Reluari Si Dezvoltari Privind Rolul Si Locul Managementului Financiar In Cresterea Performantelor Intreprinderilor Mici Si Mijlocii (imm) din Romania

Economie

Reluari Si Dezvoltari Privind Rolul Si Locul Managementului Financiar In Cresterea Performantelor Intreprinderilor Mici Si Mijlocii (imm) din Romania

Byadmin ianuarie 1, 2024

CUPRINS

Capitolul 1 Rolul și responsabilitățile managementului financiar în cadrul I.M.M. – urilor

Capitolul 2 Studiul empiric

Capitolul 3 Model de politici de gestionare a surselor de finantare, a activelor si a capitalului recomandat IMM – urilor din Romania

Capitolul 4 Model de instrucțiuni de lucru privitor la tehnicile de planificare, control și evaluarea a performantelor I.M.M. – urilor din Romania

Rezumatul lucrării

Tematica aleasă, concretizată în prezenta lucrare cu titlul Reluări și dezvoltări privind rolul și locul managementului financiar în creșterea performanțelor Intreprinderilor Mici și Mijlocii (IMM) din România, se degajă din preocupările la nivel european și național de a găsi soluții la probleme importante cu care se confruntă întreprinderile mici și mijlocii din Uniunea Europeană și, în consecință, și cele din România. Conform mențiunilor regăsite în conținutul subpunctul 4.1 Factori cheie descoperiți din capitolul 4 Concluzii („Annual Report on European SMEs 2013/2014: A Partial and Fragile Recovery”, 2014) se concluzionează că evoluția IMM –urilor a depins, în perioada analizată, într-o măsură considerabilă atât de de îmbunătățirea condițiilor macroeconomice din fiecare stat, cât și de alți factori cheie care au influență asupra acesteia, cum ar fi „dificultățile în accesarea finanțării, găsirea clienților, desfășurarea afacerii, costuri ridicate privind forța de muncă și cele privind producția, precum și lipsa de personal calificat”. Concluziile raportului, pe baza răspunsurilor respondenților, au reliefat-printre alte – și faptul că accesul la finațare este important în primul rând pentru microîntreprinderi și apoi pentru cele mici și mijlocii. Principalele bariere identificate în obținerea finanțării sunt accesarea dificilă a creditelor bancare sau a altor tipuri de împrumuturi și a reglementările birocratice excesive care privesc accesul la fondurile europene.

După cum se poate observa componenta financiară a IMM-urilor se regăsește printre principalele problemele cu care se confruntă acestea. În consecință demersul nostru și-a propus obținerea unei imagini de ansamblu asupra modului în care secțiunea financiară este organizată în cadrul IMM –urilor din țara noastră. De asemenea s-a considerat a fi util a se identidfica modul în care este percepută, de către acționarii / asociații și managementul superior al IMM-urilor, aria de responsabilitate a managerului financiar. Scopul acestui demers a fost acela de a găsi un model de politici de gestionare managerială a surselor de finanțate, a resurselor și capitalului. În același timp s-a dorit aducerea în atenția mangementului superior (administrator, director general,etc) responsabilitatea acestuia în conducerea și organizarea activității contabile a întreprinderii. De asemenea s-a dorit elaborarea unor instrucțiuni de lucru privind activitatea de bugetare, control și evaluare a performanțelor IMM-urilor din țara noastră care să le sprijine în a obține o gestionare mai bună a activității financiare.

În acest sens s-a eloborat, pe baza posibilităților modeste existente, studiul empiric din capitolul 2 al lucrării. A fost utilizată ca metodă de bază, metoda chestionarului. Analiza răspunsurilor a presupus elemente de cercetare comparativă și explicativă. Eșantionare a avut în vedere numai IMM- urile. Analiza acestui chestionar a condus la atingerea scopului mai sus menționat prin concretizarea modelelor și instrucțiunilor prezentate în capitolele 3 și 4 ale prezentei lucrări. În cuprinsul acestor capitole s-a oferit posibile răspunsuri și soluții la o parte din problemele întâlnite în activitatea financiară de către respondenți.

Răspunsurile au scos în evidență și unele deficiențe cu privire la calitatea rapoartelor financiare, întocmite de personalul financiar și puse la dispoziția magementului superior în vederea luării anumitor decizii. Astfel, mare parte dintre respondenți menționează că rapoarte financiare primite nu conțin secțiuni de comentarii care să analizeze conținutul acestora, situație care are drept rezultat privarea managementului superior de analize financiare de specialitate. Ideal ar fi ca rapoartele financiare, mai mult sau mai puțin standardizate, să conțină atât direcții, cât și scenarii pentru acțiuni viitoare concepute de responsabilii financiari (director financiar, contabil – șef, etc). Este adevărat că întocmirea unor asemenea șcenarii și direcții de acțiune presupune că cei ce le elaborează să posede un cumul semnificativ de cunoștințe din diverse domenii economice, cum ar contabilitatea, analiza financiară, fiscalitate, comerțul, etc. De asemenea se prezumă că nivelul de responsabilitate va crește pentru cei ce le întocmesc.

Dacă un asemenea nivel de elaborare a raportărilor financiare nu este posibil, atragem atenția că ar fi bine ca, măcar, comentariile de specialitate să existe iar acestea să descrie motivele și efectele evoluției întreprinderii în intervalul de timp la care aceste raportări se referă. Luarea deciziilor de către conducerea întreprinderii, pe baza rapoarelor care au la bază informații contabile, este influențată de calitatea acestor informații contabile. Pentru a obține rapoarte informative de calitate, conducerea întreprinderii – responsabilă cu organizarea contabilității – trebuie să se asigure că inregistrările contabile, pe baza cărora- în final – se întocmesc situațiile financiare, sunt conforme cu toate cerințele din actualele reglementări contabile, O.M.F.P. 1802/2014. În mod clar se poate spune că prelucrarea informației din perspectivă contabilă și fiscală are întâietate în fața perspectivei manageriale. Trebuie ținut cont de faptul că înregistrarea operațiunilor trebuie să țină seama de fondul economic al tranzacției sau al angajamentului în cauză. Înregistrarea în contabilitate și prezentarea fidelă a operațiunilor economico – financiare se face în conformitate cu realitatea economică.

Au fost abordate trei direcții de lucru. Prima direcție se referă la funcțiile și rolul conducerii financiare în cadrul IMM-urilor. S-a scos în evidență răspunderea structurilor financiare în aplicare diferitelor direcții de acțiune ale întreprinderii. De-a lungul timpului rolul managerului financiar s-a diversificat, în sensul că atribuțiunile clasice din domeniul contabil se întrepătrund cu cele gestionare a riscurilor, analiză financiară, control, conformitate cu prevederile din domeniul fiscal și chiar cu cele de audit intern. S-a accentuat necesitatea existenței unei strânse relații de comunicare între departamentul financiar – contabil și restul departamentelor. Această inter-relaționare între departamente este necesară pentru înțelegearea tranzacțiilor și pentru evitarea diferitelor riscuri ce pot apărea, cum a fi de exemplu cele de natură fiscală.

O tranzacție poate avea semnificații și interpretări diferite de la un departament la altul. În general forma juridică a unui document trebuie să fie în concordanță cu realitatea economică. Totuși pot exista situații în care există diferențe între natura economică a unei operațiuni și forma sa juridică. Din perspectivă contabilă forma economică trebuie să prevaleze.

A doua direcție a constituit-o identificarea zonelor asupra cărora managementul financiar trebuie să se focalizeze în vederea diminuării, pe cât posibil, a problemei privind imposibilitatea accesul la finanțare. În accesarea finanțărilor, indiferent de natura acestora, managementul financiar are un rol important. De asemenea acțiunile conducerii întreprinderii trebuie să aibă în vedere și obiectivul de diminuare a riscului de intrare în incapacitate de plată. Ulterior obținerii finanțării, structurile financiare din cadrul IMM –urilor au obligația ca, împreună cu managementul superior, să gestioneze activele și capitalul acestora în vederea obținerii climatului economic optim pentru ca întreprinderile să-și poată continua activitatea în scopul obținerii profitului.

În acest scop, s-au aprofundat unele modalități de acționare ale întreprinderii în vederea accesării finanțărilor din trei surse: acționari/ asociați, instituții finanicar bancare și nebancare. În ceea ce privește gestionarea resurselor (activelor) și a capitalului s-a pus accentul pe modul de stabilire a diferitelor tipuri de risc asociate investițiilor financiare și s-au prezentat metode de acoperire a riscului valutar aplicabile în România. S-a elaborat un posbil model de politici de gestionare a activelor și a capitalului care încorporează aspecte teoretice, exemple practice și formulare model.

A treia direcție se referă la importanța pe care IMM –urile trebuie să o acorde procesului de planificare bugetară. În conformitate cu precizările de la începutul acestei secțiuni, un al factor cheie care a influențat – după perioada de criză – evoluția dificilă a IMM-urilor l-a constituit costul mare al producției obținute. Eficientizarea costului de producție, din perspectiva magementului financiar, presupune aplicarea unui proces de bugetare, atent conceput, ce se completează -ulterior – cu unul de control.

Planificarea bugetară, fără un control permanent, nu conduce la o dezvoltare a întreprinderii. Controlul are rolul de a valida premizele, care au stat la baza elaborării bugetelor, de a invedera diferențele determinate între rezultatul previzionat și cel efectiv realizat, de a actualiza premizele și de a direcționa luarea măsurilor în vederea atingerii obiectivelor propuse.

De asemenea controlul se focalizează pe calitatea și oportunitatea (putem spune chiar obligativitatea) elaborării politicilor contabile și fiscale. În situația în care regulile stabilite prin procedurile interne, asumate de administratorul întreprinderii – urmare a aprobării acestora – , sunt neclare sau sunt permisive, în ceea ce privește interpretările, există riscul manipulării informației contabile și, de cele mai multe ori, și a celei fiscale. În același timp există riscul încălcării prevederilor legale care guvernează gestionarea patrimoniului.

Această a treia direcție conține un aspect pe care conducerea financiară a întreprinderii trebuie să se axeze. Acest aspect se referă la evaluarea performanțelor și a poziției financiare a întreprinderii. Evaluarea este importantă deoarece permite cunoașterea în orice moment a valorii întreprinderii. În același timp ajută conducerea acesteia de a prefigura maniera de evoluție viitoare a întreprinderii, în funcție de diferite șcenarii pe care aceasta le consideră potențial a se realiza.

Putem concluziona că demersul de realizare a lucrării post–doctorale și–a atins scopul propus și anume acela de a aduce lămuriri cu privire la unele aspecte teoretice și practice legate de tematica aleasă. Menționăm că, în opinia noastră, lucrarea în integralitatea sa este originală prin exemplele practice prezentate, prin rezultatul opiniilor și a structurilor practice propuse, cum ar fi modelele și instrucțiunile de lucru.

Demersul nostru își regăsește locul în încercările generale de promovare a interesul general național, din ce în ce mai vizibile în mediul economic românesc actual, în ceea ce privește dezvoltarea I.M.M. –urilor din toate sectoarele de activitate.

Cuvinte cheie

Management financiar

Contabilitate financiară

Contabilitate de gestiune

Surse de finanțare

Gaj cu/fără deposedare

Ciclul operațional

Piață reglementată

Expunere valutară

Bid rate

Offer rate

Hedging

OTC (over –the – counter)

Active financiare

Active circulante

Contract forward pe cursul valutar

Rata de schimb forward

Cash-and-carry arbitrage

Randament

Rata dobânzii

Prima de risc

Bugetare

Control

Situații financiare previzionate

Indicatori de performanță

Lichiditate

LISTA DE ACRONIME (DACĂ ESTE CAZUL)

LISTĂ TABELE GRAFICE

INTRODUCERE (1 -2 PAGINA)

CAPITOLUL 1

ROLUL ȘI RESPONSABILITĂȚILE MANAGEMENTULUI FINANCIAR ÎN CADRUL ÎNTREPRINDERILOR MICI ȘI MIJLOCII

Primul subpunct din cadrul capitolului nr.1 este structurat în două părți. În prima parte sunt prezentate criteriile de definire a Întreprinderilor Mici și Mijlocii (IMM.) în conformitate cu prevederile din Recomandarea 361/2003/CE și cu cele din legislația românească, respetiv Legea nr. 346 /2004 privind stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii. De asemenea se vor face scurte referiri și la textul de lege aferent al OUG nr. 44/2008 privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale. În cea de a doua parte este prezentată o enumerare a actelor normative care guvernează funcționarea, în general, a societăților comerciale în România și care reglementează activitatea finaniară a acestora. Când ne referim la activitatea financiară avem în vedere cadrul legal referitor la reglementările contabile, reglementările fiscale, prevederile privind activitatea de audit financiar, normele legale aferente transferurilor de fonduri și regimul valutar.

Subpunctul 2 prezintă rolul mangementului finaciar sau, mai bine spus, a managerului financiar în cadrul unei IMM. Se enumera zonele sale de responsabilitate și se menționează activitățile specifice, care cad în sarcina managerului financiar. În timp rolul managerului financiar (directorului financiar) a devenit din ce în ce mai complex iar atribuțiile din domeniul contabil se întrepătrund, în prezent, cu cele de gestionare a riscurilor, analiză financiară, control intern, de conformitate cu prevederile din domeniul fiscal și chiar cu cele de natura auditului intern.

Subpunctul 3 prezintă relațiile existente între poziția de manager financiar (director financiar) și restul departamentelor din cadrul IMM – urilor. De asemenea se pune accentul pe nevoia de comunicare între departamente. Managerul financiar trebuie să aibă atât o imagine de ansamblu asupra industriei din care face parte întreprinderea, cum ar fi dimensiunea industriei, tendințele de creștere ale piețelor de desfacere, cota de piață a întreprinderii și valoarea și numărul întreprinderilor competitoare, cât și o imagine de detaliu privind întreprinderea în cauză, cum ar fi informațiile privind înființarea acesteia, modificările în structura acționariatului și cele referitoare la istoria bunurilor produse și/sau comercializate și la evoluția în timp a întreprinderii.

Cadrul legislativ actual care guveneaza deciziile financiare

1.1.1 Criteriile de definire a întreprinderilor mici și mijlocii

Persoanele fizice care intenționează să desfășoare activități de natură comercială pot apela, conform legii, la diverse forme de organizare care capătă sau nu personalitate juridică (comercianți persoane juridice și comercianți persoane fizice). Cele mai cunoscute forme de organizare sunt societățile comerciale. Acestea „sunt forme asociative în care se desfășoară activitatea comercială. Aceste societăți se constituie prin voința asociaților, însă beneficiind de personalitate juridică, ele sunt subiecte de drept distincte” (Cărpenaru, 2012). În țara noastră reglementarea societăților comerciale face obiectul a două acte normative. În cazul celor constituite pe baza proprietății private și a liberei inițiative este vorba de Legea 31/1990 privind societăților comerciale iar în cazul entităților cu capital de stat este vorba de Legea nr. 15/1990 privind organizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale. Întreprinderile mici și mijlocii sunt societăți comerciale. Există o reglementare distinctă privind stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii, respectiv Legea nr. 346/2004.

Definiția întreprinderilor mici și mijlocii, denumite în continuare IMM –uri, este următoarea:

Tabel 1: Definirea întreprinderi mici și mijlocii

Sursă: Prelucrarea autorului pe baza legislației

IMM –urile se clasifică, conform art. 4 din Legea 346/2004, în funcție de numărul mediu anual de salariați și de cifra de afaceri anuală netă sau de activele totale pe care le dețin, în 3 categorii: microîntreprinderi, întreprinderi mici și întreprinderi mijlocii.

Schematic definirea acestor 3 categorii, în funcție de creiteriile mai sus amintite, este următoarea:

Tabel 2: Criterii de clasificare a IMM-urilor

Sursă: Prelucrarea autorului pe baza legislației

În funcție de relația unei întreprinderi cu alte întreprinderi, raportată la capitalul sau la drepturile de vot deținute ori la dreptul de a exercita o influență dominantă, pot exista 3 tipuri de întreprinderi:

Tabel 3: Citerii de clasificare a I.M.M-urilor drept întreprinderi legate sau partenere

Sursă: Prelucrarea autorului pe baza legislației

În temeiul dreptului la liberă inițiativă, al dreptului la liberă asociere și al dreptului de stabilire, „orice persoană fizică, cetățean român sau cetățean al unui alt stat membru al Uniunii Europene ori al Spațiului Economic European, poate desfășura activități economice pe teritoriul României” (OUG 44, 2008). Actul normativ care reglementează desfășurarea acestor activități este OUG nr. 44/2008 privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale. Activitățile economice pot fi desfășurate în toate domeniile, meseriile, ocupațiile sau profesiile pe care legea nu le interzice în mod expres pentru libera inițiativă. Persoanele fizice pot desfășura activitățile economice după cum urmează: individual și independent, ca persoane fizice autorizate, ca întreprinzători titulari ai unei întreprinderi individuale sau ca membri ai unei întreprinderi familiale.

O întreprindere economică se definește ca fiind activitatea economică desfășurată în mod organizat, permanent și sistematic, combinând resurse financiare, forță de muncă atrasă, materii prime, mijloace logistice și informație, pe riscul întreprinzătorului, în cazurile și în condițiile prevăzute de lege. O întreprindere individuală se consideră ca fiind întreprinderea economică, fără personalitate juridică, organizată de un întreprinzător persoană fizică. Întreprindere familială este întreprinderea economică, fără personalitate juridică, organizată de un întreprinzător persoană fizică împreună cu familia sa. Persoană fizică autorizată este definită ca fiind orice persoana fizică care primește autorizația necesară să desfășoare orice formă de activitate economică permisă de lege, folosind în principal forța sa de muncă.

1.1.2 Reglementări legale care guvernează activitatea economică a IMM-urilor

Managementul financiar trebuie să fie familiarizat cu conținutul reglementărilor legale care guvernează cadrul general de desfășurare a activității economice a IMM –urilor. Schematic acest cadru se prezintă astfel:

Figura 1: Domeniile economice, reglementate prin acte normative, pe care managementul financiar al IMM-urilor trebuie să le cunoască

Sursă: Prelucrarea autorului pe baza legislației

Actele normative importante care reglementează fiecare domeniu mai sus prezentat sunt prezentate în tabelele următoare:

Tabel 4: Acte normative din domeniul de activitate al societăților comerciale. Cadrul general de desfășurare a activităților comerciale.

Sursă: Prelucrarea autorului pe baza legislației

Tabel 6: Acte normative din domeniul contabil și al auditului finaciar

Sursă: Prelucrarea autorului pe baza legislației

Tabel 7: Acte normative din domeniul fiscal

Sursă: Prelucrarea autorului pe baza legislației

Notă: În domeniul fiscal au fost enumerate numai actele normative care definesc cadrul general, fără a se avea în vedere florilegiul de ordine, decizii și instrucțiuni de intocmirea a formularelor și declarațiilor care completează aceste acte normative, cu precădere Legea 571/2003.

Tabel 8: Acte normative din domeniul de reglementare a regimului valutar și evaziunea fiscală

Sursă: Prelucrarea autorului pe baza legislației

1.2 Responsabilitățile managementului financiar

Gama de responsabilități a managerului financiar este extrem de variată începând cu problematici din domeniul contabil, ca de exemplu cele specifice contabilității financiare, calculației costurilor, întocmirii bugetelor și raportării finaciare, din domeniul investițiilor financiare și continuând cu domeniile de gestionare a riscurilor, de evaluare a sitemelor interne de control, de comunicare cu acționarii/ asociații sau managementul superior, reprezentat de Directorul General, și de evaluare a performanțelor întreprinderii. Între cele două poziții importante, cea de Director General și cea de Director Financiar, considerăm că este impetuos necesar să existe o bună comunicare și un sprijin reciproc în vederea atingerii obiectivelor comune, din care amintim preocuparea constantă pentru creșterea valorii investiției făcute de acționari / asociați în întreprindere.

O relație strânsă și de bună conlucrare trebuie să existe între managerul financiar (directorul financiar) și auditorul intern al întreprinderii deoarece ambii au preocupări comune la nivel de întreprindere, cum ar fi gestionarea riscurilor, verificarea corectitudinii cuantumului veniturilor și cheltuielilor înregistrate, prevenirea și detectarea fraudelor.

În funcție de dimensiunea IMM, de cadrul legal din țara unde aceasta își desfășoară activitatea, de modul de organizare a acesteia și/sau de cultura organizațională la nivelul grupului de întreprinderi, din care aceasta, eventual, face parte, procedurile de audit intern pot fi într-o măsură mai mare sau mai mică dependente și / sau subordonate managementului financiar (directorului financiar) al IMM. În general întreprinderile mari acordă o independență totală comitetului de audit intern, existand în acelși timp atât funcția de director financiar cât și cea de auditor intern. Rolul comitetului de audit este de a sprijini Consililul de administrație prin oferirea de informații cu privire la procesele de raportare financiară și de control intern al întreprinderii. În cadrul întreprinderilor mai mici, rolul auditorului intern este preluat de directorul financiar.

Zonele de responsabilitate din cadrul unei I.M.M. care cad, direct sau indirect, în sarcina managementului financiar sunt prezentate în continuare:

Tabel 9: Activități specifice domeniului investițional

Sursă: Prelucrarea autorului

Tabel 10: Activități specifice domeniului contabil

Sursă: Prelucrarea autorului pe baza legii contabilității și a altor reglementări legale în materie

Tabel 11: Activități specifice domeniului fiscal

Sursă: Prelucrarea autorului pe baza titlurilor din Codul fiscal

Tabel 11: Activități specifice auditului intern

Sursă: Prelucrarea autorului pe baza normelor de audit

Componentele prezentate în tabelul de mai sus pot fi reprezentate și de o manieră mai succintă prin intermediul schemei următoare:

Fig. 2 – Zonele de responsabilitate ale managerului financiar (directorului financiar) din cadrul IMM –urilor.

Sursă: Creația autorului

Rolul managerului financiar este acela de a fi un real suport pentru proprietarii întreprinderii. De asemenea activitatea managerului financiar interrelaționează cu interesele creditorilor, clienților, furnizorilor și ale salariaților.

1.3 Relațiile dintre managementul financiar și restul departamentelor

Având în vedere nevoia de informații, în vederea îndeplinirii responsabilităților care-i revin, managerului financiar (directorului financiar) trebuie să colaboreze cu aproape toate departamentele din cadrul unei IMM. În raport de activitatea și de dimensiunea IMM, aceasta poate avea o structură departamentală mai complexă iar sarcinile, departamentelor ce o compun, pot varia. Pentru prezenta lucrare vom avea în vedere o întreprindere care are un număr de 6 departamente: departamentul de achiziții, departamentul de vânzări, departamentul administrative, departamentul de resurse umane, departamentul de audit intern și departamentul contabil.

Managerul financiar va corobora datele înregistrate de departamentul contabil cu informații degajate din documentele din sfera de activitate a departamentului de achiziții în vederea îndeplinirii următoarelor sarcini:

Revizuirea termenelor și condițiilor de creditare acordate de furnizori.

Revizuirea datoriilor comerciale curente / termen lung.

Stabilirea situației datoriilor comerciale în termen și a celor restante.

Stabilirea listei cu cei mai importanți furnizori.

Stabilirea situației stocurilor existente și a stării acestora (vandabile, greu vandabile, nevandabile, deterioarate, etc).

Compararea bugetelor de achiziții previzionate cu cele efectiv realizate.

Atenție ! Se vor solicita copii după toate contractele și comenzile de achiziții.

Managerul financiar va corobora datele înregistrate de departamentul contabil cu informații degajate din documentele din sfera de activitate a departamentului de vânzări în vederea îndeplinirii următoarelor sarcini:

Înțelegerea strategiei de vânzări aplicată în orice moment de întreprindere (găsirea de noi clienți, acordarea de suport clienților existenți prin acordarea de termene de plată mai mari și/sau prin acordarea de reduceri comerciale suplimentare în funcție de volumul tranzacțiilor, etc).

Revizuirea termenelor și condițiilor de creditare acordate clienților.

Analizarea sezonalității vânzărilor.

Analizarea modului de recunoaștere a veniturilor în funcție de prevederile contractuale și ținând cont de prevalența economicului asupra juridicului.

Analizarea retururilor din cursul anului și a celor din primele 3 – 4 luni după închiderea anului.

Sintetizarea vânzărilor pe client, pe zone, pe segmente de clienți, etc (anul curent vs. anul precedent).

Defalcarea vânzărilor pe produs/pe game de produse/ mărci de produse / pe agent (anul curent vs. anul precedent).

Stabilirea ponderilor vânzărilor pe fiecare canal de distribuție, ca de exemplu comerț clasic, comerț on –line, etc.

Stabilirea cotei de piață a întreprinderii.

Stabilirea listei celor mai buni 10 – 15 clienți (se acoperă cel puțin 80 % din cifra de afaceri).

Stabilirea listei clienților care au renunțat la colaborare.

Stabilirea ratei de creștere a numărului de clienți.

Stabilirea structurii departamentului de vânzări și a altor departamente ce acordă suport tehnic acestuia (departament logistic, reparații în garanție și / sau post – garanție).

Stabilirea situației creanțelor în termen și restante.

Stabilirea situației veniturilor înregistrate în avans .

Stabilirea situației garanțiilor contractuale acordate.

Compararea bugetelor de vânzări previzionate cu cele efectiv realizate.

Atenție ! Se vor solicita copii după toate comenzile și contractele de vanzare.

Departamentul administrativ va acorda sprijin managerului financiar în vederea stabilirii situației de fapt privitoare la:

Lista mijloacelor fixe și a obiectelor de inventar deținute de întreprindere și a starii fizice a acestora (amortizate pațial, amortizate integral, nepuse în funcțiune, etc).

Lista bunurilor pentru care întreprinderea a încheiat contracte de leasing financiar sau leasing operațional.

Lista activelor asigurate și lista polițelor de asigurare aferente.

Lista activelor necorporale deținute de întreprindere (licențe, programe de calculator, etc).

Lista costurilor capitalizate drept costuri de dezvoltare sau incluse în programe informatice .

Lista activelor care necesita reparații în viitor sau a celor ce trebuie a fi schimbate.

Planurile de închidere, mutare sau extindere a capacităților existente.

Revizuirea termenelor și a condițiilor incluse în contractele de leasing financiar, leasing operațional, de reparație și întreținere perioadică.

Revizuirea condițiilor de asigurare.

Atenție ! Se vor solicita copii după toate contractele de leasing financiar, leasing operațional, de reparație și întreținere perioadică și după polițele de asigurare.

Departamentul de resurse umane va acorda sprijin managerului financiar prin punerea la dispoziție a următoarelor documente și informații:

Organigrama întreprinderii

Rezumat pentru fiecare angajat privind: numele, data nașterii, educație, experiență, salariul, etc.

Acordurile privind împrumuturile acordate angajaților și beneficiile sub forma de acțiuni sau părți sociale (anul curent vs. anul anterior).

Acordurile cu privire la primele acordate agenților de vânzări ca urmare a atingerii planurilor propuse (anul curent vs. anul anterior).

Situația primelor și a tutoror compensațiilor, bonusurilor primite de angajați (anul curent vs. anul anterior).

Situația avantajelor în natură acordate personalului și a modului de impozitare a acestora.

Copie după contractele de angajare.

Copie după ROI (Regulamentul de Ordine Interioară)

Copie după contractul colectiv de muncă.

Rotația personalului.

Declarațiile depuse.

Calculul privind impozitul pe salarii și contribuțiile individuale datorate.

Calculul privind contribuțiile datorate de întreprindere.

Sume de recuperat de la angajați și sume datorate acestora.

Managerul finaciar va trebui să obțină date de la departamentul contabil, de la departamentul de audit intern sau de la oricare alt departament, în funcție de structura organizatorică a întreprinderii, inclusiv din surse externe (avocați, consultanți, auditori externi), pentru realizarea următoarelor obiective:

Revizuirea perioadică a reglementărilor legale privind drepturile, obligațiile și restricțiile ce privesc acționarii și/sau asociații.

Revizuirea rapoartelor periodice (anuale, semestriale, trimestriale, lunare) puse la dispoziția acționarilor/asociaților întreprinderii și/sau a autorităților (situații financiare, rapoarte de vânzări, achiziții, flux de numerar, încasări și plăți, etc).

Analizarea modificărilor în politicile și estimările contabile.

Revizuirea documentelor de inființare a filialelor, asocierilor în participațiune și a posibilelor restricții cu privire la primirea de dividente și transferul de capital.

Revizuirea planurilor de emitere de acțiuni în funcție de tipologia acestora și de legislația existentă în România sau în alte țări ale Uniunii Europene.

Revizuirea planurilor de răscumpărare a acțiunilor (acțiuni de trezorerie)

Revizuirea politicii de divident a filialelor și a posibilelor restricții în distribuirea acestora

Determinarea sumelor privind datoriile cu taxele și impozitele (TVA, impozit pe profit/venit, accize, impozite reținute la sursă, etc)

Analizarea datelor obținute ca urmare a inventarierii anuale în vederea stabilirii valorii tuturor elementelor bilanțiere.

Revizuirea bugetelor existente și adaptarea acestora la noile tendințe de evoluția a întreprinderii, ținand cont de informațiile primite de la restul departamentelor

Planificarea discuțiilor cu creditorii (bănci, societăți de leasing, furnizori) și adaptarea politicii financiare în funcție de evoluția activității întreprinderii

Revizuirea scrisorilor emise în atenția managementului întreprinderii de auditorii interni și auditorii externi

Revizuirea rapoartelor emise de consultanți, avocați și analiști externi

Revizuirea tranzacțiilor cu părțile afiliate (tranzacții în val și în amonte)

Revizuirea tranzacțiilor cu angajații societății

Planificarea modalităților de perfecționare continua a angajaților și de evaluare periodică a acestora

Analizarea contractelor importante pentru activitatea întreprinderii, cum ar fi:

contractele de creditare, contractele de factoring, contractele care privesc activitățile externalizate, contractele de licență, franciză, drepturi de autor, drepturi de utilizare a inovațiilor tehnologice, dreturi de exploatare și contractele comerciale încheiate cu cei mai importanți clienți și furnizori

Revizuirea procedurilor și politicilor contabile, fiscale, control și de audit intern

Revizuirea planurilor de asigurare a creanțelor, activelor fixe și chiar a întreprinderii în ansamblu.

Atenție ! În vederea realizării obiectivelor mai sus menționate se vor solicita copii după următoarele documente:

Procesele verbale de la adunările ordinare și extraordinare ale acționarilor / asociaților întreprinderii.

Procese verbale ale adunărilor comitetului executiv și ale comitetului de audit.

Contractele de inființare a entităților asociate în conformitate cu legislația țării unde acestea își desfășoară activitatea.

Autorizații de funcționare emise de autoritățile competente pentru funcționarea întreprinderii și a filialelor acesteia .

Procese verbale ale adunărilor comitetului executiv și ale comitetului de audit pentru fiecare filială și asociere în participațiune.

Contractele încheiate între întreprindere și filialele sale .

Contractele încheiate între societatea – mamă și întreprindere.

Alte contractele importante.

Listele mai sus enumerate nu sunt limitative și – în funcție de dimensiunea și activitatea întreprinderii – acestea pot fi extinse sau restrânse. Totuși, indiferent de dimensiunea și activitatea întreprinderii, managerul financiar trebuie să aibă în vedere aceste aspecte. Atingerea acestor obiective nu se poate realiza în cadrul unei întreprinderi decât printr-o colaborare activă interdepartamentală.

Concluzii

Bibliografie

[1]. Stanciu D. Cărpenaru (2012), Tratar de drept comercial român, Ediția a III-a , revizuită conform noului Cod civil, pp.41, Editura Universul Juridic, București.

[2]. Recomandarea Comisiei Europene nr. 361/2003 privind definirea microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii (notificată cu numărul C (2003) 1422), Text cu relevanță pentru SEE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene cu numărul 124L din 2003.

[3]. Legea nr. 346 din 4 iulie 2004 privind stimularea înființării și dezvoltarii întreprinderilor mici și mijlocii, publicată în Monitorul Oficial NR. 681 din 29 iulie 2004, cu modificările și completările ulterioare.

[4]. OUG nr. 44/2008 privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale, publicată în Monitorul Oficial nr. 328 din 25 aprilie 2008 cu modificările și completările ulterioare.

CAPITOL 2

STUDIUL EMPIRIC CHESTIONAR

" ORGANIZAREA, FUNCȚIONAREA ȘI TENDINȚE ÎN ACTIVITATEA DE MANAGEMENT FINANCIAR ÎN CADRUL IMM-URILOR DIN ROMÂNIA "

REZUMAT SCURT

2.1 Scop și obiective

Consideram că este important a se obține o imagine de ansamblu asupra modului în care zona financiară, in componența căreia se includ contabilitatea financiară și managerială, controlul intern de gestiune, auditul intern etc, este organizată în cadrul IMM-urilor. De asemenea, este util să avem idee de modul în care este percepută, de către acționarii / asociații și managementul superior al IMM-urilor, aria de responsabilitate a managerului financiar.

Acest chestionar va răspunde la o gamă de probleme, din care amintim stabilirea importanței ce trebuie acordată unor responsabilități de zi cu zi sau a unor situații economice întâlnite în cadrul activității zilnice a IMM-urilor.

Este bine a se stabili procesele manageriale care prezintă dificultăți în aplicare și care necesită o abordare mai amplă atât din punct de vedere teoretic, cât – mai ales – din perspectivă practică.

Figura 3: Obiectivele urmărite în cadrul chestionarului

Sursă: Prelucrarea autorului

Este important să se stabilească dacă managerul financiar elaborează și pune la dispoziția managmentului superior (ex. directorului general, administratorului, etc) rapoarte și situații periodice, obținute pe baza informației financiare de care dispune. Mai mult, este bine de văzut dacă aceste rapoarte și situații conțin – pe lângă informația financiară brută – și comentarii care reflectă analize despre conținutul acestora, descriu motivele și subliniează efectele evoluției, sugerând – atunci când este cazul – și măsuri sau contramăsuri ce pot fi avute în vedere.

Concluziile care se vor desprinde, în urma prelucrării datelor, vor fi analizate și avute în vedere în elaborarea capitolelor următoare, în sesnsul că acestea vor reflecta ideiile, metodele și procedeele asupra cărora se va insista.

2.2 Cadrul conceptual

Activitatea financiar – contabilă este reglementată de mai multe acte normative (a se vedea capitolul nr. 1), fundamental fiind actul legislativ, Legea contabilității 82/1991, care menționează entitățile economice obligate să țină contabilitatea finaciară și care definește cadrul general de ținere a acesteia. Entitățile obligate să țină contabilitatea financiară sunt menționate in actul normativ (ex. soc. comerciale, societățile/companiile naționale, regiile autonome, institutele naționale de cercetare-dezvoltare, etc). De asemenea prezentul act normativ face referire și la contabilitatea de gestiune, precizând că entitățile mai sus menționate organizează si conduc, după caz, și contabilitatea de gestiune, potrivit reglementarilor elaborate in acest sens. Altfel spus, există un cadru legal care reglementează distinct contabilitatea de gestiune și contabilitatea în partidă simplă. Cadrul legal se compune astfel:

Ordin 1826/2003 pentru aprobarea Precizărilor privind unele măsuri referitoare la organizarea si conducerea contabilitații de gestiune

Ordin nr. 1040/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind organizarea și conducerea evidenței contabile în partidă simplă de către persoanele fizice care au calitatea de contribuabil în conformitate cu prevederile Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

Legea contabilității stabilește că răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligația gestionarii entitatii respective. Se poate observa că directorul economic este responsabil direct pentru organizarea și conducerea contabilității, în baza fișei postului și în baza prezentei legi, așa cum se va menționa mai jos, directorului economic îi revin anumite obligații. În cazul in care contabilitatea este condusă pe bază de contract de presăari de servicii, încheiat cu persoane fizice sau juridice, autorizate potrivit legii, membre ale Corpului Experților Contabili si Contabililor Autorizați din Romania, răspunderea pentru conducerea contabilității revine acestora, potrivit legii si prevederilor contractuale. Persoanele fizice care desfășoară activități producatoare de venitur, sunt răspunzătoare pentru organizarea contabilității proprii.

Privitor la organizarea efectivă, legea prevede următoarele aspecte:

contabilitatea se organizează și se conduce, de regulă, în compartimente distincte, conduse de către directorul economic, contabilul-șef sau altă persoană imputernicită să indeplinească această funcție. Aceste persoane trebuie să aibă studii economice superioare.

contabilitatea poate fi organizată si condusă pe bază de contracte de prestări de servicii in domeniul contabilității, incheiate cu persoane fizice sau juridice, autorizate potrivit legii, membre ale Corpului Experților Contabili si Contabililor Autorizați din Romania.

Răspunderea pentru aplicarea necorespunzătoare a reglementărilor contabile:

în cazul organizării ca departament distinct – revine directorului economic, contabilului-șef sau altei persoane împuternicite să indeplinească această funcție, împreună cu personalul din subordine.

în cazul încheierii, potrivit legii, de contracte in domeniul contabilității – revine persoanelor fizice sau juridice, autorizate potrivit legii, membre ale Corpului Experților Contabili si Contabililor Autorizați din Romania, care au calitatea de prestator în aceste contracte.

Legea stabilește cadrul general, obligatoriu de urmat, în ceea ce privește următoarele aspecte:

limba și moneda în care se ține contabilitatea,

instituțiile care elaborează norme și reglementări contabile, inclusiv planuri de conturi, pentru anumite domenii specifice (ex. Banca Națională a României elaborează pentru instituțiile de credit, instituțiile financiare nebancare, etc),

entitățile care aplică sistemul simplificat de contabilitate și criteriile pe care acestea trebuie să le îndeplinească în vederea aplicării acestuia,

evaluarea elementelor deținute cu ocazia inventarierii anuale și reevaluarea imobilizărilor corporale

situațiile financiare anuale, situațiile financiare consolidate și raportările contabile

registrele contabile obligatorii, perioada și modalitatea de păstrare/arhivare a acestora și

sistemul informatic.

Cadrul general este completat cu alte acte normative emise în scopul detalierii procedurilor, normelor și metodelor, după caz, ce trebuie aplicate pentru aspectele anterior menționate ( ex: Ordin nr. 2861 / 2009 privind organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor, Ordin nr. 3512 / 2008 privind documentele financiar contabile, etc). O enumerare a acestor acte normative adiționale se regăsește în Capitolul nr. 1.

O întreprindere poate elabora , în funcție de necesitățile existente și în funcție de domeniul de activitate de care aparține, situații și rapoarte proprii, care să reflecte informația financiar – contabilă sub diferite forme, nefiind obligatorii din perspectivă legală, dar care pot să reprezinte atât un suport în înțelegerea situației economice existente la data elaborării acestora, cât și un instrument de lucru util managementului în luarea deciziilor în vederea dezvoltării viitoare a întreprinderii.

2.3 Metodologia cercetării

2.3.1 Alegerea metodei si elaborarea conținutului chestionarului

Metoda folosită constă în elaborarea unui chestionar care va fi transmis unui număr cât mai mare de respondenți. Chestionarul va fi adresat persoanelor cu funcții de conducere (director economic, director financiar, contabil – șef, etc) din cadrul departamentelor financiar – contabile din cadrul IMM –urilor. Chestionarul prezintă întrebări închise. În vederea obținerii de date relevante, la formularea întrebărilor s-a ținut cont de următoarele cerințe:

să fie adecvate scopului cercetării activității financiare din cadrul unei IMM

să fie ușor de înțeles de toți subiecții cărora urmează să le fie adresate

respondenții să aibă răspunsuri la ele (să fie în cunoștință de cauză)

să nu conducă la apariția unei tendințe de distorsionare a răspunsurilor

Conținutul chestionarului se regăsește prezentat în Anexa nr. 1

2.3.2 Stabilirea eșantionului

Structura eșantionului este reprezentată în cadrul chestionarului de secțiunea A – Date despre societatea respondentă și se prezintă pe mai multe direcții. Aceste direcții permit o cunoaștere a întreprinderilor și a includerii sau excluderii acestora din categoria IMM-urilor, după cum urmează:

industria în cadrul căreia aceasta se regăsește sau, altfel spus, domeniul de activitate al întreprinderii

provenința structurii capitalului

apartenența sau nu la un grup de societăți, și

mărimea indicatorilor (număr de angajați, valoare cifra de afaceri și valoare active) pentru includerea / excluderea din categoria IMM-urilor.

Formularele au fost distribuite către 102 respondenți, răspunsuri primindu-se de la 67 dintre ei. În eșantion s-au inclus numai 65 de răspunsuri, urmare a faptului că 2 întreprinderi nu se încadrau în categoria IMM –urilor. Culegerea datelor a fost afectată de o paletă de dificultăți. O parte din acestea au fost eliminate atât prin metoda și tehnica de cercetare, cât și prin conținutul chestionarului, urmare a faptului că au fost anticipate de la începutul demersului.

Evident că sunt dificultăți care nu au putut fi depășite. Menționăm, în acest sens, împotrivirea respondenților în a furniza unele date de identificare, cum ar fi numele și prenumele, funcția în clar, denumirea exactă a entității în care lucrează și datele de identificare ale acesteia. Motivația adusă s-a referit, cu precădere, la poziția întreprinderii în relație cu terțe entități, cum ar fi clienții, furnizorii, concurența și la securitatea persoanei, care completa chestionarul, în raport cu întreprinderea în cadrul căreia își desfășura activitatea. Estențial de reținut este faptul că elementele de identificare din chestionar sunt suficiente pentru atingerea obiectivelor propuse.

Centralizarea datelor a condus la obținerea următoarelor valori:

Tabel 1: Industria în cadrul căreia întreprinderea se regăsește