– Relieful structural – [309921]

[anonimizat] –

Student: [anonimizat], 2017

Introducere

Munții Vrancei reprezintă o unitate de relief a [anonimizat]. Zona Munților Vrancei reprezintă limita estică a cotului cu cea mai mare diferență de orientare din întreg lanțul Munților Carpați. Curbura Carpaților și structura geologică a [anonimizat], de adâncime (între 50 și 250 de kilometri) cu intensități de de până la 7,8 grade pe scara Richter. [anonimizat]: seisme, [anonimizat].

[anonimizat] a [anonimizat] o lungime de 79 de km([anonimizat]) și o lungime de până la 35 km ([anonimizat]), însumând o suprafață totală de 1666 km2 . [anonimizat], alcătuiți dintr-o alternanță de culmi: [anonimizat], Lăcăuț și masive izolate: Goru, Pietrosu, Clăbuc, [anonimizat], și cu anumite sectoare care dau aspectul unei mici depresiuni: Lepșa, Greșu.

Istoricul cercetărilor

O radiografie la zi a unei regiuni montane are mai mari șanse de reușită dacă se ține cont de modul în care aceasta a evoluat de-a lungul timpului. [anonimizat], toponimie, literatură de specialitate constituie un prețios material informativ pentru cel care vrea să descifreze formarea și definitivarea munților.

[anonimizat]-au discutat despre formarea și definitivarea munților Vrancei: Geografia României, 4 volume (1983, 1984, 1987, 1992) realizată de către un colectiv condus de L. Badea și D. Oancea, Geografia regională a României (2008), scrisă de P. Cocean și S. Filip, Geografia fizică a României, 2 volume (2005, 2007) a lui M. Ielenicz, Carpații și Subcarpații României (2006), Gr. P. Pop, Relieful României (1974), avându-i ca autori pe Gr. Posea , N. Popescu și M. Ielenicz, Geografia fizică a României (1980), Al. Roșu, Geotectonica României (1984)

Localizare

Munții Vrancei sunt mărginiți de Depresiunea intramontană a Brașovului, [anonimizat], [anonimizat] a Buzăului, [anonimizat]. [anonimizat], de-a [anonimizat], [anonimizat] – [anonimizat] – [anonimizat], [anonimizat]. [anonimizat], [anonimizat], ce cuprinde și “clăbucetele" [anonimizat] a Brașovului, [anonimizat], Tîrgu Secuiesc. [anonimizat], incluzîndu-se acestora și culmile coborîte ale Măgurii Cașin (1 165 m).

Fig. 1,2 – [anonimizat], Google Earth

Geologie

Istoria geologică a Munților Vrancei are în spate trasformări derulate pe o perioadă de peste 140 [anonimizat]. Procesul este unul de cutare a depozitelor sedimentare acumulate la începutul perioadei în mediu marin și ridicarea lanțului carpatic. Munții Vrancei au trecut prin faze de paroxism ale scoarței terestre care să văd azi în fracturile din masivele muntoase, în văile tăiate, dar și perioade de imobilitate relativă a scoarței care au permis acumulrile de lacuri și delimitarea albiilor de râuri. ( Roman, 1989)

Fiind parte a Carpaților Orientali, Munții Vrancei, represzintă o subunitate care se înscrie în zona unităților de fliș, formată în două perioade diferite, pe deoparte s-a format în cretacic, și reprezintă un fliș mai vechi, poziționat la baza cuverturii sedimentare, iar pe de altă parte, în paleogen ceea ce reprezintă faptul că este în atiteză cu prima fază, este mai nou și siatuat în partea superioară a cuverturii sedimentare. Acumulându-se diferit,este au caracteristici diferite: Flișul cretacic, se pare că a fost împins spre răsărit, șariind astfel flișul paleogen, iar mișcările epirogenetice ce-au urmat au făcut ca, în prezent, flișul cretacic să fie deasupra flișului paleogen, ceea ce reprezintă o anormalitate și este cunoscută ca semifereastra tectonică Putna – Vrancea. Considerate laolaltă, acestea se remarcă prin eterogenitate petrografică și o mare diversitate de structuri.

Substratul abundă în așa-zise faciesuri litologice, purtând amprenta rocilor preponderente din alcătuirea depozitului geologic respectiv. Răspândirea cea mai largă o au gresiile: gresii calcaroase, gresii curbicorticale, gresii micacee, gresii glauconitice, gresii cu cromatică verzuie și albă etc., în alternanță sau intercalate cu marnocalcare, marnocalcare bituminoase, marne, calcare cu silicifieri, radiolarite roșii, șisturi, șisturi disodilice, șisturi marnoase, șisturi bituminoase, conglomerate, conglomerate cu elemente verzi, menilite etc. Toate acestea sunt dispuse în strate cu grosimi variabile și au o structură cutată, aproximativ paralelă, orientată pe aliniamente majore cu direcție generală nord-est – sud-vest.

Prin faptul că unele areale sunt mai omogene sub raportul alcătuirii geologice (cum este cazul stratelor predominant gresoase aparținînd pânzei de Tarcău, relieful este slab fragmentat, mai unitar, cu forme largi și prelungi, conforme în parte cu liniile structurale principale. Asa se explică masivitatea culmilor muntoase îndeosebi din extremitatea apuseană a Vrancei, cele de pe rama nordică și cele ce formează cumpăna apelor Zăbala – Mișâna. Dimpotrivă, acolo unde se impune “mozaicarea" litologică ori alternanța repetată a faciesurilor cu durități diferite și supuse intens forțelor tectonice (situație particulară ,,semiferestrei Putna – Vrancea"), relieful este puternic fragmentat, atât în plan cât și în profil, “tânăr", cu creste proeminente și vârfuri secundare semețe, cu turnuri, colți și multe alte microforme zvelte. Astfel se înfățișează sectorul central-nordic al Munților Vrancei, delimitat la nord de Putna și la sud de valea Bălosu.( Roman, 1989)

Pe lângă aceste aspecte, formațiunile geologice sunt afectate sensibil de deformări tectonice: falii, flexuri, decroșări etc. Unele linii de fracturi se evidențiază în peisaj prin povârnișuri ori abrupturi, care mărginesc creste propriu-zise. Tot de tectonică sunt legate și mișcările seismice actuale, deosebit de frecvente în zona Vrancei. Acestea își au originea în marile energii degajate de dinamica unor microplăci litosferice ce se conjugă în fundamentul Carpaților Curburii.

De fapt, activitatea tectonică a întregului edificiu muntos vrâncean se face remarcată și prin mișcări actuale lente, pozitive, cu intensitate cuprinsă între 2,0 și 4,0 mm/an. Ridicarea este “răspunzătoare" de adâncirea tuturor văilor (frecvent, cu 300-400 m), de formarea sistemelor de chei (caracteristica văilor din sectorul central-nordic), de ,,încătușarea" meandrelor, impulsionând totodată eroziunea fluviatilă, care a “selecționat" rocile după duritatea lor, creând serii de cataracte, repezișuri, “săritori" și cascade.

Subdiviziuni

Munții Vrancei (împărțiți de către D. Bălteanu și Ioana Ștefănescu (1987) în mai multe subdiviziuni, : Lăcăuți – Goru; Munții Lepșei; Zboina Neagră; Coza; Zboina Frumoasă; Furu, însă în volumul 3 din Geografia României (CarpațiiRomânești și Depresiunea Transilvaniei sunt înscriși și Munții Brețcului și Munții Cașinului, ca fiind parte a Munților Vrancei.

Fig. 3 – Subunitățile Munților Vrancei, Geografia României, vol. 3 p.185

Muntele Furu este situat în sud-est, intre Valea Slănicului(sud)și valea Zăbalei(nord), este alcătuit în cele mai mari proporții din alternanțe de gresii calcaroase și marne cu șisturi argiloase și este împădurit în proporție de 90%, pășunile fiind prezente pe culmile cele mai înalte Furu Mare 1415m, Preluca 1330m).

Muntele Zboina Frumoasă(1657m) situat între Valea Zăbalei și valea Narujei, este alcătuit din gresii și șisturi argiloase cu intercalații calcaroase. Este foarte fragmentat, prezentând foarte multe rupturi de pantă.

, Munții Lăcăuț, cel mai înalt sector al Munților Vrancei unde se găsește și altitudinea maximă de 1785m în vârful Goru ri alcătuind nodul orogenic al acestor munți, formați preponderent din gresii gure. Se desfășoară pe direcție nord vest, sud-est între văile Biscei Mici Și Zăbalei,

Muntele Coza se desfășoară între văile Putnei și Zăbalei, și este alcătuit preponderent din marnocalcare, argile șistuoase și gresii. Cum am spus și în subcapitolul de geologie, acest sector corespunde cu ”semifereastra Vrancei”. Diferențele litologice, au dat naștere unor crește ascuțite, versanți abrupți și chei spectaculoase toate în alternanță cu văi domoale și largi, acoperite pațial cu pajiști secundare.

Munții Lepșei cuprinși între văile Lepșei și Putnei, ating altitudinea maximă de 1544m în vârful Babei. Sunt alcătuiți dintr-o culme principală, extrem de ramificată, constituită din fliș șistos-grezos. În nordul lor, se află depresiunea intramontană omonimă.

Munții Brețcului situați în vestul Munților Vrancei, la contactul cu depresiunea Râul Negru, sunt scunzi și foarte fragmentați, de afluenții scurți ai Râului Negru.

Muntele Zboina Neagră, între văile Lepșei și Cașinului, estealcătuir din gresii dure, în combinațiE cu microconglomeratele și șisturile argiloase. Deși sunt puternic fragmentați, au un aspect impunător, ,ai ales privit dinspre depresiunea subcarpatică.

Munții Cașinului alcătuiesc componentul nordic al Munților Vrancei.

Fig. 4 Muntele Coza, Sursa foto: http://www.mecanturist.ro/2012/06/13/coza-munte-de-povestit/

Fig. 5 Muntele Furu, Sursa foto: http://www.emunte.ro/trasee-muntii-vrancei/

Fig. 6, 7 Munții Zboina Neagră și Zboina Frumoasă, Sursa foto: http://www.infopensiuni.ro/cazare-soveja/obiective-turistice-soveja/traseul-comuna-soveja–sezatoarea-lupilor–munte_7326

Bibliografie

1 Badea L. și colab., (1983, 1984, 19887, 1992), Geografia României Vol. I-IV, Editura Academiei RSR, București

2 Cocean P., Filip S., (2008), Geografia regională a României, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca

3. Roman F. ,Colecția Munții Noștri Munții Vrancei, Editura Sport-Turism,1989

4 Ielenicz M., (2005, 2007), Geografia fizică a României Vol. I – II, Editura Universitară, București.

http://www.montaniarzi.ro/muntii-vrancei-muntii-sub-care-dorm-balaurii/

http://doctorat.ubbcluj.ro/sustinerea_publica/rezumate/2012/geografie/Muresan_Alexandru_RO.pdf

Coza – un munte de povestit

Trasee Munții Vrancei

http://www.infopensiuni.ro/cazare-soveja/obiective-turistice-soveja/traseul-comuna-soveja–sezatoarea-lupilor–munte_7326