimatele ce au la bază Ginkgo Biloba sunt cele mai des folosite, sub formă de amestec și se fac cure de trei luni, timp în care se ia câte un comprimat de trei ori pe zi înaintea meselor principale.

Beneficii aduse organismului de către Ginkgo Biloba:

Ginkgo Biloba aduce nenumărate beneficii organismului nostru însă, potrivit ultimelor cercetări, poate aduce și unele efecte neplăcute. Așadar, Ginkgo Biloba este folosit în scop terapeutic pentru:

ajută la îmbunătățirea memoriei. Dacă aceste comprimate sunt administrate timp de 4-18 săptămâni, cu pauze;

ajută la îmbunătățirea capacității de concentrare – datorită acțiunii sale asupra memoriei și capacității de concentrare, ajută la oxigenarea celulelor nervoase îmbunătățind circulația sângelui la nivel cerebral; ajută la îmbunătățirea atenției. Senzația de somnolență dispare, iar atenția se îmbunătățește foarte mult odată cu administrarea capsulelor pe bază de Ginkgo Biloba;

eficientă în combaterea depresiei. Această plantă are capacitatea de a ne face mai optimiști, mai tonici, de a ne spori atenția și de a ne menține atenția trează și ne energizează;

eficientă în combaterea aterosclerozei. Datorită efectelor vasodilatatoare și reduce presiunea arterială și riscul de infarct. Scade nivelul colesterolului și reglează nivelul trigliceridelor din sânge;

Duce la combaterea atacului cerebral, a arteritei obliterante și a mâinilor și picioarelor reci. Are în compoziția sa substanțe flavonoide bune pentru creier, inimă, și pentru o mai bună circulație a sângelui în organism;

Antioxidanții și flavonoidele din alcătuirea sa ajută în combaterea și tratarea afecțiunilor urechilor și a tulburărilor oculare.

Utilizată în cometică, în masajul anticelulitic, pentru stimularea microcirculației cutanate și decongestionează țesturile.

Cu cât are un efect benefic asupra organismului, cu atât vorbim despre efectul enagtiv asupra anumitor medicamente cum ar fi cel al anticoagulantelor, accentuându-le efectul, la fel se întâmplă și în cazul tratamentului pentru epilepsie.

Contraindicații și efecte adverse

Tratamentul cu Ginkgo Biloba trebuie făcut numai sub supraveherea medicului datorită efectelor adverse, de aceea nu se recomandă administrarea acestui medicamet copiilor mici, persoanelor în vârstă, femeilor însărcinate, celor care alăptează sau persoanelor care iau tratament medicamentos cu anticoagulante. Ca și efecte adverse putem enumera: disconfort gatro-intestinal, migrene, mâncărimi, erupții cutanate, amețeli, diaree, greață, vărsături, etc.

F. SIMVASTATINA Șl ANALOGI

Utilizarea hipocolesterolemiantelor moderne, inhibitoare ale HMG-CoA reductazei, reprezintă o prioritate pentru cercetătorii maladiei Alzheimer. Folosirea substanțelor care reduc nivelul plasmatic de colesterol ar putea reprezenta un pas foarte important în prevenirea apariției bolii Alzheimer, deoarece se pare că există o legătură între aportul excesiv de colesterol și formarea P-amiloidului cerebral, factor important în patogeneza bolii.

CAPITOLUL III

REMEDII NATURISTE ÎN TRATAREA BOLII ALZHEIMER

3.1 GENERALITĂȚI

Universul vegetal conține adevărate comori care pot oferi protecție față de îmbătrânirea cerebrală, implicit față de boala Alzheimer, sustțn cercetătorii.

Medicul Kurt Hostettmann, profesor onorific la mai multe universități din Elveția și din China și autor al cărții "Totul despre plantele antiîmbătrânire", a efectuat mai multe studii fitoterapeutice în încercarea de a găsi o metodă de a combate boala Alzheimer, informează Le Point.

Omul de știință și-a îndreptat atenția spre plante, explicând că au fost cercetate complet doar 10% din cele 350.000 de plante de pe Pământ.

Nu întâmplător în lumea vegetala s-au făcut descoperiri care au permis crearea unor medicamente contra bolii Alzheimer. De pildă, rivastigmina (indicată în tulburările de memorie la pacienții cu Alzheimer) este un derivat sintetic al unei substanțe provenite dintr-o plantă africană (Physostigma venenosum).

De asemenea, ghiocelul (Galanthus nivalis) este sursă de galantamina, un alcaloid care poate preveni pierderea funcțiilor cognitive. "Există și alte plante care conțin această substanță, ăn timp ce unele specii de salvie, mentă și de gențiană ar putea fi interesante în cazurile de Alzheimer", explică dr. Kurt Hostettmann.

În așteptarea unui medicament care să vindece această boală, se pot încerca unele plante care mențin sănătatea cognitivă în general.

Despre ginkgo biloba, mai multe studii au evidențiat capacitatea ei de a îmbunătăți funcția cognitivă (atenție, concentrare, învățare), de a preveni deteriorarea în cazul bolii Alzheimer, dar și in demența vasculară.

De asemenea, ceaiul verde este un bun neuroprotector, îmbunătățește memoria și funcția cognitivă și ar putea preveni demență senilă, potrivit unor studii.

Și despre rozmarin se știe încă din cele mai vechi timpuri că este un aliat al bunei funcționări a creierului. "Cercetările recente au arătat că rozmarinul poate reduce problemele de concentrare și poate preveni bolile degenerative", explică medicul Hostettmann.

Cele mai recente studii au aratat că rozmarinul poate proteja celulele cerebrale de efectele toxice ale acumulării de beta-amiloid și îmbunătățește memoria pe termen scurt și lung. De aceea, este indicată consumarea acestei plante, fie sub formă de condiment, fie ca infuzie.

Este recomandat să se mănânce cât mai multe legume crude și fructe eliminănd produsele animaliere, astfel anihilăm consecințele îmbătrânirii și putem prelungi viața. Consumatorii exclusiv de produse vegetale sunt expuși mi puțin riscului de atacuri de cord și cancer, trăind mai mult decât cei consumă carne.

Stilul de viață este influențat de alimentație, care duce la pierderea memoriei, dezorientarea și confuzia odată cu trecerea anilor.

Dieta

În cazul bolii Alzheimer se recomandă cura de sucuri și crudități pe o perioadă de 3-6 luni. Pentru îmbunătățirea memoriei se recomandă o dieta bogată în fructe, cereale integrale și legume, consumate în mod natural. Se face un program de două (este cel mai benefic) sau trei mese zi, fără gustări între mese. Înainte cu 30 de minute de masă consumându-se câte un pahar cu suc.

Este recomandat sucul de cătină, strugure, mere, orz și ovăz verde, grapefruit sau alte fructe de sezon. Fructele se manâncă la o masă și zarzavaturile la altă masă. Totodată este benefic consumul de semințe (in, susan, floarea-soarelui, dovleac), fructe oleaginoase (nuci, avocado, ulei de măsline) și germeni de grâu.

Pentru buna funcționare a sistemului nervos este recomandat să se consume fructe și legume care conțin următoarele :

Lecitină: din nucă, soia, mazărea, lintea, păpădia.

Vitaminele B (special B,, B4, B6, B2) – din drojdia de bere, embrionii de cereale, fructele și legumele uscate, fructele oleaginoase.

Vitamina E: din avocado, broccoli, germenii cerealelor, uleiurile vegetale neprocesate și nerafmate, fructele oleaginoase (mai ales migdale și nuci), lăptucile, spanacul, orezul brun, semințele încolțite.

Vitamina C: din măceșe, coacăze, pătrunjel, kiwi, ardei, broccoli, conopidă, portocale, lămâi, varză, spanac, ridichii, roșii, etc.

Fructoza: din fructe nepreparate termic și puțină miere (se exclude în cazul diabetului).

Colină – din vegetalele cu frunze verzi, drojdia de bere și germenii de grâu.

Fosfor – din cerealele integral

Antioxidanți – din afine, coacăze, cătină, usturoi, semințe de măr, broccoli, citrice, spanac, morcov, semințe de in, prune etc.

Conform oamenilor de știință spanacul și căpșunile din alimentație au un impact puternic în combaterea declinului funcționării creierului și memoriei. Afirmație făcută în urma unui experiment pe cobai bătrâni cu deficiențe cerebrale legate de vârstă, coordonare motrică și echilibru deficitare, care au fost hrăniți cu extrase din coacăze negre (au o putere antioxidantă excelentă), ajungându-se la concluzia că creierele au întinerit, redându-se integritatea erodată din circuitele creierelor a fost restabilită justificând îmbunătățirea capacităților mintale.

Cercetătorul, Dr. James A. Joseph, de la Tufts University din Boston, afirma la acea dată „Nu cunosc un alt agent care ar putea inversa compartimentul motor sau defectele cognitive cauzate de îmbătrânire”.

Proantocianidinele (PAC) substanțe antioxidante sunt preluate din alimentație și traversează bariera sanguino-cerebrală protejând creierul împotriva radicalilor liberi. Studiile arată că că acești antioxidanți ajută și la consolidarea capilarelor (vase sanguine de calibru mic), reglând astfel tensiunea arterială. Cea mai bună sursă de PAC sunt afinele, apoi, cireșele și vișinele.

Aminoacizii, vitaminele, mineralele, enzimele din compoziția polenului încetinesc procesul de îmbătrânire. Se recomandă efectuarea a 3-4 cure cu polen pe an, de câte o lună fiecare, timp în care se consumă zilnic câte 3 lingurițe de polen, în cazul bolii Alzheimer și în cazul tulburărilor neurologice.

Datorită faptului că mărește concentrația de acetilcolină din creier, lecitina, este recomandată bolnavilor de Alzheimer. Planta bogată în lecitină și colină fiind păpădia.

Drojdia de bere – acoperă carențele de vitamine din complexul B, cele nouă vitamine din acest complex sunt indispensabile pentru funcționarea oricărui organ sau sistem din corp.

Pentru buna funcționare a sistemului nervos și cardiovascular avem nevoie de vitamina B, necesară totodată în tratarea bolilor de inimă, a depresiei și a asteniei. Din complexul de vitamine B, amintim vitamina B3care ajută la echilibrarea sistemului nervos, vitamina Bs mărește rezistența la infecții și stres fiind un excitant al activității glandelor cortico-suprarenale, mărind rezistența la infecții și la stres. Vitamina B12, este recomandată pentru mărirea puterii de concentrare, acționân asupra sistemului nervos, eliminând manifestările stresului psihic.

Drojdia de bere este bogată în colină – este favorabilă întăririi memeoriei și activității intelectuale. Comprimatele se administrează conform prospectului, iar la salate putem folosi rulgii de drojdie de bere. Cura cu drojdie de bere ține în jur de 20 de zile și se consumă 3 linguri pe zi.

Cura cu grâu încolțit. – este benefică bunei funcționări a sistemului cerebral, deoarece este bogat în enzime, calciu și magneziu. Se administrează în timpul unei cure 4 linguri de grâu încolțit timp de 15-20 zile pe lună.

Usturoiul reglează mai multe stări și comportament, datorită faptului că produce serotonină, substanță chimică cerebrală omniprezentă. Serotonina și efectele ei la nivelul creierului calmează, induce somnul și ameliorează depresia. Usturoiul datorită însușirii sale de a împiedica degeneraea creierului și sistemul imunitar, este un adevărat medicament miraculos natural.

Foarte util în tratarea anemiilor și bolilor nervoase apa de târâțe se consumă astfel: într-un litru de apă se adaugă 4 linguri de tărâțe și 2 linguri Obligeană (rizom) într- un litru de apă, se lasă 12 ore, după care se strecoară. Acest amestec se consumă în loc de apă, având un efect benefic asupra corpului uman datorită bogăției de vitamine B. Poate fi folosită și pentru îmbunătățirea memoriei. Această apa se poate utiliza de persoanele în vârstă suferinzi de boli cronice prelungite sau au suferit de acestea. Dacă persoanele care îl consumă nu suferă de diabet sau oscilații de glicemie pot adăuga acestui amestec miere și lămâie.

Utilizând uleiul de in în alimentație, bogat în acizi grași omega 3, obținem o mai bună funcționare a creierului. Foarte util este sunt și semințele de struguri care au în compoziția lor bioflavonoid mai puternic de 50 de ori decât vitamina E și de 20 de ori mai concentrat decât vitamina C, o puternică substanță antioxidantă. Această substanță înlătură radicalii liberi – substanțe care duc la îmbătrânirea și moartea celulară și în foarte multe boli degenerative, inclusiv cancerul. Îl găsim pe piață sub numele de Adoxync. AND și Pycnogenol. Este recomandat folosirea în alimentației a uleiului de sâmburi de struguri datorită prezenței în număr mare al antioxidanților. .

Este bine de știut că consumarea pâinii obținută din făină integrală și nu cea din făină albă, lipsită de vitaminele B și alte substanțe minerale.

Tinctura de Roiniță și Salvie – este un tratament cu efecte benefice pe termen lung în boala Alzheimer, îmbunătățind memeori și diminuează starea de agitație, fiind folosită în cazul tulburărilor de memorie post-traumatice și împotriva tulburărilor de memorie produse de problemele vasculare cerebrale. Salvia împiedică alcătuirea unor enzime care nu dau voie desfășurării unor procese extrem de importante la nivelul creierului: memorarea, asocierea, sinteza. Salvia folosită de persoanele în vârstă și de persoanele tinere, are efecte asupra memoriei, îmbunătățind activitatea intelectuală. Această tinctură se obține prin combinarea în proporții egale tinctură de Roiniță și tinctură de Salvie și se consumă câte o linguriță de tinctură.

Alte indicații:

Mișcarea în aer liber, efectuarea de exerciții fizice sprijină activitatea intelectuală, deoarece duce la o bună oxigenare a creierului, la o irigare corespunzătoare cu sânge a acestuia, combătând stresul. Este necesare efectuarea de activități fizice zilnic.
În cazul problemelor respiratorii – respirație superficială, rapidă reduc cantitatea de oxigen din creier, iar pe termen lung memoria are de suferit. Este necesar să invățăm să respirăm corect (respirației abdominale). Se poate face un program de exerciții fizice de respirație astfel:

inspiră aer pe nas, numărând până la 4

numără până la 12 în timp ce expiri încet

inspiră numărând până la 5 și expiră numărând până la 15

mărește timpul de expirație, până ajungi să expiri numărând până la 30 sau mai mult

este recomandat prcticarea a 10 respirații abdominale de 2-3 ori zilnic, la nevoie, în special în cazul unei boli, în situații de stres.

3.2 PRODUSE NATURITE UTILIZATE ÎN TRATAMENTUL ALZHEIMER

TURMERIC (CURCUMA LONGA)

Denumire populară: turmeric, curcumin, șofran de indian

Denumire științifică: Curcuma longa

Descriere

Turmericul este o plantă erbacee de origine asiatică, înrudit cu ghimbirul și cultivat în India, sudul Chinei, Taiwan, Japonia, Indonezia, Africa. Este folosit în bucătăria indiană drept condiment, având un gust iute amărui, aromatic.

În scop terapeutic se folosește rădăcina.

Rădăcina de turmeric conține: uleiuri volatile, sescviterpene (alfa și beta turmerone, alfa-curcumen, zinziberen), monoterpene, un colorant de culoare galbenă, numit curcumină, săruri minerale, peptide solubile în apă (turmeriu peptidă) și polizaharide.

Acțiune

Turrmericul are acțiune colagogă, coleretică, stimulează eliberarea bilei, crește capacitatea ficatului de a elimina toxinele, acțiune antimutagenică, anticancerigenă, inhibă dezvoltarea tumorilor canceroase și a metastazelor (cancer de sân, de stomac, de colon, de plămâni, de piele), acțiune antiinflamatorie, hepato-protectoare, antioxidantă, are proprietăți antibiotice, antibacteriene, antivirale, îmbunătățește circulația, antiaterosclerotic, antiagregant plachetar, previne formarea trombilor vasculari, previne infarctul, purifică sângele, reduce nivelul colesterolului, previne boala Alzheimer și efectele ei prin dizolvarea microplăcilor care se formează între neuronii din creier, crește mobilitsatea articulațiilor, tendoanelor, reduce tumefacția, febrifug, calmează tusea, durerea în gât, înmoaie secrețiile bronșice, acțiune hemostatică, cicatrizantă.

Indicații terapeutice

Preparatele fitoterapeutice pe bază de turmeric sau consumul condimentului propriu-zis sunt indicate în caz de tulburări circulatorii, hematoame, luxații, contuzii, febră musculară, boli hepato-biliare, flatulență, icter, hemoragii, colită ulcero-hemoragică, boala Crohn, artrită reumatoidă, infecții respiratorii, cancer, afecțiuni reumatismale.

Administrare:

Pudra se poate administra câte o jumătate de linguriță de trei ori pe zi în amestec cu suc de fructe (morcov, măr, portocale, struguri) sau legume.

Infuzie din rădăcină – se prepara din o linguriță de rădăcină la o cană cu apă, se pot consuma 2 căni pe zi.

Tinctura – se administrează 15-20 de picături pe zi.

sus

Precauții și contraindicații

Folosită în cantități mari, rădăcina de turmeric poate produce iritație gastrică iar în zonele în care se folosește în mod tradițional la condimentarea alimentelor incidența ulcerului gatric este mult mai frecventă.

Persoanele care urmează un tratament cu anticoagulante trebuie să folosească cu precauție (și sub indicația medicului) astfel de reparate fitoterapeutice cu turmeric.

ROINIȚĂ

Denumire științifică: Melissa officinalis

Roinița face parte din familia Lamiaceae, fiind o plantă erbacee, perenă, heliofilă, cu frunze ovate și flori albe-liliachii. Cunoscută încă din antichitate datorită proprietăților terapeutice deosebite, a fost menționată de Plinius și Dioscoride, care afirmau că frunzele de roiniță înmuiate în vin și aplicate extern se foloseau pentru vindecarea rănilor, a mușcăturilor veninoase și înțepăturilor de scorpion.

În Evul Mediu, medicul și alchimistul elvețian Paracelsus, utiliza planta în tratamentul bolilor de inimă. În medicina tradițională se întrebuințează ca remediu pentru reglarea psiho-emoțională, normalizarea funcției cardiace și ameliorarea proceselor cognitive. Se mai numește alămâiță, buruiana-stupului, busuiocul-stupului, iarba-albinelor, melisă, roiște, etc.

Acțiuni

Intern

Sedativ, reglator psiho-emoțional, stimulent al memoriei, antispastic, analgezic, stomahic, coleretic și colagog, carminativ, antiseptic, slab antidiareic, antiemetic, antiherpetic, antitiroidian, antigonadotropic, în boala Alzheimer reduce agitația și îmbunătățește procesele cognitive, administrată seara favorizează instalarea somnului, antitumoral, stimulează pofta de mâncare.

Extern:

Cicatrizant, antiseptic, calmant, antiherpetic.

Contribuie la

– armonizarea stării psiho-emoționale

– funcționarea în condiții optime a memoriei

– protejarea organismului împotriva stresului, contribuind la eliminarea disconfortului ce poate apare la nivelul aparatului cardiovascular și stomacului

– funcționarea normală a sistemului digestiv, prin:

– reducerea spasmelor intestinale

– stimularea producerii și eliminării de bilă

– reducerea stărilor de greață

– creșterea poftei de mâncare.

Contribuie la menținerea sănătății pielii.

Indicații

Se utilizează ca adjuvant în: stări de nervozitate, stress, anxietate, atacuri de panica, depresie, insomnii, afecțiuni gastro-intestinale pe fond nervos, nevroze cardiace, distonii neurovegetative, tulburări de memorie, dureri de cap, migrene, nevralgii, vertij (amețeală), hipertiroidie, ulcer gastro-duodenal, dischinezii biliare, indigestii, meteorism (balonare), colici gastro-intestinale, colite cronice, enterocolite, anorexie, grețuri, vărsături, boala Alzheimer, herpes.

Se utilizează ca adjuvant în: răni, eczeme, herpes bucal și genital.

Precațtii

În cazul persoanelor care utilizează sedative și calmante de sinteză, se recomandă evitarea utilizării în paralel a acestei plante.

Contraindicații

Hipotiroidie, alergie la roiniță.

Administrare

Intern:

– pulbere – planta se macină fin cu o râșniță electrică. Se ia o linguriță rasă de 4 ori pe zi, pe stomacul gol. Pulberea se ține sub limbă timp de 10-15 min., după care se înghite cu apă.

– macerat la rece – se prepară dintr-o lingură cu plantă adăugată la 250 ml de apă rece, se menține timp de 6-8 ore la temperatura camerei, apoi se strecoară și se bea pe stomacul gol. Se administrează 3 căni cu macerat pe zi, cu 30 min. înainte de mese.
– infuzie – se prepară dintr-o lingură cu plantă adăugată la 250 ml de apă clocotită se menține timp de 15 min. la temperatura camerei, apoi se strecoară și se bea pe stomacul gol. Se administrează 3 căni cu infuzie pe zi, cu 30 min. înainte de mese.

NEURO OPTIMIZER®

Asociere de ingrediente ce oferă proprietăți superioare pentru îmbunătățirea stării emoționale, a memoriei, concentrării și atenției.

Avantaje:

– conține ingrediente care fac parte din structura cerebrala și traversează uțor bariera hematoencefalică, actionează sinergic și au biodisponibilitate crescută;

– conține Cognizin®, ingredient patentat și studiat clinic;

– formulă îmbunătățită cu fosfatidilserinaă, fosfatidilcolinî, L-Glutaminî, taurin’, Acetil L-Carnitină și acid alfa lipoic

Contribuie la

menținerea structurii și funcțiilor cerebrale:

ajută la menținerea structurii, permeabilității și fluidității membranelor celulelor nervoase: ajută la îmbunătățirea sintezei fosfatidilcolinei, componenta majora a materiei cenușii

ajută la menținerea echilibrului osmotic (concentrația ionilor de sodiu, potasiu, calciu, magneziu)

ajută la creșterea nivelului energiei în mitocondriile celulelor nervoase (ATP): ajută la facilitarea metabolizării acizilor grași, la creșterea cantității de glucoză cerebrală

ajută la reducerea neurotoxicității date de excesul de glutamat (neurohormon excitator), lipofuscina (produs de degradare celulară neeliminată din organism), alcool, amoniac, droguri (efect neuroprotectiv)

ajută la reducerea pierderii progresive a neuronilor cauzată de îmbătrânirea sau lezarea SNC, procese ischemice cerebrale: ajută la stimularea neurogenezei și regenerării neuriților prin acțiune similară cu a factorilor de creștere neuronali, la reducerea apoptozei neuronilor sănătoși, la stimularea factorului neurotrofic derivat din creier – BDNF (efect neuroplastic)

ajută la reducerea edemelor cerebrale cauzate de traumatisme, intervenții chirurgicale

ajută la reducerea demielinizării (pierderea stratului de mielină care contribuie la protejarea și hrănirea celulei nervoase)

ajută la creșterea capacității de învățare, memorare și redare a informațiilor, a fluidității verbale, concentraării, vigilenței și atenției, la îmbunătățirea stării emoționale, sociabilității, adaptabilității, capacității motorii: ajută la îmbunătățirea sintezei și la menținerea nivelului neurotransmițătorilor acetilcolină, dopamină, adrenalină, noradrenalină, la creșterea sensibilității receptorilor

ajută la stabilizarea undelor cerebrale: ajută la îmbunătățirea activității electrice cerebrale

ajută la reducerea excesului de cortizol secretat în situații de stres prin acțiune pe axa hipotalamus-hipofiza-suprarenale și menține un nivel optim al hormonului luteinizant, progesteronului și al testosteronului

ajută la reducerea manifestărilor date de afectarea nervilor cranieni (cecitate, pierderea auzului, migrene, nevralgii)

oferă protecție antioxidantă cerebrală

reduce complicațiile nervoase date de concentrația mare de glucoză din sânge și de administrarea substanțelor cu acțiune împotriva virusurilor

Compoziție

Per 4 capsule

Citidină 5-difosfocolină 300 mg

(citicolină, CDPcolină, Cognizin®)

Acetil L-Carnitina HCI 500 mg

L-Glutamină 500 mg

Taurină 500 mg

Fosfatidilcolină 120 mg

Fosfatidilserină 100 mg

(FS)

Acid alfa-lipoic 50 mg

Administrare

Câte 4 capsule/zi între mese sau conform recomandării consultantului de specialitate.

Contribuie la menṭinerea atenṭiei și memoriei

NEUROVERT

Compoziție:

Citicolină – 150 mg

Extract de Bacopa Monnieri – 100 mg

Extract de Ginko Biloba – 100 mg

Acid alfa lipoic – 100 mg

Extract de Salvia Officinalis – 50 mg

Fosfotatidilserină – 50 mg

Mod de utilizare: se administrează o capsulă pe zi, după masă

Rolul plantelor:

Putem susține rezervele energetice neoronale, menține atenția și memoria în parametrii normali, folosind citicolina care stimulează biosinteza fosfolipidelor structurale în membranele neuronale și sinteza acetilcolinei.

Activitatea normală a sistemului nervos folosind componenți principali ai speciei Bacopa monnieri cum ar fi: brahmina, herpestina, bacosidele A și B. Exractul de Bacopa monnieri are capacitatea de a menține capacitatea de memorare și de concentrare, reduce oboseala și extenuarea fizică și psihică.

Așa cum am mai amintit Ginkgo biloba are un important aport la susținerea proceselor cognitive (gândire, învățare, memorare), contribuind în aceeași măsură și la menținerea circulației normale a sângelui la nivel central și periferic, menținând funcția cerebrală normală la persoanele aflate la o vârstă înaintată.

O substanță de tipul vitaminelor numită acid alfa-lipoic, produsă endogen, are o funcție de coenzimă în procesul de decarboxilare oxidativă a acizilor tioctici, având un potențial antioxidant ridicat protejând celulele nervoase de produșii de descompunere activi.

Salvia officinalis ajută în menținerea capacității de memorare și concentrare, compușii săi având un efect antioxidant, de reducere a oboselii fizice și mentale. Fosfatidilserina are rol în menținerea memoriei și a atenție la un nivel mediu, fiind prezentă în toate membranele celulelor, concentrația maximă o întâlnim în celulele cerebrale.

D. ALZOVERT

Contribuie la menținerea capacității de memorare și concentrare.

Mod de utilizare:

oral – 1 comprimat pe zi. Capsulele se înghit întregi, cu un pahar cu apă, după masă.

Compoziție:

100 mcg de Huperzina A din extract standardizat de Huperzia Serrata

Beneficii:

– Tolerabilitatea excelentă

– Complianță foarte bună

– Huperzina A menține capacitatea de memorare și de concentrare acționând asupra neurotransmițătorului acetilcolină, cunoscută ca „molecula memoriei”, contribuind la menținerea cantității optime de acetilcolină necesară transmiterii impulsurilor între celulele nervoase.

Compoziție:

•100 mcg de Huperzina A din extract

standardizat de Huperzia Serrata

Beneficii:

• Tolerabilitatea excelentă

• Complianță foarte bună

• Huperzina A este benefică în menținerea capacității de memorare și de concentrare actionand asupra neurotransmițătorului acetilcolină, cunoscută ca „molecula memoriei”, contribuind la menținerea cantității optime de acetilcolină necesară transmiterii impulsurilor între celulele nervoase.

Caracteristici ale speciei:

Huperzia serrata este utilizată în medicina populară chineză pentru îmbunătățirea memoriei la vârstnici.

Huperzina A este un ingredient activ extras din Huperzia serrata și ajută la menținerea capacității de memorare și de concentrare. Huperzina A acționează asupra neurotransmițătorului acetilcolină, cunoscută ca „molecula memoriei”, contribuind la menținerea cantității optime de acetilcolină necesară transmiterii impulsurilor între celulele nervoase.

Ajută la: menținerea funcției cognitive normale (menținerea capacității de memorare și de concentrare)

CONCLUZII

Boala Alzheimer este o boală ce se manifestă sub formă de demență la persoanele vârstnice și are un procent destul de ridicat în rândul cazurilor de demență.

Boala Alzheimer (Morbus Alzheimer) are un parcurs progresiv, afectând creierul, în special la persoanele în vârstă. Funcțiile creierului sunt puternic afectate de această boală, ducând până la pierderea capacităților intelectuale ale individului și a valorii sociale a personalității sale, este însoțită de tulburări de memorie, modificarea comportamentului.

În prezent nu există studii care să ateste cauza principală care duce la apariția bolii, existând posibilitatea conlucrării mai multor factori.

Chiar dacă evoluează în timp, efectele bolii diferă de la o persoană la alta, anumite persoane fiind foarte puțin afectate de simptomele boli, pe când la unii boala se poate agrava într-un timp foarte scurt. Medicamentul ”miraculos” pentru vindecarea bolii, nu a fost descoperit încă, existând în prezent doar posibilitatea limitaării anumitor simptome. Durata medie viață a unei persoane afectate de Boala Alzheimer este de 8-10 ani, din momentul apariției primelor semne de boală.

Procentul mare de persoane afectate de această boală, precum și creșterea duratei medii de viață, fac ca acest tip de demență să fie intens cercetată, pentru prevenirea bolii, pentru reducerea efectelor ei.

Până când cercetările științifice vor aduce informații noi asupra vindecării, tratării Bolii Alzheimer, putem recurege la tratamente naturiste, care au un efect benefic asupra sănătății cognitive. De exemplu, despre ginkgo biloba putem spune că, mai multe studii au evidențiat capacitatea ei de a îmbunătăți funcția cognitivă (atenție, concentrare, învățare), de a preveni deteriorarea în cazul bolii Alzheimer, dar și in demența vasculară.

Dieta cu sucuri din crudități pe o perioadă de 3-6 luni, este favorabilă îmbunătățirii memeoriei, împreună cu un regim alimentaer bogat în fructe, legume, cereale integrale (nu se combină la o masă). Specialiștii recomandă suc de cătină, strugure, mere, orz și ovăz verde, grapefruit sau alte fructe de sezon.

BIBLIOGRAFIE

1. Cristea A.N.,- Tratat de farmacologie , Ed. Medicală, București, 2005

2. Dobrescu D., – Farmacoterapie practică , Ed Medicală, București,1989

3. Leucuța, S.E. – Introducere în biofarmacie, Ed. Dacia, Cluj Napoca, 1975,

4. Farmacopeea Română, Ediția a X-a, 1993

5. *** – Agenda Medicală, 2013