Relatііle de Comunіcare Іntra Sі Іnter Іnѕtіtutіonale, Іntra Sі Іnter Comunіtare Geѕtіonate de Catre Managementul Scolar
LUCRARE DE DISERTAȚIE
Relațiile de comunicare
intra- și inter-instituționale,
intra- și inter-comunitare
gestionate de către managementul școlar.
CUPRINS
Argument
Capitolul 1: Școala ca organizație
1.1. Specificul școlii ca organizație
1.2. Relații educaționale
1.3. Stiluri manageriale
Capitolul 2: Comunicarea intra- și inter-instituțională
2.1. Modele ale comunicării specifice organizației școlare
2.2. Comunicarea internă ca instrument de management
Capitolul 3: Comunicarea intra- și inter-comunitară
3.1. Formele comunicării specifice organizației școlare
3.2. Parteneriatele educaționale (cu familia, comunitatea și autoritățile locale)
Capitolul 4: Studiu privind relațiile de comunicare ale Școlii Gimnaziale Tătărăștii de Sus cu instituțiile din cadrul comunității locale
4.1. Premisele investigației
4.2. Obiectivele și ipoteza cercetării
4.3. Lotul de subiecți
4.4. Metodologia de cercetare
4.5. Analiza, prelucrarea și interpretarea rezultatelor
Concluzii
Bibliografie
Anexe
Argument
Suntem martorii sfârșitului epocii industriale – începută în urmă cu două secole și care include un secol XX ce poate fi definit conform unor specialiști drept secolul societății organizaționale – și totodată martori ai intrării omenirii în epoca informațională, conform trilogiei celui de-al treilea val al lui Alvin Toffler. Ținând cont de acest aspect, este important să abordăm organizația școlară din punct de vedere al comunicării și interacțiunii umane.
Am avut în vedere tendințele politicilor educaționale contemporane europene și mondiale, de implicare a tuturor actorilor sociali locali în educația tinerilor, mai cu seamă din învățământul preuniversitar, prin includerea componentelor educaționale formale, nonformale și informale în parteneriate educaționale.
De asemenea, prin prezenta lucrare încerc să asigur un echilibru cât mai bun între abordarea teoretică și partea de cercetare, reprezentată de studiul de caz asupra unei instituții de învățământ preuniversitar, respectiv de nivel gimnazial.
Tema de cercetare este: Studiu privind relațiile de comunicare ale Școlii Gimnaziale Tătărăștii de Sus cu instituțiile din cadrul comunității locale, fiind realizat din perspectiva comunicării interinstituționale și intracomunitare. Aria de cercetare este comuna Tătărăștii de Sus, județul Teleorman, iar populația investigată cuprinde reprezentanți ai conducerii școlii și ai instituțiilor partenere ale acesteia. Perioada de cercetare se situează între lunile ianuarie – mai 2014.
Cercetarea propriu-zisă a utilizat atât metode calitative, cât și cantitative și s-a realizat în 3 timpi: 1. studiul diagnostic, având ca instrument de cercetare chestionarul autoadminstrat, individualizat și aplicat la câte doi respondenți reprezentativi din fiecare dintre instituțiile din comunitate, respectiv școală, primărie, post local de poliție, biserică și unitate sanitară. Scopul studiului diagnostic este de a analiza relațiile de comunicare dintre aceste instituții din perspectiva managementului; 2. planul de intervenție, o activitate de îmbunătățire a situației pe baza unui plan de măsuri întocmit de parteneri; 3. chestionarul de follow-up, aplicat la 3 luni după intervenție de la aplicarea primului chestionar pentru a putea observa gradul de satisfacție al partenerilor în urma intervenției.
Ipoteza cercetării este: dacă relațiile de comunicare ale Școlii Gimnaziale Tătărăștii de Sus cu principalele instituții din comunitatea locală se fac pe baza unui plan coerent de acțiune, aceste relații se îmbunătățesc.
Capitolul 1.
Școala ca organizație
Specificul școlii ca organizație
În societatea contemporană, individul este o entitate organizațională. Începând de la vârsta preșcolară, el își petrece o mare parte a timpului în diferite tipuri de organizații, fie ele școlare, profesionale, politice sau culturale. Pentru a putea sublinia caracteristicile organizaționale ale școlii, voi delimita mai întâi conceptele și teoriile specialiștilor în domeniul organizațional.
Organizația poate fi definită ca un sistem de activități structurate în finalități explicit formulate, ce antrenează un număr mare de indivizi cu statusuri și roluri bine delimitate în interiorul său. Am selectat această definiție din literatura de specialitate pentru a sublinia câteva trăsături ale organizației.
Caracteristicile organizației sunt: obiective și politici bine stabilite, care tind să integreze scopurile individuale ale indivizilor; statusuri bine determinate și simbolic reprezentate; reguli și regulamente precise; limitarea responsabilităților și activităților individuale; eficientizarea comunicării, coordonării și controlului prin lanțul ierarhic.
Ultimele trei trăsături, alături de caracterul de impersonalitate a organizației, definesc specializarea și diviziunea muncii evidențiate de sociologul și economistul politic german Max Weber (1864-1920), în teoria sa asupra raționalizării societății occidentale prin birocrație.
Teoriile privind organizațiile sunt grupate în trei categorii:
1. Teorii clasice (F. Taylor, H. Fayol), care analizează: a. eficiența; b. pricipiile ierarhiei funcționale ale autorității; c. structurile de organizare; d. controlul activității depuse, urmărind în final creșterea productivității muncii organizației și a gradului ei de utilitate socială.
Din perspectiva clasică pot fi delimitate următoarele direcții manageriale ale unității de învățământ: organizația școlară centrată pe profesor, care vizează un sistem unidirecționat spre transmiterea de cunoștințe; organizația școlară favorabilă profesorului, ca „element activ” și defavorabilă elevului, considerat doar „obiect al educației”; organizația școlară planificată într-o manieră centralizată prelungită până la nivelul formelor de educație nonformală și chiar la nivelul raporturilor cu comunitatea educativă locală.
2. Teorii neoclasice (Elton Mayo, W. J. Dickson) care acordă un rol primordial omului, fenomenelor psihosociale care apar ca urmare a interacțiunii indivizilor în câmpul muncii, creării unui climat psihologic pozitiv, motivarea salariaților și creșterea nivelului de satisfacție al acestora, eliminarea tensiunilor dintre muncitori și patronat.
Trăsături ale organizației școlare construită în sensul teoriei neoclasice a relațiilor umane:
trăsături psihocentriste, exprimate prin: centrarea pe elev; centrarea pe „interesul care dirijează conduita elevului”; centrarea pe „favorizarea originalității fiecărui elev”, dar și pe „dezvoltarea sensului social”;
trăsături sociocentriste, exprimate prin: centrarea pe construirea unei instituții bazată pe autogestiune; centrarea pe favorizarea relației elev-elev și elev-mediu; centrarea pe restructurarea activității cu scopul de a dezvolta personalitatea elevului pentru autonomie și reformare socială.
3. Teorii moderne, ce analizează organizația ca un sistem dinamic, în interiorul căruia acționează interdependent o serie de factori și fenomene. Autorii acestor teorii combină teoria neoclasică a relațiilor umane cu perspectiva inspirată din teoria generală a sistemelor și acordă o atenție deosebită motivației angajaților, capacităților lor de învățare, stilurilor de conducere manageriale, participării la actul deciziei, mecanismelor comunicării, climatului organizațional, fidelității față de instituție etc. .
Evoluția teoriilor organizaționale este strâns legată de evoluția conștiinței de sine a indivizilor în cadrul organizației și cu evoluția valorilor societății tipice europene. Motivațiile și așteptările omului din ultimele decenii au fost puternic influențate de nevoile de independență și de realizare personală, de scăderea valorii sentimentelor de datorie sau obligație în fața valorii independenței și a dreptului personal. Au urmat modificări în relațiile angajat-angajator, în relațiile contractuale cu drepturi și obligații de ambele părți, eficiența fiind dată de motivația angajatului în optimizarea activității. La schimbarea paradigmei în înțelegerea dezvoltării organizației a avut o mare contribuție succesul economic al organizațiilor japoneze din ultimele șase decenii, care au dezvoltat anumite caracteristici, preluate apoi de firme europene și americane .
Organizațiile se pot clasifica după anumite criterii:
scop urmărit: organizații economice, educative, religioase, culturale, politice, recreative;
mod exercitare coordonare și control: organizații de coerciție, normative, utilitare etc.;
prim beneficiar: organizații în care primul beneficiar este membrul organizației (partide politice, sindicate, culte religioase), patronul (firme industriale, agricole, comerciale, de transport, bancare etc.), clientul (spitale, școli) sau publicul larg (statul, organismele guvernamentale, armata, poliția, mass media).
Având în vedere cele de mai sus, școala este o organizație educativă, de utilitate socială, a cărui prim beneficiar este elevul.
Școala este o organizație care realizează o activitate pedagogică într-un cadru instituționalizat specializat, cu statusuri și roluri determinate social în vederea realizării de finalități ale procesului și sistemului de învățământ .
Școala este mediul social organizat ce are ca scop producerea socializării secundare și a învățării, care să conducă la dezvoltarea armonioasă și integrarea tânărului în societate.
Cei mai importanți factori ce determină funcționarea organizației școlare sunt, în opinia lui Emil Păun (1999), managementul școlar, climatul școlii și cultura școlii. Performanțele unei organizații depind în mare măsură de calitatea managementului acesteia, prin urmare voi prezenta câteva considerații generale asupra conducerii organizației școlare.
Emil Păun (1999) arăta că organizația școlară se caracterizează prin două activități de bază distincte și interdependente:
activitatea managerială, bazată pe logica organizațională, activitate de conducere și administrare a școlii și a structurilor care reglementează activitatea cadrelor didactice și rolul lor organizațional;
activitatea pedagogico-educațională, bazată pe logica pedagogică, non-organizațională, activitate reglementată de norme proprii proceselor de predare-învățare, ce implică raporturi specifice ale elevilor și profesorilor cu știința.
Prin activitatea sa managerială, școala intră in categoria organizațiilor birocratice, în care există și funcționează toate elementele caracteristice ale acestora: ierarhie bazată pe competențe, reglementare riguroasă a statusurilor, rolurilor și normelor, diviziunea muncii, planificare, documente scrise. Prin activitatea pedagogico-educațională, școala se situează deja în afara logicii birocratice, intrând în sfera logicii pedagogice, non-organizațională. Desigur că și această componentă permite, într-o anumită măsură o birocratizare, dar ea trebuie să servească în calitate de mijloc și nu de scop.
Birocrația școlară este instrumentul care sprijină funcționalitatea eficientă a sistemului pedagogic. În măsura în care nu face acest lucru ea, devine inutilă și indezirabilă. Birocratizarea organizației școlare are unele avantaje însă poate duce la discriminare și aversiune la schimbare. Birocrația se caracterizează prin ierarhizarea autorității, o foarte bine delimitată diviziune a muncii, reguli și regulamente explicite și relații impersonale între membrii organizației. În teorie, birocrația este o meritocrație ce pune accent pe eficiență și asigură șanse egale. În realitate, unii indivizi beneficiază de privilegii structurale, sociale (unele familii își permit financiar pregătirea și testarea particulară a copiilor lor, ceea ce le permite acestora accesul în școli mai bune, particulare sau studii în străinătate), politice (angajarea de personal în structurile superioare) sau culturale la care alți indivizi nu au acces. Bazele sistemului educațional actual au fost puse în perioada revoluției industriale. De atunci mediul organizațional școlar a devenit structurat ca ierarhie, standardizare și specializare, și aversiune la schimbare. Birocrația se caracterizează prin ierarhizarea autorității, o foarte bine delimitată diviziune a muncii, reguli și regulamente explicite și relații impersonale între membrii organizației. În teorie, birocrația este o meritocrație ce pune accent pe eficiență și asigură șanse egale. În realitate, unii indivizi beneficiază de privilegii structurale, sociale (unele familii își permit financiar pregătirea și testarea particulară a copiilor lor, ceea ce le permite acestora accesul în școli mai bune, particulare sau studii în străinătate), politice (angajarea de personal în structurile superioare) sau culturale la care alți indivizi nu au acces. Bazele sistemului educațional actual au fost puse în perioada revoluției industriale. De atunci mediul organizațional școlar a devenit structurat ca ierarhie, standardizare și specializare, model preluat treptat și în România.
Birocratizarea școlilor impiedică schimbarea eficientă și rapidă a sistemului de învățământ pentru a răspunde nevoilor copiilor, atunci când schimbările sociale (integrarea grupurilor religioase, sau etnice), politice (schimbarea regimului politic) sau tehnologice (provocările lumii virtuale) impun această schimbare. Modelul sistemului educațional impus de era industrială dispare treptat sub presiunea noilor tehnologii care redefinesc organizația școlară ca mediu deopotrivă fizic și virtual. În secolul XXI, predarea, învățarea și sistemul educațional au fost lovite de forțe ce contestă funcționarea birocratică a școlilor ca structuri organizaționale ierarhice, structuri strâns controlate și decizii centralizate.
Managementul educațional este știința și arta de a pregăti resursele umane și de a forma/ modela personalitățile elevilor și ale profesorilor totodată. Managementul educațional reprezintă de asemenea o metodologie de abordare interdisciplinară și strategică a educației și un ansamblu de principii și norme de conducere ce asigură atingerea obiectivelor educaționale, punând accent pe motivarea, responsabilizarea și cooperarea resurselor umane implicate.
Rolul directorului în școală este deopotrivă instrumental, administrativ, expresiv și academic. Dimensiunea academică se referă la organizarea activităților pedagogice pentru obținerea și menținerea condițiilor de performanță. Dimensiunea administrativă este determinată de gestionarea eficientă a resurselor materiale și financiare necesare desfășurării activității. Dimensiunea instrumentală se referă la responsabilități administrative și academice, având în vedere mijloacele de organizare a activității. Dimensiunea expresivă vizează preocuparea managerului școlar pentru a asigura un climat emoțional optim pentru angajați.
Unii specialiști consideră că managementul școlii trebuie să îndeplinească funcții de:
previziune, stabilirea de prognoze pe termen lung a evoluției organizației școlare, planuri de perspectivă/ planuri curente, programe activități educative, detaliate până la nivel de oră de curs;
organizarea activității de perspectivă și a celei curente, cu specificarea sarcinilor individuale în fișele posturilor și în alte documente școlare;
coordonare acțiuni și asigurarea unei comunicări eficiente în interiorul organizației școlare;
antrenarea membrilor organizației școlare în realizarea de sarcini, prin motivarea complexă și diferențiată a acestor membri;
controlul și evaluarea curentă și periodică a activității, pentru optimizarea performanțelor.
Conducerea unei organizații școlare nu este exclusiv sarcina directorului, ci este distribuită și Consiliului de administrație, Consiliului profesoral, sindicatelor, Consiliului părinților și instanțelor supraordonate, respectiv inspectorat școlar județean, minister, autorități publice locale. Totuși, rolul hotărâtor în activitatea managerială este cel al directorului unității de învățământ, calitatea activității sale punându-și amprenta asupra celorlalte relații și procese de conducere și asupra climatului organizației școlare.
Climatul unei organizații reprezintă mediul afectiv, moral și intelectual care predomină într-o organizație. Climatul este un factor ce influențează nemijlocit performanța organizației.
În cadrul școlii ca organizație ne putem referi atât la climat în mod general – climatul școlii – cât și în mod specific, respectiv la climatul clasei de elevi. Climatul clasei este determinat de climatul general al școlii și de caracteristicile particulare clasei de elevi.
Factorii de care depinde climatul general al școlii sunt de trei tipuri:
factori structurali: mărimea școlii, structura grupurilor de profesori și elevi pe categorii de vârste, sexe, nivel de pregătire, poziție socială a școlii în cadrul comunității;
factori instrumentali: condițiile materiale, relațiile funcționale dintre membrii organizației școlare, strategii și modalități de acțiune, stilul de conducere și competența directorului, gradul de motivare și valorificare a resurselor umane ale școlii, modalități de comunicare internă;
factori socio-afectivi și motivaționali: relațiile interpersonale, măsura în care există sau nu consens în interesele și asteptările membrilor organizației școlare, gradul de coeziune, gradul de satisfacție sau insatisfacție al elevilor, părinților și profesorilor.
Prin ipostaza sa, prin stilul de conducere adoptat și prin calitățile sale de lider, directorul este mediatorul climatului școlar și își pune în mod decisiv amprenta asupra acestuia. Prin analiza conduitei directorului corelată cu comportamentul profesorilor, specialiștii în domeniu descriu patru tipuri de climat organizațional școlar:
climatul deschis și angajat, bazat pe cooperare și respect între directorul izolat, rigid și autoritar și profesionalismul și cooperarea profesorilor;
2. climatul angajat – marcat de comportamentul rigid și autoritar al directorului, care elaborează sarcini birocratice suplimentare pe care le controlează strict, generând frustrări și reacții de apărare ale cadrelor didactice;
3. climatul neangajat – în care directorul are un comportament deschis, dar profesorii sunt necooperanți, necomunicativi și neangajați;
4. climatul închis – în care directorul și profesorii își desfășoară activitatea din obligație, doar ca rutină, sunt lipsiți de interes.
În realitate întâlnim combinații ale acestor modele în structurile organizaționale școlare. Nu putem afirma că un anumit model este ideal, însă climatele deschise influențează în mod pozitiv performanțele școlare ale elevilor și satisfacția profesională a profesorilor.
Relațiile din cadrul clasei de elevi, din punct de vedere al managementului clasei, sunt aspecte importante de a cărui cunoaștere și aplicare depinde succesul demersului didactic.
În cadrul managementului organizației școlare există nu doar managementul instituției care cade în sarcina și responsabilitatea echipei manageriale a școlii, ci totodată, pentru fiecare cadru didactic în parte, managementul clasei de elevi. Managementul clasei și-l însușește teoretic fiecare profesor în timpul formării sale, iar practic dobândește experiență de-a lungul anilor de predare la clasă.
Clasa ca grup social are câteva caracteristici speciale, precum: regulile formale după care funcționează, numărul mic de membri, prezența unor finalități educaționale, interacțiunile dinrte membrii săi, un anumit grad de coeziune.
Managementul clasei implică, pentru a respecta stilul de învățare al fiecărui elev și pentru a atinge efectele formative scontate:
– să ofere elevilor cât mai multe situații de cunoaștere reciprocă;
– să conducă democratic activitatea clasei;
– să stimuleze inițiativa elevilor;
– să încurajeze elevii să își asume responsabilități;
– să îmbine activități bazate pe competiție cu cele bazate pe cooperare pentru stimularea diferitelor stiluri de învățare ale elevilor.
Personalizarea clasei este un alt instrument de lucru al profesorului ca manager al clasei. Formarea și cristalizarea unei culturi a grupului este bine să se afle în atenția învățătorilor, diriginților și, în general, a tuturor profesorilor din învățământul preuniversitar. Personalizarea clasei de elevi se realizează prin: identificarea unui nume propriu al clasei, a unei mascote, a unui simbol/ logo/ blazon, amenajarea sălii de clasă care să includă aceste simboluri și rezultate ale activității elevilor din clasa respectivă, existența mobilierului modular, astfel încât să poată fi dispus, amenajat și structurat în funcție de obiectivele formării și specificul activităților educaționale. Dispunerea tradițională a mobilierului impune abordarea clasică a unui adult autoritar care expune idei. Dispunerea mobilierului în formă de "U" sau cerc permite profesorului să gestioneze mai bine activitatea didactică, și este recomandată în cazul unor metode interactive (problematizarea, experimentul, studiul de caz, jocul de rol, dezbaterea), când profesorul și toți membrii clasei pot interacționa direct, față în față. Dispunerea mobilierului de tip bistro este utilă atunci când profesorul își propune desfășurarea activității elevilor prin lucrul în echipă.
Din perspectiva psihosociologică, organizația școlară este un sistem deschis care oferă două perspective asupra procesului educațional: 1. formarea elevilor și integrarea lor în societate; 2. furnizarea de modele comportamentale și atitudinale în comunitatea locală .
Sistemul deschis al învățământului presupune existența în cadrul său a unor fluxuri de intrare și a unor fluxuri de ieșire. Ph. H. Coombs arată că un sistem de învățământ trebuie considerat în funție de modul în care „ține pasul” cu evoluția socială și în funcție de satisfacerea nevoilor sociale în formarea continuă a angajaților.
Dacă „input-urile” în sistem sunt în general controlabile (materiale, financiare, umane), cu mult mai puțin previzibile sunt „output-urile”, respectiv elevii. Ei nu-și părăsesc la intrare bagajul lor cultural (modele, prejudecăți, roluri, experiențe trăite) care reflectă modul lor de raportare sistem.
Poziția individului în organizație se evidențiază prin două aspecte: individul își dorește satisfacerea trebuințelor și aspirațiilor personale; pe de altă parte, el trebuie să întrunească cerințele organizației și să se integreze în lanțul ierarhic. Elevul integrat în sistemul de cerințe a școlii poate fi recunoscut în colectivitatea școlară deoarece întrunește cerințele și participă la dezvoltarea organizației.
Ca organizație socială, școala este un sistem formal și totodată un mediu pentru dezvoltarea de relații interpersonale informale. Școala este formală prin prescrierea de reguli și norme, ierarhie și proceduri de control. Tot școala dezvoltă, în acest context formal, relații de simpatie sau antipatie, de alegere sau respingere între elevi, între profesori sau între elevi și profesori.
1.2. Relații educaționale
Orice activitate presupune schimb de informații, adică procese și relații de comunicare. Ca fenomen social, procesul de comunicare angajează ființele umane cu toată personalitatea lor.
Calitatea relațiilor interpersonale are o consecință directă asupra evoluției societății și a evoluției acesteia, de aceasta depinzând pregătirea elevilor, motivația profesorilor și a elevului în activitatea școalară.
O comunicare eficientă îndeplinește cât mai multe din următoarele calități și trăsături: prezența, ascultarea activă, punerea de întrebări, observarea, evaluarea, autoevaluarea, medierea, asertivitatea, empatia, parafrazarea, acordarea de feedback, paralimbajul, elemente de limbaj nonverbal.
Relațiile dintre diferitele compartimente ale organizației și fiecare dintre membrii săi nu se pot desfășura fără un sistem de comunicare managerială eficientă.
Relațiile educaționale intra-organizaționale pot fi împărțite în categorii după cum urmează:
* relațiile interpresonale în clasa de elevi: între profesori și elevi și între elevi;
* relațiile interpersonale în cancelarie: între profesori și între profesori și directori;
* relațiile interpersonale la nivelul conducerii: între directori, între directori și șefii de catedre și comisii;
* relațiile interpersonale între personalul didactic, personalul nedidactic și personalul auxiliar;
* relațiile interpersonale între profesori și părinții elevilor.
Relațiile educaționale au un caracter etic și formativ. Elevul în cadrul vieții școlare trăiește într-un angrenaj social, astfel că viața sa afectivă, activitatea intelectuală și profesională se desfășoară în mediul psihosocial școlar.
În ontogeneza sa, individul stabilește relații interpersonale cu mama, cu familia sa, apoi cu alți copii și adulți, cu educatoarea și colegii, dezvoltându-și capacitatea de adaptare la mediul social și de stabilire a unor relații complexe. Relațiile copilului în cadrul clasei de elevi vor influența evoluția sa ca persoană în formare și randamentul învățării sale.
Îndeplinirea de sarcini și activități comune determină între elevii clasei relații funcționale de interdependență, în vederea atingerii scopului comun propus. Pe de altă parte, viața în grup determină întotdeauna și aspecte emoțional-afective, precum și tensiuni și conflicte. Interacțiunea din clasa de elevi duce la o organizare ierarhică a grupului de elevi, o anumită ordine instituită a clasei, această ordine devenind sursa inegalitaților și a capacității individuale de adaptare a elevilor.
Activitățile de instruire presupun o organizare de tip secvențial prin întrebări, răspunsuri, evaluare și o organizare de tip ierarhic (începere, desfășurare, încheiere). Elevul se adaptează la dinamica acestor activități de instruire prin strategii proprii de interacțiune. Acest tip de adaptare este o competență socială, care își are originile în familie, acolo unde se pun bazele inteligenței sociale, și care se consolidează în contextul sociorelațional al clasei de elevi.
Clasa de elevi dezvoltă astfel tinerilor abilitatea de a relaționa și interacționa social în plan școlar și prin extindere în plan social. Relațiile interpersonale din clasa de elevi, în funcție de nevoile și trebuințele psihologice ale elevilor, se pot clasifica astfel: relații de intercunoaștere; relații de intercomunicare; relații socio-afective (afectiv-simpatice) și relații de influențare.
Relațiile interpersonale, ca interacțiuni directe în cadrul clasei de elevi, pot fi:
relații de cooperare, pentru atingerea unui scop comun;
relații de competiție, pentru atingerea de scopuri individuale;
relații de conflict, pentru atingerea unui scop comun de către doi elevi rivali, opozanți.
Școala americană a folosit în mod tradițional un sistem de evaluare a elevilor bazat pe competiție, inducând astfel tinerilor o motivație extrinsecă. Competiția cauzează o atmosferă ce determină: un nivel ridicat de anxietate la unii elevi; un nivel mai scăzut de reflectare a elevilor asupra lor înșiși și asupra muncii lor; atitudini reprobabile față de colegi la unii elevi.
Un aspect fundamental al relațiilor educaționale inter-instituționale îl constituie interacțiunea verticală, profesor – elev, care influențează atmosfera din clasă, profesorul contribuind decisiv la întărirea coeziunii sau dezbinarea clasei.
Procesul de influență educațională este definit în majoritatea lucrărilor de specialitate ca fiind o activitate educațională organizată și structurată, exercitată asupra educabilului în vederea construirii, formării sau schimbării unor comportamente și atitudini. Din punctul de vedere al managementului clasei de elevi, acest proces poate fi analizat din două perspective: influența personală a profesorului ca lider și ca factor exterior; influența de grup guvernată de factori formali și/ sau nonformali. Acești factori sunt: relația afectivă dintre elevi și profesor, percepția elevului asupra profesorului, folosirea excesivă a influenței și nivelul de individualizare al strategiilor de predare utilizate de profesor.
În relațiile elev-profesor există trei atitudini care facilitează învățarea: o relație directă, deschisă, realistă între elev și profesor; încredere, valorizare și acceptare reciprocă; înțelegere din partea profesorului în afara oricăror judecăți sau prejudecăți.
Relațiile inter-organizaționale ale unităților de învățământ preuniversitare sunt verticale (cu Inspectoratul Școlar Județean/ al Municipiului București, cu Casa Corpului Didactic județeană/ a Municipiului București, cu Centrul Județean/ al Municipiului București de Resurse și Asistență Educațională, cu Ministerul Educației etc.) sau orizontale (cu unități de învățământ preșcolar, primar, gimnazial sau liceal). Relațiile inter-organizaționale pot fi îmbunătățite în vederea creării și menținerii imaginii publice a unității de învățământ prin cunoașterea de către managementul școlii a unor elemente de bază din domeniul relațiilor publice, respectiv, comunicarea prin discurs public, relațiile cu presa și comunicatele de presă.
Pe lângă educația formală oferită tinerilor de școală, o mare influență o are educația informală și educația non-formală. Din această cauză este important ca organizațiile școlare să mențină legături strânse cu organizațiile din comunitatea din care face parte.
Relațiile intra-comunitare cu alte structuri organizaționale, precum autoritățile locale, poliția, spitalul, jandarmii, pompierii, primăria, agenții economici, instituțiile culturale și religioase, mass-media, pot influența pozitiv educația informală, iar relațiile cu unele organizații neguvernamentale oferă tinerilor oportunități de dezvoltare personală și profesională bazată pe educație nonformală. Programe educaționale nonformale oferă organizații mai mari, cu echipe de lucru locale în cadrul școlilor sau în afara lor, precum Fundația Noi Orizonturi, Cercetașii români, Salvați copiii, însă și alte organizații mai mici locale, care derulează proiecte educaționale, prin care tinerii dobândesc anumite competențe, prin intermediul Agenției Naționale pentru Programe Comunitare în Domeniul Educației și Formării Profesionale ANPCDEPFC, programul Tineret în acțiune.
Relațiile inter-comunitare pot fi facilitate de organizațiile școlare locale, datorită caracterului lor formativ. Autoritățile locale din diferite județe regiuni, din țară, din alte țări europene și nu numai, în cazul localităților înfrățite sau al proiectelor comune, stabilesc împreună strategii care se referă la zone temporale din viitor, astfel că interesul acestora este să implice tineretul, pentru a promova și perpetua aceste parteneriate. Nu este suprinzător că acest gen de parteneriate cuprind ca actori sociali, pe lângă autorități locale, un număr mare de organizații școlare.
Calitatea relațiilor intra-organizaționale – mai puțin relațiile directe dintre elevi și dintre elevi și profesori – a relațiilor inter-organizaționale, a relațiilor intra- și inter-comunitare depind în foarte mare măsură de stilul de conducere a echipei manageriale a școlii.
1.3. Stiluri manageriale
Denumim stil modul „propriu de manifestare a unei persoane, o metodă sau o manieră de lucru, de interpretare, modul sau felul, de a reacționa”. Stilul de conducere este un sistem de mijloace prin care decidenții contribuie la realizarea scopurilor organizației și comportamentul real al managerului.
Dimensiunile stilului de conducere sunt, după sociologul Henry Minzberg: practicile de luare a deciziilor; capacitatea profesională și interpersonală a conducătorului; capacitatea organizatorică; crearea unui climat optim centrat pe performanță; motivarea muncii; delegarea autorității; coordonarea și controlul; centrarea pe om; principialitatea și corectitudinea; atitudinea față de forurile superioare.
În știința conducerii sunt propuse câteva tipologii ale stilurilor manageriale: după practica de luare a deciziilor, după criteriul concentrării pe producție și pe omși modelul tridimensional elaborat de W. J. Reddin (1968).
După practica de luare a deciziilor, se delimitează tipurile:
stilul autoritar, cu subvariantele sale: stil autoritar obiectiv (managerul acceptă și alte păreri, dacă sunt juste, în luarea deciziilor) și stil autoritar subiectiv (ia decizii singur și descurajează exprimarea părerilor);
stilul democrat, cu subvariantele: stil democrat consultativ (managerul consultă grupul, însă ia decizii singur) și stil democrat participativ (conducătorul ia decizia împreună cu ceilalți);
stilul permisiv, caracterizat prin faptul că managerul se lasă condus de alții sau de evenimente, practic neexistând un stil propriu de conducere
Tipologia după criteriul centrării pe producție și pe om este reprezentată în matricea managerială Blake-Mouton (figura 1).
Centrare pe om
Figura nr. 1. Matricea managerială Blake – Mouton.
Matricea managerială Blake – Mouton are două dimensiuni și e concepută ca o scală cu 9 valori care indică gradul de interes al managerului pentru producție sau pentru oameni, în valori numerice cuprinse între 1 (ce mai mică) și 9 (maximă). Această matrice definește 5 stiluri de bază, dintre care 4 sunt reprezentate în colțurile matricei, iar cea de-a cincea în mijloc.
Stilul conducătorului centrat pe sarcină (9.1) implică interes maxim referitor la rezultatele producției și interes minim pentru oameni. Acest tip de conducător consideră oamenii simple instrumente de realizare a producției, care pot fi înlocuite atunci când nu sunt eficiente. În cadrul acestui stil, conflictele interpersonale sunt soluționate prin aplicarea de măsuri disciplinare.
Un alt stil managerial extrem (1.9), este cel care manifestă interesul cel mai mic pe sarcină (1) și cel mai mare pe oameni (9), punând accent exclusiv pe realizarea unui climat optim de muncă, considerând că dacă oamenii sunt mulțumiți, ei vor produce ceea ce li se cere.
Managerul „secătuit” (1.1) manifestă interes minim pe producție (1) și de asemenea pe om (1). Este un stil caracteristic persoanelor în prag de pensionare, care se cred nedreptățiți.
Conducătorul moderat-oscilant (5.5) se preocupă la nivel mediu atât de producție/ performanță adecvată, cât și pe oferirea unui mediu optim de muncă angajaților. Este stilul compromisului.
Conducătorul centrat pe grup (9.9) este cel care crede că se poate realiza o armonizare a problemelor de producție cu cele umane, punând accent pe management participativ. Este considerat cel mai bun stil de conducere, deoarece se adresează în cea mai mare măsură atât problemelor de personal, cât și problemelor de producție.
Tipologia tridimensională a conducerii eficiente introduce o a treia dimensiune grilei stilurilor de conducere centrate pe sarcină și pe relație, respectiv dimensiunea eficienței. Conform teoriei lui Reddin (vezi figura 2), eficiența depinde de flexibilitatea managerului în alegerea stilului cel mai potrivit prin care se obțin înalte performanțe.
Figura nr. 2. Grila tridimensională elaborată de W. J. Reddin a conducerii eficiente.
Managerul integrator se implică împreună cu toată echipa lui în realizarea obiectivelor organizației. Stilul cel mai eficient este cel activ și presupune o preocupare atât pentru sarcină, cât și pentru relații. Stilul cel mai ineficient (îngăduitor) este la fel centrat pe sarcină și pe relație, însă este un slab decident, sub presiunea evenimentelor.
Managerul dedicat este dominator și interesat doar de producție, nu și de problemele oamenilor. Stilul eficient (autocrat-binevoitor) îndrumă oamenii pentru realizarea eficientă a sarcinilor. Stilul ineficient (autoritar) presupune preocuparea doar spre producție, fiind total dezinteresat de nivelul de motivație al angajaților.
Conducătorul relaționat pune accent pe cooperare și relații armonioase de muncă. Stilul eficient (progresist) e determinat de încrederea acordată oamenilor, iar stilul ineficient (misionar) corespunde modelului paternalist, creând angajaților dependență prin reducerea responsabilizării acestora.
Conducătorul divizat e preocupat de formularea regulilor și strategiilor de muncă. Stilul eficient (birocratic) pune accent pe importanța regulilor, iar stilul ineficient (dezertor) se caracterizează prin dezinteres.
Alți cercetători (K. Lewin și colaboratorii săi) vorbesc de două stiluri de bază, unul autoritar și unul democratic. În cadrul stilului managerial autoritar sunt respectate strict normele și ierarhia, structura birocratică, managerul decide și impune sarcina și modalitățile de lucru, stabilește responsabilitățile, având o atitudine rece și impersonală, generând egoism, individualism, un climat tensional și conflictual. Stilul democratic se caracterizează prin dezbatere, participare și initiativă în stabilirea obiectivelor, sarcinilor și metodelor de lucru, liderul considerându-se un egal al membrilor grupului, determinând un indice de satisfacție ridicat, un climat bazat pe relații amicale și spirit de echipă.
Conflictele organizaționale sunt obișnuite în orice instituție, acest fapt datorându-se însuși modului de funcționare al organizației. Medierea reprezintă una dintre cele mai vechi modalități de soluționare a conflictelor. Pentru manageri este important să cunoască un număr cât mai mare de alternative pentru a rezolva conflictele. Managerii pot gestiona corect conflictele atunci când cunosc sursele și natura acestora, sau dacă e necesar, ei le pot orienta sau stimula în limite controlabile, deoarece soluționarea conflictelor presupune atât procese constructive, cât și distructive.
R. Baron consideră că, pentru un manager performant sunt relevante trăsături de ordin: motivațional și volitiv (dorința de afirmare, realizare, dinamism, putere de muncă, fermitate, încredere în sine, autocontrol), moral-axiologic (onestitate, fidelitate, integritate, sensibilitate și deschidere către ceilalți din grup) și cognitiv (inteligență, creativitate, originalitate, flexibilitate).
Literatura de specialitate și studiile psihosociologice arată că asimilarea și punerea în practică într-un mod creator, personal a principiilor de management modern de către conducătorii unităților școlare, asigură o conducere eficientă, echilibrată.
Dintre aceste principii, punctăm:
rezolvarea corectă și eficientă a sarcinilor;
selectarea și propunerea de sarcini noi, selectate atent;
menținerea în prim plan a coordonării;
fermitate în combaterea zvonurilor, a imoralității profesionale și personale, în rezolvarea conflictelor;
menținerea în prim plan a acestor principii, nu a amănuntelor;
eficiența conducerii se evaluează după climatul general al organizației și după rezultate;
disfuncționalitățile organizaționale și neîndeplinirea sarcinilor de către subordonați trebuie căutată în stilul de comandă al echipei manageriale;
conducătorul unității școlare trebuie să fie un exemplu de ducere la îndeplinire a sarcinilor, în mod profesional;
promovarea permanentă a spiritului de echipă;
conducătorul trebuie să asigure fiecărui angajat un sentiment de încredere în sine.
managerul trebuie să aibă în mod constant în vedere formarea și realizarea coeziunii angajaților, ca echipă;
evitarea risipirii resurselor umane, de timp, financiare;
evitarea suprasolicitării proprii și a angajaților, prin delegare judicioasă a sarcinilor și atribuțiilor;
utilizarea judicioasă a orelor de lucru, prin desfășurarea activităților după un program echilibrat și concentrat, dens;
ideile noi trebuie aplicate cu discernământ, prin evitarea extremelor;
utilizarea capacității întreprinzătoare a angajaților, în mod eficient și oportun.
Citându-l pe Emil Mihuleac, concluzionăm că stilul de conducere este „o îmbinare de elemente teoretice și metodice, de cunoștințe și deprinderi, selectând necesități obiective și particularități de structură psihică a conducătorului”.
Preluând tipologia clasică a stilului managerial propusă de Lewin, Lippit & White, respectiv stilurile autoritar, democratic și permisiv, în funcție de practica de luare a deciziilor, L.Ezechil le aduce 3 noi dimensiuni profilului managerial al conducătorului instituției de învățământ, obținând o matrice din care se poate extrage un „stil comunicativ al managerului școlar”. Cele trei dimensiuni sunt stilul reprezentațional, stilul atribuțional și stilul comunicativ.
Stilul managerului școlar, care asimilează caracteristici de stil personal, respectiv un profil de comportament rezultat din experiența de viață personală, determinat de credințe și convingeri personale și de modalitatea individului de a formula cerințe și sarcini de lucru; și totodată caracteristici de stil profesional, respectiv modalitatea prin care profesorul/ managerul școlar se exprimă în calitate de cadru didactic, în funcție de pregătirea sa profesională, de experiența și competențele acumulate. Competențele și comportamentul relevate de stilul de conducere nu sunt neapărat suprapuse cu stilul profesional, însă sunt mult influențate de stilul personal. Astfel, există profesori cu rezultate deosebite obținute în procesul educativ, care însă nu au competențe de conducere, și există manageri școlari care au abilități didactice nu foarte strălucite și care prezintă abilități manageriale de excepție.
Stilul comunicativ se regăsește în celelalte 3 stiluri prezentate mai sus și este determinat de modalitatea de comunicare a profesorului cu elevii.
Alte două variante de stil determinate de personalitatea cadrului didactic sunt stilul reprezentațional, determinat de reprezentările profesorului despre școală, sarcini școlare, rolul său și al elevilor; și respectiv stilul atribuțional, determinat de credințe, judecăți, idei și concepții despre sine și despre ceilalți.
Astfel, conform matricii propuse de prof. Ezechil se obțin 9 variante de profiluri de relaționare.
Figura nr. 3. Matricea L. Ezechil a stilurilor de relaționare.
Cunoașterea acestor date referitoare la comportamentul profesional al managerului școlar prezintă avantajul de a conștientiza și prevedea efectele pozitive și negative ale acestui comportament, impactul pe care îl produce asupra partenerilor de dialog și posibilitatea de optimizare a acestor variabile personale prin dezvoltare pe plan personal și profesional.
Stilul de conducere dezirabil este cel personalizat și adaptat contextelor reale date de mediul organizațional. Eficiența conducerii organizației școlare este dependentă de personalitatea managerului, de coeziunea echipei manageriale și de cunoașterea situațiilor de conducere.
Capitolul 2.
Comunicarea intra- și inter-instituțională
2.1. Modele ale comunicării specifice organizației școlare
Urmărind tipologia modelelor de comunicare propusă de Alex Mucchielli, sunt prezentate câteva modele de comunicare care se întâlnesc în sfera organizațiilor școlare.
Modelul emițător-receptor (Claude Shannon, Warren Weaver) sau modelul teoriei informației. Poate fi comparat cu transmiterea telefonică a informațiilor. În cadrul organizațiilor școlare, acest model se regăsește în mai multe situații de comunicare, iar principalele elemente ale procesului de comunicare al acestui model sunt:
un emițător – transmițător al mesajului (profesor, elev, personal nedidactic, părinți);
un receptor – ascultător/ destinatar al mesajului (profesor, elev, personal nedidactic, părinți);
mesajele – care sunt structuri de semne/ simboluri ce pot fi verbale/ nonverbale/ paraverbale sau scrise/ orale;
mediul de transmitere a mesajelor – căi/canale de transmitere a mesajelor, care pot fi formale/ oficiale, informale/ neoficiale. Canalele de comunicație formale sunt determinate de structura de organizare a școlii și vehiculează informații conform modelului organizațional. Canalele de comunicație informale sunt determinate de structura informală a organizației școlare, nu țin cont de structura organizațională și vehiculează informații despre stări de spirit, luând forma zvonurilor. Zvonurile sunt informații nu întotdeauna adevărate și nu întotdeauna false. Este una dintre cele mai vechi forme de comunicare în toate domeniile de activitate umane și sunt produse prin distorsiuni de transmitere a informațiilor, precum: omiterea de date, amplificarea unor detalii, asimilarea unor elemente din experiențe anterioare adevărate. Zvonul poate avea consecințe negative pentru o persoană dintr-o organizație, poate să-i ruineze cariera, din două motive: zvonul ajunge să fie cunoscut de conducerea organizației și, deși nu e considerat real, el poate sta la baza măsurilor manageriale negative pentru angajatul respectiv, pentru a nu determina salariații să creadă că pot fi erori în managementul resurselor umane.
Căile de comunicare cele mai uzuale în cadrul organizației școlare sunt: lucrări scrise, rapoarte, referate, circulare, anunțuri, convorbiri telefonice, întâlniri personale, ședințe, consilii profesorale, consilii administrative etc.
mijloace de transmitere a mesajelor – care reprezintă suportul tehnic al comunicării (hârtie, tablă neagră, tablă smart, telefon, fax, internet, calculator, videoproiector etc.);
factori care perturbă comunicarea – care intervin în transmiterea mesajului ca obstacole sau distorsiuni în înțelegerea acestuia. Acești factori pot fi obiectivi (determinați de funcționalitatea mijloacelor de transmitere a mesajelor, de timpul alocat, de abilitatea persoanei transmițătoare de a utiliza mijloacele uzuale de comunicare etc.) sau subiectivi (abilitatea persoanei transmițătoare de a codifica și decodifica mesajele, de limitele psihologice și fiziologice ale acestei persoane).
În cadrul procesului didactic și al comunicării verbale, emițătorul mesajelor – atât profesorul, cât și elevul – oferă calitate și eficiență comunicării prin trăsăturile sale de personalitate. El trebuie să se exprime clar (să folosească un vocabular și o ordine logică și psihologică a ideilor adecvată contextului, să aibă o pronunție corectă), cu acuratețe (vocabular bogat), empatic (prietenie și amabilitate, să încerce să înțeleagă atitudinile, punctele diferite de vedere), sincer (natural), să-și controleze atitudinea (prin evitarea mișcărilor bruște sau a pozițiilor prea încordate/ prea relaxate, prin controlul tonului și intonației vocii), să păstreze contactul vizual (este o probă de credibilitate și dispoziție la dialog), să aibă o ținută decentă (adecvată mediului școlar și statutului social al fiecăruia), să fie atent la postura corpului, la volumul vocii (adecvat sălii, distanței față de interlocutor și zgomotului de fond) și ritmul vorbirii (viteză potrivită și pauze adecvate).
De asemenea, receptorul mesajelor, ca ascultător, trebuie să fie disponibil să asculte (auz fiziologic, urmărirea firului comunicării, să manifeste interes pentru subiect, să nu intervină), să înțeleagă (să identifice conținutul mesajului transmis, să fie concentrat asupra mesajului), să traducă sensurile mesajului (conform memoriei și experienței sale lingvistice și culturale, să urmărească ideile principale), să atribuie semnificații mesajului primit (în funcție de limbă, vocabular și abilități proprii lingvistice) și să evalueze (judecată de valoare, atitudini – susținerea sau nu a vorbitorului).
Modelul de comunicare pe două niveluri de difuzare (emițător – lider de opinie – public), deși specific domeniului publicității și campaniilor electorale, se regăsește în organizația școlară în cazul transmiterii unor informații dinspre minister/ managementul școlii/ programa școlară, iar cadrele didactice se situează la nivelul liderilor de formare a opiniilor.
Modelul de comunicare sociometric, model în care comunicarea este influențată de afinitățile dintre indivizii unui grup. În cadrul organizațiilor școlare, acest model se regăsește la nivel informal, în clasa de elevi, cancelarie, în inspectorate școlare, cercuri pedagogice etc., însă și la nivelul comunicării interinstituționale și intracomunitare.
Modelul de comunicare tranzacțional, conform căruia sunt luate în considerare 3 dimensiuni ale comunicării: normativ (formal), rațional și afectiv și efectele asupra eficienței comunicării și psihologic asupra partenerilor de dialog. Evident se regăsește în majoritatea tipurilor de comunicare din cadrul organizației școlare și se pot enumera: în comunicarea intrainstituțională (între profesori și elevi, între profesori și părinți, între consilierul școlar și elevi/ părinți, între cadre didactice, între management și profesori, între profesori și personalul nedidactic), în comunicarea interinstituțională și intracomunitară, respectiv în majoritatea situațiilor de comunicare care prezintă concomitent componente formale și informale.
Comunicarea din cadrul organizației școlare, din punct de vedere evolutiv, este o expresie a trecerii de la epoca modernă la ce postmodernă a educației și a pedagogiei. Astfel întâlnim două modele de școală, care influențează natura procesului de comunicare:
Școala modernă, caracteristică societății industrializate, este o organizație socială și pedagogică bazată pe reguli formale, conservatoare, statice, prin care se „păstrează chiar elemente ale societății preindustriale”, care se aplică în contexte stabile. Este modelul de școală birocratică, în cadrul căreia comunicarea are un caracter impersonal și este bazată pe aceste reguli stricte. Comunicarea elev-profesor este rigidă, elevii fiind obiecte ale educației, având drepturi și obligații stricte, încălcarea lor fiind pedepsită.
Școala postmodernă, caracteristică societății informaționale, este o organizație dezvoltată pe baza obiectivelor pedagogice pentru eficientizarea activităților sale specifice (educație, consiliere și orientare școlară, asistență psihopedagogică, formare profesională, formare de abilități pentru viață instruire, informare). În cadrul acestui model comunicarea este mai eficientă, datorită îmbunătățirii interacțiunilor personale. Modelul birocratic impersonal al școlii moderne supraviețuiește ca mod de organizare și în școala postmodernă, însă etica acestui model este total opusă cerințelor de creativitate în plan pedagogic și de inițiativă în plan social, cerințe care sunt impuse atât managerilor școlari, cât și fiecărui profesor în parte.
După forma realizării lor, comunicările pot fi: scrise, orale, nonverbale și electronice.
Dintre formele de comunicare scrisă enumerăm: rapoarte, lucrări scrise, teze, referate, note și anunțuri scrise. Circularele, rapoartele, situațiile și adresele pot fi transmise electronic, prin fax sau internet. Comunicarea scrisă permite conducătorului să economisească timp, în cazul circularelor, dispozițiilor și hotărârilor interne. Comunicarea scrisă este mai eficientă decât comunicarea orală prin acuratețe și precizie.
În formele de comunicare orală se încadrează convorbirile telefonice, anunțurile orale, întâlnirile și convorbirile personale, ședințele, consiliile profesorale, consiliile administrative, cercurile și comisiile metodice. Comunicările nonverbale, respectiv intonația, posturile corporale, gesturile, mimica și expresia feței, privirea și atitudinea ajută interlocutorii să se facă mai bine înțeleși și să nuanțeze informația transmisă. Comunicarea nonverbală, conform unor studii psihologice, reprezintă 55% din comunicarea verbală.
Dintre formele de comunicare orale utilizate în organizația școlară, ne vom referi la următoarele: expunere, discurs, intervenție, dialog și dezbatere. Expunerea este o formă de transmitere a unor opinii cu privire la un subiect, formă de comunicare care angajează personalitatea, opiniile, sistemul de valori al vorbitorului. Discursul este o formă evoluată a monologului, ce reprezintă emiterea și argumentarea unor puncte de vedere/ idei cruciale în istoricul domeniului abordat. Intervenția e o formă de comunicare în care emițătorul adâncește un punct de vedere al unui alt participant la discuție și îl susține, declarându-și acordul tacit cu mesajul anterior enunțat. Dialogul reprezintă o formă de comunicare în cadrul căreia participanții realizează un schimb de informații alternativ, fiecare devenind pe rând emițător și receptor. Dezbaterea este o formă a comunicării ce nu implică evaluări, ci clarifică și aprofundează idei, în prezența unui moderator.
După numărul receptorilor, comunicările pot fi private (convorbiri telefonice, întâlniri, convorbiri) sau publice (ședințe, consilii, conferințe, comisii etc.).
În funcție de sensul comunicării, putem distinge: 1. comunicarea spre treptele inferioare ierarhice, dinspre managerul școlii spre personal, prin care se transmit cerințe, obiective sau schimbări; 2. Comunicarea spre treptele superioare ierarhice, dinspre angajați spre conducere, prin care se transmit rapoarte și 3. Comunicarea laterală, realizată între persoane situate pe aceeași treaptă ierarhică, între manageri de instituții școlare, între elevi, între profesori, între profesori metodiști, între profesori din cadrul aceleiași catedre etc.
Pentru o funcționare eficientă, este de dorit ca procesul de comunicare organizațională să fie atât formală, cât și informală. Promovarea excesivă a comunicării informale, mai ales în contextul schimbărilor/ restructurării organizației, poate deveni sursă de inovație pentru comunicarea formală. Încurajarea exclusivă a comunicării formale poate genera dezordine, dezorganizare, și duce la o imposibilitate a stabilirii de obiective pe termen lung. Astfel putem trage concluzia că, pentru a înlesni fluxurile informale care asigură feedbackul și noutatea, este necesar mai întâi să fie stabilite cadrele formale de comunicare.
În cadrul comunicării organizaționale se disting categoriile principale de bariere de comunicare: barierele de percepție, barierele de exprimare și barierele contextuale.
O altă tipologie a barierelor de comunicare este:
a) bariere de tip socio-cultural: conflictul de valori și lipsa cadrelor de referință, condiționarea și manipularea prin mass-media, prejudecățile, diferențele culturale, nonintegrarea frustraților;
b) barierele datorate fricii endemice: înfruntarea, agresivitatea, principiul competiției, rezistența la schimbare, lipsa încrederii în sine;
c) bariere datorate atitudinilor individualiste: comportamentul egocentric, necunoașterea propriei persoane, sentimentele de incompetența sau ineficiență, lipsa de obiectivitate și realism, pasivitatea excesivă;
d) bariere referitoare la relațiile individ-grup: lipsa de comunicare, marginalizarea, lipsa de autenticitate, izolarea, dependența.
Procesele de comunicare au fost abordate, din punct de vedere paradigmatic, ca sistem, informațional, cibernetic, psihologic, psihanalitic, semiotic, psihosocial, sociolingvistic și pedagogic, iar cunoașterea acestor paradigme facilitează eficientizarea comunicării prin conștientizarea și operaționalizarea parametrilor acesteia, abordați în acest subcapitol.
2.2. Comunicarea internă ca instrument de management
Managementul unei organizații școlare constă îndeosebi în relațiile interpersonale, atât formale, cât și informale, aceasta presupunând în primul rând comunicare. A gestiona o organizație înseamnă a comunica, respectiv a transmite informații, stări de spirit, idei, emoții, decizii către personalul școlii, însă totodată înseamnă a primi înapoi de la angajați informații sub formă de rapoarte scrise sau orale, atitudini, emoții. Toate dimensiunile managementului implică în mod direct comunicarea.
Comunicarea managerială e constituită din două mari componente: componenta informațională, care asigură fluxul de informații, și componenta psihosocială, care cuprinde toate interacțiunile umane dintre managerul și personalul școlii.
În literatura de specialitate sunt delimitate patru tipuri de stiluri de comunicare managerială, și anume:
1. Comunicare de intervenție, care presupune stabilirea rezultatelor comunicării, cunoașterea anticipată a interlocutorului, folosirea de mesaje clare, acordarea de sprijin și atenție interlocutorului, renunțarea la acuzații nefondate și verificarea înțelegerii mesajului prin întrebări.
2. Comunicare de control, pentru care sunt necesare: furnizarea în timp util a informațiilor necesare desfășurării optime a unei activități; trasarea de sarcini care să pună în evidență calitățile subordonaților; renunțarea la acuzații și tendința de a pune în inferioritate interlocutorul; asigurarea că subordonatul înțelege consecințele neîndeplinirii sarcinii ce-i revine la standardele stabilite; comunicarea a ceea ce se așteaptă concret de la subordonați; ascultarea nemulțumirilor subordonaților și oferirea de soluții concrete; răspunderea la întrebările puse sincer și la obiect.
3. Comunicare de investigare, ce reprezintă furnizare/ cerere de informații; evaluarea punctelor slabe/ de îmbunătățit; identificarea resurselor și analizarea problemelor.
4. Comunicare de influențare, prin care managerul cere subordonaților să spună cum înțeleg activitatea pe care o desfășoară și, eventual să aducă îmbunătățiri; oferă soluții de îmbunătățire a performanței; pune accent pe calitate; determină subordonații să gândească altfel decât șeful și chiar să-l contrazică pe acesta; se asigură că interlocutorul este pregătit pentru comunicare; susține opiniile cu argumente solide; rămâne deschis problemelor/ întrebărilor subordonaților; încheie discuția prin trecerea în revistă în mod clar și explicit a aspectelor discutate.
Se pot face corelații între stilurile de conducere și fiecare stil de comunicare managerială.
Un manager eficient ține seama și de interesele subordonaților săi, despre care află prin intermediul comunicării manageriale. Un conducător este apreciat și sprijinit de subordonați nu numai după modul cum se comportă față de ei, ci și prin modul cum le sunt apărate interesele.
Ședințele reprezintă un mod de comunicare specifice muncii în echipă. Acestea ocupă o mare parte din timpul managerilor, dar și al angajaților. Ședința poate fi definită ca o activitate în grup, în cadrul căreia are loc un schimb oral de informații sau de opinii, care are o anumită tematică și obiective specifice. În cadrul unei organizații, ședințele pot avea ca scop transmiterea unor informații, opinii și/ sau decizii; culegerea unor informații de la participanți; analiza unor probleme; luarea unor decizii de către participanți.
După finalitatea formelor de activitate în organizație sunt identificate cinci tipuri de ședințe: decizionale, de informare, de armonizare, de explorare, de incursiune. Eficiența unei ședințe depinde mult de felul în care este condusă și de o serie de reguli, ce includ deschiderea ședinței, dezbaterea propriu-zisă și concluziile ședinței.
Comunicarea managerială e influențată și de personalitatea receptorilor, ca parteneri de dialog. De exemplu, caracteristicile personalului didactic și nedidactic feminin sunt: capacitatea de adaptare, de a se devota și de a face servicii; necesitatea de a se face remarcată, de a lucra într-un climat agreabil și de dialog; tendința de a forma „bisericuțe”.
Iată și cerințele comunicării manageriale eficiente cu personalul feminin: cunoaștere prealabilă a partenerului de dialog; respectarea etichetei și a regulilor de politețe; o pondere mare a limbajului nonverbal; un climat de comunicare pozitiv, relaxat; ascultarea cu atenție a opiniilor partenerului de dialog; oferirea răspunsurilor bazate pe argumente; apelarea la zâmbet; încheierea dialogului printr-o expresie de mulțumire.
Având în vedere că mediul organizațional școlar include un număr mare de copii și tineri, este important să evidențiem caracteristicile acestora: receptivitate și maleabilitate; spontaneitate în gândire și în acțiune; dinamică și operativitate; au un sentiment dezvoltat al onoarei și o mare dorință de independență; sunt ușor de influențat și neiertători față de cei care îi dezamăgesc. Cerințele comunicării, atât ale managerului școlar, cât și ale profesorilor, indiferent de specializarea lor, sunt: încurajare a opiniilor personale ale tinerilor; solicitarea ideilor din partea tinerilor; trasarea sarcinilor ce le pot pune în valoare abilitățile; apreciere pentru performanțe; respectarea personalității fiecărui tânăr; dialog sincer și transparent, păstrând permanent o expresie de mulțumire.
Pentru asigurarea coerenței comunicării verbale, managerului școlar i se cere să exprime în mod clar ideile ce fac obiectul comunicării, să precizeze clar obiectivele urmărite de mesaj, să utilizeze cu atenție tonul și limbajul, să analizeze cu atenție contextul în care este prezentat un anumit punct de vedere, să insiste pe expunerea faptelor, să utilizeze expresii directe, cuvinte simple, să evite să transmită mai multe informații deodată și să fie atent la firul logic al ideilor.
În epoca actuală, convorbirile telefonice reprezintă un capitol important al comunicării orale manageriale, și este necesar să fie utilizate reguli specifice de conduită și etică în acest tip de comunicare (vocea caldă și politețea; comunicarea numelui și funcției; notarea datelor și ideilor interlocutorului; convorbiri scurte, prompte, cu acuratețe).
În comunicarea managerială scrisă, conținutul mesajului este la fel de important ca și respectarea regulilor de ortografie și gramatică. Și aici există recomandări pentru eficientizarea transmiterii de informații de sus în jos:
– propoziții/ fraze scurte, ușor de urmărit;
– utilizarea de fraze diferite pentru sublinierea ideilor diferite;
– fragmentarea în paragrafe a mesajului să nu întrerupă ordinea sa logică;
– se vor evita cât mai mult posibil propozițiile subordonate și gerunziul verbelor;
– se va evita repetarea cuvintelor/ propozițiilor/ frazelor.
Conținutul oricărui referat, aviz, raport și a oricărei decizii scrise, hotărâre sau dispoziție emisă de managerul școlar tehnică va trebui să evidențieze faptul că problema a fost atent studiată și că reflectă o opinie, o indicație sau o modalitate precisă de rezolvare.
Un aspect important al comunicării manageriale este rezolvarea conflictelor din interiorul organizației. Conflictul reprezintă o contradicție de opinii, obiective sau puncte de vedere a unor persoane sau grupuri.
În cursul formării managementului științific, conflictul a fost și în opinia unora încă mai este privit ca fiind negativ. Conform teoriilor relațiilor umane, conflictul reprezintă rezultatul unui management deficitar. Punctul de vedere contemporan este că managementul eficient nu înlătură contradicțiile, ci utilizează diversitatea de opinii și interese pentru soluționarea unor probleme în beneficiul organizației. Realitatea este că orice activitate umană poate genera conflici, tocmai prin diversitatea personalităților care interacționează.
În situația ivirii unui conflict, în vederea soluționării acestuia, managerul urmărește următoarele aspecte: depersonalizarea, aplanarea, compromisul, confruntarea directă, soluționarea problemei.
Există două concepții extreme referitoare la conflict: conflictul ca fenomen patologic, dăunător în orice context și conflictul este inevitabil, iar rezolvarea lui corectă duce la stabilizare. În cadrul teoriilor de rezolvare a conflictelor întâlnim anumite stiluri de negociere: stilul dur, care amenință, pune accent pe victorie și stilul blând, care face concesii, pune accent pe relații. Niciunul din aceste stiluri nu s-a dovedit a fi eficient, astfel că în practică au apărut stilurile win-win, în care se caută soluții în beneficiul ambelor părți aflate în conflict, și stilul mixt, care le include pe toate trei de mai sus, obiectivul principal fiind ajungerea la rezultatul optim pentru organizație.
Activitatea de comunicare managerială din cadrul organizațiilor școlare este studiată de științele educației și urmărește modalitățile de comunicare și interacțiune umană în vederea dezvoltării personale conforme obiectivelor și scopurilor instructiv-educative.
Capitolul 3.
Comunicarea intra- și inter-comunitară
3.1. Formele comunicării specifice organizației școlare
Comunicarea în interiorul unei instituții sau comunicarea internă este un proces ce presupune crearea și schimbul de mesaje în interiorul sistemului de relații interdependente, mai exact comunicarea este „un proces de creare și schimb de mesaje în interiorul unei rețele de relații interdependente”.
Acest schimb de informații poate fi vertical ascendent (de la bază la vârf) sau descendent (de la vârf la bază), ori orizontal (realizat între angajatii ce aparțin unor departamente, respectiv direcții, birouri aflate pe acelați nivel ierarhic).
Alături de acest schimb de informații realizat prin canale de comunicare formală, adică prin canale prestabilite, comunicarea luând forma rapoartelor, notelor, circularelor, prezentărilor, ședințelor, la nivelul oricărei structuri organizaționale, are loc o comunicare informală.
Pentru o bună înțelegere a conceptului de comunicare internă formală într-o organizație trebuie precizată modalitatea optimă de funcționare a sistemului de comunicare: între cine se realizează comunicarea, care structuri ocupă un loc central și care sunt marginale în procesul de comunicare. Există astfel în literatura de specialitate două tipuri de rețele de comunicare:
rețele centralizate – în cadrul cărora informația merge spre centru și se adecvează unor activități relativ simplu de executat;
rețele descentralizate – unde schimbul de informații nu are o matrice importantă, comunicarea fiind adecvată unor activități complexe.
Domeniile funcționale ale managementului educațional sunt: guvernare; cadrul legal de funcționare; misiunea instituției de învățământ; structura organizațională; strategie și planificare (managementul elaborării strategiei instituționale, a programelor, planurilor, proiectelor); managementul informației (administrarea sistemelor informaționale); managementul procesului decizional, al rezolvării conflictelor; comunicarea instituțională; controlul, monitorizarea și evaluarea instituțională; managementul resurselor umane; managementul resurselor financiare; managementul relațiilor externe (relațiile cu mediul social, managementul promovării, strângerii de fonduri, relații cu alte instituții); managementul și asigurarea calității și managementul serviciilor educaționale.
Competențele specifice de comunicare necesare cadrelor didactice în cadrul organizației școlare sunt: recunoașterea și utilizarea eficientă a formelor de comunicare: defensiv, proiectiv, nonviolent, persuasiv, paradoxal; utilizarea comunicării specifice jocului și dramei în procesul didactic; cunoașterea și identificarea caracteristicilor comunicării în grupurile de copii, de preadolescenți, adolescenți și tineri și utilizarea acestora în eficientizarea comunicării educaționale; identificarea și atenuarea barierelor comunicării.
Comunicarea defensivă este determinată de un comportament defensiv, un consum mare de energie al persoanei de a se apăra de eventualele amenințări. Unei persoane cu comportament defensiv îi este dificil să transmită și să perceapă corect motivații, valori și emoții ale interlocutorului.
Comunicarea proiectivă este un alt tip de mecanism de apărare în care subiectul proiectează asupra lumii înconjurătoare trăsături negative sau pozitive inacceptabile pentru sine. Din studiile experimentale ale acestui mecanism de apărare a apărut și s-a dezvoltat o latură a psihologiei, respectiv psihologia proiectivă.
Subiectul care este incapabil să-și satisfacă trebuințele în contextul său social și cultural, ajunge la conflict interior, la frustrare și violență – agresiv sau autoagresiv.
Comunicarea non-violentă înseamnă contactul cu sursele conflictului. Nesatisfacerea trebuințelor fac subiectul comunicării non-violente. Comunicarea non-violentă creează relații de compasiune, înțelegere și respect reciproc prin separarea sentimentelor de gânduri și separarea observației de emiterea de judecăți, prin conectarea la trebuințele umane universale și prin solicitarea clară a ceea ce dorim.
Comunicarea persuasivă apare în cadrul procesului de luare a deciziilor cu scopul orientării spre decizia dorită printr-o modificare a atitudinii receptorului, cu condiția ca receptorul să nu se simtă constrâns de emițător. Persuasivul (emițătorul) creează un nou context, acela în care mesajul său e prezentat ca fiind soluția optimă. Tehnicile de comunicare persuasivă au fost cel mai adesea utilizate în politică și publicitate. În domeniul educațional, poate fi utilizat în mod constructiv de către profesor pentru dirijarea elevilor spre obiectivele instructiv-educative dorite.
Comunicarea paradoxală obligă receptorul să urmărească simultan două nivele de comunicare, cel verbal și cel nonverbal. Soluția ieșirii din astfel de situații este metacomunicarea, verbalizarea contradicției dintre cuvinte și mesaj nonverbal.
Motivarea elevilor de către profesor este la fel de importantă precum motivarea profesorilor de către echipa managerială, necesară fiind pentru ca procesul didactic să poată fi interesant și plăcut, pentru ca elevii să își poată atinge și valorifica potențialul maxim.
Printre metodele de îmbunătățire a comunicării între elevi dirijate de profesor enumerăm comunicarea prin teatru și comunicarea prin jocuri și exerciții.
Într-o altă ordine de idei, referitor la relațiile intra-comunitare, școala este o instituție ce funcționează într-o comunitate constituită din factori educaționali precum familia, autoritățile locale, organizații guvernamentale și neguvernamentale, agenți economici etc., fiecare având într-o mai mare sau mai mică măsură o ofertă educațională.
Termenul de ethos a fost utilizat mai întâi de către Aristotel, în lucrarea sa Retorica, ca atribut al unui vorbitor ce reprezintă elocință și persuasiune. Preluând și dezvoltând acest concept, prof. Ezechil caracterizează ethosul comunicativ ca o comoară adunată de-a lungul timpului într-o colectivitate, comoară care înglobează comportamentele care au favorizat comunicarea și buna înțelegere dintre oameni. Ethosul comunicativ oferă credibilitate unei persoane sau unei instituții.
Conceptul de ethos comunicativ definește o atitudine reciprocă a unor parteneri de dialog, atât la nivel interpersonal, cât și interinstituțional, de transparență, de dispoziție către armonizarea schimbului de informații prin negocieri. Totodată el desemnează tipare de comunicare care „impregnează cu o notă personală indivizii și colectivitățile care interacționează”.
Eficiența proceselor educaționale sunt influențate de factori iviți în sfera ethosului comunicativ, numiți efecte de către prof. L. Ezechil, precum efectul profesor, efectul clasa de elevi, efectul disciplină școlară, efectul intituțional și efectul organizațional.
Efectul instituțional și efectul organizațional sunt legate de caracteristicile managementului școlar, de funcționarea școlii și de nivelul de integrare al școlii în comunitatea din care face parte.
Efectul de instituționalizare formalizează relațiile dintre partenerii de dialog și poate asigura o circulație eficientă a informațiilor între nivelele ierarhice intrainstituționale și interinstituționale, poate diminua sau elimina barierele de comunicare birocratice, poate menține nivelul satisfacției muncii și respectul față de valorile unanim acceptate.
Efectul organizațional se manifestă în condițiile specifice de organizare și funcționare ale unei organizații, în cadrul relațiilor intrainstituționale.
Ca o concluzie, relațiile interinstituționale și intracomunitare depind de calitatea relațiilor interpersonale ale reprezentanților acestor instituții, de modelele comportamentale adoptate de aceștia și de disponibilitatea acestora de a armoniza aceste relații. Identificarea, dezvoltarea și valorificarea rolului fiecărui partener de dialog în educație sunt aspecte ce duc atât la dezvoltarea instituției de învățământ, cât și la dezvoltarea comunității din care face parte.
Relațiile intercomunitare se pot dezvolta între comunități în care există condiții asemănătoare sociale, geografice, istorice, culturale, economice, etnice, religioase etc.
Relațiile intercomunitare se stabilesc pentru desfășurarea și în cadrul unor programe strategice și/ sau de înfrățire a orașelor din aceeași regiune sau țară, precum și din țări diferite, pe baza identificării unor nevoi asemănătoare sau identice sau a unor grupuri țintă având aceleași caracteristici și nevoi specifice.
3.2. Parteneriatele educaționale (cu familia, comunitatea și autoritățile locale)
Considerat din punct de vedere juridic, parteneriatul reprezintă un acord legal prin care doi sau mai mulți parteneri definesc împreună scopul și obiectivele acestuia. Din punctul de vedere al beneficiilor aduse, parteneriatul este o modalitate eficientă de schimbare a modului în care sunt abordate problemele publice.
Parteneriatul identifică și valorifică resursele, atrage alte resurse pentru soluționarea problemelor identificate în comunitare. Este recomandat ca ideea de parteneriat încheiat între instituția școlară și comunitatea locală să fie bazată pe ideea oferirii de servicii complementare de către organizațiile din comunitate.
Parteneriatele educaționale reprezintă o problemă de mare interes pentru domeniul științelor educației în contextul tranziției prin care trece societatea contemporană.
Problematica relației dintre școală și comunitate interesează cadrele didactice, părinții, reprezentanții autorităților locale, agenții economici, organizațiile neguvernamentale. Școala, în context social, așa cum am afirmat mai sus, pe lângă formarea tinerilor, oferă și modele de atitudine și comportament în comunitatea din care face parte.
Pe plan comunitar și psihosocial, cultura școlii contribuie la definirea unui anumit „climat organizațional” manifestat prin implicarea tuturor actorilor sociali (profesori, elevi, părinți, primărie, poliție, organizații neguvernamentale etc.) și prin atmosfera creată de spațiul școlar și extrașcolar în care se desfășoară activitățile educaționale, instructive, de perfecționare, de cercetare, de management și administrative etc.
Principalii agenți comunitari ca parteneri educaționali ai școlii sunt: părinții/ familia elevului, autorități locale, poliție, biserică, unități sanitare, instituții culturale, agenți economici, organizații neguvernamentale, mass media.
Prin extinderea câmpului educațional al școlii, ca sistem formal, spre celelalte două forme principale de educație, respectiv spre educația nonformală și educația informală, se creează premisele optime pentru derularea de parteneriate educaționale în comunitate.
Există anumite aspecte care determină dezvoltarea școlii în plan local, incluzând descentralizarea, și factori interni și externi ce favorizează dezvoltarea comunitară.
Există astăzi un adevărat trend al ideilor și acțiunilor comunitare, prin extinderea câmpului educațional de la organizația școlară către alți agenți educaționali, cu scopul explicit de dezvoltare durabilă a comunității.
Școala este o organizație ce are o logică internă de dezvoltare, care funcționează pe baza și propagă propriile norme și valori, care are propriul sistem de organizare. Pe de altă parte, școala reprezintă o instituție ce oferă un serviciu social – formarea elevilor – fiind influențată nemijlocit de evenimentele din sânul mediului social din care face parte. Școala transmite cunoștințe, dezvoltă abilități și norme, promovează valori recunoscute și acceptate social.
Pentru o dezvoltare durabilă a comunității în vederea creșterii nivelului de educație al actorilor comunității (elevi, părinți, diverse alte categorii sociale) este esențială identificarea punctelor comune a valorilor morale transmise deopotrivă de către școală și de către agenții comunitari.
Parteneriatele dintre familie și școală se manifestă prin: ședințe cu părinții, lectorate, întâlniri și discuții între profesori/ diriginți și părinți, implicarea părinților în activități recreative, culturale, de voluntariat, asociații de părinți sau prin servicii oferite de către școală sau în parteneriat cu alte organizații locale în beneficiul familiilor elevilor. Aceste servicii, de preferat dezvoltate pe baza nevoilor familiilor elevilor, pot fi de tip: informare, consiliere, cadru pentru practicarea unor sporturi, after-school.
În localitățile urbane, este necesar ca autoritățile locale să stabilească legături cu mai multe școli. Școlile au nevoi diferite, respectiv de amenajare, salubrizare, de întreținere, sunt frecventate de populație școlară diferită, provenită din diferite medii sociale, care au nevoi diferite sociale. Parteneriatele dintre școli și autorități locale reprezintă adesea o inițiativă a școlii. Școlile concurează pentru oferirea de servicii optime educaționale pentru a-și atrage viitorii elevi și astfel e necesar să colaboreze cu autoritățile locale, cu familiile, cu organizațiile neguvernamentale. Resursele locale sunt astfel orientate spre școlile care își cunosc nevoile și care își apără interesele. În localitățile mai mici, rurale, unde există maxim două instituții de învățământ, este mai ușor de direcționat resursele comunității spre acestea, lipsind concurența, însă și resursele sunt aparent limitate.
Organizația școlară poate colabora, în interesul și beneficiul mai multor generații de copii și tineri, cu autorități centrale, județene și locale; poliție; serviciul de pompieri și închisorile, în caz că acestea există în comunitate; jandarmeria; unități sanitare; biserică; agenții economici; organizațiile neguvernamentale, instituții culturale, presa locală.
Dintre organizațiile enumerate mai sus, cele mai diverse activități pentru nevoile educaționale și sociale reale ale copiilor și tinerilor le desfășoară organizațiile neguvernamentale. Astfel, aceste instituții sunt un real sprijin în parteneriatul cu școala, prin experiența dobândită în domeniul educației speciale, asistenței sociale, formării profesionale; prin promovarea de valori morale precum voluntariatul și solidaritatea, prin studiile și influențele asupra politicilor educaționale.
Școala reprezintă una din instituțiile de bază ale comunității, este o organizație bine structurată, care însă nu poate funcționa și nu se poate dezvolta fără să țină cont de specificul și nevoile comunității din care face parte. Organizațiile școlare sunt astfel, supuse presiunii unui complex de factori externi: grupuri ideologice ce activează pe plan local, organizații și sisteme politice, condiții economice și diverse tendințe manifestate în comunitate.
Dezideratele ce duc atât la dezvoltarea instituției școlare, cât și a comunității locale sunt: valorificarea resurselor comunitare locale de către organizațiile școlare, considerarea unui parteneriat comunitar prin management participativ și identificarea, conștientizarea și valorificarea rolului fiecărui agent comunitar în educație.
Organizații nonguvernamentale mai mari, federații și uniuni de asociații care se adresează nevoilor educaționale și psihosociale reale ale tinerilor sunt Organizația Salvați Copiii, CARITAS, Fundația Noi Orizonturi, Organizația Cercetașii României, IRSCA Gifted Education, Crucea Roșie, Salvamont, Asociația Națională a Copiilor și Adulților cu Autism din România, Uniunea Națională a Organizațiilor Persoanelor Afectate de HIV/ SIDA, Fundația Alături de voi și lista poate continua.
Un bun exemplu este curriculum-ul oferit prin programul IMPACT al Fundației Noi Orizonturi, prin cluburi de inițiativă comunitară pentru tineret existente deja în școli și licee din diverse localități din 15 județe din țară; un alt exemplu este organizația cercetașilor din România. Pe lângă aceste organizații mari, mai există organizații nonguvernamentale de tineret mai mici, care derulează proiecte prin programul „Tineret în acțiune”.
Relația dintre organizația școlară și comunitatea locală este puternic influențată de factori, dintre care enumerăm:
mediul social, geografic și demografic al comunității (mediu urban sau rural, populație, întindere geografică, structura pe vârste a populației, ritmul creșterii demografice etc.) ;
nivelul mediu de cultură și al studiilor membrilor comunității. Modelele sociale influențează nivelul de aspirații al copiilor și tinerilor din comunitate.
nivelul de dezvoltare economică și tehnologică;
gradul de valorizare a studiilor și profesiilor în comunitate;
profesiile dominante în comunitate;
atitudinile părinților și membrilor comunității referitoare la educația copiilor;
percepția misiunii școlii în comunitate.
Parteneriatele educaționale pot stabili scopuri specifice, precum:
Colaborarea dintre școli, familii și membrii comunității pentru a crea o echipă de lucru pentru stabilirea unui program de implicare a familiei.
Profesorii să identifice activitățile care sunt deopotrivă interesante și care pot fi valorificate pe deplin de către școală, elevi, părinți, familii și membri ai comunității.
Școlile să creeze pentru membrii familiilor în incinta lor experiențe pozitive, binevenite și care răspund nevoilor familiilor.
Școlile să contacteze alți membri ai comunității – cetățeni vârstnici, preoți, oameni de afaceri, presa – și să le solicite sprijinul și implicarea.
Personalul școlii să beneficieze de formare și dezvoltare profesională în domeniile de comunicare cu părinții și îngrijitorii, identificarea nevoilor familiilor și să facă parte din grupurile de planificare.
Elevii să beneficieze din parteneriatele dintre școală, familie și comunitate prin îmbunătățirea competențelor, dezvoltarea valorilor morale, creșterea stimei de sine și o frecvență mai mare la școală.
Direcții de acțiune pentru parteneriate: profesorii, cu input din partea familiilor și membrilor comunității, pot lua în considerare următorii pași pentru construirea de parteneriate eficiente:
Să învețe despre dezvoltarea și implementarea de programe de implicare a părinților și a comunității și cum să creeze noi relații cu părinții, familiile și comunitatea pentru a sprijini învățarea și a face școlile mai relevante pentru viețile elevilor.
Să ofere dezvoltare profesională personalului școlii în domeniul comunicării, folosind voluntari în școală și vizite la domiciliu.
Să inițieze o echipă activă care să cuprindă părinți și membri de familie, profesori și personal administrativ din școală, membri ai comunității și elevi pentru un brainstorming de idei despre implicarea familiei/ comunității, să implementeze programe și să determine următorii pași de urmat.
Să formuleze linii directoare/ standarde pentru programele de implicare a familiilor.
Să identifice nevoi pentru a determina nevoile reale ale școlii, elevilor și familiilor, sub formă de chestionare sau grile de răspuns.
Să evalueze periodic eforturile de implicare a părinților utilizând chestionare, interviuri telefonice, ședințe și discuții pentru a afla care eforturi sunt mai eficiente pentru a le îmbunătăți pe cele care nu sunt eficiente.
Capitolul 4.
Studiu privind relațiile de comunicare
ale Școlii Gimnaziale Tătărăștii de Sus cu instituțiile
din cadrul comunității locale
4.1. Premisele investigației
Particularitatea prezentei cercetări este dată de alegerea unei teme referitoare la comunicare interinstituțională în domeniul educației și anume într-o comunitate mică din mediul rural, respectiv comuna Tătărăștii de Sus din județul Teleorman, zonă în care există un număr mic de instituții, fiecare având un număr restrâns de angajați. Datorită acestui fapt, cercetarea necesită metode de analiză calitative și numeroase variabile independente pentru a putea concluziona dacă ipoteza lansată se verifică sau nu.
Demersul de cercetare este complet din punct de vedere metodologic, deoarece prelucrează date factuale, respectiv variabile independente. De asemenea, cercetarea operează variabile dependente, acoperind dimensiunea ideologică necesară. Cercetarea a fost proiectată și din punct de vedere praxiologic, prin planul de intervenție, aplicarea acestuia și impactul în comunitatea locală a conștientizării necesității de perfecționare permanentă a parteneriatelor educaționale interinstituționale.
4.2. Obiectivele și ipoteza cercetării
Scopul cercetării este îmbunătățirea relațiilor inter-instituționale și intra-comunitare din comunitatea din care face parte Școala Gimnazială Tătărăștii de Sus
Obiectivele cercetării sunt următoarele:
1. identificarea problemelor de comunicare cu fiecare instituție parteneră în parte;
2. intervenții asupra parteneriatelor acolo unde reprezentanții instituțiilor partenere nu sunt mulțumite;
3. verificarea nivelului de satisfacție al reprezentanților instituțiilor partenere după un timp de la operarea acestor modificări.
Ipoteza cercetării este: dacă relațiile de comunicare ale Școlii Gimnaziale Tătărăștii de Sus cu principalele instituții din comunitatea locală se fac pe baza unui plan coerent de acțiune, aceste relații se îmbunătățesc.
Ipoteza este unică și se verifică în raport cu fiecare dintre instituțiile vizate.
4.3. Lotul de subiecți
Pentru a putea prezenta populația investigată, este necesară în prealabil prezentarea școlii – subiect al studiului, respectiv a Școlii Gimnaziale Tătărăștii de Sus, și prezentarea instituțiilor cu care aceasta colaborează, respectiv primăria, biserica, postul local de poliție și unitatea sanitară.
Organizația școlară: Școala Gimnazială Tătărăștii de Sus, județul Teleorman
Tipul școlii: Școală Gimnazială
Limba de predare: limba română
Populația școlară: număr de elevi: 435, număr de clase: 21
Proveniență: mediu rural
Personalul școlii: număr de cadre didactice: 31, personal didactic auxiliar: 1, personal nedidactic: 5 persoane (1 șofer și 4 îngrijitori curățenie).
Resursele materiale: numărul spațiilor școlare: 22, distribuite în 5 localuri, după cum urmează: 15 săli de clasă, 5 săli de grupă, 1 laborator, 1 bibliotecă, număr de grupuri sanitare: 4, număr spații administrative: 1, 1 teren de sport, material didactic: dotare satisfăcătoare, acces internet laborator informatică.
Starea clădirilor: Grădinița cu program normal nr. 1 Tătărăștii de Sus funcționează într-un local nou cu 2 săli de grupă, grup sanitar situat în clădire, cameră pentru păstrarea produselor alimentare, dotată cu frigider. Grădinița cu program normal nr. 2 Udupu funcționează cu o grupă în localul nou prevăzut cu cameră pentru păstrarea produselor alimentare și cu o grupă în localul vechi, reabilitat în vara anului 2007. În incinta curții școlii se află un grup sanitar modern cu 8 cabine, folosit și de preșcolari.
Școala Gimnazială Tătărăștii de Sus dispune de 3 corpuri de clădire: ciclul primar Udupu dispune de 5 săli de clasă situate astfel: în localul nou 2 săli de clasă, cancelarie, cameră pentru păstrarea produselor alimentare, dotată cu frigider, 2 săli de clasă în localul vechi și o sală de clasă (clasa pregătitoare) în clădirea nouă a Grădiniței cu program normal nr. 2 Udupu; ciclul primar Tătărăștii de Sus funcționează într-un local vechi, reabilitat în 2006, cu 2 săli de clasă, cancelarie și un grup sanitar nou cu 6 cabine și o sală de clasă (clasa pregătitoare) în corpul de clădire al Grădiniței cu program normal nr. 1 Tătărăștii de Sus; ciclul gimnazial funcționează într-un local reabilitat, în care se găsesc 7 săli de clasă, un laborator de informatică, cancelarie, secretariat. Școala dispune și de un grup sanitar cu 12 cabine.
Biblioteca școlară funcționează în incinta localului Grădiniței cu program normal nr. 1 Tătărăștii de Sus. În toate unitățile școlare din comună este apa curentă și încălzire centrală. Toate grupurile sanitare sunt amenajate cu gresie și faianță. Toate unitățile de învățământ au autorizații sanitare de funcționare.
Resursele umane: număr de cadre didactice: 31, număr cadre didactice titulare: 21.
Număr total cadre didactice din ciclul preșcolar: 5, din care: 4 cadre didactice cu grad didactic definitiv și 1 cadru didactic debutant.
Număr total cadre didactice din ciclul primar: 9, din care: 2 cadre didactice având gradul didactic I, 5 cadre didactice având gradul didactic II și 2 cadre didactice cu grad didactic definitiv.
Număr total cadre didactice din ciclul gimnazial: 17, din care: 3 cadre didactice având gradul didactic I, 10 cadre didactice având gradul didactic definitiv și 4 cadre didactice debutante.
Număr de profesori care au participat la cursuri de perfecționare sau postuniversitare (în ultimii cinci ani): 21.
Personal didactic auxiliar: 1, personal nedidactic: 5 persoane (1 șofer și 4 îngrijitori curățenie)
Număr de clase: 21, dintre care: Ciclul preșcolar: grupa mare: 2, grupa mijlocie: 2, grupa mică: 1. Ciclul primar: clasa pregătitoare: 1, clasa I: 2, clasa a II-a: 2, clasa a III-a: 2, clasa a IV-a: 2. Ciclul gimnazial: clasa a V-a: 2, clasa a VI-a: 2, clasa a VII-a: 2, clasa a VIII-a: 1.
Autoritatea publică: Primăria Comunei Tătărăștii de Sus, jud. Teleorman
Localizare geografică: comuna Tătărăștii de Sus este o unitate teritorial-administrativă, din România, Regiunea Sud-Muntenia, situată în partea de nord a județului Teleorman. Este mărginită la nord de județul Argeș, în sud-est de comuna Tătărăștii de Jos, iar la vest de comunele Siliștea Gumești și Ciolănești. Comuna Tătărăștii de Sus este situată la 56 Km de municipiul Alexandria și 63 Km de municipiul Pitești.
Date demografice:
Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Tătărăștii de Sus se ridică la 3.197 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 3.357 de locuitori.
Componența etnică a comunei Tătărăștii de Sus: 81,38% Români, 14,35%, romi, 4,25% etnie necunoscută.
Componența confesională a comunei Tătărăștii de Sus: 93.9% ortodocși, 1,31% penticostali (1.31%), 4,25% religie necunoscută și 0.53% altă religie.
Din punct de vedere administrativ comuna Tătărăștii de Sus este divizată în trei componente administrativ-teritoriale: Tătărăștii de Sus, sat reședință de comună; Udupu, sat aparținător; Dobreni, sat aparținător.
Toate satele comunei Tătărăștii de Sus sunt așezate de o parte și de alta a drumului județean 504, cu precădere în partea de vest, către văile create de apele care traversează teritoriul administrativ al comunei.
Coordonate geografice: 44°25′N, 25°07′E.
Istoric (după Marele Dicționar Geografic, vol. V, 1902): Tătărăștii de Sus este o comună rurală, situată în județul Teleorman, la hotarul către județul Vlașca, pe partea stângă a văii și a râuluiTeleorman, la împreunarea sa cu valea și cu pârâul Bucovului, la 56 Km de Alexandria și 33 Km de Roșiori. Se mărginește: la est cu teritoriul comunei Negreni, din județul Vlașca; la vest cu teritoriul comunei Siliștea Gumești; la nord cu teritoriul comunei Trăsnitu Slobozia, iar la sud cu teritoriul comunei Udupu. Teritoriul comunei, împreună cu moșiile aflate aici, ocupă aproape 6.000 de hectare. Moșia face parte din domeniul Tătărăștilor și o perioadă a fost proprietatea d-lui Ștefan Bellu. Comuna are o întindere de 565 hectare și sunt împroprietăriți aici circa 141 locuitori.
Structura comunei: populația: 3.197 locuitori; o școală mixtă; o biserică întreținută de comună și de locuitori, servită de un preot și un cântăreț; o biserică întreținută de proprietar și servită de un preot și doi cântăreți. Aceasta are deosebită importanță istorică. Este clădită în felul mănăstirilor, înconjurată pe toate părțile de ziduri groase, cu turnulețe în dreapta și în stânga, fiind un adevărat bastion. A fost zidită de strămoșii actualului proprietar și în urma cutremurului cel mare de la 1802, s-a dărâmat și s-a construit lângă dânsa biserica actuală. Clădirile dimprejur datează de mai bine de două secole. În interiorul bisericii se află mormântul boierului Anghelache Amiras, îngropat acolo la 1798.
Satul Tătărăștii de Sus a fost pentru prima dată menționat documentar în 1538, apoi în secolul al XVII–lea, fiind menționat sub domnia lui Constantin Mavrocordat, la 1741, în lista satelor, ca sat mare și populat. Menționarea proprietăților de moșie ale acestor locuri ale boierilor Bălăceni s-a făcut pe la finalul secolului al XVIII-lea.
Resurse umane: primar, 1 viceprimar, 1 secretar, 1 angajat al departamentului Asistență socială, 2 angajați ai Registrului agricol, 3 angajați ai serviciului de impozite și taxe, 34 angajați și voluntari a Serviciului voluntar pentru situații de urgență, personal auxiliar, 11 membri ai Consiliului local.
Biserica: Biserica Ortodoxă Română cu hramul Sf. Ierarh Nicolae este situată în Parohia Tătărăștii de Sus, nu se cunoaște anul construcției, dispune de clopotniță, 1 cancelarie și 1 cameră pentru obiecte și veșminte bisericești. Are 1 preot paroh și 1 cântăreț.
Poliția rurală: are 3 lucrători operativi. Ca structură, Postul de poliție Tătărăștii de Sus este subordonat Secției nr. 11 Gălăteni, jud. Teleorman. Scopul parteneriatului încheiat cu școala este prevenirea și combaterea violenței în școală, a stărilor conflictuale.
Unități sanitare: 2 cabinete medicale individuale pe raza comunei, dotate corespunzător, fiecare având 1 medic și 1 asistentă medicală. Aceste unități sanitae deservesc unitățile școlare de pe raza comunei Tătărăștii de Sus.
Populația investigată este constituită din câte 2 persoane din fiecare instituție din comuna Tătărăștii de Sus descrisă mai sus. Astfel, au răspuns chestionarului:
1. din consiliul de administrație al școlii: președintele consiliului și un membru;
2. din cadrul primăriei: primarul și viceprimarul;
3. din cadrul bisericii – 1 preot și 1 membru al consiliului parohial.
4. din cadrul postului local de poliție: șeful de post și 1 agent
5. din unitatea sanitară: 1 medic și 1 asistentă;
4.4. Metodologia de cercetare
Delimitări conceptuale. Metodologia este un ansamblu de metode, tehnici și instrumente sociologice utilizate în procesul de culegere de date de pe teren referitoare la fenomenul cercetat. Metodologia, după McGraw-Hill (1991) și Al. Mucchielli (1994) este reflecția prealabilă asupra metodei ce urmează a fi pusă la punct pentru a conduce o cercetare. Etapele clasice ale unei cercetări privind un fenomen ce implică umanul sunt (Mucchielli, 1996): analiza problemei; definirea obiectivelor generale ale studiului; studiile pregătitoare ale anchetei; reformularea problematicii; alegerea metodei (ansamblul programat de tehnici de anchetă); eșantionarea; culegerea de informații; redactarea sintezelor, rapoartelor și recomandărilor; prezentarea orală a rezultatelor. Calitatea rezultatelor finale ale unei cercetări calitative se bazează pe buna aplicare a tuturor etapelor acestui program.
Cercetarea vizează dezvoltarea instituțională din perspectiva școlii în relațiile ei cu comunitatea și dezvoltarea instituțională a școlii prin parteneriatele ei cu comunitatea locală.
Aria de cercetare acoperă cele 5 instituții mai sus menționate de pe raza coumnei Tătărăștii de Sus, județul Teleorman, aproape de granița cu județul Argeș.
Populația investigată nu reprezintă un eșantion, situația de fapt nu permite acest lucru, astfel că demersul acestei cercetări este preponderent calitativ. Pe de o parte personalul reprezentativ din instituțiile și eventual departamentele acestora, respectiv personalul din fiecare instituție este mult prea redus numeric pentru o abordare cantitativă. Pe de altă parte, chiar dacă analiza se referă la organizații, abordarea este realizată la nivel de relații și comunicare interumană.
Perioada de cercetare acoperă lunile ianuarie-mai 2014, începând cu aplicarea chestionarelor în instituțiile vizate pentru studiul de diagnoză și finalizând cu aplicarea chestionarelor pentru evidențierea gradului de satisfacție a respondenților.
Metode și tehnici de cercetare utilizate. În cadrul lucrării de față, s-au utilizat pentru această cercetare atât tehnici cantitative (chestionar autoadministrat), cât și tehnici calitative (studiul de diagnoză) de culegere a datelor, deși ambele pot fi considerate metode cazuistice, datorită numărului redus de unități sociale studiate (Krausz, 2001).
Obiectul unei cercetări calitative este prin definiție un fenomen uman ce necesită eforturi intelectuale prin comprehensiune (Mucchielli, 1996) orientate spre cercetarea și punerea sa în lumină, eforturi ce sunt suportate prin tehnici specifice numite tehnici de culegere și de analiză calitativă a datelor. Tehnicile calitative de culegere a datelor îl pun pe cercetător într-o poziție specială în raport cu obiectul cercetării sale, în raport cu cercetarea însăși și în raport cu grupul de oameni cu care trebuie în mod necesar să lucreze.
Metodele utilizate pentru cercetarea de față sunt: studiul de diagnoză, planul de intervenție și evaluarea nivelului de satisfacție al actorilor sociali împreună cu care școala a operat îmbunătățiri asupra parteneriatului.
Instrumente de cercetare. Chestionarul ce stă la baza studiului de diagnoză utilizat în această cercetare este un chestionar de opinie autoadministrat, prezentat în anexele nr. 1-5. Chestionarul este compus exclusiv din întrebări, ordinea acestora urmând o ordine logică și psihologică, de la întrebări mai generale referitoare la beneficiile organizațiilor în cadrul unui parteneriat și până la modul de angajare propriu în acest parteneriat. Chestionarul a fost individualizat conform cu specificul fiecărei organizații.
Astfel că practic au fost utilizate 5 chestionare pentru studiul de diagnoză.
Chestionarul este construit pe bază de variabile cantitative (vârstă, sex, resurse alocate în cadrul parteneriatelor de către respondenți), variabile calitative (nivel de studii, beneficiile instituțiilor, rolurile instituțiilor, bariere de comunicare, soluții pentru diminuarea/ îndepărtarea barierelor de comunicare) și variabile ordinale (nivel de satisfacție al partenerilor, nivel de implicare a respondenților în parteneriat).
Fiecare dintre cele 5 chestionare (anexele nr. 1, 2, 3, 4 și 5) debutează cu instrucțiuni utile respondenților pentru a putea norma răspunsurile și se finalizează cu întrebări de tip factual.
Prima întrebare din fiecare chestionar se referă la opinia respondentului asupra rolurilor îndeplinite de școală în comunitate. Ultimul item al fiecărui chestionar este practic o invitație adresată respondenților să-și exprime și alte opinii, observații proprii sau sugestii asupra parteneriatelor cu școala sau chiar pentru acest studiu.
Chestionarele cuprind întrebări referitoare la rolul școlii în cadrul parteneriatului, beneficiile celorlalți parteneri în cadrul acestor parteneriate educaționale, rolul celorlalți parteneri, nivelul de implicare al respondentului, resursele alocate de respondent, formele de parteneriat posibile între școală și fiecare actor social, eventualele bariere de comunicare și soluționarea acestora, nivelele de satisfacție ale actorilor sociali referitoare la unele aspecte ale parteneriatului și întrebări factuale pentru analiza statistică a populației investigate.
Din punct de vedere al conținutului întrebărilor, chestionarul adresat Consiliului de administrație al școlii (vezi anexa A) cuprinde 9 întrebări, dintre care 3 întrebări factuale (întrebările nr. 6, 7, 8), și 6 întrebări de opinie (întrebările nr. 1, 2, 3, 4, 5 și 9).
Datele factuale au putut fi prelucrate statistic referitor la populația investigată. Răspunsurile la întrebările de opinie sunt utile pentru a putea analiza opiniile și nivelul de satisfacție ințial al respondenților asupra parteneriatelor dintre școală și celelalte organizații din comunitate.
După forma răspunsului, chestionarul adresat Consiliului de administrație al școlii (anexa nr. 1) cuprinde 1 întrebare cu răspuns deschis (întrebarea nr. 9), 4 întrebări cu răspuns semiînchis (întrebările nr. 1, 2, 3 și 4) și 4 întrebări cu răspuns închis (întrebările nr. 5, 6, 7, 8). Dintre acestea din urmă, întrebarea nr. 7 este dicotomică, care oferă doar două variante de răspuns; celelalte trei fiind policotomice, oferind mai multe variante de răspuns (întrebările nr. 5, 6 și 8). Întrebarea nr. 5 a avut răspunsuri multiple organizate sub formă de tabel.
Chestionarul adresat Consiliului de administrație al școlii nu conține întrebări cu funcție instrumentală. În funcție de calitatea informației obținute, acest chestionar este unul special, fiind axat pe tema relațiilor de comunicare ale Școlii Gimnaziale Tătărăștii de Sus cu instituțiile din cadrul comunității locale.
Chestionarul din anexa A se referă la opinia respondenților asupra beneficiilor pe care le poate avea școala în cadrul parteneriatelor cu actorii comunității locale; opinia respondenților asupra posibilelor bariere de comunicare din cadrul acestor parteneriate și soluții propuse de aceștia de înlăturare a acestor bariere în cazul în care respondenții consideră că acestea există; nivelul de mulțumire privind calitatea, comunicarea și relațiile din cadrul fiecărui parteneriat încheiat de către organizația școlară cu autoritățile publice sau cu ceilalți actori
După conținutul întrebărilor, chestionarul adresat reprezentanților autorităților publice locale (vezi anexa B) cuprinde 13 întrebări, dintre care 3 întrebări factuale (întrebările nr. 10, 11, 12), 9 întrebări de opinie (întrebările nr. 1, 2, 3, 4, 6, 7, 8, 9 și 13) și o întrebare de atitudine, respectiv întrebarea nr. 5.
Din punct de vedere al formei de răspuns, chestionarul adresat reprezentanților autorităților publice locale (anexa B) cuprinde 1 întrebare cu răspuns deschis (întrebarea nr. 13), 7 întrebări cu răspuns semiînchis (întrebările nr. 1, 2, 3, 5, 6, 7 și 8) și 5 întrebări cu răspuns închis (întrebările nr. 4, 9, 10, 11 și 12). Dintre acestea din urmă, întrebarea nr. 11 este dicotomică, care oferă doar două variante de răspuns; celelalte patru fiind policotomice (respectiv întrebările nr. 4, 9, 10 și 12), oferind mai multe variante de răspuns. Întrebarea nr. 9 a avut răspunsuri multiple, distribuite sub formă de tabel.
Chestionarul adresat reprezentanților autorităților publice locale conține o întrebare cu funcție instrumentală, de filtraj, respectiv întrebarea nr. 4.
După conținutul întrebărilor, chestionarul adresat reprezentanților Bisericii (vezi anexa C) cuprinde 12 întrebări, dintre care 2 întrebări factuale (întrebările nr. 10, 11), 9 întrebări de opinie (întrebările nr. 1, 2, 3, 4, 6, 7, 8, 9 și 12) și o întrebare de atitudine, respectiv întrebarea nr. 5. Întrebarea factuală referitoare la sexul respondentului nu-și avea sensul în această situație, fiind cunoscut faptul că în cadrul Bisericii Ortodoxe Române sunt hirotonisiți doar bărbați.
După forma de răspuns, chestionarul adresat reprezentanților bisericii (anexa C) cuprinde 1 întrebare cu răspuns deschis (întrebarea nr. 12), 7 întrebări cu răspuns semiînchis (întrebările nr. 1, 2, 3 și 4) și 5 întrebări cu răspuns închis (întrebările nr. 4, 9, 10, 11 și 12). Dintre acestea din urmă, toate sunt de tip policotomic, deoarece oferă mai multe variante de răspuns (întrebările nr. 4, 9, 10 și 11). Întrebarea nr. 9 a avut răspunsuri multiple sub formă de tabel.
Din punct de vedere al funcției instrumentale, chestionarul adresat reprezentanților bisericii (anexa C) conține o întrebare de filtraj, respectiv întrebarea nr. 4.
După conținutul întrebărilor, chestionarul adresat reprezentanților postului local de poliție (vezi anexa D) cuprinde 13 întrebări, dintre care 3 întrebări factuale (întrebările nr. 10, 11, 12), 9 întrebări de opinie (întrebările nr. 1, 2, 3, 4, 6, 7, 8, 9 și 13) și o întrebare de atitudine, respectiv întrebarea nr. 5.
După criteriul formei de răspuns, chestionarul din anexa D cuprinde 1 întrebare cu răspuns deschis (întrebarea nr. 13), 7 întrebări cu răspuns semiînchis (întrebările nr. 1, 2, 3, 5, 6, 7 și 8) și 5 întrebări cu răspuns închis (întrebările nr. 4, 9, 10, 11 și 12). Dintre acestea din urmă, întrebarea nr. 11 este dicotomică, care oferă doar două variante de răspuns; celelalte patru fiind policotomice, oferind mai multe variante de răspuns (întrebările nr. 4, 9, 10 și 12). Din punct de vedere al funcției instrumentale, acest chestionar conține o întrebare de filtraj (întrebarea nr. 4).
După criteriul formei de răspuns, chestionarul adresat reprezentanților unităților medicale locale (anexa E) cuprinde 1 întrebare cu răspuns deschis (întrebarea nr. 13), 7 întrebări cu răspuns semiînchis (întrebările nr. 1, 2, 3, 5, 6, 7 și 8) și 5 întrebări cu răspuns închis (întrebările nr. 4, 9, 10, 11 și 12). Dintre acestea din urmă, întrebarea nr. 11 este dicotomică, care oferă doar două variante de răspuns; celelalte patru fiind policotomice, oferind mai multe variante de răspuns (întrebările nr. 4, 9, 10 și 12).
După conținutul întrebărilor, chestionarul din anexa E cuprinde 13 întrebări, dintre care 3 întrebări factuale (întrebările nr. 10, 11, 12), 9 întrebări de opinie (întrebările nr. 1, 2, 3, 4, 6, 7, 8, 9 și 13) și o întrebare de atitudine, respectiv întrebarea nr. 5.
Întrebarea nr. 9 a fost concepută să normeze răspunsuri multiple sub formă de tabel. După funcția instrumentală, chestionarul conține o întrebare de filtraj (întrebarea nr. 4).
Planul de intervenție, ca metodă și instrument, a fost elaborat, în urma analizei datelor din teren și din chestionarele completate, în mod individualizat pentru fiecare partener unde a fost cazul, respectiv în cazul parteneriatului dintre școală și unitatea sanitară ce deservește școala și în cazul parteneriatului încheiat între organizația școlară și postul local de poliție.
Planul de intervenție cuprinde următoarele: scopul și obiectivele intervenției, etapele de planificare a intervenției, persoana responsabilă, data/ datele intervenției, măsurile aplicate, realizarea intervenției și prezentarea rezultatelor intervenției.
Studiul de follow-up utilizează ca instrument de lucru un chestionar de evaluare a satisfacției partenerilor în urma intervenției, respectiv a reprezentanților consiliului de administrație al școlii, celor doi angajați ai cabinetului medical cu care școala are încheiat parteneriatul educațional și a reprezentanților poliției rurale.
Chestionarul de verificare cuprinde, din punct de vedere al conținutului întrebărilor, (vezi anexa F) 10 întrebări, dintre care 4 întrebări factuale (întrebările nr. 3, 7, 8 și 9) și 6 întrebări de opinie (întrebările nr. 1, 2, 4, 5, 6 și 10). Întrebările factuale nu au fost introduse pentru prelucrare statistică, care s-a realizat deja în cadrul studiului de diagnoză, ci pentru corelări. Răspunsurile la întrebările de opinie sunt intoduse în chestionar cu scopul de a analiza opiniile și nivelul de satisfacție al respondenților asupra parteneriatelor educaționale după etapa de intervenție.
După forma răspunsului, chestionarul de verificare (anexa F) cuprinde 1 întrebare cu răspuns deschis (întrebarea nr. 10), 2 întrebări cu răspuns semiînchis (întrebările nr. 1 și 2) și 7 întrebări cu răspuns închis (întrebările nr. 3, 4, 5, 6, 7, 8 și 9).
Dintre acestea din urmă, întrebarea nr. 8 este dicotomică, care oferă doar două variante de răspuns; celelalte șase fiind policotomice, oferind mai multe variante de răspuns (întrebările nr. 3, 4, 5, 6, 7 și 9). Două întrebări (întrebările nr. 4 și 5 ) au avut răspunsuri multiple organizate sub formă de tabel.
Chestionarul de verificare conține o întrebare cu funcție instrumentală, respectiv o întrebare de filtraj (întrebarea nr. 3).
Chestionarul din anexa F se referă la opinia respondenților asupra beneficiilor pe care le pot avea instituțiile pe care le reprezintă în urma modificărilor asupra parteneriatului educațional; opinia respondenților asupra identificării momentelor dificile din cadrul intervenției; asupra importnatnței formalizării parteneriatului educațional; nivelul de mulțumire privind calitatea, comunicarea și relațiile din cadrul fiecărui parteneriat educațional intracomunitar.
4.5. Analiza, prelucrarea și interpretarea rezultatelor
Studiul de diagnoză: Timpul alocat pentru aplicarea chestionarelor pentru studiul de diagnoză a fost perioada cuprinsă 12- 23 ianuarie 2014, iar pentru analiza și interpretarea datelor a fost perioada 26 ianuarie – 14 februarie 2014. Având în vedere că studiul s-a limitat la aria comuniei Tătărăștii de Sus și la cei 5 actori sociali ai parteneriatelor educaționale, numărul total de subiecți este 10, așa cum am menționat la capitolul 3, câte 2 respondenți din fiecare instituție. Acest număr de 10 subiecți, respectiv câte doi din partea fiecărui partener, deși pare a fi redus, este suficient de reprezentativ pentru cercetarea de față, având în vedere că în unele instituții, precum biserica și cabinetul medical, există chiar doar 2 angajați; în cazul poliției rurale există doar 3 angajați; din cadrul primăriei respondenții au fost chiar primarul și unicul vicepreședinte și , în sfârșit, în cazul școlii numărul total de membri ai Consiliului de administrație fiind de 9 (din care 4 cadre didactice, 1 reprezentant al Consiliului Local, 1 reprezentant al Primăriei, 1 reprezentant al agenților economici și 2 reprezentanți ai părinților), numărul de 2 respondenți este suficient.
Toate chestionarele au fost valide, neexistând nonrăspunsuri sau nerespectarea indicațiilor de completare a chestionarelor din partea respondenților.
Prin analiza din punct de vedere statistic datele factuale din toate chestionarele, s-a obținut o departajare a respondenților în funcție de grupa de vârstă din care fac parte, sexul respondenților și nivelul de studii al acestora.
Astfel, din totalul respondenților, așa cum se poate observa și în graficul din figura nr. 4, 30 % sunt cu vârste cuprinse între 25 și 35 de ani, 30% cu vârste între 36-45 ani, 10% cu vârste între 46-55 ani și în sfârșit, 30% au vârste cuprinse între 56-65 ani.
În figura 4, pe axa orizontală sunt reprezentate grupele de vârstă în ani, iar pe axa verticală este reprezentat în procente numărul de subiecți.
Figura nr. 4. Graficul de repartizare a subiecților pe grupe de vârstă (%).
Dat fiind faptul că în această cercetare se analizează, printre alte variabile, și nivelul de implicare al actorilor sociali în parteneriatele educaționale, și ținând cont de etapele de vârstă ale dezvoltării umane referitor la focalizarea intereselor omului în domeniul social, aceste rezultate sunt potrivite, deoarece persoanele făcând parte din grupele de vârstă cuprinse între 25 și 65 de ani au cel mai ridicat nivel de interes acordat domeniului social.
În continuare este analizată repartiția subiecților în funcție de sex, feminin sau masculin. În figura nr. 5, în diagrama de tip „pie” (în limba engleză, cu înțeles de „plăcintă”) se poate observa această distribuție, respectiv 70% dintre aceștia fiind de sex masculin și 30% de sex feminin. S-a ținut cont în calculul statistic și de faptul că în chestionarul adresat reprezentanților bisericii ortodoxe nu a apărut itemul referitor la sexul respondentului, fiind implicit de gen masculin.
Figura nr. 5. Graficul de reprezentare a distribuției subiecților în funcție de sex (%).
Referitor la acest aspect al repartizării respondenților pe grupe de sex, este de menționat că respondenții de sex masculin au o reprezentativitate mai ridicată în mod justificat, deoarece preoțimea, reprezentanții poliției rurale, ai autorităților locale și parțial din cabinetul medical sunt prin tradiție de gen masculin. Subiecții de gen feminin sunt în acest caz actori sociali din domeniul educației și asistenței medicale, fiind unanim și istoric acceptat că acestea reprezintă atribute umane specific feminine.
Referitor la nivelul de studii al respondenților, distribuția subiecților se regăsește în figura nr. 6, cuprinzând doar categoriile de studii liceale, postliceale, superioare și postuniversitare, respectiv nivelul de studii postdoctorale fiind exclus din reprezentare, neavând valori cuantificabile.
Pe axa orizontală sunt reprezentate cele 4 niveluri de studiu rămase, respectiv studii de nivel liceal, studii postliceale, studii superioare și studii postuniversitare, iar pe axa verticală sunt este reprezentat în procente numărul de subiecți respondenți.
Figura nr. 6. Graficul distribuției subiecților în funcție de nivelul studiilor (%).
Din totalul celor 10 respondenți, 10% au absolvit liceul, 10% au studii postliceale, 20% au studii postuniversitare și cel mai mare procent este reprezentat de subiecții cu studii superioare, și anume 60%.
Cel mai scăzut nivel de studii este de nivel liceal, regăsit la un singur respondent respectiv 10%, respectiv al unui cadru medical de sex feminin, însă este un nivel de studii destul de bun dacă se ia în considerare grupa de vârstă a subiectului, respectiv de 56-65 ani, raportat la perioada istorică românească a formării acestui subiect și la faptul că este vorba despre mediul rural.
Cel mai ridicat nivel de studii este regăsit la subiecții cu studii postuniversitare, respectiv cei 2 subiecți de gen feminin care sunt reprezentanții Consiliului de administrație ai Școlii Gimnaziale din Tătărăștii de Sus în această cercetare, ceea ce denotă un nivel ridicat al valorizării principiilor educației și al nevoii de autorealizare al subiecților.
Cel mai ridicat procent al nivelului de studii din cercetarea de față se regăsește la grupa nivelului de studii superioare, respectiv de 60%, ceea ce este foarte bine ca nivel general al studiilor celor mai importanți actori sociali, având în vedere că este vorba de un mediu rural.
Analizând în continuare datele obținute din teren, o altă variabilă independentă și calitativă cuantificabilă statistic este itemul referitor la rolurile școlii în comunitate, în opinia respondenților.
Figura nr. 7. Grafic cuprinzând rolurile școlii în comunitate,
așa cum au fost atribuite de respondenți (%).
Dintr-un total de 20 de răspunsuri și așa cum se poate observa în figura nr. 7, jumătate dintre răspunsuri denotă că rolul școlii în comunitate este acela de a forma elevii ca viitori adulți responsabili, drept cel mai important rol, deoarece a fost selecționat de toți respondenții. Un al doilea rol important pe care îl atribuie școlii respondenții, este acela de a oferi modele pozitive în comunitate, respectiv în cazul a 30% dintre răspunsuri.
Un procent de 15% dintre răspunsuri acordă importanță rolului de consiliere psihopedagogică acordate elevilor și părinților, unde din nou este un procent important pentru o zonă rurală, ca o dovadă a necesității alocării unui specialist în consiliere psihopedagogică, respectiv a unui profesor consilier în școală.
În cazul răspunsurilor în care rolul școlii este acela de a promova cultura națională și, respectiv de a promova tradițiile locale, au fost obținute nonrăspunsuri, ceea ce este surprinzător dat fiind faptul că este o zonă rurală cu vechi și frumoase tradiții românești. A fost adăugat însă un răspuns suplimentar, prin care școlii îi este atribuit, în opinia respondentului, rolul de a identifica abilitățile și deprinderile practice ale copiilor. Acest ultim rol specificat a obținut un procent de 5% din totalul răspunsurilor date.
O altă variabilă calitativă, referitoare la resursele pe care le pot aloca respondenții în parteneriatele educaționale, este obținută prin analiza din punct de vedere statistic a întrebării nr. 5 din chestionarele din anexele 2, 3, 4 și 5. Astfel, peste jumătate (54%) dintre respondenți consideră că ar putea aloca sau alocă timp, o resursă importantă pentru oameni care, la modul general, având responsabilități mari ca reprezentanți ai celor mai importante instituții din comunitatea rurală, responsabilități care necesită adesea, pe lângă orele din programul de lucru, timp din viața personală. Acest fapt denotă și induce o variabilă dependentă importantă pentru cercetarea de față, acela că rezultă un nivel ridicat de implicare al respondenților în viața comunității, respectiv în parteneriatele educaționale.
O altă resursă importantă pe care respondenții consideră că o pot aloca în cadrul acestor parteneriate educaționale între actorii sociali rurali locali, sunt resursele materiale, pentru care au fost obținute 46% dintre răspunsuri, cu menționarea, în cazul poliției rurale, respectiv 8% dintre răspunsurile referitoare la alocarea resurselor materiale, a materialelor informative. Din nou este de apreciat acest procent ca fiind unul ridicat pentru disponibilitatea de implicare a respondenților în aceste parteneriate cu școala.
În continuare este analizat fiecare chestionar în parte, datorită situațiilor specifice fiecărui actor social din comunitate.
Din analiza datelor obținute în urma completării chestionarului adresat managementului școlii, sunt de menționat următoarele aspecte: ambii respondenți au răspuns la fel la întrebările 2, 3 și 4 (vezi anexa nr. 1), referitor la beneficiile școlii, barierele de comunicare și soluțiile pentru înlăturarea acestora, astfel că o cuantificare în procente ar fi superfluă. Așadar, cei doi respondenți consideră că beneficiile cele mai importante ale școlii în cadrul parteneriatelor educaționale cu actorii sociali din comunitate sunt, pe de o parte, posibilitatea de a identifica, dezvolta și valorifica aptitudinile și competențele elevilor, părinților și cadrelor didactice și, pe de altă parte, recunoașterea publică a meritelor elevilor și cadrelor didactice. Acest rezultat se datorează faptului că în cadrul activităților derulate prin parteneriate educaționale în comunitate, este diminuat caracterul formal al comunicării și relaționării interumane, și acest fapt a fost subliniat ca fiind iarăși foarte important pentru cercetarea de față, ca variabilă dependentă.
În cazul nivelurilor de mulțumire referitoare la calitatea parteneriatului, comunicarea și relațiile cu fiecare actor social în parte, cei doi respondenți reprezentanți ai managementului școlii au răspuns din nou identic. Subiecții au apreciat că sunt foarte mulțumiți de calitatea parteneriatului școlii cu autoritățile publice locale, foarte mulțumiți de comunicarea și de relațiile cu reprezentanții acestora. Ambii respondenți se declară mulțumiți de calitatea parteneriatului școlii cu poliția rurală, și mulțumiți de comunicarea și relațiile cu reprezentanții postului rural de poliție. Deoarece această atitudine pare ușor rezervată din partea managementului școlii, rezultă de aici că este o situație în care este necesară o intervenție pentru îmbunătățirea comunicării și relațiilor dintre școală și poliția rurală în cadrul parteneriatului educațional. Respondenții se declară foarte mulțumiți de calitatea parteneriatului școlii cu biserica ortodoxă din localitate, foarte mulțumiți de comunicarea școlii cu această instituție, și se declară mulțumiți de relațiile dintre cele două instituții. Acest fapt poate fi interpretat ca o rigidizare a relațiilor interumane datorate funcțiilor și atribuțiilor formale a factorilor decidenți din cadrul acestor două instituții. Din nou de comun acord, cei doi respondenți reprezentanți ai managementului școlii, se declară nemulțumiți de calitatea parteneriatului dintre școală și cabinetul medical și de relațiile dintre reprezentanții celor două instituții. La fel, ambii respondenți se declară potrivit de mulțumiți referitor la comunicarea dintre școală și unitatea sanitară arondată școlii. Din aceste ultime aprecieri se poate interpreta un aspect important pentru cercetarea de față, și anume necesitatea unui plan de intervenție în cazul parteneriatului dintre școală și cabinetul medical. Faptul că nivelul de comunicare este potrivit de mulțumitor poate fi un factor de sprijin în aplicarea acestui plan de intervenție.
Analizând în continuare datele obținute din chestionarele autoaplicate de către reprezentanții autorităților locale (vezi anexa nr. 2), respectiv primarul și viceprimarul, se poate menționa că ambii respondenți consideră că principalul și singurul beneficiu ale autorităților locale în cadrul parteneriatului cu școala este creșterea nivelului de încredere al membrilor comunității în autorităților locale. Acesta poate fi considerat un factor motivant pentru reprezentanții primăriei de a se implica în acest parteneriat.
În cazul opiniei respondenților asupra rolului primăriei în cadrul parteneriatului educațional, părerile sunt împărțite: un respondent consideră că rolul primăriei în acest parteneriat este acela de educație cetățenească acordată elevilor și părinților, iar celălalt respondent consideră că rolul autorităților locale în parteneriatul cu școala este acela de a asigura cetățenilor condiții optime de petrecere a timpului liber și de odihnă. Într-o încercare de a corela aceste răspunsuri cu grupa de vârstă și cu nivelul de studii al fiecărui respondent, nu au fost găsite diferențe, ambii facând parte din aceeași grupă de vârstă (36-45 ani) și având același nivel de studii (superioare), diferențele dintre opinii putând fi generate de personalitatea și experiența de viață proprii fiecărui respondent.
În ceea ce privește măsura în care sunt dispuși să se implice cei doi respondenți reprezentanți ai primăriei, ambii declară că se implică sau s-ar implica în mare măsură, aspect care, alături motivația dată de promovarea imaginii primăriei în comunitate, sunt foarte importante pentru calitatea parteneriatului dintre școală și comunitate, fapt regăsit și in nivelul maxim de satisfacție al respondenților din cadrul managementului școlii referitor la calitatea parteneriatului dintre primărie și școală.
Respondenții reprezentanți ai autorităților locale consideră că principalele forme de parteneriat posibile între școală și Primărie/ Consiliul local sunt de comun acord că este foarte important ca aceste parteneriate să se adreseze organizării și desfășurării de programe de reducere a abandonului școlar, însă iau în considerare și colaborarea cu școala pentru recensăminte ale populației locale, sponsorizări acordate școlii și sprijin în scrierea de proiecte europene pentru amenajarea și dotarea școlii. Această deschidere spre mai multe forme posibile ale parteneriatelor dintre școală și primărie subliniază cele observate mai sus referitor la nivelul ridicat de implicare al reprezentanților autorității locale.
Referitor la barierele ce pot împiedica comunicarea și relaționarea în cadrul parteneriatului, părerile celor doi respondenți sunt împărțite: unul consideră că principalele bariere sunt cele contextuale, iar celălalt respondent consideră că prejudecățile și lipsa de încredere între parteneri sunt barierele cele mai importante ce împiedică relațiile și comunicarea într-un parteneriat. Deși au au opinii diferite referitoare la barierele de comunicare, respondenții consideră că o bună soluție pentru îndepărtarea acestor bariere este organizarea de întâlniri informale între parteneri. Această opinie întărește aspectele menționate mai sus referitoare la deschiderea și implicarea reprezentanților primăriei în parteneriatul educațional.
Ambii subiecți au apreciat că sunt mulțumiți de calitatea parteneriatului educațional dintre autoritățile publice locale cu școala, și foarte mulțumiți de comunicarea și de relațiile cu managementul școlii. Acest fapt denotă că ambii respondenți sunt deschiși spre noi forme de parteneriat educațional între cele două instituții.
La analiza și interpretarea datelor obținute din chestionarele adresate reprezentanților bisericii (vezi anexa nr. 3), respectiv ai Bisericii Ortodoxe Române Sf. Ierarh Nicolae din comuna Tătărăștii de Sus, se poate observa că opiniile celor doi reprezentanți ai bisericii sunt identice, așa cum este menționat mai jos. Ambii reprezentanți ai bisericii consideră că beneficiile pe care le poate avea biserica în cadrul unui parteneriat educațional sunt: creșterea prestigiului bisericii, creșterea nivelului de implicare al membrilor comunității în activităților religioase și creșterea numărului de membri ai comunității care frecventează biserica sau creștini ortodocși practicanți. De asemenea, opiniile celor doi respondenți coincid și referitor la rolurile bisericii în cadrul parteneriatelor educaționale, respectiv participarea preoților la deschiderea și închiderea oficială a anului școlar; organizarea de programe educative cu ocazia marilor sărbători religioase; organizarea de vizite cu elevii la lăcașele de cult (biserici, mănăstiri, schituri).
Ambii respondenți apreciază că se pot implica în acest parteneriat educațional în mare măsură. Respondenții reprezentanți ai bisericii din acest studiu au din nou opinii identice referitoare la formele de parteneriat posibile între biserică și școală, și anume vizite organizate și pelerinaje cu elevii la lăcașuri de cult și sfințirea școlilor și participarea preoților la deschiderea și închiderea anului școlar.
Analiza datelor ultimilor 4 itemi ai acestui chestionar scot în evidență un nivel relativ ridicat de implicare și dorință de implicare a reprezentanților bisericii într-un parteneriat cu școala.
În ceea ce privește bariera de comunicare ce poate împiedica o bună comunicare și relaționare în cadrul parteneriatului educațional, ambii respondenți consideră că este pasivitatea excesivă a partenerilor. Corelând aceste răspunsuri cu grupa de vârstă a respondenților, respectiv 56 – 65 ani, este de înțeles cauza răspunsului din prisma evoluției ontologice umane, conform căreia după vârsta de 60 de ani, individul tinde să lase pe al doilea plan socialul și să se ocupe mai mult de familie și autocunoaștere. Din acest punct de vedere, este absolut legitim a considera pasivitatea o barieră de comunicare între reprezentanții instituțiilor. Ambii respondenți consideră că soluțiile cele mai bune în înlăturarea acestor bariere sunt căutarea obiectivelor comune și stabilirea de strategii comune pe termen lung. Ambii subiecți au apreciat că sunt mulțumiți de calitatea parteneriatului educațional dintre biserică și școală, și de asemenea mulțumiți de comunicarea și de relațiile cu managementul școlii.
Urmărind datele obținute din aceste chestionare adresate reprezentanților bisericii, rezultă că nu este necesară o intervenție asupra calității acestui parteneriat educațional cu școala.
Dacă la analiza și interpretarea datelor din chestionarele adresate managamentului școlii și bisericii, opiniile celor doi respondenți reprezentanți ai fiecărei instituții coincid, iar în cazul primăriei opiniile celor doi respondenți sunt asemănătoare, iată că în cazul reprezentanților poliției rurale opiniile celor doi reprezentanți sunt foarte diferite.
Referitor la beneficiile pe care le poate avea postul local de poliție în cadrul unui parteneriat educațional, ambii respondenți au considerat că principalul beneficiu îl reprezintă creșterea nivelului de încredere al membrilor comunității în poliția rurală. Unul dintre respondenți consideră că mai există și alte beneficii, precum formarea unei imagini pozitive despre poliție ca instituție în sânul comunității și cităm „reducerea riscului de evenimente”, cel mai probabil referindu-se la evenimente rutiere sau în mod generic evenimente nedorite.
Patru dintre opiniile respondenților referitoare la rolurile poliției rurale în parteneriatele educaționale sunt identice, respectiv asigurarea educației rutiere membrilor comunității, asigurarea ordinii și liniștii publice în incintele și spațiile școlii și în timpul evenimentelor organizate de școală în comunitate, promovarea drepturilor omului și ale copilului, organizarea de programe pentru prevenirea și reducerea fenomenelor de devianță, trafic de copii și consum de substanțe. Unul dintre respondenți mai adaugă rolul de prevenire antivictimală a elevilor, concept inclus deja în itemul anterior, astfel că practic, opiniile celor respondenți sunt identice. Aceste răspunsuri denotă faptul că acești subiecți au conștientizat nevoile comune ale școlii și ale poliției rurale.
În ceea ce privește nivelul și dorința de implicare a respondenților în parteneriatele educaționale, unul dintre subiecți s-ar implica/ se implică în mare măsură, iar cel de-al doilea s-ar implica/ se implică într-o măsură potrivită. Din aceste date rezultă că reprezentanții poliției rurale nu sunt foarte dispuși în acest moment să se implice în parteneriate educaționale în comunitate, deși, cum s-a putut observa mai sus, aceștia sunt conștienți de nevoile poliției rurale și școlii din comună.
Ambii respondenți din cadrul postului de poliție local consideră că formele de parteneriat posibile între școală și poliție sunt asigurarea ordinii și liniștii în incinta școlii și programe și activități pentru prevenirea și reducerea delincvenței juvenile, după care unul dintre subiecți adaugă organizarea și desfășurarea de concursuri pe teme rutiere, iar celălalt subiect adaugă educația pentru prevenirea comportamentului deviant în rândurile tinerilor.
În ceea ce privește barierele de comunicare din cadrul parteneriatului educațional, unul dintre respondenți din cadrul postului local de poliție declară că nu vede nicio barieră de comunicare, iar celălalt respondent că prejudecățile pot fi bariere de comunicare. În ciuda faptului că unul dintre respondenți nu a identificat vreo barieră de comunicare, și acesta, și celălalt subiect consideră că barierele de comunicare pot fi înlăturate în cadrul parteneriatului prin stabilirea de strategii comune pe termen lung cu organizația școlară.
De aici rezultă că subiectul care nu a identificat vreo barieră de comunicare este conștient că ea există, însă nu o poate identifica.
În ceea ce privește nivelul de mulțumire al respondenților, referitor la calitatea parteneriatului dintre școală și poliție, unul dintre respondenți este potrivit de mulțumit, iar cel de-al doilea respondent este mulțumit de aceasta. Ambii respondenți sunt mulțumiți de nivelul de comunicare cu școala; iar referitor la relațiile dintre parteneri unul dintre subiecți se declară potrivit de mulțumit de acestea, iar cel de-al doilea se declară foarte mulțumit de această relație.
Din analiza acestor ultimi itemi rezultă că este necesar un plan de intervenție în cazul parteneriatului educațional dintre Postul Local de Poliție și Școala Gimnazială Tătărăștii de Sus.
Unul dintre subiecții reprezentanți ai poliției rurale a adăugat la itemul nr. 13, ca observații și sugestii, următoarele: „căutarea și atragerea de noi parteneri în relația cu școala; determinarea părinților pentru implicarea acestora în procesul de școlarizare a copiilor”. Nu se pot interpreta obiectiv aceste afirmații, fără a fi rediscutate cu subiectul, deoaree acesta nu specifică dacă se referă la activități comune în parteneriatul educațional, sau dacă este vorba de roluri ale vreuneia din instituțiile implicate.
În cazul analizei datelor obținute din chestionarului autoaplicat adresat reprezentanților cabinetului medical, se pot observa opinii diferite ale respondenților. Referitor la beneficiile pe care le poate avea o unitate medicală rurală în cadrul partenerietului educațional, ambii subiecți consideră că principalul beneficiu este creșterea nivelului de încredere a membrilor comunității în unitatea sanitară, apreciere pe lângă care unul dintre subiecți adaugă creșterea vizibilității și prestigiului unității medicale, iar cel de-al doilea consideră că un mare beneficiu al cabinetului medical este prevenirea și combaterea bolilor. Acesta din urmă este de fapt beneficiul întregii comunități locale, ceea ce denotă altruismul subiectului.
Cu privire la rolurile pe care le are unitatea sanitară în cadrul unui parteneriat educațional, ambii respondenți consideră ca roluri importante următoarele: educație sanitară și de acordare a primului ajutor, educație sexuală, educație pentru consum alimentar sănătos și educație pentru prevenirea și reducerea riscului de răspândire a bolilor.
Unul dintre respondenți consideră că este dispus să se implice în măsură potrivită în parteneriatul educațional, iar cel de-al doilea subiect declară că s-ar implica în mare măsură.
Ambii subiecți reprezentanți ai cabinetului medical apreciază ca forme importante de parteneriat posibile între școală și cabinetul medical sunt educație pentru prevenirea accidentelor și răspândirii bolilor; informarea elevilor și părinților în vederea unui stil de viață sănătos. Unul dintre subiecți adaugă încă două forme posibile, respectiv organizarea și desfășurarea de concursuri de cunoștințe și aptitudini pe teme de igienă și acordare de prim ajutor.
Cei doi respondenți consideră în mod unanim că rezistența la schimbare este o barieră de comunicare în cadrul parteneriatelor educaționale intracomunitare și tot în mod unanim consideră că aceste bariere pot fi înlăturate prin organizarea de întâlniri informale între reprezentanții instituțiilor partenere, iar unul dintre respondenți apreciază că barierele pot fi înlăturate prin căutarea de obiective comune.
Referitor la nivelul de mulțumire, ambii reprezentanți ai cabinetului medical se declară foarte mulțumiți de relațiile dintre parteneri, însă doar un subiect se declară foarte mulțumit de calitatea parteneriatului și de comunicarea cu școala, iar cel de-al doilea subiect se declară mulțumit de calitatea parteneriatului și de comunicarea cu școala din comună.
Analizând aceste date din ultimii itemi rezultă că reprezentanții cabinetului medical întrevăd noi forme de parteneriat educaționale, sunt conștienți de barierele de comunicare care există sau ar putea exista și sunt deschiși spre a găsi soluții de atenuare a acestor bariere.
Corelând tipul de barieră identificat de subiecți (rezistența la schimbare) cu nivelele destul de ridicate de mulțumire referitoare la calitatea parteneriatului și la relațiile și comunicare dintre cabinetul medical și școală; cu măsura relativ mare în care respondenții reprezentanți ai unității sanitare sunt dispuși să se implice în parteneriatul cu școala (în măsură potrivită și în mare măsură) și cu nivelul de mulțumire al managementului școlii referitor la calitatea, comunicarea și relațiile din cadrul parteneriatului cu unitatea sanitară, rezultă că în realitate parteneriatul educațional dintre școală și cabinetul medical necesită un plan de intervenție. Planul de intervenție. În urma studiului de diagnoză s-a putut constata necesitatea intervenției în cazul parteneriatelor educaționale dintre școală și postul local de poliție și respectiv cabinetul medical. Timpul alocat planificării și realizării intervențiilor în aceste cazuri a fost perioada 23 februarie – 14 martie 2014.
În cadrul cercetării de față a fost elaborat un plan de intervenție pentru a fi aplicat de către managementul școlii, având scopul de îmbunătățire a relațiilor și comunicării cu partenerii sus-menționați pentru parteneriatul educațional.
Planul de intervenție a cuprins următoarele etape: analiza datelor din chestionare pentru a evalua unde este necesară intervenția; înștiințarea, dacă este cazul, partenerilor asupra intenției de a îmbunătăți relațiile din cadrul parteneriatelor; planificarea intervenției; realizarea intervenției; evaluarea rezultatelor.
Mai întâi a fost necesară desemnarea unui responsabil din partea consiliului de administrație al școlii, după care au fost stabilite împreună cu fiecare partener datele de intervenție (telefonic).
Data intervenției :
Pentru parteneriatul cu postul local de poliție: 25.03.2014;
Pentru parteneriatul cu cabinetul medical: 27.03.2014.
Măsura aplicată în ambele situații a fost întâlnirea de lucru, care a avut ca structură: evaluarea nevoilor fiecărui partener; identificarea barierelor de comunicare și relaționare dintre parteneri, după cum au răspuns reprezentanții în cadrul studiului de diagnoză; formularea problemei de comunicare/ relaționare; identificarea cauzelor acestor bariere; identificarea efectelor care ar putea apărea în cazul nerezolvării problemei; pozitivarea problemei, care va deveni scopul intervenției; pozitivarea cauzelor barierelor de comunicare și relaționare, devenite astfel obiective și activități; pozitivarea efectelor negative, care vor deveni astfel rezultate pozitive și impactul intervenției asupra partenerilor; realizarea activităților propuse de parteneri de comun acord.
Ambele întâlniri stabilite cu partenerii au avut loc la datele stabilite.
În cazul intervenției asupra parteneriatului educațional dintre școală și postul local de poliție au fost identificate nevoile reale ale școlii: nevoia de educație în domeniul rutier; nevoia de securitate asigurată elevilor pe perioada anului școlar; nevoia de educație preventivă pentru reducerea violenței școlare, a fenomenelor de devianță și de trafic de copii; nevoia de siguranță în trafic în condițiile în care sunt organizate în comunitate diferite manifestări, sărbători, comemorări, târguri etc. Nevoile reale ale postului local de poliție sunt: creșterea nivelului de încredere al membrilor comunității locale în poliția rurală; formarea în comunitatea comunei Tătărăștii de Sus a unei imagini pozitive despre Poliția rurală; reducerea riscului de accidente rutiere; prevenirea și reducerea delincvenței juvenile.
A urmat identificarea problemei de comunicare / relaționare între parteneri drept comunicarea insuficientă și ineficientă dintre cei doi actori sociali, pozitivarea acestei probleme devenind scopul intervenției, respectiv îmbunătățirea comunicării în cadrul parteneriatului educațional dintre cei doi actori sociali, respectiv organizația școlară și poliția rurală.
Cauzele barierelor de comunicare sunt doar prejudecățile, respectiv că partenerii nu doresc să se implice într-un astfel de parteneriat; că nu există cadrul formal și că un cadru informal nu ar fi adecvat unui astfel de parteneriat. Pozitivarea acestor cauze a dus la formularea obiectivelor intervenției, și anume: O1 – stabilirea de întâlniri informale între parteneri și O2 – formalizarea parteneriatului printr-un acord de parteneriat care să includă sarcini, responsabilități, drepturi și alte clauze precise pentru ambii parteneri.
De la stabilirea scopului și obiectivelor, a nevoilor fiecărui partener, efectiv comunicarea între parteneri s-a fluidizat și a fost schițat un plan de activități pe termen mediu și lung. S-au discutat și aspectele menționate de unul dintre reprezentanții postului local de poliție în chestionarul de diagnoză, care au fost adăugate ca activități în planul comun de activități. Încheierea discuțiilor din cadrul întâlnirii, predominant formală și destul de rigidă la începutul întâlnirii de lucru, s-a finalizat într-un mod ușor mai relaxat, cu promisiunea că reprezentanții poliției vor semna un acord de parteneriat conceput și redactat de reprezentanții școlii.
În cazul intervenției asupra parteneriatului educațional dintre școală și cabinetul medical, au fost identificate nevoile școlii: nevoia de educație în domeniile igienă proprie și a locuinței, sexual, nutriție, stil de viață sănătos și acordarea primului ajutor; nevoia de educație preventivă pentru reducerea riscului de răspândirea a bolilor contagioase. Nevoile cabinetului medical sunt: creșterea nivelului de încredere al membrilor comunității locale în această unitate sanitară; creșterea vizibilității și prestigiului cabinetului medical; prevenirea și combaterea bolilor.
A urmat identificarea problemei de comunicare/ relaționare între cei doi actori sociali drept lipsa deschiderii către noi modalități de comunicare (informale), pozitivarea acestei probleme devenind scopul intervenției, respectiv îmbunătățirea comunicării în cadrul parteneriatului educațional dintre cei doi actori sociali, respectiv organizația școlară și cabinetul medical.
Cauza barierelor de comunicare este rezistența la schimbare a reprezentanților instituțiilor, respectiv că partenerii nu au încredere că un cadru informal nu ar fi adecvat unui astfel de parteneriat educațional; că relațiile și comunicarea formală ar trebui menținută; că nu există cadrul formal pentru un astfel de parteneriat și că profesorii nu ar fi destul de interesați sau nu ar putea acorda timp destul pentru derularea eficientă a activităților de educare și informare în domeniul sănătății. Pozitivarea acestor cauze a dus la formularea obiectivelor intervenției, și anume: O1 – stabilirea unui program cel puțin semestrial de întâlniri între reprezentanți ai managementului școlii și reprezentanții unității sanitare pentru planificări; O2 – de planificare a unou întâlniri informale între angajații cabinetului medical și profesori și O3 – formalizarea parteneriatului printr-un acord de parteneriat care să includă clauze precise pentru ambii parteneri.
Prin identificarea nevoilor fiecărui partener și apoi stabilirea scopului și obiectivelor intervenției s-a înlesnit identificarea activităților comune posibile pe termen scurt, mediu și lung. Au fost stabilite deja clauzele acordului de parteneriat între școală și cabinetul medical și urmează a fi redactat, înregistrat, semnat și ștampilat până în data de 15 aprilie 2014 de către ambii parteneri.
Studiul de follow-up. Celor 6 reprezentanți ai celor trei instituții, respectiv managementul școlii, postului local de poliție și cabinetului medical le-a fost aplicat un al doilea chestionar, în perioada 4 – 8 mai 2014, respectiv la o distanță temporală de 3 luni de la aplicarea primului chestionar.
La întrebarea referitoare la opinia respondenților asupra beneficiilor dobândite în urma intervenției, toți cei șase respondenți au considerat că acestea sunt: creșterea nivelului de încredere al membrilor comunității în instituția pe care o reprezintă, o mai bună colaborare între instituții, reprezentanții instituției vor ști să soluționeze probleme similare în viitor. Din aceste date rezultă că toți respondenții s-au simțit câștigați atât din punct de vedere al instituției pe care o reprezintă, cât și pe plan personal.
În cazul identificării momentului celui mai dificil din cadrul intervenției părerile au fost împărțite. Dintr-un total de 18 răpunsuri, 28% dintre ele se refereau la identificarea nevoilor reale ale fiecărui partener și tot 28% erau referitoare la identificarea reală a barierelor de comunicare. Un alt punct dificil a fost considerat de respondenți identificarea reală a problemei de comunicare/ relaționare între actorii sociali, într-un procent de 22% dintre răspunsurile lor. De o mai mică importanță, obținând un procent de 17% dintre răspunsuri, au fost dificultățile întâmpinate pentru stabilirea datei de întâlnire între reprezentanții instituțiilor. Un singur respondent a considerat dificilă stabilirea unei strategii de lucru, reprezentând 5% dintre răspunsuri.
Referitor la întrebarea de opinie asupra importanței formalizării parteneriatului educațional, 67% dintre răspunsuri consideră că este foarte important, și 33% dintre respondenți consideră importantă încheierea unui acord partenerial scris între actorii sociali din comunitatea locală.
Referitor la nivelele de mulțumire asupra parteneriatului educațional dintre actorii sociali în urma intervenției, din analiza întrebării nr. 4, toți subiecții se declară foarte mulțumiți de comunicarea și de relațiile dintre reprezentanții celor două instituții. În schimb doar trei sferturi dintre respondenți se declară foarte mulțumiți de calitatea parteneriatului, unul dintre respondenți declarându-se mulțumit și a specificat pe chestionar că va fi foarte mulțumit „doar când va vedea rezultate concrete” ale parteneriatului.
În ceea ce privește nivelele de mulțumire ale reprezentanților managementului școlii asupra parteneriatelor educaționale cu postul de poliție local și cu cabinetul medical, din analiza datelor obținute din chestionarul de follow-up, respectiv întrebarea nr. 5, ambii respondenți s-au declarat foarte mulțumiți de calitatea celor două parteneriate, de asemenea foarte mulțumiți de comunicarea și relațiile dintre școală și fiecare dintre cele două instituții partenere.
Luând în considerare analiza itemilor de mai sus, rezultă că satisfacția actorilor sociali implicați în parteneriatele educaționale asupra cărora a fost realizată intervenția, referitoare la această intervenție, se situează la un nivel foarte bun. De asemenea, stabilirea unei strategii sau a unui plan de acțiune pe termen mediu și lung, au fost considerate foarte importante, așa cum a reieșit la finalul întâlnirilor de lucru din cadrul intervenției.
Corelând aceste informații, putem afirma că relațiile de comunicare ale Școlii Gimnaziale Tătărăștii de Sus cu principalele instituții din comunitatea locală care s-au realizat pe baza unui plan coerent de acțiune s-au îmbunătățit. Această afirmație confirmă ipoteza lansată la începutul cercetării.
Concluzii
Așa cum s-a conturat în primele trei capitole ale lucrării de față, care au reliefat dimensiunile epistemologică și axiologică, un aspect foarte important în parteneriatele educaționale intracomunitare și interinstituționale este reprezentat de comunicarea și relațiile interumane.
Pe plan internațional, studiile efectuate în domeniul parteneriatelor educaționale intracomunitare sunt axate pe conflictul de valori dintre minorități sau pe metode de educație nonformală, bazate pe proiecte de sprijin comunitar.
În țara noastră s-au aplecat asupra problemelor relațiilor intracomunitare sociologi din cadrul Centrului de Cercetare a Relațiilor Interetnice, însă doar sub aspect al diferențelor generate de diferențe etnice.
În cadrul universităților românești unde există profile din domeniul sociologiei, în cadrul programului de studii „Integrare europeană și securitate regională”, una din disciplinele obligatorii de pregătire, conform standardelor Comisiei ARACIS, este Sociologia comunităților rurale și urbane. Astfel au fost elaborate în ultimii ani lucrări de licență, disertații sau teze de licență în domeniul relațiilor intracomunitare, îndeosebi referitoare la minorități.
Și totuși aceste lucrări au în ceva în comun, și anume dezvoltarea și valorificarea abilităților de comunicare și relaționare interumană, de tranzacționare și negociere, în baza căreia pot fi rezolvate majoritatea problemelor intracomunitare.
În cadrul lucrării de față s-a dovedit a fi utilă intervenția asupra parteneriatului educațional acolo unde studiul de diagnoză a arătat că este necesar, prin măsuri de realizare a unor strategii punctuale de lucru între actorii sociali locali. Astfel ipoteza lansată anterior studiului, aceea că „dacă relațiile de comunicare ale Școlii Gimnaziale Tătărăștii de Sus cu principalele instituții din comunitatea locală se fac pe baza unui plan coerent de acțiune, aceste relații se îmbunătățesc” s-a confirmat.
O concluzie importantă ce reiese din analiza datelor culese în teren în cadrul cercetării de față este aceea că pentru înlăturarea unora dintre barierele de comunicare este necesar, pe de o parte de stabilirea de întâlniri informale între parteneri sau relațiile să fie mai puțin formalizate, ținând cont că școala ca organizație păstrează o puternică structură birocratică; și, pe de altă parte, prin stabilirea de strategii comune pe termen lung între actorii sociali și organizația școlară.
Aplicativitatea rezultatelor prezentei cercetări se regăsește în planul de intervenție elaborat în cadrul cercetării, bazat pe pozitivarea aspectelor negative ale problemei (cauze și efecte).
Limitele studiului sunt date de numărul redus al populației investigate, totuși suficient de reprezentativ pentru numărul mic de instituții adresate și numărul mic de angajați, respectiv de reprezentanți la nivel managerial ai fiecăriei instituții dintr-un mediu rural. O altă limită a investigației este dată de perioada scurtă alocată analizei și interpretării datelor pentru fiecare din cele trei etape ale cercetării, respectiv etapa de diagnoză, cea de intervenție și cea de verificare.
Studiul de față nu se consideră a fi exhaustiv, deși s-a adresat strict relațiilor parteneriale educaționale intracomunitare din comuna Tătărăștii de Sus, jud. Teleorman.
Ea poate fi utilizată ca model de cercetare pentru alte comunități mici, extinsă la comunități mai mari sau în studii sociologice comparative. De asemenea, poate fi utilizată metoda de intervenție în studii sociologice asemănătoare.
Bibliografie
Bazu, P., Comunicarea managerială, Bacău, Editura Vladimed – Rovimed 2010.
Băran – Pescaru, A., Parteneriat în educație. Familie – școală – comunitate, București, Editura Aramis, 2004.
Chelcea, S., Metodologia elaborării unei lucrări științifice, București, Editura comunicare.ro, 2003.
Ciocodeică, V., Psihosociologia conducerii, Petroșani, Editura Focus, 2001.
Cismaru, D. M., Comunicarea internă în organizații, București, Editura Tritonic, 2010.
Coombs, Ph. H., La crise mondiale de l’education, Paris, Presses Universitaires de la France, 1968.
Cosmovici, A., Iacob, L. (coord.), Psihologie școlară, Iași, Editura Polirom, 1999.
Cristea, S., Managementul organizației școlare. Ediția a doua revizuită și adăugită, București, Editura Didactică și Pedagogică, 2003.
Cucoș, C. (coord.), Psihopedagogie pentru examenele de definitivare și grade didactice, Iași, Editura Polirom, 2009.
Enăchescu, E., Comunicare în mediul educațional, București, Editura Aramis, 2009.
Ezechil, L., Comunicarea educațională în context școlar, București, Editura Didactică și Pedagogică, 2002.
Gherguț, A., Management general și strategic în educație, Iași, Editura Polirom, 2007.
Iluț, P., Valori, atitudini și comportamente sociale, Iași, Editura Polirom, 2004.
Iosifescu, Ș., Rădulescu, E., Andrei, A., Management educațional, București, Editura Educația 2000+, 2005.
Krausz, S., Sociologia conducerii. Suport de curs pentru învățământ la distanță, Petroșani, Editura Universitas, 2004.
Langa, C., Bulgaru, I., Managementul clasei de elevi – O abordare aplicativă, Pitești, Editura Universității din Pitești, 2009.
Leu, O., Rădulescu E., Tîrcă, A., Educația civică prin activități extrașcolare cu caracter interdisciplinar – culegere de bune practici, Iași, Editura Polirom, 2004.
Melnic, D. (coord.), Comunicarea educațională. Modulul 4. Dezvoltarea profesională a cadrelor didactice din mediul rural prin mentorat, proiect implementat de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, Unitatea de Management al Proiectelor de Finanțare Externă în parteneriat cu SC Green Light Grup SRL, SC Millenium Design Group SRL și SC C&T Strategic Business Partners SRL, cofinanțat prin FSE și POSDRU, 2011.
Miron, D., Procesul educațional și adaptarea structurilor manageriale la cerințele logicii performanței. Suport de curs, București, Academia de Studii Economice, 2013.
Mitrofan, I., Mitrofan, N., Familia de la A… la Z, București, Editura Științifică, 1991.
Mucchielli, A., Comunicarea în instituții și organizații, Iași, Editura Polirom, 2008.
Mucchielli, A., Dicționar al metodelor calitative în științele umane și sociale. Traducere de Veronica Suciu, Iași, Editura Polirom, 2002.
Mucchielli, A., Nouvelles methodes d’etude des communication, Paris, Editura Armand Colin, 1998.
Nicola, I., Pedagogie, București, Editura Didactică și Pedagogică, 1992.
Păiși Lăzărescu, M., Metodologia cercetării științifice în învățământul primar și preșcolar, Pitești, Editura Paralela 45, 2011.
Păiși Lăzărescu, M., Tudor, L. S., Stan, M. M., Elaborarea, redactarea și prezentarea lucrării de licență/disertație în domeniul științelor educației, Pitești, Editura Universității din Pitești, 2011.
Păun, E., Școala – abordare psihopedagogică, Iași, Editura Polirom, 1999.
Pânișoară, I. O., Comunicarea eficientă, Iași, Editura Polirom, 2008.
Potolea, D., Neacșu, I., Iucu, R., Pânișoară, I. O. (coord.), Pregătirea psihopedagogică. Manual pentru definitivat și gradul didactic II, Iași, Editura Polirom, 2008.
Pricopie, R., Relațiile publice în școli. Încredere și parteneriat comunitar, București, Editura Comunicare.ro, 2008.
Rus, F. C., Introducere în știința comunicării și a relațiilor publice, Iași, Editura Institutul European, 2002.
Sachelarie, O. M. (coord.), Bulgaru, I., Langa, C., Probleme de sociologia educației, Pitești, Editura Universității din Pitești, 2002.
Secară, C., Comunicare și relații publice, Craiova, Editura Sitech, 2009.
Simionescu, A., Bușe, F., Hodor, P., Irimie, S., Palamariu, M., Managementul resurselor umane. Aplicații în industria minieră, București, Editura AGIR, 1999.
Stăiculescu, C., Școala și comunitatea locală, parteneriat pentru educație. Lucrare de doctorat. Universitatea din București,. Tipărit ISBN: 978-606-505-478-3, 2012.
Sterea, I., Solonca, D., Activitatea didactică centrată pe elev. Suport de curs pentru învățământ la distanță, Ministerul Educației Naționale, Inspectoratul Școlar al Județului Hunedoara, Casa Corpului Didactic Deva, 2013.
Șoitu, L., Comunicare umană în comportament și civilizație, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1987.
Tănase, M., Langa, C., Bulgaru, I., Elemente de management educațional, Pitești, Editura Paradigme, 2003.
Toffler, A., Powershift. Puterea în mișcare, București, Editura Antet, 1995.
Toma, G. (coord.), Tehnici de comunicare, București, Editura Artprint, 1999.
Toma, G., Baltă, C., Secretul managementului. Abilitatea conducerii. Soluții și sugestii, București, Editura CERES, 2001.
Văideanu, G., Educația la frontiera dintre milenii, București, Editura Politică, 1988.
Vlăsceanu, L., Introducere în metodologia cercetării sociologice. Suport de curs, Universitatea din București, Facultatea de Sociologie și Asistență Socială, 2008.
Vlăsceanu, M., Organizațiile și cultura organizării, București, Editura Trei, 2002.
Vlădescu, I., Comunicarea – factor fundamental în managementul educațional, Iași, Editura Vasiliana '98, 2008.
Zamfir, C., Vlăsceanu, L., Dicționar de sociologie, București, Editura Babel, 1998.
Zlate, M., Psihologia muncii – relații umane, București, Editura Didactică și Pedagogică, 1981.
Zlate, M., Tratat de psihologie organizațional-managerială, Iași, Editura Polirom, 2008.
*** – Dicționarul limbii române contemporane, vol. IV, București, Editura Academiei, 1957.
http://www.primariatatarastiidesus.ro/.
http://ro.wikipedia.org/wiki/Comuna_Tatarastii_de_Sus,_Teleorman
Anexe
ANEXA 1
CHESTIONAR
Se adresează managementului școlii. Vă rugăm citiți cu atenție întrebările, să reflectați și să răspundeți sincer, conform instrucțiunilor. Informațiile sunt confidențiale și sunt folosite doar pentru prelucrare statistică.
1. Care considerați că sunt rolurile pe care le îndeplinește școala în comunitate? (mai multe răspunsuri posibile)
1.1. □ formarea elevilor ca viitori adulți responsabili
1.2. □ oferirea de modele pozitive în comunitate
1.3. □ promovarea culturii naționale în comunitate
1.4. □ promovarea tradițiilor locale
1.5. □ consiliere psihopedagogică pentru elevi și părinți
1.6. □ alt rol, care? ________________________________________________________________ ________________________________________________________________
2. Care considerați că sunt beneficiile școlii în cadrul parteneriatelor cu actorii comunității locale? (mai multe răspunsuri posibile)
2.1. □ diversificarea ofertei educaționale
2.2.□ identificarea, dezvoltarea și valorificarea aptitudinilor și competențelor elevilor, părinților și cadrelor didactice
2.3. □ recunoașterea publică a meritelor elevilor și cadrelor didactice (gale, premieri)
2.4. □ creșterea vizibilității și prestigiului școlii
2.5. □ alte beneficii, care? _______________________________________________________________ _______________________________________________________________
3. Care considerați că pot fi barierele de comunicare și relaționare ce stau în calea parteneriatelor dintre instituțiile din cadrul comunității locale și școală? (bifați răspunsul/ răspunsurile selectate)
3.1. □ Prejudecățile
3.2. □ Lipsa cadrelor de referință
3.3. □ Conflictul de valori
3.4. □ Alte bariere. Vă rugăm detaliați ______________________________________________________________ ______________________________________________________________
4. Cum considerați că pot fi soluționate problemele de comunicare și relaționare ce stau în calea parteneriatelor dintre instituțiile din cadrul comunității locale și școală?
4.1. □ Identificarea obiectivelor strategice comune
4.2. □ Cooperare în obținerea de finanțări externe
4.3. □ Alte soluții. Vă rugăm să detaliați _____________________________________________________________
5. Cât de mulțumit(ă) sunteți de următoarele aspecte ale parteneriatului încheiat între școală și actorii sociali din comunitatea locală? (marcați un X în căsuța care corespunde răspunsului selectat de dumneavoastră)
11. Vârsta dumneavoastră
11.1. □ 25 – 35 ani
11.2. □ 36 – 45 ani
11.3. □ 46 – 55 ani
11.4. □ 56 – 65 ani
11.5. □ peste 65 ani
12. Sex
12.1. □ Masculin
12.2. □ Feminin
13. Nivelul studiilor dumneavoastră
13.1. □ liceale
13.2. □ postliceale
13.3. □ superioare
13.4. □ postuniversitare
13.5. □ postdoctorale
14. Observații și sugestii
___________________________________________________________________________ ___________________________________________________________________________ ___________________________________________________________________________ ___________________________________________________________________________ __________________________________________________________________________
ANEXA 2
CHESTIONAR
Se adresează reprezentanților autorităților publice locale: Primărie și Consiliul local. Vă rugăm citiți cu atenție întrebările, să reflectați și să răspundeți sincer, conform instrucțiunilor. Informațiile sunt confidențiale și sunt folosite doar pentru prelucrare statistică.
1. Care considerați că sunt rolurile pe care le îndeplinește școala în comunitate? (mai multe răspunsuri posibile)
1.1. □ formarea elevilor ca viitori adulți responsabili
1.2. □ oferirea de modele pozitive în comunitate
1.3. □ promovarea culturii naționale în comunitate
1.4. □ promovarea tradițiilor locale
1.5. □ consiliere psihopedagogică pentru elevi și părinți
1.6. □ alt rol, care? ________________________________________________________________ ________________________________________________________________
2. Care considerați că sunt beneficiile autorităților locale în cadrul parteneriatului cu școala? (mai multe răspunsuri posibile)
2.1. □ creșterea nivelului de încredere a membrilor comunității în autoritățile locale
2.2. □ recrutarea de viitori angajați calificați și responsabili ai autorităților locale
2.3. □ alte beneficii, care? _______________________________________________________________ _______________________________________________________________
3. Care considerați că pot fi rolurile autorităților locale în parteneriatele încheiate cu școlile? (notați cu X variantele de răspuns)
3.1. □ educație cetățenească acordată elevilor și părinților
3.2. □ asigurarea școlarizării noilor membrii ai comunității
3.3. □ asigurarea de condiții optime pentru petrecerea timpului liber și de odihnă
3.4. □ alt rol, care? _______________________________________________________________ _______________________________________________________________
4. În ce măsură sunteți dispus să vă implicați în parteneriatul dintre instituția pe care o reprezentați și școală? (marcați cu X un singur răspuns în căsuța corespunzătoare nivelului selectat. Dacă ați selectat răspunsul 4.5. treceți direct la întrebarea nr. 6)
4.1. □ în foarte mare măsură
4.2. □ în mare măsură
4.3. □ în măsură potrivită
4.4. □ în mică măsură
4.5. □ deloc
5. Dacă sunteți dispus să vă implicați în acest parteneriat, ce resurse considerați că puteți aloca? (mai multe răspunsuri posibile)
5.1. □ De timp
5.2. □ Financiare
5.3. □ Materiale
5.4. □ Alte resurse. Care? _______________________________________________________________ _______________________________________________________________
6. Ce forme de parteneriat considerați că pot fi posibile între Primărie/ Consiliul local și școală? (notați cu X răspunsul sau răspunsurile selectate)
6.1. □ recensăminte ale populației locale
6.2. □ organizarea și desfășurarea de programe de reducere a abandonului școlar
6.3. □ sponsorizări acordate școlii (dotare, premii, burse)
6.4. □ concursuri pe teme de istorie/ tradiții locale între elevi/ școli
6.5. □ sprijin în scrierea de proiecte europene pentru amenajarea spațiilor școlii
6.6. □ altă formă, care? _______________________________________________________________ _______________________________________________________________
7. Care considerați că pot fi barierele de comunicare și relaționare ce stau în calea parteneriatelor dintre autoritățile locale și școală? (bifați răspunsul/ răspunsurile selectate)
7.1. □ Bariere contextuale
7.2. □ Prejudecăți/ lipsă de încredere între parteneri
7.3. □ Alte bariere. Vă rugăm detaliați _______________________________________________________________ _______________________________________________________________
8. Cum considerați că pot fi soluționate problemele de comunicare și relaționare ce stau în calea parteneriatelor dintre autoritățile locale și școală?
8.1. □ Stabilirea unui program calendaristic comun
8.2. □ Organizarea de întâlniri informale între parteneri
8.3. □ Alte soluții. Vă rugăm să detaliați ______________________________________________________________ ______________________________________________________________
9. Cât de mulțumit sunteți de următoarele aspecte ale parteneriatului încheiat între Primărie/ Consiliul local și școală ? (marcați un X în căsuța care corespunde răspunsului selectat de dumneavoastră)
10. Vârsta dumneavoastră
10.1. □ 25 – 35 ani
10.2. □ 36 – 45 ani
10.3. □ 46 – 55 ani
10.4. □ 56 – 65 ani
10.5. □ peste 65 ani
11. Sex
11.1. □ Masculin
11.2. □ Feminin
12. Nivelul studiilor dumneavoastră
12.1. □ liceale
12.2. □ postliceale
12.3. □ superioare
12.4. □ postuniversitare
12.5. □ postdoctorale
13. Observații și sugestii
__________________________________________________________________________ __________________________________________________________________________ __________________________________________________________________________
ANEXA 3
CHESTIONAR
Se adresează reprezentanților Bisericii. Vă rugăm citiți cu atenție întrebările, să reflectați și să răspundeți sincer, conform instrucțiunilor. Informațiile sunt confidențiale și sunt folosite doar pentru prelucrare statistică.
1. Care considerați că sunt rolurile pe care le îndeplinește școala în comunitate ? (mai multe răspunsuri posibile)
1.1. □ formarea elevilor ca viitori adulți responsabili
1.2. □ oferirea de modele pozitive în comunitate
1.3. □ promovarea culturii naționale în comunitate
1.4. □ promovarea tradițiilor locale
1.5. □ consiliere psihopedagogică pentru elevi și părinți
1.6. □ alt rol, care?
2. Care considerați că sunt beneficiile pe care le poate avea Biserica în cadrul parteneriatului cu școala? (mai multe răspunsuri posibile)
2.1. □ creșterea prestigiului Bisericii
2.2. □ creșterea nivelului de implicare al membrilor comunității în activitățile religioase
2.3. □ creșterea numărului de membri ai comunității care frecventează Biserica
2.4. □ alte beneficii, care? _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________
3. Care considerați că pot fi rolurile Bisericii în parteneriatele încheiate cu școlile? (notați cu X variantele de răspuns)
3.1. □ participarea preoților la deschiderea/ închiderea oficială a anului școlar
3.2. □ organizarea de programe educative cu ocazia marilor sărbători religioase
3.3. □ organizarea de vizite cu elevii la lăcașele de cult (biserici, mănăstiri, schituri)
3.4. □ organizarea de programe pentru acordarea de sprijin familiilor nevoiașe
3.5. □ organizarea de programe pentru prevenirea și reducerea fenomenelor de devianță, trafic de copii, violență școlară
3.6. □ organizarea și oferirea de servicii pentru familii
3.7. □ alt rol, care
4. În ce măsură sunteți dispus să vă implicați în parteneriatul dintre Biserică și școală? (marcați cu X un singur răspuns în căsuța corespunzătoare nivelului selectat. Dacă ați selectat răspunsul 4.5. treceți direct la întrebarea nr. 6)
4.1. □ în foarte mare măsură
4.2. □ în mare măsură
4.3. □ în măsură potrivită
4.4. □ în mică măsură
4.5. □ deloc
5. Dacă sunteți dispus să vă implicați în acest parteneriat, ce resurse considerați că puteți aloca ? (mai multe răspunsuri posibile)
5.1. □ De timp
5.2. □ Financiare
5.3. □ Materiale
5.3. □ Alte resurse. Care?
6. Care forme de parteneriat considerați că pot fi posibile între Biserică și școală? (notați cu X răspunsul sau răspunsurile selectate)
6.1. □ vizite organizate și pelerinaje cu elevii la lăcașuri de cult
6.2. □ organizarea și desfășurarea de ateliere meșteșugărești tradiționale pentru elevi
6.3. □ sfințirea școlilor și participarea preoților la deschiderea/ închiderea anului școlar
6.4. □ programe și activități pentru prevenirea și reducerea devianței în rândul tinerilor
6.5. □ organizarea de programe pentru sprijinirea familiilor nevoiașe
6.6. □ altă formă, care?
_________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________
7. Care considerați că pot fi barierele de comunicare și relaționare ce stau în calea parteneriatelor dintre Biserică și școală? (bifați răspunsul/ răspunsurile selectate)
7.1. □ Rezistența la schimbare
7.2. □ Pasivitate excesivă
7.3. □ Alte bariere. Vă rugăm detaliați _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________
8. Cum considerați că pot fi soluționate problemele de comunicare și relaționare ce stau în calea parteneriatelor dintre Biserică și școală?
8.1. □ Căutarea obiectivelor comune
8.2. □ Stabilirea de strategii comune pe termen lung
8.3. □ Alte soluții. Vă rugăm să detaliați _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________
9. Cât de mulțumit(ă) sunteți de următoarele aspecte ale parteneriatului încheiat între Biserică și școală ? (marcați un X în căsuța care corespunde răspunsului selectat de dumneavoastră)
10. Vârsta dumneavoastră
10.1. □ 25 – 35 ani
10.2. □ 36 – 45 ani
10.3. □ 46 – 55 ani
10.4. □ 56 – 65 ani
10.5. □ peste 65 ani
11. Nivelul studiilor dumneavoastră
11.1. □ liceale
11.2. □ postliceale
11.3. □ superioare
11.4. □ postuniversitare
11.5. □ postdoctorale
12. Observații și sugestii
___________________________________________________________________________ ___________________________________________________________________________ ___________________________________________________________________________ ___________________________________________________________________________ __________________________________________________________________________
ANEXA 4
CHESTIONAR
Se adresează reprezentanților Postului local de poliție. Vă rugăm citiți cu atenție întrebările, să reflectați și să răspundeți sincer, conform instrucțiunilor. Informațiile sunt confidențiale și sunt folosite doar pentru prelucrare statistică.
1. Care considerați că sunt rolurile pe care le îndeplinește școala în comunitate? (mai multe răspunsuri posibile)
1.1. □ formarea elevilor ca viitori adulți responsabili
1.2. □ oferirea de modele pozitive în comunitate
1.3. □ promovarea culturii naționale în comunitate
1.4. □ promovarea tradițiilor locale
1.5. □ consiliere psihopedagogică pentru elevi și părinți
1.6. □ alt rol, care?
________________________________________________________________ ________________________________________________________________
2. Care considerați că sunt beneficiile pe care le poate avea Postul local de poliție în cadrul parteneriatului cu școala? (mai multe răspunsuri posibile)
2.1. □ creșterea nivelului de încredere al membrilor comunității în Poliție
2.2. □ obținerea informațiilor importante în timp util de la instituții/ membrii comunității
2.3. □ formarea unei imagini pozitive despre Poliție în comunitate
2.4. □ alte beneficii, care?
_______________________________________________________________ _______________________________________________________________
3. Care considerați că pot fi rolurile Postului local de poliție în parteneriatele încheiate cu școlile? (notați cu X variantele de răspuns)
3.1. □ educație rutieră
3.2.□ asigurarea ordinii și liniștii publice în incintele și spațiile școlii și în timpul evenimentelor organizate de școală în comunitate
3.3. □ promovarea drepturilor omului și ale copilului
3.4. □ educația elevilor privind întocmirea actelor de identitate proprii
3.5. □ organizarea de programe pentru prevenirea și reducerea fenomenelor de devianță, trafic de copii, violență școlară și consum de substanțe ce produc dependență
3.7. □ alt rol, care?
_______________________________________________________________ _______________________________________________________________
4. În ce măsură sunteți dispus să vă implicați în parteneriatul dintre Postul local de poliție și școală? (marcați cu X un singur răspuns în căsuța corespunzătoare nivelului selectat. Dacă ați selectat răspunsul 4.5. treceți direct la întrebarea nr. 6)
4.1. □ în foarte mare măsură
4.2. □ în mare măsură
4.3. □ în măsură potrivită
4.4. □ în mică măsură
4.5. □ deloc
5. Dacă sunteți dispus să vă implicați în acest parteneriat, ce resurse considerați că puteți aloca ? (mai multe răspunsuri posibile)
5.1. □ De timp
5.2. □ Financiare
5.3. □ Materiale
5.3. □ Alte resurse. Care?
______________________________________________________________
6. Ce forme de parteneriat considerați că pot fi posibile între Poliție și școală? (notați cu X răspunsul sau răspunsurile selectate)
6.1. □ educație pentru prevenirea comportamentului deviant în rândul tinerilor
6.2. □ organizarea și desfășurarea de concursuri pe teme rutiere
6.3. □ asigurarea ordinii și liniștii în incinta școlii
6.4. □ programe și activități pentru prevenirea și reducerea delincvenței juvenile
6.5. □ altă formă, care?
______________________________________________________________ ______________________________________________________________
7. Care considerați că pot fi barierele de comunicare și relaționare ce stau în calea parteneriatelor dintre Postul local de poliție și școală? (bifați răspunsul/ răspunsurile selectate)
7.1. □ Rezistența la schimbare
7.2. □ Prejudecățile
7.3. □ Alte bariere. Vă rugăm detaliați _____________________________________________________________ _____________________________________________________________
8. Cum considerați că pot fi soluționate problemele de comunicare și relaționare ce stau în calea parteneriatelor dintre Postul local de poliție și școală?
8.1. □ Căutarea obiectivelor comune
8.2. □ Stabilirea de strategii comune pe termen lung
8.3. □ Alte soluții. Vă rugăm să detaliați ____________________________________________________________ ____________________________________________________________
9. Cât de mulțumit(ă) sunteți de următoarele aspecte ale parteneriatului încheiat între Postul local de poliție și școală? (marcați un X în căsuța care corespunde răspunsului selectat de dumneavoastră)
10. Vârsta dumneavoastră
10.1. □ 25 – 35 ani
10.2. □ 36 – 45 ani
10.3. □ 46 – 55 ani
10.4. □ 56 – 65 ani
10.5. □ peste 65 ani
11. Sex
11.1. □ feminin
11.2. □ masculin
12. Nivelul studiilor dumneavoastră
12.1. □ liceale
12.2. □ postliceale
12.3. □ superioare
12.4. □ postuniversitare
12.5. □ postdoctorale
13. Observații și sugestii
___________________________________________________________________________ ___________________________________________________________________________ ___________________________________________________________________________ ___________________________________________________________________________ __________________________________________________________________________
ANEXA 5
CHESTIONAR
Se adresează reprezentanților unităților sanitare. Vă rugăm citiți cu atenție întrebările, să reflectați și să răspundeți sincer, conform instrucțiunilor. Informațiile sunt confidențiale și sunt folosite doar pentru prelucrare statistică.
1. Care considerați că sunt rolurile pe care le îndeplinește școala în comunitate ? (mai multe răspunsuri posibile)
1.1. □ formarea elevilor ca viitori adulți responsabili
1.2. □ oferirea de modele pozitive în comunitate
1.3. □ promovarea culturii naționale în comunitate
1.4. □ promovarea tradițiilor locale
1.5. □ consiliere psihopedagogică pentru elevi și părinți
1.6. □ alt rol, care?
______________________________________________________________ ______________________________________________________________
2. Care considerați că sunt beneficiile pe care le poate avea o instituție medicală locală în cadrul parteneriatului cu școala? (mai multe răspunsuri posibile)
2.1. □ creșterea vizibilității și prestigiului unității medicale
2.2. □ creșterea nivelului de încredere a membrilor comunității în unitatea sanitară
2.3. □ alte beneficii, care?
_____________________________________________________________ _____________________________________________________________
3. Care considerați că pot fi rolurile instituțiilor medicale locale în parteneriatele încheiate cu școlile? (notați cu X variantele de răspuns)
3.1. □ educație sanitară și de acordare a primului ajutor
3.2. □ educație sexuală
3.3. □ educație pentru consum alimentar sănătos
3.5. □ educație pentru prevenirea și reducerea riscului de răspândire a bolilor
3.7. □ alt rol, care?
_____________________________________________________________ _____________________________________________________________
4. În ce măsură sunteți dispus(ă) să vă implicați în parteneriatul dintre unitatea sanitară pe care o reprezentați și școală? (marcați cu X un singur răspuns în căsuța corespunzătoare nivelului selectat. Dacă ați selectat răspunsul 4.5. treceți direct la întrebarea nr. 6)
4.1. □ în foarte mare măsură
4.2. □ în mare măsură
4.3. □ în măsură potrivită
4.4. □ în mică măsură
4.5. □ deloc
5. Dacă sunteți dispus(ă) să vă implicați în acest parteneriat, ce resurse considerați că puteți aloca ? (mai multe răspunsuri posibile)
5.1. □ De timp
5.2. □ Financiare
5.3. □ Materiale
5.3. □ Alte resurse. Care?
_____________________________________________________________
6. Ce forme de parteneriat considerați că pot fi posibile între unitatea sanitară pe care o reprezentați și școală? (notați cu X răspunsul sau răspunsurile selectate)
6.1. □ educație pentru prevenirea accidentelor și răspândirii bolilor
6.2. □ organizarea și desfășurarea de concursuri pe teme de igienă și acordare de prim ajutor
6.3. □ informare a elevilor și părinților despre un stil de viață sănătos
6.4. □ programe de educare a elevilor și părinților pe teme de igienă personală și a locuinței
6.5. □ altă formă, care?
_____________________________________________________________ _____________________________________________________________
7. Care considerați că pot fi barierele de comunicare și relaționare ce stau în calea parteneriatelor dintre unitățile sanitare locale și școală? (bifați răspunsul/ răspunsurile selectate)
7.1. □ Conflicte de valori
7.2. □ Rezistența la schimbare
7.3. □ Alte bariere. Care ar fi acestea? Vă rugăm detaliați ____________________________________________________________ ____________________________________________________________
8. Cum considerați că pot fi soluționate problemele de comunicare și relaționare ce stau în calea parteneriatelor dintre unitățile sanitare locale și școală?
8.1. □ Căutarea obiectivelor comune
8.2. □ Organizarea de întâlniri informale între reprezentanții instituțiilor partenere
8.3. □ Alte soluții. Vă rugăm să detaliați ___________________________________________________________
___________________________________________________________
9. Cât de mulțumit(ă) sunteți de următoarele aspecte ale parteneriatului încheiat între unitatea sanitară pe care o reprezentați și școală ? (marcați un X în căsuța care corespunde răspunsului selectat de dumneavoastră)
10. Vârsta dumneavoastră
10.1. □ 25 – 35 ani
10.2. □ 36 – 45 ani
10.3. □ 46 – 55 ani
10.4. □ 56 – 65 ani
10.5. □ peste 65 ani
11. Sex
11.1. □ feminin
11.2. □ masculin
12. Nivelul studiilor dumneavoastră
12.1. □ liceale
12.2. □ postliceale
12.3. □ superioare
12.4. □ postuniversitare
12.5. □ postdoctorale
13. Observații și sugestii
___________________________________________________________________________ ___________________________________________________________________________ ___________________________________________________________________________ ___________________________________________________________________________ __________________________________________________________________________
ANEXA 6
CHESTIONAR
Se adresează persoanelor reprezentante ale instituțiilor locale care au făcut parte din acest studiu în urmă cu 3 luni. Vă rugăm citiți cu atenție întrebările, să reflectați și să răspundeți sincer, conform instrucțiunilor. Informațiile sunt confidențiale și sunt folosite doar pentru prelucrare statistică.
1. Care considerați că sunt beneficiile instituției pe care o reprezentați în urma modificărilor parteneriatului educațional? (mai multe răspunsuri posibile)
1.1. □ creșterea nivelului de încredere al membrilor comunității în instituția pe care o reprezint
1.2. □ o mai bună colaborare între instituții
1.3. □ reprezentanții instituției vor ști să soluționeze probleme similare în viitor
1.4. □ alte beneficii, care?
_________________________________________________________________ _________________________________________________________________
2. Care moment vi s-a părut cel mai dificil în cadrul planului de intervenție asupra parteneriatului educațional ? (mai multe răspunsuri posibile)
2.1. □ stabilirea datei de întâlnire între reprezentanții instituțiilor
2.2. □ identificarea nevoilor reale ale fiecărui partener
2.3. □ identificarea reală a barierelor de comunicare
2.4. □ identificarea reală a problemei de comunicare/ relaționare între actorii sociali
2.5. □ stabilirea unei strategii de lucru
2.6. □ altă situație, care?
________________________________________________________________ ________________________________________________________________
3. Sunteți reprezentantul… (bifați răspunsul. În cazul în care sunteți reprezentant al școlii, treceți mai departe la întrebarea nr. 5).
3.1. □ Postului local de poliție
3.2. □ Cabinetului medical
3.3. □ Consiliului de administrație al școlii
4. Cât de mulțumit(ă) sunteți acum de următoarele aspecte ale parteneriatului educațional? (marcați un X în căsuța care corespunde răspunsului selectat de dumneavoastră. Treceți direct la întrebarea nr. 6)
5. Cât de mulțumit(ă) sunteți de următoarele aspecte ale parteneriatului încheiat între școală și actorii sociali din comunitatea locală, în urma intervenției asupra parteneriatului educațional? (marcați un X în căsuța care corespunde răspunsului selectat de dumneavoastră)
6. Cât de importantă considerați că este încheierea unui acord partenerial scris între actorii sociali din comunitatea locală?
6.1. □ Deloc importantă
6.2. □ Puțin importantă
6.3. □ Potrivit de importantă
6.4. □ Importantă
6.5. □ Foarte importantă
7. Vârsta dumneavoastră
7.1. □ 25 – 35 ani
7.2. □ 36 – 45 ani
7.3. □ 46 – 55 ani
7.4. □ 56 – 65 ani
8. Sex
8.1. □ Masculin
8.2. □ Feminin
9. Nivelul studiilor dumneavoastră
9.1. □ liceale
9.2. □ postliceale
9.3. □ superioare
9.4. □ postuniversitare
10. Observații și sugestii _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________
Bibliografie
Bazu, P., Comunicarea managerială, Bacău, Editura Vladimed – Rovimed 2010.
Băran – Pescaru, A., Parteneriat în educație. Familie – școală – comunitate, București, Editura Aramis, 2004.
Chelcea, S., Metodologia elaborării unei lucrări științifice, București, Editura comunicare.ro, 2003.
Ciocodeică, V., Psihosociologia conducerii, Petroșani, Editura Focus, 2001.
Cismaru, D. M., Comunicarea internă în organizații, București, Editura Tritonic, 2010.
Coombs, Ph. H., La crise mondiale de l’education, Paris, Presses Universitaires de la France, 1968.
Cosmovici, A., Iacob, L. (coord.), Psihologie școlară, Iași, Editura Polirom, 1999.
Cristea, S., Managementul organizației școlare. Ediția a doua revizuită și adăugită, București, Editura Didactică și Pedagogică, 2003.
Cucoș, C. (coord.), Psihopedagogie pentru examenele de definitivare și grade didactice, Iași, Editura Polirom, 2009.
Enăchescu, E., Comunicare în mediul educațional, București, Editura Aramis, 2009.
Ezechil, L., Comunicarea educațională în context școlar, București, Editura Didactică și Pedagogică, 2002.
Gherguț, A., Management general și strategic în educație, Iași, Editura Polirom, 2007.
Iluț, P., Valori, atitudini și comportamente sociale, Iași, Editura Polirom, 2004.
Iosifescu, Ș., Rădulescu, E., Andrei, A., Management educațional, București, Editura Educația 2000+, 2005.
Krausz, S., Sociologia conducerii. Suport de curs pentru învățământ la distanță, Petroșani, Editura Universitas, 2004.
Langa, C., Bulgaru, I., Managementul clasei de elevi – O abordare aplicativă, Pitești, Editura Universității din Pitești, 2009.
Leu, O., Rădulescu E., Tîrcă, A., Educația civică prin activități extrașcolare cu caracter interdisciplinar – culegere de bune practici, Iași, Editura Polirom, 2004.
Melnic, D. (coord.), Comunicarea educațională. Modulul 4. Dezvoltarea profesională a cadrelor didactice din mediul rural prin mentorat, proiect implementat de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, Unitatea de Management al Proiectelor de Finanțare Externă în parteneriat cu SC Green Light Grup SRL, SC Millenium Design Group SRL și SC C&T Strategic Business Partners SRL, cofinanțat prin FSE și POSDRU, 2011.
Miron, D., Procesul educațional și adaptarea structurilor manageriale la cerințele logicii performanței. Suport de curs, București, Academia de Studii Economice, 2013.
Mitrofan, I., Mitrofan, N., Familia de la A… la Z, București, Editura Științifică, 1991.
Mucchielli, A., Comunicarea în instituții și organizații, Iași, Editura Polirom, 2008.
Mucchielli, A., Dicționar al metodelor calitative în științele umane și sociale. Traducere de Veronica Suciu, Iași, Editura Polirom, 2002.
Mucchielli, A., Nouvelles methodes d’etude des communication, Paris, Editura Armand Colin, 1998.
Nicola, I., Pedagogie, București, Editura Didactică și Pedagogică, 1992.
Păiși Lăzărescu, M., Metodologia cercetării științifice în învățământul primar și preșcolar, Pitești, Editura Paralela 45, 2011.
Păiși Lăzărescu, M., Tudor, L. S., Stan, M. M., Elaborarea, redactarea și prezentarea lucrării de licență/disertație în domeniul științelor educației, Pitești, Editura Universității din Pitești, 2011.
Păun, E., Școala – abordare psihopedagogică, Iași, Editura Polirom, 1999.
Pânișoară, I. O., Comunicarea eficientă, Iași, Editura Polirom, 2008.
Potolea, D., Neacșu, I., Iucu, R., Pânișoară, I. O. (coord.), Pregătirea psihopedagogică. Manual pentru definitivat și gradul didactic II, Iași, Editura Polirom, 2008.
Pricopie, R., Relațiile publice în școli. Încredere și parteneriat comunitar, București, Editura Comunicare.ro, 2008.
Rus, F. C., Introducere în știința comunicării și a relațiilor publice, Iași, Editura Institutul European, 2002.
Sachelarie, O. M. (coord.), Bulgaru, I., Langa, C., Probleme de sociologia educației, Pitești, Editura Universității din Pitești, 2002.
Secară, C., Comunicare și relații publice, Craiova, Editura Sitech, 2009.
Simionescu, A., Bușe, F., Hodor, P., Irimie, S., Palamariu, M., Managementul resurselor umane. Aplicații în industria minieră, București, Editura AGIR, 1999.
Stăiculescu, C., Școala și comunitatea locală, parteneriat pentru educație. Lucrare de doctorat. Universitatea din București,. Tipărit ISBN: 978-606-505-478-3, 2012.
Sterea, I., Solonca, D., Activitatea didactică centrată pe elev. Suport de curs pentru învățământ la distanță, Ministerul Educației Naționale, Inspectoratul Școlar al Județului Hunedoara, Casa Corpului Didactic Deva, 2013.
Șoitu, L., Comunicare umană în comportament și civilizație, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1987.
Tănase, M., Langa, C., Bulgaru, I., Elemente de management educațional, Pitești, Editura Paradigme, 2003.
Toffler, A., Powershift. Puterea în mișcare, București, Editura Antet, 1995.
Toma, G. (coord.), Tehnici de comunicare, București, Editura Artprint, 1999.
Toma, G., Baltă, C., Secretul managementului. Abilitatea conducerii. Soluții și sugestii, București, Editura CERES, 2001.
Văideanu, G., Educația la frontiera dintre milenii, București, Editura Politică, 1988.
Vlăsceanu, L., Introducere în metodologia cercetării sociologice. Suport de curs, Universitatea din București, Facultatea de Sociologie și Asistență Socială, 2008.
Vlăsceanu, M., Organizațiile și cultura organizării, București, Editura Trei, 2002.
Vlădescu, I., Comunicarea – factor fundamental în managementul educațional, Iași, Editura Vasiliana '98, 2008.
Zamfir, C., Vlăsceanu, L., Dicționar de sociologie, București, Editura Babel, 1998.
Zlate, M., Psihologia muncii – relații umane, București, Editura Didactică și Pedagogică, 1981.
Zlate, M., Tratat de psihologie organizațional-managerială, Iași, Editura Polirom, 2008.
*** – Dicționarul limbii române contemporane, vol. IV, București, Editura Academiei, 1957.
http://www.primariatatarastiidesus.ro/.
http://ro.wikipedia.org/wiki/Comuna_Tatarastii_de_Sus,_Teleorman
Anexe
ANEXA 1
CHESTIONAR
Se adresează managementului școlii. Vă rugăm citiți cu atenție întrebările, să reflectați și să răspundeți sincer, conform instrucțiunilor. Informațiile sunt confidențiale și sunt folosite doar pentru prelucrare statistică.
1. Care considerați că sunt rolurile pe care le îndeplinește școala în comunitate? (mai multe răspunsuri posibile)
1.1. □ formarea elevilor ca viitori adulți responsabili
1.2. □ oferirea de modele pozitive în comunitate
1.3. □ promovarea culturii naționale în comunitate
1.4. □ promovarea tradițiilor locale
1.5. □ consiliere psihopedagogică pentru elevi și părinți
1.6. □ alt rol, care? ________________________________________________________________ ________________________________________________________________
2. Care considerați că sunt beneficiile școlii în cadrul parteneriatelor cu actorii comunității locale? (mai multe răspunsuri posibile)
2.1. □ diversificarea ofertei educaționale
2.2.□ identificarea, dezvoltarea și valorificarea aptitudinilor și competențelor elevilor, părinților și cadrelor didactice
2.3. □ recunoașterea publică a meritelor elevilor și cadrelor didactice (gale, premieri)
2.4. □ creșterea vizibilității și prestigiului școlii
2.5. □ alte beneficii, care? _______________________________________________________________ _______________________________________________________________
3. Care considerați că pot fi barierele de comunicare și relaționare ce stau în calea parteneriatelor dintre instituțiile din cadrul comunității locale și școală? (bifați răspunsul/ răspunsurile selectate)
3.1. □ Prejudecățile
3.2. □ Lipsa cadrelor de referință
3.3. □ Conflictul de valori
3.4. □ Alte bariere. Vă rugăm detaliați ______________________________________________________________ ______________________________________________________________
4. Cum considerați că pot fi soluționate problemele de comunicare și relaționare ce stau în calea parteneriatelor dintre instituțiile din cadrul comunității locale și școală?
4.1. □ Identificarea obiectivelor strategice comune
4.2. □ Cooperare în obținerea de finanțări externe
4.3. □ Alte soluții. Vă rugăm să detaliați _____________________________________________________________
5. Cât de mulțumit(ă) sunteți de următoarele aspecte ale parteneriatului încheiat între școală și actorii sociali din comunitatea locală? (marcați un X în căsuța care corespunde răspunsului selectat de dumneavoastră)
11. Vârsta dumneavoastră
11.1. □ 25 – 35 ani
11.2. □ 36 – 45 ani
11.3. □ 46 – 55 ani
11.4. □ 56 – 65 ani
11.5. □ peste 65 ani
12. Sex
12.1. □ Masculin
12.2. □ Feminin
13. Nivelul studiilor dumneavoastră
13.1. □ liceale
13.2. □ postliceale
13.3. □ superioare
13.4. □ postuniversitare
13.5. □ postdoctorale
14. Observații și sugestii
___________________________________________________________________________ ___________________________________________________________________________ ___________________________________________________________________________ ___________________________________________________________________________ __________________________________________________________________________
ANEXA 2
CHESTIONAR
Se adresează reprezentanților autorităților publice locale: Primărie și Consiliul local. Vă rugăm citiți cu atenție întrebările, să reflectați și să răspundeți sincer, conform instrucțiunilor. Informațiile sunt confidențiale și sunt folosite doar pentru prelucrare statistică.
1. Care considerați că sunt rolurile pe care le îndeplinește școala în comunitate? (mai multe răspunsuri posibile)
1.1. □ formarea elevilor ca viitori adulți responsabili
1.2. □ oferirea de modele pozitive în comunitate
1.3. □ promovarea culturii naționale în comunitate
1.4. □ promovarea tradițiilor locale
1.5. □ consiliere psihopedagogică pentru elevi și părinți
1.6. □ alt rol, care? ________________________________________________________________ ________________________________________________________________
2. Care considerați că sunt beneficiile autorităților locale în cadrul parteneriatului cu școala? (mai multe răspunsuri posibile)
2.1. □ creșterea nivelului de încredere a membrilor comunității în autoritățile locale
2.2. □ recrutarea de viitori angajați calificați și responsabili ai autorităților locale
2.3. □ alte beneficii, care? _______________________________________________________________ _______________________________________________________________
3. Care considerați că pot fi rolurile autorităților locale în parteneriatele încheiate cu școlile? (notați cu X variantele de răspuns)
3.1. □ educație cetățenească acordată elevilor și părinților
3.2. □ asigurarea școlarizării noilor membrii ai comunității
3.3. □ asigurarea de condiții optime pentru petrecerea timpului liber și de odihnă
3.4. □ alt rol, care? _______________________________________________________________ _______________________________________________________________
4. În ce măsură sunteți dispus să vă implicați în parteneriatul dintre instituția pe care o reprezentați și școală? (marcați cu X un singur răspuns în căsuța corespunzătoare nivelului selectat. Dacă ați selectat răspunsul 4.5. treceți direct la întrebarea nr. 6)
4.1. □ în foarte mare măsură
4.2. □ în mare măsură
4.3. □ în măsură potrivită
4.4. □ în mică măsură
4.5. □ deloc
5. Dacă sunteți dispus să vă implicați în acest parteneriat, ce resurse considerați că puteți aloca? (mai multe răspunsuri posibile)
5.1. □ De timp
5.2. □ Financiare
5.3. □ Materiale
5.4. □ Alte resurse. Care? _______________________________________________________________ _______________________________________________________________
6. Ce forme de parteneriat considerați că pot fi posibile între Primărie/ Consiliul local și școală? (notați cu X răspunsul sau răspunsurile selectate)
6.1. □ recensăminte ale populației locale
6.2. □ organizarea și desfășurarea de programe de reducere a abandonului școlar
6.3. □ sponsorizări acordate școlii (dotare, premii, burse)
6.4. □ concursuri pe teme de istorie/ tradiții locale între elevi/ școli
6.5. □ sprijin în scrierea de proiecte europene pentru amenajarea spațiilor școlii
6.6. □ altă formă, care? _______________________________________________________________ _______________________________________________________________
7. Care considerați că pot fi barierele de comunicare și relaționare ce stau în calea parteneriatelor dintre autoritățile locale și școală? (bifați răspunsul/ răspunsurile selectate)
7.1. □ Bariere contextuale
7.2. □ Prejudecăți/ lipsă de încredere între parteneri
7.3. □ Alte bariere. Vă rugăm detaliați _______________________________________________________________ _______________________________________________________________
8. Cum considerați că pot fi soluționate problemele de comunicare și relaționare ce stau în calea parteneriatelor dintre autoritățile locale și școală?
8.1. □ Stabilirea unui program calendaristic comun
8.2. □ Organizarea de întâlniri informale între parteneri
8.3. □ Alte soluții. Vă rugăm să detaliați ______________________________________________________________ ______________________________________________________________
9. Cât de mulțumit sunteți de următoarele aspecte ale parteneriatului încheiat între Primărie/ Consiliul local și școală ? (marcați un X în căsuța care corespunde răspunsului selectat de dumneavoastră)
10. Vârsta dumneavoastră
10.1. □ 25 – 35 ani
10.2. □ 36 – 45 ani
10.3. □ 46 – 55 ani
10.4. □ 56 – 65 ani
10.5. □ peste 65 ani
11. Sex
11.1. □ Masculin
11.2. □ Feminin
12. Nivelul studiilor dumneavoastră
12.1. □ liceale
12.2. □ postliceale
12.3. □ superioare
12.4. □ postuniversitare
12.5. □ postdoctorale
13. Observații și sugestii
__________________________________________________________________________ __________________________________________________________________________ __________________________________________________________________________
ANEXA 3
CHESTIONAR
Se adresează reprezentanților Bisericii. Vă rugăm citiți cu atenție întrebările, să reflectați și să răspundeți sincer, conform instrucțiunilor. Informațiile sunt confidențiale și sunt folosite doar pentru prelucrare statistică.
1. Care considerați că sunt rolurile pe care le îndeplinește școala în comunitate ? (mai multe răspunsuri posibile)
1.1. □ formarea elevilor ca viitori adulți responsabili
1.2. □ oferirea de modele pozitive în comunitate
1.3. □ promovarea culturii naționale în comunitate
1.4. □ promovarea tradițiilor locale
1.5. □ consiliere psihopedagogică pentru elevi și părinți
1.6. □ alt rol, care?
2. Care considerați că sunt beneficiile pe care le poate avea Biserica în cadrul parteneriatului cu școala? (mai multe răspunsuri posibile)
2.1. □ creșterea prestigiului Bisericii
2.2. □ creșterea nivelului de implicare al membrilor comunității în activitățile religioase
2.3. □ creșterea numărului de membri ai comunității care frecventează Biserica
2.4. □ alte beneficii, care? _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________
3. Care considerați că pot fi rolurile Bisericii în parteneriatele încheiate cu școlile? (notați cu X variantele de răspuns)
3.1. □ participarea preoților la deschiderea/ închiderea oficială a anului școlar
3.2. □ organizarea de programe educative cu ocazia marilor sărbători religioase
3.3. □ organizarea de vizite cu elevii la lăcașele de cult (biserici, mănăstiri, schituri)
3.4. □ organizarea de programe pentru acordarea de sprijin familiilor nevoiașe
3.5. □ organizarea de programe pentru prevenirea și reducerea fenomenelor de devianță, trafic de copii, violență școlară
3.6. □ organizarea și oferirea de servicii pentru familii
3.7. □ alt rol, care
4. În ce măsură sunteți dispus să vă implicați în parteneriatul dintre Biserică și școală? (marcați cu X un singur răspuns în căsuța corespunzătoare nivelului selectat. Dacă ați selectat răspunsul 4.5. treceți direct la întrebarea nr. 6)
4.1. □ în foarte mare măsură
4.2. □ în mare măsură
4.3. □ în măsură potrivită
4.4. □ în mică măsură
4.5. □ deloc
5. Dacă sunteți dispus să vă implicați în acest parteneriat, ce resurse considerați că puteți aloca ? (mai multe răspunsuri posibile)
5.1. □ De timp
5.2. □ Financiare
5.3. □ Materiale
5.3. □ Alte resurse. Care?
6. Care forme de parteneriat considerați că pot fi posibile între Biserică și școală? (notați cu X răspunsul sau răspunsurile selectate)
6.1. □ vizite organizate și pelerinaje cu elevii la lăcașuri de cult
6.2. □ organizarea și desfășurarea de ateliere meșteșugărești tradiționale pentru elevi
6.3. □ sfințirea școlilor și participarea preoților la deschiderea/ închiderea anului școlar
6.4. □ programe și activități pentru prevenirea și reducerea devianței în rândul tinerilor
6.5. □ organizarea de programe pentru sprijinirea familiilor nevoiașe
6.6. □ altă formă, care?
_________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________
7. Care considerați că pot fi barierele de comunicare și relaționare ce stau în calea parteneriatelor dintre Biserică și școală? (bifați răspunsul/ răspunsurile selectate)
7.1. □ Rezistența la schimbare
7.2. □ Pasivitate excesivă
7.3. □ Alte bariere. Vă rugăm detaliați _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________
8. Cum considerați că pot fi soluționate problemele de comunicare și relaționare ce stau în calea parteneriatelor dintre Biserică și școală?
8.1. □ Căutarea obiectivelor comune
8.2. □ Stabilirea de strategii comune pe termen lung
8.3. □ Alte soluții. Vă rugăm să detaliați _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________
9. Cât de mulțumit(ă) sunteți de următoarele aspecte ale parteneriatului încheiat între Biserică și școală ? (marcați un X în căsuța care corespunde răspunsului selectat de dumneavoastră)
10. Vârsta dumneavoastră
10.1. □ 25 – 35 ani
10.2. □ 36 – 45 ani
10.3. □ 46 – 55 ani
10.4. □ 56 – 65 ani
10.5. □ peste 65 ani
11. Nivelul studiilor dumneavoastră
11.1. □ liceale
11.2. □ postliceale
11.3. □ superioare
11.4. □ postuniversitare
11.5. □ postdoctorale
12. Observații și sugestii
___________________________________________________________________________ ___________________________________________________________________________ ___________________________________________________________________________ ___________________________________________________________________________ __________________________________________________________________________
ANEXA 4
CHESTIONAR
Se adresează reprezentanților Postului local de poliție. Vă rugăm citiți cu atenție întrebările, să reflectați și să răspundeți sincer, conform instrucțiunilor. Informațiile sunt confidențiale și sunt folosite doar pentru prelucrare statistică.
1. Care considerați că sunt rolurile pe care le îndeplinește școala în comunitate? (mai multe răspunsuri posibile)
1.1. □ formarea elevilor ca viitori adulți responsabili
1.2. □ oferirea de modele pozitive în comunitate
1.3. □ promovarea culturii naționale în comunitate
1.4. □ promovarea tradițiilor locale
1.5. □ consiliere psihopedagogică pentru elevi și părinți
1.6. □ alt rol, care?
________________________________________________________________ ________________________________________________________________
2. Care considerați că sunt beneficiile pe care le poate avea Postul local de poliție în cadrul parteneriatului cu școala? (mai multe răspunsuri posibile)
2.1. □ creșterea nivelului de încredere al membrilor comunității în Poliție
2.2. □ obținerea informațiilor importante în timp util de la instituții/ membrii comunității
2.3. □ formarea unei imagini pozitive despre Poliție în comunitate
2.4. □ alte beneficii, care?
_______________________________________________________________ _______________________________________________________________
3. Care considerați că pot fi rolurile Postului local de poliție în parteneriatele încheiate cu școlile? (notați cu X variantele de răspuns)
3.1. □ educație rutieră
3.2.□ asigurarea ordinii și liniștii publice în incintele și spațiile școlii și în timpul evenimentelor organizate de școală în comunitate
3.3. □ promovarea drepturilor omului și ale copilului
3.4. □ educația elevilor privind întocmirea actelor de identitate proprii
3.5. □ organizarea de programe pentru prevenirea și reducerea fenomenelor de devianță, trafic de copii, violență școlară și consum de substanțe ce produc dependență
3.7. □ alt rol, care?
_______________________________________________________________ _______________________________________________________________
4. În ce măsură sunteți dispus să vă implicați în parteneriatul dintre Postul local de poliție și școală? (marcați cu X un singur răspuns în căsuța corespunzătoare nivelului selectat. Dacă ați selectat răspunsul 4.5. treceți direct la întrebarea nr. 6)
4.1. □ în foarte mare măsură
4.2. □ în mare măsură
4.3. □ în măsură potrivită
4.4. □ în mică măsură
4.5. □ deloc
5. Dacă sunteți dispus să vă implicați în acest parteneriat, ce resurse considerați că puteți aloca ? (mai multe răspunsuri posibile)
5.1. □ De timp
5.2. □ Financiare
5.3. □ Materiale
5.3. □ Alte resurse. Care?
______________________________________________________________
6. Ce forme de parteneriat considerați că pot fi posibile între Poliție și școală? (notați cu X răspunsul sau răspunsurile selectate)
6.1. □ educație pentru prevenirea comportamentului deviant în rândul tinerilor
6.2. □ organizarea și desfășurarea de concursuri pe teme rutiere
6.3. □ asigurarea ordinii și liniștii în incinta școlii
6.4. □ programe și activități pentru prevenirea și reducerea delincvenței juvenile
6.5. □ altă formă, care?
______________________________________________________________ ______________________________________________________________
7. Care considerați că pot fi barierele de comunicare și relaționare ce stau în calea parteneriatelor dintre Postul local de poliție și școală? (bifați răspunsul/ răspunsurile selectate)
7.1. □ Rezistența la schimbare
7.2. □ Prejudecățile
7.3. □ Alte bariere. Vă rugăm detaliați _____________________________________________________________ _____________________________________________________________
8. Cum considerați că pot fi soluționate problemele de comunicare și relaționare ce stau în calea parteneriatelor dintre Postul local de poliție și școală?
8.1. □ Căutarea obiectivelor comune
8.2. □ Stabilirea de strategii comune pe termen lung
8.3. □ Alte soluții. Vă rugăm să detaliați ____________________________________________________________ ____________________________________________________________
9. Cât de mulțumit(ă) sunteți de următoarele aspecte ale parteneriatului încheiat între Postul local de poliție și școală? (marcați un X în căsuța care corespunde răspunsului selectat de dumneavoastră)
10. Vârsta dumneavoastră
10.1. □ 25 – 35 ani
10.2. □ 36 – 45 ani
10.3. □ 46 – 55 ani
10.4. □ 56 – 65 ani
10.5. □ peste 65 ani
11. Sex
11.1. □ feminin
11.2. □ masculin
12. Nivelul studiilor dumneavoastră
12.1. □ liceale
12.2. □ postliceale
12.3. □ superioare
12.4. □ postuniversitare
12.5. □ postdoctorale
13. Observații și sugestii
___________________________________________________________________________ ___________________________________________________________________________ ___________________________________________________________________________ ___________________________________________________________________________ __________________________________________________________________________
ANEXA 5
CHESTIONAR
Se adresează reprezentanților unităților sanitare. Vă rugăm citiți cu atenție întrebările, să reflectați și să răspundeți sincer, conform instrucțiunilor. Informațiile sunt confidențiale și sunt folosite doar pentru prelucrare statistică.
1. Care considerați că sunt rolurile pe care le îndeplinește școala în comunitate ? (mai multe răspunsuri posibile)
1.1. □ formarea elevilor ca viitori adulți responsabili
1.2. □ oferirea de modele pozitive în comunitate
1.3. □ promovarea culturii naționale în comunitate
1.4. □ promovarea tradițiilor locale
1.5. □ consiliere psihopedagogică pentru elevi și părinți
1.6. □ alt rol, care?
______________________________________________________________ ______________________________________________________________
2. Care considerați că sunt beneficiile pe care le poate avea o instituție medicală locală în cadrul parteneriatului cu școala? (mai multe răspunsuri posibile)
2.1. □ creșterea vizibilității și prestigiului unității medicale
2.2. □ creșterea nivelului de încredere a membrilor comunității în unitatea sanitară
2.3. □ alte beneficii, care?
_____________________________________________________________ _____________________________________________________________
3. Care considerați că pot fi rolurile instituțiilor medicale locale în parteneriatele încheiate cu școlile? (notați cu X variantele de răspuns)
3.1. □ educație sanitară și de acordare a primului ajutor
3.2. □ educație sexuală
3.3. □ educație pentru consum alimentar sănătos
3.5. □ educație pentru prevenirea și reducerea riscului de răspândire a bolilor
3.7. □ alt rol, care?
_____________________________________________________________ _____________________________________________________________
4. În ce măsură sunteți dispus(ă) să vă implicați în parteneriatul dintre unitatea sanitară pe care o reprezentați și școală? (marcați cu X un singur răspuns în căsuța corespunzătoare nivelului selectat. Dacă ați selectat răspunsul 4.5. treceți direct la întrebarea nr. 6)
4.1. □ în foarte mare măsură
4.2. □ în mare măsură
4.3. □ în măsură potrivită
4.4. □ în mică măsură
4.5. □ deloc
5. Dacă sunteți dispus(ă) să vă implicați în acest parteneriat, ce resurse considerați că puteți aloca ? (mai multe răspunsuri posibile)
5.1. □ De timp
5.2. □ Financiare
5.3. □ Materiale
5.3. □ Alte resurse. Care?
_____________________________________________________________
6. Ce forme de parteneriat considerați că pot fi posibile între unitatea sanitară pe care o reprezentați și școală? (notați cu X răspunsul sau răspunsurile selectate)
6.1. □ educație pentru prevenirea accidentelor și răspândirii bolilor
6.2. □ organizarea și desfășurarea de concursuri pe teme de igienă și acordare de prim ajutor
6.3. □ informare a elevilor și părinților despre un stil de viață sănătos
6.4. □ programe de educare a elevilor și părinților pe teme de igienă personală și a locuinței
6.5. □ altă formă, care?
_____________________________________________________________ _____________________________________________________________
7. Care considerați că pot fi barierele de comunicare și relaționare ce stau în calea parteneriatelor dintre unitățile sanitare locale și școală? (bifați răspunsul/ răspunsurile selectate)
7.1. □ Conflicte de valori
7.2. □ Rezistența la schimbare
7.3. □ Alte bariere. Care ar fi acestea? Vă rugăm detaliați ____________________________________________________________ ____________________________________________________________
8. Cum considerați că pot fi soluționate problemele de comunicare și relaționare ce stau în calea parteneriatelor dintre unitățile sanitare locale și școală?
8.1. □ Căutarea obiectivelor comune
8.2. □ Organizarea de întâlniri informale între reprezentanții instituțiilor partenere
8.3. □ Alte soluții. Vă rugăm să detaliați ___________________________________________________________
___________________________________________________________
9. Cât de mulțumit(ă) sunteți de următoarele aspecte ale parteneriatului încheiat între unitatea sanitară pe care o reprezentați și școală ? (marcați un X în căsuța care corespunde răspunsului selectat de dumneavoastră)
10. Vârsta dumneavoastră
10.1. □ 25 – 35 ani
10.2. □ 36 – 45 ani
10.3. □ 46 – 55 ani
10.4. □ 56 – 65 ani
10.5. □ peste 65 ani
11. Sex
11.1. □ feminin
11.2. □ masculin
12. Nivelul studiilor dumneavoastră
12.1. □ liceale
12.2. □ postliceale
12.3. □ superioare
12.4. □ postuniversitare
12.5. □ postdoctorale
13. Observații și sugestii
___________________________________________________________________________ ___________________________________________________________________________ ___________________________________________________________________________ ___________________________________________________________________________ __________________________________________________________________________
ANEXA 6
CHESTIONAR
Se adresează persoanelor reprezentante ale instituțiilor locale care au făcut parte din acest studiu în urmă cu 3 luni. Vă rugăm citiți cu atenție întrebările, să reflectați și să răspundeți sincer, conform instrucțiunilor. Informațiile sunt confidențiale și sunt folosite doar pentru prelucrare statistică.
1. Care considerați că sunt beneficiile instituției pe care o reprezentați în urma modificărilor parteneriatului educațional? (mai multe răspunsuri posibile)
1.1. □ creșterea nivelului de încredere al membrilor comunității în instituția pe care o reprezint
1.2. □ o mai bună colaborare între instituții
1.3. □ reprezentanții instituției vor ști să soluționeze probleme similare în viitor
1.4. □ alte beneficii, care?
_________________________________________________________________ _________________________________________________________________
2. Care moment vi s-a părut cel mai dificil în cadrul planului de intervenție asupra parteneriatului educațional ? (mai multe răspunsuri posibile)
2.1. □ stabilirea datei de întâlnire între reprezentanții instituțiilor
2.2. □ identificarea nevoilor reale ale fiecărui partener
2.3. □ identificarea reală a barierelor de comunicare
2.4. □ identificarea reală a problemei de comunicare/ relaționare între actorii sociali
2.5. □ stabilirea unei strategii de lucru
2.6. □ altă situație, care?
________________________________________________________________ ________________________________________________________________
3. Sunteți reprezentantul… (bifați răspunsul. În cazul în care sunteți reprezentant al școlii, treceți mai departe la întrebarea nr. 5).
3.1. □ Postului local de poliție
3.2. □ Cabinetului medical
3.3. □ Consiliului de administrație al școlii
4. Cât de mulțumit(ă) sunteți acum de următoarele aspecte ale parteneriatului educațional? (marcați un X în căsuța care corespunde răspunsului selectat de dumneavoastră. Treceți direct la întrebarea nr. 6)
5. Cât de mulțumit(ă) sunteți de următoarele aspecte ale parteneriatului încheiat între școală și actorii sociali din comunitatea locală, în urma intervenției asupra parteneriatului educațional? (marcați un X în căsuța care corespunde răspunsului selectat de dumneavoastră)
6. Cât de importantă considerați că este încheierea unui acord partenerial scris între actorii sociali din comunitatea locală?
6.1. □ Deloc importantă
6.2. □ Puțin importantă
6.3. □ Potrivit de importantă
6.4. □ Importantă
6.5. □ Foarte importantă
7. Vârsta dumneavoastră
7.1. □ 25 – 35 ani
7.2. □ 36 – 45 ani
7.3. □ 46 – 55 ani
7.4. □ 56 – 65 ani
8. Sex
8.1. □ Masculin
8.2. □ Feminin
9. Nivelul studiilor dumneavoastră
9.1. □ liceale
9.2. □ postliceale
9.3. □ superioare
9.4. □ postuniversitare
10. Observații și sugestii _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ ___________________________________
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Relatііle de Comunіcare Іntra Sі Іnter Іnѕtіtutіonale, Іntra Sі Іnter Comunіtare Geѕtіonate de Catre Managementul Scolar (ID: 145906)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.