Relevarea Efectelor Unor Tipuri de Turism din Republica Moldova Asupra Mediului Inconjurator
Relevarea efectelor unor tipuri de turism din Republica Moldova asupra mediului înconjurător
ABREVIERI
1. RM – Republica Moldova
2. UE – Uniuea Europeană
3. BNS – Biroul Național deStatistică
4. PIB – Produs Intern Brut
5. CO2 – Bioxid de Carbon
6. OCDE – Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică
7. ONG – Organizație Neguvernamentală
8. OMT – Organizația Mondială a Turismului
9. AȘM – Academia de științe a Moldovei
10. ME – Ministerul Mediului al Republicii Moldova
11. ZIPS – Zona de Impact a Poluării Sonore
12. PNO – Parcul Național Orhei
13. CTN – Complexe Teritoriale Naturale
14.EPM – Ecologie și Protecția Mediului
15. APNO – Administrația Parcului Național Orhei
INTRODUCERE
Turismul, ca oricare activitate economică, duce la schimbări semnificative în mediul înconjurător, aflîndu – se, în același timp, în strînsă dependență de acesta. Impactul turismului asupra mediului înconjurător este nu doar evident dar are și o conexiune inversă, căci nu numai turismul ca activitate influiențează mediul dar și mediul influiențează aproape toate sferele turismului. Este foarte important să descoperim legile care guvernează această interdependență, deoarece vom putea acționa practic și eficient asupra ambelor componente. În lucrarea de față mi–am propus să fac o sinteză de maximă generalitate asupra acestei probleme care să servească ulterior identificării legităților sus – numite.
Impactul turismului asupra mediului înconjurător este o problemă actuală, mai ales în contextul în care turismul are ca premisă principală resursele și condițiile naturale iar economia națională cere o diversificare a activităților economice în scopul combaterii șomajului dar în același timp se interoghează asupra unor activități a căror profit să compenseze lipsurile bugetare în contextul în care agricultura nu aduce suficienți bani încît să echilibreze balanța comercială iar industria este foarte slab dezvoltată și nu face față în competiția cu alte state mai dezvoltate. Turismul ar fi genul de activitate capabilă să aducă Republica Moldova la un nivel economic echilibrat, în conformitate cu necesitățile și cerințele populației.
Actualitatea temei teei de licență. La fel studiile în domeniul turismului au o semnificație aparte pentru Republica Moldova deoarece în ciuda potențialului turistic existent, nu s-a invetsit pînă acum suficient în această ramură, astfel încît țara noastră se integrează destul de precar în circuitul turistic internațional. Problemele Republicii Moldova ce țin de dezvoltarea turismului fac nemijlocită trimitere la lipsa unei demnități, la neîncrederea cu care este tratată această ramură de unde rezultă o promovare slabă și ineficientă. Printre primele lucruri care trebuiesc întreprinse pe lîngă o puternică campanie de promovare sunt alocarea de resurse, atragerea investițiilor înviorarea ramurilor turistice existente.
Scopul lucrării este cel de a determina impactul turismului asupra mediului ambiant și modalitățile de evaluare a acestui impact prin analiza studiului de caz – Parcul Național Orhei. Obiectivele care se subscriu scopului sunt următoarele:
determinarea impactului turismului asupra subsistemelor și nemijlocit asupra fiecărui factor de mediu în parte;
determinarea efectelor pozitive;
elucidarea aspectelor negative ale impactului;
identificarea metodelor de evaluare a impactului turismului asupra mediului ambiant, elucidarea etapelor și pașilor acestei evaluări;
determinarea impactului asupra mediului ambiant a unor forme particulare de turism relevante pentru cazul republicii moldova;
analiza studiului de caz Parcul Național Orhei.
Pentru a realiza obiectivele sus – numite am recurs la o serie de metode de cercetare cum sunt:
Analiza surselor bibliografice și a materialului factual existent în contextul temei respective;
Sinteza informațiilor analizate în teze adecvate care să epuizeze subiectul ales;
Comparația dintre efectele pe care le are diferite forme de turism asupra mediului; comparația efectelor la nivelul fiecărui factor de mediu;
Enumerarea etapelor metodelor de evaluare a impactului turistic asupra mediului înconjurător;
Clasificarea efectelor pozitive și negative pe care turismul le are asupra mediului înconjurător;
Problematizarea unor aspecte ce țin de dezvoltare turismului și a infrastructurii turistice (investiții, promovare etc.) ;
Observația științifică – utilizată mai ales în studiul de caz;
Metoda descriptivă – descrierea efectelor pe care le are turismul asupra mediului înconjurător
Nivelul de cercetare științifică a subiectului tezei de licență.
Importanța practică a lucrării. Consider că această lucrare este importantă prin generalizările, clasificările și sistematizările efectuate care permite formarea unei viziuni de ansamblu asupra implicațiilor turismului în contextul mediului înconjurător. Noutatea temei este redată mai ales în partea practică a lucrării în care sunt specificate efectele pe care turismul le are asupra Parcului Național Orhei. Concluziilor formulate la finele lucrării le atașez și unele recomandări pe care le –am considerat necesare după ce am pătruns în unele esențe ale temei și am observat lacunele care există în procesul de monitorizare și combatere a efectelor negative ale turismului asupra mediului înconjurător dar și în metodica de evaluare a a acestor efecte.
Structura tezei. Lucrarea este sistematizată în trei capitole, fiecare cu alte trei subcapitole, plus elementele de rigoare ce țin de cercetarea științifică în general–introducere, concluzii, recomandări, bibliografie, adnotări, abrevieri.
Primul capitol este destinat determinării impactului pozitiv și negativ pe care le suportă mediul înconjurător ca rezultat al activităților turistice în Republica Moldova cît și identificării metodelor de evaluare a impactului turismului asupra mediului ambiant. Mă refer la impactul pe care turismul îl are asupra fiecărui factor de mediu în parte și la metodele de evaluare a impactului asupra acestor factori de mediu, descriind succint care sunt pașii acestor metode.
În al doilea capitol vorbesc despre influiențele pe care la are trei formediferite de turism asupra mediului ambiant din Republica Moldova– turismul excursional, balnear și cultural. În acest capitol urmez aceiași topică ca în capitolul precedent și anume analiza factorilor de mediu.
Capitolul trei reprezintă un studiu de caz, în care aplic generalizările teoretice din primele două capitole la o situație concretă și anume Parcul Național Orhei, zonă turistică de referință pentru țara noastră.
CAPITOLUL I. INFLUIENȚA TURISMULUI DIN REPUBLICA MOLDOVA ASUPRA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR
1.1. Impactul pozitiv al turismului asupra componentei sociale-economice a mediului înconjurător.
Turismul în Republica Moldova este un gen de activitate economică care pe de o parte prezintă un semnificativ potențial de dezvoltare datorat unei combinații complexe de medii atît naturale cît și artificiale iar pe de altă parte necesită alocații și investiții puternice pentru valorificarea acestui potențial. Dacă raportăm la intervalul de timp 2000-2014 observăm că fluxul de turiști și excursioniști străini a suferit fluctuații semnificative: pînă în 2004 acesta a înregistrat o evidentă creștere, pînă la 26.000, pentru ca începînd cu 2005 să scadă drastic de la aproximativ 25.000 pînă la 8.700 în 2008 și mai apoi iar să crească dar nesemnificativ (conform BNS) [1, pag. 35-36]. În 2014 Republica Moldova a fost vizitată de aproximativ 14.300 de turiști vezi Fig. 1.1.1.:
Figura 1.1.1. Dinamica numărului de turiști în R. Moldova în perioada 2000-2014
Sursa: www.statistica.md
Scăderile respective ne vorbesc despre nivelul de dezvoltare a acestei ramuri la noi în țară dar și despre necesitatea creării uni climat investițional puternic în scopul creșterii rentabilității acestui gen de activitate care ar putea devein în cel mai scurt timp unul de o importanță strategică pentru țara noastră.
Atît turismul intern cît și turismul receptor sunt importante pentru Republica Moldova. Turismul intern este unul din elementele esențiale care face parte din strategia de dezvoltare a acestei ramuri: „ turistul moldovean circulă prin țară aproximativ 6 – 8 zile pe an. Valoarea încasărilor din turismul intern în ultimii an a crescut și continua să crească, astfel încît putem afirma că turistul național în destinații naționale este un client sigur și cu potential mare de creștere.” În ce privește turismul international de intrare obsrvăm că nu doar sub aspect cantitativ dar și sub aspect calitativ s-a modificat motivația străinilor de a călători în țara noastră, ca rezultat al dezvoltării turismului de nișă, sau altfel spus turismul de specialitate care presupune transformarea în obiective turistice strategice elemente precum podgoriile și vinăriile cu renume internațional, centrele de tratament și agrement, obiectele ecleziastice și de cult cum sînt bisericile și mănăstirile etc.
Republica Moldova, fiind o zonă slab industrializată, ar putea găsi în turism o metodă foarte bună de compensare și suplinire a cîștigurilor financiare. În plus, dezvoltarea turismului ar duce la valorificarea nemijlocită a tuturor categoriilor de resurse naturale, uneori chiar la conservarea lor și la asigurarea unei exploatări durabile care ar fi cu mult mai dezirabile și preferențiale unei degradări ale ariilor naturale care ar fi distruse în scopul extinderii suprafețelor agricole sau pentru desfășurarea unor activitaăți industriale.
Dacă ar fi să punctăm efectele turismului pentru țara noastră (pe care le are și pe care ar putea să le aibă dacă s –ar investi mai mult în înfrastructură) atunci am putea după conținutul acestora să le clasificăm în categorii după cum urmează:
Efecte sociale – creașterea locurilor de muncă / combaterea șomajului, atragerea unei mase consistente de forte de muncă din alte domenii, creșterea nivelului de trai al populației, contacte sociale cu străinii, sursă de venit atît pentru persoanele încadrate cît și mijloc de susținere a localităților receptoare și de întărire a bugetului local;
Efecte asupra mediului politic – la nivelul politicii externe – înviorarea relațiilor pe care RM și le – a configurat cu alte state și crearea parteneriatelor noi, schimbul de experiență, iar la nivelul politicii interne orientarea organelor reprezentative spre soluționarea unor categorii noi de probleme ;
Efecte asupra mediului economic – crearea unui climat investițional relativ favorabil, specializarea într–un anumit domeniu de activitate economică și alocarea de resurse pentru dezvoltarea acestui domeniu, atragerea banilor și investițiilor în țară, sporirea PIB–ului și creșterea pozitivă a balanței comerciale, metodă de diversificare a activităților economice și de dezvoltare a altora deja existente ca rezultat al cerințelor pe care turismul le cere la nivel de infrastructură ;
Efecte asupra mediului cultural – sporirea prestigiului unor obiecte de cultură și transformarea lor în obiective turistice strategice (biserici, mănăstiri, muzee, obiecte de sculptură și arhitectură, etc.), protejarea obiectelor de cultură, promovarea culturii autentice (obiceiuri, tradiții, practice, etc.), dezvoltarea culturii, creșterea schimburilor culturale și a relațiilor interculturale, amplificarea procesului de globalizare culturală ;
Efecte asupra mediului natural – conservarea ariilor naturale și protejarea lor de către stat, crearea unor ecosisteme artificiale cu efecte pozitive asupra mediului înconjurător în zonele degradate (parcuri, lacuri de acumulare, păduri artificiale, etc.), soluționarea unor probleme ale mediului ambiant.
Semnificative sunt mai ales efectele turismului asupra mediului înconjurător. Atît turistul intern cît și turistul international lasă o amprentă destul de puternică asupra mediului ambiant. Există o serie de schimbări care au loc în mediu datorate exclusiv activităților turistice, astfel încît putem afirma că turismul este o activitate de impact, cu rezonanță deosebită asupra mediului natural, asupra ecosistemelor în totalitatea lor iar consecințele lui trebuiesc monitorizate și orientate spre înregistrarea unor efecte cît mai pozitive sau cît mai puțin dăunătoare. Este important de notat faptul că consecințele turismului asupra mediului înconjurător au implicații atît pozitive cît și negative. Efectele pozitive ale turismului asupra mediului înconjurător depind în mare măsură de modul în cere sunt monitorizate și sancționate intevențiile negative în mediu rezultate de pe urma acestei activități, de însăși nivelul de cultură și bun simț al turistului, de companiile turistice, de gradul de importanță pe care statul acordă problemelor legate de mediu, etc. În clasificarea efectelor pozitive ale turismului asupra mediului înconjurător intervin următoarele criterii:
Criteriul duratei – sau criteriul timpului de manifestare;
Criteriul factorilor de mediu;
Criteriul categoriei subsistemelor care suportă aceste efecte.
Efectele pozitive pe care la are turismul asupra mediului înconjurător pot fi clasificate sub aspectul duratei sau timpului de manifestare în:
Efecte pe termen scurt – efecte care pot fi observate pe o perioadă limitată de timp. Acțiunile de moment ale persoanelor adepte ale turismului ecologic care se implică în acțiuni de ameliorare a mediului.
Efecte pe termen lung – efecte care sunt vizibile pe o durată relativ nelimitată de timp cum ar fi crearea unor ecosisteme artificiale destinate activităților turistice. Dacă statul permite și organizează crearea mediilor artificiale exclusiv pentru dezvoltarea turismului atunci mediile în cauză devin o consecință pe termen lung a turismului asupra mediului ambiant.
După criteriul factorilor de mediu efectele pozitive ale turismului pot fi clasificate în:
Efecte asupra apei – un efect pozitiv a turismului asupra apei îl constituie crearea unor bazine acvatice artificiale în scopul ameliorării peisajului local, activități de curățare a mediilor acvatice (rîuri, iazuri, fîntîni, izvoare, etc.)
Efecte asupra solului – principalele efecte pozitive ale turismului asupra solului le reprezintă combaterea eroziunii și alunecărilor de teren, mai ales în zonele agricole, dar și menținerea fertilității solului pentru a face rentabile unele ramuri ale turismului în care Republica Moldova s – a specializat cum ar fi turismul vitivinicol sau agroturismul.
Efecte asupra biodiversității – presupune efectele nemijlocite ale turismului asupra florei și faunei, în acest sens, pentru creșterea rentabilității turismului în Republica Moldova statul a recurs la protejarea speciilor pe cale de disparție, crearea rezervațiilor naturale și artificiale protejate de stat (în ultimii 20 de ani, suprafața ariilor naturale protejate de stat a sporit aproximativ de 12 ori, în prezent, în conformitate cu legea respectivă, ea constituie 66467,3 ha, ceea ce reprezintă 1,96% din teritoriul national), combaterea braconajului, toate pentru a spori frumusețea mediului natural și a – l transforma într –un centru atractiv pentru turiștii străini și interni.
Efecte asupra aerului – reducerea emisiilor de substanțe nocive în atmosferă, oxigenarea aerului ca rezultat al împăduririi. Din păcate unele ONG – uri atribuie scăderea emisiilor de substanțe economice nu atît turismului cît regresului economic, motivînd că de rînd cu agricultura și industria a avut de suferit și turismul: „ productivitatea emisiilor de CO2 din Republica Moldova rămâne destul de joasă comparativ cu cea înregistrată în statele UE sau OCDE, dar și față de randamentul mediu la nivel mondial. Acest fapt înseamnă că în Republica Moldova emisia unui kg de CO2 corespunde producerii unui volum de valoare adăugată mai mic decât în alte state. Decalajul este cauzat de nivelul relativ mic al PIB-ului din Republica Moldova, precum și de sporirea degajărilor determinat de: creșterea utilizării auto-vehiculelor, dotarea întreprinderilor cu instalații învechite și stocului considerabil de clădiri prost izolate din punct de vedere termic”.
Efectele turismului pot fi regrupate și după categoria subsistemelor care suportă aceste efecte:
Efecte asupra ecosistemelor acvatice și palustre – constituie circa 2,8 % din suprafața țării. Ecosistemele palustre din luncile Nistrului, Prutului, Răutului, Bâcului, Botnei, Cogâlnicului, Ialpugului ocupă în total 199.200 ha. În linii generale efectele pozitive se resimt prin faptul că a fost stopat procesul de desecare și au fost curățate nu doar bazine acvatice dar și numeroase izvoare și fîntîni care asigură aprovizionarea populației cu apă potabilă. Asigurarea cu resurse de apă are semnificație deosebită pentru turism, deoarece constituie unul din elementele primordiale în infrastructura turismului alături de transport, rețeaua de drumuri, șosele, etc.
Efecte asupra ecosistemelor forestiere – ponderea ecosistemelor forestiere constituie circa 10,5 % din suprafața totală a teritoriului țării. Cele mai mari suprafete acestea le ocupa în zona centrala – 13,5%, la nord – 7,2% și la sud – 6,7% din teritoriul țării. Scăderea gradului de împădurire de la 12 la 11 % au alarmat autoritățile și actualmente are loc împădurirea unor suprafețe în zonele rurale, activitate finanțată din exterior (Japonia și UE);
Efecte asupra ecosistemelor urbane – în Republica Moldova ecosistemele urbane, foarte specifice după structura și funcționarea lor, cuprind peste 80 mii de ha cu suprafața totală a spațiilor verzi (parcuri, arborete, gazoane, fîșii de protecție a drumurilor, centurile verzi de protecție a localităților, grădini botanice etc.) În orașele RM staționează mulți turiști. Pentru satisfacerea lor dar și a locuitorilor au fost extinse suprafețele verzi, în unele orașe s–au construit sau reconstruit bazine acvatice, precum lacul Valea –Morilor din municipiul Chișinău;
Efecte asupra ecosistemelor de stepă – sunt dominante în zona de nord (stepa Bălțului) și sud (stepa Bugeacului), în ansamblu constituind 1,9% (circa 65 mii ha) din teritoriul țării.
Efecte asupra ecosistemelor petrofite – suprafața totală a ecosistemelor petrofite (de stâncării) din Republica Moldova constituie circa 23 mii ha (0,68% din teritoriul tarii). Biocenozele împreună cu biotopurile acestea constituie ecosisteme unice în nord-estul bazinului Marii Negre. Unele din formațiunile pietroase erau puse în pericol de extracțiile masive de rocă, însă cu timpul s–a conștientizat importanța lor turistică și carierele au fost abandonate, fiind luate sub protecția statului și fiind interzise extracția.
Efecte asupra ecosistemelor de luncă – ecosistemele de luncă se împart în pajiști inundabile si pajiști neinundabile. În total ele constituie 101,4 mii ha (3% din teritoriul țării) și includ 70 de asociații vegetale. În scopul conservării mediului și ca necesitate a extinderii și diversificării obiectivelor de importanță turistică Sub ocrotirea statului au fost luate 25 de sectoare cu vegetație de luncă și stepă, cu o suprafață totală de 647,7 ha.
Efecte asupra ecosistemelor agricole – Ponderea agroecosistemelor care sunt repartizate pe întreg teritoriul tarii, constituie circa 75,6 %. Dezvoltarea agroturismului a determinat acordarea unei atenții sporite sectorului agricol, fapt care a avut dublă semnificație – pentru ramura agricolă și pentru turism.
Conchidem că turismul este activitatea economică cu cele mai multe efecte pozitive asupra mediului înconjurător, și aceasta pentru că el depinde în totalitate de mediu, se relizează prin mediu și în mediu. Turistul international are expectația de a vedea în Republica Moldova un mediu natural cît mai curat, și bine conservat, iar noi trebuie să ne ridicăm la înălțimea acestor expectații. La fel putem concluziona faptul că RM se bucură de un potential turistic foarte bogat și foarte specific care trebuie valorificat prin atragerea unor investiții semnificative. Atestăm pentru RM un potential de dezvoltare anume în ramuri turitice de o maximă specializare – turismul vitivinicol, turismul rural, agroturismul, etc. Anume în aceste ramuri trebuie de investit pentru a obține un număr maxim de turiști și un maxim de profit.
1.2. Impactul negativ al turismului asupra mediului înconjurător.
Pe lîngă multiplele efecte pozitive pe care le presupune activitățile de tip turistic în țara noastră, efecte manifeste la nivel social, economic, politic, cultural dar mai ales natural există numeroase efecte negative. Totuși, este important de notat faptul că turismul, comparativ cu restul sectoarelor de activitate economică are avantajul de a influiența negativ cel mai puțin mediile naturale. Dacă activitățile industriale contribuie efectiv cel mai mult la poluarea atmosferei, atunci turismul poluează mai puțin și în același timp ridică semne de întrebare vizavi de modul cum combatem poluarea și efectele ei, mai ales dacă vorbim de turismul ecologic care se bazează pe conceptul protejării și respectării mediului natural. În raport cu activitățile agricole, turismul presupune conservarea cît mai intensă a mediilor naturale și compensarea mediilor degradate prin craerea unor ecosisteme artificiale, în timp ce agricultura a distrus poate cel mai mult mediile naturale, deoarece Republica Moldova, cîndva stat foarte împădurit, a fost transformat într – un grînar puternic datorită solurilor fertile ducînd astfel la defrișări masive, la desecarea de bazine acvatice (rîuri, lacuri, mlaștini, etc.) în scopul extinderii lotului agricol. Drept dovadă a celor spuse o constituie faptul că terenurile agricole ocupă aproximativ 75% din totalul Fondului Funciar.
În plus, efectele negative ale turismului în Republica Moldova, pe lîngă faptul că sunt mai mici în raport cu alte activități economice sunt și mai ușor de controlat prin promovarea turismului ecologic ca „ formă de turism orientat spre cunoașterea naturii și conservarea ei” și prin reglementările juridice foarte clare care vizează acest tip de activitate. La fel este bine de știut că în perspectivă, în dezvoltarea turismului, Republica Moldova ar putea puncta ideea mijloacelor de transport eco, care presupun și un mod sănătos de viață dar mai ales sunt preferabil de folosit întrucît teritoriul Republicii Moldova nu este chiar atît de mare și poate fi ușor de exploarat chiar și prin mers, practica marșurilor turistice devenind din ce în ce mai populară în acets sens. Pentru combaterea efectelor negative ale turismului în Republica Moldova la nivel de politică este necesar:
De revizuit și de îmbunătățit politica turistică a statului;
De întărit politicile care vizează protecția mediului ambiant;
De promovat politicile educaționale prin întărirea educației ecologice și educației pentru protecția mediului ambiant.
Efectele negative ale turismului asupra mediului înconjurător necesită o combatere eficientă prin acțiuni în primul rînd preventive deoarece primul factor al dezvoltării turismului oriunde în lume este calitatea mediului și gradul în care mediul ne asigură cu resurse ce trebuie să fie exploatate dirijat și durabil. Între turism și mediul ambiant așadar se instaurează o interdependență evidentă ce trebuie cît mai atent manipulată de factorul antropic pentru a nu influiența negativ nici una din aceste componente. Trebuie de atenuat consecințele negative curente și de preconizat alte potențialele consecințe pentru a acționa în sensul diminuării lor.
Pentru a evidenția efectele negative ale turismului în Republica Moldova este important de punctat faptul că la modul general, în țară turismul îmbracă două forme distincte – turismul organizat și turismul neorganizat. Turismul Organizat se caracterizează prin „angajarea anticipată a prestației, respectiv a tuturor sau principalelor servicii legate de călătorie și sejur. Această angajare se realizează prin intermediul contractelor (voucher-ul, biletul de odihnă și tratament) sau a altor tipuri de înțelegere convenite între turist și agenția de voiaj sau alți organizatori de vacanțe (hoteluri, companii aeriene).” Turismul Neorganizat „nu presupune angajarea prealabilă a unor prestații turistice, vizitatorul hotărăște singur asupra destinației, duratei deplasării, perioadei de realizare a acesteia, mijlocul de transport, modalităților de agrement.”
Cel mai mare impact negativ asupra mediului îl are turismul neorganizat, care spre regret este foarte răspîndit și care presupune cele mai mari dificultăți în exercitarea unui control sistematic și adecvat din partea autorităților competente ale statului. O dezvoltare cît mai dinamică a turismului neorganizat este pentru Republica Moldova indezirabilă fiind foarte dăunătoare mediului și resurselor naturale, pune în pericol baza turismului în sine, implică efecte nedorite la nivelul economiei locale și regionale, determină condiții sociale precare în zonele turistice, și cel mai important poate chiar să ducă la sabotarea activităților turistice organizate
Pentru a combate turismul neorganizat se pot întreprinde cîteva măsuri cum sunt:
Promovarea companiilor turistice mici și mari, oferirea de spațiu și resurse pentru dezvoltarea lor;
Creșterea calității serviciilor prestate de companiile turistice;
Adoptarea unei „politici a prețului” cît mai adecvate (prețurile pentru serviciile prestate de companiile turistice să fie cît mai accesibile);
Sancționarea persoanelor care staționează necorespunzător și adoptă un comportament inadecvat în principalele zone turistice;
Principalele aspecte negative ale turismului în Republica Moldova se referă la: utilizarea masivă a unităților de transport, invadarea spațiilor naturale, utilizarea apei și energiei în infrastructura turistică, generarea deșeurilor, diminuarea diversității biologice în ariile turistice intensive, etc .
Utilizarea masivă a unităților de transport – este un efect care are mai multe implicații, spre exemplu, diverse mijloace de transport pot provoca zgomote ducînd la poluare fonică – „ componentă importantă a poluării mediului reprezentată prin agresia continuă a zgomotelor produse de diverse mașini și utilaje ”. Ca rezultat al poluării fonice diverse specii tind să părăsească arealul lor natural de răspîndire și să migreze, astfel avînd loc diminuarea diversității biologice. Unitățile de transport la fel emit praf, anumite gaze, toxine ca rezultat al procesului de ardere din motoare și deseori se suprapun pe suprafața frunzelor plantelor împidicîndu – le să fotosintetizeze sau otrăvindu – le, făcîndu –le sensibile la anumite boli, etc. Dacă acestea nimeresc pe suprafața solului (caz mai rar întîlnit) are loc poluarea lui.
De notat că turismul presupune utilizarea atît atît a transporturilor de tip aerian (sosirea turiștilor în țară cu avionul) cît și terestru (deplasarea de la un obiectiv turistic spre altul) ori acvatic (excursii în albiile rîurilor, caz mai rar întîlnit). Fiecare tip de transport are o anumită doză de efect negativ manifestat prin eliminări de substanțe nocive și poluarea fonică.
Invadarea spațiilor naturale – are ca efect perturbarea proceselor naturale din cadrul ecosistemelor. Aglomerațiile mari de oameni în spațiile naturale au efecte negative asupra unor specii de plante și animale determinîndu – le să părăsească habitatul ori condamnîndu –le la dispariție. Aglomerația intensă și continuă poate oferi unei arii naturale aspectul de localitate, iar însoțită de un comportament inadecvat al turiștilor se poate ajunge la degradarea solului și apei, la formarea unor teritorii murdare cu diferite deșeuri (sticlă, sacoșe, gamele de plastic, etc.)
Utilizarea apei și energiei în infrastructura turistică – turismul la fel ca alte sectoare ale economiei naționale necesită o anumită infrastructură și un anumit nivel de deservire cu apă și energie. Consumul de energie presupune atît un consum de energie electrică și termică în pensiuni, hoteluri ori alte spații de cazare cît și consumul nemijlocit de combustibil (benzină, motorină, propan, butan, etc.) necesar pentru deplasarea în unități de transport. Acest consum are efecte nemijlocite asupra mediului natural. La fel este și cu consumul de apă. Turismul presupune un consum sistematic de resurse de apă potabilă care trebuie asigurat, în caz contrar are loc stagnarea lui, devenind nerentabil.
Generarea deșeurilor – este un efect care capătă nuanță mai ales pe fonul neamenajării unor spații speciale unde turiștii să poată lua masa ori să staționeze. La fel deșeurile apar și dacă nu sunt amenajate tomberoane, pubele ori alte spații de colectare a lor. Aceasta ne vorbește despre faptul că generarea deșeurilor poate fi controlată și cît de cît atenuată. Însă acest lucru e posibil numai în cazul unui turism autorizat, organizat și mediat prin intermediul companiilor turistice. În luncile rîurilor Nistru și Prut, unde sunt zone pitorești foarte frumoase dar care nu sunt luate sub protecția statului nu se practică cel mai ades un astfel de turism. Turiștii improvizează ruguri, grătare și de cele mai multe ori nu fac ordine după finisarea călătoriei. Astfel de turiști sunt cel mai probabil turiștii interni despre care se poate afirma că le lipsește o anumită cultură turistică în comparație cu turiștii străini care se dovedesc mai organizați la acest capitol și cu o atitudine ecologică pozitivă pe care și–au asumat–o pînă să intre pe teritoriul statului nostru.
Diminuarea diversității biologice – este poate una din consecințele cele mai grave ale activităților de tip turistic. Acesta este un efect care presupune un schimb calitativ și cantitativ destul de semnificativ în mediu care implică consecințe la fel negative și pentru populație. Dezechilibrele din natură se reflectă foarte clar în starea generală de sănătate a populației, în fixarea stilului de viață și a activităților oamenilor de zi cu zi. Există specii cu un grad foarte mic de toleranță a factorului antropic, ele primele vor avea de suferit. Omul va fi un factor de stres pentru faună mai ales în anumite perioade cum ar fi perioada de împerechere sau de naștere și creștere a puilor. Unele animale dimpotrivă pot deveni „sociale” și interacționa cu oamenii ca rezultat al hrănirii, dar acesta nici pe departe nu este un lucru bun și poate fi tratat mai curînd ca dezechilibru. La nivelul vegetației suferă mai ales stratul de iarbă în urma bătătoririi lui. La fel au de pătimit resursele forestiere în ansamblu, gradul de împădurire scăzînd în ultimii ani de la 12 % la 11,1 % (conform datelor oferite de ONG – ul „Expert – Grup”)
Degradarea solurilor – întro mai mică măsură, turismul poate contribui și la degradarea solurilor, provocînd nu doar poluarea lui dar și eroziuni sau alunecări de teren. Deteriorarea solului poate rezulta în urma unor campări nepotrivite, avînd loc dezgolirea stratului de sol, a rocilor ori a rădăcinilor plantelor. Un punct forte în protecția solului pe durata unei activități turistice este așadar camparea adecvată, în zone care nu sunt supuse riscului de eroziune și alunecări de teren. Efectele turismului asupra solului se pot observa în timp îndelungat, ca rezultat al acțiunii continue și intense ale factorului antropic.
Efectele negative ale turismului asupra mediului pot fi clasificate după cum urmează:
Efecte vizibile ca rezultat al acțiunii imediate – generarea deșeurilor este un efect ce poate fi văzut uneori și după plecarea unui singur grup turistic.
Efecte vizibile ca rezultat al acțiunii permanente – este vorba de degradarea solului, un efect la care se ajunge în timp, ca rezultat al unor acțiuni antropice consistente, repetate și intense.
La fel ca în cazul efectelor pozitive, efectele negative se manifestă fie asupra unui factor de mediu fie asupra unui subsistem. Fiecare factor de mediu însă, oricum se referă la unul sau mai multe ecosisteme după cum urmează:
Tabel 1.2.1.
Denumire
Sursa:
Efectele negative ale turismului asupra mediului înconjurător așadar reprezintă o agresie contiunuă a factorului antropic asupra unui factor de mediu. Aceste efecte pot fi prevenite, combătute și se află la intersecția resurselor mediului cu practica și acțiunea umană.
1.3. Metode de evaluare a impactului turistic asupra mediului înconjurător.
Evaluarea impactului turistic asupra mediului înconjurător este foarte importantă și are dublă semnificație: ea se poate efectua în scopul protejării și conservării mediului pe de o parte și pentru asigurarea conservării resurselor turistice pentru a asigura dezvoltarea unui turism durabil pe de altă parte. Am afirmat în capitolele anterioare că turismul este activitatea economică care se află cel mai mult în legătură de dependență de starea mediului, ba mai mult relația dintre mediul înconjurător și turism este una de interdependență, deoarece turismul nu doar că este condiționat de mediu, avînd în vedere că se dezvoltă și se desfășoară în acesta, el se desfășoară și pentru mediu de cele mai multe ori, și anume mediul înconjurător constituie premisa dezvoltării lui, „sacul” din care acesta își extrage resurse în mod continuu și sistematic.
Evaluarea impactului turistic este o sarcină strategică pentru însăși această ramură economică care dincolo de responsabilitatea în primul rînd morală de a proteja natura și bogățiile ei mai are sarcina de a aduce venit, de a echilibra BC a statului și a asigura unor categorii de populație mijloace de subzistență. În acest context, evaluarea impactului turistic asupra mediului înconjurător înglobează în sine mai multe categorii scopuri:
scopuri ecologice;
scopuri economice și sociale;
scopuri politice;
scopuri științifice;
Scopurile economice se referă nemijlocit la obținerea de venit, cele sociale la echilibrarea ratei șomajului și asigurarea mijloacelor financiare pentru traiul oamenilor, scopurile ecologice la conservarea naturii, scopurile politice la adoptarea unei politici adecvate pentru turism, scopurile științifice au valoare mai mult predictivă, se încearcă de a prognoza un curs optim pe care l – ar putea lua dezvoltarea turismului în viitor în condițiile respectării legilor naturii și a intervenției minime în mediul natural.
Reieșind din scopurile cu care se face evaluarea impactului turistic asupra mediului, deducem și categoriile de instituții care își asumă desfășurarea acestei activități:
Evaluarea impactului turistic sub comanda organelor de stat, reprezentative:
guvernul, în particular Ministerul Mediului;
Evaluarea impactului turistic sub conducerea centrelor importante de știință din țară: Academia de Științe a Moldovei, în particular institutele de profil:Geografie și Ecologie, Zoologie, Fiziologia Plantelor, etc. dar și sub egida facultăților de profil din cadrul universităților RM cum ar fi:Facultatea de Științe ale Mediului a Universității Academiei de Științe a Moldovei, Facultatea de Ecologie și Pedologie a Universității de Stat;
Evaluarea impactului turistic sub egida unor ONG – uri care au drept scop
promovarea imaginii RM peste hotare sau conservarea și protecția mediului ambiant (vezi anexa 2)
Evaluarea impactului turistic sub comanda unor organizații economice
interesate în creșeterea profitului și diversificării categoriilor de servicii prestate:
companii turistice care se ocupă cu turismul la nivel local sau cu atragerea turiștilor străini în țară.
Indiferent de categoria organizației care dorește realizarea evaluării impactului turistic asupra mediului, toate recurg la metode științifice, angajînd în acest proces personal competent, instruit în domeniu care să poată extrage date corecte și să le supună unei analize minuțioase pentru a finaliza cu o sinteză cît mai coerentă și eficientă sub aspectul informațiilor care le conține. O evaluarea de ansamblu a impactului turistic asupra mediului ambiant poate fi efectuat numai în trepte prin evaluarea impactului turistic asupra fiecărui factor de mediu în parte, dar uneori se dorește a cunoaște doar impactul asupra unui singur factor, cum ar fi biodiversitatea, sau și mai îngust, asupra unui element a biodiversității (a florei, a faunei sau a unei singure familii ori specii), în acest caz evaluarea va fi una scurtă și mai ușor de efectuat.
Există mai multe metode de evaluare a impactului turistic asupra mediului. Sunt metode care se referă la impactul asupra apei, asupra aerului, asupra biodiversității, asupra solului. Sunt metode care se referă la impactul asupra unui tip anume de ecosistem, în acest context vorbim de metode de evaluare a impactului turistic asupra ecosistemelor forestiere, metode de evaluare a impactului turistic asupra ecosistemelor acvatice, metode de evaluare a impactului asupra ecosistemelor de tip agricol, urban, etc.
În contextul evaluării, deseori se pune accentul pe modul în care a evoluat un anumit ecosistem, astfel se folosește termenul de comparație, fiind analizate datele evaluărilor anterioare în raport cu evaluările curente, din care se extrag date despre schimburile cantitative și calitative apărute în mediu pe parcursul desfășurării activităților de tip turistic într – o anumită zonă.
Este important de notat faptul că RM este un stat care are resurse științifice importante pentru evaluarea impactului turistic asupra mediului ambiant întrucît dezvoltarea științelor mediului are rădăcini vechi. Printre primii care au efctuat un studiu amplu asupra mediului a fost cărturarul Dimitrie Cantemir care relevă date importante despre starea mediului ambiant din epoca sa în lucrarea descrierea Moldovei. În perioada de dominație rusă, înclusiv perioada sovietică, studiile asupra mediului au fost desăvîrșite de savanți ca Zamfir Arbore, Nikolai Zelinski, lucrările cărora reprezintă puncte de referință pentru oamenii de știință din perioada curentă.
Evaluarea impactului turistic asupra aerului – este efectuată pentru a determina schimbările cantitative și calitative la nivelul acestui factor de mediu. O asemenea evaluare va fi împărțită succesiv în mai multe etape:
1. Diagnosticarea compoziției bio – chimice a aerului;
2. Determinarea ZIPS (zona de impact a poluării sonore);
3. Identificarea surselor de poluare bio – chimică și sonoră.
La diagnosticarea compoziției bio – chimice a aerului în primul pas se va calcula raportul diferitor substanțe și microorganisme în aer apoi se vor raporta datele obținute la valoare normală a acestor elemente în aer, prin valoarea normală se subînțelege acea valoare care nu are nici un efect nociv asupra biodiversității. În a treia etapă vor fi confruntate datele anterioare cu datele recent obținute pentru a determina transformările care au survenit în calitatea și compoziția aerului. Următoarea etapă, determinarea zonei de impact a poluării fonice, va presupune identificarea arealului asupra căruia zgomotul constituie un element agresiv pentru ecosistemul în cauză. Ultima etapă o va constitui identificarea sursei, deoarece poluarea fonică și bio –chimică nu neapărat se poate datora activităților turistice. Spre exemplu sunt posibile activități industriale în proximitatea zonei turistice care la fel va influiența negativ mediul, în acest sens soluționarea problemei poluării aerului va fi mediată cu ajutorul personalului antrenat în activitățile industriale și mai puțin cu cel antrenat în activitatea turistică.
Evaluarea impactului turistic asupra apei – este efectuată în scopul protejării resurselor acvatice care poate: fie să asigure cu apă infrastructura turismului fie să servească ca mediu pentru diferite specii de plante și animale acvatice, constituind un ecosistem acvatic și în același timp un punct strategic pentru desfășurarea turismului în zonă. În evaluarea impactului asupra apei va fi stabilită compoziția chimică a apei și dacă ea influiențează negativ activitatea umană și biodiversitatea.
Va fi stabilit gradul în care compoziția bio – chimică curentă a apei diferă de normă și de datele obținute anterior în urma altor cercetări de rigoare. La fel ca în cazul impactului asupra aerului se va determina dacă sursa poluării este datorată activităților turistice sau este vorba de scurgeri industriale, ori alte cauze similare dar care nu au legatură cu turismul. În acest sens se vor colecta probe de ape din mai multe bazine acvatice – lacuri, izvoare, rîuri, fîntîni, etc. Va fi analizat unde anume concentrația de substanțe nocive este maximă pentru a identifica mai ușor focarul polării apei.
Evaluarea impactului turistic asupra solului – este o activitate mai specifică. Va fi analizată nu doar compoziția bio –chimică a solului în vederea determinării gradului de poluare și efectelor sale asupra bio – diversității dar și structura solului, configurația lui, va avea loc analiza stratului de rocă, rolul proceselor exogene și endogene care au impact semnificativ mai ales în determinarea dacă solul este sau nu supus eroziunii și alunecărilor de teren. Vor fi analizate zonele de sol supuse cel mai mult riscului de alunecare și eroziune pentru a determina locurile optime de campare deoarece în cadrul turismului anume camparea nereușită în mod repetat și sistematic duce la degradarea solului. La fel se va lua în considerație faptul că degradarea solului se poate datora nu atît activităților turistice cît unor prcese industriale sau naturale, inclusiv prezența unor orizonturi acvifere care duc la alunecări de teren. La o ultimă etapă vor fi confruntate rezultatele recente cu cele anterioare și cu rezultatele care ar fi fost dezirabile.
Evaluarea efectelor turistice asupra biodiversității – la fel este o activitate mai complexă. În primul rînd pentru că biodiversitatea implică două componente majore: floră și faună. Ele se află într –o relație de interdependență, și în procesul de evaluare vor fi analizate inclusiv implicațiile acestor interdependențe. Pe lîngă aceasta se efectua o evaluare separată, vor fi evaluate influiențele celorlalți factori de mediu: apa, solul și aerul. În primul rînd pentru că apa și solul constituie substratul de care se fixează plantele, iar aerul constituie un mijloc care asigură procesul de fotosinteză, în acest caz va fi determinat și gradul de transparență a aerului, trivial pentru procesul de nutriție a plantelor. Relația de interdependență dintre floră și faună poate fi argumentată prin faptul că flora constituie principalul mijloc de nutriție pentru consumatorii primari care sunt heterotrofi, în același timp flora poate servi ca habitat pentru organismele heterotrofe deoarece unele insecte își găsesc traiul pe rădăcinile, frunzele ori tulpinile plantelor, specii de păsări își construiesc cuibul în copaci pe tulpinile lor ori își construiesc scorburi. Pe lîngă aceste etape mai specifice vor fi urmate și cele de la evaluarea celorlalți factori ai mediului – compararea datelor recete și anterioare, analiza lor în raport cu cazurile dezirabile, etc.
O problemă de ordin practic în evaluarea impactului turistic o constituie metodele științifice concrete prin care sunt măsurați diferiți indicatori ai factorilor de mediu. Dacă pentru a stabili compoziția bio – chimică am spus clar că sunt colectate probe ce sunt analizate ulterior în condiții de laborator, atunci pentru evaluarea impactului asupra solului se va recurge la cartografiere: „reprezentarea pe hartă a unor procese și fenomene din natură și societate” și la analiza cartografică: „analiza hărților pedologice”, pentru biodiversitate se va utiliza metoda observației, în cazuri mai particulare, pentru verificarea unor ipoteze se va recurge la experimentul științific: „procedeu de cercetare în știință, care constă în provocarea intenționată a unor fenomene în condițiile cele mai propice pentru studierea lor și a legilor care le guvernează”, la monitorizarea speciilor cu ajutorul cipurilor și plasturilor speciale, a camerelor video, vor fi utilizate aparate performante pentru determinarea dinamicii unor procese, etc.
Identificarea metodelor de evaluare a impactului turistic asupra mediului denotă anumite implicații practice deoarece asemenea evaluări se fac în vederea unei acțiuni cu caracter practic și anume intervenirea cît mai pozitivă a omului în mediu în sensul optimizării condițiilor și resurselor naturale ce ar constitui baza desfășurării și dezvoltării activităților turistice dar nu în ultimul rînd al asigurării unui mediu de trai sănătos pentru populația nativă.
CAPITOLUL II. INFLUIENȚA DIFERITOR FORME DE TURISM DIN REPUBLICA MOLDOVA ASUPRA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR
2.1. Evaluarea imactului turismului cultural asupra mediului înconjurător din Moldova.
Turismul este un concept care a început să fie tratat științific abia către secolul XIX. Marile descoperiri geografice au constituit o premisă în apariția și dezvoltarea turismului însă acesta nu a fost un efect imediat al descoperirii lumii noi. A fost nevoie de timp pentru a fi perfecționate mijloacele de transport, pentru a fi înviorate relațiile dintre popoare și pentru a se împrieteni statele unul cu altul, pentru a fi dispuse spre interacțiune, schimburi culturale, etc. Acest lucru a avut loc către secolul XIX. Pînă atunci călătoriile oamenilor în alte state aveau scop mai mult negustoresc, și mai puțin unul turistic. În plus, epoca industrială s–a caracterizat printr–un process de exaltare a muncii și abia în trecerea spre epoca postindustrială are loc reducerea zilei de muncă și crește practica acordării concediilor, astfel încît să sporească fenomenul timpului liber care să permită dezvoltarea turismului. Un alt factor este creșterea duratei de viață care permite persoanelor ce au încheiat ciclul profesional și s–au pensionat să călătorească. Odată ce a prins contur turismul ca activitate economică au fost propuse diferite modele de interpretare a acestui concept:
Fenomen al timpurilor moderne, bazat pe creșterea necesității de refacere
a sănătății și schimbare a mediului, de cultivare a sentimentului de receptivitate față de frumusețea naturii, rezultat al dezvoltării comerțului, industriei și perfecționării mijloacelor de transport ;
Ansamblul activităților nonlucrative ale omului, în afara ariei de reședință;
Ansamblul relațiilor și fenomenelor ce rezultă din deplasarea și sejurul persoanelor în afara locului de reședință, atât timp cât sejurul și deplasarea nu sunt motivate de o stabilire permanentă sau o activitate lucrativă oarecare;
Ansamblul raporturilor și fenomenelor rezultate din călătoria și sejurul persoanelor, pentru care locul sejurului nu este nici rezidență principală și durabilă nici locul obișnuit de muncă, deplasarea și sejurul rămân componente fundamentale, cărora li se adaugă transportul, cazarea și comerțul.
Pe lîngă definițiile generale ale turismului, există o varietate de definiții și tipologii care vin să caracterizeze formele de turism în parte. Este important de notat faptul că în tipologizarea formelor de turism varietatea conceptuală este datorată în primul rind multitudinii de criterii care stau la baza clasificării formelor de turism. Aceste criterii pot avea natură motivațională, pot îmbrăca forma scopului, a destinației, uneori chiar și a mijlocului de transport. Pentru RM o importanță deosebită o are turismul cultural. El este considerat drept formă a turismului de timp liber și poate îmbrăca în țara noastră forma:
Turismului cultural – istoric;
Turismul religios și de pelerinaj;
Turismul cultural – istoric numit și turismul de patrimoniu este considerat acel gen de turism a cărui motivație o constituie obiectele de cultură care sunt încărcate cu bogată semnificație istorică. Potențialul turismului cultural – istoric poartă un caracter antropic deoarece se datorează unor creații umane monumentale a căror semnificație și valoare a crescut în timp.
Fondul turistic cultural – istoric al RM este unul destul de bogat. Conform datelor prezentate de Ministerul Culturii al Republicii Moldova dintre monumentele patrimoniului cultural 140 pot fi incluse în circuitul turistic. Aceste monumente pot fi clasificate după geneza lor în:
Situri antice și preistorice: numărul siturilor arheologice recunoscute oficial depășește 8000. Numai la Orheiul – Vechi există 7 situri istorice care oferă date despre perioadele de debut ale civilizației și pînă în epoca medieval, majoritatea din ele fiind suprapuse în straturi. Se spune că potențialul archeologic al RM este cel puțin dublu față de cifra oficială dar din păcate siturile în marea lor majoritate au fost nivelate de –a lungul timpului de activitățile agricole. Multe din așezăminte țin de cultura geto – dacilor și a romanilor sau de culture preistorice musteriene, bugo – nistrene, cucuteni –tripolie. (vezi anexa 3)
Vestigii și fortificații medievale: cel mai important vestigiu medieval este Cetatea Sorocii a cărei renovare a avut loc pînă nu de mult și actualmente ea este reinterată în circuitul național turistic.
Monumente de sculptură/ arhitectură ale secolelor XIX – XX: majoritatea din ele sun amplasate în Municipiul Chișinău. Ele reprezintă foste case de locuit, vile urbane, clădiri ale fostelor școli pentru fete sau băieți, iar din realizările sculpturii avem busturi ale persoanelor marcante ale acelor timpuri, politicieni, scriitori, etc.
Muzee: în Rm sunt înregistrate circa 87 de muzee, exponatele cărora au un conținut tematic, fiind adresate unui public mai îngust însă cel puțin 20 din ele sunt recomandabile și publicului larg. Importanța muzeelor este cu atît mai mare cu cît unele din ele își au sediul în clădiri de o imensă valoare istorică, culturală, arhitecturală, etc. Cele mai importante muzee sun amplasate în Chișinău: Muzeul Național de Istorie, Muzeul de Etnografie și Istorie Naturală, Muzeul Național de Arte, ș. a.
Tradițiile, practicile, obiceiurile populare perpetuate prin intermediul etnografilor, folcloriștilor, ansamblurilor folclorice de cîntec și dans popular: în RM există un arsenal de ansambluri folclorice reprezentate a culturilor diferitor naționalități. Coloritul etnic se reflectă în creații populare cu statut de patrimoniu cultural. Dintre ansamblurile de dans popular cel mai reprezentativ este Ansamblul Academic de Dansuri Populare „Joc”, iar din formațiile representative ale cîntecului popular – orchestra „Lăutarii ”.
Impactul turismului cultural – istoric asupra mediului înconjurător este un pic mai diferit decît a altor forme de turism. În cadrul acestui tip de turism mediul natural geografic are o însemnătate mai mică, comparativ cu mediul artificial antropic. În aceste condiții, turistului mai puțin îi este oferită șansa să se insereze în mediu aducînd după sine careva transformări pozitive sau negative asupra lui. Impactul acestui tip de turism asupra mediului reies din cheltuielile de întreținere. Prea mulți beneficiari ai infrastructurii turistice în acest caz va presupune prea mulți consumatori, care chiar în cazul unei interacțiuni minime cu mediul aduc oricum după sine cheltuieli de resurse, de energie iar un consum exagerat de resurse și energie are la fel un impact negativ asupra mediului însă efectele nu se observă atît de evident la nivel local, mai curînd aducînd un aport mic în procesul degradării mediului la nivel global.
Unul din aspectele foarte importante ale turismului cultural – istoric este impactul pe care acesta îl are asupra monumentului istoric sau de cultură însăși. Obiectele create de om în comparație cu cele ale naturii tind să fie efemere iar o acțiune constantă asupra lor nu va face ca acesta să se regenereze ca în cazul elementelor naturii, dimpotrivă, apare riscul pierderii monumentului iată de ce în cadrul turismului cultural – istoric deosebim un nivel înalt de control și organizare, de protecție a obiectelor de cultură din partea instituțiilor statului și a Organizațiilor Nonguvernamentale dar în același timp un nivel mai înalt al alocațiilor și investițiilor în reparație și restaurare, la fel cum s–a procedat cu Cetatea Soroca, care a avut nevoie de lucrări de restaurare fiind închisă turiștilor pe o perioadă de timp. Unele exponate de muzeu pînă a fi expuse sunt supuse lucrărilor de restaurare, spre exemplu obiecte ale civilizațiilor precedente care au fost alterate de timp. Pentru a proteja fondul turistic cultural – istoric este necesar pe lîngă intervențiile instituțiilor competente un nivel înalt de conștiință, cunoaștere și respect, dacă nu chiar sentimentul de apartenență la trecutul istoric.
Există situații cînd una sau mai multe din atracțiile turistice cultural– istorice sunt amplasate într–un mediu în care peisajul nu este antropizat, fiind astfel vorba de o poziționare reușită, strategică chiar, deoarece în acest caz nu doar elementele create de om vor reprezenta în sine o atracție dar și mediul înconjurător. În acest caz, turismul cultural –istoric va avea un impact asupra mediului înconjurător la nivelul factorilor de mediu menționați în primul capitol: solul, apa, aerul, biodiversitatea (flora și fauna). Acest impact poate avea atît consecințe pozitive cît și negative. De menționat este că consecințele în cauză sunt complementare, adică poate fi vorba și de consecințe negative și de consecine pozitive, nicidecum sau –sau.
Turismul religios și de pelerinaj este efectuat deseori prin medierea lui de către autoritățile religioase. Această formă de turism cultural în RM se caracterizează prin faptul că are ca fond tematic religia creștin ortodoxă. Alte obiecte de cult, care să reprezinte la nivel simbolic altă religie și în același timp să reprezinte o atracție turistică reprezentativă pentru țara noastră nu sunt. Există tendința de a considera cimitirul evreiesc din capitală drept monument istoric și atracție turistică cultural–religioasă relevantă în contextul iudaismului. Cu statutul de monument istoric sunt de acord însă cu cel de atracție turistică nu, în primul rînd deoarece evreii sunt populație minoritară în RM și acest obiect ar fi destinat îndeosebi lor, deci unui cerc îngust de oameni, iar la nivel internațional acest cimitir în contextul religiei iudaice nu are prea multă relevanță. În al doilea rînd, acest monument este lăsat în paragină, cel puțin partea lui cea mai veche, care ar reprezenta în sine cea mai mare valoare. Acest monument poate fi considerat mai mult ca eșantion de potențial turistic.
Turismul religios și de pelerinaj este considerat cel a cărui motivație este religia sau credințele religioase. Pelerinajul în ultimii ani a crescut și continuă să crească ca importanță în dinamica turismului mondial. Numărul anual de persoane pe glob care sunt motivate să călătorească pe motive religioase este de aproximativ 240 mln.
Fondul turistic religios și de pelerinaj în RM este unul foarte bogat. În proporție majoritară, populația RM este ortodoxă, deci turismul religios și de pelerinaj se bucură nu doar de turiști internaționali dar și de turiști interni. În RM există circa 44 de mănăstiri și foarte multe biserici. Unele din ele reprezintă valoare turistică. În acest sens, mănăstirile rupestre din nordul republicii (Țîpova, Butuceni, Saharna) reprezintă obiecte unice în Europa și în lume. Alte biserici și mănăstiri au valoare istorică (Căpriana, Curchi, Condrița, Hîncu). Multe din bisericile și mănăstirile din RM pe lîngă valoarea istorică incontestabiă mai sunt vestite prin coloritul peisagistic, formațiuni vegetale, păduri, sau prin arhitectura deosebită, obiectele de cult (gravure, icoane) foarte valoroase. Multe din lăcașele sfinte din RM au devenit cărți de vizită ale neamului fiind reprezentate pe bancnote, steme, sau în spoturi publicitare cu și despre țara noastră, unele din ele avînd scop să promoveze turismul în Republica Moldova.
Impactul turismului religios și de pelerinaj asupra mediului înconjurător este unul destul de evident și cu caracter bivalent (efecte pozitive și negative). Acest impact asupra mediului este mult mai accentuat decît în cazul turismului cultural – istoric. Acest lucru se datorează în primul rînd amplasării geografice a lăcașelor sfinte. De obicei mănăstirile și bisericile cu valoare turistică mai deosebită sunt amplasate în locuri pitorești, în preajma bazinelor acvatice, păduri, etc. Acest lucru presupune și o interacțiune a mediului natural cu factorul uman. În acest sens, omul aduce schimbări calitative și cantitative unele avînd consecințe benefice altele nu.
Pentru lăcașele de cult împrejmuite de păduri devine o problemă tot mai mare staționarea unor mase de turiști care iau masa în aceste păduri și lasă în urma lor deșeuri menajere. În unele situații sunt organizate ruguri, grătare în mod neregulamentar, punînd în pericol vegetația ierboasă și lemnoasă care în unele perioade ale anului sunt mai uscate și devine ușor inflamabile, sporind riscul incendiilor. Camparea pe termen mai îndelungat la fel aduce după sine aceste probleme iar în timp își lasă amprenta asupra solurilor care se supun eroziunii de suprafață (eroziune plană).
Unele lăcașe sunt amplasate în preajma bazinelor acvatice, rîuri (Saharna, Țîpova, Butuceni) sau lacuri și iazuri artificiale (Hîncu). În linii generale deșeurile menajere nu sunt aruncate de turiști în aceste bazine. Apele sunt mai curînd afectate de pescuitul neregulamentar (braconaj) și scăldatul în zonele interzise. Asemenea acțiuni se răsfrîng mai mult asupra faunei și vegetației din aceste bazine. Este important de menționat că apa acestor bazine în mare parte este murdară dar aceasta nu se datorează într – o prea mare măsură activităților turistice. Este mai curînd o consecință a activităților industriale și transportului naval, inclusiv din statele vecine, căci mediul nu este ceva static, procesele și dinamica lui nu se opresc la hotarele statelor, ele nu au nevoie de viză sau pașapoarte de trecere, sunt mai presus de orice lege înafară de cele naturale.
Unele mănăstiri au proprietăți foarte mari, nu doar de pădure dar și de teren agricol și pășuni (de ex. Hîncu). În vizitele mele la unele din aceste mănăstiri am observant că unii turiști, mai ales cei interni se implică în unele activități agricole, și nu este vorba de locuitori ai satelor din împrejurimi sau angajați sezonieri, ci de persoane venite de la kilometric buni depărtare. În felul acesta poate fi descris impactul asupra unui ecosistem artificial de tip agricol și în egală măsură observăm o trecere de la turismul cultural la agroturism.
Valurile de turiști care vin la biserici și mănăstiri mai ales în timpul verii presupun nemijlocit circulația mijloacelor de transport în zonă. Acest lucru se reflectă, chiar dacă nu atît de nuanțat în compoziția și calitatea aerului. La nivel de zgomote (poluare fonică), în timpul verii acestea se intensifică. Din păcate acest moment coincide cu perioada de împerechere la unele specii care fiind mai ales în acest moment delicat sensibile la zgomot aleg să–și mute habitatul. În felul acesta au loc perturbări la nivelul biodiversității afectînd lanțurile trofice și nemijlocit întreaga rețea trofică.
Observăm că inclusiv în cadrul turismului cultural, efectele asupra mediului sunt inevitabile. Unele din aceste efecte pot fi atenuate altele nu. Unele au implicații pozitive altele negative. Unele se reflectă negativ într –un singur factor de mediu altele în cadrul ecosistemului per – ansamblu.
2.2. Evaluarea impactului turismului balnear asupra mediului înconjurător.
Turismul balnear – este o ramură a turismului care presupune călătorii în scopul fortificării sănătății prin intermediul resurselor minerale cu proprietăți curative. Balnear – este un cuvînt de origine latină care provine de la balnearius și s–ar traduce prin băi, de băi, privitor la băile curative. Evoluția conceptului a presupus în timp depărtări de la sensul etimologic, ajungînd la o diversitate de sensuri. Majoritatea sensurilor turismului balnear sunt deduse sau se subînțeleg din definițiile turismului de sănătate. Iată cîteva sensuri general acceptabile a acestui termen:
Turism/produs de nișă, care include servicii medicale, dar și produse turistice;
Turismul de tratament, formă specifică a turismului de odihnă, care, în special în ultimele decenii, s–a dezvoltat odată cu creșterea surmenării și a numărului de boli profesionale provocate de stresul vieții moderne din marile aglomerării urbane;
Acțiunea de a călători cu scopul de a-și îmbunătăți sănătatea;
vindecarea fizică, medicală, prin ape terapeutice și spa-uri, încadrându-se în conceptul de wellness medical.
Probleme conceptuale la nivel teoretic în legătură cu această formă de turism sunt foarte multe. În primul rînd, există încă probleme legate de definiții, și o confuzie a termenilor aflați în zona turismului sănătății astfel încît, definițiile de mai sus asupra conceptului de turism balnear nu sunt tratate și acceptate cu unanimitate. Iată cîțiva termeni care generează confuzie referitor la acest subiect:
Turismul medicinal – se referă activități de tratament, recuperare, reabilitare fizică și este practicat în urma unor boli, traume ;
Turismul de wellness – se referă cel mai ades la activități precum relaxarea și odihna;
Turismul balnear – turism care presupune valorificarea unei categorii de resurse precum apele minerale, nămolul, aerul mineralizat, axîndu –se pe proprietățile lor curative;
Turismul de sănătate – se refără la activități de profilaxie, întremare, fortificare a sănătății și nu neapărat drept consecință a unor boli.
Încă o problemă teoretică, legată de conceptualizare este includerea turismului efectuat în scopul întreținerii și menținerii frumuseții care ar trebui conform unora să fie introdus în turismul de wellness (care valorifică idea că sănătatea este o stare de bine).
Din punctul meu de vedere, turismul medicinal, de sănătate și de wellness ar trebui considerate subramuri ale turismului balnear. În primul rînd pentru că turismul balnear este un concept mai larg și poate fi definit făcînd apel la categoria de resurse pe care le utilizează și mai puțin prin scopul de la care pornește dezvoltarea lui. În al doilea rînd, turismul de wellness, medicinal și de sănătate se subscriu utilizării unor categorii de resurse similar (balneo–climaterice) doar că scopul de la care pornește efectuarea lor este diferit și sunt în același timp concepte cu o arie de cuprindere mai îngustă, particulare.
Există și concepții care consideră turismul medical și de wellness drept componente ale turismului de sănătate iar turismul balnear, formă intermediară între cel medical și de wellness. Divergența opiniilor ține de evoluția în timp a conceptului de sănătate. Dacă pînă în anii 1950 conceptul de sănătate „ depășește simpla absență a bolii, fiind stare de bine la nivel fizic, mental și social, ulterior conceptual de sănătate fizică și metală devin convergente, convergență considerate drept instrument pentru conștientizarea și satisfacerea nevoilor, resursă pentru viața cotidiană și concept pozitiv care reliefează resurse sociale, personale și capacități fizice ale unei persoane”. În această ordine de idei, turismul de sănătate devine la fel un concept destul de complex, activitățile căruia sunt destul de diversificate: „ activitățicare implică soarele și distracția, activități care implică sănătatea în mod indirect, activități în care sănătatea ocupă locul central, activități de saună, masaj și activități de tratament medical, toate cu puncte de inflexiune spre alte forme de turism: turismul de agrement, de aventură, sportiv, medical, de wellness etc.” Cercetători ca Smith și Puczko scot în evidență faptul că anume în Europa centrală și de Est turismul balnear este asociat cu „ activitățile medicale și curative ”. Acest lucru se datorează în primul rînd concentrării resurselor cu proprietăți curative în această zonă (practic mai mult de jumătate din resursele de acest gen din Europa sunt amplasate către est și centru).
Caracteristicile turismului balnear descriu premisele și modul în care acesta este organizat. Aceste caracteristici sunt foarte specifice și se referă la următoarele aspecte:
Turismul balnear este o formă de turism organizat, a cărui beneficiari în RM pot fi atît turiștii interni cît și internaționali;
Turismul balnear este o ramură care presupune investiții puternice în infrastructură și nu poate fi dezvoltat în lipsa acestei infrastructuri;
Turismul balnear exploatează o categorie aparte de resurse (cele care au proprietăți curative asupra sănătății);
Turismul balnear are puternice inflexiuni în zona medicine și științei, exisistînd chiar un domeniu științific de cercetare aparte care să asigure dezvoltarea pe termen lung și diversificarea serviciilor – balneologia, știință care studiază proprietățile curative ale unor resurse natural și posibilitățile lor de valorificare în procesul de întremare a sănătății.
Componentele de bază ale turismului balnear sunt următoarele:
1. Componente ale mediului natural: clima, aerul, relieful, rocile, etc.
2. Resursele naturale minerale;
3. Infrastructura turistică: resursele materiale, cadre medicale, aprovizionare cu apă, energie, spații, clădiri, etc.
Cauzele apariției și dezvoltării trismului balnear sunt diverse, însă majoritatea acestor cauze fac trimiteri la schimbarea modului de viață a oamenilor în urma proceselor de industrializare și urbanizare intensivă. Efectele acestor procese au declanșat următoarele fenomene care au condiționat dezvoltarea acestei forme de turism:
Intensificarea fenomenelor „ bolilor profesionale” ca urmare a stresului ocupațional de la serviciu;
Creșterea acțiunii patogene a mediului ambiant ca rezultat al poluării bio–chimice și fonice;
Apariția stresului cronic rezultat în urma stilului de viață modern, foarte agitat și foarte alert;
Apariția unor concepte noi în domeniul sănătătții care idenntifică sănătatea cu starea de bine;
Apariția fenomenului „ timp liber ” ca rezultat a micșorării zilei de muncă în perioada postindustrială și încheierii ciclului profesional (pensionarea) mai timpurii decît în alte perioade în urma creșterii nivelului de trai.
Fondul turismului balnear în Republica Moldova este destul de divers. La nivel de condiții naturale, RM se bucură de o climă favorabilă unui astfel de turism, mai ales în timpul verii dar și de spații naturale verzi, pitorești în care stațiunile balneo – climaterice sunt amplasate. La nivel de resurse naturale în RM există posibilități reale de valorificare:
A apelor minerale (izvoare cu apă minerale, unele considerate monumente hidrologice ale naturii și protejate de stat);
A substanțelor minerale cu proprietăți curative recomandate de balneologi (nămol, argilă).
RM are restanțe serioase la capitolul infrastructură, care precară fiind, are nevoie de investiții considerabile pentru a crește rentabilitatea acestei forme de turism în țara noastră.
În țara noastră există 9 stațiuni balneoclimaterice și pînă la 139 de case de odihnă ce oferă prestări în această ramură a turismului. Unele din ele au propriile buvete cu apă minerală și sunt specializate spre oferirea unui anumit tip de tratament (boli ale tractului digestiv, boli cardio – vasculare, boli pulmonare, etc). Printre cele mai vestite stațiuni balneoclimaterice sunt:
Sanatoriul „ Bucuria – Sind ” din Vadul lui Vodă;
Stațiunea Balneoclimaterică „ Codru ” din Călărași;
Sanatoriul „ Nistru ” Camenca;
Sanatoriul „ Struguraș ” din Molovata Nouă;
Sanatoriul „ Nufărul – Alb ” din Cahul;
Centrul Republica „ Speranța ”; etc.
Impactul turismului balnear asupra mediului natural nu este unul agresiv. Personalul antrenat în turismul balnear este conștient de faptul că natura și resursele trebuiesc conservate pentru a da unui astfel de turism în Republica Moldova durabilitate și a–l introduce pe o axă de dezvoltare adecvată. În plus, fiind o formă de turism organizat și supus anumitor reglementări, unui control ecologic și igienic din partea autorităților de mediu și de sănătate, în cadrul turismului balnear problema deșeurilor menajere este exclusă aproape categoric. Deșeurile sunt foarte atent monitorizate atît pentru a crește calitatea serviciilor prestate cît și pentru a conserva natura și mediul.
Cel mai mare impact al turismului balnear asupra mediului înconjurător derivă din infrastructura turistică. Transportul, consumul de energie, de resurse aduc după sine anumite efecte, în general negative asupra mediului, precum poluarea, zgomotul, însă aceste efecte la nivel național și internațional nu sunt foarte periculoase, prezintă o doză relativ minimă de risc pentru mediu înconjurător.
Turismul balnear nu presupune activități de campare care să ducă la bătătorirea stratului de iarbă și mai apoi la degradarea solului ca rezultat al acțiunilor exogene (eroziune plană). Nu presupune cheltuirea unor cantități masive de resurse iar pe cele care le consumă, fac parte din categoria de resurse inepuizabile și regenerabile (nămol, ape minerale, lipitori, lumină pentru băi solare, etc.) și care nu reprezintă în sine probleme de aprovizionare pentru Republica Moldova.
În zonele unde au fost create stațiuni balneoclimaterice s–au format ecosisteme și microclimaturi favorabile sănătății umane și mediului natural, deoarece în astfel de zone s–au desfășurat de–a lungul timpului activități de salubrizare, curățare, protejare a naturii. Tocmai din acest motiv persoanele care vizitează aceste locuri rămîn cu impresii pozitive despre starea mediului ambiant.
Pentru a spori calitățile curative ale aerului în unele centre balneare au fost plantate specii anumite de plante (spre exemplu conifere), păduri, care compensează efectul emisiilor de CO2 ale transporturilor care circulă în împrejurimi.
Turismul balnear are un efect pozitiv asupra mediilor acvatice din regiunea în care sunt amenajate stațiuni specifice. Aceste medii sunt protejate deoarece au o valoare de maximă importanță, mai ales dacă e vorba de medii acvatice mineralizate. Unele din acestea sunt luate sub protecția statului și considerate drept monumente hidrologice.
În contextul protejării solului, aerului, apelor, pentru sporirea proprietăților lor curative, biodiversitatea (flora și fauna), din proximitatea regiunilor balneo- climaterice, s–a dezvoltat armonios. Numeroase specii de plante și animale își găsesc refugiu în aceste zone. Specii care cîndva au migrat spre locuri mai favorabile s – au reîntors și reintegrat în circuitul naturii, diversificînd lanțurile și rețeaua trofică.
2.3. Comasarea impactului turismului excursional asupra mediului înconjurător.
Caracteristicile turismului excursional derivă din însăși complexitatea acestei forme de turism. Una din caracteristicile de bază a turismului excursional o constituie faptul că se poate realiza atît organizat, cît și neorganizat. Pentru turismul excursional organizat de obicei este angajat un ghid turistic, are loc intermediera cu o anumită firmă de transport sau companie turistică, este stabilit din timp un anumit intinerariu turistic și un tarif turistic pentru o persoană. Pentru turismul neorganizat aceste caracteristici de obicei nu sunt valabile, el nu este mediat de o anumită companie de transporturi sau o companie turistică, capătă deseori forma unei excursii de familie și nu este fixat din timp un buget care să prevadă cheltuielile pentru apă, hrană, transport. La fel nici intinerariul turistic nu este fixat, și deseori depinde de spontanietatea excursioniștilor.
O altă caracteristică a turismului excursional este faptul că de cele mai multe ori este organizat în grup. Foarte rar, o excursie este intreprinsă doar de o singură persoană. Grupurile turistice pot avea diverse mărimi, și sunt constituite din diferite categorii de persoane. Uneori mărimea lui depinde de unitatea de transport folosită.
Turismul excursional poate fi inițiat uneori ca o consecință la anumite evenimente, concerte în aer liber, festivaluri, sărbători religioase sau laice, etc. În egală măsură turismul excursional poatefi organizat cu scopul de a vizita un anumit loc atractiv, de importanță turistică fără a fi vizate anumite evenimente sociale sau religioase.
Turismului excursional îi este specifică durata mai scurtă, uneori de o singură zi, și deseori nu necesită spații de cazare sau în locul unităților de cazare este utilizat campingul. Dacă turismul balnear presupune staționări mai îndelungate atunci turismul excursional este caracterizat de o dinamică mai mare.
În RM turismul excursional presupune fluxuri mari atît de turiști interni cît și turiști străini. Deseori tarifele excursionale pentru cele două categorii de turiști diferă, ceia ce este de facto un act discriminatoriu, dar acest lucru se întîmplă din cauza că străinii de obicei sunt dispuși să plătească mai mult pentru calitatea serviciilor prestate.
Scopurile turismului excursional sunt diverse. Uneori turismul excursional, poate îmbrăca forma turismului religios și de pelerinaj dacă scopul lui este unul religios. Un alt scop ar fi cel de informare, de vizitare, degustare (în cazul turismului vitivinicol sau culinar). Uneori turismul excursional poate avea scop științific, de colectare a datelor, materialelor pentru cercetare.
Turismul excursional este asociat deseori cu marșul turistic, dacă în cadrul excursiei nu sunt utilizate mijloace de transport sau sunt utilizate bicicletele. Scopul unui asemenea turism excursional ar fi totodată și unul sportiv și este organizat deseori sub egida unor ONG –uri care și – au asumat sarcina conservării mediului.
În cadrul turismului excursional deosebim mai multe tipuri de excursii: excursie școlară, familiară, excursie la nivelul grupului de prieteni sau colegi de muncă, la nivelul grupului științific, etc
Tarifele excursionale în Republica Moldova depind de unitățile de transport folosite, de compania turistică sau de transport la care se apelează, de durata excursiei, de intinerariul turistic, de oferta turistică în sine (uneori ea poate cuprinde și luarea mesei sau poate avea angajat un fotograf, ghid, etc.) de mărimea grupului de excursioniști (companiile de obicei fac reduceri grupurilor mari) precum și de alți factori.
Fondul turistic excursional în Republica Moldova este unul destul de bogat. Indiferent că este vorba de turismul organizat sau neorganizat, acesta cuprinde:
Monumente ale naturii: rezervații piesagistice, rezervații științifice, parcuri naționale, monumente hidrologice, bazine de apă, marea lor majoritate fiind luate sub protecția statului;
Locuri pitorești care însă nu sunt luate sub protecția statului (peisaje pitorești din văile rîurilor Nistru și Prut de exemplu);
Monumente din Patrimoniul cultural: biserici și mănăstiri, muzee, obiecte de arhitectură, situri antice ori preistorice, vestigii medieval, oricare alte creații umane cu valoare istorică, culturală, ori estetică semnificativă.
Dintre monumentele naturii cele mai representative sunt: rezervațiile Plaiul Fagului, Pădurea Domnească, Parcul Național Orhei, Suta de Movile, Rezervația Științifică Codru, Prtul de Jos, monumentul naturii „Toltrele Prutului”, Rudi – Arionești, Tețcani, Țigănești, etc. Dintre obiectele Patrimoniului cultural avem: Cetatea Soroca, Muzeul Național de Istorie, mănăstirile rupestre de la Țîpova, Saharna, conacurile boierești, vilele urbane din sec. XIX, alte obiecte religioase de cult cu valoare istorică, vinăriile RM de la Cricova, Mileștii Mici etc.
La nivel geografic, observăm că majoritate atracțiilor turistice din țară sunt amplasate în Nordul și Centrul țării. Acest lucru se datorează și faptului că pe parcursul timpului aceste ținuturi au conservat mai bine monumentele culturale și ale naturii. Pe de altă parte, atracții turistice în Sudul Moldovei există, dar ele nu se bucură de o suficientă promovare, iar infrastructura sudului este mai slabă.
Impactul turismului excursional asupra mediului înconjurător este cu mult mai accentuat decît în celelalte forme de turism. Iată cîțiva factori care determină acest fapt:
Numărul persoanelor care practică această formă de turism este cu mult mai mare decît în cadrul altor forme;
Turismul excursional cuprinde în sine o variatate mai mare de scopuri;
Premisele practicării unui astfel de turism în țară sunt relativ favorabile (prețuri avantajoase, atracții variate,);
Celelalte forme de turism deseori presupun practicarea și a turismului excursional;
Această formă de turism deseori capătă formă neorganizată sau semi–organizată și apar dificultăți în monitorizarea și combaterea eventualelor efecte negative;
Prețul călătoriilor peste hotare sunt relativ mari și populația majoritară nu–și permite astfel de călătorii recurgînd la turismul intern;
Nivelul mic de cunoaștere și conștiință ecologică a excursioniștilor;
Consecințele consumului de resurse și energie care determină emisii nocive în mediu precum și zgomot, agitație, etc.
Numărul mare de excursioniști determină așadar, în mare parte, efectele pe care le are turismul asupra mediului înconjurător.Una din consecințele turismului excursional pentru mediul înconjurător o constituie deșeurile menajere. Mai ales grupurile de excursioniști autohtoni, neorganizate sau semiorganizate lasă în urmă astfel de deșeuri. Problema este cu atît mai mare cu cît nu există un serviciu special care să se ocupe de colectarea acestor deșeuri și nici penalizarea unor astfel de fapte nu este corespunzătoare.
Fluxul mare de excursioniști împreună cu unitățile de transport determină per ansamblu formarea zgomotelor perturbînd liniștea speciilor din cadrul rezervațiilor, și sporind fenomenul de poluare fonică despre care am mai menționat anterior. Ba mai mult, marginea șoselelor, unde circulația este mai intensă, este caracterizată printr – un microclimat specific: temperatură mai înaltă, aer mai murdar, vegetație și animale mai puține. Rezultă că turismul excursional acționează negativ cel mai mult, asupra tuturor factorilor de mediu: apă, sol, aer, floră, faună.
Nu putem însă nega și unele efecte pozitive ale turismului excursional la fel cum nu le putem nici exagera pe cele negative deoarece cît de mult nu ar influiența turismul negativ asupra mediului, rolul hotărîtot în poluarea lui și în perturbarea armoniei dintre toți factorii de mediu revine, la nivel global, activităților industriale, extractive, defrișărilor masive și în fine, unor ramuri ale agriculturii.
În primul rînd nu toți turiștii lasă în urma lor deșeuri, unii din ei dovedesc un nivel înalt de cultură și strîng nu doar după ei dar colectează și alte deșeuri, mai ales practicanții turismului ecologic. În plus, oamenilor în mod normal le crește respectul față de mediu la vederea unor locuri pitorești, bine conservate și depun cît de cît eforturi de a nu perturba armonia stabilită în natură. Pe de altă parte, activitatea turistică se desfășoară deja de mai multe decenii sub slogane ecologiste, miza fiind conservarea și exploatarea durabilă a resurselor.
CAPITOLUL III. IMPACTUL ACTIVITĂȚILOR TURISTICE ASUPRA PARCULUI NAȚIONAL ORHEI
3.1. Impactul turismului asupra componentelor naturale ale Parcului Național.
Parcul Național Orhei este considerat primul parc național de pe teritoriul Republicii Moldova. Inițiativa creării lui a existat încă în 2008 însă această inițiativă a putut fi orientată spre o finalitate concretă abia în 2013 cînd la 12 iulie are loc aprobarea proiectului fondării lui de către guvern. În acest context, arii considerabile de aproximativ 33 mi ha de pe teritoriul a 4 raioane – Orhei, Strășeni, Călărași și Criuleni sunt luate sub protecția statului.
Parcul Național Orhei în scopul reglementării activităților permisibile și restrictive a fost supus zonării astfel încît el cuprinde mai multe porțiuni după cum urmează:
Zona A – de protecție integrală cu suprafața totală de 992,4 ha;
Zona B – de protecție și recreație de scurtă durată cu suprafața totală de 16836ha;
Zona C – de recreere cu suprafața totală de 723 ha. Este zona cu infrastructură turistică. În zonă, în limitele prevăzute de legislația în vigoare, se permite amplasarea de campinguri, hoteluri, moteluri, poiene pentru bivuacuri, baze turistice, birouri de excursii, centre informaționale, unități de alimentație publică, unități comerciale și de asistență socio-culturală.;
Zona D – economică cu suprafața totală de 15240,69 ha, include terenurile comunelor: Bravicea, Săseni, Ghetlova, Morozeni, Vatici, Neculăeuca, Donici, Teleșeu, Seliște, Peresecina, Ivancea, Trebujeni, Codreanca, Romanești, Mașcăuți. În zonă sunt admise activități economice tradiționale, care nu contravin regimului parcului național, cum ar fi: cultivarea plantelor agricole tradiționale pentru zona în cauză, în care se folosesc metode biologice de combatere a dăunătorilor și se aplică îngrășăminte și preparate chimice în strictă conformitate cu normele tehnologice și cu regulile de securitate sanitară.
Parcul Național Orhei în cel mai scurt timp a devenit unul din obiectivele turistice cele mai reprezentative ale Republicii Moldova și aceasta în primul rînd datorită faptului că a comasat monumente ale culturii și ale naturii precum:
1. Mănăstirea Curchi;
2. Casa muzeu „ Alexandru Donici”;
3. Mănăstirea rupestră de la complexul Orheiul – Vechi;
4. Mănăstirea Țigănești, etc.
Parcul Național Orhei reprezintă pentru turismul din Republica Moldova un potențial enorm, lăsînd loc pentru practicarea diferitor forme de turism: cultural, de pelerinaj, excursional, rural, ecologic, agroturism, etc. și este creat în virtutea următoarelor obiective:
Conservarea și protejarea peisajelor geografice, a obiectelor geomorfologice, a regnului vegetal și animal, a monumentelor istorice și culturale în scopuri științifice, cognitive, recreative și economice.
Crearea de condiții pentru turism și odihnă.
Elaborarea și aplicarea metodelor științifice de conservare a obiectelor și complexelor naturale în condițiile folosirii lor în scopuri recreative.
Monitorizarea și cercetarea patrimoniului cultural-natural din teritoriul PNO.
Popularizarea cunoștințelor privind protecția mediului, educarea și instruirea ecologică a populației.
Utilizarea durabilă a resurselor naturale în limitele permise de regimul de protecție și legislația în vigoare, cu respectarea capacității de suport în vederea conservării ecosistemelor naturale și a diversității biologice.
Menținerea abordărilor tradiționale de management pentru conservarea biodiversității și a peisajului, precum și pentru menținerea valorilor culturale.
Promovarea dezvoltării economice durabile și compatibile cu obiectivele de conservare, care poate contribui la economiile locale și naționale.
Dezvoltarea colaborării la nivel local, național, regional și internațional, în contextul sarcinilor asumate.
Aceste obiective fac parte din politica guvernului de conservarea a mediului natural dar și de dezvoltarea a turismului în Republica Moldova.Parcul Național Orhei ocupă o suprafață relativ extinsă fiind constituit din msi multe nuclee reprezentate de:
Rezervația cultural –naturală „ Orheiul Vechi ”;
Rezervația peisagistică „ Trebujeni ”;
Segmentul de pădure „ Curchi ” cu Mănăstirea Curchi;
Rezervația Peisagistică „ Țigănești ” cu Mănăstirea Țigănești.
Aceste nuclee prezintă Complexe Teritoriale Naturale imense și au devenit părți strategice ale conservării mediului în Republica Moldova.
Activitățile turistice desfășurate în zona Parcului Național Orhei presupun anumite efecte asupra mediului înconjurător. În scopul diminuării efectelor negative, Guvernul Republicii Moldova a aprobat regulamentul privin funcționarea PNO în care sunt prevăzute reglementări privind caracterul permisiv și restrictiv a orărui gen de activitate pe teritoriul parcului: administrare, agricultură, turism, pășunat, cosit, vînat, construcții etc. În acest regulament sunt punctate chiar și activitățile privind monitorizarea deșeurilor. Regimul deșeurilor pe teritoriul PNO se reglementează astfel:
Este interzisă abandonarea deșeurilor de orice fel pe teritoriul PNO;
Responsabilitatea evacuării deșeurilor menajere provenite din activitatea cabanelor și a locurilor de campare revine administratorilor acestora;
Pentru punctele de colectare a deșeurilor, APN, împreună cu proprietarii/ administratorii, va stabili un program de evacuare a deșeurilor.
Regulamentul de funcționare a Parcului Național Orhei cuprinde alineate privind utilizarea oricăror genuri de resurse. Conform acestui regulamnet comercializarea și colectarea resurselor de floră și faună este interzisă, la fel cum exploatarea în scopuri industriale a solului și mineralelor ori valorificarea industrială a resurselor de apă. La fel este interzisă deschiderea carierelor de piatră cu excepția zonei D.
Observăm faptul că statul asigură în proporții destul de mari conservarea elementelor naturale, astfel încît, nici o formă de turism nu ar putea avea efecte negative asupra componentelor naturale, cel puțin nu efecte vizibile și imediate.
Totuși, deși minime, nu putem nega impactul negativ al turismului în zonă deoarece turiștii devin automat consumatori de infrastructură iar orice consum presupune o relație de give and take cu mediul prin care omul consumă resurse și eliberează deșeuri. Astfel, fenomenul poluării fonice și chimice a aerului ca rezultat al circulației intense a transporturilor în zonă rămîn valabile și pentru PNO, la fel cum rămîne valabil și impactul acestei poluări asupra celorlalți factori de mediu – floră, faună, apă, sol, impact care deși minim, el există.
Nu putem să facem abstracție nici de faptul că turismul în PNO contribuie esențial la dezvoltarea localităților care și – au creat din turism principala sursă de venit. Încasările care vin în urma practicării turismului în PNO sunt cu atît mai importante cu cît o parte din ele sunt utilizate la însăși activitățile de întreținere și menținere a parcului, completînd resursele materiale și financiare alocate de către stat în vederea acestui scop.
Impactul pozitiv al turismului asupra componentelor naturale în PNO este relavant dacă ne referim la practicarea unor forme concrete de turism. Agroturismul și turismul ecologic presupun fluxuri de călători care și –au asumat conștiincios respectul pentru valorile naturii, responsabilitatea de a contribui la fortificarea acestor valori prin acțiuni concrete, persoane care pe durata călătoriilor caută să fie în armonie cu natura, perturbînd minim sau deloc relațiile dintre factorii de mediu.
Revenind la impactul negativ asupra componentei naturale, în contextul formelor de turism concrete, spunem că turismul excursional cel mai mult face să fie resimțit acest impact. În primul rînd pentru că acest gen de turism capătă formă spontană și neorganizată devenind greu de monitorizat.
În unele zone ale parcului, cu acordul autorităților competente au devenit permisive unele activități de construcție. Aceste construcții se fac pentru a spori capacitatea de cazare a parcului și țin nemijlocit de dezvoltarea infrastructurii turistice. Totodată construcțiile respective presupun efecte negative asupra mediului și în plus, acordul autorităților în desfășurarea unor astfel de construcții este foarte importantă dar transparența deciziilor acestor autorități este discutabilă. Personal tratez cu neîncredere acest subiect, și pun la îndoială faptul că toate construcțiile pe teritoriul parcului s –ar desfășura în mod echitabil și legal, fără a influiența negativ mai ales asupra mediului.
Finalizăm acest subcapitol prin a spune că PNO este un loc unde există resurse suficiente pentru dezvoltarea activităților turistice. Turismul în această zonă s–a dezvoltat în ultimii ani și continuă să se dezvolte iar impactul acestei activități implică consecințe atît pozitive cît și negative. Statul asigură relativ bine protejarea și conservarea mediului, parcul fiind construit pentru a servi acestui scop.
3.2. Impactul turismului asupra componentelor antropice ale Parcului.
Turismul în zona PNO are un impact deosebit și asupra componentelor antropice. Prin componente antropice ne referim la elementele constituite în urma activității umane, la totalitatea transformărilor aduse de civilizație componentelor naturale.
Componentele antropice pot fi supuse clasificării în baza diferitor criterii precum:
Geneză;
Scopul creării;
Importanța în contextul activității umane;
Criteriul genezei se referă la timpul în care aceste componente antropice au fost elaborate de către civilizația umană. Conform acestui criteriu deosebim următoarele categorii de componente antropice:
1.Preistorice –așezăminte preistorice din neolitic și paleolitic care caracterizează debutul civilizației în această zonă;
2.Antice – așezăminte geto – dacice și roamne;
3.Medievale – fortificații medievale, mănăstiri rupestre, etc.
4.Moderne – casa muzeu „ Alexandru Donici”
5.Contemporane – Unități de cazare, spațiile de locuit, drumurile, terenurile agricole, etc.
După criteriul scopului cu care aceste componente antropice au fost create deosebim:
Componente realizate în scopuri religioase – mănăstirile și bisericile;
Componente realizate în scopuri de apărare – fortificațiile medievale.
Componente realizate în scopuri agricole – terenurile despădurite și desțelenite devenite acum terenuri agricole;
Componente realizate în scopuri turistice – spații de locuit, unități de cazare și staționare, drumuri, șosele, etc.
Conform importanței în cantextul activității umane, componentele antopice din PNO pot fi clsificate în:
Componente cu importanță științifică – componente care servesc drept pretext și context pentru activitățile de cercetare științifică (așezămintele vechi);
Componente cu importanță economică – componentele care asigură baza activităților turistice și agricole (terenuri agricole, drumuri, clădiri, etc.);
Componente cu importanță culturală și istorică (bisericile, mănăstirile, meșteșugurile și arta populară practicate în zonă);
Componente cu importanță socială – care servesc drept temei pentru relațiile/ raporturile sociale (localitățile împreună cu spațiile de locuit)
După forma componentelor antropice avem componente materiale și imateriale (care se referă la arta populară)
Impactul activităților turistice asupra acestor componente este evident și el se află în corelație cu anumiți factori:
Gradul de responsabilitate/ cunoaștere/ conștiință a turiștilor;
Intensificarea fluxului turistic;
Forma de turism practicată;
Gradul de implicare a statului în protejarea lor;
Nivelul de infrastructură turistică; etc.
Alocațiile pentru întreținerea și îngrijirea parcului (care actualmente
constituie 5 mln de dolari.)
Impactul negativ asupra componentelor antropice tinde să crească odată cu creșterea numărului de turiști. Unii din ei au obiceiul de a colecționa relicve precum pietre din siturile antice și medievale care sunt amplasate în straturi și contribuind în formă lentă dar sigură la deteriorarea monumentelor istorice. Introducerea de bănuți și bilețele cu dorințe în zonele cave ale mănăstirilor rupestre duc la deteriorarea pereților care și așa suferă de pe urma umezelii. Tot creșterea numărului de turiști determină intensificarea circulației transporturilor fapt ce implică efecte asupra altei componente antropice – drumurile. Turismul agricol și rural are impact asupra terenurilor agricole, care la fel sunt o componentă antropică, deoarece reprezintă un mediu transformat de cevilizația umană.
Forma de turism la fel contează în acțiunea asupra componentelor antropice. Un impact negativ mai nuanțat îl are cum am spus, turismul neorganizat, și dimpotrivă, în scopul protejării componentelor antropice este recomandabil turismul organizat, însoțit de un ghid care nu doar să povestească despre monumentele naturii și culturii dar să acționeze preventiv și educativ – să spună excursioniștilor cum să se comporte pentru a păstra intacte componentele naturale și antropice.
Impactul turismului asupra componentelor antropice în PNO depinde de implicarea nemijlocită a staului în conservarea monumentelor culturii, și a produselor civilizației umane. Statul și – a asumat salvarea componentelor cultural – istorice, astfel încît guvernul prevede următoarele reguli care vizează aceste componente:
Componenta cultural-istorică a PNO va fi evidențiată într-un subprogram al Planului de management al parcului, pentru a fi cercetată și documentată corespunzător. Vor fi delimitate și cartografiate, după caz, categoriile de patrimoniu cultural: arheologic, rupestru, arhitectural, monumental și etnografic. În scopul asigurării unui cadru de protecție a componentei cultural-istorice, documentația de urbanism și amenajare a teritoriului PNO va include toate siturile cu potențial patrimonial.
Un element indispensabil al PNO este patrimoniul imaterial (tradiții, obiceiuri, sărbători etc.) din mediul rural al acestei zone, care este un rezultat al interacțiunii milenare dintre om și natură.
Toate activitățile care țin de componenta cultural-istorică din cadrul PNO, începând cu planificarea strategică și terminând cu valorificarea practică vor fi realizate cu avizul Ministerului Culturii cu participarea Rezervației cultural-naturale “Orheiul Vechi”.
Tot statul se implică în conservarea componentelor antropice prin acordarea nemijlocită a sprijinului financiar. Inițial pentru crearea parcului s –au investit 130 mii de dolari iar anual pentru întreținere sunt alocate 5 mln de dolari. Uneori alocațiile statului sunt completate de cele venite din exterior (UE, SUA)
Efectele negative ale impactului turistic asupra componentei antropice sunt reprezentate ca și consecințe a următoarelor fapte:
Atitudine neglijentă, distructivă față de componentele cultural – istorice;
Încercarea de a lua relicve ca amintiri de la fața locului;
Consumul de infrastructură;
Acțiuni dăunătoare rezultate din ignoranță și necunoaștere.
Turismul efectuat în scop științific implică la fel consecințe asupra elementelor create de civilizația umană. Efectele unui asemenea turism este uneori contradictoriu. Spre exemplu săpăturile arheologice, duc la deteriorarea obiectelor create de o anumită cultură dar descoperă altele create de altă o cultură, în contextul în care urmele diferitor civilizații sunt dispuse stratificat, pe niveluri arheologice, fiind nevoie de săpături pentru evidențierea lor. În acest scop, în regulamentul parcului sunt expuse și regulile referitoare la caracterul permisiv/ restrictiv al diferitor tipuri de activități științifice:
Cercetarea științifică în cadrul PNO are ca scop studierea evoluției proceselor naturale pentru elaborarea bazelor științifice de ocrotire a naturii, conservarea biodiversității, restabilirea echilibrului ecologic, utilizarea durabilă a resurselor naturale, monitoringului ecologic și ținerea analelor naturii.
Administrația Parcului Național „Orhei” (APNO) elaborează un plan anual de cercetare științifică și stabilește măsuri speciale de conservare a biodiversității parcului, precum și de monitorizare a acesteia, care se supun spre aprobare CTS.
În cadrul PNO cercetările științifice se efectuează de către APN, instituțiile științifice de profil și organizațiile neguvernamentale, care dispun de potențial științific.
Rezultatele temelor de cercetare vor fi prezentate APN și CTS. În baza rezultatelor temelor de cercetare desfășurate în PNO, acceptate și avizate de forurile științifice abilitate, APN propune măsurile de conservare ce se impun pentru realizarea obiectivelor parcului, măsuri care se aprobă de către CTS.
Activitatea de cercetare științifică pe teritoriul PNO se desfășoară cu acordul scris al APN, care sprijină logistic, la solicitare și în măsura posibilităților, activitatea de cercetare. Pe întreg teritoriul PNO cercetările științifice în domeniile arheologiei, etnografiei, arhitecturii rupestre, arhitecturii vernaculare sunt asigurate de personalul Rezervației cultural-naturale "Orheiul Vechi" printr-un acord cu Administrația Parcului Național ”Orhei”.
La realizarea programelor științifice pot participa și organizații științifice din alte țări.
În cazul efectuării investigațiilor științifice de către organizații internaționale, exportul de material acumulat se face conform legislației în vigoare.
Un impact deosebit la nivelul componentelor antropice o îl constituie efectele pe care le are turismul asupra populației din zona PNO în generala. În acest sens, menționăm că dezvoltarea turismului a contribuit la fixarea unui stil de viață mai specific pentru persoanele care – și au aici reședința, turismul fiind un mijloc de subzistență. Majoritatea veniturilor și încasărilor provin de pe urma activitățilr turistice sau sunt legate de turism. Spre exemplu o parte din produsele meșterilor populari sunt livrate turiștilor, sau agricultura este combinată cu agroturismul.
Putem conchide așadar că elementele antropice din PNO la fel ca cele naturale nu sunt expuse unor pericole grave, fiind asigurată relativ bine conservarea lor. Unul din obiectivele principale ar trebui să fie minimalizarea efectelor negative în scopul exploatării durabile a resurselor turistice de natură cultural – istorică, menținerii și dezvoltării infrastructurii, etc. PNO este prin excelență un exemplu de conservare a naturii și culturii, ca element antropic.
3.3. Modalități de reducere a impactului turistic asupra Parcului Național Orhei.
Reducerea impactului turistic asupra PNO ar trebuie să fie concentrată spre combaterea și prevenirea efectelor negative. După cum am afirmat și demonstrat anterior, statul RM este implicat în soluționarea acestei probleme și asigură relativ bine conservarea celor două tipuri de patrimoniu care servesc drept bază pentru turism – natural și cultural. Astfel putem găsi o metodă de reducere a impactului turistic pornind de la autoritatea instituțiilor statului. Această metodă ar presupune următoarele acțiuni:
Îmbunătățirea legislației în domeniul mediului și turismului;
Sancțiuni severe pentru încălcările legislației în domeniul mediului și turismului;
Asigurarea transparenței decizionale privind siguranța mediului la nivelul instituțiilor stat;
Alocări suficiente de resurse din partea statului pentru conservarea naturii și patrimoniului cultural;
În perspectivă, colaborarea cu alte state în soluționarea problemelor mediului la nivel global;
O altă metodă de reducere a impactului turistic în PNO ar fi creșterea numărului și puterii ONG –urilor, inclusiv a celor care militează pentru conservarea culturii și naturii. ONG – ul poate activa separat sau în colaborare cu structurile guvernamentale. Ele își pot partaja diferite sarcini, inclusiv preventive și educative. Pot emite publicații, iniția proiecte, etc. În Republica Moldova deja activează multe ONG–uri în domeniul protecției mediului. Eforturile acestora trebuiesc comasate spre combaterea problemelor mediului generate de diferite tipuri de activități, inclusiv turistice.
O a treia metodă se referă la întărirea educației ecologice în rîndul populației și mai ales în școli, evident cu condiția ca educația ecologică să cuprindă și educația pentru conservarea patrimoniului cultural. Actualmente, în instituțiile de învățămînt din Republica Moldova educația ecologică este predată ca disciplină opțională sau în contextul altor științe ale mediului–biologia, geografia, chimia, fizica, etc. Educația ecologică în rîndul populației se poate efectua prin reclame, posturi publicitare, afișe, pliante, proiecte, scurt–metraje de promovare, etc.
În reducerea impactului turistic asupra mediului pot fi implicate diferite categorii de persoane: pedagogi, turiști, elevi, guvernanți, persoane care activează în turism, etc. Deasemenea există și o multitudine de instituții care pot fi implicate în acest proces: școala, ONG – ul, instituțiile statului, companii de turism, firme de transport, etc. Implicarea cît mai activă a tuturor categoriilor de instituții și persoane determină succesul în activitatea de combatere a efectelor negative ale turismului.
Pentru a combate problema deșeurilor menajere în Parcul Național Orhei este necesar de organizat în zona unde turiștii au acces căsuțe, cabane, măsuțe, pubele, urne de gunoi, tot ce ține de organizarea cît mai eficientă a staționărilor pentru odihnă și luarea mesei, deoarece anume ele determină acumularea unor cantități de gunoi. Nu ar fi o inițiativă incorectă nici amenajarea urnelor speciale pentru sticlă, plastic în scopul reciclării.
Este necesar de instalat afișe cu mesaje de avertizare în toate regiunile parcului, și de dorit ca ele să fie cît mai multe. Pe lîngă acestea se pot încleia pliante ecologice cu informații utile despre mediu, despre patrimoniul cultural și de mizat pe o campanie de informare puternică, care să avertizeze turiștii că politica parcului este una ecologică și ei trebuie să adere la ea.
Conchidem faptul că în PNO metode de combatere a impactului turistic asupra mediului sunt deja aplicate, profilaxia mediului ambiant fiind o problemă la ordinea de zi, însă mai sunt necesare de unit niște forțe pentru o mai mare siguranță în cele ce vizează conservarea mediului ambiant și a patrimoniului cultural.
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI
În urma studiului efectuat am reușit să trasez unele aspecte ale influienței turismului asupra mediului înconjurător dar și asupra componentelor antropice. Principalele concluzii la care am ajuns în urma cercetării de față pot fi formulate astfel:
Republica Moldova are un potențial turistic relativ bogat, valorificarea căruia presupune investiții în infrastructura turistică și promovare eficientă;
Diferite forme de turism, influiențează diferit componentele mediului ambiant;
Impactul turismului asupra mediului ambiant poate fi analizat la nivelul fiecărui factor de mediu în parte sau la nivel de subsisteme;
Modalitățile de evaluare a impactului turismului asupra mediului ambiant presupune etape succesive în analiza fiecărui factor de mediu în parte și se axează pe comparația rezultatelor obținute cu cele anterioare și cu cele dezirabile;
Turismul este activitatea economică cea mai slab poluantă în Republica Moldova și deseori se dezvoltă sub lozinci ecologice;
Turismul este o ramură care presupune numeroase consecințe favorabile pentru Republica Moldova: economice, sociale, politice, științifice, culturale, etc
În Republica Moldova statul asigură prin legi conservarea mediului ambiant, minimalizînd efectele secundare ale activităților economice, printre care și turismul, prin crearea ariilor protejate de stat;
În aceste arii protejate de stat (PNO) activitățile turistice influiențează nu doar asupra componentelor naturale ale mediului înconjurător dar și asupra componentelor antropice;
Există diverse metode de reducere a impactului turistic, cele mai bune dintre ele fiind educația ecologică a populației, creșterea puterii ONG – ului , Implicarea nemijlocită a autorităților în combaterea efectelor negative, etc.
În urma studiului efectuat am reușit să analizez foarte mult material factual, astfel încît mi–am format o viziune de ansamblu asupra stării turismului din Republica Moldova, astfel încît pe lîngă concluziile formulate aduc o serie de recomandări:
Este necesar de asigurat transparența decizională a autorităților de mediu pentru a ajunge la o mai bună conservarea a mediului ambiant;
Este deja bine știut, dar mai punctez și eu odată că în Republica Moldova infrastructura turistică este subdezvoltată și cere foarte mari investiții, cea mai gravă problemă fiind reparația capitală a drumurilor;
În contextul crizei politice și economice, dacă statul nu are bani să aloce în infrastrctură ar fi dezirabil măcar să creeze un climat investițional favorabil pentru a atrage investitori străini;
Este dezirabilă investirea banilor în științele mediului cît și în cele sociale,
mai ales în turism ,pentru a crea cadre suficiente pentru dezvoltarea acestei ramuri;
Monitorizarea deșeurilor din ariile protejate se poate realiza și prin amenajarea punctelor de colectare în aceste zone, am fost în teritoriu și am constatat că nu sunt amenajate pubele, tomberoane destule (practic nu le – am văzut);
Trebuie extinsă cercetarea științifică în domeniul protecției mediului pentru a asigura exploatarea durabilă a puținelor dar în cantități considerabile, resurse pe care le avem.
Pentru dezvoltarea turismului o idee ar fi schimbul de experiență cu state care au reușit să dezvolte cosiderabil această ramură;
Și în fine, Republica Moldova trebuie să –și asigure prin intermediul turismului o strategie –cheie de creștere și dezvoltare economică.
BIBLIOGRAFIE
COSTIN, Al. DARABONT, P. Poluarea sonoră și civilizația contemporană. Editura Tehnică, București, 1982. – 158p. ISBN
Lupușor, Al. Fală, D. Cenușă, I. Morcotîlo, Republica Moldova -2014: raport de stare a țării, Chișinău 2014, pag. 38
R. Minciu, Economia Turismului, Bucuresti, Editura Uranus, 2000, p. 78
Cosmescu, Turismul – fenomen complex contemporan, București, Editura Economică, 1998, pag. 36
Stănilă, L. Parichi, Cartografierea solurilor, București, Universitatea Spiru Haret, 2001, pag. 6
Gh. Lupașcu, M. Florea, Dicționar de știință și ecologie a solurilor, Iași, Univ. Al. I.Cuza, 1998, pag. 20
E. Guy Treuler, 1880, citat de Tatomir Emanuel, Dezvoltarea turismului cultural, cu deosebire cel religios în Țara Făgărașului, București, 2010.
Leville – Nizerolle, 1938, Citat de Tatomir Emanuel, Dezvoltarea turismului cultural, cu deosebire cel religios în Țara Făgărașului, București, 2010.
Hunziker W., Krapf K., (1941), Beitrage zum Fraendenverkers Geschiette, Bern.
Goeldner, 1989, preluat din Hall, 2013, p. 7
Smith, Puczko, 2009, p. 6)
http://www.mediu.gov.md/index.php/serviciul-de-presa/noutati/1399-primul-parc-national-orhei-va-contribui-la-dezvoltarea-comunitatilor-locale-si-protejarea-diversitatii-biologice
http://sorana.academicdirect.ro/pages/doc/Doc2012/_materiale/MCS_Curs.pdf
http://www.statistica.md/category.php?l=ro&idc=293&
khttp://bsapm.moldnet.md/Text/Pagina%20web%20Strategia/Roman/Cap1total.html
http://mediu.gov.md/index.php/starea-mediului/rapoarte#poluare
ANEXE
Anexa 1
ONG – uri care militează pentru protecția mediului ambiant în
Republica Moldova
Ave – Natura
Eco –Terra
Asociația Jurnaliștilor de Mediu și Turism Ecologic din Moldova
Publicația periodică „ Natura ”
Centrul de Consultanță Ecologică
Asociația de Consultanță și Școlarizare în Agricultură
Pro – Natura
Eco – Lex
INQUA Moldova
Mișcarea Ecologistă din Moldova
Fauna
Biotica
Societatea de Bătanică din RM
Progresul Silvic
Asociația Zoologilor din RM
Geo Mold
Tabiecom
Probio
Agroeco
Satul Nou
Demetra
Bios
ONG Ozon
Lumea Nouă
Gospodarul
Pădurea Domnească
Expert Agro
Anexa 2
Situri arheologice din Republica Moldova
Cetatea getică de la Butuceni
Cetatea Orhei
Costești (așezare)
Echimăuți (așezare)
Trebujeni (hoarda de aur)
Pîrjolteni, Călărași
Saharna
Rudi, Dondușeni
Rașcov, Camenca
Solonceni, Rezina
Brînzeni, Edineț
Ofatinți, Rîbnița
Larga, Edineț
Cărbuna, Ialoveni
Sărăteni, Leova
Frumușica, Florești
BIBLIOGRAFIE
COSTIN, Al. DARABONT, P. Poluarea sonoră și civilizația contemporană. Editura Tehnică, București, 1982. – 158p. ISBN
Lupușor, Al. Fală, D. Cenușă, I. Morcotîlo, Republica Moldova -2014: raport de stare a țării, Chișinău 2014, pag. 38
R. Minciu, Economia Turismului, Bucuresti, Editura Uranus, 2000, p. 78
Cosmescu, Turismul – fenomen complex contemporan, București, Editura Economică, 1998, pag. 36
Stănilă, L. Parichi, Cartografierea solurilor, București, Universitatea Spiru Haret, 2001, pag. 6
Gh. Lupașcu, M. Florea, Dicționar de știință și ecologie a solurilor, Iași, Univ. Al. I.Cuza, 1998, pag. 20
E. Guy Treuler, 1880, citat de Tatomir Emanuel, Dezvoltarea turismului cultural, cu deosebire cel religios în Țara Făgărașului, București, 2010.
Leville – Nizerolle, 1938, Citat de Tatomir Emanuel, Dezvoltarea turismului cultural, cu deosebire cel religios în Țara Făgărașului, București, 2010.
Hunziker W., Krapf K., (1941), Beitrage zum Fraendenverkers Geschiette, Bern.
Goeldner, 1989, preluat din Hall, 2013, p. 7
Smith, Puczko, 2009, p. 6)
http://www.mediu.gov.md/index.php/serviciul-de-presa/noutati/1399-primul-parc-national-orhei-va-contribui-la-dezvoltarea-comunitatilor-locale-si-protejarea-diversitatii-biologice
http://sorana.academicdirect.ro/pages/doc/Doc2012/_materiale/MCS_Curs.pdf
http://www.statistica.md/category.php?l=ro&idc=293&
khttp://bsapm.moldnet.md/Text/Pagina%20web%20Strategia/Roman/Cap1total.html
http://mediu.gov.md/index.php/starea-mediului/rapoarte#poluare
ANEXE
Anexa 1
ONG – uri care militează pentru protecția mediului ambiant în
Republica Moldova
Ave – Natura
Eco –Terra
Asociația Jurnaliștilor de Mediu și Turism Ecologic din Moldova
Publicația periodică „ Natura ”
Centrul de Consultanță Ecologică
Asociația de Consultanță și Școlarizare în Agricultură
Pro – Natura
Eco – Lex
INQUA Moldova
Mișcarea Ecologistă din Moldova
Fauna
Biotica
Societatea de Bătanică din RM
Progresul Silvic
Asociația Zoologilor din RM
Geo Mold
Tabiecom
Probio
Agroeco
Satul Nou
Demetra
Bios
ONG Ozon
Lumea Nouă
Gospodarul
Pădurea Domnească
Expert Agro
Anexa 2
Situri arheologice din Republica Moldova
Cetatea getică de la Butuceni
Cetatea Orhei
Costești (așezare)
Echimăuți (așezare)
Trebujeni (hoarda de aur)
Pîrjolteni, Călărași
Saharna
Rudi, Dondușeni
Rașcov, Camenca
Solonceni, Rezina
Brînzeni, Edineț
Ofatinți, Rîbnița
Larga, Edineț
Cărbuna, Ialoveni
Sărăteni, Leova
Frumușica, Florești
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Relevarea Efectelor Unor Tipuri de Turism din Republica Moldova Asupra Mediului Inconjurator (ID: 145911)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.