Relieful jude țuluiDolj. Toți cei cu nr. 1 se vor documenta despre [610145]

CUPRINS
Introducere …………………………………………………………………. ..2
Scurt istoric al cercetărilor geografice ……………………………………. ..4
Așezarea geografică ………………………………………………………………………………. 6
Capitolul 1.Condiționările fizico-geografice ………………………………… 7
1.1. Geologia …………………………………………………………………………………. 7
1.2. Relieful …………………………………………………………………………………… 8
1.3.Condiții climatice …………………………………………. …………………………. 11
1.4. Vegeta țiasi fauna………………… ………………………………………………….. 15
1.5.Solurile ……………………………………………………………………………………. 18
Capitolul 2.Conditionarisocial-economice ……………………………………….. ….24
2.1.Condiț ionarigeodemografice …………………………………………… ….24
2.2.Modul de utilizare a terenurilor ……………………………………….. …..26
Capitolul 3.Activități antropice cu impact asupra mediului …………………. ..32
3.1.Managementul nisipurilor .Activitatea de cercetar e si dezvoltare………….. .33
3.2.Irigațiile …………………………………………………………………. …..42
3.3.Administrarea fertilizanților chimici și a pesticidelor ……………………… …..48
3.4.Desecări și asanări ……………………………………………………….. ….49
3.5.Pășunatul …………………………………………………………………. …49
Capitolul 4.Starea mediului …………………………………………………………….. …51
4.1. Calitatea solurilor ……………………………………………………………… ………….51
4.2.Calitatea apei…………………………………………………………………….. ………….53
4.3.Calitatea aerului…………………………… …………………………………….. …………55
4.4.Agricultura ecologică ……………………………………………… …………57
Capitolul 5.Aplicații metodico -didactice ………………… …………………………….. 61
5.1.Competen țele în învățarea geografiei…………………….. …………………………. 61
5.2. Proiectarea lecției de geografie……………………………………………………… ..63
5.3.Metode de instruire folosite în dezvoltarea educației ecologice……… ……82
5.4. Forme de evaluare a competențelor ecologice………………………… ….95
BIBLIOGRAFIE …………………………………………………………… …100

2INTRODUCERE
Ansamblul diferitelor elemente naturale și antropice ce stau într-o continuă
interdependență și mențin echilibrul unui anumit teritoriu este mediul geografic.
Acesta cuprinde: relieful, clima, apele, solul, vegetația, fauna și omul cu toate
activitățile sale.
Omul folosește mediul natural prin intermediul minții sa le, al experienței
de-a lungul timpului, îl transformă în valori economice înaintând continuu pe
scara civilizației.
Activitatile antropice afectează mediul natural prin poluare cu deseuri
menajere, agricuturacu lucrări de îmbunătățiri funciare, pesticide le și
fertilizanții naturali utilizați în exces, dezvoltarea sectorului zootehnic,
preindustrializarea și industrializarea produselor agricole.
Condițiile naturale reprezintă baza materială a existenței omului și a
producției sociale întrucât la compo nența lor se găsesc factori indispensabili
vieții: apa, lumina, căldura. Județul Dolj dispune de un potențial fizico –
geografic foarte bun și implicit un potențial agricol, din punct de vedere
calitativ și cantitativ, foarte bun.In ultimii ani se poate obse rva o tendinta de
accelarare a aridizarii zonei nisipurilordin sudul judetului.
Pe treptele inferioare ale organizării sociale, când tehnica era simplă și
mijloacele de producție primitive, influența exercitată de om asupra mediului
natural datorită practi cării agriculturii era forte redusă. Treptat, omul, prin
activitățile sale de cercetare și aplicare a unor tehnologii noi a reușit să dezvolte
tot mai mult acest sector atât de important al economiei, dar cu efecte nefaste
asupra mediului natural.
Lucrare a de față tratează problemele de mediu generate de activitatile
antropice, in mare parte de agricultură si de efectele pe care le au acestea
asupra arealului solurilor nisipoase di n județul Dolj. Este structurată pe mai
multe capitole fiecare urmărind activitățile ce influențează mediul natural mai
sus amintit .
În primul capitol se scot în evidență condiționările fizico -geografice,
modul de utilizare a terenurilor factorii favorabili dezvoltării agriculturii
județului.
Aici intră, în primul rând, condi ționările date de așezarea geografică,
relief, climă, învelișul pedologic.
În capitolul următor sunt pre zentate condiționări geodemografice precum
simodul de folosință a terenurilor.
În capitolul III sunt prezentate activităț ile antropice care pericliteaz ă
mediul natural. Acestea sunt concretizate prin pasunat, lucrările de îmbunătățiri
funciare, irigatii, administrarea pesticidelor și fertilizanților în exces.

3În capitolul IV al lucrării se pezinta starea mediului natural î n zona vizata
cu referire la stare solurilor si la agricultura ecologica.
In capitolul V se prezinta integrarea temei la nivelul activitatii didactice cu
eleviidin ciclul gimnazial si liceal ,cu observațiile corespuzătoare senzibiliză rii
si responsabilizarii elevi lor.
În încheiere se argumentează faptul că activitatile antopice, in pricipal
agricultura, prin natura și specificul locurilor, rămâne baza dezvoltării spațiului
economic, în cu condiția ca acestea să fie concretizate conform cu normele de
protecție a mediulu i.
Observarea directă, pe teren, mi -a fost de un real folos, mai ales în ceea
ce privește cadrul natural și toate aspectele privind problemele de mediu din
zona nisipurilor din județul Dolj.
Aduc pe această cale mulțumiri autorităților din județ ,Institutul
Național de Statistică -Direcția Regională de Statistică (I.N.S. –D.R.S. Dolj),
Direcția Județeană de Protecție a Mediului -Dolj, Oficiul Județean de
Consultanțe Agricolă (O.J.C.A. Dolj), Agenția Națională de Consultanță
Agricolă (A.N.C.A. filiala Cra iova), Prefectura județului Dolj, care mi-au pus
la dispoziție informații utile pentru elaborarea lucrării.
Tot pe a ceastă cale mulțumesc colectivuluide profesori ai Facultății de
Științe Umaniste al Universitatii Valahia din Targoviste, specializarea
Geografie și în mo d deosebit domnului Lector -universitar doctor Danut
Tanislavpentru sprijinul acordat.

4SCURT ISTORIC AL CERCETĂRILOR
GEOGRAFICE
Aspectele ce aduc atingere calității mediului natural la nivelul zonei
nisipoase din jude țul Dolj, de-a lungul timpului, au constituit într -o măsură mai
redusă domeniul unui studiu special. Diferitele probleme din domeniul geografiei
fizice (geologice, ge omorfologice, climatice, pedologice și fitogeografice) au fost
insă cercetate, iar rezultatele au fost publicate în cadrul unor lucrări ample
aparținând unor mari geografi români.
Astfel, primele caracterizări fizico -geografice legate de câmpia din județul
Dolj (Câmpia Romanaților și Câmpia Băileștilor) le întâlnim în lucrarea elaborată
de G. Vâlsan, Câmpia Română, apărută în volumul „Opere alese” din anul 1915.
alte lucrări de sinteză geografică ce abordează într -un context mai larg elemente ale
geografiei fizice din zona studiată se numără :Câmpia Olteniei , de P. Coteț ;
Geografia solurilor României , 1968, de N. Florea și colaboratorii ;Geografia fizică
a României ,1980, de Al. Roșu, etc.
Problematica calității mediului natural influențat de activitățile agricole
din județul Dolj a fost abordată în studii geografice mai vechi sau mai recente, sub
anumite aspecte legate de valorificarea nisipurilor, modificări în geografia
agricult urii județului și altele. Contribuții importante în acest sens le -au avut:
Baniță P., în lucrarea Cultura plantelor pe nisipuri , publicată în anul 1981 ;
Rădulescu N. Al. și colaboratorii în Modificări în geografia agriculturii în
Câmpia Olteniei , 1969, Ia cob Gh. –Aspecte geografice privind utilizarea
terenurilor nisipoase din sudul Olteniei , 1967, Badea L. –Mediul natural și dilema
dezvoltării economice și sociale, in Analele Universității din Craiova , 2000,
Popova A., Muică C. –Modificări recente ale covorului vegetal din Oltenia, 1997,
etc.
Tot în ceea ce privește agricultura au fost elaborate și alte lucrări referitoare la
îmbunătățirile funciare (irigații, fixarea dunelor de nisip, desecări în Lunca
Dunării) cum ar fi: Lunca Dunării –Sector ul Oltean , 1998, elaborată de Tomescu
Viorica și Economia irigațiilor , 1976 de Boghinschi V.
Pe măsura acumulării de noi cunoștințe, cei care s -au ocupat cu studiul
calității mediului natural influențat de acțiunile întreprinse de om, precum și de
potențialului agricol din județ au încercat să aprofundeze acest aspect în lucrări din
ce în ce mai complexe și adaptate la problemele actuale ale agriculturii românești,
de exemplu: Rusovici Al. –Agricultura în economia de piață, 1991 ; Costea Șt. și
colaboratorii –Agricultura românească. O perspectivă istorico -sociologică , 1996 ;
Iancu A. –Dezvoltarea economică a României, competitivitate și integrare în
U.E., 2003 și Timariu Gh. –Organizarea teritoriului exploatațiilor agricole , 2004.

5La toate aceste lucrări menționate anterior o contribuție însemnată o au
datele statistice consemnate și publicate în Anuarele Statistice ale Județului Dolj,
datele furnizate de către Oficiul Județean de Consultanță Agricolă –Dolj
(O.J.C.A.), Direcția Generală pentru A gricultură și Industrie Alimentară -Dolj
(D.G.A.I.A.),Direcția Județeană de Protecție a Mediului –Dolj, Prefectura
Județului Dolj și Agenția Națională de Consultanță Agricolă –Dolj (A.N.C.A.).

6Așezarea geografică și limitele județului Dolj
Teritoriul județului Dolj se desfășoară între 43o43’ și 44o42’ latitudine nordică
și, respectiv 22o50’ și 24o16’ longitudine estică, adică pe aproximativ un grad
latitudinal și un grad și jumătate longitudinal.
Privit în ansamblu teritorial al țării, jud. Dolj are o poziție sud -sud-vestică,
axată pe cursul inferior al râului Jiu de la care își trage numele (Jiul de Jos sau
Doljiu)
Limit ele convenționale îl separă de județele: Mehedinți (la V), Gorj (la N),
Vâlcea (la NE) și Olt (la E). Numai pe latura sudică limita este naturală, ea fiind
constituită de cursul Dunării care formează aici și granița cu Bulgaria pe o distanță
de aproximativ 150 Km.
Între aceste limite, a căror lungime totală depășește 450 Km, teritoriul
județului Dolj are o suprafață de 7414 Km2, adică 3,12% din suprafață țării.
Fig.1. Harta fizică a jude țului Dolj Sursa: Atlasul jude țelor,1978

7Capitolul I .
Condiționările fizico -geografice
1.1. Elemente de geologie
Spațiul ocupat de județ face parte din marea depresiune structurală care a
apărut în mezozoicul superior între Carpați și Balcani, odată cu înălțarea acestora.
Pe fundul mării care acoperea această vastă depresiune s -au depus în ultima parte a
mezozoicului și neozoic materiale cărate de apele curgătoare care erodau zonele
înălțate.
În felul acesta, fundamentul cristalin al depresiunii a fost acoperit cu o
cuvertură groasă de formațiuni sedimentare (calcare, gresii, marne, argile, nisipuri,
pietrișuri) așezare orizontal sau monoclinal, având caracteristicile unei structuri de
platformă.
După provinciile istorice în cadrul cărora se întinde, această unitate de
platformă a fost numită ”getică” în partea dinspre Balcani. Ele sunt separate în
fundament de o falie, care la suprafață ar corespunde unei linii ce trece prin nordul
județului, aproxima tiv prin dreptul localităților Filiași și Melinești. Formațiunile
sedimentare situate peste acest fundament, în special cele neozoice, provin din
Carpați.
Fundamentul teritoriului județului Dolj este preponderent moesic iar stratele
de cuvertură sunt predo minant precarpatice (getice).
La sfârșitul pliocenului și începutul cuaternarului, în urma acumulării
depozitelor piemontane (de nisipuri și pietrișuri) de la S de Carpați, locul care
ocupă această întinsă regiune se retrăgea spre E, se încheie procesul de sedimentare
și regiunea devine uscat.
Tectonic județul Dolj se încadrează într -o arie cu o stabilitate pronunțată.
Mișcările slabe de scufundare lentă se manifestă totuși în sectoare relativ largi de la
SE da Calafat și de Filiași, iar în partea sudică a interfluviului Jiu -Olt a fost pusă în
evidență o mișcare, la fel de slabă, de înălțare.
1.2. Relieful
Relieful este unul dintre cei mai importanți factori naturali de condiționare a
activității agricole. A cesta impune un anumit peisaj natural, antr opizat sau
antropic.
Județul Dolj are un relief predominant de câmpie și astfel profilul activităților
agricole are un specific diferit față de agricultura practicată în zonele de relief
înalte (de dealuri și de munte).

8Acțiunea polarizatoare a reliefului în conturarea activității umane sau a
peisajului agricol al județului ca unitate geografică ar fi insuficientă dacă ea nu ar
corespunde și unei activități umane, unui anumit tip de relații între om și natură și
suprafața agricolă cultivată.
Acest aspect es te caracteristic tuturor județelor de câmpie din țară. Relieful se
impune în aspectul general al peisajului agricol, însă tradiția are și ea o importanță
majoră. Așadar sunt importanți toți factorii, fie ei naturali, fie sociali sau
economici.
După aspectu l general predominant al reliefului, județul Dolj poate fi
considerat un județ de câmpie, iar după agentul principal care a generat formele de
relief de pe cea mai mare parte a teritoriului său se încadrează perfect în categoria
județelor dunărene. Între l imitele județului apar însă și unele sectoare colinare.
Caractere generale ale reliefului
Relieful prezintă trei caracteristici principale:
a) Prima dintre acestea –predominarea formelor plate –se datorează
îndeosebi așezării tabulare și stabilității pronunțate a stratelor de roci din
fundament și a celor din cuvertura petrografică mai nouă.
b) A doua caracteristică este înti nderea mare a suprafețelor ușor vălurite care
este legată de activitatea vântului, care a deplasat mari cantități de nisip din
aluviunile Dunării și Jiului sau din stratele cuverturii sedimentare și le -a depus pe
diferite trepte de relief sub formă de dune prelungite (longitudinale).
c) Cea de -a treia particularitate principală constă în etajarea formelor de relief
în trepte din ce în ce mai înalte spre N și NV, se datorează mai ales acțiunii apelor
curgătoare care au săpat în propriile lor aluviuni și au format trepte sau terase
fluviale situate în prezent la diverse niveluri și uneori la distanțe de zeci de Km față
de albiile actuale.
Există două compartimente principale:
Unul cu aspect colinar, situat în partea de N (până la o linie ce trece pe
teritoriul comunelor Plenița, Izvoare, Petrișor, Radovan, Pielești) cu altitudini
cuprinse între 180 -200 m și 325 m (în N județului Dealurile Amaradiei)
Al doilea compartiment cuprinde câmpia propriu -zisă, situată la S de linia
menționată anterior până la Dunăre, cu altitudini între 30 -35 m și 200 m.
În acest compartiment cerealele predomină în cultură, iar în compartimentul
nordic își face simțită prezența și pomicultura, dar în proporții foarte mici.
Majoritatea suprafețelor luate în cultură sunt destina te culturii de cereale.
Încadrate în marile unități de relief ale țării, compartimentul nordic aparține
Piemontului Getic, iar cel sudic Câmpiei Române, respectiv Câmpiei Olteniei.

9Dealurile Amara diei, cu altitudinea maximă de 325 m se includ în unitatea
de relief de rang superior numită Podișul Oltețului, care are o largă desfășurare în
județele Gorj și Vâlcea.
Este singura unitate de relief din Dolj, care are un aspect deluros. Aceste
dealuri se întind de la limita nordică a județului până la o linie ce trece pe la N de
Filiași și de Melinești.
Câmpiile colinare
Câmpia înaltă a Bălăciței reprezintă partea sudică a Piemontului Getic de la V
de Jiu. Partea vestică a acestei câmpii se desfășoară pe teritoriul județului
Mehedinți, iar cea estică pe teritori ul județului Dolj, unde este mărginită de valea
Jiului la E. Este despărțită de câmpia propriu -zisă printr -o linie ce trece prin
Radovan, Perișor, Plenița. Are altitudini cuprinse între 180 -250 m și este formată
din două subunități:
Câmpia colinară a Argetoaiei, la N de linia Podari –Lazu –Seaca de
Pădure, caracterizată prin prezența unor câmpuri înguste separate de numeroase văi
adâncite până în jur de 70 m și cu versanți instabili.
Câmpia înaltă a Desnățuiului, situată la sud de precedenta, formată din
câmpuri largi și netede, separate de văi rare și mai puțin adânci.
Câmpiile
Câmpia Băileștilor aparține în întregime județului Dolj și reprezintă cea
mai tipică înșiruire de trepte de relief, ca urmare a faptului că aici se desfășoară tot
sistemul d e 8 terase ale Dunării.
Are altitudini cuprinse între 35 și 180 m și se subd ivide în trei subunități,
excluzând lunca Dunării.
Prima subunitate este situată în NE și are aspectul unui câmp întins
<<Câmpul Sălcuței >>.
La S de acesta, respectiv la S de lini a localităților Segarcea -Drănic, între
văile Desnățuiului și Jiului, se găsește cea de -a doua subunitate, alcătuită din
terasele Dunării, Jiului și Desnățuiului.
Câmpul Amărăștilor,deși este o continuare directă a precedentei și de
înălțime mai mică, prezi ntă un relief cu totul deosebit ca urmare a prezenței
dunelor de nisip, atât pe câmpul propriu -zis, cât și pe cele cinci nivele de terasă de
pe laturile lui sudică și vestică.
Luncile
Lunca Dunării reprezintă cea mai joasă treaptă a reliefului, se desfășo ară în
lungul fluviului, reprezentând o întrerupere între Basarabi și Calafat unde albia ia

10contact cu terasa a III -a. Două aspecte diferite ale microreliefului, se pot separa 5
sectoare de luncă:
Sectorul Cetate –Basarabi are o lățime de 4 -5 Km; Lunca es te cuprinsă
între cursul actual al Dunării și un vechi meandru al acesteia, pe locul căruia au
rămas lacurile Fântâna Banului, Maglavit și Golenți. Are un microrelief de dune,
unele încă mobile.
Sectorul Calafat –Rast are o lățime mai mare până la 10 Km; relieful
specific de luncă este modificat de acumulări eoliene masive de nisipuri mobile și
semimobile.
Sectorul Rast –Gighera are lățimea cea mai mare (în jur de 11 Km) și
include cel mai mare lac rămas după amenajarea luncii (L. Bistreț).
SectorulGighera –Bechet; lunca este mai înaltă și reprezintă un vast con
de dejecție al Jiului.
Sectorul Bechet –Dăbuleni prezintă caracter de luncă mai înaltă, în care
terenurile netede sunt mai extinse decât cele de dune și grinduri.
Lunca Jiului traversează j udețul de la Filiași la Bechet, ca un coridor lat de 3 –
6 Km, mărginit de relieful mai înalt cu 80 -100 m al câmpiilor.
Spre deosebire de lunca Dunării, aceasta este o construcție aproape exclusiv
fluviatilă.
Prezintă 3 sectoare caracteristice luncilor mari: unul lângă albia râului, cu
grinduri nisipoase; altul central cu altitudine mijlocie și mai neted; al treilea este
marginal, cu caracter ușor depresionar și cu numeroase conuri de dejecție mici,
formate de văile torențiale care debușează aici venind de pe câmpurile sau terasele
marginale ale luncii.
În concluzie relieful, prin aspectul său, impune un anumit peisaj agricol.
Astfel profilul activităților agricole este cultura plantelor pe suprafețe întinse
pentru că județul dispune de câmpii care sunt cele m ai favorabile pentru această
ramură economică importantă.
Aici este baza culturii cerealelor, creșterii animalelor, care reprezintă de fapt
profilul agricol al județului Dolj. Cerealele fac parte din culturile care găsesc
condiții optime de cultură în câmp ie.
Utilizarea agrocerealieră intensivă este favorizată de panta cu înclinație
redusă, până la 10o, valori specifice zonelor de câmpie din județ.
Posibilitățile destul de lesnicioase de practicare a agriculturii datorită
mediului prielnic, a avut o mare in fluență în atragerea populației spre practicarea
activităților cu caracter agricol încă din vechime, astfel, agricultura are tradiții
îndelungate aici.

111.3.Condițiiclimatice
Factorii climatici contribuie efectiv la valorificarea diferențială a terenur ilor
agricole, influența acestora manifestându -se asupra desfășurării ciclului biologic al
plantelor. Spre exemplu, prin creșterea temperaturilor cu 6oC cerințele de apă ale
plantelor se dublează. În aceeași proporție crește evapotranspirația lor, fenomen
determinat și de tipul de sol, de direcția și intensitatea vântului, de specia de plantă,
etc.
Pe lângă aspectele climatice generale ale județului este necesar să se
accentueze în analiza climatică a elementelor meteorologice unde se vor urmării:
mediile l unare, anuale, valorile extreme de temperatură și precipitații absolute
înregistrate în perimetrul analizat, factori de risc (brune târzii și timpurii). Este
importantă durata fenomenelor climatice, tipul de zile cu anumite temperaturi: zile
tropicale, zil e de vară, perioade de îngheț -dezgheț ș.a.
Importanța factorilor climatici în cultura plantelor este majoră. Zonarea
agroclimatică se face în urma analizei parametrilor meteorologici, a fluctuațiilor
factorilor climatici (temperatura, vânturi, precipitații , radiația solară) și a tendinței
de schimbare a valorilor acestora.
Situarea județului în partea de SV a țării, adică în V marii depresiuni din
interiorul arcului carpato -balcanic, arată că acest teritoriu se află mai mult în calea
maselor de aer maritim mediteranean și umed oceanic.
Efectele de fëohn ce iau naștere în timpul invaziilor de aer vestice și sud –
vestice (resimțite de -a lungul teraselor și luncilor Dunării) determină o dominanță a
vânturilor de vest și o medie a temperaturilor anuale mai ridica tă față de E Câmpiei
Dunării (cu 0,5oC). Durata totală de strălucire a Soarelui, în medie, se menține între
2200 și 2500 ore/an.
Important pentru agricultură este faptul că cea mai mare parte a duratei de
strălucire a Soarelui, cca. 1500 -1600 ore, se înreg istrează în perioada de dezvoltare
a plantelor.
●Regimul termic
Temperatura medie anuală este cuprinsă între 10oși 11,5oC pe cea mai mare
parte a teritoriului județului.
Numai în Dealurile Amaradiei scade sub 10oC. Izoterma de 11oC traversează
județul de la V la E, pe linia localităților Plenița –Galicea Mare –Segarcea –
Dobrești –Amărăști.
Temperaturile medii lunare înregistrează o creștere din februarie până în iulie,
urmată de o descreștere din august până în ianuarie.
Toate cele trei luni de vară (iunie, iulie, august) au valori medii între 20,5oC și
23,5oC, cu o diferență de 1oC între S și N județului.

12Din punct de vedere agrometeorologic este foarte important de amintit că
există variații termice pronunțate de la an la an, atât în privința valorilor medii
lunare cât și a valorilor absolute.
●Regimul pluviometric
La acest parametru meteorologic, este important de precizat, făcându -se o
corelație cu, cultura plantelor:
-intensitatea ploilor în perioadele de vegetație a plantelor;
-anii bogați în precipitații și cei deficitari, deoarece secetele au consecințe
grave asupra producției agricole în cazul anilor deficitari în precipitații.
Pentru culturile de toamnă (ex. cereale: grâu, orz) este importantă grosimea și
durata stratului de zăpadă, feno men ce protejează plantele de îngheț și contribuie la
acumularea lentă a apei în sol.
Din punct de vedere pluviometric, Doljul se caracterizează prin cantități medii
anuale de precipitații relativ mici; ele cresc de la S -SE spre N -NV, dar variază de
la un an la altul. Predomină caracterul de aversă în semestrul cald.
Cea mai mică medie multianuală (480 mm) s -a înregistrat în unele
localități dunărene (Cetate, Bechet), iar cele mai mari (530 -550 mm/m2) în mai
multe zone din jumătatea nordică a județului, pre cum și în sectorul Calafat –
Ciuperceni –Rast (550 -570 mm/m2). De la un an la altul, cantitatea de precipitații
prezintă însă mari variații.
În jumătatea nord estică a județului, luna cu cele mai mari cantități de
precipitații este iunie, iar în jumătatea sud-vestică, luna mai.
Tot în aceste luni au frecvența cea mai mare ploile torențiale excepționale, în
timpul cărora au căzut pe un m2între 2 și 5 litri de apă pe minut.
Perioadele cu cele mai puține precipitații corespund lunilor februarie -martie și
august-septembrie. Spre exemplu, la Cetate, Calafat și Ciuperceni (în S județului)
în anul secetos 1946, în lunile iulie și august nu s -au înregistrat căderi de
precipitații.
Perioadele de secetă atât de îndelungată au mai fost consemnate și în alte părți
șise cunoaște că, în general, în câmpia de terase a Olteniei au fost înregistrate
unele dintre cele mai lungi secete din țară.
Data medie a primelor ninsori este în prima jumătate a lunii decembrie, ultima
ninsoare se înregistrează în prima jumătate a lunii martie.
De obicei, stratul de zăpadă are o grosime mică iar durata medie este de 45 de
zile. Plantele cultivate toamna (cereale: grâu, orz) beneficiază relativ puțin timp de
protecția stratului de zăpadă ce le apără de îngheț.

13●Regimul eolian
Frecvența cea mai mare a vânturilor se înregistrează primăvara, domină cele
din sector estic urmate de cele din sector vestic. Cea mai mare viteză medie (4 -5
m/s) este specifică lunilor reci ale anului.
Zilele cu calm atmosferic sunt cele mai puține în lun ca Dunării. Frecvența
mai mare a calmului în lunile de iarnă este o dovadă, pe de -o parte a instalării
inversiunilor termice de durată, iar pe de altă parte datorită slabei influențe a
deplasării aerului dinspre est și în consecință a rarității viscolelor.
În sezonul cald domină vânturile din sector vestic. Predominanța vânturilor
din sector vestic (începând chiar înainte de dezvoltarea vegetației) explică întru
totul nu numai existența dunelor dar și mobilitatea actuală a nisipurilor, atât în
sectorul Cala fat–Băilești –Bistreț cât și la E de Jiu.
Acțiunea de spulberare a particulelor, manifestată mai ales în perioadele de
secetă reprezintă o realitate permanentă de care trebuie să se țină seama în toate
măsurile de amenajare a teritoriului.
Fenomenul d e secetă și alte condiționări climatice
Clima, prin influențele exercitate de elementele sale, are un rol determinant în
agricultură.
Seceta reprezintă un fenomen complex rezultat din insuficiența precipitațiilor,
pe de o parte și din creșterea evapotransp irației, pe de alta, seceta poate fi
atmosferică, pedologică sau mixtă.
Fenomenul de secetă are caracter ciclic, fiind determinat de activitatea solară.
Frecvența și amploarea perioadelor de secetă este mai mare în sudul județului.
Seceta atmosferică se ca racterizează prin temperaturi mari ale aerului și
umiditate scăzută, fapt ce intensifică evapotranspirația, conducând la ofilirea
plantelor. Seceta atmosferică se întâlnește mai frecvent primăvara, când, deși solul
este încă umed, apar vânturile fierbinți și uscate, care provoacă ofilirea frunzelor
plantei, afectează organele florale și chiar fructul în formare prin deshidratare.
Dacă durata secetei atmosferice este mai mare, aceasta conduce la uscarea
solului, transformându -se în secetă pedologică, cea mai periculoasă pentru plante.
Seceta pedologică este mai frecventă în verile lipsite de precipitații,
rezerva de apă din sol fiind consumată de plante. Cauzele meteorologice ale
secetelor pedologice sunt circulațiile anticiclonale arctice polare, cu aer defi citar în
umezeală, care odată ajuns în țara noastră devine cald și uscat. În consecința,
secetele sunt rezultatul raportului nefavorabil între precipitații și temperaturi.
Deficitul de umiditate în sol este periculos în perioada formării rădăcinilor
secund are, coronare, deoarece poate influența dezvoltarea sistemului radicular al
plantelor.

14Seceta de vară duce la prematurarea boabelor și împiedică formarea primelor
ramuri productive la pomi fructiferi.
Seceta de toamnă se declanșează, de obicei, după recolt area păioaselor și la
finele perioadei de vegetație a prășitoarelor. Cele mai afectate de aceste secete sunt
culturile de toamnă în perioada germinării și a apariției primelor frunze. Încolțirea
decurge încet, plantele intră în iarnă insuficient dezvoltate cu rezistența mică la
condițiile de iernare.
Seceta mixtă este o succesiune de mai mulți ani cu secete de primăvară,
vară, toamnă care au efecte dezastruoase prin reducerea rezervei de apă din sol.
Măsura radicală de combatere a secetei sunt irigațiile. F recvența secetelor, ca
și tendința de ariditate a climei, impune în mod obligatoriu, ca o condiție de
dezvoltare durabilă a județului, să se refacă sistemele de irigații și să se adapteze la
noile condiții din agricultură, adică o rearondare a sistemelor p e spații mai mici,
folosirea unor aspersoare mai performanțe, cu o mai bună pulverizare a jetului de
apă, folosirea sistemelor de irigație prin picurare, în special la plantațiile de pomi
fructiferi și viță de vie, cu consum minim de apă și efect maxim.
Înafara acestei măsuri active de combatere a secetelor prin irigații mai pot fi
aplicate și o serie de măsuri preventive bazate pe alegerea soiurilor de plante, pe
ameliorarea genetică și pe agrotehnică adecvată. Plante rezistente la secetă sunt:
sorgul, fl oarea soarelui, lintea, meiul, lucerna precum și vița de vie și pomii
fructiferi.
Grâul, orzul și porumbul au rezistență mijlocie la secete.
Dacă se prognozează succesiuni de ani secetoși, se pot alege soiuri mai
rezistente, chiar dacă nu sunt cele mai pro ductive.
Măsurile agrotehnice de păstrare a apei în sol sunt arăturile adânci iar stratul
de la suprafață să fie bine mărunțit. Arătura trebuie făcută vara sau toamna când
solul este reavăn, înaintea perioadelor secetoase.
Reținerea zăpezilor pe terenurile cultivate este posibilă prin folosirea de
paravane mobile și prin crearea unor perdele silvice de protecție, care aglomerează
zăpada și determină un microclimat favorabil plantelor, având și un rol ecologic
important. În unele state avansate se practică s timularea condensării norilor și
crearea unor ploi artificiale, însămânțând norii cu nuclee de condensare.
Fiecare cultură agricolă se dezvoltă în anumite condiții de temperatură,
umezeală, lumină, există un climat optim care favorizează dezvoltarea normal ă a
plantelor. În concluzie, climatul județului Dolj permite dezvoltarea unei agriculturi
sezoniere.
Temperaturile de 37 -39oC sunt optime pentru dezvoltarea plantelor iubitoare
de căldură (floarea soarelui); 18 -20oC, pentru dezvoltarea cartofului în parame trii
maximali; 15 -20oC, pentru unele cereale (ovăz, secară, ș.a.).

15Lumina, ca factor de vegetație, reprezintă o însușire variabilă în timp și
spațiu, care asigură realizarea procesului de fotosinteză și devine factor limitativ
pentru culturile agricole. Lu mina contribuie la scurtarea sau lungirea ciclului de
vegetație al culturilor agricole.
1.4. Vegeta ția si fauna
Jumătatea sudică județului Dolj este caracterizat ăprin prezența unor habitate
naturale specifice stepei și silvostepei.
În partea de nord, colinară, se întâlnesc păduri de cer și gârniță (Quercus cerris,
Quercus frainetto)., precum și tipuri de pădure în care este prezent gorunul
(Quercus petraea) a cărei arie de răspândire se plasează pe întreaga jumătate
nordică a P odișului Getic. Alături apar numeroase alte specii de foioase specifice
dealurilor cu altitudine coborâtă și câmpiilor.
În partea centrală a județului, până la linia Plenița -Segarcea-Apele Vii,
reprezintă tot domeniul pădurilor de cer și gârniță, ocu pând suprafețe mai întinse în
triunghiul Craiova sud-Segarcea-Perișor. Aceste păduri sunt, fie cerato -gârnițe,
uneori în amestec cu stejar brumăriu (Quercus pedunculiflora) și stejar pufos
(Quercus pubescens) indicând o trecere către silvostepă, fie cerete pure.
Suprafețele poienite sunt acoperite cu asociații de Festuca sulcata, Festuca
vallesiaca, Andropogon ischaemum, Chriysopogon gryllus etc..
Câmpia din sudul județului, un domeniu al silvostepei, prezintă azi numai
câteva petice de pădure poienit ă de stejar pufos în partea nordică și mai înaltă a
câmpiei și de stejar brumăriu (la nord de Bistreț și în apropiere de Boureni).
Marile transformări suferite în ultima vreme în Lunca Dunării cum ar fi:
îndiguirile, desecările și irigațiile au schimb at în totalitate aspectul acesteia.
Rezervația ornitologică de la Ciuperceni -Desa ocupă o porțiune în zona
inundabilă a Dunării care nu a fost îndiguită și care are ca habitat major habitat de
apă dulce/zone umede. În Rezervația Ornitologică Ciuperceni -Desa se găsește un
număr impresionant de specii de păsări protejate, cum ar fi: Egretta garzeta,
Egretta alba, Pelecanus crispus, Pelecanus onocrotalus, Phalacrocorax pygmeus,
motiv pentru care a fost propusă și acceptată ca Arie Specială de Protecție
Avifaunistică, în cadrul Rețelei Ecologice Europene –Natura 2000.
Acumularea agro –piscicolă Dunăreni –Bistreț situată în sudul județului Dolj, la
cca. 4 Km distanță de Dunăre, cu o suprafață totală de 1936 ha a atras atenția
ornitologilor, mai ales după l ucrările de îndiguire și sistematizare a Luncii Dunării,
care au modificat profund vechile ecosisteme din zona inundabilă a Luncii Dunării.
În interiorul a două din cele șase bazine există două insule care deși restrânse
ca întindere, sunt acoperite de macrofite acvatice (Salix sp. Carex sp. Cyperus sp.),
constituind habitate ideale pentru adăpostul și reproducerea unor specii acvatice.

16Condiții asemănătoare sunt oferite și de vegetația palustră care mărginește bazinele
vestice, în care se găseș te puietul de pește
Bogăția și accesibilitatea surselor de hrană atrag după sine diverse
ornitocenoze, cu regim trofic zoofag (predominant ihtiofag), omnivor sau
vegetarian.
Datorită bogăției și varietății de specii de păsări acumularea agro -piscicolă
Dunăreni –Bistreț a fost propusă și acceptată ca Arie Specială De Protecție
Avifaunistică, în cadrul Rețelei Ecologice Europene –Natura 2000.
Pădurea Bratovoiești are o suprafață de 1259 ha. Vegetația arborescentă
întâlnită aici este reprezen tată de stejar pedunculat (Quercus robur), frasin
(Fraxinus excelsior), tei (tilia cordata), carpen (Carpinus betulis), cer (Quercus
cerris), anin negru (Alnus glutinosa), plop alb (Populus alba), plop negru (Populus
nigra), salcie (Salix alba).
Pedunele de nisip apar în număr mare și reprezentanții elementelor floristice
de origine sudică, adaptate la stațiuni cu umiditate și temperatură mai ridicate. Sunt
prezente specii de origine mediteraneană ca: Stachylea pinnata, Chrysopogon
gryllus, Saxifrag a bulbifera; de origine balcanică: Tilia tomentosa, Veronica
orchidea; de origine atanto -mediteraneană: Corynephorus canescens, Spiranthus
spiralis, Rumex pulcher. Dunele de nisip se caracterizează prin prezența benzilor
feruginoase suprapuse și paralele, de culoare brun -roșcată, care pot fi observate
prin deschizăturile din structura orizontală a acestora. Astfel unele specii de plante
la care rădăcinile pătrund la adâncimi mai mari, cresc în condiții bune.
Fauna are un rol mare în formarea solurilo r, intervenind direct în evoluția lor.
Această zonă se caracterizează prin condiții fizico -geografo-biologice variate,
având bioceneza cu rol mare în procesele de pedogeneză. Pe sol și în sol trăiesc
animale nevertebrate (viermi, insecte, larve, cochilii), animale vertebrate, rozătoare
în special: șoarecele de pământ (Microtus agrestis), șoarecele de câmp (Microtus
arvalis), cârtița (Talpa europea), popândăul (Otellus citellus), iepurele de câmp
(Lepus europaeus). Animalele cel mai des întâlnite sunt: hârci ogul (Cricetus
cricetus), vulpea (Vulpes vulpes), lupul (canus lupus). Dintre cele mai întâlnite
păsări amintim: grangurul (Oridus oridus), coțofana (Picapica), potârnichia
(Cortunix), barza (Ciconium ciconium), pupăza (Upupa epops), guguștiucul
(Strepthop elia decaocto), bufnița (Bubo bubo), cucu (Cuculus conorus), vrabia
(Paser domesticus), cioara de semănătură (Corvus frugileus). Dintre păsările de
baltă se întâlnesc: gâsca sălbatică (Anser anser), rața sălbatică (Anas platyrhynca),
lișița (Fulica atra). Numeroasele bălți, din lunca Dunarii , sunt populate de pești
cum sunt: crapul, carasul, plătica, roșioara, linul. Pădurile de salcâm au fost
populate cu căprioare, fazani și porci mistreți.

17Specii de peș ti Barbus meridionalis (moioagă), Cottus gobio (z glăvoc),
Eudontomyzon danfordi (chișcar), Gobio uranoscopus (p etroc), Alosa pontica
(scrumbia de Dunăre), Umbra krameri (pietroșelul), Aspius aspius (avatul),
Misgurnus fossilis (țiparul), Gobio albipinnatus, Gymnocephalus baloni,
Gymnocephalus schraetzer, Pelecus cultratus, Rhodeus sericeus amarus − Specii
amfibieni si reptile Bombina variegata (Buhai de baltă cu burta galbenă),Triturus
cristatus (Triton cu creastă), Testudo hermanni și Vipera ammodytes .
Prin acțiunile sale, omul elimină și distruge ecosis teme, habitate și specii într –
un mod îngrijorător de rapid. Activitățile umane amenință echilibrul natural, în
ultimii ani fenomenul accelererându -se datorită factorilor multipli:dezvoltarea
rezidentială și comercială; agricultură și acvacultură (intensivă ); minerit și
activitați de obținerea energiei; transport și servicii de pasaj (infrastructură);
utilizarea resurselor biologice; intruziunea umană și perturbarea ecosistemelor;
modificări aduse sistemelor naturale;specii invazive (aduse de oameni); poluar ea;
schimbari climatice ca urmare a activităților umane.
Diversitatea biologică este într -o continuă amenințare datorită intensificării
activităților economice ce exercită presiuni puternice asupra mediului. Presiunile
antropice se manifestă prin creșterea gradului de ocupare a terenurilor, a numărului
populației, dezvoltarea agriculturii și economiei, modificarea peisajelor și a
ecosistemelor, distrugerea spațiului natural, utilizarea nerațională a solului,
supraconcentrarea activităților pe zone sensibile cu valoare ecologică ridicată.
În Uniunea Europeană s -a pus în ultimul timp tot mai mult accentul pe
reducerea nivelului poluării și pe conservarea naturii datorită conștientizării
faptului că diversificarea și globalizarea activităților umane au generat o
deteriorare accelerată a capitalului natural. Deteriorarea capitalului natural este un
proces real cu manifestării complexe pe termen lung și cu o evoluție ce este
dependentă de ritmul, formele și amploarea dezvoltării sistemelor socio –
economice. Măsuri le de protecție a diversității biologice s -au dispus după ce
declinul lor s -a manifestat intens, iar factorii negativi s -au manifestat puternic și pe
teritorii mari, provocând degradarea unor însemnate zone naturale de pe glob.
Asigurarea unui regim de pro tecție pentru speciile vulnerabile, endemice sau pe
cale de dispariție se poate face prin instituirea de arii naturale protejate.
Intervențiile umane cu impact negativ asupra peisajului sunt distrugerea
(dezvoltare urbanistică, schimbarea func țiilor teren urilor, defri șări), degradarea
(amenajarea spa țiilor urbane, urbanism intensiv, acumulări de deșeuri) și
agresiunile (activită ți economice și turistice). Principalele consecințe sunt
fragmentarea habitatelor; restrângerea sau eliminarea unor tipuri de habi tate sau
ecosisteme, dispari ția sau reducerea efectivelor unor specii, peisaj, destructurarea
și reducerea capacității productive a componentelor biodiversității din sectorul
agricol. La nivelul jude țului Dolj presiunile antropice asupra biodiversității su nt:

18pescuitul ilegal, braconajul, abandonarea de șeurilor și construcții neautorizate de
locuințe în perimetrul sau apropierea ariilor naturale protejate. Din întreaga
suprafață a județului, doar 11,6% o reprezintă suprafețe împădurite, zonele cu cel
mai sc ăzut grad de împădurire fiind situate în partea de sud, în silvostepa din
Câmpia Olteniei (nisipuri neconsolidate și mobile).
La nivelul jude țului Dolj există peste 30.000 ha de teren inapt culturilor
agricole a căror împădurire ar duce la cre șterea cu 4% a procentului de împădurire
a județului. Acțiunile de desecare a luncii inundabile a Dunării, construirea de
lacuri de acumulare, defri șările masive, au dus la reducerea fertilizării naturale a
terenurilor inundabile, salinizare, de șertificare, eroziune, perturbarea regimului
hidrologic, colmatarea lacurilor și modificări climatice. Despădurirea aproape
completă a câmpiei din jude țul Dolj și luarea în exploatare agricolă a terenurilor
(inclusiv cele nisipoase), au dus la instabilitatea ecosistemelor natura le, a
terenurilor nisipoase (reactivarea nisipurilor sub ac țiunea vântului).
1.5.Solurile
Solul este unul dintre componentele primordiale, alături de forța de muncă,
mijloacele tehnice de lucru, dar resimte cel mai rapid greselile in exploatarea sa.
Practic solul condiționează totul în procesul de producție, cu cât dispune de
calități mai bune privind fertilitatea, producția agricolă este mai însemnată și
randamentul activităților agricole este crescut.
Combinarea specifică a acțiunii climei cu cea a vege tației asupra depozitelor
de suprafață ale scoarței terestre, în condițiile unui relief predominant plan, a
determinat formarea unui înveliș de sol variat.
Fragmentarea generală a teritoriului, văile largi care îl străbat, prezența
întinselor suprafețe aco perite de nisipuri reprezintă elementele principale ale
diversității reliefului. Cu toate acestea nu sunt modificări atât de mari încât
zonalitatea generală a solurilor din Câmpia Română să nu mai poată fi recunoscută
în limitele județului Dolj. Pe câmpuri le situate pe de -o parte și de alta a Jiului se
evidențiază benzile de soluri dispuse succesiv de la N la S (soluri zonale).
Solurile intrazonale ocupă suprafețe relativ întinse, iar în lunci și pe versanții
din zona deluroasă din N județului se găsesc sol uri neevoluate.
Extinderea mare a sol urilor nisipoase (aproximativ 15 % din fondul pedologic
al județului) , circa 105 000 ha, constituie o caracteristică principală a învelișului de
sol din județ și ridică probleme deosebite în legătură cu ameliorarea fondu lui
pedologic.

19JUDEȚUL DOLJ –HARTA SOLURILOR
Fig.1.1. Sursa: Atlas geografic al Romaniei ,1988

20Soluri zonale
Zona cernoziomurilor , cea mai sudica, se întinde numai la V de Jiu, pe
primele 3 terase ale Dunării; este limitată la N de o linie sinuoasă care pornește de
la Cetate și Grecești pe la Băilești, Siliștea Crucii, Urzica, Bârca și Comoșteni.
Aceste soluri cu fertilitate naturală mare (humus de cea mai bună calitate –de
tip mull) resimt mult lipsa apei tocmai în perioada de vegetație a plantelor
cultivate, pe de -o parte din cauza insuficienței cantității de precipitații atmosferice,
pe de altă parte din cauza permeabilității mari, atât a solurilor, dar mai ales a
substratului acestora în care predomină depozite c u textură ușoară (nisipoasă,
nisipo-lutoasă,luto -nisipoasă).
Aceste soluri fac parte din clasa molisoluri și reprezintă cea mai fertilă clasă.
Se pretează o gamă largă de culturi agricole. Predomină aici cultura cerealelor de
tradiție: grâu, porumb, orz.
Cernoziomuri cu o spalare mai accentuata pe profilul de sol se găsește la N de
ce a cernoziomurilor propriu -zise, pe terasele mai vechi și mai înalte ale Dunării și
la E de Jiu, pe câmpurile Amărăștilor și Leu -Dioști. Și aceste soluri se
caracterizea ză printr-un grad ridicat al fertilității naturale. Problema cea mai
importantă este legată de creșterea randamentului culturilor de tot felul care se
practică prin asigurarea necesarului de apă.
Dinclasa luvisolurilor , în județ se găsesc două tipuri; preluvosol șiluvosol.
Zona preluvo solurilor ajunge spre N până pe linia localităților Carpen –
Bucovăț-Lăcrița Mare, prezentând un intrând la N de Craiova până dincolo de
Șimnic. Sunt soluri pe argilă cu un grad mediu de fertilitate, întrebuințate atât
pentr u diverse culturi de câmp (cereale, plante tehnice), cât și în pomicultură și
viticultură.
Cea mai nordică este zon a luvosolurilor care cuprinde în întregime Dealurile
Amardiei și cea mai mare parte din Câmpia colinară a Argetoaiei și din Câmpia
piemontană a Oltețului. Atât solurile brune tipice, cât și cele brune podzolite din
zonă au însușiri care le conferă un grad de fertilitate naturală mai scăzut, din care
cauză solicită intervenții mai substanțiale de ameliorare. Totuși sunt utilizate cu
randament sa tisfăcător, atât pentru cereale, plante tehnice și furajere, dar și în
pomicultură și mai puțin în viticultură.

21Solurile intrazonale
Dintre acestea cele mai răspândite sunt pelisolurile (smolnițele), a căror
geneză este legată de substratul de argilă compactă din zon a luvosolurilor . Sunt
soluri care se lucrează foarte greu, atât în stare umedă, cât și uscată, solicită o
atenție deosebită pentru folosirea scurtelor perioade optime de lucru.
În lunci se găsesc suprafețe întinse cu soluri formate în condițiile unui exces
de umezeală, cum sunt :hidrisolurile, predominând gleiosolurile(hidromorfe) .
Necesită lucrări de înlăturare a excesului de umiditate prin drenare (aerarea
solului). Pe aceste terenuri se practică legumicultura, cultura plantelor furaj ere, ș.a.
Tot în categoria solurilor intrazonale se includ și solonețurile și diferite soluri
de luncă sărăturate, apar pe arii relativ restrânse în lunca Jiului, la S de Craiova pe
valea Baboia și valea Desnățuiului.
Soluri neevoluate
Din această categor ie fac parte regosolurile întâlnite pe versanții intens
erodați (cu frecvență mare în N județului), cât și majoritatea solurilor din lunci:
aluviuni și solurile aluviale.
De asemenea, mai sunt cuprinse solurile din sectoarele cu nisipuri eoliene
dintre Dun ăre și Desnățui și de la E de Jiu . Psamosolurile ,cernoziomurile
argiloiluviale nisipoase au o extindere mare în partea sudica a județului, ele
necesită lucrări agrotehnice și hidroameliorative speciale, pentru a putea fi incluse
în circuitul agricol norm al.
Privit în ansamblu, fondul pedologic atât de variat al județului poate fi
considerat favorabil practicării unei agriculturi cu structură complexă și cu
mijloace moderne de lucru. Spre deosebire de alte județe de câmpie în care sunt
necesare r elativ puține lucrări pentru menținerea și sporirea productivității
terenurilor agricole, în județul Dolj gama acestor lucrări este mai largă, tocmai
datorită varietății învelișului de sol și a frecvenței mai mari a celor care pun
probleme de ameliorare.
Amplasarea geografică și originea solurilor nisipoase din sudul Olteniei este
diferită. Solurile nisipoase din sudul Olteniei au origine diferită (Tufescu V.,
1966), ocupă suprafața cea mai întinsă din țară, circa 209,4 mii ha și apar în
Câmpia Mehedinți lor, Câmpia Calafat –Băilești, Câmpia Romanaților (Stânga
Jiului). Cele situate în partea stângă a Jiului se desfășoară începând din dreptul
orașului Craiova și acoperă o suprafață din ce în ce mai mare mergând către sud.
Materialele parentale ale acestor soluri au fost depuse sub formă de dune
longitud inale și interdune care între Bechet și Calafat depășesc 15 Km lungime.
Dunele atingeau 5 -12 m înălțime, iar interdunele rar depășeau 500 m lățime.
Originea materialului parental, deci a nisipurilor ce alcătuiesc în prezent terenurile

22nisipoase din stânga Jiului, este aluvio -eoliană. Sursa au constituit -odepozitele
levantine nisipoase în care râul Jiu și -a croit albia, le -a transportat din loc în loc în
lungul albiei sale iar vânturile d eVNV, deși nu dominante în regiune dar
intensitate mare, le -au împrășt iat spre est, pe mai multe aliniamente, până la
distanțe, așa cum am arătat mai sus de 15 -16 Km.
De remarcat că, nisipurile provenite din albia Jiului, în compa rație cu cele
aparținând albiei Dunării, conțin mult nisip grosier, foarte puțin nisip fin, praf,
până la 9-10% argilă și sunt acide.
Solurile nisipoase din sudul Olteniei sunt dispuse în terase de lățimi diferite.
Terasele sunt alcătuite din depuneri cuaternare de 10 -20 mgrosime, constituite din
loess sau material loessoid depus alternativ cu straturi de nisip și pietriș. Sub aceste
depun eri apare un material de vârstă levantină format, în general, din argile sau
argile cu marne, bogate în CaCO3.
Câmpul Leu -Rotunda e ste format din depozite levantine alcătuite din nisipuri,
argile și marne. Caracteristic pentru această zonă este prezența pietrișurilor d e
origine cuaternară așezate în straturi de 5 -15 m grosime și la adâncimi de 30 -50 m.
Peste straturil e de pietriș se gă sesc nisipuri stratificate și argile roșii, nisipoase
acoperite cu materiale loessoide fine.
Compoziția granulometrică este diferită pe dune și interdun e. Maxim I., 1964, arată
că, pe dună materialul nisipos este la limita dintre nisipul coeziv și cel necoeziv,
având un conținut de argilă fizică cuprins între 5,78 și 8,4% și peste 90% nisip
grosier și fin. În interdună, conținutul de argilă fizică ajunge până la 15,86% iar
procentul de nisip grosier și fin scade până la 75 -80%.
Textura nisipoasă este d etermină proprietățile fizice, chimice și hidrofizice ale
acestora.
Astfel, conținutul mare de nisip (80 -90%) și redus de argilă (ad esea sub 5%),
conferă solurilor nisipoase o permeabilitate foarte mare, chiar excesivă pentru apă
și aer și o capacitate redusă de reținere a apei. Solurile nisipoase cu orizont
argiloiluvial în benzi prezintă o capacitate de reținere a apei mai ridicată.
Humusul, în cantități oricât de mici, îmbunătățește cond ițiile trofice pe care
solurilenisipoase le pot oferi pl antelor.În arealele cu cernoziomuri cambice tipice
sau gleizate și cu prot osoluri antropice molice, vița de vie înrădăcinează profund și
prezintă o vigoare mare. Pe so lurile nisipoase cu un conținut foarte redus în humus
(sub 01,%) sau total lipsite de hu mus și cu un co nținut ridicat de nisip grosier
(peste 70%), plantele au dezvoltare slabă și realizează producții mici . Pe astfel de
soluri se impune fertilizarea organică și minerală anuală cu doze mai mari fa ță de
alte tipuri de sol. Îngrășămintele minera le se vor aplica fracționat, în special cele pe
bază de azot, iar irigarea se va face rațional. Pentru ca rădăcina plantelor să
penetreze solul mai în profunzime și să se obțină plante uniforme ca vigoare este
suficient ca solurile nisipoase să conțină fr agmente sau benzi de orizont molic.

23Cartoful și, în general plantele anuale , sunt plante foarte pretențioase față de
sol. Sistemul radicular relativ puțin dezvoltat face ca producții mari să se obțină
numai pe soluri bine aprovizionate cu humus , azot, fosfor, potasiu, calciu și
magneziu .Este considerat un sol bun pentru aceste plante acel a care asigură, în
cea mai mare măsură, aerisirea rădăcinilor, stolonilor și tuberculilor, indife rent de
gradul de umiditate, șiasigură o bună folosire a subs tanțelor nutritive existente sau
adăugate, pe ntru perioadele de consum maxim (Berindei 1969).
Din acest punct de vedere cele mai bune soluri pentru plantel e respective sunt
cele nisipo -lutoase și luto –nisipoase care pe lângă faptul că au un dren aj foarte
bun în condițiile unor precipitații mai abundente, sau a irigării, prezintă și un grad
mai mare d e fertilitate necesar obținerii unor recolte superioare. În condiții
speciale de fertilizare și irigare, foarte indicat e s-au dovedit a fi și solurile
nisipoase. Acestea, pe lângă faptul că prezintă un drenaj al apei foarte bun, o
aerisire corespunzătoare, nici nu aderă la suprafața tuberculilor sau bulbilo r, la
plantele care -și dezvoltă organele comestibile în sol, și fiind terenuri foarte afâ nate
permit ace stora să capete forma specifică soiului. În general solurile nisipoase se
caracterizează printr -un conținut mic de argilă și humus, textură grosieră, densitate
aparentă de 1,40 -1,45 g/cm3, foarte pe rmeabile, slab aprovizionate în elemente
nutritive, ceea ce le conferă o fertilitate naturală redusă.

24Capitolul II .
CONDIȚIONĂRI SOCIAL -ECONOMICE
2.1.Condiționă rigeodemografice
Pe lângă alți factori, cel mai important element este „omul -agricultorul”.
Când spunem condiționări geodemografice, ne oferim în principiu la forța de
muncă cuprinsă în această importantă ramură economică.
Forța de muncă constituie un element principal a l forțelor de producție, unde
se urmărește densitatea, necesarul de forță de muncă, gradul de utilizare,
mobilitatea teritorială a populației active ramură, structura ei pe sexe, grupa de
vârstă și profesia. Ansamblul condițiilor naturale influențează sau, chiar determină
repartiția t eritorială a elementelor de mediu prin caracteristicile climei și solurilor.
Intervenția factorilor de natură social -economică este necesară, impunând
modificări esențiale în activitatea agricolă cu scopul de a identifica metod e noi
inovative care să eficientizeze și mai mult lucratul pământului, uneori si cu
consecinte asupra pastrari calita ții mediului.
Mobilitatea teritorială a populației agricole atrage unele fenomene
demografice care influențează producția agricolă, cum s unt: ponderea ridicată a
populației de sex feminin, predominarea forței de muncă din ultimele grupe de
vârstă și un aspect mai nou este migrarea forței de muncă specializată în afara
granițelor țării (Spania, Italia, Germania).
Concluzia este următoarea: r andamentul obținut nu poate fi concurențial cu
cel din statele unde agriculturii i de acordă o importanță cuvenită (ex: U.E.).
În județ numărul specialiștilor cu pregătire agricolă este destul de ridicat (400
de ingineri și tehnicieni agricoli care profes ează ). Majoritatea își desfășoară
activitatea de consultanță pentru agricultori la Camerele Agricole din cadrul
fiecărei primării comunale din județ. Se impune valorificarea potențialului
acestora. Dacă nu se pune în practică ceea ce știu mai bine să facă este ca și când
n-ar exista, iar România are nevoie de implicarea energică a acestora pentru a de
ridica la nivelul țărilor europene, la randamentul agricol al acestora, la nivelul
calității produselor lor.
După anul 1990, ponderea populației ocupate în agricultură cunoaște o
creștere datorită fenomenelor înregistrate la nivelul țării; retehnologizarea și
rentabilizarea economiei, schimbarea modului de proprietate de la o proprietate
comună la una privată, trecerea de la o economie centralizată la o econo mie de
piață, adoptarea politicii interne la politica externă a marilor puteri la care România
aspiră.

25Populația disponibilizată din mediul urban provenea, în mare parte, din
mediul rural, ca urmare a industrializării masive din perioada 1960 -1980. Acest
segment al populației a constituit aportul în sporul migrator la populația urbană din
județ. Așadar o mare parte din populația disponibilizată s -a reîntors pe meleagurile
natale sau și -au dezvoltat activități cu caracter agricol în alte locuri decât satul
natal.
Contrar tendințelor din agricultura țărilor U.E., acolo unde populația ocupată
în agricultură are o pondere din ce în ce mai redusă, în România și în județ se
constată o creștere a populației ocupate în ramură.
Populația totală a județului Dolj l a ultimul recensământ era de 620335
locuitori. Populația rurală are o pondere de 49,82% din populația totală. Populația
României ocupate în agricultură reprezintă 28,3% din populația activă, iar în
județul Dolj lucrează 39% din populația activă.
Față de anul 1990, când populația ocupată în agricultură, în județul Dolj era
de 22%, s -a înregistrat o creștere de 17% până la momentul actual.
Concret, populația ocupată în agricultură aproape s -a dublat și nu este deloc
în consens cu tendințele din agricultura intensivă a statelor dezvoltate, cu care
agricultura noastră trebuie să intre în concurență directă .
Pentru o imagine mai detaliată am prezentat ponderea populației ocupate în
agricultură (în procente), pe localită ți în peri oada actuală . Așadar, cum era și
firesc, cele mai scăzute valori sunt pentru mediul urban; municipiul reședință de
județ Craiova (0,37%), municipiul Calafat (14%), municipiul Băilești (12%) și
orașul Filiași (23,9%), o rașul Dăbuleni are o pondere o popula ției ocupate în
agricultură de 70 % din populația totală.
Comunele cu ponderea cea mai scăzută a populației ocupate în agricultură
sunt: Sălcuța (43,3%), Cernătești (48,3%), Brădești (48,34%), Cerăt (48,6%),
Bistreț (48,7%), ș.a.
Majoritatea comunelor au o populație ocupată în agricultură cu valori
cuprinse între 55% și 70% din totalul populației. Comunele cu cea mai ridicată
pondere sunt Gighera (80,64%), respectiv Apele Vii (80,9%).

262.2. Modul de utilizare a terenurilor în județul Dolj
Structura actuală a utilizării terenurilor este strâns legată de potențialul
productiv al componentelor naturale, de lucrările de ameliorare și amenajare
efectuate mai ales în intervalul 1965 -1980.
Tabel nr. 2.1.
Modul de folosință a terenurilor în ju dețul Dolj, intervalul 1970 -2015.
Anii 1970 1980 1990 1995
Categorii de
utilizareMii
ha%Mii
ha%Mii
ha%Mii
ha%
Agricol 570,476,9592,880,0590,079,5588,679,4
Păduri 82,911,281,811,081,511,081,410,5
Ape și bălți 45,76,223,53,225,13,422,63,1
Alte terenuri 42,45,743,35,844,56,148,86,6
Total 741,4100741,4100741,4100741,4100
Anii 2000 2002 2015
Categorii de utilizare Mii ha%Mii ha%Mii ha%
Agricol 588,979,4585,579584,378,8
Păduri 81,511,084,911,584,911,5
Ape și bălți 22,33,122,03,022,13,1
Alte terenuri 48,76,448,76,548,96,7
Total 741.4100741.4100741.4100
Sursa: I. N. S. –D. R. S. Dolj
79.5113.4
6.1
Teren arabil Paduri Ape si balti Alte terenuri

27Fig. 2.1. Modul de folosință a terenurilor în județul Dolj în anul 1990 ( % )
Fig. 2. 2. Modul de folosință a terenur ilor în județul Dolj în anul 2015 ( % )
La sfârșitul anului 2015 fondul funciar al județului Dolj însuma 741401 ha,
din care suprafața agricolă avea 584,3 mii ha, adică 78,8% din fondul funciar al
județului. Pădurile și alte suprafețe forestiere dețin 84,9 mii ha, adică 11,5 % din
structura fondului funciar. Apele și bălțile ocupă circa 221 mii ha (3,1 %) iar alte
categorii de terenuri (așezării, căi de comunicație, teren neproductiv ) ocupă circa
48,9 mii ha, adică 6,7 % din fondul funciar.
În structura și repartiția geografică a categoriilor de folosință a terenurilor,
auintervenit în perioada 1965 -2015 unele schimbări. Sub imperativul tehnicii, al
cerințelor sociale, au avut loc mutații, de la fertilizare naturală a pământului, la
fertilizarea economică a potențialului productiv al fondului funciar reprezentând și
rezultatul unor importante lucrării de ameliorare (desecării, irigații, ș.a.) făcute în
intervalul 1965 -1980.Fără îndoială este o notă bună dată lucrărilor făcute în acea
perioadă.
Pe seama valorificării terenurilor neproductive (nisipoase, cu exces de
umiditate) terenul agricol a crescut ca suprafață, de la circa 570 mii ha în 1970 la
592,8 mii ha în 1980. suprafața agricolă a județului deține locul II pe țară, după
județul Timiș, având o pondere de 3,94 % di nsuprafața agricolă a României.
Vocația agricolă a terenurilor din județul Dolj este determinată și de marea
extensiune a molisolurilor (grupa cernoziomurilor) și a solurilor argiloiluviale
brune și brun roșcate cu grad ridicat de fertilitate, de omogenitatea morfologică
78.811.53
6.7
Teren agricol Paduri Ape si balti Alte terenuri

28
(gradul foarte redus al densității fragmentării reliefului) și clima tică, de grupare
agrotehnică pentru accentuarea caracterului intensiv al utilizării terenurilor.
Foto. Nr. 1. Pădurea Ocolna (Comuna Amărăștii de Jos )
Pădurile sunt restrânse ca suprafață și au, în general, rol de protecție, iar cele
de pe relieful de dune sau suprafețe nisipoase nefixate
(foto.nr.1 ) alcătuiesc o importantă resursă meliferă. În anul 1970 suprafețele
forestiere erau de circa 82,9 ha, având o tendință de reducere a suprafețelor datorită
exploatării lemnului de către pop ulație și de tăierile clandestine, pentru ca în 2002,
ca urmare a plantațiilor noi suprafața a crescut la circa 84,9 ha adică 11,5 % din
suprafața fondului funciar.
Unitățile lacustre de câmpie (lacuri de luncă, de terasă, limane fluviatile)
îndeplinesc fu ncții agropiscicole și turistice.
În județul Dolj, mai ales după anul 1960 s -au desfășurat ample lucrării de
amenajării funciare, au fost elaborate și aplicate planuri de limitare a influențelor
negative ale condițiilor naturale. În esență relațiile dintre condițiile naturale și
utilizarea agricolă a t erenurilor îmbracă două aspecte : influență pozitivă și
influența negativă. Acestor două aspecte le corespund acțiuni care vin în sprijinul
utilizării agricole a terenurilor, în funcție de particularitățile con dițiilor naturale și
de caracterele și cerințele culturilor agricole.
Principala problemă care se pune pentru stabilirea și analiza relațiilor dintre
condițiile naturale și utilizarea agricolă a terenurilor, deci a influenței condițiilor de
mediu asupra de zvoltării și repartiției teritoriale a culturilor agricole este

29cunoașterea calitativă a tuturor factorilor naturali și a cerințelor plantelor agricole
față de acești factori.
Fig. 2.3. Modul de folosin ță a terenurilor în județul Dolj -sursaC.J.Dolj
Până să ajungă pe teritoriul României salcâmul ocupa păduri nesfârșite pe
lanțul Munților Alleghany ce se întind paralel cu Oceanul Atlantic, la vest de New –
York în America de Nord, unde crește spontan alături de alte specii spontane ca,
apoi, să fi e adus în Europa, pentru prima oară, de către francezul Y.Robin, în
memoria căruia Linné a botezat această specie cu numele de Robinia. Astfel că în
anul 1601 a fost plantat în „Grădina plantelor“ din Paris. Mai târziu, respectiv
începând cu anul 1740, sal câmul începe să fie utilizat ca arbore de pădure în
Germania și apoi în restul Europei, succesele cele mai mari obținându -se în sud-
estul Europei. Aici trebuie precizat că, în cazul plantării și încercării de
aclimatizare a salcâmului în vestul Europei, ne cunoscându -se bine exigențele
acestuia față de climă și sol, a fost plantat în locuri neprielnice, ceea ce a făcut să
apară unele insuccese și din această cauză plantările cu salcâm au început să fie
respinse, la 200 de ani de la introducerea lor în German ia și Franța.
Totuși, în timp ce vestul Europei îl abandona, salcâmul a început să fie utilizat
masiv pentru împăduriri în sud -estul Europei. Spre exemplu, în Ungaria, la

30sfârșitul secolului XVIII -lea, în Pusta Maghiară încep împăduriri masive cu salcâm
pentru fixarea zonelor cu nisipuri mișcătoare (zburătoare), astfel că în primul sfert
al secolului al XIX -lea maghiarii aveau deja o suprafață apreciabilă de păduri de
salcâm.
După Europa ,salcâmul a fost preluat și încercat în cea mai mare parte a țăril or
din lume. Astfel, în Cipru se utilizează pentru stabilizarea nisipurilor mișcătoare
(zburătoare), în Israel salcâmul este plantat până la altitudinea de 1.500 m pe coline
golașe și calcaroase, în nordul Indiei și Birmaniei se plantează pentru fixarea
pantelor nestabile ale dealurilor și pentru utilizare ca combustibil, în Japonia
salcâmul este folosit pentru împădurirea terenurilor goale și fixarea nisipurilor
coastelor maritime și în Africa de Sud este utilizat în zonele cu ploi de vară
torențiale, pen tru corectarea torenților.
În România salcâmul a fost adus, pentru prima dată, în anul 1750 de profesorul
Dracea ca arbore de ornament, iar un secol mai târziu, în 1852, datorită calităților
mari mai ales în ceea ce privește creșterea și lăstărirea rapidă, s-a răspândit rapid,
în special în sudul Olteniei pentru fixarea nisipurilor mișcătoare, dar și în Bărăgan,
pentru împădurirea solurilor compacte. Primele păduri de salcâm din România s -au
plantat în 1852 la Băilești, urmate, în 1867, de plantările pe nisipurile de la
Deveselu, în 1883 la Ciuperceni, Piscu Tunari, Maglavit etc., totalizând o suprafață
totală de 38.000 ha. În continuare plantarea salcâmului se extinde în toate zonele
cu nisipuri mișcătoare (zburătoare): Apele Vii, Desa, Celaru și alt ele.
Salcâmul a fost plantat foarte mult și în afara pădurii, în spațiul rural mai ales,
prin curți și de -a lungul străzilor, chiar și în aliniamente extravilane.
Rusticitatea de care dă dovadă salcâmul a făcut ca acesta să fie cultivat uneori și î n
condiții improprii, pentru că, totuși, acesta are anumite limite de suportanță
ecologică, de acum bine conturate și cunoscute, desprinse din numeroase
experimentări efectuate în cei aproximativ 160 de ani de cultură la noi, astfel că la
noi în țară salcâ mul s-a naturalizat, devenind subspontan, de la câmpie până în
zona montană inferioară. Salcâmul se cultivă ca esență forestieră și ca plantă
ornamentală, el este un arbore rezistent la secetă, dar iubitor de lumină și cere un
climat dulce, adăpostit de vâ nturi reci și înghețuri, crește bine pe soluri afânate,
calde și profunde, iar solurile grele, argiloase, compacte sau reci nu îi sunt
favorabile.
Actualmente, la noi în țară plantațiile de salcâm încep de la Dunăre și se
termină în regiunea dealur ilor deoarece de la 200 m altitudine salcâmul începe să
se rărească și devine sporadic către 400 m. Ca excepție, el poate fi plantat și la
500-600 m altitudine, pe coaste pentru consolidarea râpelor, dar densitatea este
mică. În prezent se poate considera că salcâmul are o largă răspândire în toată țara
noastră. Regiunea cea mai întinsă și compactă împădurită cu salcâm este sud -estul
Olteniei, unde se pare că acesta a găsit condiții optime de dezvoltare .

31În anul 1989 suprafața totală din România acop erită cu salcâmi era de 247.517
ha, iar în anul 2001, având în vedere programul anual al Regiei Naționale a
Pădurilor (RNP) de plantare anuală de 5 -6 mii ha, suprafețele pe care se găsesc
salcâmi sunt de 255.485 ha, dintre care 202.328 ha în administrarea RNP; intrând
în detalii, în județele cu cele mai mari suprafețe de salcâ m o are județul Do lj cu
26.366 ha, dintre care 18.692 ha în administrarea RNP.
Zonele deșertificate din Dolj suferă schimbări de la un an la altul. Ultimele
studii în teren arată suprafețe întinse cuprinse de nisipuri care se opresc la
marginea Craiovei. Sunt suprafețe peste 105 .000 de hectare de soluri care sunt
afectate d e fenomenul acesta de aridizare( Ștefan Pavel, inginer OSPA Dolj ).
Agricultura este prima afectată de e xtinderea zonelor nisipoase. Oamenii se tem că
vremea recoltelor bogate a apus. O altă cauză este tăierea multor suprafețe de
pădure, care erau adevărate bariere de protecție.
„În prima terasă a Dunării, așa zisele nisipuri zburătoare, ele formează dune și
interdune. Cam ăsta e fenomenul de deșertificare care a apărut în Dolj. Se pierd
terenuri din păcate, e ste un fenomen negativ”( Delia Filimon, directorul Direcției
Agricole Dolj ).

32CapitolulIII.
ACTIVITĂȚI ANTROPICE CU IMPACT ASUPRA
MEDIULUI NATURAL
Extinderea mare a sol urilor nisipoase (aproximativ 16 % din fondul
pedologic al județului), circa 105 000 ha, constituie o caracteristică principală a
învelișului de sol din județ și ridică probleme deosebite în legătură cu
ameliorarea fondului pedologic.
Principal a ramură a economiei locale cu impact asupra mediului,
agricultura ,afectează mediul natural prin mai multe activități care pericliteaz ă
starea acestuia în mod categoric. Printre acestea se numără:
-lucrări de îmbunătățiri funciare;
-pesticidele ,erbicidele și fertilizanții utilizați în exces;
-pășunatul agresiv;
-preindustrializarea și industrializarea produselor agricole;
-cultivarea nerațională a terenurilor nisipoase.
Lucrările de îmbunătățiri funciare pot degrada solul. Astfel irigațiile
excesive ridică nivelul apei freatice, distrug structura solului, existând pericolul
de băltire a apei în zonele învecinate, înmulțirea țânțarilor . După secarea
bălților, solul se concentrează în săruri, deteriorându -și fertilitatea, deci se
sărăturează.
În anii 80 ai secolului trecut in structura fondului funciar a unor localități
din sectorul de luncă a Dunării ( Dăbuleni, Călărași ) au funcționat orezării cu
un randament relativ modest, după ieșir ea din exploatare s -a produs
decopertarea solului.
Desecările și asanările schimbă microclimatul din zonă. Dispar multe
exemplare de floră si faună aeriană și îndeosebi subacvatică.
Pesticidele sunt subst anțe chimice, utilizate în agricultură pentru
distrugerea dăunătorilor, sau sunt regulatori de creștere, pentru combaterea
agenților de răspândire a bolilor umane și animale, cu excepția
medicamentelor. Pesticidele acționează în sol asupra microorganisme lor, prin
inhibarea unor enzime, scăderea populației de microciuperci parazite,
diminuarea capacității de reținere a azotului.
Zootehnia poluează în principal prin dejecțiile de animale, ce afectează
solul, apa,și aerul. Dar poluarea se realizează și cu substanțe utilizate la
igienizarea padocurilor (sodă, detergenți ), cu substanțe administrate pentru
combaterea dăunătorilor, a îmbolnăvirilor, cu biostimulatori, sare, viruși, etc.
Aplicarea de gunoi de grajd și nămoluri pe terenurile agricole poate aduce
agenți patogeni, transmisibili la om, sau metale grele; salmonella(bacterii ce
cauzează febră tifoidă la om și alte maladii la animale și păsări) ce persistă mai
mult timp.

333.1.Managementul nisipurilor .Activitatea de cercetare si
dezvoltare.
Nisipurile din zonă sunt dispuse sub formă de dune longitudinale, orientate
după direcția vântului de la vest către est. Acțiunea de spulberare este favorizată
de climatul relativ secetos, de temperaturile ridicate care se înregistrează la
suprafața nisipului și de acțiunea energetică de deflație a vântului. Stratul
subțire de zăpadă și durata sa, relativ mică de acoperire, creează condițiile
favorabile de spulberare și în timpul iernii.
În general, mobilitatea dunelor de nisip este mai mare spre Dunăre și scade
până la o totală fixare și solificare spre interiorul câmpiei. în trecut, nisipurile
erau acoperite cu păduri de stejar în mare parte, alun, frasin și păr sălbatic.
În a 2-a jumătate a secolului al XVIII -lea pădurile au fost î nsă distruse și
terenul lăsat la pășunat. În scurt timp, nisipurile au devenit mobile și sub
acțiunea vântului au început să înainteze, acoperind terenurile învecinate.
Fenomenul a început în anul 1830 și a căpătat proporții mari în anul 1850,
când înaintează cu aproximativ 150 metri anua l.
Pentru controlarea acestui fenomen s -au făcut plantații de fixare cu salcâm,
care au izbutit să oprească desfășurarea dăunătoare a acestui fenomen.
Regimul umidității solului este foarte nefavorabil creșterii plantelor,
datorită permeabilit ății ridicate și a capacității de înmagazinare a apei foarte
scăzută. O relativă rezistență la secetă, care există totuși pe nisipuri, își găsește
explicația în coeficientul redus de higroscopicitate, care face să fie utilizate cu
ușurință și ploile cele mai mici, prec um și umiditatea de condensare foarte
puternică pe nisipuri. De asemenea, evapora rea apei din sol este mai redus ,
deoarece stratul de nisip uscat care se formează la suprafață joacă rolul unui
strat protector care conservă umiditatea din straturile subiac ente.
Foto.nr . 2 . Dună fixată cu v egetație(înperimetrul localităților Dăbuleni –
Ocolna)

34Fertilitatea solurilor nisipoase este condiționată și de conținutul în material
mai fin; nisipurile fluviatile sunt mai fer tile decât cele maritim e, iar partea
superioară a dunelor este mai puțin fertilă decât zona depresionară dintre dune.
Existența nisipurilor este dăunătoare agriculturii, în ansamblu, prin faptul
că reprezintă terenuri cu productivitate scăzută, uneori terenuri neproductive.
Nisipurile în stare mobilă con stituie un pericol pentru terenurile din jur pe care
le pot acoperi în nisip, micșorând fertilitatea lor sau cauzând pagube așezărilor
omenești, căilor de comunicații.
În managementul nisipurilor se urmărește, pe de o parte, acce lerarea
procesului de solificare și de fertilizare, precum și utilizarea acelor culturi care
valorifică cel mai bine, prin însușirile lor ecologice particularitățile productive
ale acestor terenuri. Pentru fixarea nisipurilor se recomanda diverse metode
mecanice cum ar fi: acoperirea lor cu paie, folosirea de paranisipuri orizontale
sau verticale, bituminarea sau înnobilarea nisipului prin cimentare superficială a
particulelor de nisip cu ajutorul unei emulsii de bitum.
Fixarea nisipurilor prin plantații cu esențe forestiere dă rezultate eficace
în cazul nisipurilor care nu pot fi redate agriculturii, adică a nisipurilor mobile și
semimobile unde efectul de spulberare a vântului este foarte puternic. Este
necesară alegerea judicioasă a speciilor forestiere î n funcție de condițiile
ecologice ale nisipurilor respective (salcâm, pin silvestru, plop negru hibrid,
plop cenușiu)
O valorificare deosebită, prin rezultatele bune care se obțin și prin
eficiența economică ridicată pe care o prezintă, este aceea a plant ării cu viță de
vie, pepeni verzi și galbeni, în special în stânga Jiului, în Câmpia Romanaților.
Sunt renumite localitățile Dăbuleni, Călărași, Bechet pentru cultura pepenilor
verzi și galbeni.
Rezultatele practice ale plantațiilor de viță de vie existen te pe nisipurile din
stânga Jiului (Bechet –Călărași –Dăbuleni) au fost evidențiate de cercetările
efectuate de Stațiunea de Cercetare pentru Cultura plantelor pe nisipuri
Dăbuleni și Centrul Experimental Tâmburești care au arătat importanța
deosebită a acestei metode de fixare și valorificare a nisipurilor, modul
diferențiat în care trebuie aplicată pe diferite categorii de nisipuri și metode de
plantare și îngrijire.
O importanță mare prezintă fixarea și valorificarea nisipurilor prin culturi
pomicole. Caisul și piersicul cu plantare semiadâncă, cu administrarea a 1 –2
straturi de gunoi de grajd la 1,1 respectiv 1,6 metri adâncime, dau rezultate
foarte bune. Se mai recomandă, de asemenea, crearea unor plantații forestiere
într-o etapă primară de fixare a solurilor. Influența perdelelor forestiere de
protecție asupra culturilor agricole se explică prin faptul că, la adăpostul lor, se
creează unmicroclimat mai favorabil creșterii culturilor față de câmpul deschis.
Acest microclimat se datorează, atât scăd erii vitezei vânturilor și uscării
aerului, cât și r eținerii unui strat de zăpadă (î n timpul iernii) între perdelele care

35protejează cerealele de toamnă de îngheț și umectează mai bine solul prin
topirea zăpezii.
Foto. nr. 3 Amplasarea perdelolor de salcâm în perimetrul Dăbuleni –
Bechet
Perdelele de protecție rețin apa din scurgerile de suprafață, în interiorul lor,
infiltrând-o în sol și micșorează eroziune solului provocată de vânt și de
scurgerile apei pe pante mai accentuate. Toate acestea asigură creșterea mai
bună a producției și menț inerea apei în anii secetoși.
Influența favorabilă a perdelelor forestiere de protecție este cu atât mai
mare cu cât se realizează și se coordonează cu complexul celorlalte lucrări
agrotehnice.
Există și un suport leg islativ favorabil acestor măsuri de protecție a
terenurilor nisipoase prin plantarea perdelelor de protecție. În anul 2000, Legea
nr.289 prevede în articolul nr. 2 că „perdelele forestiere de protecție sunt de
mai multe tipuri:
-pentru protecția terenuri lor agricole;
-antierozionale;
-pentru protecția căilor de comunicații;
-pentru protecția localităților și a diverselor obiective.”
În ceea ce privește cultivarea agricolă a nisipurilor, rezultatele cele mai
bune le dau culturile de: tutun, pepeni verzi și galbeni, dovlecei, secară, porumb,
fasole, cartoful timpuriu .
Agrotehnica sp ațială trebuie să evite spulberarea nisipurilor; la
îngrăș ăminte, rezultatele cele mai bune le au cele organice, gunoiul de grajd.
Dintre îngrășămintele minerale, cele mai bune efecte îl are azotatul de amoniu.
Îmbunătățirea nisipurilor prin adaosuri de argilă sau prin colmatare cu mâl
sunt eficiente dar greu de aplicat și costisitoare.

36O eficacitate ridicată prezi ntă aplicarea pe nisipuri a iri gațiilor, atât în ceea
ceprivește fixarea nisipurilor și valorificarea lor cât și realizarea unor producții
ridicate. Este necesară evitarea pierderilor de apă pe rețeaua de canale prin
impermeabilizarea și prin folosirea aspersiunii cu con ducte îngropate.
Activitatea Centr ului de Cercetare –Dezvoltare pentru
cultura plantelor pe nisipuri D ǎbuleni
SCCCPN Dăbuleni func ționeaza î n subordinea Academiei de Știinte
Agricole si Silvice "Gheorghe Ionescu -Sisești"-Bucuresti. Are sediul in
comuna Dăbuleni, jude țul Dolj, pe Drumul Naționa l-Bechet-Corabia, la 75 km
deCraiova si 40 km de Corabia.
Stațiunea Dabuleni și -a desfașurat și iși desfașoară activitatea, în principal, î n
zona solurilor n isipoase din s udul Olteniei, soluri cu textură grosieră, con ținut
de argilă coloidală sub 12 % si de humus redus (0,1 -1,6%). Solurile nisipoase au
o fertilitate natural ăscazută, fiind slab aprovizionate cu azot s i fosfor si mediu
aprovizionate cu potasiu.Din punct de vedere climatic, zona solurilor nisipoase
din stânga Jiului este î ncadrată , după Köppen, î n provincia climatică CFax,
având un pronun țat caracter continental cu uș oară influență mediteraneană , ce se
manifes tă printr-o uscă ciune accentuată înlunile iulie -septembrie si o cantitate
normală de precipita ții în lunile mai si iunie. Temperatura medie anuală este de
11,1 oC. Media multianuală a precipita țiilor este 548 mm, fiind repartizat e
neuniform pe luni si cu varia ții mari de la un an la altul.
Privi nd retrospectiv, primele cercetă ri agronomice pe soluri le nisipoase
au fost efectuate în anul 1930, î n comuna Gâr la Mare din judetul Mehedinti, î n
organizarea Institutului de Cercetari Agronomice al Român iei si sub indrumarea
compet entă a marelui învă țat, care a fost Gheorghe Ionescu -Siseș ti. Cercetările
au continuat, î n perioada 193 3-1935, la Școala de agricultură din Poiana -Mare,
județul Dolj, rezultând concluz ia căsolurile nisipoase reclam ă imperios
fertilizarea cu ingră șăminte c himice ș i organice.
Din anul 1955, cadrele didactice ale Institutului Agronomic din Craiova, prin
cercetarile efectu ate pe nisipurile de la Tâmbureș ti, județul Dolj, au adus o
contribuție insemnată la stabilirea agrotehnicii la plantele cultivate pe nisipuri în
starea lor naturală .
În anul 1956, distins ul profesor Grigore Coculescu, î n cadrul Institutului de
Cercetări Alimentare Bucureș ti, a intreprins studii pe nisipurile din sudul
Olteniei pentr u a stabili gradul de convenien ță ecologică pentrututunul de tip
Virginia, î n scopul extinderii acestui tip de tutun in zona solurilor nisipoase.
Cele mai bune rezultate s -au obtinut pe nisipurile slab hum ifere, tutunul
dovedindu -se, alături de vi ța de vie, una dintre plantele cele mai valoroase pe
nisipuri (Coculescu Gr.,1957, Coculescu Gr.,Danau C.,1958).
Cercetările pe solurile nisipoase au lu at amploare î n anul 1959, prin
înfiintarea Centrului expe rimental in comuna Bechet, jude țul Dolj, care a avut

37ca obiectiv principal valorificarea nisipuril or cu plante de cultură . Acest centru a
constituit actul de naș tere al Sta țiunii Centrale de Cercetă ri pentru Cultura
Plantelor pe Nisipuri, care func ționează cu această denumire din anul 1975.
În anul 1965, Centrul Experimental a fost transformat inStațiune
Experimentală pentru Valorificar ea Terenurilor Nisipoase, care ș i-a schimba t
denumirea î n anul 1970 in Sta țiune de Cercetări pentru Ameliorarea Nisi purilor
Bechet, denumire purtată pâna în anul 1975, când a devenit Sta țiune Centr alăcu
denumirea a ctuală de Sta țiunea Centrală de Cercetari pentru Cultura Plantelor
pe Nisipuri Dă buleni. A căpătatdeci, responsabilitate na ționalăde valorificare
a nisipurilor din România.
Foto. Nr. 4 SediulStațiunii Centrale de Cercetări pentru Cultura Plantelor pe
Nisipuri-Dăbuleni
În aceasta perioadă, contribu ția cercetarilor efectua te în sudul Olteniei s -a
materializat in luarea in cultură a solurilor nisipoase prin lucră ri de modelare –
nivelare, combaterea eroziunii eoliene, fertil izare ameliorativă si irigare –
desecare, precum si in elaborarea de tehnologii specifice de cultivare a
cerealelor, plantelor tehnice, furajere, medicinale si le gumicole, pomi fructiferi
si vița de vie in conditiile nou create. Rezultatele de cercetare ob ținute au
constituit baza stiin țificăpentru construirea sistemului de iriga ție Sadova –
Corabia cu o suprafa țăde 80.000 hectare. Pentru stabilirea speciilor de plante, a
soiurilor si hibrizil or care au o adaptabilitate bună la condi țiile pedoclimatice ale
zonelor cu soluri nisipoase s -au studiat 243 de specii cu peste 2000 de soiuri si
hibrizi. În acelaș i timp, in preocupă rile cercetă torilor s-a aflat crearea de soiuri
la plantele specifice soluri lor nisipoase, care sunt mai pu țin pretenț ioase la
fertilitatea solului si rez istente la secetă. Astfel, s -au omologat două soiuri de
pepeni verzi (De Dă buleni si Dulce de Dă buleni), dou ăsoiuri de arahi de

38(Viorica si Dă buleni) si două soiuri de fasoli ță(Aura si Ofelia).
Având in responsabilitate toate suprafe țele cu nisipuri si soluri nisipoase din
România, Statiunea a infiin țat câmpuri expe rimentale in diferite zone ale țării la:
Deveselu (jude țul Mehedinți), Ivești (județ ul Galați), Însuraței (județul Brăila),
Rusețu (județ ul Buzău), Valea lui Mihai (jude țulBihor) si a colaborat cu
Stațiunea didactică a Universitaț ii din Cra iova si cu Institutul Delta Dună rii-
Tulcea.
Rezultatele de cercetare ob ținute de cercetătorii Stațiunii Dă buleni au
constituit subiectul unui numă r foarte mare de referate si com unicăristiințifice,
care au î ntrunit aprecie ri favorabile cu ocazia prezentării în cadrul unor
manifestă ri stiințifice interne si interna ționale.Problematica solurilor nisipoase
din sudul Olteniei a prez entat interes p entru foarte mul ți cercetători ș i
specialiști, care au elaborat 33 teze de doctorat.
În toți aceștiani, Stațiunea Dăbuleni a desfă șurat o colaborare știin țifică
fructuoasă cu toate institutele de cercetare de profil, cu sta țiunile de cercetare ș i
cu facultă țiile de agronomie si horticu ltură, înregistrându -se rezultate de
cercetare valoroase. Deasemenea, există rela ții de colaborare internațională cu
institute de cercetare din China, Spania, Egipt, Palestin a, R. Moldova si este
solicitată pentru asisten ța tehnică pentru luarea î ncultură a unor importante
suprafețe cu soluri nisipoase din Botswana. Face schimb de material biolog ic
vegetal si schimb de publica ții științifice c u unități de cercetare din 26 ță ri.
Activitatea Sta țiunii Dă buleni a cuprins activitatea de cerceta re si
activitatea de cercetare știin țifică,are urmatoarele directive mai importante:
-ameliorarea permanentă a solurilor nisipoase;
-elaborarea de sisteme de agricultură specifice soluril or nisipoase;
-studiul comportă rii unor specii, soiuri si hibrizi de pl ante rezistente la secetă și
mai puțin pretenț ioase la fertilitatea solului;
-crearea de soiuri la plantele specifice solurilor nisipoase (pepeni verzi, arahide,
fasolităetc.);
-elaborarea si perfec ționarea tehnologiilor de cultivare la cereale , plante
tehnice, plante furajere, medicinale, le gumicole, pomi fructiferi si vi ța de vie,î n
conceptul agriculturii durabile;
-studiul biologiei si al combaterii integrate a dăunatorilor, agen ților patogeni și
buruienilor cu importan ță economică la plantele cultivate pe solurile nisipoase;
-transferul tehnologic al rezultatelor de cercetare la utilizatori.
În prezent Sectorul de cercetare dispune de câm puri experimentale pe o
suprafața de 40 ha, laboratoare, casă de vegetație, sera înmul țitor, uscator de
arahide, c rama pentru microvinifica ție, oficiu de calcul, laborator foto, instala ție
de fertilizare cu îngrșăminte lichide cu apă de iriga ție și sector mecanic. Pentru
realizarea tematicii de cercetare lucrează in prezent 24 de cerc etatori, din care
11 au titlul ș tiințific de doctor, iar 9 sunt doctoranzi. În cei 40 de ani de
cercetare s-au eleborat tehnologii de ameliorare a solurilor nisipoase si 32
tehnologii de cultivare a plantelor pe solurile nisipoase. Activitatea de

39dezvoltare are ca scop principal producerea si livrarea catre cultivatorii agricoli
de material saditor pomicol si viticol si de semin țe din cate gorii biologice
superioare. Sta țiunea detine o suprafață de 3.000 ha, din care 565 ha cu vi țăde
vie, 290 ha cu pomi fructifer i si 1959 ha arabil. Act ivitatea de dezvoltare se
desfă șoara in cadrul a 11 ferme: 4 ferme viticole, 3 fe rme pomicole, 1 ferma
legumicolă si 3 ferme culturi d e câmp. Anual se produc cantită ți apreciabile de
semințe de grâu, secară , soia, floarea-soarelui, porumb, lucernă , pepeni verzi,
legume etc. În acelaș i timp sectorul de dezvoltare produce pentru
comercializare, importante cantita ți de fructe (piersici, caise, prune, mere), de
legume (tomate, vinete, varză , ardei gras, lung si gogosar) si de struguri.
Foto. Nr. 5 Loturii experimentale ale SCCCPN Dăbuleni
Obiectivele de cercetare se eviden țiaza astfel:
•Ȋmbunătăț irea structurii sortimentului de specii si genotipuri de cereale, p lante
tehnice, plante furajere ș i plante medicinale cultivat epe solurile nisipoase ;
• Identificarea, ameliorarea ș i promo varea în culturã a unor specii ș i cultivare de
cereale, plante tehnice ș i plante furajere tolerante la factorii de stres din zona
solurilor nisipoase ;
•Ȋmbunătăț irea tehnologiilor de cultivare a cerealelor, plantelor tehnice ș i
plantelor furajere pe solurile nisipoase .
Obiective (direc ții de cercetare) :

40-monitorizarea fertilită ții solurilor nisipoase;
-evaluarea calită ții produselor agricole si horticole obținute pe aceste tipuri de
sol;
-rezistența plantelor la factorii de stres;
-diagnoza foliară ;
-evaluarea riscului de poluare cu nitrații a produselor agricole si a apei pe
solurile nisipoase.
Unul dintre principalele aspecte de cercetare este direcționat pe linia
evaluării valorii alimentare a prod uselor agricole si horticole ob ținute pe solurile
nisipoase, ca urmare a ap licării tehnologiilor de cultură . Paralel cu aces t
domeniu sunt efectuate cercetă ri privind starea de asigurare a solului în
elemente nutritive (azot, fosfor, potasiu, carbon organic, nitra ți, amoniu). La
principalele specii de plante sunt efectuate si cercetări de diagnoza foliară ,
respectiv niv eluri optime de macroelemente în sol și în frunze, care sus țin
producțiile mari șiconstante an de an.
Prin obiectivele propuse în cadrul proiect elor si temelor de cercetare s-a
urmărit calitatea apei de irigat și a apei din pânza freatică prin analize
chimice (carbonați, hidrogenocarbonați, nitrați, cloruri, sulfaț i, sodiu,potasiu,
calciu).
Sunt si preocupă ri referitoare la factorii de stress (î n special gerul) ,atât cele din
timpul iernii câ t și gerurile de revenire din primă vară, care afectează procesele
metabolice la pomi si vie. Pe b aza unor indici biochimici (con ținut in apă,
amidon, glucide solubile simple, protein e etc.) s-a determinat rezisten ța la ger a
unor so iuri de piersic ș i cais cultiva ți pe solurile nisipoase.
Rezultatele cer cetarilor conduc la promovarea î nsortiment a celor mai
performant e soiuri ș i hibrizide plante sub aspectul calită ții comerciale si
conținutului biochimic (glucide, vitamine, proteine, acizi organici, substanțe
minerale) al prod uselor agricole ș i horticole ob ținute pe soluril e nisipoase. De
asemenea se urmăreste ob ținerea de produse liber e de reziduuri de pesticide și
îngrășăminte prin apli carea unor tehnologii de cultură performante ș i
nepoluante.
Performan țe deosebite
Ȋn activitatea de ameliorare a nisipurilor si solurilor nisipoase:
-stabilirea metodelor de nivelare și a influen țeinivelării asupra evolu ției
însușirilor fizico -chimice ale solului și a produc ției;
-pentru combaterea fenomenului de eroziune eoliană s-a stabilit un sistem de
protecție cu ajutorul perdelelor forestiere, prin cultivarea terenului in fâ șii, sau
protejarea cu ajutorul benzilor din secară ;
-s-a stabilit consu mul de apă ș i regimul de irigare pentru plantele cultivate pe
nisipuri si soluri nisipoase;
-s-astabilit eficacitatea unor îngră șăminte organice si a materialul ui loessoid
asupra ameliorarii însuș irilor fizico -chimice ale solurilor nisipoase;

41-s-a stabilit schema complexă de amenajare ș i ameliorare a nisipur ilor și
solurilor nisipoase, avâ nd in vedere nivelarea, construirea siste mului
hidroameliorativ de iriga țiisi desecare, sistemul antidefla țional,fertilizarea
ameliorativă , organizarea teritoriului.
După tehnologia mentionată, in țara noastră, s -au executat lucră ri agropedo –
ameliorative pe suprafa ța de 227,6 mii ha de nisipuri si soluri nisipoase;
-elabo rarea unui sistem de agricultură specific sol urilor nisipoase care să
permitădezvoltarea dur abilăaagriculturii, punând accent pe î mbunatațirea
potențialului de producț ie,dar și pe protec ția ecosistemelor agricole, ținâ nd
seama de fertilitatea naturală a nisipurilor ș i solurilor nisipoase;
Ȋn domeniul culturii cerealelor, plantelor tehnice, plantelor fu rajere și
plantelor medicinale:
-s-au stabilit speciile ș i cultivarele care valorifică condi țiile pedoclimatice
specifice solurilor nisipoase ș i s-a stabilit pretabilitatea acestora pen tru diferite
nivele de fertilitate a solului;
-s-au obținutnoi genoti puri la plantele care valorifică bine condi țiile ecologice
mai puțin favorabile, fii nd create soiurile de arahide Dăbuleni ș i Viorica,
soiurile de fasoli ța Aura și Ofelia.
-au foststabilite asolamente specif ice pentru solurile nisipoase sărace cu până
la 0,7% humus, fiind cultivate secara, fasoli ța, sorgul, tutunul, arahidele si
altele, precum si asolamente pentru solurile nisipoase cu peste 0,7% humus,
fiind cultivate î n acest caz grâul, porumbul, soia ;
-s-a precizat rol ul lucernei î n ameliorarea insuș irilor fizico -chimice ale solurilor
nisipoase;
-s-au elaborat tehnolog ii specifice de cultivare la grâu, secară, porumb, sorg,
fasolița, soia, arahide, plante furajere cu referir ela epoca și desimea de
înființare a culturilor, sistemul de fertilizare, protec ția plantelor față de agenții
patogeni, dă unatori si buruieni.
Ȋn domeniul pomiculturii:
-s-au stabilit speciile adaptate condi țiilor din z ona solurilor nisipoase precum ș i
soiurile de piersic, cais, cireș, vișin, prun, mar, păr, zmeur, mur si coacă z;
-s-a stabilit un s istem integrat de combatere a dă unatorilor d in plantațiile de
piersic și prun prin folosirea entomofagului Trichogramma dendrolimi;
-s-a stabilit tehnologia de înființare a plantaț iilorpomicole pe solurile nisipoase
și s-au elaborat tehnologii specifice de culti vare pentru piersic, cais, cireș , vișin,
prun, mar, par ș i arbusti fructiferi, fiind precizate dista nțele de plantare, sistemul
de întreținere a plant ațiilor, formele de conducere, irigarea, combaterea bolilor,
dăunatorilor ș i a buruienilor;
-s-astabilit calitatea comercială ș i conținutulchimical produc ției pomicole
obținute pe nisipuri ș i soluri nisipoase.
Ȋn viticultură:
-prin cerce tarile efect uate a fost posibilă trecerea de la planta țiile tradiționale
inființate în șanțuri la o nouă tehnologie care permite mecanizarea tuturor

42lucrărilor;
-s-a îmbunătățit sortimentul de soiuri, alături de soiul Roș ioara care este s oiul
local cu cea mai mare r aspândire, fiind introduse soiuril e Riesling Italian pentru
vinuri albe ș iSangiovese, Grand Noir de la Cal mette pentru vinurile roșii;
-s-a elaborat tehnologia de i nființare a plantațiilor de viță de vie pe nisipuri ș i
soluri nisipoase precum șitehnologia de cultivare a vi ței de vie în plantaț iile pe
rod. S-au stabilit formele de conducere, distan țele de plantare, mă surile de
prevenire ș i combatere a bolilor, dă unatorilor și buruienilor, precum ș i sistemul
defertilizare ș i irigare a planta țiilor;
-s-astabilit calitatea vinurilor ob ținute pe nisipuri ș i soluri nisipoase.
Ȋn legumicultură s -au stabilit direc țiile de dezvol tare având în vedere
obținerea de legume extratimpurii ș i timpurii, dar ș i cultivarea unor specii
legumicole care r ăspund favorabil condi țiilor pedoclimatice;
-a fost stabilit sortimentul de cultivare pentru tomatele î n solarii si câ mp, ardei,
vinete, mo rcov, castraveti, varzã, ceap ă, pepeni verzi ș i pepeni galbeni;
-s-au creat 3 soiuri de pepeni verzi: D e Dăbuleni , Dulce de Dăbuleni ș i
Oltenia, s -au inițiat cercetări privind obț inerea de h ibrizi de pepeni verzi; s -au
obținut linii ș i soiuri de fasole de gra dină adaptate condi țiilor de arșiț ădin zona
solurilor nisipoas e (soiurile de fasole de gradină Aura si Solara);
-s-au stabilit tehnologii de cultivare la tomate, ardei, vinete, ceapa din arpagic
și din sămâ nța, pepeni verzi si pepeni galbeni, castraveți, fasole de gradină și
morcov.
Menționam noua tehnologie de obținere a producț iilor extratimpu rii si timpurii
de pepeni verzi și pepe ni galbeni prin răsad, mulcire ș i în adăposturi joase tip
tunel, insușită de to ți cultivatorii din zona solurilo r nisipoase și care se aplică pe
suprafața de 8.000 ha, precum ș i tehnologia culturii de pepeni verzi cu plante
altoite.
3.2. Irigațiile
Au rol principal de a completa în mod permanent apa necesară dezvoltării
culturilor agricole, în plus, peste ceea ce oferă natura prin precipitațiile
atmosferice sau alte surse secundare de umiditate (pânza freatică, apa de
condensare). Terenurile agricole care necesită irigații sunt cele pe care se
produc in mod frecvent deficite de umiditate față de cerințele plantelor. În
condițiile b iopedoclimatice din județ sunt î ntinse suprafețe care necesită
completarea necesarului cu apă pentru vegetarea culturii agricole.
Importanța irigațiilor pentru evitarea efectelor dăunătoare ale secetelor este
binecunoscută și, în general, ea constituie mobilul p rimaral introducerii
irigațiilor, prin ele atenuându -se variabilitatea producției agricole de -a lungul
anilor și calamitățile provocate de secetă .
Cercetările făcute în stațiunile experimentale agricole, ca și rezultatele
obținute prin introducerea irigațiilor la culturile de câmp au arătat insă, că

43aplicarea tehnicii moderne a irigațiilor conduce nu numai la combaterea secetei,
chiar și în anii cu regim climatologic mai normal.
Interesant este faptul că nu toate culturile agricole reacționează la fel la
irigar e. Sporuri importante de producție dau: porumbul, sfecla de zahăr (care în
prezent nu se mai cultivă în județ), lucerna, cartofii timpurii, floarea –soarelui.
Sporuri mai mici în condițiile irigării dau grâul, orzul, ovăzul, fasolea.
Vița de vie și pomii fructiferi dau sporuri remarcabile de producție prin
irigare.
Pornind din Lunca Dunării, cu extindere pe terase, s -au construit sistemele
de irigații ca folosirea stațiilor tehnice cele mai perfecționate (rețele de conducte
subterane în locul canalelor des chise, udare prin aspersiune, stații de pompare
cu caracter reversibil, etc.) cu alimentare din Dunăre.
Sistemele de irigații din județul Dolj
Sistemul de irigații Cetate –Galiceaa fost construit pentru a acoperi o
suprafață de 45 000 de hectare de ter en agricol pen tru irigare. Principalele
canale de irigații sunt:
-canalul Cetate –Dobridor –Galicea Mare –Perișor are o lungime totală
de 40 de kilometri, lățimea 6 –15 metri și adâncimea de 2 –4 metri;
-canalul Galicea Mare –pădurea Perișor, lungi me totală 17 kilometri,
lățimea 3 –4 metri, adâncimea 2 –3 metri;
-canalul Hunia –Siliștea Crucii, cu o lungime de 33 de kilometri, lățimea
de 6 –15 metri si adâncimea de 2 –4 metri;
-canalul Moreni –Moțăței –Maglavit, cu lungimea de 16 kilometri,
lățimea de 6 –15 metri și adâncimea de 2 –4 metri.
Sistemele de irigații Calafat –Băilești și Calafat -Ciuperceni are stația de
pompare la Basarabi. Este construit pe direcția Calafat –Goicea (15 kilometri
lungime) și pe direcția Rast –Băilești. Au o suprafață de 5 450 de hectare
amenajate pentru irigații. Principalele canale de irigații sunt:
-canalul Basarabi –Ciupercenii Noi, 15 kilometri lungime;
-canalul Poiana Mare –Moțăței, 14 kilonetri lungime;
-canalul Rast –Băilești, 10 kilometri lun gime;
-canalul Basarabi –Negoi, 40 kilomteri lungime, este un canal principal de
aducțiune, lățimea de 15 –25 de metri și o adâncime de 4 –7 metri, fiind
betonat;
-canalul Maglavit –Băilești –Bârca, 46 kilometri lungime, este o a doua
ramură a canal ului magistral de aducțiune anterior.
Sistemul de irigații Nedeia –Măce șu–Segarcea acoperă o suprafață de
70 000 hectare. Principalele canale sunt:
-canalul de aducțiune magistral (kilometru fluvial 698, Vest Nedeia) are o
lungime de 6 kilometri, lăți me de 30 –5 metri și o adâncime de 5 –7 metri, are
două stații de pompare de mare capacitate.

44-canalul Bârca –Măceșu de Jos –Horezu Poienari, 31 kilometri lungime,
10–25 metri lățime, 4 –6 metri adâncime. Pe acest canal sunt amplasate 11
stații depompare.
-canalul Curmătura –Valea Stanciului, 17 kilometri lungime, 6 –8 metri
lățime, adâncimea 3 –4 metri, sunt amplasate 8 stații de pompare.
-canalul Boureni –Segarcea –Sălcuța cu lungimea de 21de kilometri,
lățimea de 6 –10 metri, adâncimea d e 2 –4 metri, are amplasate 10 stații de
pompare.
Sistemul de irigații Sadova –Corabia este cel mai mare din județ, cu
mențiunea că el se întinde și în județul Olt (Corabia –Gura Padinii –
Vădăstrița), are o suprafață de 79 500 hectare. În cadrul siste mului s-au realizat
41 de kilometri de canale de adu cțiune, 30 de kilometri de canale de distribuție,
și 1 650 kilometri conducte îngropate. Volumul de apă neces areste prelevat din
Dunăre printr -o stație de pompare cu debit de 44 mc/s amplasată la kilomet rul
fluvial 664 (5 kilometri sud de Ianca) și din 253 puțuri cu stații de pompare
însumând un debit de 84,5 mc/s. R epomparea apei în canale și conducte se
realizează cu ajutorul a 14 stații de repompare și punere sub presiune.
Canalul magistral de aducțiune a apei este realizat pe aliniamentul:
kilometrul fluvial 664 (fluviul Dunărea), est Dăbuleni, sud Dobrotești. Direcția
este de nord –sud, traversează digul longitudinal și terenul luncii îndreptându –
se pe terasă la est de localitatea Dăbuleni (f oto nr. 8 și 5)
Foto nr.6. Canalul magistral de Foto nr. 7 . Stația de pompare „C 0”
aducțiune (Sistemul Sadova –Corabia) (de la E de Dăbuleni)
Acest canal magistral are o lățime de 15 –40 metri și adâncimea de 2 –7
metri, este betonat, iar pe o porțiune de 8 kilometri, între Dăbuleni și pădurea
Ocalna este realizat prin conducte. Sistemul posedă 9 canale de distribuție care
au o orientare paralelă cu Dunărea și au talazurile consolidate cu dale din beton.
Între canalele de distribuție este realizată rețeau a de conducte î ngropate la
adâncimi de 1 –1,5 metri, dispuse rectangular, având distanța între hidranți de
150–200 metri.

45Evoluția suprafețelor irigate la nivel de județ
Suprafața amenajată pentru irigații, în județ, re prezenta în anul 1989, 9,8%
din suprafața totală irigată din România. În prezent, în urma devastărilor și
distrugerilor, suprafața efectivă asigurată de echipament de udare s -a redus și la
nivel de județ și, respec tiv de țară și este mai defect uos de cuant ificat exact.
„Valul revol uționar” a cuprins și mediul ru ral, „abătându -se” asupra sistemelor
de irigații („demontarea pompelor, a dalelor care asigurau impermeabilitatea
canalelor de irigații a țevi lor din aluminiu din sistemele de aspersare, etc.
Tabelnr. 3. 1. Evoluția suprafețelor amenajate pentru irigații
în județul Dolj
Indicatori U/M1965197019751980199020032004
Suprafața
agricolă
amenajată
pentru
irigațiiMii/Ha 8,774,9167,3226,6320,2302,7284,2
Ponderea
suprafețelor
irigate din
suprafața
agricolă
totală%1,5513,228,5538,2354,2751,2748,65
Sursa: I.N.S –D.R.S. Dolj Craiova
Fig. nr.3.1.
050100150200250300350
1965 1970 1975 1980 1990 2003 2004Mii ha
Anii
Suprafața agricolă amenajată pentru irigații

46În anul 1980, suprafața amenajată pentru irigații era de aproximativ
226600 hectare, reprezentând peste 38% din suprafața agr icolă a județului (fig.
nr. 6.1.).
Până în 1990 ponderea suprafețelor amenajate pentru irigații a crescut, de
la 1,55% din suprafața agricolă totală în 1965, la 54,27%, în anul 1990.
Schimbările survenite în agricultură după 1990 și -au pus amprenta și asupra
funcționării, dezvoltării și utilizării sistemului. În prezent, datorită gestionării
defectuoase, o parte a sistemului de irigație al județului a fost vandalizat
(datorită furturilor și distrugerilor), fiind în imposibilitatea de a fi utilizat.
Există, pe de altă parte și alte cauze ale acestor neajunsuri, cum ar fi: reducerea
suprafețelor irigate în ultimii ani , fărâmițarea (parcelarea) te renurilor care de
multe ori fac imposibilă, dacă nu defectuoasă, irigarea culturilo rși în mod
constant, de la an la an. Exemplele cele mai elocvente sunt localitățile:
Dăbuleni, Bechet, Călărași, Daneți, Poiana Mare, Amărăștii de Jos (toate din
sudul județului), renumite pentru culturile în sistem irigat pentru culturile de
pepeni verzi și galbeni, cartofi timpurii, dar și cereale (mai mult porumb).
Aceste șase localități din sudul județului dețin, în prezent, aproximativ 15% din
suprafața irigată a județului (fig. nr. 3.2.
În prezent, în zonele afectate de aceste probleme tehnice (și nu sunt puține),
se încearcă găsirea unor soluții financiare de repunere în funcțiune a stațiilor de
pompare, repararea canalelor de aducți une, refacerea rețelei subterane de
conducte (hidranții), respectiv alcătuirea de contracte reale cu producătorii
privați, care să fie eficiente atât pentru producătorii agricoli (prin costuri
financiare accesibile), cât și pentru furnizor (servicii coresp unzătoare
cerințelor).Sunt însă situații când irigațiile sunt apl icate pe suprafețe relativ
mari.

47.
Fig.3.2. Ponderea suprafețelor amenajate pentru irigații din suprafața totală
a județului Dolj, la nivel de comune în anul 2015
În perimetrul acestor localități canalele de irigații, stațiile de pompare,
întreaga infrastructură, s -au păstrat în condiții bune însă, alte noi investiții
pentru dezvoltare și întreținere nu s -au mai făcut după 1990.

483.3.Administrarea fertilizanților chimici și a pesticidelo r
Consumul de îngrășăminte chimice în agricultură a avut, în general, o
evoluție lentă. Deși România dispunea de importante resurse de materii prime
indigene, avea în perioada interbelică cel mai mic consum din Europa, cotat la
aproximativ 1 Kg / ha.
Înperioada postbelică, prin intrarea în funcțiune a unor importante
obiective industriale pentru producerea de îngrășăminte chimice (Făgăraș,
Turnu Măgurele, Craiova,etc. ) s -a crea t o bază serioasă a ofertei de
îngrășăminte pentru agricultură.
Tabel nr. 3. 2. Cantitatea de îngrășăminte chimice administrată în
agricultura jude țului Dolj în perioada 1975 -2015
Anii 1975 1980 1989 1995 2005 2015
Cantitatea
de în grășăminte
chimice
(mii tone)55 60 67 12 19,
823
Sursa: D.A.D.R. Dolj
Fig.3. 3. Cantitatea de îng rășăminte chimice administrate î n agricultura
județului Dolj în perioada 1975 -2015
În anul 1975 s -au încorporat în agricultura județului circa 55 mii tone de
îngrășăminte chimice, în anul 1980 a crescut cu 5 mii to ne față de anul 1975.
Pentru fiecare hectar de teren arabil au revenit în medie 118 Kg îngrășăminte
substanță activă. În anul 1989 cantitatea de îngrășăminte chimie administrată a
fost de circa 67 mii tone.
După anul 1990, odată cu schimbarea regimului pr oprietății terenului
agricol, a lipsei mijloacelor financiare, cantitatea de îngrășăminte chimice
administrată la nivelul județului a scăzut drastic, ca de altfel în întreaga țară.
Premisa importantă în asigurarea unor producții sectorul vegetal, utilizarea
îngrășămintelor chimice a fost în anul 1995 de aproximativ 12 mii tone, adică
numai 18 % din cantitatea administrată în anul 1989.
Sub aspectul tipului de îngrășăminte chimice aplicate, 68,8 % au fost
azotoase, 30 % fosfatice și 1,2 % potasice.

49Folosirea fertilizanților provoacă și carențe de microelemente în sol, cum
sunt : Zn, Fe, Cu, Mg, Mn, determinând scăderea rezistenței la factorii climatici,
apariția maladiilor, iar la animale, prin unele modificări în organismul lor.
Fertilizanții impu rifică și apele de suprafață.
Un alt efect al administrării îngrășămintelor chimice este acidifierea solului
care sub valoarea de 7 pH duce la distrugerea humusului, scăderea concentrației,
scăderea concentrației acestuia în hidrogen și creșterea conținutu lui în fier,
aluminiu și silicați. În sol trebuie să existe un echilibru între ionii de hidrogen si
cei de aluminiu, pentru a asigura fertilitatea.
3.4 Desecări și asanări
În mod obișnuit lucrările de îndiguiri trebuie asociate cu cele de organizare a
bazinelor hidrografice ale râurilor și a Dunării. Pentru cazurile în care nu se este
capabilă să preia debitele de viitură, se realizează lacuri de acumulare, lacuri cu
rol de atenuare a viiturilor, dar și pentru ca apa să fie folosită în alte scopuri:
irigații, alimentarea orașelor, producerea energiei electrice.
Principalele dezavantaje ale îndiguirii sunt:
-îndiguirile sporesc inundabilitatea zonelor îndiguite;
-în urma îndiguirilor se amplifică viteza de propagare a undelor de viitură;
-digurile su nt lucrări fragile, avariile fiind mult mai frecvente decât a altor
lucrări de combatere a inundațiilor;
-eliminând inundarea terenurilor din albia majoră se elimină și efectul
fertilizant al aluviunilor aduse de inundații pe aceste terenuri.
În zona îndi guită pătrund diferite cantități de apă a căror scurgere naturală
este întreruptă prin existența digului și care trebuie evacuate din incintele
îndiguite.
Intervenția antropică pentru prevenirea și eliminarea excesului de apă face
ca peisajul să se modifi ce total.
Cele trei mari cauze care produc excesul de umiditate sunt:
-nivelul ridicat al apelor freatice;
-excedentul de apă pe soluri greu permeabile;
-izvoarele de apă de pe versanți.
Calitatea peisajului se modifică în mod esențial prin lucrările de
desec are, deoarece se realizează o schimbare a vegetației și a faunei, se trece la
cultivarea terenurilor desecate, iar zonele afectate de aceste lucrări se populează
mult mai dens decât în condiții naturale.
3.5 Pășunatul
Pajiștile naturale secundare (formate în locul pădurilor defrișate) au
fost puternic afectate de activitatea pastorală. Prin supraîncarcarea cu animale a
pajiștilor se produce degradarea lor, atât datorită distrugerii mecanice a
plantelor, cât și ca urmare a bătătoririi solului.
În condițiile de clima mai uscată distrugerea covorului vegetal datorită
pășunatului excesiv, însoțit de eroziunea solului și de scăderea umidității

50acestuia se creează condiții de extindere o plantelor xerofile. Pajiștile sunt
reprezentate prin asociații secundare step izate de păiuș (festuca valenssiaca) cu
firuța.
În locurile unde animalele staționează mai mult în timpul zilei și mai
ales unde își petrec noaptea se produce o îngrășare excesivă a solului. Pe
solurile puternic îngrășate se dezvoltă asociații de plante ni trofile fără valoare
economică.
Dacă târlirea nu este prea intensă, ea poate avea un caracter pozitiv,
determinând dezvoltarea mai abundentă a unor specii bune furajere.
În concluzie, suprapășunatul cauzează tasarea solului, strivirea si
distrugerea înveli șului vegetal, provocând eroziunea. În păduri pășunatul
distruge arbuștii, puietul de arbori și vegetația, favorizând levigarea terenurilor,
in special in nordul județului(Dealurile Amaradiei), dezgolirea rădăcinilor
arborilor, distrugerea atât a pădurilor , cât și a solului.
În mod normal, pășunatul în păduri este interzis, dar în realitate, din
păcate, se practică datorită lipsei islazului, fenomen specific multor localități ale
județului.
Alte activități cu impact negativ asupra mediului sunt generate și de
ingineria genetică care a creat noi soiuri de plante și animale(prin modificări la
nivelul genelor), cu producții sporite, mai rezistente la boli și la factori climatici.
Dar speciile modificate pot provoca modificări în habitat, modificări pe care
astăzi omul nu le cunoaște în totalitate, datorită timpului recent de introducere în
practică. De aceea astăzi se discută posibilitatea stabilirii unei Convenții
internaționale referitoare la speciile modificate genetic, care ar putea cauza
poluarea transfront alieră.
Poluarea terenurilor agricole mai este determinată și de activitățile din
industrie, transporturi , fermele private și gospodăriile individuale. În jurul unor
întreprinderi industriale se pot găsi în aer, apă și sol elemente și substanțe toxice
pentru plante și animale.
În urma unor măsurători se observă că, concentrația de plumb în sol și
în plantele existente pe marginea drumurilor naționale intens circulate au pus în
evidență existența unor concentrații mari din acest metal greu, socotit un
polua nt sistematic. De aceea se recomandă să nu se practice agricultură pe
marginea acestor artere rutiere intens circulate, pe o lățime de 50 –100 m.

51Capitolul IV .
STAREA MEDIULUI
4.1. Calitatea solurilor
Solul regiuni i este considerat a fi de calitate din punct de vedere
agricol. Exploatarea intensivă creeazăpresiuni asupra solului pe terito riul
regiunii.Solurile nisipoase din sudul Olteniei sunt dispuse în terase de lățimi
diferite. Terasele sunt alcătuite din depuneri cuaternare de 10 -20 m grosime,
constituite din loess sau material loessoid depus alternativ cu straturi de nisip și
pietriș. Sub aceste depuneri apare un material de vârstă levantină format, în
general, din argile sau argile cu marne, bogate în CaCO3.
Câmpul Leu -Rotunda este format din depozite levantine alcătuite din
nisipuri, argile și marne. Caracteristic pentru această zonă este prezența
pietrișurilor d e origine cuaternară așezate în straturi de 5 -15 m grosime și la
adâncimi de 30 -50 m. Peste straturil e de pietriș se găsesc nisipuri stratificate și
argile roșii, nisipoase acoperite cu materiale loessoide fine.
Compoziția granulometrică est e diferită pe dune și interdun e. Maxim I.,
1964, arată că, pe dună materialul nisipos este la limita dintre nisipul coeziv și
celnecoeziv, având un conținut de argilă fizică cuprins între 5,78 și 8,4% și
peste 90% nisip grosier și f in. În interdună, conți nutul de argilă fizică ajunge
până la 15,86% iar procentul de nisip grosier și fin scade până la 75 -80%
Zona soluri lor nisipoase din sudul jude țului beneficiază de un potențial
termic deosebit de ridicat, care satisface cerințele față de căldură a celor mai
pretențioase specii de plante legumicole însă , în ansablul lor condițiile de mediu
imprimă anu mite particularității tehnologiilor de cultivare.
Fig. 4.1. România -Județele cu soluri nisipoase ș i risc mare de deșertificare.
Sursa-Natura 2000

52Pornind de la premiza că, prin tehnologie se asigură potențialul pro ductiv și
calitativ al sol ului, creând condiții optime de creș tere, rezultă că, importanța
solului în agricultură este covârșitoare. Creșterea producțiilor se bazează pe
folosirea de material biologic (soi, hibrid) din ce în ce mai performant, care prin
zestrea genetică pe care o posedă se poat e adapta la condițiile de mediu zonale.
Ca urmare este impetuos necesară studierea unor cultivare (so iuri și hibrizi) la
speciile de plante legumicole (tomate, ardei, pătlăgele vinete, morcov, ceapă ) cu
adaptabilitate ridicată la condițiile ecopologice specifice solurilor nisipoase în
vederea in troducerii lor în cultură. Prin realizarea experiențelor propuse se va
studia comportarea a 4 -5 cultivare din fiecare specie și vor fi recomandate cele
mai valoroase atât din punct de vedere cantitativ cât și calitativ. Vor fi efectuate
studii fiziologice și biochimice și se va stabili rezistența sau toleranța la factorii
de stres termic și hidricspecifici zonei.
Ȋn cazul îngrășămintelor chimice,în anul2015 s-a continuat fertilizarea
unilaterală cu azot fertil întrucât cantita țile de îngraș aminte, complexe (NPK)
sunt foarte reduse si scumpe. Din acest motiv fertilizarile chimice sunt
dezechilibrate din punct de vedere chimic , folosirea unilaterala a îngrașă mintelor
cu azot conducând la acidifierea solului. Aplicarea îngraș ămintelor s -a efectuat
în doze e chilibrate în strânsa concordan țăcu recolta programată , rezerva de
umiditate din so lsi cartarea agro -chimică . Îngrașămintele organice re zultate din
gospodariile popula ției au fost utilizate în totalitate. Soluri afectate de reziduuri
zootehnice .
În urma activită ților desfașurate anterior de creștere si îngrășare în sistem
centralizat a păsă rilor, porcilor si bovinelor au rezultat cantita ți însemnate de
dejecții depozitate pe paturi de uscare, bataluri si platforme amenajate, precum
si în iazuri de decantare si bataluri de ape uzate. Suprafata totala ocupata cu
aceste deject ii la nivelul judetul Dolj este de cca. 54 ha,dejecții care au suferit
modificări si transformări datorită fenomenelor de fermentare si compostare si
pot fi utilizate si se utilizeaza eșalonat ca îngrașă mânt pentru fertilizarea
terenurilor agricole din zo nele l imitrofe. Se estimeaza ca există în stoc în prezent
peste 5000 t de astfel de îngrașă minte naturale.
Zona de sud a judetului Dolj este puternic afectată de fenomenul de defla ție
eoliana ca urmare a taierilo r abuzive a lizierelor de salcâm.
Influența Uzinei Nucleare Kozlodui (Bulgaria, la 10 kmdistanta de
Bechet), în condi ții de funcționare normală, este nesemnificativă din punct de
vedere al contamină rii radioactive a teritoriul ui României. Uzina nucleara insă
nu mai este sigură di n cauzavechimii acesteia si a tipului depăș it de centrală
(tip sovietic, de acelasi tip cu cea de la Cernobîl, Ucraina). Conform acordurilor
dintre UE -Bulgaria, uzina trebuiasa fie închisă înca din anul 2007 .

534.2. Calitatea apei
In laborat orul Agenției pentru ProtecțiaMediuluiDolj, se pot efectua
pentru factorul de mediu ,apa,determină ri ale urmă torilor indicatori: pH, Cl
liber, alcalinitate/aciditate, durit ate, conductivitate, temperatură , materii in
suspensie, consum biochimic de oxigenCBO5, consum chi mic de oxigen -Cr,
amoniu, azota ți, azotiți, azot total,fosf ați, fosfor total, sulfaț i, sulfuri, cloruri,
cianuri si s ubstante extractibile, detergen ți.
Serviciile de apa s i de canalizare sunt furnizate în municipiu de Direcția
Apelor Jiu -Craio va.Apa pentru utilizarea publică este ob ținuta din 4 surse:
lacuri, rauri de suprafa ță, ape de suprafață puț in adanci si izvoare de adancime.
Calitatea apei este direct influen țată de activităț ile economic e.Valea Jiului a
suferit o lungăperioada de timp datorita industriei miniere, fara a se face
investiții suficient e in protec ția apei.
Râul Jiu ,pe sectorul Malu Mare -Zăval este de categoria a II -a poluat cu ioni
amoniu, azota ți proveni ți de la Platforma Industrială Podari, canal izarea
orașului Craiova. In sec țiunea Jiu la Podari apa se menține impurificată din
cauza apelor reziuduale, aici având loc sără cireabiocenozelor bentonice din
cauza poluă rii Jiului cu apele provenite din munic ipiul Craiova si substratului
mâlos-nisipos.
În 2015, la nivelul jude țului Dolj, sursa captată pentru potabilizare era:
81% de suprafa ță și 19% de profunzime, volumul total de apă furnizat fiind de
40.940.225 m3 /an. Direc ția de sănătate publică a monitorizat un număr de 21 de
parametri (37%) și a realizat un număr de 3.802 analize, iar la
producător/distribuitor s -au efectuat 501.496 analize, pentru 23 de parametri de
calitate. În cazul analizelor efectuate de producător s -au constat sub 5% de
analize neconforme pentru: E.coli , enterococi, nitra ți, nitriți, amoniu, cloruri,
clor rezidual liber la capăt de re țea, fier, mangan, bacterii coliforme, miros, gust,
turbiditate, număr colonii la 22 grd.C și 37 grd.C. În ce privește supravegherea
calității apei potabile distribuite în s istem centralizat în zonele de aprovizionare
mici, pentru jude țul Dolj au fost luate în studiu aprovizionările cu apă din
comunele Malu Mare și Pielești, din care s -au recoltat, în 2013, 2 probe de apă
potabilă, în 2 etape (vară și toamnă). Neconformități pentru parametrul amoniu
au fost înregistrate în 17,07% (vara) și 12,19% (toamna) din totalul sistemelor
mici analizate. În cazul localită ților Malu Mare (2,13 mg/l) și Pielești (2,02
mg/l) s-au înregistrat depă șiri foarte mari, de peste 4 ori ale CMA la p arametrul
Enterococi. Pentru parametri nitri ți și pesticide, valorile detectate în apa potabilă
a fost, în majoritatea cazurilor, sub nivelul CMA, excep ție localitatea Pielești în
cazul nitri ților.

54În sudul jude țului Dolj au fost înregistrate, în 201 5, 3 cazuri de
methemoglobinemie acută infantilă generate de apa de fântână (24,7% din
populația cu vârsta de până la 1 an), situându -l pe locul 10 la nivel na țional
(împreună cu jude țele Brăila, Satu Mare și Sibiu). Aspectele evidențiate de
evaluarea risc ului de contaminare sunt: existen ța surselor de poluare (latrină,
grajd, depozit gunoi, cote țe), neamenajarea pereților fântânii, neprotejarea
fântânii cu capac și acoperiș, neamenajarea perimetrului de protecție sanitară a
fântânii.(www.cjdolj.ro).
Starea lacurilor
Lacul de acumulare Ișalni ța servește la alimentarea cu apăa orașului
Craiova. Laboratorul Directiei Apelor Jiu a r ecoltat si analizat probe de apă din
lac.Probele de apă au fost rec oltate trimestrial din 3 puncte caracteristice: cap,
mijlocullaculuiși coada lacului ș i s-au efectuat un numar de 22 de indicatori de
calitate.
Din analizele e fectuate a rezultat că lacul,din punct de vedere al calită ții
apei,se incadreaza in categoria I de calita te conformOrd.1146/2002.Lacul
Ișalnița prezintă caracteristicile unui lac oligotrof.
Starea calită ții apelor subterane
In perimetrul Doljchim Craiova, apele freatice sunt puternic influen țate de apele
uzate. Statia hidrogeologică pentru urmărirea poluării a fost construită laIșalnița
intre anii 1974 -1975.Până in anul 1989 se constatase o poluare accentuat ăa
apelor freatice di n zona platformei industriale Ișalni ța și din aval de aceasta.
La statia hidrogeologică pentru urmă rirea poluarii apelor subtera ne din zona
depozitului d e zgură ș i cenusă de la CET II Cra iova,analizele fizico -chimice
efectuate la probele prelevat e au ară tat o alterare a calită ții apelor freatice la
indicatorii de calitate ai apei: reziduu fix, fier, sulfa ți și suspensii.
Situația apelor uzate
In bazinul Jiu au fost inventariate un numar de 150 de surse de poluare,care
evacuează apa direct in cursurile de apă .
In zona Podari -Malu Mare sunt deversate apele provenite de la
termocentrala Ișalnița, Doljchim Craiova, oraș ul Craiova pre cum și apele uzate
de pe platforma Podari.
Teromocentrala Ișalni ța in anul 2015 a evacua te in Jiu urmatoarele cantită ți
de substan țe poluante:
5243,3 t/an suspensii;
20576,8 t/an reziduu fix;
1759 t/an cloruri;

5512,6 t/an amoniu.
4.3. Calitatea aerului
In județul Dolj funcționează continuu o reț ea de mon itorizare a emisiilor de
poluanți atmosferici, integrată in Sistemul N ational de Monitorizare a Calită ții
Aerului. Rețeaua este formată din cinci staț ii automate, care au fost
amplasate in aglomerarea urbană Craiova conform criteriilor prevazute in Ord.
592/2002:
Stația Calea Bucuresti ( Cra -1 )-stație de trafic,locația respectivă fiind cea
mai aglomerată din punct de vedere al traficului;
Stația Primărie ( Cra -2 )-stație de fond urban,situată intr -o zonăneexpusa
direct traficului ș i industriei locale;
Stația Billa ( Cr a-3 )-stație mixtă -industrială ș i de trafic,aflată sub
influența ambelor termocentrale, a Combinat ului chimic si a retelei de
trafic greu din vestul orasului;
Stația Ișalnița ( Cra -4 )-stațieindustrială situată in mediul suburban,aflată
sub influențatermocentralei din zonă ;
Stația Breasta ( Cra -5 )-stație de fond regional situată la distan ță de toate
sursele de poluare majore din oraș .
Variațiavalorilor indicatorilo r măsurați depinde de sursele de poluare si de
condițiile climatice -direcție vânt,viteza acestuia,temperatura,presiunea
atmosferică,precipita ții.Luna octombrie a anului 20 15 a fost caracterizată de
temperaturi variabile cu minime intr e 5-10°C pe timpul nop ții si intre 15 -30°C
pe timpul zilei.Pe timpul zilei in cea mai mare parte a lunii s -au depăsit
20°C.Regimul de precipita ții a fost ceva m ai crescut.Presiunea atmosferică are o
medi e lunara de 1004 hPa comparabilă cu cea din septembri e, iar umiditatea
relative, î n medie,a fost de 85%. Ȋn cursul toamnei a fost posibilă producerea de
inversiuni termice mai ales seara,fapt care poate expl ica valorile crescute de
poluanțiatmosferici dupa orele 18.00 î n cursul acestei luni, deoarece
inversiunile ter mice conduc la stagnarea poluan ților la nivelul solului.
Pentrudioxidul de sulf ( SO2) ,mediile lunare înregistrate s -au situat î ntre15-
20µg/m3pentru sta țiile de la Breas ta si Ișalni ța.Maximile mediilor lunare s -au
înregistrat la sta ția Ișalniț a,iar cateva valori peste 100µg/m3și la statia Breasta.S –
au inregistrat depaș iri ale limitei maxime admise conform Ord. 592/2002,
de350µg/m3de la inceputul lui 2015 pana in data de 17 octombrie fară sa se
atinga însa pragul de alertă .Aceste depa șiri s-au înregistrat după -amiaza spre
orele serii, in condi ții de calm atmosferic si temperatură ridicata pe timpul zilei (
27-28°C ), toate acestea indicand posibilitatea existen ței unei inversiuni termice
care afecteaza negative dispersia poluan ților la înalțime in atmosferă .

56Ȋn ceea ce privește varia țiamonoxidului de azot ( NO ), aceasta a fost
nespectaculoasă,atingâ ndu-se medii lunare intre 5-11µg/m3.Pentru dioxidul de
azots-au înregistrat medii lunare î ntre13-25µg/m3la toate sta țiile.Valoarea
maximă orară prevazută pentru dioxidul de azot î ncepand cu anul 2010,
de200µg/m3, nu a fost depașită în cursul anului 2015 .
Valorile mediilor lunare î nregistrate pentru monoxidul de carbon ( CO) se
gasesc intre 0,2 -0,3 mg/m3,nefiind depă șitălimita zilnică pe 8 ore, de 10 mg/m3.
Mediile lunare la PM10 se situează î ntre30-55µg/m3.Valorile mediilor zilnice
înregistrat e pentru acest indicator au depăș itin unele cazuri valoarea limită
normală prevazută de Ord. 592/2002, de 50µg/m3,sub influen ța
traficului,ș antierelor plus inversiunilor termice.
Benzenul si ceilalți com puși organici volatili, proveni ți mai ales din trafic
sunt monitorizati de sta țiade la Primărie.Mediile lunare se situează in jurul
valorilor de 2,6µg/m3, la benzen ,8µg/m3latoluene .
Pentruozonulmonitorizat la sta țiile Billa, Ișalnița si Breasta, s -au înregistrat
medii scazute fa țăde lunile de vară ,mediile lunare fiind cuprinse î ntre27-
38µg/m3.Au fost înregistrate doar cateva valori peste 120µg/m3.
Toți poluanțiimentionați până acum au prezentat creșteri semnificative in ora ș
mai ales in timpul nop țiilorde Anul Nou.
Pulberile sedimentabile
Rețeaua de supraveghere pentru pulb eri sedimentabile este alcatuită din 6
puncte de control,amplasate astfel:
1.stația RAT;
2.stația automată de monitorizare de la Ișalniț a;
3.comuna Ișalni ța;
4.stația de tratare a apei -Ișalnița;
5.str.Râului (garaj APM);
6.str.Brestei (sediu APM).
Pentru indicatorul pulberi sedimentabile, valoarea inreg istratăla garajAPM se
situeaza peste concentra ția maximă admisă (17g/mp/luna) conform STAS
12574/1987 ”Aer din zonele protejate”.
Metalele grele si poluan ții organici persistenț i
Emisiile totale de metale grele sunt, î n cele mai multe cazuri ,de ordinul
zecilor de kg -Cd-20,72 kg, Hg -234,83 kg, Pb -233,04 kg.
Poluanțiiorganici persisten ți au ca sursă principală incineră rile
deșeurilor,mai ales a celor de tip spitalicesc.In 2015 s-auinventariat urmatoarele
cantitați: dioxine 427,33 g si PCB 44,3 g.

574.4.Agricultura ecologică
Prin definiție agricultura ecologică nu utilizează produse chimice de sinteză,
presupune perfecționarea unor metode tradiționale de cultivare a pământului așa cum
sunt:
-îmbunătățirea structurii solului;
-rotația culturilor;
-creșterea ponderii plantelor ameliorative care îmbogățesc solul cu azot;
-favorizarea factorilor naturali de prote cție.
Condițiile care trebuiesc îndeplinite de produsele ecologice pentru a fi
recunoscute în scopul comercializării presupun:
-precizarea modului de producție ecologică;
-etichetarea;
-supunerea controlului unui organism de inspecție și certificare în scopul
obținerii atestatului de control.
Din punct de vedere legislativ, O.U.G. numărul 34/2000, privind produsele
agroalimentare ecologice, a fost adoptată prin Legea nr. 38/2001 care reprezintă
legea cadru pentru agricultura ecologică, armonizată cu Regl ementările U.E.
În viitor se preconizează identificarea acțiunilor de promovare a conceptului de
agricultură ecologică, creșterea și diversificarea suprafețelor ocupate cu module
experimentale „microferme biologice”, dezvoltarea producției și a pieței inte rne de
produse ecologice.
Într-un sistem integrat cu creșterea animalelor, acest model de agricultură poate
produce cele mai sănătoase alimente, în condiții de eficiență acceptabilă.
Deși încă se află la începuturile sale, agricultura ecologică se conturea ză ca o
speranță în creșterea competitivității agriculturii românești pe piața internațională.
Această șansă rezidă mai ales din sănătatea și fertilitatea naturală a terenurilor
noastre agricole. Acest mod de conservare și protejare a solului reprezintă mo mentan
principalul avantaj al producătorilor agricoli în asimilarea și extinderea noilor
tehnologii.
Pentru România, respectiv județul Dolj, pericolul nesiguranței alimentare vine,
nu din faptul că acest tip de agricultură este inferior sub aspectul produc tivității, ci
de la modul deficitar în care este gestionată astăzi agricultura: de la faptul că an de
an sunt abandonate tot mai multe suprafețe. În multe zone agricultura este atât de
fărâmițată încât, practic, nu se poate aplica nici o tehnologie.
La niv el de județ nu sunt încă date statistice definitivate referitor la această
ramură de viitor a agriculturii. Pentru a crea o imagine elocventă și a realiza că
suntem abia la început, trebuiesc prezentate câteva aspecte ale produselor agricole
ecologice la n ivel de țară.

58Principalele produse ecologice românești certificate pe piața U.E. sunt:
șvaițerul, brânza de oaie tip Feta și Ziegental, mierea de albine, porumbul, soia și
floarea –soarelui.
Cea mai mare unitate din tară este A.S.I Nature S.R.L. o firmă germană cu
sediul la Sibiu, care face parte din cel mai mare holding internațional ecoagricol.
În condițiile de la noi, unde diferența de randament între producția clasică și cea
ecologică sunt de cel mult 20 –25%, produsele ecologice se dovedesc a fi deo sebit
de profitabile.
Momentan, majoritatea membrilor Asociației producătorilor ecologiști sunt
țărani, ale căror exploatații mici nu au fost certificate ca fiind de tip ecologic. Este
greu de apreciat, în prezent, care ar fi gradul de ecologizare a produs elor agricole și
alimentare românești.
În viitorul apropiat, șansele cele mai mari de extindere le au sectoarele de
creștere a animalelor și unitățile de procesare ale produselor agricole. Majoritatea
investițiilor se vor realiza în aceste sectoare, iar ce i care le vor realiza sunt conștienți
că șansa de a răzbi pe piața U.E reprezintă competiția ecologică.
Trebuiesc conștientizate efectele benefice ale produselor ecologice atât de către
producători cât și de către consumatori (datorită sănătății garantate a organismului).
,Agricultură ecologică”, termen protejat și atribuit de U.E României pentru
definirea acestui sistem de agricultură este similar cu termenii ,,agricultură organică”
sau ,,agricultură biologică” utilizați în alte state membre.
Rolul sistem ului de agricultură ecologică este de a produce hrană mai curată,
mai potrivită metabolismului uman, în deplină corelație cu conservarea și
dezvoltarea mediului. Unul dintre principalele scopuri ale agriculturii ecologice este
producerea de produse agricol e și alimentare proaspete și autentice, prin procese
create să respecte natura și sistemele acesteia.
In etapa de producție la fermă se interzice utilizarea organismelor modificate
genetic (OMG -uri și derivatele acestora) a fertilizanților și pesticidelor de sinteză, a
stimulatorilor și regulatorilor de creștere, hormonilor, antibioticelor. În etapa de
procesare a alimentelor se restricționează folosirea aditivilor, a substanțelor
complementare și a substanțelor chimice de sinteză folosite la prepararea ali mentelor
ecologice. Agricultura ecologică are o contribuție majoră la dezvoltarea durabilă, la
creșterea activităților economice cu o importantă valoare adăugată și la sporirea
interesului pentru spațiul rural. Aceste norme, alături de definirea metodei de
producție în sectorul de producție vegetală, animalieră și de acvacultură
reglementează și următoarele aspecte legate de sistemul de agricultură ecologică:
procesarea, etichetarea, comerțul, importul, inspecția și certificarea.
Prevederile privind et ichetarea produselor obținute din agricultura ecologică,
stabilite în Regulamentul (CE) nr. 834/2007 al Consiliului privind producția
ecologică și etichetarea produselor ecologice și în Regulamentul (CE) nr. 889/2008

59al Comisiei de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 834/2007
sunt foarte precise și au în vedere oferirea încrederii depline a consumatorilor în
produsele ecologice, ca produse obținute și certificate în conformitate cu reguli
stricte de producție, procesare, inspecție și certificare.
”Pentru obținerea și comercializarea produselor ecologice care poartă etichetele
și siglele specifice, producătorii trebuie să parcurgă un proces strict ce trebuie urmat
întocmai.Astfel, înainte de a obține produse agricole ce pot fi comercializate cu
mențiunea ,,produs ecologic” exploatația trebuie să parcurgă o perioadă de
conversie, de minimum doi ani. Pe durata întregului lanț de obținere a unui produs
ecologic, operatorii trebuie să respecte permanent regulile stabilite în legisla ția
comunitară și națională. Ei trebuie să -și supună activitatea unor vizite de inspecție,
realizate de organisme de inspecție și certificare, în scopul controlului conformității
cu prevederile legislației în vigoare privind producția ecologică. ”(M.A.D.R.-filiala
Dolj).
Operatorii economici au o perioadă de tranziție de doi ani pentru a se conforma
cu privire la aplicarea acestor noi norme de etichetare .
Noua siglă comunitară oferă consumatorilor garanția că:
cel puțin 95% din ingredientele produsului au fost produse după metoda
de producție ecologică;
produsul respectă regulile schemei oficiale de inspecție;
produsul provine direct de la producător sau proce sator, într -un ambalaj
sigilat.Produsul poartă numele producătorului, procesatorului sau
vânzătorului și numele sau codul organismului de inspecție și certificare.
Sigla națională a României pentru agricultura ecologică „ae” poate fi
folosită opțional alături de sigla comunitară . (www.madr.ro .).
Agricultura ecologică, î n anul 2015, conform datelor publicate de Direc ția
Agricolă Dolj, s -a prezentat astfel pe culturi si specii de animale :
-grâu 216,5 ha in conversie;
-porumb 442 ha î n conversie si 219,62 ha certificate ecologic;
-fl.soarelui 44,9 ha în conversie;
-legume 4,23 ha î n conversie;
-lucernă25,93 ha î n conversie si 33,43 ha certificata ecologic;
-apicultura 82 familii in conversie si 1302 fam.certificate ecologic;
-găini ouatoare 6050 in conversie.
Numărul total de operatori în agri cultura ecologică este de 64 din care 2
comercian i.
Ȋn cadrul categoriei de produse tradi ționale, D oljul a avut urmatoarele realiză ri:
-prelucrarea legumelor 1 produs tradi țional;

60-producerea uleiului 1 produs tradi țional;
-produse din carne 7 produse t radiționale;
-produse din lapte 3 produse tradi ționale;
-produse panificatie 5 produse tradi ționale.
Agricultura ecologică are un potențial uriaș în România, mai ales că
fondurile alocate pentru perioada 2015 -2020 depășesc 230 de milioane de euro.
Dacă ar fi să facem o comparație între fondurile pentru agricultura ecologică din
programarea 2007 -2013 și cea din 2014 -2020, se observă o creștere importantă.
Astfel, pentru culturile agricole pe terenuri arabile se acordau 162 de euro/ ha
până în 2013, ia r pentru următoarea perioadă se acordă cel puțin 293 de euro/ha.
Cuantumul pentru legume în 2014 -2020 pornește de la 431 de euro/ha, față de
335 de euro/ha cât se acorda până în 2013. În cazul livezilor, sprijinul era de
393 de euro până în 2013 și a cresc ut la 620 de euro. Cuantumul alocat viilor
poate depăși 479 de euro/ha, față de 393 de euro în cadrul Programul Național
pentru Dezvoltare Rurală 2013. Pentru plantele medicinale sau cele aromatice,
sprijinul acordat a fost de 270 de euro, față de 350 de e uro în sesiunea 2014 –
2020.

61Capitolul V
APLICAȚII METODICO -DIDACTICE
Geografia este indispensabilă în cunoașterea elementelor terestre ,dar și a
transformărilor suferite de acestea. Este bine cunoscut că civilizația umană are
un rol hotărâtor în evoluția elementelor terestre cu care omul a devenit
nechibzuit și n -a știut,sau a uitat să le protejeze ,pentru cași generațiile
următoare să se bucure de ele.
Fără cercetarea științifică nu ar fi fost posibilă cu noașterea mediului și a
problemelor cu care se confruntă acesta. Geografia, fiind prin natura ei o știință
a mediului, aduce contribuții semnificative la echilibrarea problemelor acestuia:
deteriorarea mediului natural, creșterea vertiginoasă a populației , limitarea
resurselor, industrializarea, etc.
La fel ca alte discipline, ea a trebu it să-și dezvolte ramuri dedicate
mediului și protecției acestuia (Educație ecologică, Ecoeducație, Educație
pentru mediu, Educație pentru protecția mediului etc.) ,care să conducă la
dezvoltarea conștiinței ecologice, la schimbarea atitudinii și la apariția
motivației de a lucra în favoarea mediului natural. Profesorul reprezintă cheia
formării personalității și pregătirii tinerilor pentru activitatea profesională ,dar
nu în ultimul rând morală și cetățenească. Pregătirea profesorului este foarte
importantă ;pe lângă baza științifică (pregătire de specialitate) are nevoie de o
bună pregătire psiho-pedagogică ,necesară pentru a transforma informațiile în
mesaje educaționale, de capacitate de comunicare, calități afective, dăruire,
umanitate (dragoste față de profesie și față de copii). În literatur ade specialitate
aceste trăsături sunt numite aptitudini pedago gice.
5.1.Competen țele în învățarea g eografiei
Evolu ția învățământului la nivel mondial, cât și la noi în țară, trebuie să
răspundă adecvat modificărilor semnificative din societate și din procesul
cunoașterii: noile exigențe față de finalitățile educaționale, caracterul limitativ al
abordărilor de până acum, creșterea aspirațiilor educaționale, globalizarea
reperelor educaționale.
Desele schimbări din sistemul românesc de învățământ au afectat și
disciplina Geografie, prin diminuarea ponderii în planul de învățământ, în
cadrul examenelor naționale și al finalităților asumate de legea educației. La
acestea se adaugă obiecțiile majore referitoare la caracteristicile Geografiei așa
cum sunt percepute la nivel social: încărcătura informațională nerele vantă,
caracterul preponderent descriptiv al procesului de instruire și al disciplinei,
tendința enciclopedizării conținuturilor.
Un pas important pentru disciplina noastră a fost constituirea
Curriculumului național și trecerea succesivă din anul 2002 l a instruirea pe
competențe pentru învățământul liceal și din 2009 pentru cel gimnazial, ceea ce
reprezintă un sistem referențial mai precis pentru instruirea modernă.

62Generalizarea instruirii pe competențe (generale și specifice) la clasele V -XII
este rap ortată la competențele -cheie europene și poate determina trecerea de la o
abordare preponderent teoretică la una concretă în procesul de instruire.
Curriculum centrat pe competențe ca finalități educaționale în locul obiectivelor
generale și de referință, poate renova geografia școlară și poate influența
prezența disciplinei noastre în pregătirea de bază a generațiilor viitoare.
Competențele -cheie europene reprezintă finalitățile educaționale ale
învățământului obligatoriu și baza educației permanent e. Se definesc printr -un
sistem de cunoștiințe -deprinderi(abilități) -atitudini de care au nevoie toți
indivizii pentru dezvoltarea personală și au caracter transdisciplinar.
Sistemul de competențe este format din competențe generale (comune pentru
claseleV-VIII și IX -XII) și din competențe specifice (ce derivă din cele
generale și sunt particularizate la specificul conținutului geografiei școlare și al
capitolelor acesteia).
În noile programe pentru gimnaziu este evidențiat rolul profesorului de
geografie , astfel: „Sarcina principală a profesorului de geografie este aplicarea
curriculumului școlar”.
Competențele generale cuprind principalele finalități educaționale ale
geografiei, sunt urmărite pe parcursul întregului ciclu gimnazial și liceal și pot fi
realizate prin atingerea competențelor specifice din fiecare clasă.
Competențele specifice se formulează pentr u un obiect de studiu și sunt
derivate din competențele generale; se formează pe durata unui an școlar, sunt
particularizate la specificul Geografiei școlare și, prin programa școlară, li se
asociază, pentru fiecare clasă, unități de conținut, valori și at utudini.
Competențele specifice și conținuturile creează un cadru corelat între
competențele urmărite și modalitățile lor de realizare prin conținuturi. Sistemul
competențe -conținuturi are elemente de specificitate pentru fiecare clasă,
elemente care rezul tă din nivelul dezvoltării intelectuale a elevilor, caracterul
gradat al competențelor și structura conținuturilor oferite.
În formularea clară a unei competențe este necesară precizarea unui anumit
conținut căruia îi este asociată acea competență. De exem plu, dacă vizăm
dobândirea competenței de a analiza, este nevoie să se precizeze ce anume vom
analiza: o hartă, un peisaj etc.Fiecare dintre aceste competențe necesită
dobândirea și activarea unui ansamblu de cunoștințe declarative, abilități,
atitudini.
Se remarcă faptul că unele competențe integrează competențe procedurale
și chiar alte competențe pe care le -am denumit ca fiind subcompetențe. De
exemplu, competența de a interpreta harta include competența de a analiza
harta, fiindcă harta nu poate fi interpretată fără a fi mai întâi analizată.
În ceea ce privește abordarea competențelor în geografie, Maria Eliza Dulamă
(2009) consideră că există următoarele grupe de competențe generale:
-analiza și interpretarea documentelor (hărți, diagrame, imagi ni, texte);
-orientarea în spațiu și timp;

63-caracterizarea învelișului geografic;
-explicarea unui proces geografic;
-cercetarea unui obiect din domeniul geografiei;
-colectarea, prelucrarea și interpretarea datelor geografice;
-eleborarea unor docum ente(hărți, texte);
-rezolvarea unei probleme cu conținut geografic.
Autoarea descrie aceste competențe pe cele trei compomente ale acestora:
cunoștințe declarative (a ști), competențe procedurale (a ști să faci) și cunoștințe
atitudinale (a ști să fii).
Relația dintre competențe, cuno ștințe și competen țele specifice
Prin schimbările actuale din programele școlare s -a renunțat la obiectivele -cadru
și la obiectivele de referință, care au fost înlocuite cu competențe generale și cu
competențe spe cifice, pentru asigurarea rigorii în proiectare și în organ izarea
învățării.
Competen țele derivate sunt scopuri pe termen scurt, observabile și
măsurabile, realizabile de către elevi într -o situație de învățare.
După natura lor există mai multe tip uri de obiective operaționale:
-cognitive (informative) vizează ca rezultate cunoștințe declarative, adică ce va
ști elevul după o situație de învățare.
-metodologice (procedurale) vizează cunoștințele procedurale, adică ce va ști să
facă elevul după o s ituație de învățare.
-atitudinale (comportamentale) vizează sentimente, atitudini, comportamente,
adică ce va ști să fie elevul după parcurgerea mai multor lecții. Rezultatul este
manifestarea unui comportament, a unei atitudini.
Competen țele derivate metodologice și cele atitudinale sunt considerate
ca fiind obiective formative, iar cele atitudinale obiective educative.
Enunțul unui obiectiv operațional formulat corect cuprinde următoarele
elemente:
a. subiectul (cine ?) care va dobândi realizarea obiectivului. Enunțul obiectivului
se poate formula: La sfârșitul activității didactice elevii vor fi capabili….
b. comportamentul observabil și măsurabil (ce?) dobândit de elev într -o situație
de învățare este exprimat printr -un verb de acțiu ne.
Nu vor fi utilizate verbe cu caracter general, care determină ambiguitate în
evaluare: a înțelege, a ști, a citi, a aprecia, a spune, a cunoaște, a sesiza, a
asimila, a dobândi.
Avantajele proiectării și organizării situațiilor de învățare axate pe obiective
concrete sunt:
Conținutul învățării este selectat și structurat optim și corelat cu obiectivele;
Evităm risipa de timp pr in „rătăcirea printre detalii.
5.2. Proiectarea lecției de geografie
Proiectarea activității didactice reprezintă ansamblul de procese și operații
deliberative de anticipare a acesteia, de fixare mentală a pașilor ce vor fi

64parcurși în realizarea instrucției și educației, la nivel macro (la nivelul general al
procesului de învățământ) și micro (la nivelul specific al capitolelor/ temelor și
operațional –al activităților didactice concrete)(M.Ionescu, 2000, pag.146).
Lecția (cuvânt provenit din limba greacă –a citi cu glas tare, a audia, a
lectura, a medita) reprezintă forma principală de organizare a activității
didactice, a biomului profesor -elev.
După criteriul organizatoric, lecția a fost definită ca o formă de activitate
instructiv -educativă a clasei de elevi sub conducerea profesorului, desfășurată
într-un interv al de timp precis, după un orar precis, pentru a realiza cerințele
programei școlare.După criteriul conținutului, lecția este un sistem de idei
articulate logic și did acatic, conform cerințelor psihopedagogice ale predării –
asimilării cunoștiințelor, ale aplicării lor, ale verificării, evaluării și notării
rezultatelor (M.Ionescu, 1998).
Structura lecției este rezultatul mai multor componente și a relațiilor dintre
acestea. Componentele specifice oricărei lecții sunt:
-resursele umane: profesorul și elevii;
-resursele materiale: mijloacele de învățământ și spațiul de instruire
(clasă, cabinet);
-resursele temporale (ora);
-resursele informaționale (conținutul lecției);
-resursele procedurale (metode și proceduri didactice de predare -învățare-
evaluare; metode și proceduri de cercetare științifică; metode și proceduri
psihologice ).
Prin interacțiunile dintre aceste componente, care constituie „intrări „ în
sistem, se creează un mediu în care se produce învățarea, care determi nă
„ieșirile” din sistem, concretizate în rezultatele obținute de către elevi și de către
profesor (cunoștințe, competențe, comportamente, valori).
Momentele lecției reprezintă secvențele din lecție destinate realizării unui
obiectiv didactic fundamental. Scenariul și derularea concretă a unei lecții
cuprinde o suită de momente, care se succed temporal și în cadrul cărora se
desfășoară activități specifice:
momentul organizatoric (salutul, pregătirea mijloacelor de învățământ -cărți,
caiete, planșe, atlas; înscrierea absențelor în catalog);
verificarea temei pentru acasă;
verificarea cunoștințelor și competențelor anterioare;
dobândirea competențelor noi (stimularea motivației, discutarea obiectivelor,
prezentarea materialului stimul, comunicarea noilor cuno ștințe, angajarea în
situațiile de învățare, asigurarea feed -back-ului);
evaluarea cunoștințelor și competențelor noi;
consolidarea cunoștințelor și competențelor noi (corectarea greșelilor,
completarea lacunelor, îmbogățirea cunoștințelor, consolidarea cu noștințelor);
recapitularea cunoștințelor și competențelor;
precizarea activităților pe care elevii le vor efectua acasă.

65Tipuri și variante de lecții
Tipul de lecție este un anumit mod de organizare și desfășurare a activității de
predare-învățare-evaluare, în funcție de obiectivul didactic fundamental.
Obiectivul didactic fundamental este sarcina principală sau dominantă a lecției,
care poate fi: dobândirea cunoștinț elor, formarea priceperilor, deprinderilor și
competențelor, consolidarea cunoștințelor, evaluarea cunoștințelor sau
competențelor. În funcție de acesta, lecțiile se grupează în mai multe tipuri de
lecții:
Tipuri de lecții
Variante posibile de lecții
Lecția de transmitere și de
dobândire a cunoștințelor,
caracterizată prin faptul că în
momentul comunicării
profesorul are ponderea maximă
în lecție-lecția introductivă (la început de capitol)
-lecția expunere
-lecția film
-lecția bazată pe explicație
-lecția bazată pe demonstrație
-lecția bazată pe utilizarea computerului
Lecția de dobândire de
cunoștințe/ competențe,
caracterizată prin faptul că elevii
au rol activ în dobândirea
cunoștințelor-lecția bazată pe observare directă
-lecția bazată pe învățare prin descoperire
inductivă/deductivă
-lecția bazată pe activitatea independentă
a elevilor
-lecția bazată pe studiul de caz
-lecția bazată pe conversație euristică
-lecția bazată pe problematizare
-lecția bazată pe utilizarea compu terului
-lecția bazată pe experiențe de laborator
-lecția cu ajutorul manualului sau a altor
surse de documentare
Lecția de formare a
priceperilor, a deprinderilor și
a competențelor intelectuale
vizează dobândirea procedeelor
de muncă intelectuală, de muncă
independentă, educarea
capacităților intelectuale,
aplicarea în practică a
cunoștințelor-lecția bazată pe exerciții și probeme
-lecția pe baza lucrărilor de laborator
-lecția bazată pe studiu individual
-lecția bazată pe activități creatoare
-lecția pe baza fișelor de lucru
Lecția de formare a
priceperilor, a deprinderilor
practice și a competențelor
vizează dezvoltarea de abilități-lecția de laborator
-lecția bazată pe utilizarea computerului
-lecția bazată pe elaborarea modelelor
-lecția bazată pe activități practice sau

66practice în diferite activități experimentale
-lecția bazată pe realizarea unor proiecte
-lecția pe terenul geografic
Lecția de consolidare a
cunoștințelor și a competențelor
vizează corectarea , completarea
și/sau îmb ogățirea cunoștințelor
și a competențelor.-lecția bazatp pe rezolvarea de exerciții
sau probleme
-lecția bazată pe activități practice
-lecția bazată pe studiul de caz
-lecția pe baza fișelor
-lecția bazată pe utilizarea calculatorului
-lecția-vizită (muzee, expoziții,
întreprinderi)
-lecția-dezbatere
Lecția de recapitulare și
sistematizare a cunoștințelor
vizează actualizarea
cunoștințelor și ordonarea lor
într-un sistem de cunoștințe (
capitol, temă,). Se organizează
la începutul anului școla r cu
scopul recapitulării și
sistematizării cunoștințelor
dobândite în anul anterior, la
finele capitolelor sau a anumitor
teme, la finele anului școlar.-lecția pe baza planului de recapitulare
alcătuit de profesor și elevi
-lecția pe baza referatelor
-lecția pe baza unor scheme
recapitulative
-lecția bazată pe utilizarea fișelor de
lucru
-lecția bazată pe rezolvări de exerciții și
probleme
-lecția-concurs
-lecția de recapitulare bazată pe computer
-lecția de recapitulare cu ajutorul
multimedia
Lecția de evaluare a
cunoștințelor și a competențelor
(lecții de bilanț) în care se
evidențiază modificările produse
și influențele asupra
personalității elevilor după
parcurgerea unui program de
învățare într -un interval de timp.
Se relevă în ce măsură elev ii și
profesorul au realizat
obiectivele propuse și ce ar
trebui să întreprindă în viitor.-lecția de verificare orală
-lecția de verificare scrisă
-lecția de evaluare prin lucrări practice
-lecția de verificare cu ajutorul fișelor de
lucru
-lecția de evaluare prin rezolvare de
exerciții și probleme
-lecția de verificare prin teste de
cunoștințe
-lecția-seminar
Lecția de creație vizează
organizarea unor activități în
care este solicitată originalitatea,
inventivitatea și creativitatea
elevilor în conc eperea unor
produse.-lecția bazată pe elaborarea unor proiecte
-lecția bazată pe realizarea unor modele
-lecția bazată pe crearea de multimedia
-lecția bazată pe crearea de exerciții,
probleme, întrebări, texte

67Lecția mixtă (combinată, de p redare-învățare-evaluare) este
caracterizată prin faptul că include activități corespunzătoare mai multor
obiective didactice fundamentale: dobândire de noi cunoștințe, formare de
priceperi și deprinderi intelectuale sau practice și de competențe, fixarea și
consolidarea cunoștinț elor și competențelor, recapitualare și sistematizare,
verificare și apreciere.
Raportul profesor -elev în cadrul lecției, accentul trebuie să se modifice, în
sensul transformării elevului în factor activ al instruirii și educării sale, în
sensul schimbări i atribuțiilor profesorului care, la rândul său, trebuie să se
transforme din factor dominat al procesului de instruire într -un îndrumător al
activității elevului. Forma de organizare a lecțiilor trebuie reconsiderată prin:
metode care antrenează capacitatea de investigare;
posibilități de anticipare, de soluționare teoretică sau practică.
Cerințe generale ale conceperii, organizării, proiectării și desfășurării lecțiilor:
-cunoașterea locului și a importanței specifice disciplinei de învățământ;
-cunoașterea conținutului programei analitice, a manualului și a
bibliografiei suplimentare specifice disciplinei de învățământ în ansamblu
sau pentru o anumită parte;
-asigurarea relațiilor interdisciplinare;
-stabilirea felului de activitate didactică (teoretică sau practică), a tipului de
lecție și încadrarea lui într -un sistem de lecții;
-elaborarea structurii specifice tipului de lecție stabilit;
Verificarea și aprecierea rezultatelor (evaluarea performanțelor) se
realizează pe parcursul și la sfârșitul lecției, măsurându -se rezultatele și
performanțele imediat formulate în termeni operaționali;
Intensificarea retenției (fixarea și stabilirea performanței -fixarea începe
chiar din mome ntul iniția! de contact cu noul material, cu înțelegerea lui
deoarece la baza reținerii este pusă activitatea complexă, nu numai repetiția);
Asigurarea transferului -face operante cunoștințele în exerciții,
studiu individual, activități practice. Cunoștințele pot fi făcute disponibile
pentru transfer dacă în cursul lecției se realizează corelații multiple între cele
două predate, dacă se prezintă situația problemă care să oblige elevii să
interpreteze cele învățate
Proiectarea sistemului de lecție cuprinde următoarele acțiuni:
stabilirea scopurilor instructiv -educative ale capitolului ;
analiza logico -funcțională a conținutului și precizarea elementelor esențiale de
conținut;
delimitarea lecțiilor -prin ordonarea elementelor esențiale de conținut pe lecții;
identificarea obiectivelor pedagogice concrete, corespunzătoare elementelor
de conținut;
întocmirea probei de evaluare în funcție preponderent diagnostică.

68Conceperea unei lecții se concretizează în elaborarea proiectului de
lecție, care se prezintă ca o descriere a soluției optime găsite situației de
învățare. Pentru a fi eficient, el trebuie să întrunească câteva caracteristici:
-săfiebine finalizat -precizând clar obiectivele, să indice desfășurarea
acțiunilor, utilizarea metodelor și mijloacelor de învățământ, care să conducă
la atingerea țelurilor urmărite;
-să ofere o proiecție de ansamblu asupra succesiunii secvențelor didactice și
diviziunii timpului;
-săfierealizabil în conținut sub aspectul metodelor și rezultatelor preconizate;
-să fie operațional -să poată fi transpus cu ușurință în activitatea la clasă;
-săfieflexibil-să lase posibilitatea de decizie și în unele situații neprevăzute.
Există trei elemente cheie (întrebări) la care profesorul trebuie să
răspundă prin proiectul pe care îl elaborează:
Spre ce tind? -ce obiective sunt urmărite în lecție;
Cum să ajung acolo ?-ce metode și mijloace se vor folosi pentru ca elevii să
atingă obiectivele propuse, cum se va organiza conținutul informației;
Cum voi ști când am ajuns? -dacă au fost atinse obiectivele stabilite.
La această întrebare răspunsul îl aflăm prin conexiunea inversă ce trebuie
săse realizeze pe tot parcursul lecției prin metode și procedee adecvate.
Pentru aceasta, o dată cu formularea obiectivelor, se vor preciza itemii și
indicatorii cu ajutoru l cărora vom măsura calitativ și cantitativ rezultatele
obținute.
Proiectul de lecție are caracter strategic, oglindind ce va face profesorul cu
elevii. El conferă activității didactice suport științific și imprimă procesului de
predare-învățare un caracter normativ și tehnic. Realizarea lui într -o situație
concretă este opera profesorului, rezultatul artei sale didactice.
În învățământul actual, primele forme de cunoaștere a mediului
înconjurător apar în învățământul preprimar și se continuă în învățământul
primar prin reintroducerea disciplinei Cunoașterea mediului. Elevii acumulează
cunoștințe despre mediul înconjurător, curiozitatea fiind mai mare față de lumea
vie și este apoi mai ușor în a -i convinge să protejeze formele de v iață.În urma
studiilor s -a demonstrat că începând de la simplă joacă cu frunze, fructe, până la
colectarea acestora sau posibilitatea de a avea în îngrijire un animal în perioada
copilăriei, contactul cu natura și cu elemente lenaturale influențează
cunoș tințele din domeniul protecției mediului acumulate până la vârsta
adolescenței (Chipeniuk, 1995)( K. Ölleler, 2012) .
În învățământul gimnazial, temele le gate de protecția mediului pot fi
abordate, mai ales, în timpul orelor de biologie, geografie și dirigenție, educație
civică. Fenomenul se impune a fi prezentat elevilor în timpul orelor de geografie
, la clasa a V -a, unde această temă poate fi dezbătută după studierea fie cărui
înveliș al Pământului (atmosferă, hidrosfera, biosfera, pedosfera) și pot
identifica sursele dăunătoare pentru mediu din orizontul apropiat. După
însușirea unor noțiuni despre aceste geosfere, despre funcționalitatea lor, despre

69relațiile din interio rullorși dintre acestea, elevilor le va fi mai ușor să identifice
și să înțeleagă problemele cu care se confrunta acestea. Se pot organiza secvențe
de lecții în care să se tratează problemele mediului , cu referire la deșertificare, și
în cadrul lecțiilo rce abordeaz ăteme ca:Populația, Agricultura,Efectele
activităților umane asupra mediului ,Planeta în transformare . Elevii, dirijați
fiind de profesor, pot identifica problemele, pot veni cu soluții la rezolvarea
acestora, soluții ce pot fi aplicate atât de cei mari cât și de ei ,conștienți fiind de
fragilitatea planetei noastre.
Activitățile umane, exemplele fiind suficiente, mai ales la clasele a VI -a și
a VII-a, unde profesorul poate face trimiteri, în timpul le cțiilor, la problemele pe
care le provoacă deșertificarea la nivelul zonei temperate. Aceste probleme pot
fi abordate în majoritatea orelor deoarece le cțiile sunt ofertante ,permițând
scurte s ecvențe de educație ecologică, însă și la aceste clase, principalul du șman
al educației pentru mediu este timpul insuficient alocat geografiei, majoritatea
școlilor având aprobată în planul -cadru o singură oră pe săptămână.
Profesorul, având de parcurs o programă încărcată î ntr-un interval scurt de
timp, ,,galopând” prin materie (mai ales acolo unde este o oră pe săptămână), se
vede nevoit să renunțe la lecțiile sau secvențele de lecții prin care să le arat e
copiilor pericolul spre care se îndreaptă viitorul planetei noastre și o dată cu ea
viitorul specie umane.
La clasa a V -a problemele de mediu prezente în zona nisipurilor din jude țul
Dolj pot fi prezentate în cadrul unita ții de învățare -Biosfera și pedosfera în
cadrul lec ției “Conservarea ș iprotecția mediului” cu referirea la orizontul local.
Dezvoltarea atitudinii responsabile față de problemele de mediu este
exemplificată în lecțiile/secvențele de lecții de mai jos:
Clasa: aV-a
Subiectul : Conservarea biosferei
Tipul lecției : mixtă
Scopul : însușirea de informații și conștientizarea menținerii echilibrului natural
Competente specifice :7.8; 6.1; 8.1;7.1;7.2;6.2
Competen țe derivate :
C1-Să înțeleagă importanța biosferei pentru planetă ca întreg;
C2-Să înțeleagă rolul pe care îl are omul asupra naturii;
C3-Să identifice activitățile omul ui care duc la distrugerea componentelor
naturale ale biosferei;
C4-Să cunoască consecințele activităților umane dăunătoare pentru flora și
faună;
C5-Să numească acțiunile omului pentru protejarea biodiversității;
Metode: explicația, observarea, problemati zarea, conversația, copacul ideilor
Mijloace: manualul; Geografia la superlativ, L.Ilinca, I.Ilinca,2010;
retroproiectorul.

70Organizarea clasei : Verificarea materialelor și a condițiilor de lucru,verificarea
prezenței.
Verificarea cunoștințelor anterioare :,,Flora și fauna din orizontul local și
apropiat” prin întrebări ce vizează mediul apropiat.
Captarea atenției : Cere unui elev să citescă câteva informații din Geografia la
Superlativ , (L.Ilinca, I.Ilinca, 2010).
Desfășurarea lecției
Anunțarea titlului lecției , notarea pe tablă și anunțarea obiectivelor
urmărite. Profesorul proiectează imagini cu deserturi, tornade, alunecați de
teren, orașe cu grad ridicat de poluare, inundații, animale dispărute din anumite
medii. Cere elevilor să observe imaginile și pornind de la aceste catastrofe să
realizeze pe caiet un copac al ideilor care să sugereze importanta biosferei.
Profesorul realizează pe tabla un copac cu ideile preluate de la elevi cu
tema importanței biosferei pentru că aceștia să aibă o viziune completă asupra
valorii vegetației și faunei naturale.
Cere elevilor să identifice rolul omului în biofera citind informațiile din
manual.
Solicită elevilor să precizeze acțiunile omului ce dăunează învelișului
vegetal și animal precum și cum pot aceste acțiuni să modifice biosferă
(urmările exploatării abuzive a resurselor biosferei). Elevilor li se cere să
exemplifice cu acțiuni întâlnite în viața de zi cu zi.
Proiectează imagini cu un oraș și o pădure. Cere elevilor să formuleze idei
despre cum au apărut aceste medii. Elevii definesc mediul natural și mediul
antropic.
Profesorul comunică sarcina de lucru pentru ele vi-aceștia trebuie să
realizeze postere sau scheme cu măsurile pentru protejarea și conservarea
biosferei folosindu -se de cunoștințele anterioare și de textul din manual. După
finalizarea posterelor/schemelor, elevii vor face turul galeriei, vor examina
posterele realizate de fiecare grupă, examinează conținutul, soluțiile, ideile
propuse de colegii lor și notează pe lucrările acestora comentarii critice,
întrebări, observații. După ce se termină turul galeriei, grupurile revin la locul
inițial și citesc comentariile, observațiile de pe lucrarea lor, reexaminându -și
produsul.
Atingerea feed -back-ului: Realizarea unui scurt eseu cu tema ,,Pădurea, aurul
verde al planetei”.
Evaluarea rezltatelor învățării :prin întrebări frontale elevii vor preciza rolul
biosferei, două acțiuni ale omului asupra biosferei și urmările acestora, doua
activități sau măsuri luate pentru protecția biodiversității.
Anunțarea temei pentru acasă : culegerea de informații despre ceea ce au
învățat în această lec ție.
Aprecierea activității : Face observații asupra modului în care au răspuns
elevii și îi notează în funcție de răspunsuri.

71Pentru clasele a VI -a și a VII -a vor fi prezentate secvențe de lecții ce au ca
scop dezvoltarea atitudinii responsab ile pentru mediu la elevii.
Profesorul aduna fișele de lucru pentru a le corecta.
Tema pentru acasă : documentarea despre problemele mediului din orizontul
apropiat.
Aprecierea activității : Face observații asupra modului în care au răspuns elevii
și îi notează în funcție de răspunsuri.
La clasa a VIII -a prob lemele de mediu din zona studiată pot fi abordate în
momentul studierii unităților de relief care se confruntă cu aceste problem, în
mod deosebit Câmpia Română , în particular, Câmpia Olteniei. Fiind vorba de
teritoriul țării noastre elevii pot veni cu mai multe completări ,identificând
probleme similare și în orizontul local . Educați aecologică se poate face și în
capitolele: Climă, Hidrografia, Vegetația, Fauna și solurile României ,arătându-
se cum s -au modificat elementele acestora în timp.Tot la clasa a VIII -a
problemele mediului pot fi aduse în discuție de profesor în cadrul lecțiilor
despre agricultură, industrie, transporturi, turismul României și pot fi dezbătute
pelarg în lec țiile:Câmpia Română, cu referire la Câmpia Băileștilor si Câmpia
Romanaților în perimetrul carora se află problema abordată în studiul meu.
PROIECT DE LECȚ IE
Clasa:a VIII-a
Tema lecției:Campia Româ nă
Tipul lecției:predare-învățare
Scopul:cunoașterea de că tre elevi a condi țiilor naturale din Câmpiei Româ nă
(mod de formare, tip de rocă , altitudini, tip de relief, diviziuni si alte aspecte
specifice)
Competen țe specifice :1.1, 1.2., 1.3., 1.4.,1.5., 3.1, 3.3, 4.5., 4.6., 7.5.
Competen țederivate:
Pe parcursul aceste i lecții elevii trebuie să știe săidentifice principalele
caracteristici ale reliefului Câmpiei Româ ne.
Pe parcursul acestei lec ții elevii trebuie să ș tie:
C1.sărecunoasca elementele principale ale unei reprezentari cartografice ;
C2. săutilizeze corect elementele har ții;
C3. săexprime oral elementele redate pe har ți;
C4. săutilizeze corect numele proprii auzite sau citite ;
C5. săsa localizeze unita țile derelief;
C6. să cunoască problemele de mediu existente în zona nisipurilor ;
C7. să recunoască pe o harta mută anumite elemente fizico-geografice (tipuri de
câmpii).
Obiective pedagogice :
-să-și formeze deprinderi de lucru cu harta si atlasul geografic ;
-săcapteze întreaga aten ție a elevului ;
-sădezvolte gâ ndirea si imaginatia ;

72-săstimuleze interesul elevului pentru investigarea mediului inconjurator .
Materiale didactice :
-manualul de Geografie
-Harta fizică a Româ niei
-Atlasul geografic al Româ niei
Bibliografie :
Mihai Ielenicz.„Dic ționar de geografie fizică ”–Edit. Corint, 1999
Dan Stelu ța „Geografia României -Testare natională ”-Editura ART, 2005 ;
Nicolaie Ilinca „Didactic a geografiei”, Editura Didactică si Pedagogică
Bucuresti, 2004 ;
Vlăsceanu Ghe orghe, Negoescu Bebe „Teste de geografie” editura Teorra, 2000
Metode si procedee didactic;
conversația, lucrul cu harta, explicația, observația,dialogul, descoperirea
dirijată, explica ția sistematică , descrierea unor succesiuni .

72DESFĂȘURAREA LECȚIEI
Momente
le lecțieiActivitatea profesorului Activitatea elevuluiStrategii
didacticeMijloace de
învățământ
Moment
organi
zatoricNotează absențele și
pregătește materialul
didacticSe pregătesc pentru lec ție
conversația
Evaluarea
Reactuali
zarea
cunoș
tințelor
anterioareProfesorul:
Distribuie elevilor fise
de lucru ce cuprind
întrebari de evaluare a
dealurilor si podișurilor
Adresează elevilor
intrebari ce fac referire
la testul pe care l -au
lucratElevii :
-completează fișele de
lucru cu raspunsurile
corecte
-elevii raspund intrebarilor
si indică la harta unită țile
de relief solicitate prin
întrebari de catre profesorconversația
observația
lucrul cu
hartaHarta fizica
a Romaniei
atlasul
geografic
școlar
-fișa de lucru
Pregăti
rea noilor
cunoștin
te.
Anunța
rea lecției
noi
Campia
RomânăProfesorul prezintă
etapele pe care dorește
să le parcurgă pe durata
lecției :
Poziția geografică si
limitele
Caractere generale ale
reliefului
Subdiviziuni ale reliefelevii își notează titlul
lecțieiconversația
observația
descoperireaHarta fizic ă
a României
Dobândi
rea noilor
cunoștin
țe
Pozitia
geografi
căsi
limitele-Profesorul cere elevilor
sa observe harta fizică a
României si să
localizeze Campia
Română , precizând
inclusiv unita țile vecine
-Profesorul explica:
Modul de formare al
Campiei Romane.
Rocile din componenta,
insistand asupra
prezentei stratului de
loess si cere elevilor sa
indice alte unitati ce au
in componenta aceasta
roca.Elevii descoperă pe hartă
unitatea de relief si indica
limitele
Elevii își notează
informațiile despre
Geneza si petrografia
Câmpiei Române si
raspund la intrebarile
adresate de profesor
elevii își notează
informațiile
Elevii raspund intrebărilor
profesorului si descopera
pe hartă raspunsurile
solicitate.expunerea
descoperirea
dirijata
descope rirea
dirijat ă,
observația
conversația
problematiza
rea
conversațiaharta fizică
a Romaniei
manualul
de Geografie
manualul
de Geografie
harta fizică
a României
manualul
de Geografie

73Caracte
rele
generale
ale reliefu
lui
Subdivizi
uni ale
reliefu
luitipurile minore de relief,
insistand asupra
fenomenului de
deșertificare din sudul
Olteniei si Baragan.
Altitudinile reliefului
insistând asupra
fenomenului activ de
subsidență din estul
Câmpiei Române,
cerând elevilor să
identifice tipurile de
câmpii f olosind harta
din manual.
Direcția de înclinare a
reliefului cerând elevilor
sa identifice la harta
direcția de scurgere a
râurilor.
Profesorul solicită
elevilor să recunoască
pe harta din
manual subdiviziunile
Campiei RomaneNotează în caiete
informațiile descoperite
sau enunțate de profesor
Elevii numesc de pe hartă
principalele subdiviziuni
și totodata vin la hartă sa
le localizeze;descoperirea
dirijată
expunerea
conversația
descoperirea
lucrul cu
hartaharta fizică
a Romaniei
manualul
de geografie
atlasul
geografic
școlar
Fixarea
cunoștin
țelor
Realiza
rea
feed-
back-uluiProfesorul realizeaza
doua echipe de lucru:
Echipa nr 1 rezolvă o
harta mută a
subdiviziunilor Campiei
Romane
Echipa nr 2 compară
relieful Campiei
Române cu relieful
Podișului Geticelevii răspund la sarcinile
trasate de catre profesorconversația
lucrul in
echipafise de
lucru
6. Tema
pentru
acasăGăsiți cu ajutorul
manualului 4 trăsaturi
importante ale Deltei
Dunăriielevii își notează pe caiet,
tema pentru acasăconversația

74La clasa a IX -a se pot face referiri la gradul de degradare a mediului și la
atitudinea pe care trebuie să o aibă oamenii, în unele capitole sau lecții cum ar
fi,de exemplu aplicațiile din orizontul local din cadrul capitolelor geografiei
fizice și în capitolul ,,Mediul, peisajul și societatea omenească” ,unde vor sesiza
legăturile observabile între elementele naturale și sociale și își vor forma un
comportament c ritic constructiv în raport cu elementele calitative ale mediului.
(Programa școlară, cls a IX -a).
Clasa: a IX-a
Obiectul : Geografie fizică generală
Unitatea de invă țare:Viața și solurile
Subiectul: Pedosfera
Tipul lecției: mixtă
Competen țe specifice:
1.1. Utilizarea terminologiei științifice și disciplinare specifice (concepte,
noțiuni) pentru prezentarea unei informații pertinente;
1.2. Argumentarea unui demers explicativ;
4.1. Citirea și interpretarea informației cartografice și grafice;
Competen țe specifice:
C1-să definească pedosfera, menționând interactiunea cu celelalte
geosfere;
C2-Să identifice factorii pedogenetici și să explice rolul lor ;
C3-Să explice proprietățile și profilul de sol;
C4-Să identifice și să localizeze solurile zonale și az onale de pe Glob ;
C5-Să cunoască problemele actuale ale solurilor din orizontul local.
Metode si procedee: conversația euristică, demonstrația, observația, explicația,
problematizarea, algoritmizarea, „Ciorchinele”, munca independentă, jocul
didactic
Material didactic : harta fizică a lumii, fișe de lucru, calculatorul (filmul
didactic), atlase .
Material bibliografic :
Ilinca, N. (2006) -Didactica geografiei, E.D.P., București;
Geografie fizica generala -manual pentru clasa a IX -a-S. Neguț , G.
Apostol , M. Ielenicz , D. Bălteanu Ed. Humanitas Educational ,
București 2008
Geografie generala -manual pentru clasa a IX -a,-O.Mandrut, Ed. Corint,
Bucuresti 2004
Internet.
Strategia didactică : euristică, dirijată, semialgoritmică .

75Momentele
lecțieiActivitatea profesorului Comportamentul
psihopedagogic (Activitatea
elevilor)Strategii
didactice
Evaluare
1.Moment
organizatoric
1’-se notează absențele;
-se pregătesc materialele necesare
lecției;-își pregătesc materialele
necesare lecției
(manuale,caiete,atlase,etc)-conversația,
frontal
2.Verificarea
cunoștințelor
anterioare-se realizează o verificare mai
mult calitativă decât cantitativă,
din lecțiile însușite anterior.Mai
întâi se realizează o verificare
frontală c u întrebări din „Cutiuța
cu surprize”, de ex:
-Definitia biosferei.
-Care sunt componentele unui
ecosistem?Definitie.
-Care sunt principalii factori
naturali care au determinat
raspandirea organismelor?
-Care sunt factorii climatici?
-Prin ce sunt reprezentate
activitatile umane ca factor ce
determina raspandirea
organismelor?
-Acțiunea factorilor biologici care
determină raspandirea
organismelor.
-Care sunt cele doua mari domenii
de viata ale planetei?
-Enumerati zonele domeniului
acvatic.-participă la lecție, răspund la
întrebările ad resare de profesor
-ascultă, formulează și răapund-conversația
de verificare
demonstrația
observația
explicația
analiza
comparativă
Captarea
atenției-sereactualizează acele cunoștințe
care servesc la înțelegerea noii
lecții.
-Pe baza răspunsurilor elevilor se
evidențiază rolul solului pentru
biosferă.-își reactualizează cunoștințele
necesare pentru înțelegerea noii
lecții;Conversația
Demonstrația
Observația
Anunțarea
temeiSe notează titlul lecției pe tablă și
în caiete: Pedosfera
Enunță scopul ei –înțelegerea
complexității solurilor și a
repartiției lor pe Glob.
Prezinta obiectivele propuse-elevii își notează titlul lecției pe
caiete.conversația
prezintă lecția prin dialog
permanent profesor -elevi.
Definește pedosfera, explică
interacțiunile sale cu celelalte
învelișuri (atmosfera, hidrosfera,
biosfera);Solul reprezinta stratulUtilizează informațiile
prezentate, intervin cu pareri
proprii;Demonstrația
Observația
Explicația
Algoritmizare

765.Dirijarea
învățării
Obținerea
performanței
30’afanat,complex, de la suprafata
scoartei terestre.
Prezintă alcatuirea solului: partea
solidă(particule miner ale si
particule organice), partea
lichidă(apa din sol) si cea
gazoasa(aerul din sol cu o
compozitie diferita de aerul
atmosferic).
Identifică impreună cu elevii
factorii pedogenetici cu rol
important in formarea
solurilor:substratul
petrografic(roca), relieful, factorii
climatici(temperatura,
precipitatiile si vanturile), factorii
hidrologici(panzele freatice),
factorii biologici(plante,
microorganisme), t impul si
activitatile umane.
Proprietatile solului:fertilitatea ,
culoarea(diferita pentru fiecare
orizont), textura(pune in evisenta
ponderea pe care o au in sol
particulele de argila, praf si nisip),
Structura solului
Prezintă imagini și schi țe cu
profilul de sol .
Se completează schema lecției;
Derulează o prezentare Power
Point cu tema „Răspâ ndirea
solurilor pe Glob” Solurile pe
Glob sunt răspândite în funcție de
climă, relief (soluri zonale ) sau
alte cond iții locale ( soluri azonale
cum este cazul psamosolurilor din
sudul Doljului).
Solurile zonale sunt:
●Solurile zonei ecuatoriale si
tropicale cu sezoane
alternante ,feralsolurile ,un
amestec de argil ăsi cuarț si un
continut ridicat de fier;
●Solurile regiunilor deș erticecu
clima aridă și su baridă –
calcisolurile, soloneturile si
solonceacurile (au o mare
concentrare de saruri solubile)
●Solurile zonei temperate
oceanice: luvisolurile (păduri deAscultă, notează în caiete.
-explica actiunile factorilor
pedogenetici
-identifică principalele
proprietati
Stabilesc cu ajutorul
profesorului orizonturile de sol
de pe profil.
-completează schema lecției pe
caiete.
-vizionează o prezentare Power
Point cu tema „Ră spandirea
solurilor pe Glob”a
Problematizar
ea
Demonstrația
Observația
Problematizar
ea
Ciorchinele
Problematiza
rea
problematizar
ea
frontal
Prezentare
Power Point

77foioase,păduri de amestec si
pajisti),argiluvisoluri (paduri de
fag si stejar ), podzoluri .
●Solurilezonei temperat –
continentale castanoziomurile si
cernoziomurile ;
Prezintă condi țiile de formare ale
solului nisipos de la nivelul
județului Dolj.
●Solurile de tundr ă:soluri
turboase si soluri scheletice.
●Solurile montane:
cambisolurile (cele mai raspandite )
Solurile azonale:
-solurile aluviale(fluvisolurile)
-regosolurile(soluri erodate
puternic)
-rendzinele(soluri dezvoltate pe
calcare)
-solurile gleice (pe terenuri cu
exces de apă ).-observa profilele de sol
asociate unei regiuni
-localizeaza pe harta tipurile de
sol
-realizează comparații intre
profilele de sol specifice unei
anumite zone geografice.Problematizar
ea
Demonstrația
Observația
Explicația
7.Conexiunea
inversăCompleta ți fișă de lucru:
-Enumerati factorii climatici care
au un rol important in
pedogenez ă:
Completati spatiile cu
raspunsurile corecte:
-Proprietătile solului sunt:……
-Numiti doua componente ale
solului……..
-Toate solurile au orizont…..
-Solurile formate sub vegeta ția
de stepăse numesc…….
-Solurile azonale din sudul
județului Dolj se numesc……..Elevii comp letează fișa de lucru
Lucru
individual
8.Verifica rea
și aprecierea
rezultatelorSe fac aprecieri, notări; Ascultă, apreciază se
autoevalueazăconversația
9.Tema
pentru acasă-li se dă tema împreună cu
explicațiile necesare realizării ei:
Mentionati o cauză a degradării
soluluidin orizontul local. Care
este impactul asupra acestuia?Notează ceea ce au de invatat
pentru data viitoare.Conversația
Problematiza
rea

78La nivelul clasei a X-a se învață despre factorul poluator –omul–și modul
în care acesta o face pentru a supraviețui și pentru a evolua, există capitole în
care sunt evidențiate: latura socială, civică și umană, dimensiunea geoecologică,
interacțiunile dintre mediul natural și oameni. Profesorului îi revine sarcina de a
justificadistrugerea pădurilor sau speciilor faunistice în țările din lumea treia
unde sărăcia îi împinge pe oameni la astfel de fapte.
Dezechilibrul ecologic al planetei este dezbătut mai mult pe parcusul clasei
a XI-a unde conținutul programei este mai lej er dar și proiectat mai mult în
această direcție ,fiind tratate problemele funda mentale ale lumii
contemporane. Problema deșertificării ca o consecin ță a despădurilor și a
încăzirii globale este foarte bine prezentată în lec ția “Despăduririle și
deșertific area”.
Clasa: a XI-a
Unitatea de învă țare: Mediul înconjurător –problemă fundamentală a lumii
contemporane
Temalecției: Despăduririle și deșertificarea –efecte ale activităților umane
asupra mediului
Tipul lecției : predare-învățare-evaluare
Timpul:50 minute
Obiectivul general al lec ției–Constientizarea efectelor negat ive ale
despăduririlor și defrișărilor asupra mediului .
Competen țe specifice:
1.1. Prezentarea în scris și orală a aspectelor definitorii ale mediului
înconjurător, utilizând corect și coerent terminologia specifică domeniului
1.3. Explicarea unei realități investigate (direct sau indirect), prin
utilizarea limbajului științific specific domeniului
2.1. Explicarea proceselor naturale din mediul înconjurător (geografic) ca
reflectare a fenomenelor și a proceselor studiate î n cadrul științelor naturii;
2.4. Explicarea relațiilor observabile dintre sistemele naturale și umane
ale mediului.
Competen țe derivate:
La sfârșitul lecției elevii vor fi capabili să:
-să opereze corect cu termenii: defri șare, desp ădurire, de șertificare, poluare;
-să citească hăr ți tematice și să explice evoluția celor două fenomene:
despădurirea și deșertificarea ;
-să utilizeze cunoștințe dobândite în cadrul altor discipline pentru a explica
efectele benefice ale pădurilor, precum și modul în care afectează poluarea
mediul;
-să explice efectele ac țiunilor umane asupra pădurilor și asupra solurilor
-să exerseze deprinderile de co municare și colaborare cu profesorul și colegii

79Activități de învățare :
Stabilirea caracteristicilor regiunilor afectate d e despăduriri și deșertificări;
Stabilirea unor posibile solu ții pentru regiunile afectate de despăduriri și
deșertificări;
Investigarea teritoriilor afectate puternic de despăduriri.
Strategii didactice
Metode didactice : evaluarea, conversa ția, explicația, expuner ea, învățarea prin
Mijloace de învățare: tabla și creta, manualul, materiale ppt., calculatorul,
videoproiectorul, fișele de lucru
Forme de organizare : frontală, individuală ;
Momen
tele lecțieiActivitatea profesorului Activitatea
elevilorStrategii și
procedee didacticeEva
luare
Momen
tul
organiza
toricConsemnează absentii.
Organizează marterialele ce vor fi
folosite.Comunică
absenții.
Pregătesc
materialele
necesare
desfă șurării orei.Conversa ția
Reactuali
zarea
cunoștințe
lorProfesorul solicită elevilor să
descopere problemele mediului
despre care vor învă ța.Elevii gandesc,
formulează si
răspundconversațiaEvalua
re
predic
tivă
Anunța
rea lecției
noiDespădurirea este una din
problemele actuale ale omenirii și
una din cauzele care conduc la
deșertificare. Despre aceste două
fenomene, despre cauzele și efectele
lor, precum și despre rolul omului în
producerea și combarerea acestor
fenomene vom învă ța astăzi.Sunt atenți la
precizările
profesorului.Explicația

80Dobân
direa
noilor
cunoștințeProfesorul cere elevilor să spună,
apelând la cuno ștințele lor
anterioare, ce este fenomenul de
despădurirea.
Timp de 2 min/. realiza ți un copac al
ideilor din care să reiasă rolul
pădurii în mediu
Schimbati caietul cu colegul de
banca si completati cu ideile scrise
de el
Profesorul completează „Copacul”
de pe tablă preluând câte o idee de la
fiecare echipa.
Se observă faptul că func țiile care
privesc echilibrul mediului
prevalează celor economice.
Profesorul cere elevilor să privească
și să analizeze o hartă ce prezintă
evoluția despăduririlor.
Timp de 2 min scrie ți de ce s-a redus
la 1/3 suprafa ța împădurită în zona
intertropicala? Dar in zona
temperată?
Profesorul realizează la tablă un
tabel în două coloane în care trece
cauzele despăduririlor descoperite de
elevi, în cele două zone.
Profesorul cere elevilor organiza ți pe
grupe (4 grupe) să identifice
argumentele contra și cele în
favoarea tăierii păduri lor.
O consecin ță a despăduririlor o
reprezintă, deci, aridizarea
climatului. Cu ce asociati termenul
de ariditate ?
Deșerturile din zona caldă și
temperată î și extend în fiecare an
suprafața. Care ar fi cauzele?
Profesorul completează informa țiile
Procesul de degradare a terenurilorElevii răspund
solicitărilor
profesorului.
Elevii răspund
solicitărilor
profesorului.
Elevii completează
în caiete.
Elevii analizeză
harta prezentată.
Elevii răspund
solicitărilor
profesorului.
Continuă schița
lecției pe caiet.
Elevii răspund
solicitărilor
profesorului.
Elevii răspund
solicitării
profesorului.
Elevii răspundCopacul Ideeilor
Lectura.
Lucrul cu harta.
Brainstorming
Tabelul „T”
Lucrul pe grupe.
Brainstorming
Conversa ția.
Conversa ția.
BrainstormingEvalua
re
forma
tivă
Evalua
re
forma
tivă
Evalua
re
forma
tivă

81in regiunile semiaride si de extindere
a deșertului se numește deșertificare .
Profesorul prezintă elevilor imagini
ppt. din care pot fi deduse etapele
procesului de de șertificare.
Profesorul cere elevilor să privească
șisă identifice pe harta prezentată
regiunile afectate de de șertificare.
Profesorul cere elevilor împăr țiți pe
grupe să propună solu ții pentru
rezolvarea problemei de șertificării.
Expune imformatii din orizontul
local cu privire la accentuarea
procesului de deșertificării în sudul
Câmpiei Olteniei.solicitărilor
profesorului.
Elevii sunt aten ți
la informa țiile
oferite de profesor
și compl etează
schița lecției pe
caiet.
Elevii sunt aten ți
la informa țiile
oferite de profesor
și compl etează
schița lecției pe
caiet.
Elevii identifică
consecințele.
Elevii identifică
posibile solu ții.Învățarea prin
descoperire
Prezentare ppt
Învățarea prin
descoperire
Lucrul pe grupeEvalua
re
forma
tivă
Realizarea
feed-back-
uluiSolicită elevilor să formuleze,
individual, trei măsuri văzute de ei
cu impact imediat în stoparea
deșertificării din sudul câmpiei
doljene, in particular.
Realizați un afiș care să mobilizeze
populația pentru lupta împotriva
despăduririlor .Elevii formulează
răspunsurile .
Elevii realizează
cele solicitateEvalua
re
sumati
vă
Aprecie
rea
activității
elevilorSe fac aprecieri generale și
individuale privind implicarea
elevilor în predarea noilor
cuno știnte.Elevii notează
tema pentru acasă.
Educația pentru de protec ția este încă un domeniu aflat la început și tratat
cu superficialitate în România ,în vreme ce în alte state aceasta a devenit
disciplină obligatorie.
Deși timpul, care este insuficient, ne presează în actul didactic la geografie ,
nu trebuie să uităm de misiunea noastră ,și anume aceea că trebuie să le formăm
copiilor un bogat b agaj de cunoștințe despre lumea noastră dar și să le formăm
valori și atitudini pozitive față de protecția și conservarea mediului înconjurător.
Profesorii care au ore de d irigenție pot câteva ore pe an în cadrul modulului
Calitatea stilului de viaț ă, să construiască proiecte cât mai atractive pentru
elevi, aceștia participând cu plăcere, cu lejeritate ,nefiind constrânși de notare.

825.3.Metode de instruire folosite în dezvoltarea educației ecologice
Cuvântul metoda vine din limba greacă methodos (odos = cale, drum; metha
= spre, către). Deci metoda înseamnă calea, drumul pe care îl urmează
profesorul în activitatea de predare -invatare pentru atingerea obiectivelor
propuse. Metodele au menirea de a -iajuta pe elevi în dobândirea de cunoștințe
și comportamente civice, etice și a unor deprinderi de conservare a naturii.
Criteriile de clasificare a metodelor sunt diferite și controversate. Am ales
clasificarea metodelor de instruire după gradul de angajare a elevilor în actul
predării-invățării (gradul de participare) și după vechime (dogmatice).
Metodele de instruire cu rol pasiv al elevului
Aceste metode didactice sunt centrate pe activitatea profesorului, în
procesul de predare -invatare, elevii fiind receptori pasivi. Aceste metode au un
caracter discursiv, preponderent oral și sunt eficiente doar prin prisma
volumului mare de cunoștințe transmis într -un interval scurt de timp, dar este
dezavantajos deoarece nu este antrenată capacitatea de gândire, din acesta cauză
apărând plictiseala, oboseala, neatenția și memorarea mecanică. Modernizarea
metodelor pasive presupune folosirea unor mijloace de învățământ moderne
care stimulează și concentrează atenția prin fa vorizarea comunicării, prin
problematizarea metodelor și stimularea motivației intrinseci. (St.Păun, 2003)
Dintre metodele didactice cu rol pasiv cele mai utilizate sunt: povestirea,
descrierea, explicația.
Povestirea este o metodă expozitivă prin narațiune simplă, prin care se
dorește respectarea ordinii în timp și spațiu a obiectelor, fenomenelor, faptelor.
Se pot prezenta fapte geografice din medii îndepărtate (ex: activități economice
de pe alte continente) sau apropiat e (ex: evoluția exploatării miniere de pe raza
comunei și implicațiile asupre mediului), care s -au petrecut în perioade mai
vechi (ex: apariția și evoluția vieții) sau mai noi (ex: refacerea echilibrului
ecologic în unele spații). Pentru ca metoda să fie a tractivă profesorul trebuie să
folosesca un limbaj expresiv, în care figurile de stil și intonația ocupa un loc
central având ca scop sensibilizarea sentimentelor și stimularea imaginației
elevilor. Povestirea implică un ton adecvat, nuanțat, accentuare a unor cuvinte
sau expresii ce se doresc afi remarcate și reținute de elevi.
Pentru a preveni monotonia profesorul poate recurge, în timpul povestirii,
la material grafic și cartografic, la material ilustrativ, sugestiv (desene
geografice, fotog rafii, proiecții, documente, date etc.), lecturi geografice din
reviste de specialitate, ziare, cărți, manuale sau poate cere elevilor să descrie o
întâmplare trăită sau auzită despre tema discutată folosind un limbaj geografic
(de exemplu despre acumulare a nisipurilor în Câmpia Băileștilor si C.
Romanaților).
Profesorul de geografie alege tema în care tratează subiectul problemelor
ecologice în funcție de conținutul lecției pornind de la un obiectiv operațional
stabilit în proiectarea acesteia. Momentul introducerii povestirii în lecția de

83geografie și durata acesteia depind de competenta profesorului pentru că această
metodă să devină atractivă și mai ales eficienta.
Descrierea
Este o formă de expunere orală sau scrisă prin care prezentăm trăsături,
detalii, caracteristici ale obiectelor, fenomenelor și proceselor geografice prin
care trece planeta noastră. Această metodă se bazează pe cercetare, experiment
și observaț ie asupra elementelor geografice. Poate fi transformată într -o metodă
activă atunci când sunt implicați elevii care sub îndrumarea profesorului trebuie
să descrie un fenomen sau o formă de relief naturală sau antropică observată
într-o activitate în afara școlii (ex:alunecare de teren) sau descrierea pe baza
imaginilor, hărților, textelor, grafice și a notițelor (ex: desc rierea vegetației din
CâmpiaOlteniei pe baza unor imagini și texte, descrierea unor fenomene
climatice extreme care se datorează modific ării compoziției atmosferice,
descrierea unui tip de mediu observat pe parcursul unei excursii).
Descrierea în lecțiile de geografie vizează atingerea unor obiective
operaționale pe care și le -a propus profesorul. Momentul alegerii descrierii se
face atunci când profesorul abordează subiectul descris: eveniment, obiect,
fenomen, proces, ocupații, relief, peisaje, acțiuni, etc. Profesorul poate include
descrierea în toate momentele lecției care are ca obiectiv formarea
competentelor ecologice la elev i. Poate fi inclusă în etapa dobândirii
cunoștințelor, în etapa fixării cunoștințelor și în momentul evaluării.
Explicația
Este o formă de expunere orală prin care se urmărește clarificarea unor
noțiuni, dezvăluirea unor date noi pe baza un ei argumentări raționale. Profesorul
pornește de la o definiție, o regulă, un fenomen, un termen nou, o situație
geografică, după care se analizează și se argumentează premisele, cauzele,
reletiile, desfășurarea și consecințele. Explicația se bazează pe un conținut
științific, profesorul trebuind să se pregătească pentru a nu fi pus în dificultate
de elevi.
În funcție de raționamentul utilizat, explicația poate fi: deductivă,
inductivă, analogică (N.Ilinca, 2000).
Prin explicația deducti vă, profesorul îl învață pe elev cum să gândesca,
cum să rezolve problema respectivă pornind de la o noțiune generală
(necunoscută, abstractă) și ajungând la situații particulare (cunoscute, concrete).
Este important că profesorul să gândească prin prisma cunoștințelor elevilor și
a modului acestora de gândire. De exemplu, cunoscând activitățile dăunătoare
pentru componentele naturale, se pot explica extinderea suprafețelor aride,
anomaliile climatice, topirea ghețarilor, distru gerea stratului de ozon, e tc.
Explicația inductivă pornește de la situații particulare la general sau esențial, de
la fapte concrete la concepte, de la observație sau experiment la stabilirea
cauzelor și cunoașterea legilor. (N. ilinca, 2000 ).
Prin explicația analogică se pornește de la asemănarea sau elementul
comun a două obiecte, fenomene, unități de relief prin comparare, și se are în

84vedere apartenența unor date ale primului obiect, fenomen, la al doilea. De
exemplu studiul compa rativ a activităților industriale din state cu nivele de
dezvoltare asemănătoare, pentru descoperirea asemănărilor și deosebirilor
privind grija pentru protecția mediului.
Profesorul poate utiliza material didactic și pe parcursul explicației
trebuie să stea în fața clasei, lângă materialul didactic, să nu se plimbe printre
bănci distrăgând atenția elevilor.
Activitatea profesorului este dominantă față de cea a elevilor, el folosind
dialogul retoric său întrebări cum sunt: de ce?, unde?, cum?, din ce cauză? său
întrebări ipotetice: ce s -ar întâmpla dacă…? Poate folosi explicația lacunară
lăsând elevilor posibilitatea completării răspunsului.
Această metodă este într -o permanentă interdependență cu alte metode de
învățământ, mai ales cu demonstrația, observația și conversația, ce pot fi
utilizate în procesul instructiv -educativ pentru atingerea competențelor
ecologice.
Prelegerea
Prelegerea (de la latinescul lego -ere = a citi) este o expunere co mplexă,
sistematică, neîntreruptă, prin care profesorul de geografie transmite un volum
mare de informații, noțiuni și concepte într -o înlănțuire logică, bazată pe idei
principale, cu argumentări și exemple.
Prelegerea este utilizată mai mult la cl asele liceale în care elevii au un
bagaj ridicat de informație și de înțelegere. Profesorul începe prin prezentarea
titlului temei, a importanței cunoașterii ei, după care urmează planul pregătit
înaintea activității.
Prelegerea cuprinde două etap e:
-proiectarea obiectivelor operaționale în funcție de programă, elaborează
conținutul, stabilește planul, alege strategia de prezentare (prelegere cu aplicații,
prelegere cu dezbatere)
-prezentarea conținutului prelegerii pe baza planului structura t prezentat de
profesor oral sau scris pe tablă, pe folie, tip poster sau pe ecran cu
retroproiectorul.
Activitatea se realizează în jurul unei scheme logice sau a ideilor -ancoră a
acesteia. Se formulează cauzele ce au generat evenimentele, fenomen ele,
formele și concluziile cu referire la acestea. Explicarea noțiunilor geografice se
face imediat după momentul expunerii schemei, profesorul folosindu -se de
procedee adecvate: intrebări -problemă, dialog retoric, analiza unor texte.
De exemplu , în cadrul lecției ,,Conservarea biosferei la clasa a V -a” se
captează atenția elevilor cu imagini ce ilustrează animale, plante dispărute sau
aflate pe cale de dispariție , imagini cu suprafețe deșertificate . Elevii au
cunoștințe despre cauzele și modul d e distrugere a lumii vii, profesorul venind
cu completări. Se argumentează pe fiecare tip de activitate umană distructivă cu
ajutorul imaginilor proiectate. Elevii pot identifica rezu ltatele pe termen lung ale

85deșetificăriiformându -și comportamente conșt iente și deprinderi de conservare
a naturii.
Există mai multe tipuri de prelegeri:
-prelegerea sub formă de monolog, prin care profesorul prezintă informațiile
iar elevul este receptor; este o metodă care nu captează atenția elevilor de aceea
trebui e împletită cu altă metodă sau trebuie să fie foarte scurtă
-prelegerea -aplicată, în care profesorul expune subiectul (de exemplu
formarea efectului de seră, a ploilor acide) și elevii urmează să elaboreze un
desen, o schemă, o machetă
-prelegerea -dezbatere presupune studierea din partea elevilor a unui material
indicat de profesor sau se face apel la cunoștințele dobândite în clasele
anterioare sau la alte discipline (ex: Efecte ale activităților umane, cls. aV -a-
lecție în care se pot utiliza cunoș tințele dobândite în clasele primare)
-prelegerea cu oponent presupune o regizare a activității de predare, prin
prezența unui elev instruit sau a unui alt cadru didactic (oponent), care
antrenează clasa în discuții prin întrebări, observații și situați i–problemă
privind cauzalitatea fenomenelor, desfășurarea, consecințele și implicațiile în
evoluția proceselor geografice.
Metodele expozitiv -euristice au o serie de lipsuri și limite, transmițând
cunoștințe pe calea transferului de la profesor la elev (I. Gerghit, 1980). Pentru
ca metodele expozitive să devină mai eficiente trebuie să se respecte câteva
cerințe:
-implicarea elevilor la dobândirea cunoștințelor;
-volumul de informații și sistematizarea lui să fie raportat la vârsta și nivelul
de înțelegere a copiilor;
-idelile trebuie să fie clare și corelate cu exemple observate în natură sau
oferite de mijloacele de învățământ;
-îmbinarea expunerii cu celelalte me tode de învățământ;
-transformarea monologului în dialog;
-folosirea a cât mai mul tormijloace de învățământ;
-expunerea informației să nu depășească mai mult de 20 de minute și după
fiecare obiectiv atins să se realizeze schema pe tablă și în cai etele elevilor;
-expresivitatea limbajului, a tonului utilizat de profesor să fie adecvat și la
capacitățile de înțelegere a clasei.(V. Tomescu, www.documents.tips )
Metode cu rol semiactiv și activ în procesul de predare -învățare
Aceste metode sunt centrate pe activitatea elevilor, profesorul devenind
îndrumător, mediator sau coordonator al activității. Acestea sunt mai atractive
deoarece elevii sunt mobilizați, își concentrează atenția, le stimulează
imaginația, le trezește intere sul și curiozitatea . Aceste metode au și dezavantaje
deoarece solicită timp, mat eriale instructive variate, un număr mic de elevi ,de
aceea sunt îmbinate cu metode centrate pe acțiunea profesorului sau sunt
aplicate în lecțiile practice.

86Conversa ția
Este o metodă ce constă în dialogul, dintre profesor și elevi sau între elevi,
pe baza întrebărilor și răspunsurilor. Are o mare valoare formativă și este foarte
des utilizată de profesorii de geografie.
Conversația cunoaște mai multe forme (N.Ilinca, 2000):
a)conversație catehetică (reproductivă) ce se desfășoară prin întrebare și
răspuns, fără interpretarea sau modificarea informațiilor din manual sau
transmise de profesor. Este o metodă folosită mai ales la verificarea
cunoștințelor sau pentru consolidarea acestora și se referă în primul rând la date
ce nu pot fi explicate sau corelate (denumiri, cifre).
b) conversația euristică (socratică, maieutică) care derivă din grecescul
euriskein=a descoperi, are rolul de a -i dirija pe elevi spre descoperirea
adevărului, de a dobândi noi cunoștințe. Acest tip de conversație se bazează pe
întrebări deschi se, ipotetice cum ar fi: Cum explica ți că, după anul 1990, au
dispărut suprafe țe mari de pe rdele de protec ție la nord de Dăbuleni si
localităților limitrofe?
c) dezbaterea este o metodă prin care se verifică o problemă teoretică și
practică, cu argument epro și contra. Acestă metodă dialogată are un caracter
formativ prin faptul că dezvolt ă capacitatea de analiză, dezvoltă gândirea critică,
analitică, îi stimulează pe elevi să emită judecați asupra unui fenomen, fapt sau
obiect.(ex.:Reînființarea exploataților agricole mari prin comasarea terenurilor
agricole nisipoase si nu numai ).
O variantă modernă a dezbaterii este dezbaterea după procedeul Phillips -66.
Elevii sunt împărțiți în două sau mai multe grupe (dacă este posibil în 6 grupe a
câte 6 membri), fiecare având un lider. Profesorul propune un subiect (ex:
Plantarea perdelelor d e protecție, o necesitate sau nu ),membrii grupelor îl
analizează, realizează concluzii și soluții referitoare la problema respectivă și
apoi liderii grupelor le expun în fața clasei. Profesorul nu participă la discuții ,el
doar anunță concluziile generale și face aprecieri la sfârșitul activității.
Întrebările determină răspunsuri iar dialogul profesor -elev activează
memoria, favorizează însușirea noțiunilor geografice. (M.Dulama, 2000) Pentru
un dialog eficient, întrebările formulate de profesor trebuie să îndeplinească o
serie de cerințe:
-să fie rostite cu voce tare ;
-să fie scurte, precise, concise ;
-să fie corect formulate ;
-profesorul să nu permită trecerea peste întrebări fără a primi un răspuns ;
-săofere timp de gândire elevilor pentru a formula răspunsul ;
-să nu cuprindă term eni necunoscuți de elevi ;
-să fie variate și să aibă diferite grade de dificultate ;
-să cuprindă o singură cerință ;
-să dovedească înțelegerea fenomenelor .

87Întrebările sunt clasificate în literatura de specialitate în funcție de
procesul psihic antrenat:
-întrebări reproductive (mnemotehnice) care solicită memoria și așteaptă un
singur răspuns
(ex: Acumularea cărui gaz în at mosferă produce efectul de seră?)
-întrebări productive, care solicită gândirea și permit mai multe răspunsuri.
Acestea se mai numes c întrebări cauzale și ipotetice ( Dacă s -ar topi ghețarii,
care ar fi consecințele?)
Întrebările sunt clasificate și în funcție de numărul de răsp unsuri așteptat la
o întrebare:
-întrebări închise convergente, care necesită memorarea informațiilor din text,
de pe hartă, din alte surse geografice și presupun un singur răspuns (ex: Ce gaz
elimină plantele?)
-întrebări închise divergente ,care per mit elevilor mai multe răspunsuri corecte.
Aceste întrebări solicită gândirea, interesul, curiozitatea, capacitatea de a
formula întrebări și determină legături cauzale între componentele răspunsurilor
(ex: Ce efecte ar avea epuizarea hidrocarburilor?)
În funcție de operațiile pe care trebuie să le efectueze elevii, întrebările sunt:
-de clasificare: Cum sunt clasificați factorii care influențează poluarea
atmosferei?
-de comparare: Care s unt mai poluate: apele Jiului sau ale Dunării ?
-deexplicare: De ce omul este principalul factor distructiv al mediului natural?
-de definire: Ce este mediul natural? Dar mediul antropizat? Dar mediul
antropic?
-de numărare: Câte tipuri de rezervații cunoașteți?
-de ordonare în spațiu și ti mp: Unde se afl ă situate câmpurile de dune din
județul Dolj?
În funcție de adresabilitate, sunt întrebări:
-frontale, adresate întregii clase ;
-individuale, adresate unui elev ;
-inversate, adreate de elev profesorului ;
-returnate,când la o întrebare a elevului profesorul răspunde printr -o altă
întrebare (ex. De ce s -au format dunele de nisip în acst perimetru ? Prec izează tu
cine contribuie la acumularea lor ).
-de releu de comunicare când la întrebarea unui elev profesorul o returnează
altui elev sau întregii clase. (De ce în spațiul montan întâlnim cele mai multe
rezervații? Ce elemente ale naturii protejate de lege sunt întâlnite în zona
monatana? )
-de controversă, când se propun răspunsuri contradictorii (ex: Este bine să se
practi ce o agricultură intensivă în zonele nisipoase din Câmpia Olteniei ?)
Conversația este prezentă în toate lecțiile ,chiar dacă nu este o metodă
predominantă ,ci este folosită alături de alte metode.

88Demonstrația
Înseamnă a dovedi, a convinge, a prezenta o realitate, un fenomen sau
proces pe baza unui material concret, intuitiv, sau în urma unor argumente
logice, exemple, acțiuni practice care favorizează cunoașterea. Este o metodă de
explorare care se face în fața elev ilor de către profesor cu ajutorul mijloacelor
didactice.
Demonstrațiile pot fi după tipul de modele utilizate (N.Ilinca, 2000):
a)demonstrații obiectuale –naturale: roci, minerale, eșantioane de sol; mulaje,
machete, ce se pretează mai ales la clasa a V -a, a XI-a și a VIII -a,în lecțiile
legate de pedosfera, formarea pânzei freatice și poluarea acesteia, poluarea
solului, relațiile organismelor cu factorii abiotici etc.
b) demonstrații figurale :desenele geografice efectuate pe tablă, în afar a celor
din manual (hărți schematice –cartoschema ,de exemplu ,la reprezentarea
reliefului din orizontul local; desenul schematic: producerea alunecărilor de
teren, diagrame ș.a)
c) demonstrații cu ajutorul mijloacelor audio -video: filmul, simulări pe
calculator, diapozitive, ilustrații. Avantajul folosirii acestor mijloace este acela
că oferă o imagine asupra unor spații și fenomene îndepărtate (ex: imagini din
diverse țări la clasele a VI -a și a VII -a) dar și proiecții cu fenomene
neperceptibile la scar a vieții um ane (ex: formarea dunelor de nisip ).
d) demonstrații simbolice (ex.:determinarea dioxidului de carbon din aer cu
ajutorul apei de var și fenolftaleina –aerul poluat pompat în vasul cu aceste
soluții decolorează soluția respectivă ).
Metodologia demonstrației este variată și cuprinde: pregătirea
demonstrației, demonstrația propriu -zisă a profesorului și participarea elevilor la
demonstrație (M. Dulama, 2000) .
Obsevarea
În lecțiile de geografie observarea poate fi spontană, ne organizată de
profesor,unde elevul observă independent ,și observare sistematică, organizată
(ex.:observarea producerii unor fenomene ale naturii, poluarea produsă de
centrele indust riale din zonă).
Esteuna din metodele des utilizate de profesorii de geografie, fiind
totodată și o metodă de cercetare, de explorare a realității geografice substituită
prin mijloace de învățământ. Observarea implică privirea unui obiect, fenomen
sau proces pentru a sesiza as pectele obiectului privit, pentru a încadra
informațiile în ca tegorii distincte sau concepte.
Observarea mai poate fi instrumentală șivizuală.Observarea instrumentală
înseamnă achiziționarea de informații cu ajutorul unor instrumente (ex.:
culoar ea apei se compară cu o scară colometrică, cu soluții etalon ori lame de
sticlă colorate, pregătite anterior ).
Observarea vizuală se face pe baza simțurilor și poate fi staționară prin
observarea unui fenomen pe un timp îndelungat (ex. Observații asupra

89poluanților de la o interprindere din apro piere(culoare, vizibilitate, direcția,
efecte asupra organismelor) și observare expediționar ă,realizându -se de-a
lungul unor trasee (drumeții de observare a orizontului local în care elevii își
notează elementele întâlnite).
După parcurgerea etapelor unei observări urmează prelucrarea,
interpretarea, analizarea informațiilor în grup sau la nivelul clasei și elaborarea
unor desene, schițe, scheme, sinteze, grafice, tabele, hărți, pliante, postere cu
mesaje ecologice, planuri de remediere a calității mediului.
Problematizarea
Este o metodă didactică activă, dialogată ,în care profesorul crează situații –
problemă, probleme, întrebări problemă. Această metodă sporește curiozitatea
elevilor față de conținuturi, noțiuni, concepte și -i stimulează prin rezolvarea
situațiilor problemă să descopere adevărul. Elevii au posibilitat ea de a surprinde
relațiile dintre obiecte și fenomene, între cunoștințele anterioare și cele noi ,prin
acțiuni de comparare, explicare, de anticipare.
Activitatea profesorului este de a cre ea întrebăr i-problemă, situații-
problemă, probleme, de a conduce activitatea pentru c aelevii să clarifice
esențialul.
Exemple de întrebări-problemă : De ce apa condiționează dezvoltarea
societății omenești?
Exemple de probleme : În anul( X ) suprafața forestieră ocupa în Carpați
( …ha ), iar în anul ( Z)era de (…ha) . Calculați cu cât a scăzut suprafața
pădurilor între anii ( X ) și(Z).
Exemple de situații-problemă : Cum vă explicați că Cernobâl reprezintă în
continuare un pericol pentru Europa?
Situația-problemă s e deosebește de întrebarea -problemă, care începe cu
,,de ce?” și care presupune răspunsuri scurte. În situația -problemă operațiile
gândirii pornesc de la o problemă ,întrebarea -cheie fiind ,,cum?”.
Conștientizarea problemei este punctul de plecare în rezol varea unei situa ții-
problem ă.
Exercițiul reprezintă o metodă de învățământ bazată pe acțiune
practică/operațională prin care elevii efectuează conștient și repetat acte mintale
și motrice pentru dobândirea unor îndemânări și însușirea unor conținu turi,
noțiuni și fenomene geografice. Această metodă este eficientă când operațiile
prevăzute creează condițiile neces are pentru elevi spre a le utiliza în condiții
noi, variate, stimulând inteligența.
Tipurile de exerciții ce pot fi utilizate în predarea geografiei sunt:
-după forma de organizare: individuale, de echipă, frontale;
-după gradul de intervenție al profesorului de: exerciții dirijate ( ex: se
dirijează gândirea elevilor pentru însușirea semnelor convenționale, mai ales la
clasa a V -A), semidirijate (ex.: utilizând imaginile proiectate elevii vor
determina tipul de poluare) ș i libere (ex.: elevii se folosesc de grafice pentru a

90determina evolu ția precipitațiilor în sudul județului Dolj într-o perioadă de
timp);
-după funcțiile îndeplinite:
a)de inițiere (introductive, de acomodare); ex.: la începutul activității
(imaginare-dacă Pământul nu ar mai avea apă potabilă; dacă Pământul ar fi
acoperit în totalitate de apă)
b)de bază ( de fixare și consolidare a cunoștințelor); ex.: elevii clasei a VIII -a
vor arăta pe hartă, în timpul predării sau la sfârșitul lecției, rez ervațiile naturale.
c)corective; ex.: stabilirea unor norme pentru reducerea impactului asupra
echilibrului natural;
d)aplicative; ex.: identificarea surselor de poluare din apropierea școlii și din
apropierea propriei locuințe ;
e)recapitula tive;ex.: prin activitate frontală (întrebări);
-de evaluare : prin teste, fișe de lucru;
-de mânuire ; ex.: citirea termometrului pentru aflarea temperaturii în oraș și în
afara lui;
-de observare și analiz ă; ex.: orientarea în teren cu ajutorul elementelor din
natură;
-de exprimare concret ă; ex.: realizarea unui colaj cu elementele constituente
ale Biosferei dezbătând urmările, consecințele poluării/distrugerii acestora ;
-de crea ție;ex.: realizarea unei descrieri sau a unei compuneri cu c onținut
ecologic.
Modelarea
Este o metodă de cercetare prin care elevii dobândesc cunoștințe despre
fenomene și procese complexe petrecute la distanțe mari, la scară mare și mai
greu de obsevat în direct.
Modelarea presupune simplificarea, micșorarea, esențializarea unei realități
geografice după proprietățile originalului, modelul devenind astfel un înlocuitor
al sistemului obiectual, oferind date esențiale sau particulare despre obiecte,
fenomene și procese geografice. Unele modele nu explică unele însușiri ale
originalului și au caracter relativ, aproximativ, conventional, oferind informații
parțiale, aproximative ale proceselor, fenomenelor modelate.
După natural lor, modelele cu aspect geografic sunt:
-modele obiectuale: machete (ex .: mediul acvatic); mulaje (hărți în relief),
eșantioane (roci, minerale, mostre de sol, semințe, plante presate, animale de
mici dimensiuni)
-modele grafice: acestea sunt stilizări, abstractizări, gener alizări ale
fenomenelor, faptelor și obiectelor ,oferind informații statistice, simplificate.
Acestea sunt configur ale, figurale convenționale ,care transpun informațiile
schematic, în figur igeometrice sau combinații de linii, puncte și figure ,de ex.:
diagrame, profile, blocdiagrame, histograme, hărți

91-modele simbolice (matematice) reprezintă realitatea geografică convențional
sau analogic, utilizând semne, obiecte sau imagini (ex .: reprezentarea densității
fragmentarii reliefului)
-modele fotograf ice-reprezintă imagini fixate pe fotografii, diapozitive,
pelicule de film.
-modele simulacra, care imită fenomene, procese, evenimente, fapte
geografice, dând o falsă impresie a realității geografice (ex.: simularea unei
alunecări de teren sau a unei tornade)
-modele verbale -propoziționale -sunt reprezentări logice fondate pe planuri,
tabele sintetice, în cuvinte și propoziții, teorii, concepte (ex.: tabele –
ecosistemele din România)
-modele cibernetice –scheme, ecuații, modele logice (ex.: sc hema
modificărilor produse în domeniul pădurilor de foioase din Subcarpații
românești ca urmare a intervenției antropice)
Modelul cel mai folosit în predarea -învățarea lecției este schema lecției la tablă
care reprezintă un model de organizare a conț inutului, de percepție a ideilor și
de învățare logică.
Cea mai utilizată dintre modelele grafice și cartografice este harta, care însoțește
aproape în permanență activitatea profesorului. Ea este importantă și pentru
lecțiile de educație ecologică, ofer ind date esențiale în predare. Cu ajutorul ei se
fac corelații, se stabilesc legături între obiecte și fenomene. Elevii sunt deprinși
cu harta încă din clasa a IV -a, când învață semnele convenționale principale și
să se orienteze pe aceasta. Utilizarea hăr ții începe în ciclul gimnazial cu lecția
Reprezentarea suprafeței terestre, unde elevii învața să citească, să interpreteze
și să calculeze distanțe pe hartă în funcție de scara acesteia, fiind apoi prezentă
aproape permanent în lecțiile de geografie până la terminarea clasei a VIII -a și
apoi la liceu.
Pentru diversifica rea metodei de lucru cu harta se mai folosesc și hărțile –
ștampilă (mute), harta magnetică și, mai nou, harta digitală.
Experimentul
Este o metodă practică bazată pe acțiune reală, aplicată, având ca scop
observarea concretă a fenomenelor ș i proceselor.
Experimentul se poate realiza prin:
-studiul de caz (ex.: elevii se documentează despre degradarea mediului în
orizontul local pentru că apoi să prezinte informațiile, să argumenteze și să
emită soluții; în cazul viscolului se urmă rește direcția din care bate vântul,
terenurile în care bate frecvent, vizibilitatea, grosimea stratului de zăpadă și
pagubele produse);
-cu ajutorul instrumentelor cumpărate sau confecționate -poate fi făcut atât de
profesor în fața clasei cât și de elevi. Exemple: determinarea acidității apei de
ploaie cu un pluviometru sau cu o instalație confecționată de elevi sau profesor

92din două sticle de plastic de 1 -2 l care se așează una într -alta în așa fel încât
gâtul celei de sus a intre în gâtul celei de jos. Se decupează fundul celei de -a
doua și se acoperă cu o sită metalică. După căderea ploii se determina aciditatea
apei de ploaie prin măsurarea pH -ului cu pH -metru, cu hârtie indicatoare
(I.Zavoianu,1981)
Metoda experimentală este foarte atrac tivă penru elevi stimulându -le
interesul, curiozitatea și creativitatea.
Studiul de caz
Este o situație de învățare prin care se analizează un caz. Analiza se face
individual sau colectiv, poate fi orală sau scrisă și este o activitate independentă
sau sub îndrumarea profesorului. (ex.: elevii vor analiza efectele aridizării
sectorului nisipos al câmpiei doljene ; elevii examinează, adună, selectează,
valorifică informații despre cauza poluării, evoluția și urmările, implicaț iile
acesteia). Studiul de caz dezvoltă imaginația prin conexiunile pe care le face
elevul.
Metodele folosite în trecut și care sunt încă păstrate de mulți profesori care
merg pe calea predării tradiționale îi poate plictisi pe elevi dacă durează prea
mult. De aceea prezentarea trebuie să fie activă și să cuprindă o activitate de
cooperare, sarcini de lucru, aplicație. Aceste sarcini de lucru ce se pot realiza
prin cooperare stimulează elevul din multe puncte de vedere și îl
responsabilizează. Vor fi prezentate câteva metode moderne ce pot fi utilizate în
timpul orei de geografie pentru stimularea interesului față de componentele
mediului.
Jocul geografic
Este o activitate relaxantă prin care situația de învățare este convertită
într-o activitate distractivă ce se desfășoară după reguli prestabilite. Este o
metodă activă de însușire, de consolidare și evaluare a cunoștințelor. Câteva
exemple de jocuri:
-jocul denumirilor geografice (ex.: elevii trebuie să răspundă î ntrebărilor
profesorulu i despre sectoarele nisipoase ale câmpiei doljene, iar elevul care nu
știe este înlocuit);
-jocul porturilor (ex.: elevii trebuie să indice câte o localitate din perimetrul
luat sub observa țieatunci când le vine rândul, cel care nu știe iese din joc);
-pescuitul -pescuirea unui bilețel pe care sunt scrise cerințe ce trebuie
rezolvate de fiecare elev . Este scos din joc elevul care nu știe răspunsul;
-rebusurile geografice : elevii, împă rțiți în două grupe, formulează răspunsuri
și completează căsuțele dezlegând probleme legate de poluarea mediului din
orizontul local;
Brainstorming (furtuna/asaltul de idei)
Această metodă constă în formularea a cât mai multor idei din pa rtea
elevilor referitor la o temă dată. Elevii pot formula chiar și idei trăznite, fiind
încurajați să argumenteze, să compare, să dea soluții, stimulându -se astfel
motivația învățării.

93Un moment de brainstorming poate începe orice lecție de geogra fie.
Aceasta implică mai multe etape:
-cunoașterea regulilor (ex.: exprimare rapidă, formularea ideilor scurte, se
râde cu… și nu de…) ;
-alegerea temei și a sarcinii d e lucru (ex.: Câmpia Olteniei și problemele ei
ecologice) ;
-solicitarea expr imării în fraze scurte, concrete și fără cenzură ;
-inregistrarea tuturor ideilor în scris (pe tablă, flipchart) ;
-reluarea ideilor emise pe rând și gruparea lor pe categorii (teorii, simboluri,
cuvinte cheie, descrieri)
-evaluarea, argumentarea, c ontraargumentarea ideilor la nivelul clasei sau a
unor grupuri mici
-selectarea ideilor originale sau a celor cât mai apropiate de adevăr
Scopul acestei metode este reliefat de faptul că fiecare are dreptul la opinie
personală, nu se fac critici, sunt încurajați elevii timizi și se evită blocajele
intelectuale prin întrebări ajutătoare. Această activitate sporește încrederea în
sine a fiecărui elev, încurajează emisia de opinii și judecăți.
Mozaicul
Este o metodă bazată pe învățare a prin cooperare. Mozaicul presupune
următoarele etape:
-constituirea grupurilor și preluarea sarcinilor: împărțirea clasei în grupuri de
câte 4 elevi, fiacare elev din grup primind câte un număr de la 1 la 4; profesorul
anunță tema: Relieful jude țuluiDolj. Toți cei cu nr. 1 se vor documenta despre
formarea și evoluția zonelor nisipoase și relieful acestora . Cei cu nr.2 vor avea
ca temă cli ma și hidrografia Câmpia Olteniei . Cei cu nr. 3 vor pregăti informații
despre flora și fauna regiunii, iar cei cu n r. 4 vor identifica sursele de poluare și
măsurile de combatere/protecție a poluării pe raza acesteia. Elevii vor primi fișe
cu informațiile potrivite și hărți și le vor studia pentru a deveni experți în
problemele respective.
-activitatea pe grupe de experți-toți elevii cu același număr vor forma câte un
grup și vor rezulta 4 grupuri din elevi cu același număr. Fiecare elev va studia
textul dat, hărțile, va extrage ideile esențiale, va clarifica noțiunile noi și va
deveni expert în subiectul discuta t.
-activitatea în grupele inițiale -fiecare revine în grupul inițial și prezintă
grupului conținutul studiat. Expertul poate adresa întrebări colegilor pentru a se
asigura că aceștia au înțeles.
-evaluarea elevilor prin fișe, intrebări sau alte me tode scurte.
Profesorul supraveghează activitatea elevilor și poate interveni pentru a se
asigura că aceștia au înțeles correct subiectul.
Jurnalul cu dublă intrare
Această metodă stârnește curiozitatea prin lectura unui text, elevul regăsind
în conținutul acestuia experiențe personale.

94Elevii au de citit un text despre activitățile locuitorilor și mediul natural din
orizontul apropiat (sectorul nisipos al câmpii doljene ). Se împarte foaia în două,
trăgându-se o linie verticală. În partea stângă elevii vor nota pe rând câte un
pasaj care i -a impresionat în mod deosebit (ex.: despre frumusețea locului),
amintindu -le despre o experiență personală , unul care i -a impresionat în mod
neplăcut, unul care le pare relevant pentru text (ex .: varietatea și frumusețea
peisajului). În partea dreaptă vor nota argumentele, justificând alegerea făcută.
Profesorul cere elevilor argumentările, poate comenta și el asupra unor pasaje
pe care dorește să le rețină elevii.
Turul galeriei
Este o metodă prin cooperare care stimulează învățarea, gândirea ctitică și
interaprecierile.
Profesorul comunică sarcina de lucru: Poluarea aerului . Elevii se vor
împărți în grupe de câte patru. Fiecare grupă va elabora un desen, o schemă pe
tema dată. Fiecare elev din grup va avea câte o sarcină: vor extrage informații
din textul dat, vor nota, vor desena, vor colora. Urmează apoi expunerea
produselor realizate, pe pereții clasei. Elevii vor face turul galeriei , vor examina
posterele realizate de fiecare grupă, examinează conținutul, soluțiile, ideile
propuse de colegii lor și notează pe lucrările acestora comentarii critice,
întrebări, observații. După ce se termină turul galeriei, grupurile revin la locul
inițial și citesc comentariile, observațiile de pe lucrarea lor, reexaminandu -și
produsul.
Cubul
Are ca scop explorarea unui subiect nou din diferite puncte de vedere sau
îmbogățirea unui subiect cunoscut . Este o metodă ce poate fi folosită cu orice
tip de subiect. Poate fi folosită și la clasa a VIII-a la lecția Câmpia Română .
Sunt recomandate următoarele etape:
-realizarea unui cub pe ale cărui fețe sunt scrise cerințele: descrie, compară,
analizează, asociază, aplică, argumentează. Se realizează fișe cu itemi pentru
cele șase cerințe: descr ie (ex.: Câmpia Olteniei), compară , analizează (ex.:
analizează factorii ce au contr ibuit la formarea zonelor nisipoase), asociază ,
aplică.
-elevii sunt împărțiți în șase grupe. Un membru din fiecare grup învârtește
cubul/zarul și ia câte o fișă corespunzătoare. Aceștia vor rezolva itemii
împreună cu restul grupului și le vor prezenta în fața clasei. Activitatea va fi
dirijată de profesor, care trebuie să încurajeze implicarea tu turor elevilor. La
finalul exercițiului se vor face aprecierile.
Știu-Vreau să știu-Am învățat
Este o metodă prin care elevii conștientizează ceea ce știu sau cred că știu
despre un subiect. Elevii trebuie să completeze câte o fișă, indiv idual sau pe
grupe, cu ceea ce știu despre tema ce urmează a fi discutată (ex.: Câmpia
Olteniei, clasa a VI II-a). Se realizează pe tablă un tabel:

95Știu (S)/Ce cred că ști u Vreau să știu (V) Am învățat (I)
Profesorul cere elevilor să spună ce știu despre această temă. Se vor nota în
prima coloană cele mai bune idei. Se cere elevilor să formuleze întrebări despre
ceea ce nu știu în legătură cu acest subiect sau problemele despre care doresc să
afle mai multe informații și se notează toate acestea în coloana din mijloc.
Elevii citesc lecția din carte, analizează hărțile și formulează răspunsuri pentru
întrebările din coloana din mijloc. Aceste răspunsuri se notează în coloana ,,Am
învățat”. Dacă rămân în trebări fără răspuns profesorul poate să le sugereze
răspunsul sau le poate indica sursele de unde le pot afla. În încheiere elevii
decid ce au învățat nou în această lecție.
Călătoria imaginară
Această metodă dezvoltă capacitatea de orienta re pe hartă, imaginația și
spiritul de observație. Este un mod mai plăcut de a -și însuși informațiile, elevii
fiind antrenați să descopere și să aibă o prezentare cât mai completă.
Ciorchinele
Este o metodă care se aseamăn cu brainstorm ing și care stimulează
gândirea liberă a elevilor, formându -le în final o imagine de ansamblu asupra
subiectului.
Elevii notează individual sau pe grupe, în mijlocul unei pagini, tema (ex.:
Degradarea solului ) și scriu în jurul acesteia informațiil e pe care le știu, trăgând
linii între acestea și titlul din mijloc. Dacă ideile au legătură una cu cealaltă se
trag linii între ele. Din aceste idei pot pleca altele, elevii oprindu -se când nu mai
știu. După finalizare, elevii se confruntă între ei. Profe sorul realizează pe tablă
un ciorchine cu ideile culese de la elevi. Această metodă poate fi utilizată și în
etapa fixării cunoștințelor, elevii notând în jurul titlului ceea ce au învățat și în
final li se creează o imagine de ansamblu asupra lecției însu șite.
5.4.Forme de evaluare a competențelor ecologice
Evaluarea presupune operații de măsurare, apreciere și judecăți pentru
diagnosticarea activității și pentru determinarea modului în care se realizează
obiectivele și competențele ( N.Ilinca, 2000 ). Este un act didactic complex,
continuu și de durată care asigură calitatea și cantitatea conținutului însușit,
eficiența metodelor și mijloacelor utilizate și motivarea elevilor.
Sunt evaluate:
1. Cunoștințele și capacitatea de a opera cu ele -ex.: înțelegerea relației dintre
poluarea apei și distrugerea ecosistemelor acvatice;
2. Atitudini și valori -ex.: este interesat de menținerea caității mediului, este
dispus să participle la o campanie de ecologizare;
3. Comportamente –ex.: se implică în acțiuni de promovare a educației
ecologice. ( A.Burciu www.seap.usv.ro/cercetare/env_edu ) .

96Pe parcursul actului educațional profesorul de geografie trebuie să
transforme copetențele ecologice în finalități. Competențele devin ,,obiecte” ale
evaluării. Evaluarea este o componentă a actului didactic prin care se stabilește
dacă aceste competențe ecologice au fost atinse sau dacă modul de abordare
pentru atingerea acestora este cel corect.
După perioada de studiu, evaluarea este:
-Inițială-urmărește nivelul cunoștințelor, aptitudinilor și valorilor ecologice
la începutul ciclului de învățământ, la începutul anului școlar, la începutul
semestrului. De exemplu, pentru clasa a V -a se poate formula o temă mai
amplă, cu titlul ,, Poluarea mediului în orizontul apropiat”
-Continuă, ce se desfășoară pe tot parcursul desfășurării procesului de
învățământ, cu rolul de a identifica la timp lacunele sau greșelile. Exemplu
pentru clasa a VII -a: la lecția ,, Noua Zeelandă’’ ,se pot formula și itemi care să
vizeze problemele ecologice cum ar fi: Precizați denumirea celei mai populare
păsări care a trăit în trecut și a dispărut din Noua Zeelandă. Care au fost
cauzele dispariției acesteia. Exprimați ce sentimente vă produc astfel de acțiuni
ale omului și ce tr ebuie să facă acesta pentru a evita dispariția altor specii de
animale.
-Formativă (cumulativă, sumativă, globală) -la sfârșit de ciclu de învățământ,
de an școlar, capitol, oferind posibilitatea aprecierii modului în care au fost
atinse competențele generale și specifice. (N.Ilinca, 2000) ,,Acest tip de
evaluare nu permite să se ia decizii folositoare populației școlare ale cărei
rezultate sunt apreciate. Ameliorările nu mai folosesc elevilor care au parcurs
perioada de instruire evaluată, ci promoții lor care vin după ei”( N.Ilinca, C.
Parvu, 2006). Spre exemplu, la clasa a V -a, la verificarea capitolelor
,,Geografia populației și activitățile economice’’ :Comparați zona temperată cu
cea rece din punct de vedere al impactului omului asupra mediului n atural.
Identificați care dintre aceste zone este mai afectată și precizați două cauze ale
degradării mediului .
După modul de efectuare a evaluării:
A. Evaluare prin probe scrise (lucrări, teste) neanunțate, în cadrul verificării
curente, și anunțate, în cadrul verificării semestriale, la final de unitate de
învățare, de ciclu de învățământ, prin care pot fi evaluate numai cunoștințe din
domeniul ecologic sau combinate cunoștințe geografice -ecologice.
Exemplu de lucrare de control pentru verificarea cunoștințelor din domeniul
ecologic la clasa a VIII -a: Lecția verificată: Mediul natural -protec ția și
consevarea acestuia .
1. Definiți termenii: mediu natural, mediu antropic, mediu antropizat.
2. Menționați câte o cauză a degradării mediului pentru componentele:
aer, apă, sol, vegetație, faună.
3. Menționați câte o consecință a degradării apei, aerului, solului,
vegetației, faunei.
4. Pecizați modul în care mediul natural poate fi protejat.

975. Precizați două rezervații floristice, două rezervații faunistice, o
rezervație geologică și una speologică, precizând pentru fiecare valoarea
ecologică pe care o prezintă ac estea.
6. Identificați o rezervație din apropierea localității voastre.
Exemplu de lucrare de control pentru verificarea cunoștințelor geografice și
ecologice la cl asa a VII-a: Lecția verificată:Fran ța;
1. Precizați două state cu care se învecinează Fran ța;
2. Descrieți relieful, clima și hidrografia Franței.
3. Menționați patru orașe, două resurse nat urale și două ramuri
economice.
4. Menționați una din măsurile lu ate pentru rezolvarea un ei problem
ecologice.
Evaluarea scrisă are avantajul că într -un timp scurt pot fi verificați un
număr mare de elevi, dar și dezavantajul de a nu putea interveni atunci când
elevul are un lapsus (de exemplu) sau când este pe o pistă greșită. Elevii se pot
exprima în scris mai liber decât oral, fiind mai creativi datorită timpului avut la
dispoziție pentru formularea răspunsurilor și datorită eliminării emoțiilor.
Evaluarea prin probe scrise se realizeaza prin:
a. Itemi obiectivi, a căror răspu nsuri trebuie alese dintr -o listă cu mai multe
variante. Aceștia pot fi:
-itemi cu alegere dual ă–elevul trebuie să aleagă răspunsul corect din două
variante: adevarat -fals; da-nu; corect incorect Exemplu: Citește cu atenție
afirmația următoare și încercuiește litera A dacă este adevărată, iar dacă o
consideri falsă, încercuiește litera F: În rezerv ațiile faunistice se protejează
speciile de plante.
-itemi cu alegere multipl ă–elevul trebuie să aleagă răspunsul corect dintr -o
listă de alternative. Pot fi formulați itemi cu mai multe răspunsuri corecte dar
trebuie ca elevii să fie informați în pre alabil. Exemplu: Citiți cu atenție și
încercuiți litera corespunzătoare răspunsului corect: Alunecările de teren sunt
hazarde:
a) atmosferice; b) biologice; c) oceanografice; d) geomorfologice
-itemi de tip pereche –elevii trebuie să stabilească corespondența între
cuvinte, propoziții, fraze, litere, simboluri etc. Itemii din prima coloană se
numesc premise, iar cei din a doua coloană se numesc răspunsuri (N.Ilinca,
C.Parvu, 2006).
Exemplul 1: Realizați corespondenta corect ă între cele două coloane:
A. B.
1. emanații de gaze a. degradarea calității solului
2 .pesticide, insecticide b. degradarea calității atmosferei
3. braconajul c. reducerea suprafețelor de pădure
4. defrișarea d. dispariția animalelor

98Exemplul 2: În coloana A sunt orașele cele mai poluate din lume iar în coloana
B sunt țările de proveniență. Î n spațiul punctat din fața coloanei A scrieți
numele țărilor corespunzătoare din coloana B.
A. B.
…………..1. Shanghai a. India
…………..2.Cernobâl b. Rusia
…………..3.Ekaterinburg c.China
…………..4.Mumbay d.Franța
e.Ucraina
b. Itemi semiobiectivi:
-itemi cu răspuns scurt/de completare -elevii tr ebuie să dea răspunsuri
scurte, răspunzând la întrebări, completând formulări incomplete sau părți lipsă
a unui material vizual: diagra me, hărți, grafice.
-întrebări structurate –elevilor li se cer definiții, să reformuleze, să explice
cauze, fenomen e, să interpreteze date din tabele, grafice, să -și imagineze soluții
etc
c. Itemi subiectivi –elevii trebuie să formuleze răspunsuri dezvoltate,
aceștia nefiind dirijați în elaborarea lor. Acest tip de itemi se află la polul opus
itemilor obiectiv i. Se împart în: -itemi de rezolvare problemă sau situa ții-
problemă -ex.: În lipsa aerului, razele soarelui ar încălzi suprafața Terrei, ziua
până la 1000C iar noaptea până la -1000C. Ce s-ar întâmpla în aceste condiții pe
Terra?
-itemi de ti p eseu structurat –ex.: Realizați un eseu cu tema Apă înseamnă
viață, precizând: importanța acesteia, două surse/modalități de poluare, două
consecințe ale poluării acesteia, două metode de combatere a poluării apelor.
-itemi de tip eseu nestruct urat –ex.: Realizați un eseu cu tema Importanța
mediului înconjurător.
B.Evaluarea prin probe orale constă în observarea și aprecierea verbală,
urmărirea modului în care elevii și -au însușit cunoștințe despre problemele
mediului, deprinderi ec ologice și capacitatea de a opera cu acestea. Poate fi sub
formă de chestionare orală după însușirea cunoștințelor dintr -o lecție, sau
evaluare finală la sfârșit de capitol, semestru, an școlar. Prezintă avantaje cum ar
fi acela că profesorul poate interve ni prin întrebări ajutătoare dar și dezavataje,
deoarece profesorul poate fi subiectiv, starea de moment a profesorului poate
influența notarea și este un dezavantaj mai ales pentru elevii emotivi.
C.Evaluarea prin probe practice. Un exemplu ar pu tea fi observarea unui
dezastru ecologic timp îndelungat și realizarea unor hărți pe care să fie
reprezentată evoluția acestuia; utilizarea unor instrumente de măsură a calității
aerului, apei etc.
Evaluarea poate fi realizată și prin activități indepe ndente cum ar fi:
-referatul, în care elevii pot trata diferite teme legate de calitate mediului
înconjurător;

99-portofolilul -este un instrument de evaluare mai amplu, mai complex, ce
oferă informații despre activitatea elevului pe o perioadă mai îndelungată.
Acesta poate cuprinde teste de cunoștințe, grile, chestionare, eseuri, fișe de
observare, hărți, referate etc.(N. Ilinca, 2000)
-investiga ția-se desfășoară pe parcursul a una sau două ore, elevul primește o
temă și va trebui să o rezolve demonstrând cunoștințele și aptitudinile pe care
le-a dobândit ( Ghid de Educație ecologică și de protecție a mediului ,
www.edu.ro ). Ex emplu de tema abordată: Probleme ecologice în zona
nisipurilor doljene .
-proiectul -este o activitate mai amplă, care începe în clasă, se continuă acasă
pe o perioadă îndelungată și se încheie în clasă cu prezentarea produsului. ( Ghid
Educație ecologic ă și de protecție a mediului ,www.edu.ro ). Exemplu:
,,Deșeurile, un dușman al naturii” -elevii se vor documenta asupra tipurilor de
deșeuri, modul în care acestea afectează mediul, și vor alcătui planuri de măsuri
pentru eliminarea acestora.

100BIBLIOGRAFIE
1.Badea Gh., (1967), Particularitățile reliefului din sud -vestul Olteniei și
posibilitățile de îmbunătățire a valorificării lui , Edit. Universității „Babeș –
Bolyai”, Cluj -Napoca.
2.Baniță P., (1981), Cultura plantelor pe nisipuri , Edit. Scrisul Românesc,
București.
3.Baniță P., 1970 -Tehnologia înființării plantațiilor viticole de pe nisipuri.
Revista de Horticultură și Viticultură, Nr. 5.București.
4.Boghinschi V., (1976), Economia irigațiilor , Edit. Ceres, București.
5.Bulgaru M., (1993), Starea de criză a agriculturii românești și posibile căi
de redresare , Edit. Economistul, București.
6.Ceapoiu N., 1968 –Metode statistice în experiențele agricole și biologice .
Ed. Agro -Silvică,București .
5.Costea Șt., Larionescu M., Tănăsescu F., (1996), Agricultura românească. O
perspectivă istorico -sociologică , Edit. Ararat, București.
6.Cojocaru Doina, Bleoju Maria, Nicolaescu Maria, 1989 –Comportarea unor
linii de fasoliță la atacul bolilor și dăunătorilo r din zona nisipurilor de la
Dăbuleni –Lucrări Științifice .
7.Coteț P., (1976), Câmpia Română -studiu de geomorfologie integrată , Edit.
Ceres, București.
8.Drăghici I., 2003 -Valorificarea nisipurilor și solurilor nisipoase cu
fertilitate naturală redusă (sub 1% humus) prin cultura de sorg pentru
boabe în contextul agriculturii private, durabile. Lucrări științifice SCCCPN
Dăbuleni, vol.XV, (ISBN).
9.Gheorghe D., Drăghici I., Dră ghici Reta, Ciolacu Floarea, (2003) , I nfluența
îngrășă mintelor cu fosfor asupr aproducției unor plante agricole cultivate
pe solurile nisipoase din sudul Olteniei. Folosirea îngrășămintelor cu fosfor
in Româ nia. Aspecte actuale si de perspective.Simpozion international, 3 -4
octombrie 2002, Caracal, Romania. AGRIS –Redacția Revistel orAgricole,
Bucureș ti,ISBN 973 -8115 -26-4, pag. 391 -398.
10.Ghenovici Alexandra, Badea L., (1974), Monografia județului Dolj , Edit.
Științifică, București.
11.Iacob Gh., (1967), Aspecte geografice privind utilizarea terenurilor
nisipoase din sudul Olteniei , Edi t. Universității „Babeș -Bolyai”, Cluj –
Napoca.
12.Iancu A., (2003), Dezvoltarea economică a României, competitivitate și
integrare în U.E ., Edit. Academiei Române, București.
13.Popova Ana, Muică C., Modificări recente ale covorului vegetal din
Oltenia, Studii ș i cercetări geografice XLIV.

10114.Rădulescu N. Al., Negrea E., Șchiopoiu Al., (1969), Modificări în geografia
agriculturii în Câmpia Olteniei , Com. geogr. agr., vol. IX, Craiova, 1967, 7 –
8 octombrie, București.
15.Rădulescu N. Al., Velcea I., Petrescu N., (1968), Geografia agriculturii
României , Edit. Științifică, București .
16.Spirescu C., 1989 –Cercetări privind combaterea chimică a buruienilor din
cultura de ardei gras pe nisipurile amenajate din sudul Olteniei. Lucrări
științifice SCCCPN Dăbuleni, vol.VII. Craiova.
17.Stancu Mara -Monica, Petre Șt., Lăcătușu Gh., (2002), Agricultura României
în contextul integrării în U.E ., Edit. Corvin, Deva.
18.Șandru I., (1973), România. Geografie economică , Edit. Didactică și
Pedagogică, București.
19.Tanislav D., Costache Andra ( 2007), Geografia hazardelor naturale și
antropice , Edit. Transversal, Târgoviște.
20.Tanislav D. (2003), Geografia fizică a României. Caiet pentru lucrări
practice și seminarii, Edit. Cetatea de Scaun, Târgoviște.
21.Timariu Gh., (2004), Organizarea teritoriulu i exploatațiilor agricole , Edit.
Corvin, Deva.
22.Tomescu Viorica, (1998), Lunca Dunării -Sectorul oltean , Edit. Sitech,
Craiova.
23.Toma V., 1977 –Cercetări privind combaterea chimică a buruienilor din
cultura de tomate pe nisipuri. Lucrări științifice SCCCPN Dăbuleni, vol. II.
24.Tomescu Viorica, Pleniceanu V., Popa Florentina, (1998), Sinteze
geografice și metodico -didactice, Edit. Sitech, Craiova.
25.Țopordei Rodica, (2003), Ce înseamnă U.E ., Edit. Star, București.
26.***Anuarul Statistic al României, Institutul Nați onal de Statistică, Edițiile
1970-2013, București.
27.***Anuarul Statistic al Județului Dolj, Direcția Județeană de Statistică,
Edițiile1970-2013, Craiova.
28.***Date statistice de la Direcția Regională de Statistică –Institutul Național
de Statistică Dolj (D. R.S.-I.N.S.), Direcția Generală pentru Agricultură și
Industrie Alimentară Dolj (D.G.A.I.A.), Oficiul Județean de Consultanță
Agricolă Dolj (O.J.C.A.),Direcția Județeană de Protecția Mediului –Dolj,
Agenția Națională de Consultanță Agricolă Dolj (A.N.C.A. ), Prefectura
Județului Dolj.
29.***(1964), Nisipurile din stânga Jiului și valorificarea lor , Edit.
Universității, Craiova.
30.***(1978), Harta județului Dolj , scara 1:100 000.
31.***(1980), Județul Dolj. Monografie , Edit. Sport -Turism, București.

10232.***(1983), Geografia României, vol. I, Geografie fizică , Edit. Academiei
Române, București.
33.***(1984), Geografia României, vol. II, Geografie umană și economică ,
Edit. Academiei Române, București.
34.***(2000), Anuar 2000, Agenția Națională de Consultanță Agricolă , Edit.
Infeon, Constanța.
35.***(2004), Cunoaște România , Edit. Economică, București.
36.w.w.w.natura2000 .ro
37.w.w.w.directiaagricola dolj.ro
38.w.w.w..cjdolj.ro
39.w.w.w.dolj.insse.ro
40.w.w.w.ocpidolj.ro
41.w.w.w.anpm.ro
42.w.w.w.centrul/meteorologic /regional+oltenia.ro