Relevanta Gestiunii Financiare pe Termen Scurt In Asigurarea Lichiditatii Si Capacitatii de Plata a Intreprinderii

RELEVANȚA GESTIUNII FINANCIARE PE TERMEN SCURT ÎN ASIGURAREA LICHIDITĂȚII ȘI CAPACITĂȚII DE PLATĂ A ÎNTREPRINDERII

CUPRINS

Introducere

Capitolul I.Abordarea teoretică a gestiunii financiare pe termen scurt a întreprinderii

1.1.Conținutul gestiunii financiare pe termen scurt a întreprinderii
1.2. Gestiunea stocurilor,creanțelor și a numerarului –părți componente a gestiunii
financiare pe termen scurt
1.3. Rolul gestiunii financiare pe termen scurt în asigurarea capacității de plată a
întreprinderii

Capitolul II. Analiza capacității de plată a întreprinderii S.R.L. ”RODARIS-PRO” prin prisma gestiunii financiare pe termen scurt
2.1. Analiza gestiunii stocurilor și creanțelor

2.2.Analiza gestiunii mijloacelor bănești
2.3. Analiza echilibrului financiar și a fondului de rulment
2.4.Analiza lichidității și solvabilității întreprinderii

Capitolul III.Eficientizarea gestiunii financiare pe termen scurt în vederea sporirii capacității de plată a întreprinderii S.R.L. ”RODARIS-PRO
3.1.Modalități de eficientizare a utilizării activelor circulante ale întreprinderii
3.2.Perfecționarea gestiunii financiare pe termen scurt
3.3.Metode de îmbunătățire a capacității de plată și a competitivității întreprinderii
Concluzii

Bibliografie
Anexe

INTRODUCERE

Actualitatea temei de cercetare.Întreprinderea poate fi definită ca o entitate economică și socială care satisface nevoi concrete ale clienților prin livrarea unor bunuri sau prestarea unor servicii în scopul obținerii unor rezultate financiare favorabile. Întreprinderea este o parte a unui sistem fiind în același timp ea însăși un sistem (este o enitate bine delimitată de mediul înconjurător, are elemente structurate într-un anumit mod și obiective clare și precise), o celulă economică, socială și financiară în care acționează un grup de persoane conform anumitor cerințe juridice, economice și tehnologice prin derularea unor procese de muncă și utilizând un capital.
Existența și funcționarea întreprinderilor, cu respectarea principiilor de eficiență și rentabilitate, precum și a cerințelor de maximizare a averii acestora, reprezintă condiții esențiale pentru orice economie concurențială. În acest context, gestiunea financiară a întreprinderii reprezintă o componentă importantă în cadrul gestiunii de ansamblu, care urmărește optimizarea fluxurilor monetare determinate de operațiile de constituire și utilizare ale capitalului. În cadrul acestei teme sunt prezentate aspectele referitoare la importanța întreprinderilor în cadrul economiei naționale, organizarea activității financiare și responsabilitățile gestiunii financiare la nivelul acestora.
Orice agent economic trebuie să stabilească relații comerciale cu alte persoane fizice sau juridice. Aceste relații comerciale presupun dezvoltarea fluxurilor materiale (de bunuri materiale sau nemateriale) precum și fluxuri financiare, care de cele mai multe ori (în condițiile în care ele însele nu reprezintă obiectul tranzacțiilor) au rolul de a stinge angajamente generate de fluxurile materiale. 
O firmă de orice fel, trebuie să abordeze probleme de gestiune financiară de fiecare dată când efectuează sau are în vedere o operațiune care implică achiziționarea, deținerea sau cesionarea de bani sau de titluri financiare, în consecință, orice întreprindere care face parte dintr-o economie în care există o circulație a banilor sau a altor creanțe, e confruntată cu oportunități și constrângeri financiare și trebuie să-și pună la punct proceduri adecvate de gestiune financiară.
Gradul de studiere a temei investigate.Gestiunea financiară pe termen scurt implică:gestiunea stocurilor,a fondului de rulment,a numerarului,gestiunea creditului dintre întreprinderi,politica de îndatorare pe termen scurt și implicațiile asupra rentabilității și riscului financiar,precum și gestiunea încasărilor și plăților.Gestiunea financiară pe termen scurt a devenit subiectul de cercetare a mai multor savanți și specialiști în domeniu.

În prezent, practic fiecare manual de finanțe și gestiune financiară a întreprinderii conține compartimentul analizei și echilibrului financiar al firmei.
Obiectivele lucrării constă în determinarea și identificarea particularităților gestiunii financiare pe termen scurt a întreprinderilor din Republica Moldova și nu numai,dar și maximizarea valorii întreprinderii prin analiza gestiunii stocurilor,creanțelor,mijloacelor bănești,lichidității și capacității de plată a întreprinderii. Maximizarea valorii întreprinderii poate fi realizată prin diverse modalități ce reliefează clar și precis rolul gestiunii financiare, astfel:
angajarea patrimoniului întreprinderii în proiecte de investiții care îl valorifică la o rentabilitate sperată superioară- din punct de vedere al acestui aspect gestiunea financiară urmărește asigurarea calității și a nivelului performanțelor ce trebuie realizate de întreprindere în diferitele proiecte și activități; protecția și conservarea elementelor patrimoniale- în acest sens gestiunea financiară are rolul de a evita disiparea patrimoniului și de a asigura menținerea solvabilității și a echilibrului financiar al întreprinderii; asigurarea protecției adecvate contra riscurilor determinate de instabilitatea mediului financiar în care acționează întreprinderea.

Deci, gestiunea financiară urmărește pe de o parte asigurarea fondurilor necesare pentru desfășurarea normală a activității la termenul, în cuantumul necesar și cu cele mai mici costuri iar pe de altă parte exercitarea unui control complet și eficient asupra utilizării acetor fonduri. Principalele direcții de acțiune ale gestiunii financiare sunt analiza financiară și adoptarea deciziilor financiare.

Odată analizate se vor stabili metode de eficientizare și perfecționare a utilizării
raționale a activelor circulante și a gestiunii financiare pe termen scurt pentru asigurarea echilibrului financiar al întreprinderii.
Scopul lucrării constă în analizarea și studierea gestiunii financiare pe termen scurt prin prisma asigurării calității și nivelului performanțelor realizate de întreprindere în diversele sale proiecte și activități,evitarea risipirii patrimoniului cauzată de un faliment,vegherea menținerii solvabilității sau echilibrului financiar al întreprinderii.
Gestiunea financiară trebuie să vegheze asupra menținerii   performanțelor întreprinderii la un nivel satisfăcător. Căutarea unui anumit nivel al rezultatelor reflectă, pe de o parte, o constrângere majoră suferită de întreprindere și pe de alta,alegerea deliberate a proprietarilor și a conducătorilor săi. Întreprinderea folosește resurse care implică un anumit cost.Gestiunea financiară trebuie să verifice, mai întâi, dacă activitatea este destul de eficientă pentru a obține veniturile care să permită plata furnizorilor de resurse și, dacă va fi cazul, să asigure restituirea acestor resurse.

Teza de licență elaborată va conține trei capitole:
Capitolul I.Abordarea teoretică a gestiunii financiare pe termen scurt a întreprinderii,în care voi vorbi despre conținutul gestiunii financiare pe termen scurt a întrerpinderii,dar și despre rolul acesteia în asigurarea lichidității și capacității de plată a societății.
Capitolul II. Analiza capacității de plată a întreprinderii prin prisma gestiunii financiare pe termen scurt în care voi analiza gestiunea stocurilor,creanțelor,mijloacelor bănești,a fondului de rulment și echilibrului financiar,dar de asemenea voi studia și analiza lichidității și solvabilității întreprinderii.
Capitolul III.Eficientizarea gestiunii financiare pe termen scurt în vederea sporirii capacității de plată a întreprinderii în care voi căuta modalități de eficientizare și perfecționare a gestiunii financiare pe termen scurt.
La elaborarea acestei lucrări am consultat un șir de lucrări,acte normative,rapoarte financiare,bilanțuri contabile,manuale ale autorilor din Republica Moldova și România.

CAPITOLUL I. ABORDAREA TEORETICĂ A GESTIUNII FINANCIARE PE TERMEN SCURT A ÎNTREPRINDERII

1.1.Conținutul gestiunii financiare pe termen scurt a întreprinderii
“ Gestiunea financiară este un instrument utilizat în conducerea generală a întreprinderii. Ea este o componentă a gestiunii de ansamblu ce cuprinde activități de constituire, dezvoltare, sporire sau reducere ale capitalului și fondurilor întreprinderii, utilizarea cu eficiență maximă a acestora, obținerea, repartizarea și utilizarea unor resurse financiare în concordanță cu obiectivele stabilite. Deci, gestiunea financiară urmărește optimizarea fluxurilor generate de asigurarea capitalului și a fondurilor necesare derulării corespunzătoare a activității precum și a fluxurilor folosirii fondurilor, obținerii rezultatelor și repartizării lor.

Deoarece obiectivul principal al funcției financiare este maximizarea valorii întreprinderii se poate spune că rolul gestiunii financiare este acela de a stăpâni ansamblul mijloacelor și instrumentelor de atingere a acestui obiectiv bine precizat. Maximizarea valorii întreprinderii poate fi realizată prin diverse modalități ce reliefează clar și precis rolul gestiunii financiare, astfel: angajarea patrimoniului întreprinderii în proiecte de investiții care îl valorifică la o rentabilitate sperată superioară- din punct de vedere al acestui aspect gestiunea financiară urmărește asigurarea calității și a nivelului performanțelor ce trebuie realizate de întreprindere în diferitele proiecte și activități; protecția și conservarea elementelor patrimoniale- în acest sens gestiunea financiară are rolul de a evita disiparea patrimoniului și de a asigura menținerea solvabilității și a echilibrului financiar al întreprinderii; asigurarea protecției adecvate contra riscurilor determinate de instabilitatea mediului financiar în care acționează întreprinderea.”1

Deci, gestiunea financiară urmărește pe de o parte asigurarea fondurilor necesare pentru desfășurarea normală a activității la termenul, în mărimea necesară și cu cele mai mici costuri iar pe de altă parte exercitarea unui control complet și eficient asupra utilizării acetor fonduri. Principalele direcții de acțiune ale gestiunii financiare sunt analiza financiară ,adoptarea și studierea deciziilor financiare pentru ca întrerpinderea să poată să-și desfășoare activitatea în mod normal.

Prin gestiune financiară, în sens larg, se înțelege ansamblul acțiunilor cu privire la conservarea, administrarea și dreptul de dispoziție asupra unui patrimoniu. Gestiunea financiară, ca parte a gestiunii de ansamblu reprezintă totalitatea acțiunilor de administrare a resurselor bănești ale întreprinderii în vederea maximizării valorii acesteia .
___________________
1Prof.univ.dr.Dobrotă Gabriela Gestiunea întreprinderii Editura Academica Brâncuși Târgu Jiu p.13
În acest sens putem distinge o gestiune financiară pe termen scurt și una pe termen mediu și lung.
„Gestiunea financiară pe termen scurt presupune decizii curente,de corelare,care sunt subordonate deciziilor strategice(pe termen lung).
Acest caracter al deciziilor pe termen scurt nu înseamnă că sunt mai puțin importante,întrucât o eraore,în acest domeniu,poate antrena o micșorare a beneficiului sau chiar pierderi.
Deciziile de finanțare pe termen scurt,denumite generic gestiune de trezorerie,reprezintă un domeniu larg al gestiunii financiare.Gestiunea de trezorerie are drept obiectiv stabilirea și irmărirea nevoilor de mijloace bănești pentru realizarea sarcinilor de exploatare,constituirea și utilizarea fondului de rulment,stabilirea nevoilor de credite pe termen scurt și a costului capitalului utilizat pentru exploatare.
În consecință,gestiunea financiară pe termen scurt, are în vedere:gestiunea stocurilor,a fondului de rulment,gestiunea numerarului,a credțiunilor de administrare a resurselor bănești ale întreprinderii în vederea maximizării valorii acesteia .
___________________
1Prof.univ.dr.Dobrotă Gabriela Gestiunea întreprinderii Editura Academica Brâncuși Târgu Jiu p.13
În acest sens putem distinge o gestiune financiară pe termen scurt și una pe termen mediu și lung.
„Gestiunea financiară pe termen scurt presupune decizii curente,de corelare,care sunt subordonate deciziilor strategice(pe termen lung).
Acest caracter al deciziilor pe termen scurt nu înseamnă că sunt mai puțin importante,întrucât o eraore,în acest domeniu,poate antrena o micșorare a beneficiului sau chiar pierderi.
Deciziile de finanțare pe termen scurt,denumite generic gestiune de trezorerie,reprezintă un domeniu larg al gestiunii financiare.Gestiunea de trezorerie are drept obiectiv stabilirea și irmărirea nevoilor de mijloace bănești pentru realizarea sarcinilor de exploatare,constituirea și utilizarea fondului de rulment,stabilirea nevoilor de credite pe termen scurt și a costului capitalului utilizat pentru exploatare.
În consecință,gestiunea financiară pe termen scurt, are în vedere:gestiunea stocurilor,a fondului de rulment,gestiunea numerarului,a creditului dintre întreprinderi,politica de îndatorare pe termen scurt și implicațiile asupra rentabilității și riscului financiar,precum și gestiunea încasărilor și plăților.”2
Gestiunea activelor și pasivelor circulante cuprinde totalitatea activităților de asigurare și menținere a echilibrului financiar pe termen scurt. Gestiunea pe termen scurt presupune două domenii complementare de activitate:
– determinarea necesarului de active circulante (stocuri, creanțe, lichidități), deci a nevoilor ciclice, temporare de capital;
– determinarea modalității de finanțare a necesarului de active circulante, respectiv atragerea surselor temporare (a datoriilor de exploatare: furnizori, creditori, etc; a creditelor bancare pe termen scurt: credite de trezorerie, credite de scont, etc.) pentru nevoile ciclului de exploatare. Prin gradul ridicat de repetabilitate al operațiilor legate de gestiunea activelor și pasivelor circulante, cât și prin importanța legată de succesul activității de exploatare , gestiunea echilibrului financiar pe termen scurt ocupă peste 50% din întreaga activitate de gestiune financiară a întreprinderii, iar rezultatele ei, evaluate în termeni de rentabilitate și risc, condiționează performanțele întregii activități.
Gestiunea financiară pe termen scurt are ca obiectiv asigurarea echilibrului financiar între necesitățile de capitaluri circulante și de trezorerie pe de o parte și sursele de acoperire a capitalurilor corespunzătoare pe de altă parte.

_______________________
2Mihai Toma,Petre Brezeanu Finanțe și gestiune financiară Editura economică,1996,p.99

Ea urmărește optimizarea stocurilor, a creanțelor, a soldurilor de trezorerie în scopul creșterii rentabilității și a lichidităților în condiții de diminuare a riscurilor.
De asemenea în cadrul acesteia se urmărește relaxarea scadențelor, datoriilor de exploatare și reducerea costului creditelor pe termen scurt prin negocierea mai multor surse de credit.

Gestiunea financiară trebuie să verifice dacă activitatea este destul de eficientă pentru a obține veniturile care să permită plata furnizorilor de resurse și dacă este cazul să restituie
aceste resurse. Astfel, în cazul unui împrumut, un responsabil financiar va trebui să se asigure
că resursele financiare obținute vor fi utilizate în condiții suficient de eficiente pentru a permite plata de către întreprindere a dobânzilor și rambursările la termenele convenite cu cel de la care a luat împrumutul. Urmărirea atingerii unui anumit nivel al performanțelor trebuie să țină seama și de durată. În acest sens gestiunea financiară nu preconizează obținerea cu orice preț a unui profit maxim pe termen scurt ci, dimpotrivă, caută să obțină o stabilitate a performanțelor ca un compromis satisfăcător între stabilitate și rentabilitate.

1.2. Gestiunea stocurilor,creanțelor și a numerarului –părți componente a gestiunii financiare pe termen scurt
După cum am menționat anterior,gestiunea financiară pe termen scurt are drept părți componente:stocurile,mijloacele bănești,creanțele,fondul de rulment etc.,iar gestiunea corectă și eficientă a acestor elemente aduc întreprinderii beneficii și contribuie la menținerea echilibrului financiar al acesteia.
Stocurile reprezintă cantități de resurse materiale sau produse (finite sau într-un stadiu oarecare de fabricație) acumulate în depozitele de aprovizionare ale unităților economice într-un anumit volum și o anumită structură, pe o perioadă de timp determinată, în vederea unei utilizări ulterioare.
“Ca și elemente de active circulante, stocurile reprezintă o investire pentru întreprindere.Fondurile investite în stocuri sunt imobilizate pentru o perioada de timp mai mare sau mai mică, ele au un cost și prin urmare cer să fie rentabilizate.Deținerea de stocuri trebuie explicate prin câștiguri sau economii pentru deținător,singura justificare de a imobiliza fonduri în stocuri diverse.”3
La întreprindere stocurile sunt clasificate și delimitate în funcție de patru criterii: fizic, destinație, faza ciclului de exploatare și locul de creare a gestiunilor.

_______________________
3Mihai Toma,Petre Brezeanu Finanțe și gestiune financiară Editura economică,1996,p.100
Corespunzator acestor criterii sunt individualizate următoarele stocuri: materii prime,materiale consumabile,ambalaje,producții în curs de execuție etc.
Efortul financiar de investire în stocuri se bazează pe baza lichidităților efectiv imobilizate,ținînd cont de durata imobilizării,de fluxurile intermediare de lichiditate,de costurile ocazionate de păstrare-depozitare și alte cheltuieli administrative pentru ca,în final,să se poată evalua pierderea sau cîștigul din deținerea de stocuri.
„Constituirea de stocuri,cu scopul asigurării ritmicității procesului economic și evitării rupturii dintre aprovizionări-desfaceri,poate avea influențe diferite:
-pozitive,în cazul creșterii prețurilor la materialele deținute în stoc și a primirii unor comenzi mari din partea clienților;
-negative,în cazul scăderii prețurilor pe piața materialelor,în cazul modificării tehnologiilor de prelucrare a materiilor prime deținute în stocuri sau în cazul apariției unor înlocuitori calitativi,a pierderilor din degradări fizice sau morale a stocurilor.”4
“Funcționarea normală și continuă a ciclului de exploatare necesita existența unor stocuri de mijloace circulante in toate fazele activității economice din întreprindere. Stocurile de mijloace circulante înglobeaza materii prime și materiale aflate in diferite faze ale prelucrării, precum și sub forma produselor finite, a mijloacelor în decontare (creanțe asupra clienților și debitorilor) și disponibilităților bănești în casa sau bancă.
Importanța deosebită a mijloacelor circulante în structura economica a întreprinderii constă în faptul ca acestea devin, pe parcursul procesului de produce, depozitarul valorii cedate de celelalte elemente ale structurii cum ar fi: personalul, mijloacele fixe, informațiile, mediul.”5
Pentru o gestiune eficientă a stocurilor,agenții economici folosesc un șir de politici și metode de control a acestora.Aceste politici și metode sunt necesare și importante pentru managerii întreprinderii care cu ajutorul lor pot să organizeze astfel intrările și ieșirile de stocuri astfel incît să nu se producă întreruperi în activitatea de producție,din contra sa se realizeze un proces continuu,astfel ca firma să-și poată duce la bun sfîrșit obictivele și scopurile propuse.
În funcție de opțiunile întreprinderii privind formarea stocului de materii prime și material necesar pentru realizarea volumului de producție planificat,se pot identifica trei politici de gestiune a ciclului de exploatare pe care le voi caracteriza în continuare prin expunerea avantajelor și dezavantajelor fiecărei politici în parte.

_______________________
4Mihai Toma,Petre Brezeanu Finanțe și gestiune financiară Editura economică,1996,p.101
5P. Bran, Finanțele întreprinderii, București, 1994, Chișinau "Logos" 1995, p. 127

1.Politica agresivă. Aceasta presupune obținerea unei rentabilități înalte cu prețul unor riscuri mari legate de stoc, de lipsa de lichidități și de insolvabilitatea întreprinderii. Creșterea rentabilității, în acest caz, va fi favorizată de reducerea cheltuielilor de depozitare, de reducerea pierderilor legate de deteriorarea fizică sau uzura morală a acestora. Totodată, crește riscul de afaceri sau de blocaj al procesului de producție din cauza lipsei de stocuri, crește probabilitatea pierderii vânzărilor.

Sursa:Nadejda Botnarip.99

Figura 1.1. Avantajele și dezavantajele deținerii unui nivel minim de stocuri
Sursa:Nadejda Botnari Finanțele întreprinderii,Chișinău-2006,p.100

2.Politica defensivă. Politica defensivă – este practicată de conducătorii prudenți și propune obținerea unui nivel de produse și servicii prin deținerea unor stocuri înalte. Prin această politică se elimină riscul de întrerupere a procesului de producție, dar rentabilitatea poate să scadă ca urmare a creșterii cheltuielilor de depozitare, apare riscul legat de necompetitivitatea produselor și, prin urmare, apariția stocurilor de produse finite.

În continuare voi prezenta sub forma unei diagrame avantajele și dezavantajele deținerii de către întreprindere a unui nivel excesiv de stocuri.

Figura 1.2. Avantajele și dezavantajele deținerii unui nivel excesiv de stocuri
Sursa:Nadejda Botnari Finanțele întreprinderii,Chișinău-2006,p.99

3.Politica echilibrată.Presupune asigurarea ritmică a activității întreprinderii prin crearea unui stoc current de materii prime și materiale ,nivelul căruia să corespundă punctului de intersecție a costurilor provocate de lipsa de stoc cu costurile excesive legate de formarea stocurilor peste necesitățile stricte ale exploatării.Această politică presupune sincronizarea perfecta dintre perioada de scadență a activelor și a datoriilor pe termen scurt.
Eficientizarea procesului de constituire a stocurilor se realizează prin optimizarea mărimii acestora, astfel încât cheltuielile de aprovizionare,cele de depozitare să
fie minime.
Pentru ca întreprinderea să fie asigurată în orice moment cu necesarul optim de stocuri, este necesar un control frecvent asupra lor. Se cunosc o serie de metode de gestiune a stocurilor, în funcție de condițiile specifice luate în calcul.
1.Metoda clasică sau Modelul Wilson – Whitin de optimizare a stocurilor

“Acest model oferă un instrument de optimizare a mărimii stocurilor și pornește de la identificarea costului total de formare a stocurilor, care se dorește minim în condițiile maximizării rentabilității activității de exploatare.

Metoda respectivă poate fi utilizată doar într-un mediu economic cert, unde:

-costurile de comandă și de depozitare sunt cunoscute cu certitudine;

– consumul de materii prime, producția sau cererea de produse finite este, de asemenea, cunoscută cu certitudine astfel încât rupturile pot fi perfect evitate și că costurile de ruptură (stocurile de siguranță) sunt inexistente.
2.Metoda de gestiune ABC constă în clasificarea stocurilor în trei grupe,în funcție de importanța lor,de complexitatea aprovizionării și de gravitatea lipsei de stoc,de alte criteria,după cum urmează:
În grupa “A”,se include elemente puține la număr,dar valoroase.În practică,s-a constatat că ponderea acestora în total stocuri este de 10%,în timp ce valoarea lor constituie circa 70% din valoarea totală a stocurilor.Lipsa acestor elemente generează rupturi ale procesului de producție.De exemplu:cafea,zahăr pentru SA “Bucuria” sunt elemente importante,pentru SA “Zorile”,fabrică de încălțăminte,elementul important de stoc este pielea și/sau înlocuitor de piele etc.
În grupa “B”,se include elementele mai puțin importante atît numeric,cît și valoric,ponderea lor în total stocuri de materii prime și materiale fiind de 20%.
În grupa “C”,se include elementele cel mai puțin importante.Ele sunt multe la număr,circa 70% din numărul elementelor existente în stocuri,dar dețin doar 10% din valoarea stocului existent.Aprovizionarea se poate face o singură data în cantitatea necesarului annual,iar lipsa acestor elemente de materii prime și material poate fi înlocuită cu altele,ori lipsa lor nu provoacă întreruperi ale procesului de producție.Un exemplu elocvent poate servi umplutura de caramel(magiun de mere,de prune sau de vișină etc.,care,cu ușurință,se pot înlocui reciproc).

3.Metoda celor două recipiente. Această metodă presupune aranjarea elementelor din stoc în două recipiente: unul este considerat stocul curent, celălalt – stoc de siguranță. Când primul recipient se golește, se face o nouă comandă și se trece la folosirea elementelor din cel de-al doilea recipient. Se utilizează această metodă la întreprinderile care realizează vânzări cu amănuntul sau întreprinderi de producție unde elementelor stocurilor sunt mărunte.

4.Metoda liniei roșii. Elementele din stoc sunt așezate într-un vas de sticlă pe care se desenează o linie roție. Când nivelul stocului ajunge la această linie, devine necesară efectuarea unei noi comenzi în aprovizionare. Utilizarea metodei este eficientă în cazul întreprinderilor din industria alimentară pentru păstrarea diferitelor condiment(piperi,vanilie,rom,etc.).
5.Metoda KANBAN,numită și metoda stocului zero sau metoda de producțir în flix continuu.Elaborată la firma “Toyota” din Japonia,metoda prevede ca întreprinderea să dețină un stoc minimal,iar aprovizionarea să se facă în mod continuu,după necesitate.Utilizarea acestei metode permite reducerea costurilor legate de deținerea stocurilor,reducerea pierderilor în cazul învechirii morale a acestora,ca și reducerea capitalului imobilizat în stocuri.În același timp,crește riscul economic ca urmare a unor disfuncționalități în procesul de aprovizionare.
Condiția de bază a aplicării modelului KANBAN este existent unei coordonări excelente între întreprindere și furnizor,existent unor furnizori fideli,localizarea judicioasă a unităților de producție.
6.Pentru companiile mari,care dețin stocuri de zeci sau chiar sute de mii de elemente,iar utilizarea lor este direct proportională cu volumul vînzărilor,sunt eficiente metodele computerizate de control ale stocurilor.Pe măsură ce rata de utilizare pentru un anumit stoc începe să scadă,managerul stocurilor trebuie să facă ajustări în direcția reducerii stocului optim de comandat pentru a evita apariția stocurilor de materii prime și material moral uzate și,corespunzător,imobilizarea de resurse financiare în aceste stocuri.Și invers,creșterea cererii pentru anumite produse,va genera o creștere a necesarului de stocuri pe anumite elemente.”6
Managerul stocurilor va trebui,în acest caz,să purceadă la modificarea stocului optim de comandat în direcția majorării acestuia.Un control riguros al stocurilor are ca efect eviatrea cheltuielilor suplimentare de deținere a unor stocuri prea mari și neutilizabile,evitarea uzurii morale a acestora,evitarea imobilizărilor de capital și reducerea riscului de nerecuperare a capitalului investit în stocuri,accelerarea vitezei de rotație a stocurilor,degajarea unei trezorerii positive.Toate acestea,la rîndul lor,vor contribui la crețterea profitului și,corespunzător,la creșterea valorii de piață a întreprinderii.

O altă parte componentă a gestiunii financiare pe termen scurt o ocupă creanțele.
În procesul de aprovizionare, întreprinderea cumpără bunuri economice de diverse forme de la alte persoane juridice și fizice, bunuri pentru care își creează datorii; de asemenea vinde produsul
activității sale în cadrul procesului de desfacere, proces în urma căruia rezultă creanțele.

_______________________
6 Nadejda Botnari Finanțele întreprinderii,Chișinău-2006,p.101-106
Creanțele pe termen scurt reprezintă active ale întreprinderii rezultate în urma tranzacțiilor cu persoane juridice sau fizice, relații în urma cărora întreprinderea a livrat un bun, a prestat un serviciu sau a executat o lucrare și pentru care trebuie să primească un echivalent valoric sau o contraprestație, într-o perioadă de timp de până la un an.
Creanțele- reprezintă drepturi juridice ale intreprinderii ca creditor de a primi la scadența stabilită de contractele întocmite, cambiile primite sau de alte documente o suma de bani, bunuri materiale ori alte valori de la persoane juridice sau fizice numite debitori.
Gestiunea creanțelor are ca scop să dea răspuns la următoarele întrebări: care sunt condițiile de creditare a clienților, care este perioada de acordare a credituluicomercial, este convenabil acordarea unui discaount, care este valoarea maximă acreditului, etc. Valoarea creanțelor în cadrul întreprinderii este determinată de nivelul de vânzări și respectiv încasări.
Creanțele întreprinderii se înregistrează în contabilitate la valoarea nominală, iar creanțele în valută străină se reflectă în rapoarte financiare în valută națională, prin aplicarea cursului de schimb valutar la data întocmirii documentelor justificative, la finele perioadei de gestiune și la data achitării acestora.
Politica de gestiune a creanțelor (politica de credit) are sarcina de a stabili comportamentul întreprinderii privind acordarea creditului comercial clienților. Aceasta politica poate varia de la una foarte relaxata (acordarea acestui credit tuturor clienților) pina la una restrictiva (acordarea creditului comercial nimănui). Avantajele politicii relaxate va fi creșterea vinazărilor companiei, insa apare pericolul imposibilitatii colectarii unor datorii de la unii clienți. Avantajele politicii restrictive constau in colectarea banilor in momentul vinzarii insa vinzarile companiei vor fi mult mai mici decit cele posibile.
Principalele componente ale politicii de credit sunt:

1.Perioada de credit- perioada de timp pentru care se acorda credit comercial. Pentru unele produse se acorda perioade scurte, pentru altele mai lungi. Exista o legatura intre prisabilitatea si durabilitatea produselor si perioada de credit.

2. Reducerile utilizate – discounturi si rabaturi pentru a convinge clientul sa plateasca mai repede.

3. Accesibilitatea creditului – se refera la selectarea doar a clientilor adecvati pentru a primi creditul.

4.Formalizarea raporturilor de credit- contracte, facturi

5.Politica si duritatea aplicata in cazul colectării datoriilor

În funcție de proveniență sau conținutul economic deosebim:

Creanțele comerciale reprezintă acea parte a creanțelor care apare în cazul cind momentul transmiterii catre cumpărător a drepturilor de proprietate asupra produselor, mărfurilor și alte active livrate, precum și cel al prestării de servicii nu coincide cu momentul achitării acestora. Evidența analitică a creanțelor pe termen scurt aferente facturilor comerciale se ține pe fiecare debitor, pe termene de formare si de achitare ale acestora.

Creanțele bugetului față de întreprindere apar ca urmare a diferențelor dintre sumele calculate și achitate la buget ale impozitelor si taxelor. Situațiile de apariție a creanțelor sunt în dependență de specificul operațiunilor economice și tipul impozitului.

Creanțele personalului reprezintă datorii ale angajaților față de întreprindere și apar in urma:

Acordării avansurilor spre decontare (titularilor de avans);

Procurarea de către angajați a mărfurilor cu achitare în rate;

Recuperării de catre gestionari a daunei materiale cauzate;

Altor datorii (privind pensiile alimentare si alte titluri executorii);

Creantele privind veniturile calculate reprezinta sume datorate intreprinderii aferente veniturilor care sunt determinate in baza contractelor incheiate sau legislatiei in vigoare. Veniturile calculate ale intreprinderii cuprind:

venituri privind arenda;

venituri privind dobinzile si redeventele calculate;

veniturile privind dividendele calculate;

alte venituri.

Creanțele contribuie la continuitatea activității întreprinderii.Activînd în condițiile concurenței orice întreprindere este cointeresată în obținerea profitului.În condițiile înăspririi concurenței și a unei activități ce tinde a fi durabilă pentru întrerpindere este important cum își trateaza consumatorii.De aceea este important să se țină o evidență exactă a stării creanțelor în conformitate cu legislația în vigoare.Pe lângă aceasta,cunoașterea stării creanțelor contribuie la o mai bună planificare a activității întreprinderii și la luarea unor decizii adecvate de către utilizatorii interni și externi ai informației contabile.

Gestiunea numerarului de asemenea reprezintă un element important în cadrul gestiunii financiare pe termen scurt.
Principalul obiectiv al gestiunii numerarului îl constituie reducerea fondurilor deținute sub formă de numerar la un nivel strict necesar pentru operarea afacerii.Similar stocului de mărfuri și materiale,care implică costuri de aprovizionare și costuri de deținere,în consecință,putându-se stabili mărimea stocului optim,astfel incât costurile pe care le implică să fie minime,se poate determina și un stoc optim de mijloace bănești,care minimizează costurile de comandă antrenate de reîntregirea frecventă a soldului de numerar,în cazul în care,la întreprindere,se menține un sold minim de numerar sau un sold zero și costurile de deținere antrenate de existența unui sold de numerar prea mare,numit cost de oportunitate pentru blocarea fondurilor sub formă de “stocuri de bani”.Mărimea soldului optim de numerar pe care trebuie să-l dețină o întrerpindere și care ar minimiza,pe de o parte,pirderile ce apar atunci cînd soldul de numerar este prea mare,dar și riscul de neplată atunci cînd întreprinderea se confruntă cu insufiență de numerar,pe de altă parte,se poate determina prin aplicarea modelelor:BAUMOL si Miller-Orr.
“ Modelul Baumol permite determinarea soldului optim de numerar. Acest model echilibrează costurile de oportunitate apărute în urma deținerii fondurilor sub formă de numerar, cu costurile de tranzacție care apar atunci cînd trebuie plasată o nouă comandă de numerar.
C = √2*F*T / K, unde,C – mărimea unde comenzi,
F – costurile de tranzacție legate cu plasarea comenzii de numerar 
T – Necesarul total de mijloace bănești
K – costul de oportunitate a capitalului (rata dobînzii).
Modelul Miller-Orr este o dezvoltare a modelului Baumol și utilizează o abordare de tipul controlului stocurilor pentru a include costurile de comandă și de deținere a fondurilor sub formă de numerar datorită tranzacțiilor imprevizibile. Modelul determină limitele superioare și inferioare pentru soldul de numerar, punctul de reînoire a comenzii și punctul de echilibru.”7
Motivele deținerii în permanent,de către întreprinderi a numerarului se datorează unor cauze și împrejurări,printre care am putea menționa:
–  pentru a putea beneficia de avantajele oferite:rabaturi acordate de furnizori,investiții profitabile,achizițiide bunuri și servicii la prețuri avantajoase etc,.

– să-și mențină un nivel suficient de lichidități pentru a beneficia de credite bancare;

-să poată finanța unele situații favorabile apărute neașteptat,efectuarea unor plăți neprevăzute,apariția unor comenzi de producție suplimetare;

– să poată face față unor urgențe,avînd în vedere caracterul imprevizibil al intrărilor și ieșirilor de numerar.Întreprinderile stabile din punct de vedere financiar tind să-și formeze solduri de precauție sub formă de valori mobiliare foarte lichide și cu grad mic de risc.
O primă sarcină a gestiunii numerarului este sincronizarea ieșirilor și intrărilor de numerar, ceia ce permite reducerea soldului de mijloace bănești în conturi.

_________________________
7Nadejda Botnari Finanțele întreprinderii,Chișinău-2006,p.130

O altă problemă este întârzierea plăților, ceea ce influenteaza încasările în numerar. Întârzierile pot fi datorate politicii de credit, procedurilor interne ale întreprinderii, sistemului bancar, sistemului poștal. Cu cît întârzierile sunt mai mici cu atât soldul de mijloace bănești ce va putea fi deținut de întreprindere va fi mai mic.

Firmele pot reduce soldul de mijloace bănești prin deținerea de investiții financiare pe termen scurt, care pot fi vândute foarte rapid și la un preț apropiat de cel cu care au fost procurate. Avantajul acestor investiții este siguranța și rentabilitatea pe care o oferă.
Numerarul este în același timp,un element neproductiv,deținerea și neutilizarea lui sunt nerentabile,motiv pentru care el trebuie bine gestionat.
Atît existența unui sold de numerar mai mare decît cel strict necesar,cît și lipsa de numerar implică atît avantaje,cît și dezavantaje pentru întreprindere,pe care le voi prezenta în
tabelul 1.2.3.

Tabel 1.1.
Avantajele și dezavantajele deținerii numerarului la întreprindere

Sursa:Nadejda Botnari Finanțele întreprinderii,Chișinău-2006,p.118

1.3. Rolul gestiunii financiare pe termen scurt în asigurarea capacității de plată a întreprinderii
Gestiunea financiară pe termen scurt are un rol important și în asigurarea lichidității și capacității de plată a întreprinderii.Aceasta urmărește pe de o parte asigurarea fondurilor necesare pentru desfășurarea normală a activității la termenul, în cuantumul necesar și cu cele mai mici costuri iar pe de alta parte exercitarea unui control complet si eficient asupra utilizării acestor fonduri.
Capacitatea de plată  a agentului economic este posibilitatea de a-ți stinge integral și la termen obligatiile de plata devenite exigibile fata de furnizori, salariati, bugetul de stat, banci sau alti creditori cu mijloace bănești de care dispune ( proprii, atrase, împrumutate ). Capacitatea de plată este corespunzatoare atunci când totalitatea mijloacelor bănești sunt egale sau mai mari decât cuantumul platilor .Ea se poate obține prin corelarea termenelor de plată cu termenele de încasare a marfurilor, de încasare a debitelor si a altor creanțe.
 Lichiditatea reprezintă capacitatea firmei de a face față plăților pe termen scurt, pe seama încasărilor pe termen scurt. Lichiditatea mai poate fi definită și drept capacitatea firmei de a transforma plasamentele în disponibilități.
Rolul fundamental al gestiunii financiarepe termen scurt a întreprinderii îl reprezintă maximizarea valorii acesteia sau maximizarea avuției proprietarilor săi.
Această valoare nu poate fi apreciată numai în raport cu patrimoniul său, cu bogățiile acumulate de întreprindere până la un anumit moment. Ea trebuie analizată și în raport cu proiectele și activitățile viitoare în care va fi angajat patrimoniul.Maximizarea valorii întreprinderii este dependentă de nivelul performanțelor asigurate de activitățile întreprinderii și de stăpânirea riscului de faliment și a riscurilor financiare în general.
Alte scopuri ale gestiunii financiare sunt:

-asigurarea calității și nivelului performanțelor realizate de întreprindere în diversele sale proiecte și activități.

-evitarea risipirea patrimoniului cauzată de un faliment;

-să vegheze la menținerea solvabilității sau a echilibrului financiar al întreprinderii.
Procesele raționale de gestiune se organizează în trei etape fundamentale. Prima etapă constă într-un diagnostic prealabil acțiunii în care se analizează și apreciază situația și condițiile de activitate pentru a stabili orientările și proiectele ce vor fi aplicate. A doua etapă constă în luarea deciziilor concrete și punerea lor în aplicare având în vedere diagnosticul prealabil și vizează fie să confirme orientările și caracteristicile favorabile evidențiate de analiză, fie să corijeze aspectele defavorabile care apar. A treia etapă este reprezentată de controlul și evaluarea acțiunilor întreprinse.

După cum am menționat mai sus,gestiunea finaciară pe termen scurt reprezintă deciziile inițiale luate de către conducerea întreprinderii în toate sferele de activitate a acesteia,care stau la baza constituirii planului de activitate viitor al societății,adică realizarea gestiunii pe termen lung.
În dependență de aceste decizii depind lichiditatea,solvabilitatea și capacitatea de plată a întreprinderii,care de fapt reprezintă scopurile fundamentale ale existenței și supraviețuirii acesteaia pe piață.
De capacitatea de plată depinde reputația și succesul unei întrerpinderi.Odată ce întreprinderea este cunoscută ca fiind una care este capabilă să-si acopere obligațiunile și datoriile față de furnizori,salariați,bănci,ea devine una de succes și capată încrederea clienților și consumatorilor,dar totodată devine și un concurent important pentru celelalte întreprinderi prezente pe piață.

CAPITOLUL II. ANALIZA CAPACITĂȚII DE PLATĂ A ÎNTREPRINDERII S.R.L.”RODARIS-PRO”PRIN PRISMA GESTIUNII FINANCIARE PE TERMEN SCURT

2.1. Analiza gestiunii stocurilor și creanțelor
S.R.L. ”RODARIS-PRO” reprezintă o societate cu răspundere limitată al cărei domeniu principal de activitate îl constituie construcțiile de clădiri și reconstrucțiile.Întreprinderea are ca scop principal mulțumirea,satisfacerea și îndeplinirea dorințelor clienților în materie de locuințe,case,apartamente,oficii și alte clădiri.Deși,pe piața din Republica Moldova există o concurență destul de aprigă între firmele de construcții,aceată ramură cunoscînd un progres înalt de dezvoltare în ultimii ani, S.R.L.”RODARIS-PRO”,datorită lucrărilor de calitate și-a creat un portofoliu de clienți fideli.Fiecare realizare a firmei poartă amprenta profesionalismului,pasiunii energiei și entuziasmului unor tehnicieni de excepție.
O particularitate aparte a serviciilor prestate de această societate,este aceea că,de la prima prezentare pînă la ultima activitate,fiecare contract este supravegheat și controlat cu deosebită atenție.Practic prin dezvoltarea unei bune relații cu fiecare client,la fiecare nivel,compania asigură și garantează calitatea fiecărui produs în parte.
Realizarea unor lucrări calitative care să satisfacă cerințele și nevoile clienților,se datorează stocurilor de mărfuri și materiale pe care le deține întreprinderea și care trebuie să corespundă standartelor de calitate superioară, dar și de abilitatea gestionării eficiente a acestora.
După cum am menționat anterior,stocurile reprezintă cantitățile fizice de material de produse sau de mărfuri necesare fiecărei faze a ciclului de exploatare ( aprovizionare,producție,desfacere)
pentru a asigura desfășurarea continuă a activelor de exploatare.
“Din punct de vedere financiar,stocurile reprezintă o alocare de capital ce nu poate fi recuperat pînă cînd aceste stocuri nu parcurg întregul ciclu de exploatare și sunt valorificate prin vînzarea și încasarea produselor,lucrărilor sau serviciilor realizate de întreprindere.”8
În continuare voi analiza situația stocurilor de mărfuri și materiale la întreprinderea S.R.L.”RODARIS-PRO”,dar și modalitatea de gestiune a acestora în cadrul firmei.
La baza constituirii stocurilor întreprinderii S.R.L.”RODARIS-PRO”, stau materialele utilizate în procesul de construcție și obiectele de mică valoare și scurtă durată.

_____________________________
8Petre Brezeanu,Gestiunea financiară a întreprinderii în economia de piață,Editura Fundației „Romînia de mîine”,București,1999 ,pag.290
Tabel 2.1.
Dinamica valorii și structurii stocurilor întreprinderii S.R.L.”RODARIS-PRO”

Sursa:Elaborat în baza Raportului financiar al S.R.L.”RODARIS-PRO”(Bilanț)

Concluzii: Pe baza informației expuse în tabelul de mai sus se observă că la întreprindere ponderea de stocuri de mărfuri și materiale ocupă o poziție importantă în structura activelor circulante,majorînd ponderea acestora cu 0.41p.p în perioada de gestiune comparativ cu cea cea precedentă,iar pe de altă parte rezultatul negativ al acestui indicator de -3286979 ne arată că intreprinderea S.R.L.”RODARIS-PRO” are parte de o creștere a vînzărilor în această perioadă și o cerere ridicată de lucrări de construcție din partea clienților ,provocînd întreprinderii creșteri a cheltuielilor de aprovizionare,riscul întreruperii procesului de activitate,dar totodată aceasta evită pierderile ce pot apărea în legatură cu deteriorarea,degradarea stocurilor.

Analiza indicatorilor de eficiență a stocurilor:
Folosirea eficientă a activelor curente presupune existent la întreprindere a unui stoc optim de materii prime și material,asigurarea ritmicității producției,optimizarea duratei de transformare a acestuia în mijloace bănești.Ansamblul operațiunilor realizate de întreprindere în vederea transformării activelor curente din forma inițială de capital bănesc pîna la întoarcerea lor în aceeași stare se numește rotație.
Principalii indicatori de eficiență a stocurilor sunt:numărul de rotații și durata unei rotații a stocului.
Cu cît este mai mare numărul de rotații a stocurilor,într-un diapazon de timp și cu cît este mai mare diferența dintre mijloacele financiare avansate și cele eventual încasate cu atît mai mare va fi eficiența utilizării activelor curente.
Cei doi indicatori,numarul de rotații și durata unei rotații a stocurilor,sunt invers proporționali:cu cît mai mare este numărul de rotații,cu atît mai scurtă este durata unei rotații,cu atît mai mare este viteza de rotație a stocurilor.

Tabel 2.2.
Analiza indicatorilor de eficiență a stocurilor întreprinderii S.R.L.”RODARIS-PRO”

Sursa:Elaborat în baza Raportului financiar al S.R.L.”RODARIS-PRO”

Concluzii:În urma calculelor efectuate,constatăm că rezultatele obținute indică de cîte ori stocul a fost rulat pe parcursul exercițiului financiar și numărul de zile în care acestea sunt stocate.După cum observăm pentru ca stocurile să fie valorificate și utlizate în lucrările de construcții aceestea trebuie să parcurgă un număr de rotații 0.53ori în anul precedent într-o perioadă de 678 zile și de 9.12 ori în anul de gestiune,într-o perioadă de 39 zile.

În urma efectuării unei analize ample a situației stocurilor la întreprinderea S.R.L.”RODARIS-PRO”,putem concluziona că firma de construcții ,deține o politică agresivă de gestiune a stocurilor,care se caracterizează prin faptul că managerii se conduc după ideea obținerii unei rentabilități înalte a produselor,în cazul dat a materialelor de construcții, prin deținerea unui nivel minim de stocuri.Ca avantaje a acestei politici ar putea servi:evitarea stocurilor învechite,deteriorarea acestora și a imobilizărilor de resurse financiare,reducerea,lipsa cheltuielilor de deținere a stocurilor,dar și posibilitatea obținerii unor venituri din dobînzi în urma plasării excedentului de trezorerie în plasamente pe termen scurt.Ca dezavantaje a politicii agresive putem enumera,pierderea unor oportunități de afaceri,creșterea cheltuielilor de aprovizionare,pierderi de vînzări și profituri etc.
Un control eficient al stocurilor în cadrul întrerpinderii S.R.L.”RODARIS-PRO”,va contribui la atingerea obiectivelor propuse de către conducători:creșterea profitului și corespunzător la creșterea valorii de piață a acesteia,dar și la majorarea numărului de clienți.

Un alt element foarte important de care depinde continuitatea activității firmei de construcții S.R.L.”RODARIS-PRO” este reprezentat de creanțe.
După cum am mai menționat creanțele, reprezintă active ale întreprinderii rezultate în urma tranzacțiilor cu persoane juridice sau fizice, relații în urma cărora întreprinderea a livrat un bun, a prestat un serviciu sau a executat o lucrare și pentru care trebuie să primească un echivalent valoric sau o contraprestație, într-o perioadă de timp de până la un an sau mai mult de un an în dependență de natura creanței.
Creanțele firmei S.R.L.”RODARIS-PRO”,se împart în creanțe privind decontările cu bugetul,creanțe pe termen scurt ale personalului și avansuri pe termen scurt acordate.
În continuare voi analiza situația și dinamica crențelor pe termen scurt a întreprinderii S.R.L.”RODARIS-PRO”.

Tabel 2.3
Dinamica valorii și structurii creanțelor întreprinderii S.R.L.”RODARIS-PRO”

Sursa:Elaborat în baza Raportului financiar al S.R.L.”RODARIS-PRO”(Bilanț)
Concluzii: Calculele prezentate în tabelul de mai sus atestă faptul că creanțele pe termen scurt reprezintă o componentă semnificativă a activelor circulante,înregistrînd un rezultat pozitiv de 29538 mii lei în perioada de gestiune comparativ cu perioada precedentă.
Acest rezultat pozitiv de fapt ne arată ca întrerpinderea deține o politică relaxată a creanțelor,ceea ce înseamnă că societeatea acordă credit comercial tuturor clienților.Avantajele acestei politici sunt:creșterea vînzărilor companiei,majorarea numărului de clienți și obținerea unei credibilități în fața acestora.Ca dezavantaj al politicii relaxate ar fi apariția pericolului imposibilității colectării unor datorii de la clienți.
Creanțele de fapt reprezintă catalizatorul principal care stă la baza formării și consolidării relației întreprindere-client,de aceea este necesar ca entitatea să-ți cunoască durata de colectare a crențelor,adică să fie la curent cu perioada de timp pe parcursul căreia banii din vînzări vin la întreprindere sub formă de numerar.

Tabel 2.4.
Analiza indicatorilor de eficiență a creanțelor întreprinderii S.R.L.”RODARIS-PRO”

Sursa:Elaborat în baza Raportului financiar al S.R.L.”RODARIS-PRO”

Concluzii: În urma calculelor,la întreprinderea S.R.L.”RODARIS-PRO” se atestă o perioadă relativ scurtă de colectare a creanțelor,de 30 de zile în anul precedent și de 48 de zile în anul de gestiune,ceea ce înseamnă că veniturile din vănzări intră la întreprindere sub formă de numerar relativ repede.

2.2.Analiza gestiunii mijloacelor bănești

Pe parcursul activității financiar – economice întreprinderea S.R.L.”RODARIS-PRO” intră în relații cu alte subiecte, sistema financiară, bănci, muncitori, furnizori, clienți etc.,stabilind niste legături strînse și benefice pentru ambele părți. Astfel de relații apar în mai multe cazuri: cumpărarea – vânzarea produselor, prestarea serviciilor; achitarea plăților la buget, utilizarea acestor resurse bugetare și extrabugetare; primirea și stingerea creditelor, plata procentelor pentru acestea; achitarea salariilor etc. – care se efectuează prin intermediul mijloacelor bănești.
Mișcarea și realizarea acestor relații prezintă circulația bănească care se efectuează prin două forme:

-În forma banilor cash;

-În forma transferurilor bancare.
Pentru ca entitatea S.R.L.”RODARIS-PRO” să se mențină pe piață și să aibă credibilitate față de parteneri aceasta trebuie să își achite la scadență toate obligațiile curente și să nu înregistreze obligații restante. De aceea, unitatea economică trebuie să dețină în permanență un anumit „stoc de numerar” sau să dispună de alte active ușor lichide asemănătoare stocurilor fizice pentru asigurarea continuității activității entității în condiții de eficiență maximă. 
Firma de construcții are nevoie de mijloace bănești pentru a-și finanța cheltuielile sale de investiții,de funcționare,de trezorerie pe toată durata activității sale,pentru asigurarea activității curente,dar și pentru efectuarea unor plăți neprevăzute.
Pentru a vedea cît de capabilă este compania S.R.L.”RODARIS-PRO” de a-și acoperi toate obligațiunile și de a se achita cu toate datoriile,voi analiza în continuare situația mijloacelor bănești ale firmei în baza datelor raportului financiar.
Tabel 2.5.
Dinamica valorii și structurii mijloacelor bănești ale întreprinderii S.R.L.”RODARIS-PRO”

Sursa:Elaborat în baza Raportului financiar al S.R.L.”RODARIS-PRO”(Bilanț)

Concluzii: Pe baza informației expuse în tabelul de mai sus se observă că la întreprindere ponderea de mijloace bănești contribuie la micșorarea activelor circulante,diminuînd ponderea acestora cu 0.12p.p în perioada de gestiune comparativ cu cea cea precedentă,iar pe de altă parte rezultatul negativ al acestui indicator de -69385 ne arată că intreprinderea S.R.L.”RODARIS-PRO” deține un sold de numerar mic.Acest lucru are drept avantaj evitarea de către întreprindere a costului de oportunitate legat de blocarea numerarului,dar de asemenea acest fapt are și neajunsuri ce ar trebui să pună societatea în gardă:ar putea să sporească cheltuielile legate de vînzarea valorilor imobiliare,apariția costurilor de comandă,de decizie sau apariția unor costuri ce pot apărea la contractarea unui împrumut.
Numerarul intră și iese,din întreprindere,în mod continuu.Întrucît încasările și plățile sunt operațiuni cotidiene pe care le realizează compania în procesul de desfășurare a activității,iar asigurarea echilibrului financiar necesită asigurarea unei egalități între încasări și plăți,în cadrul acestesteia este organizat un departament aparte cu funcții de evidență a acestor operațiuni-numit trezorerie.
“Trezoreria este definită ca ansamblul de activități și operațiuni,efectuate de un aparat specializat,referitoare la gestiunea încasărilor și plăților,astfel încît să fie asigurată,în permanență,o armonie corespunzătoare între cele doua categorii de operațiuni.”9
_______________________
9Nadejda Botnari Finanțele întreprinderii,Chișinău-2006,p.118
Sarcinile trezoreriei constau în:
-Prevederea și asigurarea diferitor fluxuri de intrare și de ieșire ale trezoreriei;

-Asigurarea lichidității întreprinderii;

-Evaluarea diferitor tipuri de plasamente și plasarea excedentului de trezorerie;

-Aprecierea, evaluarea diferitor surse de finanțare pe termen scurt;

-Stabilirea bugetului de trezorerie și previziunea trezoreriei.
Întreprinderea are nevoie de lichidități pentru efectuarea tranzacțiilor sale. Mărimea încasărilor depinde de mărimea veniturilor, de politică de credite a întreprinderii. Trezoreria trebuie să prea întîmpine riscurile financiare:riscul incapacității de plată și riscul încasărilor insuficiente care duc la amânarea plăților.
Pentru a analiza care este starea departamentului trezoreriei în cadrul întreprinderii S.R.L.”RODARIS-PRO” voi calcula acest indicator conform formulei:
Trezoreria=Active curente-Datorii pe termen scurt,
utilizînd datele din raportul financiar al companiei.

Tabel 2.6.
Analiza trezoreriei întreprinderii S.R.L.”RODARIS-PRO”

Sursa:Elaborat în baza Raportului financiar al S.R.L.”RODARIS-PRO”

Concluzii: După efectuarea calculelor,putem trage concluzia ca situația trezoreriei la întreprinderea S.R.L.”RODARIS-PRO” nu este una bună dat fiind faptul obținerii unui rezultat negativ de -13430871 în perioada precedentă și -10256150 în perioada de gestiune.Analizînd aceste rezultate ne dăm seama că nu putem vorbi despre o armonie între încasări și plăți,cu atît mai puțin de o egalitate între aceste două operațiuni,de aceea întreprinderea ar trebui să întreprindă măsuri pentru a ameliora această situație,ca exemplu ar putea apela la un împrumut.
Gestiunea de trezorerie stabilește și urmărește nevoile de mijloace bănești pentru realizarea sarcinilor operaționale pe baza unui cont de producție și pierderi, stabilește creditele pe termen scurt ce vor fi utilizate.

Pentru elaborarea corectă a dării de seamă și previziune de mijloace bănești este necesar de a verifica intrările și plățile de mijloace bănești în trezoreria întreprinderii și în contul curent în bancă pe destinații concrete.Astfel pentru ca întreprinderea să-și mențină echilibrul financiar este necesară o gestiune eficientă și eficace a încasărilor și plăților.
“Gestiunea încasărilor cuprinde ansamblul de metode și tehnici,mijloace și instrumente prin intermediul cărora se asigură derularea,în condiții optime,a tuturor fluxurilor bănești ce converg spre întreprindere.
A doua față a gestiunii trezoreriei o constituie administrarea tuturor ieșirilor de numerar,astfel încît întreprinderea să-și păstreze și să îmbunătățească în timp poziția deținută în raporturile,instituite pe diverse planuri,cu terții.Gestiunea plăților implică cunoașterea modului în care se ordonează în timp toate datoriile bănești,astfel încât să fie posibilă și o mai bună corelare a încasărilor”.10

2.3. Analiza echilibrului financiar și a fondului de rulment

“În viața economică, echilibrul desemnează o anumită stare ideală spre care tinde mișcarea fenomenelor și proceselor sau a sistemelor și mecanismelor economice. Deci, echilibrul macroeconomic exprimă acea stare spre care tinde piața bunurilor economice, monetare, capitalului și a muncii, piața în ansamblul ei, caracterizată printr-o concordanță relativă a cererii și ofertei în diferitelor segmente, abaterile dintre ele încadrându-se în limite considerate normale, nesemnificative pentru producerea de dificultăți, dezechilibre.”11
“Echilibrul, într-o abordare generală, sugerează o simetrie perfectă între elementediferite ale unui sistem, ceea ce, în domeniul financiar, se traduce prin armonizarea resurselor cu nevoile. Echilibrul general economic este expresia generalizată a echilibrului material aleconomiei naționale, a echilibrului forței de muncă și a echilibrului valoric.”12Echilibrul valoric vizează atât echilibrul financiar cât și echilibrul valutar și pe cel monetar .
Astfel, echilibrul financiar poate să vizeze: totatlitatea resurselor financiare ale societății (națiunii) și destinația acestora; resurse financiare aparținând unui anumit sector,unei anumite ramuri sau unei anumite unități administrativ-teritoriale și destinația acestora;resursele și nevoile financiare ale unui agent economic ori social.
____________________

10Nadejda Botnari Finanțele întreprinderii,Chișinău-2006,p.120,127
11Prof.univ.dr.Dobrotă Gabriela Gestiunea întreprinderii Editura Academica Brâncuși Târgu Jiu p.155
12Vacarel, I., Finanțe Publice , Ed. Didactica și Pedagogică, Bucureti, 1992, p. 283
Solvabilitatea sau echilibrul financiar exprimă capacitatea întreprinderii de a face față angajamentelor sale, de a-și achita datoriile pe măsură ce ajung la scadență.
„ În ceea ce privește echilibrul financiar al întreprinderii, aceasta este reprezentat de egalitatea ce trebuie să fie între resurse și necesarul de resurse, respective între venituri și cheltuieli.”13
Echilibrul, privit ca un raport între resursele bănești de care dispune întreprinderea șinecesarul de resurse poate să prezinte următoarele situații:
-resursele sunt egale cu necesitățile;
-resursele depășesc necesitățile și atunci apare un excedent(surplus de resurse);
-nevoile de resurse întrec resursele de care dispune întreprinderea, iar diferența urmează a se procura din afară.
În continuare voi analiza echilibrul financiar al întreprinderii S.R.L.”RODARIS-PRO” prin analiza indicatorilor de eficiență a activității economico-financiare în baza datelor raportului financiar al firmei de construcții.Aceste calcule ale rezultatelor financiare a firmei de construcție,vor contura starea patrimoniului și a situației activității economico-financiare a acesteia.

Tabel 2.7.
Analiza rezultatelor financiare ale întreprinderii S.R.L.”RODARIS-PRO”

Sursa:Elaborat în baza Raportului financiar al S.R.L.”RODARIS-PRO”(Raport de profit și pierderi)

Concluzii:Reeșind din datele din tabel putem constata că S.R.L.”RODARIS-PRO”,a înregistrat în anul de gestiune față de anul precedent un rezultat pozitiv pîna la impozitare.Observăm că profitul cunoaște un rezultat de 2354550 mii lei,aceasta datorîndu-se rezultatelor din activitatea operațională,economico-financiară și a profitului brut.Dar totuși din cauza cifrei negative obținute de entitate în anul precedent,atît profitul de gestiune pînă la impozitare,cît și profitul net înregistrează un ritm de creștere negativ de -170.88 și respectiv -132.13,ceea ce denotă ca firma de construcții are probleme cu capacitatea de plată,lichiditatea și onorarea obligațiunilor,fapt ce ar trebui soluționat prin luarea anumitor măsuri ca apelarea la împrumuturi sau realizarea unei politici de marketing mai eficiente.
Pentru o analiză mai profundă a echilibrului financiar al întrerpinderii S.R.L.”RODARIS-PRO”,pe lîngă analiza rezultatelor financiare,voi analiza și indicatorii rentabilității structurați în trei grupe: rentabilitatea economică, rentabilitatea vînzărilor, rentabilitatea

financiară. Pe baza acestui sistem de indicatori, pot fi identificate domeniile de activitate în cares-au înregistrat rentabilităi scăzute sau nerentabilitate, iar prin descompunerea rentabilității în componente structurale de formare pot si identificați factorii cu impact nefavorabil, fiind posibilă  astfel de dirijare rațională a măsurilor de lichidare a cauzelor de rentabilitate scăzută.
Rentabilitatea vânzărilor (RVV  )caracterizează capacitatea întreprinderii de a obține profit înurma desfacerii.
Rvv=Profit brut/Valoarea medie a venitului din vînzări*100%

 Rentabilitatea economică (activelor) (Rec )arată câți bănuți profit sau pierdere obțineîntreprinderea de la fiecare leu investit în activitatea acesteia, indiferent de sursele provenințeiacestui leu (atât proprii cât și împrumutate).
Rec=Profitul perioadei de gestiune pînă la impozitare/valoarea medie a activului*100%

Situația se apreciază pozitiv dacă rentabilitatea economică este mai mare decât rata medie a dobânzii pe piața creditelor. În calculul acestui indicator sunt cointeresați creditorii întreprinderii.

 Rentabilitatea financiară (R fin )caracterizează eficiența utilizării capitalului propriu. Aceasta arată câți bănuți profit sau pierdere obține întreprinderea de la fiecare leu investit în capitalul propriu al societății date.
Rfin=Profit net/Valoarea medie a capitalului propriu*100%
 

_______________________________
13Onofrei, M., Finantele intreprinderii, Editura economica, bucuresti, 2004, pag. 246.

Desfășurarea reușită ai activității economico financiare prevede obținerea nivelului rentabilității financiare nu mai jos de15%.Valoarea acestui indicator cointeresează acționari întreprinderii, deoarece reprezintă remunerarea acestora.

Tabel 2.8.
Date inițiale pentru analiza ratelor de rentabilitate

Sursa:Elaborat în baza Raportului financiar al S.R.L.”RODARIS-PRO”
 Concluzii:Conform calculelor din tabelul anterior se observă niște rezultate satisfăcătoare a indicatorilor rentabilității,excepție facînd doar valoarea medie a activului care înregistrează un rezultat negativ de -2193203 lei în perioada de gestiune față de cea precedentă. Valoarea medie a venitului din vînzări afișsează un rezultat de 17619247 lei,valoarea medie a capitalului propriu de 1197807lei,profitul brut de 2595802,profitul pînă la impozitare de 2355150 și respectiv profitul net de 2104293 lei.În continuare în baza acestor indicatori voi calcula principalele rate de rentabilitate.
Tabel 2.9.
Calculul principalelor rate de rentabilitate

Sursa:Elaborat în baza Raportului financiar al S.R.L.”RODARIS-PRO”

Concluzii: Rentabilitatea vînzărilor exprimă eficiența valorificării produselor oferite de unitate. Reeșind din calculele tabelului observăm că acest indicator înregistrează un rezultat de 11.94p.p în anul de gestiune față de anul precedent,influențat pozitiv de cifra obținută în anul de gestiune de 12.74p.p.Aceasta s-a datorat creșterii puternice a vînzărilor,fapt ce atestă precum că societatea a aplicat o politică de reducere a prețului de vînzare în scopul cucerii unui nou segment pe piață.
Rentabilitatea economică reprezintă remunerarea brută a capitalurilor investite pe termen lung
atît proprii cît și împrumutate.
Rata rentabilității economice înregistrează un nivel relativ constant în perioada analizată avînd însă atît valori sporite cît și reduse în perioada curentă faă de cea  precedentă.Această rată înregistrează un rezultat de -3.85p.p în anul precedent și de 7.28p.p în perioada de gestiune.
Rentabilitatea financiară măsoară randamentul utilizării capitalurilor proprii. Rata rentabilității

 finaciare trebuie sa fie superoiară ratei medii a dobînzii.
După cum știm,pentru ca întreprinderea să aibă o desfășurarea reușită a activității economico-financiare această rată trebuie să depășească nivelul de 15%,și după cum observăm în urma calculelor la entitatea S.R.L.”RODARIS-PRO” această rată depășsește nivelul înregistînd un rezultat de 54.17p.p.,chiar dacă în anul precedent se atestă un rezultat negativ de -27.51p.p.
Astfel întreprinderea pentru a-si mări rentabilitatea financiară poate să sporească profitul net prin creșterea volumului de activitate,gestiunea stocurilor,sporirea calității produselor și serviciilor.
Un instrument de măsurare a echilibrului financiar este fondul de rulment. Determinarea unui fond de rulment minim necesar este o decizie fundamentala de politica financiara, întrucît definește condițiile de echilibru global si, in consecinta, gradul de autonomie al întreprinderii.
„Fondul de rulment servește,înpreună cu creditele bancare pe termen scurt,la finanțarea activelor circulante.Acesta exprimă condițiile echilibrului financiar pe termen scurt care rezultă din confruntarea dintre lichiditatea activelor pe termen scurt și exigibilitatea pasivelor pe termen scurt.La o anumită dată,fondul de rulment reprezintă excedentul activelor cu lichidități mai mici de un an,asupra pasivelor cu exigibilități mai mici de un an.
În concluzie,fondul de rulment este un mijloc de finanțare și,în același timp,un indicator de lichiditate.Cu cît este fondul de rulment mai mare,cu atît mai mici vor fi datoriile pe termen scurt pentru finanțarea activelor circulante.”14

_______________________
14Mihai Toma,Petre Brezeanu Finanțe și gestiune financiară Editura economică,1996,p.113.
Necesitățile de finanțare ale ciclului de exploatare (în stocuri și creanțe) sunt acoperite,în cea mai mare parte, din surse temporare corespunzătoare(datorii curente: furnizori, buget, salariați etc.).Diferența dintre necesitățile de finanțare ale ciclului de exploatare și datoriile de exploatare este numită nevoia de fond de rulment.Ea este expresia realizării echilibrului financiar pe termen scurt, respectiv, a echilibrului dintre necesarul și resursele de capitaluri circulante.

Fond de rulment=Capital permanent – Active pe termen lung
sau
Fondul de rulment=Active circulante – Datorii pe termen scurt.
Dacă această diferență este pozitivă,atunci ea semnifică un surplus de nevoi de stocuri și creanțe în raport cu sursele temporare posibile de mobilizat. Situația poate fi judecată ca fiind normală dacă este rezultatul unei politici de investiții privind creșterea stocurilor și a creanțelor. 
Dacă nevoia de fond de rulment este negativă,atunci ea semnifică un surplus de surse temporare în raport cu nevoile corespunzătoare de capitaluri circulante. 
În practică,s-au conturat trei strategii privind constituirea și nivelul fondului de rulment,care au efecte diferite asupra costurilor și, implicit, asupra rentabilității.
Fondul de rulment este totodată și un indicator de lichiditate: cu cât fondul de rulment este mai mare, cu atât mai mari vor fi datoriile pe termen scurt pentru finanțarea activelor circulante.

Din punct de vedere al conținutului, fondul de rulment poate fi de patru feluri:

a)  fondul de rulment brut ( FRB)

b)  fondul de rulment net ( FRN)

c)  fondul de rulment propriu ( FRP)

d)  fondul de rulment strain ( FRS).
Fondul de rulment brut se mai numeste și fond de rulment total și desemnează toate elementele de active circulante susceptibile de a fi transformate în bani în termen mai mic de un an, să efectueze cel puțin o rotație;
Fondul de rulment net  are cea mai mare însemnatate din punct de vedere operational și sub aspectul analizei economice.

Fondul de rulment net reprezintă acea parte din capitalul permanent care poate fi utilizat pentru finanțarea activelor circulante, adică excedentul de capital permanent față de activele imobilizate, sau excedentul activelor circulante cu lichidități mai mici de un an față de datoriile cu exigibilitate pe termen mai mic de un an.
Fondul de rulment propriu defineste excedentul capitalului propriu față de activele imobilizate și semnifică autonomia de care dispune o întreprindere în materie de finanțare a investițiilor.

Fondul de rulment străin se poate interpreta ca fiind egal cu datoriile la termen sau cu diferența între fondul de rulment net și fondul de rulment propriu.

Fondul de rulment este expresia realizării echilibrului financiar pe termen lung și a contribuției acestuia la înfăptuirea echilibrului financiar pe termen scurt.
În practică,s-au conturat trei strategii privind constituirea și nivelul fondului de rulment,care au efecte diferite asupra costurilor și, implicit, asupra rentabilității.
Aceste strategii vin în ajutorul aprecierii situații activității economico-financiare a întreprinderii,punînd în evidență aspectele pozitive și negative ale acesteia.
“ Prima strategie presupune ca întreprinderea să-și constituie un fond de rulment care să acopere nevoile medii de active curente.În acest caz,finanțarea activelor pe termen lung și o parte a activelor curente permanente vor fi finanțate din surse permanente.
În perioadele cu activitate peste cea medie anulă întreprinderea va apela la finanțări externe,iar în perioadele cu activitate sub cea medie anuală se va înregistra un surplus de mijloace bănești,care pot fi plasate rentabil în alte acțiuni.
Această abordare este mai riscantă,însă ea se bazează pe afirmația că,de obicei, dobînzile la împrumuturile pe termen lung și,de aceea întreprinderea care utilizează acest mod de finanțare a fondului de rulment speră să obțină profituri mai mari datorită diferenței dintre dobînda la împrumuturile pe termen lung și scurt.
Această metodă nu este recomandată întreprinderilor ce activează într-un mediu greu previzibil și în care valuta națională nu este destul de stabile.
Cea de-a doua strategie se referă la stabilizarea unui fond de rulment egal cu nivelul activității maxime în cursul anului de previziune.Fondul de rulment trebuie să asigure,conform acestei strategii,finanțarea integrală atît a activelor curente permanente,cît și a activelor curente “ temporare”.În perioadele în care activitatea se află sub nivelul maxim,au loc o imobilizare de capital permanent,reducerea rentabilității în mărimea costului de oportunitate a excedentului de mijloace bănești în stocuri.
A treia strategie constă în stabilirea unui fond de rulment la nivelul activității minime,astfel încît acesta să acopere doar necesarul de active curente permanente,iar activele curente fluctuante(temporare) să fie finanțate din datorii pe termen scurt.
Această situație reclamă creșterea costurilor în legatură cu capitalul împrumutat și,corespunzător,micșorarea profitului.
Totuși,această strategie de finanțare a necesarului fondului de rulment rămîne a fi cea mai eficientă,cu condiția ca rata rentabilității să fie superioară ratei dobînzii,dar și cea mai riscantă în situația în care procurarea creditelor devine,în situații conjuncturale,nefavorabilă.”15

________________________
15Nadejda Botnari Finanțele întreprinderii,Chișinău-2006,p.109-111
Calculînd după formula: Fondul de rulment=Active curente – Datorii pe termen scurt,vom analiza dacă din această diferență rezultă că S.R.L.”RODARIS-PRO” deține excedent sau deficit de trezorerie,corespunzător un fond de rulment pozitiv sau negativ pentru perioada 2014.
Tabel 2.10.
Analiza fondului de rulment al întreprinderii S.R.L.”RODARIS-PRO”

Sursa:Elaborat în baza Raportului financiar al S.R.L.”RODARIS-PRO”

Figura 2.1.Ponderea fondului de rulment în capitalul circulant a întreprinderii S.R.L.”RODARIS-PRO” în perioada anului 2014

Sursa:Elaborat în baza Raportului financiar al S.R.L.”RODARIS-PRO”
Concluzii: După cum observăm,întreprinderea S.R.L.”RODARIS-PRO” desfașoară o activitate mai puțin rentabilă,lentă în perioada anului precedent și respectiv anului de gestiune,din cauza faptului că fondul de rulment este negativ,înregistînd un rezultat de -13430871lei în anul
precedent și -1025615lei în perioada de gestiune,ceea ce reprezintă că firma de construcții S.R.L.”RODARIS-PRO”,nu dispune de o sursă sigură de autofinanțare a activelor circulante.Mai observăm că firma utilizează o strategie a fondului de rulment care constă în stabilirea unui fond

de rulment la nivelul activității minime,astfel încît să acoperedoar necesarul de active
circulante permanente,iar activele circulante temporare să fie finanțate din datorii pe termen scurt.Această situație reclamă creșterea costurilor în legătură cu capitalul împrumutat și,corespunzător,micșorarea profitului.
2.4.Analiza lichidității și solvabilității întreprinderii

Următoarele criterii foarte importante în analiza economico-financiară a activității întreprinderii
S.R.L.”RODARIS-PRO”,dar și a oricărei întreprinderi sunt lichiditatea și solvabilitatea acesteia,prin care ne putem da seama de capacitatea de plată a entității.
Lichiditatea este proprietatea elementelor patrimoniale de a se transforma în bani. Solvabilitatea reprezintă capacitatea întreprinderii de a-și onora obligațiile de plată la scadență.

Capacitatea de plată este reprezentată de solvabilitatea imediata si exprima capacitatea mijloacelor banesti disponibile la un moment dat sau pentru o perioada scurta de timp (de obicei pana la 30 de zile) de a acoperi obligațiile scadente pentru același interval de timp.
 “Lichiditatea reprezintă capacitatea firmei de a face fată plăților pe termen scurt, pe seama încasărilor pe termen scurt. Lichiditatea mai poate fi definită și drept capacitatea firme ide a transforma plasamentele în disponibilități.”16
Lichiditatea se referă la propietatea elementelor patrimoniale de a se transforma în bani, aceasta putînd fi si un criteriu de grupare a posturilor in bilanț. Astfel în teorie și practica economică termenul de lichiditate se referă la bilanțul contabil, la active. Lichiditatea bilanțului contabil reprezintă capacitatea întreprinderii de a-și achita datoriile pe termen scurt. Deci, lichiditatea reprezintă raportul între elementele de activ, în sensul ca se poate stabili cît din valoarea activului se afla sub forma lichidă în conturile de disponibilități bănești, si cît pot să devină lichide imediat.

Pentru caracterizarea lichidității unei firme se impune compararea pasivelor pe termen scurt cu resursele disponibile pentru aceeași perioadă. În literatura de specialitate ratele de lichiditate sunt cunoscute și sub denumirea de rate de trezorerie și au rolul de a măsura capacitatea de plată a întreprinderii, respective solvabilitatea pe termen scurt. În orice moment, prima grijă a managerului financiar o constituie lichiditatea: va putea firma să-și onoreze obligațiile care au termenul de scadență în viitorul apropiat?
Există cîteva modalități de calcul și analiză a lichidității.Prima modalitate este utilizată în cadrul analizei expres a situației financiare a întreprinderii.Conform aceste metode se calculează și se interpretează trei coeficienți de indicatori ai lichidității.
___________________
16Tudorache, D., Săcăreanu, C-tin, Finanțele publice. Finanțele firmei, Ed. Universitară, București, 2006, pag.29

-Rata lichidității curente (Lc), relevă posbilitățile întreprinderii de a-și transforma într-un

 termen scurt,bunurile patrimoniale curente în mijloace bănești, pentru a efectua plățile

 exigibile.
Aceasta caracterizează capacitatea întreprinderii prin activele sale curente disponibile să achite pe deplin datoriile pe termen scurt.Indicatorul optim al acestui indicator fiind de 2-2.5.

Lc = Active Curente / Datorii pe Termen Scurt
-Rata lichidității intermediare (Li), pune în evidenă capacitatea întreprinderii de a-si achita datoriile devenite scadente fără a fi obligația să-și vîndă stocurile.Nivelul recomandat fiind de 0.7-0.8 nu mai mare de 1.

Li=Mijloace bănești+Creanțe pe termen scurt+Investiții pe termen scurt/Datorii pe termen scurt

-Rata lichidității absolute(La) permite să facem judecăți asupra capacității de rambursare

 instantanee a debitorilor, ținînd cont de disponibilitățile existente. O valoare pertinentă a

 raportului este dificil de stabilit. Excepțional ar fi dacă mijloacele bănești ar fi suficiente

 pentru a alimenta integral fluxurile monetare de ieșire.Nivelul recomandat este de 0.2-0.25.
La=Mijloace bănești/Datorii pe termen scurt
În continuare voi analiza situația lichidității întreprinderii S.R.L.”RODARIS-PRO”,conform acesto rate de lichiditate.

Tabel 2.11.
Analiza ratelor lichidității întreprinderii S.R.L.”RODARIS-PRO”

Sursa:Elaborat în baza Raportului financiar al S.R.L.”RODARIS-PRO”
Concluzii:Din datele tabelului se atestă o neîncadrare a indicatorilor lichidităților în parametrii recomandați,observîndu-se în dinamică o reducere considerabilă a acestora.În particular,lichiditatea curentă cunoaște o situație cu mult sub nivelul de 2-2.5,afișînd un rezultat de 0.3039 în anul precedent și 0.1983 în anul de gestiune.Valoarea scăzută a ratei lichidității imediate nu constituie, însă o criză de solvabilitate, deoarece  societatea deține stocuri, creanțe ce pot fi ușor transformate în mijloace bănești în concordanță cu termenele de plată obligatorii.
Indicatorul Lichiditatea curentă, pune în evidență importanța și calitatea producției deținute de

 întreprindere la care ea poate face apel atunci cînd este nevoie sa-și achite, la scadență datoriile contractate pe termen lung.
Nivelul trebuie să fie mai mare decît 1, condiție care este îndeplinită în fiecare an ceea ce redă faptul că întreprindere nu are nevoie de a contracta credite.
Lichiditatea intermediară de asemenea se află sub nivelul standartului recomanat,înregistînd un rezultat de 0.0168 în perioada precedent și respective,0.222 în perioada de gestiune,ceea ce înseamnă că întreprinderea este nevoită să-și achite datoriile devenite scadente prin intermediul vînzării stocurilor.
Lichiditatea absolută atestă și ea o micșorare avînd un rezultat de 0.0040 și 0.0007,ceea ce confirmă ca întreprinderea este incapabilă să-și achite datoriile pe termen scurt utilizînd doar mijloacele cele mai lichide disponibile la moment.
Un alt indicator la fel de important pentru întreprindere ca și lichiditatea,este solvabilitatea.
Solvabilitatea este o notiune mai vasta si reprezintă capacitatea întreprinderii de a face față datoriilor pe o perioada mai lunga de timp. Aici, intervine comparația dintre elementele de activ și pasiv, respectiv disponibilitățile si obligațiile.

Este necesar de a nu confunda lichiditatea cu solvabilitatea, deoarece prima exprimă capacitatea întreprinderii de a transforma activele sale în bani, pe când cea dea doua exprimă capacitatea întreprinderii de a-și achita toate obligațiile asumate fața de terți, atât cele cu scadențe apropiate, cât și cele cu scadențe îndepărtate reflectă abilitatea întreprinderii de a face față obligațiile sale,adică de a-și onora plățile la termenele scadente; capacitatea întreprinderii de a-și achita toate datoriile,inclusiv cele pe termen scurt și lung.
De asemenea, subiectul solvabilității are o importanță deosebită pentru că întreprinderea insolvabilă prezintă risc de faliment și se găsește expusă dispariției. Rezultă deci că aprecierea solvabilității sau riscul de faliment constituie un subiect fundamental pentru orice diagnostic financiar.
Aprecierea solvabilității implică un proces de previziune asupra condițiilor în care întreprinderea este capabilă să facă față scadențelor sale viitoare, iar diagnosticul financiar trebuie să anticipeze evoluția previzibilă a întreprinderii, situația sa financiară și modul de realizare a echilibrului financiar.
Pentru a analiza dacă întreprinderea S.R.L.”RODARIS-PRO” este solvabilă sau insolvabilă vom avea nevoie de anumiți indicatori ai solvabilității.

-Rata sovabilității globale(Rsg) ,această rată indică în ce măsura datoriile totale sunt acoperite de către activele totale ale întreprinderii (active imobilizate și active circulante) și se determină,
astfel:
                                              Active circulante

Solvabilitatea globală ═ ───────────; nivel 1.2-1.8 (2.1)

                                               Datorii totale

     Rata solvabilității globale, exprima securitatea de care se bucură creditorii pe termen lung și scurt, precum și marja de creditare a întreprinderii. O valoare mai mare decat 1,5 a acestei rate semnifică faptul că întreprinderea are capacitatea de a-și achita obligațiile bănești, efectuate și îndepărtate, față de terți. Tot asa, o valoare situată sub acest nivel evidențiază riscul de insolvabilitate pe care și l-au asumat furnizorii de fonduri puse la dispoziția întreprinderii.
-Rata solvabilității(Rs), care  reprezintă raportul dintre capitalul propriu si totalul capitalului. Indicatorul dat se calculeaza in procente .
                                        

                                           Capitalul propriu

                  Rata solvabilității ═ ─────────   * 100% ≥ 50%. (2.2)

                                                      Total Capital

În continuare voi analiza conform acestor indicatori situația solvabilității la întreprinderea S.R.L.”RODARIS-PRO” utilizînd date din raportul financiar.În urma efectuării calculelor vom putea constata dacă entitatea se confruntă cu probleme referitoare la capacitatea de plată și dacă este capabilă să-și respectecte obligațiile față de parteneri și clienți.

Tabel 2.12.
Analiza ratelor solvabilității întreprinderii S.R.L.”RODARIS-PRO”

Sursa:Elaborat în baza Raportului financiar al S.R.L.”RODARIS-PRO”

Concluzii:În urma calculelor efetuate,observăm că la fel ca și în cazul lichidității,indicatorii solvabilității nu se încadrează în standartele date,aflîndu-se cu mult sub nivelul dat,ceea ce denotă că întreprinderea se confruntă cu probleme grave precum ar fi riscul de insovabilitate.Solvabilitatea globală afișează un rezultat de 0.2617 în anul precedent și 0.1595 în anul de gestiune,neatingînd standartul de 1.2-1.8,rezultînd că entitatea S.R.L.”RODARIS-PRO”,nu are capacitatea de a-și achita obligațiile bănești,efectuate față de terți.Rata solvabilității înregistrează un rezultat foarte slab de 0.16% în perioada precedentă și 0.12%în perioada de gestiune,ceea ce caracterizează o stare alarmantă a firmei.Dacă nu vor fi adoptate măsuri pentru menținerea și chiar cresterea lichiditătții și solvabilității în perioadele urmatoare,această stare va crea probleme majore care ar putea duce la desființarea întreprinderii.

CAPITOLUL III.EFICIENTIZAREA GESTIUNII FINANCIARE PE TERMEN SCURT ÎN VEDEREA SPORIRII CAPACITĂȚII DE PLATĂ A ÎNTREPRINDERII

3.1.Modalități de eficientizare a utilizării activelor circulante ale întreprinderii
În urma efectuării unei analize profunde a stocurilor,creanțelor,mijloacelor bănești,a capacității de plată,a lichidității și solvabilității întreprinderii S.R.L.”RODARIS-PRO”,prin prisma gestiunii financiare pe termen scurt,utilizînd datele raportului financiar al firmei de construcții,am ajuns la următoarea concluzie:entitatea deși are un portofoliu de clienți fideli,cărora le oferă servicii și produse din cele mai bune și calitative,se confruntă totuși cu probleme grave și alarmante în ceea ce privește rentabilitatea și capacitatea de plată,ceea ce înseamnă că întreprinderea nu poate să-și onoreze la timp obligațiile față de terți.
Această situație ar trebui să-i pună în gardă pe conducătorii societății,provocîndu-i sa întreprindă măsuri urgente pentru stabilizarea situației îngrijorătoare.Una din aceste măsuri ar putea fi adoptarea unor modalități de eficientizare a utilizării activelor circulante.
Activele circulante reprezintă o componentă esențială a mijloacelor economice ale întreprinderii ce au menirea să asigure funcționalitatea curentă a acesteia,constituind obiectul asupra cărora se realizează acțiunea de prelucrare și transformare specifică unității economice.
Acestea apar în activul bilanțului contabil al unei societăți sub forma stocurilor de mărfuri și materiale,aflate în diferite faze ale prelucrării,creanțe pe termen scurt,care constituie datoriile clienților față de întreprindere,mijloace bănești aflate în casă sau în cont la bancă și investiții pe termen scurt.
“Activele circulante îmbracă diferite forme care reprezintă stadii ale circuitului acestora. Astfel, pornind de la faza inițială de disponibilități bănești ele se transformă în stocuri de valori materiale pentru producție. În urma consumului acestora și a achitării celorlalte cheltuieli de producție activele circulante trec în procesul creerii de noi valori materiale, regăsindu-se la sfârșitul fiecărui interval de timp sub forma stocurilor de producție neterminată. Pe măsura finisării produselor, activele circulante trec în sfera desfacerii sub formă de produse finite. În urma livrării ele trec în starea de produse expediate iar în după încasarea contravalorii acestora activele circulante se întorc în forma inițială de disponibilități bănești.”17
_____________________________
17Prof.univ.dr.Dobrotă Gabriela Gestiunea întreprinderii Editura Academica Brâncuși Târgu Jiu p.98

Volumul total al activelor circulante este dependent de cantitatea de produse și servicii a firmei de construcții S.R.L.”RODARIS-PRO” cerută pe piață, de volumul vînzărilor programate,de capacitatea de producție a întreprinderii,de capacitățile echipei manageriale de a estima corect nivelul cererii,de a sigura întreprinderea cu factorii de producție în cantitatea necesară,de înaltă calitate și la timpul oportun.
Administrarea eficientă a activelor circulante reclamă ca sporul activelor curente să fie mai mic decît cel al producției.Această legătură se poate realiza prin accelerarea vitezei de rotație a activelor curente ca urmare a evitării imobilizărilor de resurse financiare în stocuri de materii prime și materiale,de produse finite,prin evitarea apariției creanțelor dubioase și reducerea perioadei de încasare a clienților.De asemenea,accelerarea vitezei de rotașie a activelor circulante are drept urmare o eliberare de mijloace bănești,care pot fi plasate rentabil.
În continuare voi analiza și studia indicatorii de apreciere a eficienței activelor circulante ale întreprinderii S.R.L.”RODARIS-PRO” care sunt:numărul de rotații ale activelor circulante(n) și durata unei rotații a activelor circulante(D).

Tabel 3.1.
Analiza indicatorilor de eficiență a activelor circulante ale întreprinderii S.R.L.”RODARIS-PRO”

Sursa:Elaborat în baza Raportului financiar al S.R.L.”RODARIS-PRO”

Concluzii: În urma calculelor efectuate,constatăm că rezultatele obținute indică de cîte ori activele circulante au parcurs un ciclu întreg bani-marfă-bani și numărul de zile în care acestea îl parcurge.După cum observăm pentru ca activele circulante să fie valorificate și utlizate în lucrările și serviciile de construcții aceestea trebuie să parcurgă un număr de rotații 0.50ori în anul precedent într-o perioadă de 718 zile și de 8.10 ori în anul de gestiune,într-o perioadă de 44 zile.Conform rezultatelor date ,se atestă o creșterea a vitezei de rotație a activelor circulante în anul de gestiune față de anul precedent,ceea ce înseamnă că în aceatsă perioadă au loc eliberări de resurse bănești,creșterea volumului încasărilor,care ar reprezenta un echilibru financiar pe termen scurt al întreprinderii.
O măsură pe care întreprinderea S.R.L.”RODARIS-PRO” ar trebui să o adopte în vederea eficientizării utilizării activelor circulante este sporirea vitezei de rotație a acestora.
Accelerarea vitezei de rotație a activelor circulante trebuie urmarită în toate fazele ciclului de exploatare: aprovizionare, producție și desfacere.
În faza aprovizionării pot fi adoptate o serie de măsuri referitoare la desfășurarea ritmică a procesului de achiziționare, constituirea unui stoc permanent de materii prime și materiale care să permită desfășurarea continuă a procesului de producție, astfel încît să crească volumul producției, productivitatea muncii pe fondul diminuării costurilor și a accelerării vitezei de rotație. În acest sens, se impune o selecție a furnizorilor, încheierea la timp a contractelor, respectarea acestora, determinarea optimului de stocuri (evitarea sub și supradimensionării stocurilor), reducerea consumurilor specifice și a pierderilor tehnologice, eliminarea pierderilor în timpul transportului, manipulării și depozitării, diminuarea cheltuielilor de transport- aprovizionare- depozitare.
În cadrul procesului de producție se poate acționa asupra costurilor și a duratei ciclului de fabricație (dar nu în detrimentul calității). În acest sens, se impune organizarea corespunzătoare a fluxurilor de  producție, utilizarea capacităților de producție la capacitatea optimă, dotarea cu utilaje performante specializate, îmbunătățirea procesului de organizare a muncii, creșterea nivelului de calificare a personalului direct productiv, organizarea ciclului de producție pe linii tehnologice automatizate, diminuarea timpilor de întreruperi și a celor pentru activități auxiliare, aprovizionarea în condiții optime a locurilor de muncă. De asemenea, trebuie acționat în sensul creșterii nivelului calitativ al producției și al volumului acesteia, dimensionării corespunzătoare a stocurilor de producție neterminată.
În faza desfacerii trebuie să se acționeze în sensul transformării rapide a produselor finite în disponibilități bănești.

Această operație este posibilă dacă se obțin produse finite superioare din punct de vedere calitativ, cu desfacere asigurată, dacă se diminuează perioada de timp cuprinsă între momentul finisării și cel al expedierii, se respectă clauzele contractuale, se îmbunătățesc condițiile de manipulare, transport, se reduce perioada de decontare.
Accelerarea vitezei de rotație poate avea drept consecințe eliberări sau imobilizări de resurse financiare. Eliberările de capitaluri blocate în active circulante pot fi absolute și relative, ambele formînd eliberarea totală.
Eliberarea absolută se înregistrează atunci cand întreprinderea prin accelerarea vitezei de rotație își realizează obiectivele propuse cu un volum mai mic de active circulante. Capitalurile eliberate pot fi utilizate de întreprindere în alte scopuri.
 Eliberarea relativă se manifestă atunci cînd se realizează o creștere a volumului cifrei de afaceri cu un volum constant de active circulante sau atunci cînd cifra de afaceri crește într-un ritm mai accelerat decît volumul activelor circulante.
Alte măsuri pe care ar putea să le înființeze entitatea pentru a eficientiza utilizarea activelor circulante sunt creșterea volumului vînzărilor prin:oferirea de servicii noi și calitative,diversificarea piețelor de desfacere,corespunderea termenilor de construcție cu cele de dare în exploatare a lucrării stabilite prin contract cu partenerii de afaceri etc.,dar și accelerarea ritmului de încasare a creanțelor prin:studierea în detaliu a potențialilor clienți,utilizînd metode moderne de gestiune,pentru a evita creanțele dubioase,asigurarea unui control riguros asupra clienților,evidența documentară a acestora,stabilirea unor relații armonioase firmă-client etc.
Organizarea corespunzătoare a producției și a muncii prin utilizarea tuturor capacităților de producție, stabilirea unor fluxuri raționale de fabricație, alegerea tehnologiilor, folosirea integrală a timpului de lucru, organizarea rațională a mișcării și manipulării resurselor materiale, alimentarea locurilor de muncă, creșterea coeficientului de schimburi, perfecționarea calificării, mecanizarea, automatizarea și robotizarea proceselor de fabricație etc. reprezintă surse de reducere a duratei ciclului de fabricație și chiar a unor costuri și, deci, de accelerare a vitezei de rotație și folosire eficientă a activelor circulante. Durata ciclului de fabricație poate fi redusă și prin micșorarea întreruperilor în producție, întreruperi care apar ca efect al unor cauze cum sunt : lipsa de materii și materiale, prelungirea executării unor reparații etc. Accelerarea vitezei de rotație se mai poate realiza prin creșterea nivelului calitativ al producției și al volumului fizic al acesteia, dimensionarea corectă a stocurilor la producția neterminată. În aceasta fază pot apărea stocuri supranecesare la producția neterminată care conduc la încetinirea vitezei de rotație, astfel ca prevenirea și lichidarea lor au menirea, între altele, de a obține un plus de eficiență în circuitul capitalului.

Odată cu luarea acestor măsuri entitatea S.R.L.”RODARIS-PRO” ar putea să-și amelioreze situația nefavorabilă în care se află.

3.2.Perfecționarea gestiunii financiare pe termen scurt
În condițiile crizei economice globale, ce se caracterizează în special printr-o acută insuficiență de lichidități, problemele generate de gestiunea financiară a întreprinderii, au căpătat o deosebită actualitate.
După cum am menționat și în capitolele anterioare gestiunea financiară pe termen scurt reprezintă un ansamblu de metode de analiză și de instrumente de lucru care permit întreprinderilor și altor organizații să își asigure o încadrare eficientă în mediul lor financiar.
“ Reușita încadrării gestiunii financiare în structura organizatorică a întreprinderii depinde de respectarea a trei condiții fundamentale:
• structura organizatorică trebuie să exprime recunoașterea autonomiei și a competențelor tehnice proprii finanțelor întreprinderii;
•structura organizatorică trebuie să comporte procedee sau mecanisme intime de coordonare, de negociere și de arbitraj între gestiunea financiară și celelalte funcțiuni, consumatoare de resurse sau generatoare de resurse pentru întreprindere;

•structura organizatorică trebuie să aibă grijă ca relațiile cu partenerii financiari externi (bancheri, operatori bursieri, acționari) să fie întreținute de responsabili a căror competență, autonomie și nivel ierarhic să fie adaptate situației întreprinderii.”18
Conform celor studiate și analizate,am observat că întreprinderea S.R.L.”RODARIS-PRO”,se confruntă cu dificultăți economico-financiare în ceea ce privește capacitatea de plată și solvabilitatea acesteia.De aceea o altă metodă de îmbunătățire a activității firmei pe lîngă eficientizarea utilizării activlor circulante,ar fi perfecționarea gestiunii financiare pe termen scurt.
O primă etapă a perfecționării ar fi adoptarea corectă a deciziilor financiare de către conducătorii întreprinderii luîndu-se în considerație managementul financiar,marketingul și cererile din partea clienților. Decizia financiară este rezultatul unui proces decizional complex care cuprinde etapele de cunoaștere a realității financiare sub forma fenomenului și acțiunilor financiare cerute de activitățile economico- sociale din întreprindere și din economie precum și etapele de însușire a soluției optime care va constitui conținutul deciziei și se va realiza în contextul procesului de execuție a programului economico– financiar al unității în cauză.

_________________________
18https://ro.scribd.com/doc/16334991/Gestiunea-Financiara-a-Intreprinderii p.18

Aceste decizii financiare trebuie adoptate pe de o parte în conformitate cu problemele cu care se confruntă entitatea,iar pe de altă parte acestea trebuie să satisfacă așteptările ofertanților de fonduri, acționari și creditori precum și așteptările personalului care urmărește o remunerare corespunzătoare și o stimulare în funcție de rezultate.

A doua etapă a dezvoltării gestiunii pe termen scurt o reprezintă deciziile de investire,care trebuie analizate în detaliu de către compartimentul managerial al societății,iar acestea trebuie să contribuie la realizarea obictivelor principale ale acesteia:maximizarea valorii întrerpinderii și obținerea unei rentabilități optime. Deciziile de investire au o influență directă asupra structurii activelor întreprinderii, respectiv asupra gradului lor de lichiditate. Ele sunt legate de constituirea și gestionarea portofoliului de active al întreprinderii. Selecția elementelor de activ necesare activității productive constituie obiectul deciziilor de investire, criteriile urmărite fiind rentabilitatea și lichiditatea activelor întreprinderii.Deciziile de investire se iau doar după o analiză aprofundată a raportului dintre costul capitalului utilizat și rentabilitatea scontată,astfel încît să mulțumească atît personalul,cît și investitorii,dar îndeosebi acestea trebuie adoptate în baza capitalului pe care îl deține societeatea S.R.L.”RODARIS-PRO”.
Un rol important în perfecționarea gestiunii pe termen scurt îl au și deciziile de finanțare.
Deciziile de finanțare au o influență directă asupra structurii resurselor, modificând gradul de exigibilitate al acestora și costul mediu al capitalului. Ele reflectă opțiunea întreprinderii în alegerea structurii de finanțare respectiv în stabilirea raportului între sursele interne rezultate din autofinanțare și din dezinvestiri de active fixe și sursele externe proprii (atragerea de capitaluri noi de la acționari și asociați) pe de o parte și surse împrumutate (bănci) pe de altă parte.
Deciziile de finanțare urmăresc trei aspecte principale: determinarea proporției optime între capitalul propriu și cel împrumutat; opțiunea pentru reinvestirea profitului sau pentru distribuirea lui sub formă de dividende; selecția modalității de finanțare (autofinanțare sau majorarea capitalului).
În concluzie pot spune că deciziile financiare joacă un rol fundamental în asigurarea echilibrului financiar,a capacității de plată,lichidității și solvabilității întreprinderii,dar și în stabilirea unor relații armonioase între client-firmă.
Gestiunea pe termen scurt,de fapt reprezintă baza unei gestiuni pe termen lung de succes,astfel o altă măsură pentru îmbunătățirea acesteia ar fi asigurarea și efectuarea unui control riguros a tuturor compartimentelor și departamentelor activității întreprinderii S.R.L.”RODARIS-PRO”.
Acesta ar putea preveni numeroase probleme care în timp ar putea afecta desfășurarea normală a activității economico-financiare a firmei.

3.3.Metode de îmbunătățire a capacității de plată și a competitivității întreprinderii

În ziua de astăzi economia este caracterizată prin creșterea și dezvoltarea tot mai accentuată a concurenței pe piețele de desfacere,iar competitivitatea devine o condiție fundamentală pentru existența și supraviețuirea firmelor atît cele producătoare de bunuri,cît și cele prestatoare de servicii.Pentru o întreprindere,mediul concurent constituie adaptarea permanentă și continuă la condițiile pieței și cerințelor consumatorilor,clienților.
Putem defini competitivitatea ca fiind capacitatea firmei de a rezista concurenței pieței.
Această stare de concurență a oricărei întreprinderi este asigurată de o serie de factori desinestătători cu care societatea se confruntă zilnic.Acești factori sunt:
-capacitatea de plată-posibilitatea întrerpinderii de a-și stinge datoriile față de parteneri,frunizori,clienți etc.
– profitabilitatea – capacitatea de a câștiga bani;

– extinderea piețelor – datorită unui raport preț/calitate avantajos pentru consumator;
– extinderea capacităților de construcție și angajarea de noi salariați;
– adaptarea produselor existente la cerințele în schimbare ale clienților, conceperea și lansarea pe piață a unor produse noi;
– îmbunătățirea calității produselor concomitent cu reducerea costurilor.
Aprecierea competitivității firmei se poate face numai prin compararea cu întreprinderile concurente. În activitatea practică competitivitatea unei firme este judecată prin prisma a doi indicatori – profitul obținut și impactul produselor/serviciilor asupra pieței.
Impactul produselor/serviciilor unei firme asupra pieței sale arată performanțele obținute de întreprindere prin adaptarea produselor sau serviciilor la nevoile clienților. Orice întreprindere care urmărește, în primul rând, satisfacerea cerințelor clienților săi va reuși să obțină o cotă de piață importantă și implicit profitul necesar pentru dezvoltarea activităților sale. Studierea nevoilor consumatorilor reprezintă o condiție pentru realizarea unor produse sau servicii de calitate, pentru obținerea competitivității firmei printr-o strategie bazată pe calitate.
Întreprinderea S.R.L.”RODARIS-PRO”,fiind o firmă de construcție se confruntă cu un mediu concurent destul de dezvoltat,acestă ramură cunoscînd un progres destul de avansat în zilele de astăzi,pe piața din Republica Moldova făcîndu-și aparișia tot mai multe companii de construcții ce oferă servicii din ce în ce mai diversificate.

Pentru ca entitatea S.R.L.”RODARIS-PRO” să obțină un loc important pe piața firmelor de construcții și să fie capabilă să le depășească sau să egaleze concurența,aceasta pe lîngă faptul că trebuie să-și rezolve problemele interne legate de lichiditate și solvabilitate,ar trebui să adopte anumite strategii de sporire a competitivității.Una din aceste strategii ar fi cea axată pe calitate.
Creșterea competitivității firmelor prin intermediul unei strategii axate pe calitate presupune adoptarea de către acestea a unui concept sistemic de control al calității, care se referă nu numai la activitățile productive, ci la toate departamentele funcționale ale acestora.
Această strategie ar trebui să conțină anumite aspecte de care întrerpinderea ar trebui să țină cont:
• asigurarea și îmbunătățirea calității presupune participarea tuturor compartimentelor întreprinderii;
• implicarea întregului personal în procesul de asigurare și îmbunătățire a calității;
• calitatea trebuie urmărită și asigurată în toate etapele ciclului de viață a unui produs;
• implicarea unor agenți ai mediului întreprinderii în procesul de asigurare și îmbunătățire a calității (furnizori, intermediari,clienți, unități de service etc.).
Asigurarea competitivității pe termen lung a firmei de construcție S.R.L.”RODARIS-PRO” pe piețele interne și internaționale poate fi realizată prin utilizarea la nivelul acestora a unor strategii axate pe calitate, care să aibă ca element central clientul – cu așteptările (nevoile), dorințele și preferințele sale. În sprijinul aplicării unei strategii de ameliorare a competitivității prin intermediul calității putem aduce următoarele argumente:

– calitatea serviciilor și produselor oferite contribuie la formarea unei reputații și imagini bune a întreprinderii,dar și la creșsterea notorietății;
-serviciile de calitate superioară și ideile,produsele inovative oferite contribuie la extinderea pieței de desfacere,a pieței firmei;
– calitatea produselor atrage după sine obținerea unor prețuri mai bune și implicit a unor profituri mai mari, care la rândul lor pot fi reinvestite în activități de cercetare – dezvoltare (ameliorarea și adaptarea permanentă a caracteristicilor produselor/serviciilor la cerințele clienților, proiectarea de produse noi, îmbunătățirea metodelor și tehnologiilor de fabricație,elaborarea unor cercetări de teren etc.).
Pe lîngă toate aceste avantaje,un incovenient pe care ar putea să-l întîlnească firma ar fi atragerea și motivarea tuturor angajaților firmei în procesul de asigurare a calității produselor finite, prin calitatea muncii desfășurate.

Interesul scăzut manifestat de către aceștia pentru calitatea muncii poate fi justificat, pe de o parte, prin slaba dezvoltare a valorilor morale în procesul muncii, iar pe de altă parte, prin inexistența unor motivații cum ar fi: compensații bănești care să le asigure bunăstarea materială, condiții de muncă și siguranță, posibilități de formare continuă și recalificare, posibilități de dezvoltare a unei cariere potrivit competențelor fiecăruia etc.

O altă metodă de creștere a competitivității firmei S.R.L.”RODARIS-PRO” ar fi oferirea pe piață a unor servicii și produse noi atractive,oferirea de oferte speciale,rabaturi comerciale care pe lîngă faptul îmbunătățirii concurenței,ar contribui și la creșterea capacității de plată a întreprinderii,prin intrarea de venituri în cadrul entității,dar ar crește de asemenea și numărul clienților,partenerilor de afaceri.În cazul dat,după cum știm firma de construcții S.R.L.”RODARIS-PRO” se confruntă cu probleme de lichiditate și nivel scăzut al rentabilității,ceea ce ar avea drept metodă de ameliorare a situației atragerea de investiții străine.Investițiile străine ar avea mai multe avantaje pentru companie cum ar fi:
– sporirea producției și a calității serviciilor în concordanță cu standardele firmelor din țările europene avansate din punct de vedere economic;
-îmbogățirea întreprinderii cu utilaje moderne de construcție,ceea ce ar contribui la îmbunătățirea competitivității și a capacității de plată;
-crearea unor noi locuri de muncă,care ar contribui la creșterea rentabilității entității;
-accesul la noi piețe,care ar prevedea cucerirea lor și atragerea de noi clienți.
Încă o modalitate benefică și utilă întreprinderii pentru a ocupa un loc important pe piața de desfacere și pentru a deveni o concurență puternică pentru celelalte firme din același domeniu,este îmbunătățirea și dezvoltarea atît a procesului de marketing propriu-zis,cît și a departamentului de marketing din cadrul societății.Aceasta prevede adoptarea unor strategii care ar pune în bună lumină reputația,prestigiul și notorietatea entității.
Cea mai bună strategie de marketing pe care ar putea să o adopte S.R.L.”RODARIS-PRO”,este strategia prețurilor de penetrare care constă în prețuri scăzute și promovarea ccentuată. Aceasta are ca scop dezvoltarea unei cote mari de piață, iar penetrarea pieței se face prin menținerea unui profit scăzut per unitate pentru a inhiba competitorii. Această strategie este posibilă dacă piața este mare, iar serviciul este puțin cunoscut, cumpărătorii fiind sensibili la preț.Dat fiind faptul că întreprinderea nu are venituri mari și se luptă cu probleme legate de capacitatea de plată o alta strategie ar putea fi : strategia prețurilor scăzute și promovare mai puțin accentuată.Este folosită pentru a cuceri cote înalte de piață, acolo unde consumatorii sunt sensibili la preț.Serviciul este foarte cunoscut de aceea publicitatea este ușoară,iar potențialul de cerere este mare.

Marketerii ale căror produse sau servicii sunt noi în mod deosebit au o libertate mai mare de selectare a uneia dintre aceste opțiuni, în timp ce marketerii ale căror produse sau servicii nu diferă prea mult de cele ale concurenței au puține variante de preț, care sunt mai mult sau mai puțin determinate de concurență. Doar inventatorii unor produse pot opta pentru prețuri foarte înalte.
Grație tuturor acestor măsuri și metode enumerate mai sus pe care întreprinderea ar trebui să le adopte,aceasta ar putea să-și dobîndească un loc important pe piața concurențială ,ar putea să-și îmbunătățească capacitatea de plată pentru a-și putea onora obligațiile față de parteneri și clienți,dar și ar contribui la soluționarea numeroaselor probleme interne prin care trece întreprinderea.

CONCLUZII

Întreprinderea, indiferent de obiectul de activitate, tipul de organizare al activității, localizarea geografică, se confruntă cu o multitudine de factori care formează mediul de afaceri. Firma intră necondiționat în interacțiune, directă sau indirectă, cu mediul extern: comunitatea de afaceri, acționarii, creditorii, sindicatele, firmele concurente, angajații, clienții, furnizorii, instituțiile guvernamentale și non-guvernamentale, mass-media, organismele de protecție a consumatorilor etc. . Relațiile de interacțiune dintre firmă și societate sunt reciproce și extrem de complexe. Managerii unei firme nu o pot administra cu succes fără a ține cont de factorii care decurg din aceste relații, factori care acționează în interdependență.
În urma elaborării tezei de licență pe tema „Relevanța gestiunii financiare pe termen scurt în asigurarea lichidității și capacității de plată a întreprinderii”,am observat cît de importantă este de fapt gestiunea financiară pe termen scurt pentru desfășurarea și dezvoltarea activității economico-financiare a firmei în mod normal și continuu,dar și pentru asigurarea unei gestiuni financiare pe termen lung de succes.
Analizînd situația financiară a firmei de construcții S.R.L.”RODARIS-PRO” ,s-au conturat o mulțime de informații care pot fi sintetizate în felul următor:
Gestiunea stocurilor și a creanțelor înregistrează un rezultat destul de favorabil pentru întreprindere,aceasta manifestînd o politică agresivă de gestiune a stocurilor,care se caracterizează prin faptul că managerii se conduc după ideea obținerii unei rentabilități înalte a produselor,în cazul dat a materialelor de construcții, prin deținerea unui nivel minim de stocuri și o politică relaxată a creanțelor,ceea ce înseamnă că entitatea acordă credit comercial tuturo clienților.
Gestiunea mijloacelor bănești este caracterizată prin faptul că întreprinderea S.R.L.”RODARIS-PRO” deține un sold de numerar mic,ceea ce înseamnă evitarea de către aceasta costului de oportunitate legat de blocarea numerarului,dar și provocarea apariției costurilor de comandă sau de contractare a unui împrumut.
Analiza echilibrului financiar și a fondului de rulment, arată că entitatea se confruntă cu probleme alarmante în ceea ce privește capacitatea de plată și respectarea obligațiilor față de terți,neexistînd un echilibru între încasări și plăți,intrări și ieșiri de numerar.Fondul de rulment este manevrat conform strategiei care constă în stabilirea unui fond de rulment la nivelul activității minime,astfel încît să acoperedoar necesarul de active circulante permanente,iar activele circulante temporare să fie finanțate din datorii pe termen scurt.Această situație reclamă creșterea costurilor în legătură cu capitalul împrumutat și,corespunzător,micșorarea profitului.

Analiza lichidității și solvabilității este caracterizată de o neîncadrare a indicatorilor acestor elemente în stadartele date,ceea ce atestă că întreprinderea S.R.L.”RODARIS-PRO” ,se confruntă cu probleme grave în ceea ce privește lichiditatea și solvabilitatea.Acestea trebuie soluționate prin adoptarea unui șir de măsuri care ar ameliora situația și care ar preveni și înlătura ideea desființării companiei.
Cu ajutorul analizei financiare a întreprinderii am scos în evidență punctele forte și cele slabe ale acesteia,aspectele pozitive dar și cele negative ale gestiunii financiare pe termen scurt și mărimea în care aceasta contribuie la asigurarea capacității de plată a acesteia.
Pentru toate problemele și dificultățile prin care trece întreprinderea S.R.L.”RODARIS-PRO”,am elaborat și formulat un șir de măsuri și modalități de eficientizare a utilizării activelor circulante,de perfecționare a gestiunii financiare pe termen scurt în vederea sporirii capacității de plată a firmei,dar și de creștere a competitivității în vederea ocupării unui loc important pe piață,obținerii unui renume,îmbunătățirea reputației și căpătarea unei notorietăți în fața clienților.
Aceste soluții sunt reflectate în ultimul capitol al tezei de licență printre care aș putea enumera:
sporirea vitezei de rotație a activelor circulante,adoptarea corectă a deciziilor financiare,de investire și a celor de finanțare,efectuarea controalelor regulate asupra compartimentelor activității economico-financiare a întreprinderii,îmbunătățirea competitivității prin formularea unor strategii bune de marketing,prin atragerea investițiilor străine și prin elaborarea unor strategii bazate pe calitate,oferirea de servicii noi și introducerea unor oferte convenabile atît firmei cît și clienților.
Astfel sper ca prin acesta lucrare am reușit să demonstrez cît este de importantă tema abordată, ce impact are ea asupra întreprinderilor contemporane , prin analiza unei firme concrete și cel mai important,cît de mult a contribuit această teză de licență la manifestarea cunoștințelor acumulate în anii de facultate,dar și la formarea mea ca personalitatea în domeniul economic.

Bibliografie

1. Mihai Toma,Petre Brezeanu Finanțe și gestiune financiară Editura economică,1996,ISBN :973-9198-20-1 (pag99-113)
2. Botnari Nadejda, „Finanțele întreprinderii” , ASEM, Chișinău, 2006
ISBN 978-9975-78-482-5(pag 99-130
3. Petre Brezeanu,Gestiunea financiară a întreprinderii în economia de piață,Editura Fundației „Romînia de mîine”,București,1999 ,ISBN 973-582-109-5 (pag.290)
4. Marin Dumitru ,”Finanțele întreprinderii”, București,Editura Fundației România de Mâine, 2006 (pag 47-50). ISBN (10) 973-725-554-2
(13) 978-973-725-554-9
5. Prof.univ.dr.Dobrotă Gabriela Gestiunea întreprinderii Editura Academica Brâncuși Târgu Jiu,ISBN (13) 978-973-7637-61-0(pag.13,98.155)
6. P. Bran, Finanțele întreprinderii, București, 1994, Chișinau "Logos" 1995, p. 127
7. Vacarel, I., Finanțe Publice , Ed. Didactica și Pedagogică, Bucureti, 1992, p. 283
8. Onofrei, M., Finantele intreprinderii, Editura economica, bucuresti, 2004, pag. 246.
9. Tudorache, D., Săcăreanu, C-tin, Finanțele publice. Finanțele firmei, Ed. Universitară, București, 2006, pag.29
10.Raportul financiar S.R.L.”RODARIS-PRO”
Surse electronice:
11. https://ro.scribd.com/doc/16334991/Gestiunea-Financiara-a-Intreprinderii
12.http://www.universitateaeuropeanadragan.ro/images/imguploads/cursuri_biblioteca_virtuala/fse/gestiune_financiara_pdf

13. http://www.scritub.com/management/ECHILIBRUL-FINANCIAR-AL-INTREP93186.php
14. http://www.creeaza.com/afaceri/economie/Analiza-lichiditatii-si-solvab678.php
15. http://www.scrigroup.com/afaceri/economie/Analiza-lichiditatii-si-solvab73724.php
16. https://ro.scribd.com/doc/19434841/Manual-An2-Finantele-Intreprinderii
17.https://ro.scribd.com/doc/52091985/Crean%C5%A3ele-%C5%9Fi-gestiunea-lor
18.http://www.creeaza.com/afaceri/economie/ANALIZA-GESTIUNII-CREANTELOR842.php
19.https://ro.scribd.com/doc/143448020/Proiect-de-practica-la-S-A-Zorile
20.http://anale.feaa.uaic.ro/anale/resurse/26_Mihai_C,_Talmaciu_M_-_Imbunatatirea_competitivitatii_firmelor_printr-o_strategie_axata_pe_calitate.pdf
21. https://ro.scribd.com/doc/154459320/Analiza-Lichiditatii-Solvabilitatii-Si-Capacitatii-de-Plata-a-Intreprinderii

22. http://www.stiucum.com/finante/finantele-intreprinderilor/Echilibrul-financiar-capacitat65734.php
23. http://conspecte.com/Finantele-Intreprinderii/conrinutul-si-rolul-managementului-financiar-al-intreprinderii.html

24.http://academiacomerciala.ro/cursuri/Management/An%20II/Gestiune%20financiara%20a%20intreprinderii//Gfi.pdf
25. http://www.goldring.ro/analiza-capacitatii-de-plata-1.html

Bibliografie

1. Mihai Toma,Petre Brezeanu Finanțe și gestiune financiară Editura economică,1996,ISBN :973-9198-20-1 (pag99-113)
2. Botnari Nadejda, „Finanțele întreprinderii” , ASEM, Chișinău, 2006
ISBN 978-9975-78-482-5(pag 99-130
3. Petre Brezeanu,Gestiunea financiară a întreprinderii în economia de piață,Editura Fundației „Romînia de mîine”,București,1999 ,ISBN 973-582-109-5 (pag.290)
4. Marin Dumitru ,”Finanțele întreprinderii”, București,Editura Fundației România de Mâine, 2006 (pag 47-50). ISBN (10) 973-725-554-2
(13) 978-973-725-554-9
5. Prof.univ.dr.Dobrotă Gabriela Gestiunea întreprinderii Editura Academica Brâncuși Târgu Jiu,ISBN (13) 978-973-7637-61-0(pag.13,98.155)
6. P. Bran, Finanțele întreprinderii, București, 1994, Chișinau "Logos" 1995, p. 127
7. Vacarel, I., Finanțe Publice , Ed. Didactica și Pedagogică, Bucureti, 1992, p. 283
8. Onofrei, M., Finantele intreprinderii, Editura economica, bucuresti, 2004, pag. 246.
9. Tudorache, D., Săcăreanu, C-tin, Finanțele publice. Finanțele firmei, Ed. Universitară, București, 2006, pag.29
10.Raportul financiar S.R.L.”RODARIS-PRO”
Surse electronice:
11. https://ro.scribd.com/doc/16334991/Gestiunea-Financiara-a-Intreprinderii
12.http://www.universitateaeuropeanadragan.ro/images/imguploads/cursuri_biblioteca_virtuala/fse/gestiune_financiara_pdf

13. http://www.scritub.com/management/ECHILIBRUL-FINANCIAR-AL-INTREP93186.php
14. http://www.creeaza.com/afaceri/economie/Analiza-lichiditatii-si-solvab678.php
15. http://www.scrigroup.com/afaceri/economie/Analiza-lichiditatii-si-solvab73724.php
16. https://ro.scribd.com/doc/19434841/Manual-An2-Finantele-Intreprinderii
17.https://ro.scribd.com/doc/52091985/Crean%C5%A3ele-%C5%9Fi-gestiunea-lor
18.http://www.creeaza.com/afaceri/economie/ANALIZA-GESTIUNII-CREANTELOR842.php
19.https://ro.scribd.com/doc/143448020/Proiect-de-practica-la-S-A-Zorile
20.http://anale.feaa.uaic.ro/anale/resurse/26_Mihai_C,_Talmaciu_M_-_Imbunatatirea_competitivitatii_firmelor_printr-o_strategie_axata_pe_calitate.pdf
21. https://ro.scribd.com/doc/154459320/Analiza-Lichiditatii-Solvabilitatii-Si-Capacitatii-de-Plata-a-Intreprinderii

22. http://www.stiucum.com/finante/finantele-intreprinderilor/Echilibrul-financiar-capacitat65734.php
23. http://conspecte.com/Finantele-Intreprinderii/conrinutul-si-rolul-managementului-financiar-al-intreprinderii.html

24.http://academiacomerciala.ro/cursuri/Management/An%20II/Gestiune%20financiara%20a%20intreprinderii//Gfi.pdf
25. http://www.goldring.ro/analiza-capacitatii-de-plata-1.html