Relatiile Romaniei cu Banca Mondiala
CUPRINS
CAPITOLUL 1. CONSIDERAȚII GENERALE
Subcapitolul 1..1 Banca Mondială, o gura de oxigen pentru economia românească
CAPITOLUL 2. BANCA MONDIALĂ. ROLUL ȘI IMPORTANȚA SA ÎN ECONOMIA MONDIALĂ
Subcapitolul 2.1. Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BIRD)
Subcapitolul 2. 2. Corporația Financiară Internațională (IFC)
Subcapitolul 2.3. Asociația Internațională pentru Dezvoltare (AID)
Subcapitolul 2.4. Agenția de Garantare Multilaterală a Investițiilor (MIGA)
Subcapitolul 2.5. Centrul Internațional de Reglementare a Conflictelor din Domeniul Investițiilor (ICSID)
Subcapitolul 2.6. Conducerea Băncii Mondiale
Subcapitolul 2.7. Obiectivele Băncii Mondiale
2.7.1 Acordarea împrumuturilor pentru statele membre
2.7.2 Intermedierea financiară
2.7.3 Asistență și consultanță
Subcapitolul 2.8 Destinațiile împrumuturilor Băncii Mondiale
2.8.1.Finanțarea proiectelor în domeniul infrastructurii transporturilor și a distribuției energiei electrice
2.8.2.Finanțarea unor proiecte de combatere a săraciei
2.8.3. Împrumuturi pentru ajustare structurală și sectorială
2.8.4. Împrumuturi pentru reducerea datoriilor statelor
2.8.5. Împrumuturi de protecție a mediului
Subcapitolul 2.9. Atragerea de fonduri
Subcapitolul 2.10 Informarea Băncii Mondiale
CAPITOLUL 3. RELAȚIILE ROMÂNIEI CU BANCA MONDIALĂ
Subcapitolul 3.1 Începuturile relației României cu Banca Mondială
3.1.2 Acorduri și negocieri diametral opuse
Subcapitolul 3.2. Criza economică și BIRD în România
Subcapitolul 3.3 Estimările Băncii Mondiale vizând România
Subcapitolul 3.4 Proiectele de infrastructură finanțate de BERD
Subcapitolul 3.5 Banca Mondială și reorganizarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală (ANAF)
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
CAPITOLUL 1. CONSIDERAȚII GENERALE
România anului 2013 este țara în care nivelul de sărăcie rămâne în continuare destul de ridicat în rândul țărilor din Uniunea Europeană, în ciuda numeroaselor măsuri luate de autorități în ultimii ani.
Lucrarea “Relațiile României cu Banca Mondială” și-a propus să analizeze susținerea și sprijinul pe care cunoscuta instituție financiară internațională l-a acordat de-a lungul anilor țării noastre, precum și influența pe care aceasta o are în continuare asupra economiei naționale.
Considerată ca fiind o bancă de dezvoltare ce acordă atât credite nerambursabile pentru țările în curs de dezvoltare, cât și împrumuturi cu dobândă redusă, Banca Mondială s-a implicat activ în ultimii ani în finanțarea proiectelor inițiate și derulate de autoritățile române, efectele reflectându-se cu precădere asupra deficitului fiscal.
Lucrarea este structurată în trei capitole, ce tratează pe larg aspecte teoretice legate de subiectul ales, natura relațiilor de colaborare dintre România și Banca Mondială, ca și influența pe care banca de dezvoltare a avut-o și continuă să o exercite asupra economiei naționale.
Susținerea și sprijinul pe care ni-l acordă Banca Mondială sunt cu atât mai importante cu cât, în ciuda sistemelor de asigurări sociale dezvoltate și implementate de guvernați în ultimii ani, peste 30% din populația din România este obligată să traiască cu aproape 5 dolari/zi.
Criza economică s-a resimțit puternic în toate domeniile de activitate din țara noastră, veniturile românilor scăzând dramatic în ultimii ani. Autoritățile au încercat, prin diferite măsuri, să diminueze efectele crizei asupra populației, rezultatele fiind însă contrare așteptărilor.
Mărirea indicelui taxei pe valoarea adăugată (TVA) a dus implicit la majorarea prețurilor la alimente, medicamente, servicii, utilități, etc, gradul de sărăcie crescând constant. În paralel, pe fondul crizei economice, guvernanții au decis diminuarea salariilor unei mase mare a populației, efectele fiind resimțite puternic.
În toată această perioadă Banca Mondială a continuat să ne susțină economic, valoarea împrumuturilor acordate României crescând semnificativ. Dacă în anul 2009 valoarea deficitului fiscal în România era de 7,3%, la finele anului trecut el ajunsese la 2.5%. Iar datoria publică a țării noastre reprezintă în acest moment un procent de 35% din Produsul Intern Brut (PIB), media europeană fiind de 83%.
În ciuda progreselor înregistrate, România continuă să se mențină într-o stare de instabilitate macroeconomică prelungită, creșterea economică anuală anunțată fiind nesemnificativă, comparativ cu măsurilor de reformă economică luate de autorități.
Banca Mondială a acordat țării noastre în ultima perioadă împrumuturi de peste 1 miliard de euro, majoritatea proiectelor vizând reforme în educație și sănătate, în domeniul sectorului public, reforma în sectorul financiar, dar și în cel al pensiilor și al protecției sociale. Tot instituția bancară internațională le-a acordat un important sprijin autorităților românești în cadrul programului de amploare dedicat controlului marilor averi.
Din păcate, chiar dacă autoritățile de la București susțin că facem progrese semnificative, oficialii europeni rămând la părerea că România este în continuare țară europeană, cu un ridicat nivel de sărăcie. În tot acest timp Banca Mondială continuă să ne sprijine, ultimul proiect aprobat fiind în valoare de 70 de milioane de euro.
Banii vor fi alocați pentru modernizarea sistemului de colectare a impozitelor și contribuțiilor sociale ale Agenției Naționale de Administrare Fiscală (ANAF), pentru încurajarea disciplinei fiscale voluntare și eradicarea evaziunii fiscale.
Proiectul vizează creșterea eficacității și eficienței manifestate în colectarea taxelor și contribuțiilor sociale și întărirea disciplinei fiscale, ANAF urmând să se ocupe de gestionarea implementării acestuia.
Modernizarea și restructurarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală va avea drept consecință imediată revitalizarea Ministerului de Finanțe, ceea ce va duce implicit la creșterea veniturilor bugetare în Produsul Intern Brut (PIB).
În acest moment țara noastră se află pe ultimul loc la colectarea contribuțiilor sociale (61%), dar și la colectarea Taxei pe Valoarea Adaugată (TVA) – (54%), ponderea veniturilor bugetare în PIB revenind, pe fondul crizei economice, la valoarea din anul 2005, 27.3%.
România mai are încă multe de făcut pentru fluidizarea sistemului de achitare a taxelor și reducerea numărului acestora, un număr mare de mici contribuabili lovindu-se aproape zilnic de un regim fiscal complex.
Proiectul ANAF vizează transformarea administrației fiscale actuale într-una modernă, ce va minimiza contactul direct cu cetățeanul contribuabil, prin intermediul mijloacelor moderne de lucru, printre acestea enumerând doar call center-ul sau website-urile.
Subcapitolul 1..1 Banca Mondială, o „gură de oxigen” pentru economia românească
România și-a îndreptat atenția spre piața financiară mondială încă din anul 1969, când a început să poarte negocieri pentru aderarea la Fondul Monetar Internațional și la Banca Mondială. Negocierile efective pentru aderare au început la sfărșitul anului 1969, când, la invitația Ministerului Afacerilor Externe din România, președintele de atunci al Băncii Mondiale, Robert McNamara, a venit în țară, întâlnindu-se cu președintele Nicolae Ceaușescu. Acordul a fost semnat după doi ani de negocieri, în SUA, în data de 15 decembrie 1972, România fiind reprezentantă de ministrul de Finanțe, Florea Dumitrescu.
Începând cu anul 1973 și până la căderea comunismului România a beneficiat de credite de la FMI și Banca Mondială în valoare totală de șase miliarde de dolari, banii fiind investiți în industrializare, economie și agricultură.
În primul deceniu de la încheierea acordului țara noastră a încheiat 33 de contracte de împrumut pentru diferite proiecte din industrie, agricultură sau transporturi, producția internă crescând semnificativ. Banca pentru Agricultură și Industria Alimentară a finanțat 16 proiecte, Banca de Investiții 17, iar astfel volumul de investiții ăn cadrul economiei naționale a crescut cu 150% în fiecare din anii urmămtori.
În calitate de membru al BIRD și FMI, România a reușit, prin creditele obținute între anii 1972-1989, să construiască întreprinderi, combinate și uzine de importanță strategică pentru economie, ce au schimbat viețile a zeci de mii de români.
Înființată la data de 1 iulie 1944, în urma conferinței de la Bretton Woods din Statele Unite ale Americii în același timp cu Fondul Monetar Internațional, Banca Mondială reunește un nuăar de 186 țări membre, sediul acesteia fiind la Washington DC.
Considerată ca fiind principala sursă de asistență pentru dezvoltarea multor țări ale lumii, Banca Mondială are scopul de a îmbunătăți standardul de viață al populației din țările în dezvoltare, eradicând în același timp sărăcia.
Banca Mondială este considerată o bancă de dezvoltare ce acordă atât credite nerambursabile pentru țările în curs de dezvoltare, cât și împrumuturi cu dobândă redusă. Împrumuturile sunt acordate doar guvernelor și agențiilor guvernamentale care au capacitatea de a obține garanții solide din partea statului, condiția fiind ca venitul anual pe cap de locuitor să fie sub pragul minim de creditare.
Doar costul în valută al proiectelor este finanțat de Banca Mondială (de obicei în limita a 30-40% din costurile totale ale unui proiect), anual fiind acordate aproximativ 15 miliarde $ anual. La acestea se mai adaugă alte 5 miliarde de $ credite acordate de Asociația Internațională pentru Dezvoltare (AID), creditele având o perioadă de garanție cuprinsă între 3 și 5 ani și fiind acordate pe perioade de la 12 la 15 ani.
Toate proiectele finanțate de Banca Mondială trebuie să fie, din punct de vedere financiar și etnic, fezabile, în caz contrar acestea fiind eliminate din start, încă din faza de evaluare. În acest moment Banca are în finanțare foarte multe proiecte, acestea fiind de regulă din educație, sănătate, agricultură, telecomunicații, agricultură, transport, populatie, dezvoltare urbană, mediu sau energie electrică.
Principala sursă de finanțare a Băncii Mondiale constă în lichiditățile pe care acestea le realizează de pe piața internațională de capital, ele reprezentând 85% din totalul pasivului înregistrat. Banca își atrage resurse de pe piețele internaționale emitând obligațiuni pe termen lung și mediu, dar și plasând pe termen scurt hârtii de valoare pentru guvene ori bănci comerciale și centrale.
Din totalitatea resurselor împrumutate și colectate de către Banca Mondială, doar jumătate provin din lansarea pe termen scurt de titluri. Cum creditele se acordă pe termen lung, există astfel posibilitatea apariției unor neconcordanțe la scadențe, dar și eventuale diferențe la dobânzi ce ar putea afecta destul de serios profitul Băncii Mondiale.
Cea mai renumită instituție internațională de dezvoltare, Banca Mondială, este un model pentru multe bănci aflate în curs de dezvoltare, procedurile sale fiind deseori copiate și modelate după necesitățile altor instituții regionale.
Banca Mondială aprobă anual peste 200 de noi proiecte, are în finanțare aproximativ 2.000 de proiecte și își colectează fondurile prin emisiuni de obligațiuni cu rating AAA, încasările find date cu împrumut cu o rată a dobânzii mai mare cu o jumatate de punct procentual decât costul mediu al fondurilor atrase.
Banca Mondială este considerată de către specialiști un lider al dialogului asupra politicilor structurale, precum dezvoltarea și administrarea instituțională, măsurile de reducere a sărăciei, ori dezvoltarea sectorului privat.
În acest sens ea dispune de o multitudine de instrumente precum operațiuni de acordare a împrumuturilor pentru ajustarea sectorului privat (PSAL 1, PSAL 2), împrumuturi programatice de ajustare, dar și de investiții sectoriale și de activități economice.
CAPITOLUL 2. BANCA MONDIALĂ. ROLUL ȘI IMPORTANȚA SA ÎN ECONOMIA MONDIALĂ
Considerată ca fiind o bancă de dezvoltare ce acordă atât credite nerambursabile pentru țările în curs de dezvoltare, cât și împrumuturi cu dobândă redusă, Banca Monduni pe termen lung și mediu, dar și plasând pe termen scurt hârtii de valoare pentru guvene ori bănci comerciale și centrale.
Din totalitatea resurselor împrumutate și colectate de către Banca Mondială, doar jumătate provin din lansarea pe termen scurt de titluri. Cum creditele se acordă pe termen lung, există astfel posibilitatea apariției unor neconcordanțe la scadențe, dar și eventuale diferențe la dobânzi ce ar putea afecta destul de serios profitul Băncii Mondiale.
Cea mai renumită instituție internațională de dezvoltare, Banca Mondială, este un model pentru multe bănci aflate în curs de dezvoltare, procedurile sale fiind deseori copiate și modelate după necesitățile altor instituții regionale.
Banca Mondială aprobă anual peste 200 de noi proiecte, are în finanțare aproximativ 2.000 de proiecte și își colectează fondurile prin emisiuni de obligațiuni cu rating AAA, încasările find date cu împrumut cu o rată a dobânzii mai mare cu o jumatate de punct procentual decât costul mediu al fondurilor atrase.
Banca Mondială este considerată de către specialiști un lider al dialogului asupra politicilor structurale, precum dezvoltarea și administrarea instituțională, măsurile de reducere a sărăciei, ori dezvoltarea sectorului privat.
În acest sens ea dispune de o multitudine de instrumente precum operațiuni de acordare a împrumuturilor pentru ajustarea sectorului privat (PSAL 1, PSAL 2), împrumuturi programatice de ajustare, dar și de investiții sectoriale și de activități economice.
CAPITOLUL 2. BANCA MONDIALĂ. ROLUL ȘI IMPORTANȚA SA ÎN ECONOMIA MONDIALĂ
Considerată ca fiind o bancă de dezvoltare ce acordă atât credite nerambursabile pentru țările în curs de dezvoltare, cât și împrumuturi cu dobândă redusă, Banca Mondială a fost înființată la 1 iulie 1944, ca urmare a conferinței desfășurate la Bretton Woods, în Statele Unite ale Americii, în același timp cu Fondul Monetar Internațional.
Banca reunește acum un număr de 186 țări membre, are sediul la Washington DC și este privită ca fiind principala sursă de asistență pentru dezvoltarea multor țări ale lumii.
Principalul rol al Băncii Mondiale este acela de a îmbunătăți standardul de viață al populației din țările în dezvoltare, eradicând în același timp sărăcia.
Instituția financiară internațională acordă împrumuturi considerabile doar guvernelor și agențiilor guvernamentale care au capacitatea de a obține garanții solide din partea statului, principala condiția fiind aceea ca venitul anual pe cap de locuitor să se situeze sub pragul minim de creditare.
Banca Mondială are în componența sa două unități financiare internaționale:
Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare – IBRD
Corporația Financiară Internațională – IFC
și din alte trei instituții financiare internaționale afiliate:
Asociația Internațională pentru Dezvoltare – IDA
Agenția de Garantare Multilaterală a Investițiilor – MIGA
Centrul Internațional de Reglementare a Diferendelor din Domeniul Investițiilor – ICSID
Toate aceste cinci instituții financiare au fiecare rolul lor distinct în îmbunătățirea condițiilor de viață pentru populația din statele aflate în curs de dezvoltare, dar și în lupta împotriva sărăciei.
Subcapitolul 2.1. Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BIRD)
Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BIRD) face parte din sistemul Organizației Națiunilor Unite, ea fiind o instituție financiară interstatală, cu funcție complementară a Fondului Monetar Internațional.
BIRD promovează dezvoltarea economiilor din țările membre, sprijinind în același timp investițiile economice, prin acordarea împrumuturilor pe termen lung, ce vizeaza realizarea investițiilor în valută și garantarea împrumuturilor obținute de un stat membru de pe piața financiară.
Totodată banca coordonează și ajutorul financiar internațional pentru dezvoltare pe care unele state îl oferă țărilor în curs de dezvoltare, acordând asistență tehnică pentru proiectele de investiții și facilitând pregătirea cadrelor superioare de specialitate, prin instituțiile proprii.
Principalul obiectiv al BIRD constă în promovarea dezvoltării durabile, prin împrumuturi, garanții și servicii de analiză și consultanță, dar și în reducerea sărăciei în țările în curs de dezvoltare, cu venituri medii și solvabile.
Banca acordă împrumuturi guvernelor sau instituțiilor publice din țările în curs de dezvoltare, cu garanții guvernamentale, principalele fonduri fiind obținute de pe piețele financiare internaționale.
Având cota maximă de solvabilitate (AAA), Banca poate emite obligațiuni, acordând dobânzi mici clienților săi.
Conducerea BIRD este asigurată de:
Consiliul guvernatorilor – format din câte un guvernator și un supleant, ambii numiți de fiecare țară membră
Consiliul administratorilor
Consiliul consultativ – compus din șapte membri
Comitetele de împrumuturi – ce au rolul de a analiza situațiile, elaborând rapoarte despre proiectele împrumuturilor solicitate.
România este membră a BIRD încă din anul 1972, în luna iulie a anului 2009 Consiliul Directorilor Executivi ai băncii aprobând primul împrumut pentru politici de dezvoltare pentru țara noastră, în valoare de 423 milioane USD.
Acordat pe 14 ani, cu o perioadă de grație de 13 ani, împrumutul urmărește un program de management financiar public, protecție socială și de întărire a sectorului financiar, obiectivul acestuia fiind acela de susținere a implementării programului guvernaților de consolidare a managementului cheltuielilor publice, atenuarea impactului crizei asupra populației sărace și vulnerabile, ca și minimizarea riscurilor de criză în sectorul financiar intern.
La mijlocul anului 2012 soldul împrumuturilor acordate de BIRD Ministerului Finanțelor Publice din România, dar și operatorilor economici cu garanția statului a fost de 136,17 milioane de EURO, proiectele finanțate fiind din domeniul serviciilor publice, al construcțiilor, al transporturilor și al electricității.
Toate țările membre ale BIRD beneficiază de o serie de avantaje ce constau în:
Contractarea de împrumuturi pentru investiții vizând proiecte economice vitale – în aceasta situație nivelul împrumuturilor nu este influențat de cota de participare la capitalul social al Fondului Monetar Internațional, acestea acordându-se în valută convertibilă pe o perioadă de maxim 20 de ani
Participarea la licitațiile internaționale organizate de BIRD privind adjudecarea lucrarilor finanțate – cu sprijinul băncii, o țară membră poate prelua, prin licitație, lucrările dintr-un alt stat membru
De menționat faptul că, pentru a putea beneficia de împrumuturi, țările membre trebuie inițial să adere la Fondul Monetar Internațional (FMI), participând la capitalul social al băncii prin vărsamintele stabilite. De asemenea, statele membre sunt obligate să furnizeze orice fel de informații referitoare la economia lor financiară, informații ce sunt solicitate pentru a se stabili valoarea politicii de imprumuturi la nivel de stat.
Orice profit realizat de BIRD este reinvestit în împrumuturi acordate țărilor în curs de dezvoltare. În ultima perioadă BIRD a conceput diverse strategii de asistență pentru state din Europa Centrală și de Est, principalele priorități financiare fiind axate pe reformele din sectorul public (ex. reforma pensiilor), dar și pe mecanismele de protecție, în special pentru țarile încă vulnerabile la efectele crizei economice.
Subcapitolul 2. 2. Corporația Financiară Internațională (CFI)
Corporația Financiară Internațională (CFI) a fost înființată în anul 1956, ea având rolul de a acorda creditare comercială, cu scop lucrativ și investiții de capital. Și dacă BIRD a finanțat reconstrucția țărilor europene prăbușite după cel de-al doilea război și ulterior a ajutat economiile țărilor în curs de dezvoltare, Corporația Financiară Internațională îi completează activitatea, ea oferind împrumuturi în sectorul privat.
CFI colaborează cu întreprinderile private viabile din statele membre, cărora le ofera împrumuturi pe termen lung, garanții și servicii de gestionare a riscului, dar și consultanță pentru clienții.
Principalele investiții sunt făcute în proiectele provenite din regiunile și sectoarele insuficient deservite de investițiile private, CFI reușind să identifice noi modalitati de dezvoltare a oportunităților de viitor, pe piețele considerate riscante de către investitorii comerciali, în absența sa.
Corporația Financiară Internațională funcționează urmând principiile unei bănci comerciale, ea fiind un creditor cu scop lucrativ și beneficiind de statutul de componentă a Băncii Mondiale. CFI reușeste să ofere finanțare în proiectele de infrastructură, dar și in sectorul privat, în condiții mult mai avantajoase decât cele oferite de băncile comerciale.
În condițiile în care un debitor nu iși onorează obligațiile față de CFI, acesta riscă să-și piardă credibilitatea în fața Băncii Mondiale, cu efecte imediate ce se reflectă asupra sprijinului financiar primit din partea acesteia, pe viitor.
Și tocmai de aceea implicarea într-un proces de finanțare a Corporației Financiare Internaționale este deseori văzută de restul băncilor comerciale ca un factor de diminuarea riscului, fapt ce le incurajează să se implice în acordarea finanțărilor complementare.
Principiul de acordare a unui împrumut de către Corporația Financiară Internațională este relativ simplu:
CFI incheie un contract de creditare cu solicitantul fondurilor, iar finanțarea este acordată în două tranșe
Prima tranșă reprezintă o finanțare pe termen lung sau cu perioade de garanție mai mari decât cele obișnuite, practicate de alte bănci în situații similare
La acordarea celei de-a doua tranșe, finanțarea se acordă în aceleași condiții ca și cele practicate de băncile comerciale. În acest mod se încurajează băncile, care încep să se alăture unui club sau unui sindicat de creditare, cu condiții de risc convenabile.
Toate băncile interesate semnează un acord cu CFI, astfel riscurile comerciale ale tranzacției urmând să fie distribuite în mod egal. În situația în care debitorul nu-și onorează obligațiile, CFI consideră că acesta nu a respectat acordul încheiat de comun acord.
Demn de semnalat este faptul că până acum nu s-a semnalat nici un caz de reeșalonare în cazul împrumuturilor acordate vreunei țări.
Corporația Financiară Internațională acordă sume la care băncile comerciale nici măcar nu se gândesc, cu precădere în cazul proiectelor generatoare de venituri, aceasta solicitând însă în prealabil un plan de afaceri, un studiu de fezabilitate, istoricul companiei sau al proiectului, dar și detalii privind experiența celui care vine cu propunerea.
Toate propunerile primite sunt analizate în detaliu de specialiștii CFI, instituția având capacitatea să acționeze în calitate de finanțator corporatist, furnizor de capital de risc, furnizor de proiect și creditor pe termen lung.
România este membră a Corporației Financiare Internaționale din anul 1990., valoarea totală a finanțărilor acordate de aceasta sectorului privat din țara noastră depașind pragul de 1,6 miliarde de USD. CFI este dispusă să susțină atât proiectele sociale, cât și reformele structurale vizând dezvoltarea sectorului privat.
Subcapitolul 2.3. Asociația Internațională pentru Dezvoltare (AID)
Asociația Internațională pentru Dezvoltare (AID) a fost înființată în anul 1960, printre clienții săi numărându-se țările cele mai sărace din lume, ce nu reușeau să îndeplinească condițiile pentru sprijin impuse de Banca Mondială. Acestea este și motivul pentru care împrumuturile acordate de AID sunt pe termen foarte lung, acesta putând ajunge și la 40 de ani.
Banca Mondială acordă credite țărilor în curs de dezvoltare ce au un anumit grad de solvabilitate, iar țările cele mai sărace, care au o solvabilitate acceptabilă (dar mai mică decât cea prevăzută de Banca Mondială), pot primi finanțare de la Asociația Internațională pentru Dezvoltare.
Creditele sunt acordate doar solicitanților guvernamentali ori naționali, condițiile fiind mult mai avantajoase, cu termene de creditare și perioade de grație destul de mari.
Asociația Internațională pentru Dezvoltare nu percepe dobânzi creditelor acordate, ci doar o taxa anuală de operare, denumită service charge, în valoare de 0.75%. Procedura de acordare a creditelor este similară celei prevăzute de Banca Mondială.
AID acordă împrumuturi cu precădere celor mai sărace țări ale lumii, în care produsul intern brut pe cap de locuitor este mai mic de 1.000 USD.
Creditele acordate de Asociația Internațională pentru Dezvoltare sunt vitale pentru țările cu o capacitate foarte redusă sau inexistentă de împrumut în condițiile pieței, acestea contribuind decisiv la susținerea reformelor, a investițiilor destinate creșterii economiei și dezvoltării de noi locuri de muncă, ele favorizând în același timp și accesul la diferite servicii de bază, precum sănătatea, învățământul sau aprovizionarea cu apă potabilă.
România nu este membru al Asociației Internaționale pentru Dezvoltare
Subcapitolul 2.4. Agenția de Garantare Multilaterală a Investițiilor (MIGA)
Agenția de Garantare Multilaterală a Investițiilor (MIGA) are rolul de a sprijini prin garanții investițiile străine din țările dezvoltate, principalul său obiectiv fiind acela de a garanta împrumuturile pe piața privată de capital, destinate unor proiecte ale sectorului privat.
Astfel, în acest mod, MIGA contribuie semnificativ la încurajarea investițiilor străine, dar și la dezvoltarea mediului de afaceri din țările aflate în curs de dezvoltare, ea acordând garanțiilor aferente firmelor ce investesc în statele respective, împotriva unor riscuri posibile, gen naționalizare sau restricții valutare.
Agentia oferă asistență tehnică țărilor ce intenționează să-și promoveze oportunitățile de investiții, la cerere ea mediind și diversele conflicte apărute în domeniul investițiilor.
Țara noastră este membru MIGA încă din anul 1992, aceasta având ultima operațiune economică pe teritoriul României la mijlocul anilor 2000.
Subcapitolul 2.5. Centrul Internațional de Reglementare a Conflictelor din Domeniul Investițiilor (ICSID)
Centrul Internațional de Reglementare a Conflictelor din Domeniul Investițiilor este o instituție financiară afiliată Bancii Mondiale, ea având rolul de a încuraja investițiile străine în țările în curs de dezvoltare și oferind în acelați timp conciliere și arbitraj, în cazul diferendelor inerente apărute în domeniul investițiilor.
România este membră ICSID din anul 1975, instituția desfășurând în paralel și numeroase activități de cercetare și publicare în domeniul legii arbitrajului, dar și în cel al legii investițiilor străine.
Subcapitolul 2.6. Conducerea Băncii Mondiale
Banca Mondială este condusă de către Consiliul Guvernatorilor, format dintr-un reprezentat al fiecărui stat membru (de regulă este desemnat ministrul finanțelor din țara respectivă).
Consiliul Guvernatorilor se întrunește cel puțin o data pe an, când are loc o ședință comună cu cea a Consiliului Guvernatorilor Fondului Monetar Internațional (FMI).
La conducerea curentă a Băncii Mondiale se află Consiliul de Administrație (CA), denumit și Consiliul Directorilor Executivi, acesta fiind format din 24 de membrii.
CA conduce și intituțiile financiare afiliate – CFI si AID, el fiind alcătuit din reprezentanți ai Statelor Unite ale Americii, ai Franței, Marii Britanii, Germaniei, Japoniei, dar și din alti 19 directori ce reprezintă grupurile de state membre.
La conducerea Consiliului de Administrație este desemnat un președinte. ce se alege pe o perioadă de 5 ani, acesta conducând în același timp și administrația Băncii Mondiale. Președintele Băncii Mondiale este, de regulă, un reprezentant al SUA, votul in cadrul organismelor de conducere fiind proporțional cu cota de participare.
Elaborarea politicii Băncii Mondiale este făcută de către un Comitet de Dezvoltare, alcătuit din miniștrii de finanțe ai țărilor ce au reprezentanți în Consiliul Directorilor Executivi. Comitetul de Dezvoltare al Băncii Mondiale se reunește de două ori pe an, una dintre ședințe desfășurându-se întotdeauna înaintea întâlnirii Consiliului Guvernatorilor, în cadrul acesteia stabilindu-se și volumul transferului de resurse către țările aflate în curs de dezvoltare.
În cadrul Băncii Mondiale își desfășoară activitatea de trei ori mai mult personal decât la Fondul Monetar Internațional (FMI), angajații băncii lucrând atât in sediul central, cât și la reprezentanțele instituției financiare internaționale din întreaga lume.
Subcapitolul 2.7. Obiectivele Băncii Mondiale
Principalul obiectiv al Băncii Mondiale este acela de a acorda împrumuturi guvernelor și agențiilor guvernamentale ce sunt capabile să obțină garanții solide din partea statului, în interiorul venitului anual pe cap de locuitor, care trebuie să se situeze sub pragul minim de creditare.
2.7.1 Acordarea împrumuturilor pentru statele membre
Împrumuturile acordate de Banca Mondială sunt destinate în principal finanțarii diverselor proiecte menite să conducă la dezvoltarea economică a țării respective și implicit la rambursarea la timp a creditelor.
Banca Mondială se implică în diverse proiecte, ea acordând valută doar pentru finanțarea acestora, în sarcina statului respectiv rămânând salariile și consumurile.
De regulă, toate împrumuturile acordate de Banca Mondială le revin în mod direct guvernelor țărilor beneficiare, la finanțarea proiectelor private fiind obligatorie o garanție guvernamentală.
2.7.2 Intermedierea financiară
Permanent, Banca Mondială caută noi resurse de finanțare și incurajează băncile comerciale sau grupurile solide financiare să participe activ la cofinanțarea împrumuturilor pe care le acordă statelor aflate în curs de dezvoltare.
2.7.3 Asistență și consultanță
Prin Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare, Banca Mondială este în măsură să întocmească diverse proiecte de asistență tehnică vizând infrastructura (de genul studiilor de prefrezabilitate și de fezabilitate) ori pentru dezvoltarea considerabilă a capacităților manageriale.
Instituția financiară poate acorda și consultanță de specialitate vizând implementarea de proiecte atât în domeniul privatizării, cât și în cel al dezvoltării pieței de capital.
Resursele Băncii Mondiale constau în principal din participațiile țărilor membre la capitalul său, acesta fiind majorat periodic.
Din totalul banilor, doar un procent de 6 % este vărsat, restul fiind la orice oră la dispoziția Băncii Mondiale. De fapt, aceasta reprezintă și condiția de bază a credibilității instituției financiare.
O alte regulă de aur a Bancii Mondiale prevede faptul că nici un împrumut acordat unei țări nu poate depăși capitalul subscris, la care se adaugă rezervele.
Resursa de finanțare principală constă din lichiditățile pe care Banca Mondială le obține pe piața înternațională de capital, acestea reprezentând in medie cam 85% din totalul pasivului instituției financiare internaționale.
Resursele financiare sunt atrase de pe piețele internaționale în principal prin emiterea de obligațiuni pe termen lung și mediu, dar și prin plasarea hârtiilor de valoare pe o perioadă scurtă guvernelor, băncilor centrale sau celor comerciale. Jumătate din resursele colectate și împrumutate de instituția financiară internațională au ca provenință titlurile lansate pe termen scurt.
Subcapitolul 2.8 Destinațiile împrumuturilor Băncii Mondiale
Principala instituție financiară internațională, Banca Mondială, acorda anual mii de împrumuturi țărilor membre, acestea având diferite destinații :
2.8.1.Finanțarea proiectelor în domeniul infrastructurii transporturilor și a distribuției energiei electrice
Banca Mondială a investit masiv în proiecte de acest gen, specialiștii acesteia apreciind că dezvoltarea sectoarelor esențiale pentru economie vor duce implicit la dezvoltarea afacerilor de tot felul.
2.8.2. Finanțarea unor proiecte de combatere a săraciei – s-a făcut cu precădere în anii 1970, proiectele implicând domeniul agriculturii și cel al dezvoltării durabile. Ulterior s-a optat pentru investirea și in domeniul social, ca educație, alimentație, sănătate sau controlul natalității, proiectele având efecte directe și imediate asupra populațiilor sarace din țările aflate în curs de dezvoltare.
2.8.3. Împrumuturi pentru ajustare structurală și sectorială
Banca Mondială a început să acorde astfel de împrumuturi după ce o serie de țări dezvoltate, în perioada anilor ’80, au început să se resimtă puternic în urma diverselor crize ori a recesiunii. Împrumuturile acordate de instituția financiară internațională au consolidat economiile țărilor respective, crescând volumul exporturilor și echilibrand pe termen lung balanța plăților.
2.8.4. Împrumuturi pentru reducerea datoriilor statelor
Aceste împrumuturi sunt acordate de către Banca Mondială în special țărilor ce au făcut numeroase credite la bănci comerciale, cu dobânzi uriașe. Oficialii Băncii Mondiale au apreciat că dacă datoria publică a unui stat este în scădere, se generează și fonduri pentru dezvoltare și investiții.
Pe toata durata negocierii unei datorii, Banca Mondială acorda consultanță țării implicate, folosindu-și solvabilitatea pentru a imprima siguranță, garanție și încredere procesului financiar.
2.8.5. Împrumuturi de protecție a mediului
Acestea sunt destinate în principal finanțării unor proiecte de reducere a efectelor de seră, ori de îmbunatățirea calității apei. Aceste împrumuturi sunt acordate pe perioade lungi de timp (până la 20 de ani), timp în care debitorii beneficiază și de un termen de grație vizând rambursarea creditului, de 3-5 ani.
Dobânda este egală cu cea plătită de Banca Mondială la resursele care se finanțează, ce sunt colectate de pe piața de capital, la acestea adăugându-se un procent de 0.5% pentru acoperirea cheltuielilor de gestiune.
Subcapitolul 2.9. Atragerea de fonduri
Banca Mondială reușește să colecteze multiple fonduri prin emiterea de obligațiuni cu rating crescut (AAA), pe care le oferă apoi drept împrumut, cu o rată a dobânzii mai mare cu o jumătate de punct procentual peste costul mediu al fondurilor atrase.
De regulă, instituția financiară internațională aprobă anual aproximativ 200 de noi împrumuturi, ea având în finanțare cam 2.000 de proiecte. Banca Mondială finanțează doar costurile în valută ale proiectelor aprobate, acestea reprezentând cam 30-40% din costurile totale implicate.
Subcapitolul 2.10 Informarea Băncii Mondiale
Instituția financiară internațională finanțează sute de proiecte anual, din domenii diferite de activitate precum sănătatea, agricultura, educația, telecomunicațiile, dezvoltarea rurală și urbană, transporturi, energia electrică sau mediul. Pentru a fi aprobate, toate proiectele trebuie să fie fezabile, atât din punct de vedere financiar, cât și din punct de vedere etnic.
Procedurile de selecție ale Băncii Mondiale sunt bine stabilite, instituția dispunând de două surse de informare specializate:
Serviciul pentru Oportunitați de Afaceri Internaționale – este la dispoziția Băncii Mondiale, el oferind constant toate informațiile și noutațile despre aprovizionare, licitații, finanțarea, dar și despre derularea proiectelor.
Development Business – este o publicație a Departamentului Economic și Social al Națiunilor Unite, ce apare de două ori într-o lună, ea conținând informații diverse referitoare la activitatea Băncii Mondiale, dar și a altor agentii de profil
Informații specializate despre monitorizarea evoluției tranzacțiilor ori despre totalitatea oportunităților existente la Banca Mondială se pot obține atât direct de la instituția financiară, cât și de la funcționarii regionali ori sectorali ce activează în diverse puncte de lucru de pe glob.
CAPITOLUL 3. RELAȚIILE ROMÂNIEI CU BANCA MONDIALĂ
România este membră a Băncii Mondiale din anul 1972, în anul 1975 s-a alăturat Centrului Internațional de Reglementare a Conflictelor din Domeniul Investițiilor (ISCID) și a aderat la Corporația Financiară Internațională (IFC) în anul 1990. Doi ani mai târziu țara noastră devine membru și al Agenției de Garantare Internațională pentru Dezvoltare (MIGA), activitatea grupului Băncii Mondiale în România fiind foarte intensă în special după anul 1992.
Banca Mondială derulează în România proiecte și programe publice, finanțate de către Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BIRD), prin intermediul Ministerului Finanțelor Publice, împrumuturile fiind acordate direct statului român.
Prin intermediul MIGA și IFC, Banca Mondială are în derulare și o serie întreagă de proiecte private, finanțate fără garanția de stat.
Relațiie cu țara noastră sunt coordonate, la nivelul Bancii Mondiale de britanicul Peter Harrold, ce deține funcția de director al Grupului de țări, ce include Cehia, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Polonia, Slovacia, Slovenia, Bulgaria, România și Croația, reunite în cadrul Departamentului pentru Europa Centrală și Țările Baltice.
În România, Banca Mondială este reprezentată de Biroul Băncii Mondiale în România (director de țară fiind desemnat François Rantrua) și de către Biroul Corporației Financiare Internaționale (director de țară în persoana Anei-Maria Mihăescu).
În perioada de tranziție, de la o economie centralizată de tip comunist la una democratică, funcțională, Banca Mondială a jucat un rol esențial pentru România, din anul 1991 și până la finele anului trecut instituția financiară internațională aprobând și derulând, prin intermediul BIRD, 58 de operațiuni financiare, valoarea totală a angajamentelor ridicându-se la suma de 7,1 miliarde de dolari.
De asemenea, Banca Mondială a reprezentat punctul principal de sprijin în reformele structurale și privatizările derulate de țara noastră, prin programele PSAL (Împrumut de ajustare structurală a sectorului privat – privatizarea și restructurarea băncilor de stat, întreprinderilor de stat și a utilităților, atenuarea impactului social al restructurărilor, dezvoltarea sectorului privat) ca și prin programele PAL (Împrumut pentru ajustarea sectorului public – reforma în justiție, reforma sănătății, reforma administrației publice, îmbunătățirea mecanismelor de elaborare a politicilor, precum și eficientizarea sistemului de cheltuieli publice).
Acestor programe li s-au alăturat cele de dezvoltare rurală și de reducerea sărăciei, al căror rol constă în principal în îmbunătățirea infrastructurii rurale (inclusiv a sistemelor de irigații), îmbunătățirea serviciile sociale, dar și a sistemului de finanțare rurală.
De asemenea, operațiunile financiare derulate de Banca Mondială în România au în vedere și îmbunătățirea productivității agricole și forestiere.
Banca Mondială are în acest moment în derulare cu țara noastră Parteneriatul Strategic pentru România (Country Partnership Strategy – CPS) 2009-2013. Principalele obiective ale acestuia constau în sprijinirea României pentru depășirea și atenuarea efectelor crizei economice și financiare, ca și continuarea programului de reforme menite să genereze creșteri economice sustenabile și echitabile.
Noul parteneriat este destul de flexibil, reflectă prioritățile guvernaților și se adaptează destul de bine noilor condiții ale pieței și mediului economic actual românesc, obiectivele acestuia fiind bine stabilite și precizate.
Programul de Împrumuturi pentru Politicile de Dezvoltare (DPL) este concentrat pe managementul financiar al sectorului public, pe sectoarele sociale, dar și pe sectorul financiar.
Cele trei împrumuturi ce vizează politicile viitoare de dezvoltare (DPL-uri) vor avea valoarea totala de 1 miliard de euro, scopul acestora fiind acela de a-i sprijini pe guvernanți să atingă obiectivele comune impuse de oficialii Uniunii Europene.
Primul împrumut pentru Politici de Dezvoltare (DPL1), în valoare de 300 milioane de Euro, a fost aprobat de către Consiliul de Administrație al Băncii in 16 iulie 2009, România beneficiind de el la sfârșitul lunii octombrie 2009.
Reformele incluse în agenda DPL sunt apte să sprijine și susțină măsurile, politicile, dar și reformele structurale consacrate asigurării sustenabilitatii fiscale.
Agenda reformelor suplinește programele sprijinute de Fondul Monetar Internațional (FMI) și de către Comisia Europeană privind procesul ieșirii țării noastre din criza economică.
Al doilea împrumut pentru Politici de Dezvoltare (DPL2), tot în valoare de 300 milioane euro, a fost negociat la jumătatea lunii septembrie a anului 2010. Inițial valoarea împrumutului s-a situat în jurul valorii de 360 milioane euro, aceasta fiind diminuată treptat, pe parcursul negocierii.
S-a optat astfel pentru transferarea în cadrul împrumutului DPL3, cu condiția adoptării de către autoritățile române a legislației privind introducerea mecanismului de coplată în serviciile de sănătate din România.
Tot pentru sprijinul și ajutorarea României, Consiliul directorilor executivi ai Băncii Mondiale a aprobat la jumătatea anului trecut și acordarea unui împrumut de tip DPL- DDO (împrumut cu opțiunea de amânare a tragerii) în valoare de un miliard de EURO, acesta fiind destinat statului român special pentru politicile de dezvoltare.
Decizia de contractare a împrumutului DPL-DDO a venit pe fondul eforturilor autorităților române de consolidare a rezervelor fiscale, dar și de menținere a necesarului de finanțare, în contextul financiar extern.
Dezvoltarea economică și implicarea în politicile Uniunii Europene ar putea duce la o nouă relație a României cu Banca Mondială. In viitor țara noastră ar putea sa nu mai implementeze proiecte ale Băncii Mondiale pe teritoriul nostru, ea rămânând însă membru donator.
Astfel, România ar putea rămâne membru cu drepturi depline în cadrul Grupului Băncii Mondiale, dar să dobândească un alt statut în cadrul comunității financiare internaționale. Statutul nou obținut va fi compatibil cu cel de membru al Uniunii Europene, dar și cu cel de donator în cadrul politicii internaționale de cooperare pentru dezvoltare.
În acest context Banca Mondială ar continua să ne ofere asistență tehnica și analize macroeconomice contra cost, dar și acces la cursurile oferite de ea, ca și posibilitatea de a prelungi eligibilitatea programelor derulate prin IFC.
Subcapitolul 3.1 Începuturile relației României cu Banca Mondială
Începuturile colaborării României cu Banca Mondială datează din anul 1972, țara noastră fiind singura din blocul comunist care a făcut acest pas decisiv pentru dezvoltarea ulterioară a economiei naționale.
Aderarea României a luat prin surprindere toate statele socialiste, aceasta venind după ce URSS încercase să stabilească cum și în ce fel se vor dezvolta țările socialiste vecine. Semnarea primului acord cu Fondul de către România a fost un eveniment mult comentat la vremea respectivă, presa străină alocând spații largi subiectului.
Acordul de aderare a României la Banca Mondială a fost semnat la Washington, în ziua 15 decembrie 1972, de către ministrul de Finanțe de atunci, Florea Dumitrescu.
România își propusese să facă pași însemnați în reforma economică, mai ales după ce URSS a încercat de câteva ori să-și impună propriile idei și principii de dezvoltare. După ce s-a declarat independentă și adepta principiului neamestecului altor țări în treburile interne, țara noastră s-a concentrat pe inițierea și dezvoltarea unei industrii moderne, ceea ar fi crescut considerabil relațiile de colaborare cu marile state ale lumii.
În condițiile in care URSS stabilise deja că viitorul României nu poate fi decât unul agrar, țara noastră începe să facă primele demersuri pentru a-și dezvolta industria, prin importuri masive de mașini, tehnologie de ultimă generație și utilaje performante.
Din păcate pentru noi, sursele de finanțare erau destul de reduse, în ciuda faptului că fondul de acumulare în venitul național utilizat crescuse semnificativ în ultimii ani.
Inițial, oficialii de la București au agreat ideea solicitării de credite de la Banca Internațională de Colaborare Economică din cadrul Consiliului de Ajutor Economic Reciproc (CAER) cu sediul la Moscova, dar aceasta a refuzat orice colaborare, invocând lipsa lichidităților în valută la această bancă. În lipsa altor variante, România a luat decizia să apeleze la piața financiară mondială.
Negocierile pentru aderarea la Banca Mondială au fost demarate la finele anului 1969, când președintele Băncii Mondiale, Robert McNamara, a făcut, la invitația Ministerului Afacerilor Externe, o vizită în țara noastră. Principala problemă apărută în timpul negocierilor a fost stabilirea cotei de capital de participare, cu forma de depunere și mărimea acesteia.
Și asta deoarece era clar prevăzut faptul că orice țară care intenționează să devină membru era obligată să depună o cotă de 90% în aur, aceasta fiind recompensată ulterior prin creditele obținute, a căror dobândă era mult mai mică decât cea pe piața bancară internațională.
Negocierile au durat doi ani, timp în care România participa frecvent și la conferințele Comisiei Financiar-Valutare a Consiliului de Ajutor Economic Reciproc (CAER), după programele stabilite anterior.
Președintele României comuniste, Nicolae Ceaușescu, a amânat până în ultimul moment să-i informeze pe partenerii CAER asupra intenției de a adera la Banca Mondială, evitând astfel tensionarea relațiilor și așa destul de încordate la nivel zonal.
Un adevărat scandal s-a declanșat în a doua jumătate a anului 1972, când în cadrul unei ședințe a Comisiei Financiar-Valutare a CAER, ce se desfășura la Moscova, România și-a anunțat intenția de a adera la Banca Mondială, în contextul dezvoltării relațiilor cu toate țările lumii, dar și cu organismele financiare internaționale, al căror sprijin ar fi fost vital pentru dezvoltarea econimică ulterioară a țării.
Și pentru că reglementările Băncii Mondiale precizau că după semnarea documentelor de aderare, fiecare țară membră trebuia să voteze primirea unui nou membru, Ministerul Afacerilor Externe din România a început, prin intermediul ambasadelor sale, o amplă campanie de informare a țărilor membre, cu atât mai mult cu cât țara noastră era prima din rândul CAER care făcea acest pas.
Demersurile diplomatice și-au dovedit eficența, SUA, Franța, Germania Federală, Anglia, Italia, Olanda susținând fără rezerve aderarea României la Banca Mondială.
După semnarea aderării, România a avut posibilitatea să primească credite de un miliard de dolari, ce erau destinate strict domeniului infrastructurii. Cum însă banii folosiți pentru construirea și modernizarea autostrăzilor, drumurilor și a podurilor nu puteau fi restituiți la scandeța de 10-15 ani, obiectivele construite atrăgând venituri abia după o perioadă de 20-30 de ani, România a venit cu propunerea ca o parte din credite să fie destinate exclusiv creșterii producției industriale și creării de noi locuri de muncă, ceea ce ar fi dus la creșterea veniturilor economiei naționale într-un timp relativ scurt.
Banca Mondială a refuzat propunerea, reglementările sale fiind stricte în acest sens.
După câteva săptămâni însă conducerea instituției financiare internaționale a revenit asupra deciziei inițiale, schimbând regulile pe care le aplicase timp de 30 de ani și oferindu-i țării noastre credite și pentru dezvoltarea producției materiale precum bunurile de consum, utilaje, echipamente și mașini.
Astfel, între anii 1973-1989, România a accesat credite internaționale în valoare de șase miliarde de dolari, acestea fiind vitale pentru modernizarea agriculturii, industrializare și creșterea economică fără precedent.
Efectul acestor investiții s-au regăsit direct în volumul exporturilor și al încasărilor valutare, care a crescut considerabil, stimulând astfel rambursarea la timp a creditelor, dar și creșterea veniturilor în România.
În primii 10 ani de la semnarea acordului cu Banca Mondială, țara noastră a încheiat 33 de acorduri de împrumut vizând proiecte din domeniul industriei, al agriculturii și transporturilor.
În paralel cu creșterea producției interne, volumul investițiilor a crescut în fiecare an cu 250%, economia românească înregistrând o creștere vertiginoasă. Din totalul creditelor acordate României, 17 au fost finanțate prin Banca de Investiții, restul fiind susținute de Banca pentru Agricultură și Industria Alimentară.
Demn de menționat este faptul că 15 proiecte finalizate cu banii obținuti de la Banca Mondială au fost realizate cu materiale și echipamente românești, ceea ce a dus la dezvoltarea anumitor sectoare ale industriei.
Anul 1977 a fost anul măsurilor dure luate de oficialii români, care au inființat și reorganizat aproximativ 100 de întreprinderi și centrale economice industriale ori de construcții, multe dintre acestea fiind finanțate cu credite primite de la Banca de Reconstrucție și Dezvoltare (BIRD).
În acel an au apărut in România Întreprinderea de produse electronice și electrice "ElectroArgeș", Combinatul industrial pentru construcții de mașini Bistrița, Combinatul de fibre sintetice Câmpulung, Întreprinderea de țevi Zalău, Întreprinderea de mașini unelte – accesorii și scule Baia Mare, Întreprinderea de țevi sudate Zimnicea, Întreprinderea de rulmenți grei Ploiești sau Întreprinderea de anvelope Zalău.
De la semnarea aderării la Banca Mondială și până la căderea comunismului, țara noastră a reușit, prin creditele primite, să construiască și modernizeze obiective de importanță strategică pentru economie, printre acestea enumerând doar CTE Turceni, Combinatul de îngrășăminte chimice Bacău, Combinatul de oțeluri speciale Târgoviște, Uzina hidroelectrică Râul Mare Retezat, Combinatul de fibre sintetice Câmpulung Muscel sau Întreprinderea de țevi Roman.
3.1.2 Acorduri și negocieri diametral opuse
După anul 1989, odată cu căderea regimului comunist, acordurile de împrumut și negocierile cu România s-au schimbat semnificativ. Din păcate acordurile financiare post-decembriste au avut un efect demolator, distructiv ori blocant asupra țării noastre, efectele acestora reflectându-se negativ la nivelul economiei românești.
Și asta deoarece multe dintre acordurile financiare prevedeau clar în cuprinsul lor mențiuni vizând închiderea, vânzarea ori lichidarea a zeci de fabrici, întreprinderi ori combinate ce aveau un rol vital în economia românească.
Și ca un paradox, România a acceptat toate condițiile puse de Banca Mondială, închizând, vânzând ori lichidând fabrici, combinate, întreprinderi construite și modernizate cu banii primiți chiar de la … Banca Mondială.
Subcapitolul 3.2. Criza economică și BIRD în România
După căderea regimului comunist, Banca Mondială și-a continuat activitatea în țara noastră, după anul 1991 valorea împrumuturilor crescând constant. Membră a Băncii Internaționale pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BIRD) de mai bine de 40 de ani, România deține peste 4000 de acțiuni din capitalul Băncii Mondiale, valoarea subscripției vărsate depășind suma de 32 milioane de dolari.
Ministrul Finanțelor Publice este, prin Hotărârea de Guvern nr. 34/1997, desemnat drept guvernator pentru România la BIRD, supleant fiind viceguvernatorul BNR, ce are responsabilități în domeniu.
Începând cu anul 1991 și până la finele anului trecut, Banca Mondială acordase țării noastre împrumuturi financiare de aproape 9 miliarde de lei, unul dintre cele mai importante proiecte fiind initiat de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale.
În valoare de 711 milioane de dolari, proiectul a fost demarat la mijlocul anului 2011, scopul acestuia fiind modernizarea sistemului de asistență socială.
Criza economică și-a pus puternic amprenta și în România, Banca Mondială propunându-i țării noastre un program complex de contracararea efectelor acesteia, pe termen lung.
Programul, Development Policy Loan – DPL, constă în trei împrumuturi pentru politici de dezvoltare, valoarea totală a acestora fiind de 1 miliard de euro.
Primul împrumut, în valoare de 300 milioane de euro a fost alocat României în luna octombrie a anului 2009, cel de-al doilea (cu aceeasi valoare) fiind acordat în iunie 2011. Ultima tranșă de 400 milioane de euro a revenit țării noastre la finele anului 2011.
Pe lângă aceste împrumuturi, autoritățile de la București au mai negociat cu Banca Mondială un așa numit program de prevenție, concretizat în Împrumutul pentru Dezvoltare cu Opțiune de Amânare a Tragerii (Development Policy Loan with a Deferred Drawdown Option – DPL DDO), a cărui valoare este de 1 miliard de euro.
Parteneriatul strategic pentru țară, derulat între anii 2009-2013 (Country Partnership Strategy) constă în reformarea sectorului public, impulsionarea creșterii economice și promovarea de urgență a incluziunii sociale.
Principalele obiective ale acestuia vizează sprijinirea României pentru depășirea și atenuarea efectelor crizei economice și financiare, ca și continuarea programului de reforme menite să genereze creșteri economice sustenabile și echitabile.
Subcapitolul 3.3 Estimările Băncii Mondiale vizând România
Ultimul raport al Băncii Mondiale, “Global Economic Prospects”, arată că instituția financiară internațională a îmbunătățit ușor prognoza de creștere a economiei românești în acest an, de la 1,6% cât se estimase în luna ianuarie, la 1,7%.
Țara noastră a consemnat un avans economic estimat la 0,7%, în anul următor creșterea Produsului Intern Brut (PIB) urmând să ajungă la 2,2%.
Conform raportului Băncii Mondiale menționat anterior, deficitul contului curent al țării noatre ar urma să ajungă la 3,7% din PIB în 2013 și la 3,6% în 2014.
Estimarea vine după ce la începutul acestui an tot instituția financiară internațională preconizase că deficitul contului curent va fi anul acesta de 4,3% din PIB, de 3,9% în anul 2014 și de 3,7% din PIB peste doi ani.
Banca Mondială mai estimează, în cadrul aceluiași raport Perspective Economice Globale, că PIB-ul României va crește în 2013 cu 1,7%, în 2014 cu 2,2%, iar în 2015 va fi mai mare cu 2,7%.
Economia românească ar urma să înregistreze în anul 2013 o creștere de 1,6%, pentru reducerea riscului unui rectificări bugetare negative ce s-ar putea înregistra în cazul unor precipitări pe piețele internaționale.
Autoritățile au decis menținerea drepturilor salariale de la nivelul lunii decembrie a anului trecut, în acestea fiind incluse și majorarea de 7,4 %, în acest mod fiind asigurată recuperarea integrală a procentului de 25% vizând reducerile salariale.
În continuare este menținută politica restrictivă de ocupare a posturilor vacante din instituțiile publice, la șapte posturi vacante unul singur putând fi deblocat.
În bugetul general consolidat pentru acest an, la categoria cheltuielilor de personal a fost inclusă și suma de 0,9 miliarde lei, banii reprezentând procentul de 10% din titlurile executorii obținute de personalul din sectorul bugetar, ce aveau ca obiect drepturi de natură salarială.
Pentru anul 2013 România și-a propus reducerea deficitului bugetar la 2,1% din PIB, acesta fiind principalul mijloc de stimulare a activității economice, fapt ce le va permite băncilor să crească nivelul creditărilor pentru firmele din sectorul privat.
Consolidarea fiscală este bazată pe o viziune bugetară total diferită, ritmul de creștere al veniturilor devansându-l pe cel al cheltuielilor bugetare, lucru realizabil ca urmare a introducerii pachetului de consolidare fiscală, realizat preponderent prin creșterea veniturilor bugetare, aflate la cel mai scăzut nivel din Uniunea Europeană.
Pachetul de măsuri fiscale aduce un plus de aproape 3 miliarde de lei, din care 1.8 miliarde de lei sunt alocați creșterii investițiilor, iar restul folosiți pentru reducerea deficitului bugetar estimat pentru acest an.
Pentru anul 2013 analiștii apreciaza ca deficitul structural al țării noastre să fie de 1,4% din PIB, față de 3,2 % cât a fost in anul 2011 și 1,8 % în 2012.
Pentru acest an fiscal, autoritățile române au în vedere următoarele:
Asigurarea resurselor destinate dezvoltării economice, prin cresterea cu 15,4 miliarde lei a cheltuielilor bugetului general consolidat
Continuarea procesului de consolidare fiscală, prin creșterea veniturilor într-un ritm mai rapid decât creșterea cheltuielilor, obiectiv realizabil prin introducerea unui pachet de măsuri fiscale destinat lărgirii bazei de impozitare
Întărirea disciplinei bugetare, prin măsuri destinate reducerii risipei în cheltuielile aparatului central, dar și prin plata arieratelor în sănătate, în infrastructura de transport și în administrația locală
Reforma investițiilor publice, prin creșterea substanțiala a fondurilor alocate cofinanțării proiectelor europene și finanțarea cu prioritate, din resurse proprii, doar a investițiilor cu grad ridicat de executie, ce pot fi finalizate până în 2014
Îmbunătățirea planificării bugetare multianuale pentru perioada 2014-2016
Transparență în utilizarea banului public și bune practici de raportare bugetară
Managementul adecvat al datoriei publice
Creșterea economică în România poate fi stimulată prin:
Creșterea veniturilor disponibile ale populației – indexarea pensiilor, creșterea salariului minim pe economie, intrarea în plată a creșterii bugetare
Crearea de noi locuri de muncă – prin majorarea numărului acestora cu 55.000, cifră prevăzută în proiectul de buget pe anul 2013
Plata arieratelor – deblocarea resurselor în sectorul privat, redarea încrederii populației în mecanismele pieței, creșterea lichidităților
Creșterea eficienței investițiilor – reorientarea finanțării acestora către fonduri europene
În paralel se va continua politica acordării ajutoarelor de stat, pentru realizarea unor investiții economice, pentru stimularea creșterii economice, asigurarea dezvoltării economice durabile și sprijinirea investițiilor privind promovarea dezvoltătii regionale, prin utilizarea de noi tehnologii și crearea de noi locuri de muncă.
Subcapitolul 3.4 Proiectele de infrastructură finanțate de BERD
Proiectele de infrastructură derulate și realizate prin intermediul împrumuturilor acordate de BERD rămân în continuare o prioritate pentru România. Autoritățile române acordă o atenție deosebită proiectelor de infrastructură prioritare, prin asigurarea condițiilor financiare și contractuale necesare demarării și finalizării tuturor investițiilor majore, cu impact deosebit asupra economiei.
Pentru anul 2013 cheltuielile de investiții alocate sunt în valoare de 36.9 miliarde de lei (5,9% din PIB), acestea reprezentând 16,6 % din totalul cheltuielilor bugetare.
Principalele proiecte de infrastructură finanțate din fonduri externe nerambursabile în acest an includ:
Reabilitarea liniei de cale ferată Brașov – Simeria, componentă a Coridorului IV paneuropean, pentru circulația trenurilor cu viteză maximă de 160 km/h, secțiunea Coșlariu – Sighișoara – au fost alocate 1.008.829 mii lei, integral din fonduri externe nerambursabile
Autostrada Orăștie – Sibiu – s-a alocat suma de 699.069 mii lei, integral din fonduri externe nerambursabile
Proiectul de reabilitare a drumurilor naționale -etapa a VI-A – 1112 km pentru care sunt destinate 546.704 mii lei
Proiectul ELI (EXTREME LIGHT INFRASTRUCTURE – NUCLEAR PHYSICS) – 519.719 mii lei, integral din fonduri externe nerambursabile
Autostrada Cernavodă – Constanța – s-au alocat 435.448 mii lei
Autostrada Lugoj – Deva – 430.091 mii lei
Reabilitarea liniei de cale ferată Frontieră – Curtici – Simeria, parte componentă a Coridorului IV paneuropean pentru circulația trenurilor cu viteză maximă de 160 km/h, secțiunea: Frontieră – Curtici – Arad – km 614 (tronsonul 1) – 413.414 mii lei
Autostrada București – Brașov –s-a alocat suma de 369.078 mii lei, integral din bugetul de stat
Construcția variantei de ocolire a orașelor Deva – Orăștie la standard de autostradă – 324.466 mii lei
Reabilitarea liniei de cale ferată Brașov – Simeria, componentă a Coridorului IV paneuropean, pentru circulația trenurilor cu viteză maximă de 160 km/h, secțiunea Coșlariu – Simeria – 255.935 mii lei, integral din fonduri externe nerambursabile
Autostrada Arad – Timișoara și By- pass Arad – 250.709 mii lei
Varianta de ocolire a municipiului Constanța – suma de 246.166 mii lei
Autostrada Brașov – Cluj – Borș – 188.368 mii lei
Autostrada Nădlac – Arad – 170.003 mii lei
Subcapitolul 3.5 Banca Mondială și reorganizarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală (ANAF)
Ultimul împrumut pe care Banca Mondială l-a acordat României este în valoare de 70 de milioane de euro, creditul având o maturitate de 12 ani, plus o perioadă de grație de 5 ani. Acordul preventiv pe care România îl are cu Banca Mondială include printre condițiile principale și reorganizarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală (ANAF).
Împrumutul reprezintă o completare a asistenței financiare de tip preventi, acordată țării noastre în perioada 2011-2013 de către Uniunea Europeană și Fondul Monetar Internațional.
Banii vor fi destinați modernizării administrației fiscale, acesta fiind unul dintre obiectivele reformei economice din România.
ANAF intenționează să se concentreze pe combaterea și reducerea evaziunii fiscale, reducerea numărului de taxe pe care trebuie să-l plătească contribuabilii și creșterea eficienței în colectare.
Proiectul vizează creșterea eficacității și eficienței manifestate în colectarea taxelor și contribuțiilor sociale și întărirea disciplinei fiscale, ANAF urmând să se ocupe de gestionarea implementării acestuia.
Modernizarea și restructurarea Agenției Naționale de Admnistrare Fiscală va avea drept consecință imediată revitalizarea Ministerului de Finanțe, ceea ce va duce implicit la creșterea veniturilor bugetare în Produsul Intern Brut (PIB).
În acest moment țara noastră se află pe ultimul loc la colectarea contribuțiilor sociale (61%), dar și la colectarea Taxei pe Valoarea Adaugată (TVA) – (54%), ponderea veniturilor bugetare în PIB revenind, pe fondul crizei economice, la valoarea din anul 2005, 27.3%.
România mai are încă multe de făcut pentru fluidizarea sistemului de achitare a taxelor și reducerea numărului acestora, un număr mare de mici contribuabili lovindu-se aproape zilnic de un regim fiscal complex.
Proiectul ANAF vizează transformarea administrației fiscale actuale într-una modernă, ce va minimiza contactul direct cu cetățeanul contribuabil, prin intermediul mijloacelor moderne de lucru, printre acestea enumerând doar call center-ul sau website-urile.
Autoritățile române au stabilit cu Banca Mondială, Fondul Monetar Internațional și Comisia Europeană reorganizarea ANAF, activitatea celor 221 de administrații financiare urmând, în viitor, să se concentreze în opt direcții regionale și 47 de birouri locale
Banca Mondială susține că România trebuie să facă progrese semnificative pentru a ușura plata taxelor, reducându-se în acelasi timp și numărul acestora.
Instituția financiară internațională a ajuns la concluzia că în țara noastră numărul micilor contribuabili care se confruntă cu un regim fiscal complex este de cinci ori mai mare decât în alte țări europene.
Pentru remedierea problemelor semnalate de oficialii Băncii Mondiale, autoritățile românești au stabilit câteva obiective fundamentale ale strategiei fiscal-bugetare, printre acestea enumerând:
Un sistem performant al finanțelor publice, eficient, transparent și previzibil, care să facă posibilă creșterea veniturilor bugetare prin lărgirea bazei de impozitare și nu prin creșterea poverii fiscale asupra economiei
Asigurarea stabilității macroeconomice și a sustenabilității datoriei publice, prin menținerea deficitului bugetar in actualul rimt de consolidare fiscală
Simplificarea sistemului de taxe și crearea predictibilității într-un cadru fiscal-bugetar care să stimuleze dezvoltarea mediului economic, public și privat
Creșterea calității finațelor publice, prin intărirea disciplinei și a guvernanței fiscale, reducerea deciziei discreționare în politicile fiscale și bugetare, aplicarea regulilor identice pentru toți contibuabilii
Raționalizarea cheltuielilor și transparența folosirii lor, modificarea modului de achiziții publice pe baza criteriilor de prioritate, eficiență și oportunitate
Creșterea colectării veniturilor bugetare și creșterea calității cheltuielilor publice
Reforme structurale menite să reducă pierderile și arieratelor, dar și întărirea disciplinei financiare, cu precădere pentru companiile din sectorul de stat
Abodarea unei noi relații stat-contribuabil, bazată pe corectitudine și transparență, prin reproiectarea și regândirea întregului sistem fiscal
Reforma fiscală gândită pentru perioada următoare implica simplificarea și reducerea costurilor de conformare fiscală la nivelul agenților economici, dar și reducerea costurilor de administrare fiscală la nivelul autorităților publice.
În perioada următoare autoritățile din România vor implementa o serie întreaga de măsuri de consolidare fiscală, acestea constând în principal din:
Reducerea generală a impozitării
Lărgirea bazei de impozitare
Simplificarea sistemului de taxe
Creșterea colectării veniturilor bugetare
Reducerea evaziunii fiscale
O atenție specială va fi acordată veniturilor încasate la bugetul de stat, principalele măsuri ce urmează să fie luate în acest sens constând în:
Creșterea gradului de colectare a taxelor și impozitelor prin combaterea evaziunii fiscale
Creșterea masei de impunere fiscală prin cuprinderea unor venituri neimpozabile aferente sectorul agricol
Ajustarea regimului deducerilor privind amortizarea in cazul autovehiculelor si a cheltuielilor cu diurna acordata angajatilor din sectorul privat
Măsuri de ajustare a sistemului de impunere fiscala pentru sectorul resurselor naturale si a operatorilor de transport din sectorul gaze și energie până la introducerea unui nou sistem al redevențelor
Creșterea nivelului de accizare pentru unele produse și decalarea termenului de aplicare a programului de creștere a accizelor la țigarete
Iar în ceea ce privește partea cheltuielilor, principalele obiective constau în creșterea eficienței acestora, concentrarea pe rezultate și calitatea alocărilor bugetare.
Pe termen mediu, pentru derularea în bune condiții a acordului cu Banca Mondială, obiectivele Ministerului Finanțelor Publice constau în:
Revenirea TVA-ului la nivelul de 19%
Păstrarea plafonului de 16% și introducerea impozitului diferențiat pe venitul salarial cu deductibilități fiscale – cote de 8%, 12% și 16%, cote ce vor fi stabilite pe grile de venit
Reducerea la jumătate a numărului de taxe parafiscale
Creșterea deductibilității cheltuielilor în cercetare și dezvoltare de la 20% la 50%
Alinierea la media europeană a redevențelor încasate de stat ca urmare a concesionării activelor statului.
Scutirea de impozitare, pe o perioadă de 5 ani, a dividendelor care vor fi reinvestite în utilaje și echipamente tehnologice, cercetare-dezvoltare, sub forma majorării capitalului social la societățile unde sunt acționari, sau participarea la capitalul social al altor societăți comerciale și care conduc la crearea de noi locuri de muncă.
Stimularea mediului de afaceri în limite admisibile pentru stabilitatea macroeconomică, prin simplificarea procedurilor și debirocratizarea pentru micii întreprinzători
Extinderea impozitului pe venit pentru microîntreprinderile cu o cifra de afaceri mai mică de 65.000 de euro, în vederea simplificării sistemului fiscal și a reducerii costurilor de administrare.
Reducerea TVA la producătorii de produse agricole de la 24% la 9%, iar 15% va rămâne la aceștia pentru dezvoltare
Reducerea CAS cu 5 puncte procentuale pentru angajatori
Pe termen scurt, pentru îndeplinirea condițiilor puse de Banca Mondială, responsabilii din România și-au planificat mai multe obiective economice:
Regândirea impozitării directe prin diversificarea modalitatilor de impunere fiscala funcție de diverse criterii
Lărgirea bazei impozabile, prin includerea în baza impozabilă a unor categorii de venituri scutite
Creșterea veniturilor fiscale, prin măsuri de reducere considerabilă a evaziunii fiscale, în special în domeniile cunoscute ca având un grad sporit de risc în planul evaziunii fiscale
Reducerea numărului de taxe parafiscale
Urmărirea modului de aplicare a sistemului de „TVA la incasare”, în vederea posibilității adoptării unor măsuri de corecție
Rescrierea codului fiscal și a codului de procedură fiscală până la sfârșitul anului curent
Stimularea activitatii de cercetare-dezvoltare, prin cresterea plafonului de deductibilitate suplimentară a cheltuielilor aferente de la 20% la 50 %
Și pe plan legislativ urmează să fie făcute câteva modificări, strategia fiscală ideală care să permită îmbunătățirea colectării veniturilor bugetare, combaterea evaziunii fiscale și susținerea mediului de afaceri urmând să fie realizată prin:
Modificarea cadrului legislativ, în vederea recuperării operative a prejudiciilor stabilite pentru fapte de evaziune fiscală, inclusiv prin majorarea limitelor minime și maxime ale sancțiunilor contravenționale pentru fapte cu incidență fiscală
Modificarea și completarea actelor ce reglementează descoperirea și sancționarea evaziunii fiscale, prin redefinirea infracțiunilor din zona evaziunii fiscale și extinderea compentelor ANAF în eficientizarea activității de combatere a evaziune fiscală
Întărirea disciplinei financiare, prin restricționarea plăților și încasărilor în numerar, prin reducerea semnificativă a limitei maxime a plăților în numerar admise de lege între operatorii economici și sancționarea drastică a nerespectării acestei limite, precum și restricționarea plăților în numerar realizate de operatorii economici către persoane fizice
Modificarea Legii 31/1990 privind societățile comerciale, prin instituirea obligativității majorării capitalului social, în condițiile înregistrării de capitaluri negative, precum și introducerea răspunderii solidare a asociaților ori acționarilor sau administratorilor care cesionează societățile comerciale cu datorii către bugetul de stat și/sau partenerii comerciali
Modificarea Legii 85/2006 privind insolvența, cu posibilitatea efectuării inspecțiilor fiscale
Pentru reducerea evaziunii fiscale, obiectiv prioritar în cadrul acordului încheiat cu Banca Mondială, România urmează să adopte o serie de măsuri de natura organizatorică precum:
Unificarea structurilor de control operativ la nivelul A.N.A.F., corelat cu instituirea controlului unic asupra activității contribuabililor, o dată la 3 ani pentru IMM-uri și o dată la 5 ani pentru marii contribuabili
Reorganizarea aparatului teritorial pe o structura regională
Recalificarea și redistribuirea personalului către activitățile deficitare
Modernizarea și integrarea sistemului de tehnologia informației și comunicațiilor
Reproiectarea proceselor de activitate ale A.N.A.F
Dezvoltarea analizei de risc fiscal generalizate la nivelul întregii administrații fiscale
Reorganizarea ANAF va consta în reorganizarea aparatului propriu al ANAF și a unităților subordonate acesteia (Autoritatea Națională a Vămii, Garda Financiară și direcțiile generale ale finanțelor publice județene), regionalizarea structurilor teritoriale prin crearea a opt direcții ale finanțelor publice regionale și reducerea numărului administrațiilor fiscale de la 221 la 47.
Pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale sunt prevăzute o serie întreagă de acțiuni
Intensificarea monitorizării tranzacțiilor intracomunitare
Întărirea rolului Gărzii Financiare
Controlul persoanelor fizice cu averi/venituri mari
Extinderea informatizării și îmbunătățirea sistemelor informatice utilizate în activitatea de inspecție fiscală
Dezvoltarea analizei de risc generalizate la nivelul întregii activități de administrare fiscală
Implementarea controlului comerțului electronic
Întărirea controlului vamal printr-o serie de măsuri dedicate conform normelor europene
Prevenirea evaziunii fiscale în faza de colectare
Dinamizarea măsurilor de executare silită, cu accent pe aplicarea sechestrelor
Limitarea operațiunilor de încasare și plată în numerar, între diferite categorii de persoane fizice sau juridice
Introducerea unor prevederi legale privind gestionarea alocării de către A.N.A.F. a seriilor și plajelor de numere necesare emiterii facturilor și a altor documente cu regim special
Un alt punct în acordul încheiat de către autoritățile române cu Banca Mondială îl reprezintă creșterea eficienței și dinamicii colectării veniturilor, pentru realizarea cărora se vor lua următoarele măsuri:
Reducerea volumului arieratelor, în special prevenirea formării de noi arierate
Inițierea procesului de dematerializare a dosarului fiscal
Îmbunătățirea administrării specializate a contribuabililor
Înființarea popririi electronice asupra terților
Standardizarea activității compartimentelor de executare silită
Extinderea activității de imprimare centralizată a actelor administrativ fiscale
Unificarea procedurilor de administrare a impozitului pe venit, cu administrarea contribuțiilor sociale datorate de persoane fizice.
Strategia pentru combaterea evaziunii fiscale din România include:
Controlul persoanelor fizice cu averi sau venituri mari
Combaterea fraudei la T.V.A., în special frauda intracomunitară
Dezvoltarea activității grupului de lucru antifraudă fiscală
Îmbunătățirea analizei de risc
Implementarea controlului comerțului electronic
Depistarea contribuabililor neînregistrați care desfășoară activitate comercială
Verificarea contribuabililor persoane fizice care au efectuat tranzacții imobiliare
Crearea unui punct unic la nivelul agenției prin care să fie monitorizate toate sesizările cu privire la fapte de natura infracțiunilor transmise organelor de cercetare și urmărire penală
Cooperare cu structurile naționale cu atribuții în combaterea fraudei fiscale
Îmbunătățirea actului de control
Dezvoltarea activității de informații fiscale și cooperare administrativă
Întărirea controlului vamal, prin implementarea politicii de securitate IT, dezvoltarea sistemelor TIC transeuropene interoperabile, creșterea eficienței acțiunilor echipelor mobile (prin prezența mai activă în teren și prin efectuarea controalelor în trafic), gestionarea în continuare a activităților specifice pentru implementarea Convenției Schengen, protejarea teritoriului vamal național și comunitar prin combaterea traficului ilicit de droguri
Împrumutul pe care Banca Mondială l-a acordat recent României pentru reorganizarea ANAF prevede și dinamizarea și eficientizarea colectării veniturilor, aceste obiective putându-se realiza prin:
Stimularea depunerii on-line a declarațiilor și a plăților electronice
Unificarea sistemelor de administrare a creanțelor persoanelor juridice cu cel al persoanelor fizice
Controlul și îmbunătățirea calității serviciilor furnizate contribuabililor; crearea politicii de calitate a serviciilor
Introducerea standardelor de calitate pentru serviciile furnizate
Optimizarea proceselor de activitate
Finalizarea dematerializării dosarului fiscal
Realizarea în mediu electronic a licitațiilor bunurilor imobile sechestrate ale debitorilor
Continuarea aplicării sistemului stabil de înlesniri la plata obligațiilor pentru contribuabilii aflați în dificultate generată de lipsa temporară a disponibilităților bănești
Îmbunătățirea administrării specializate
Elaborarea de studii privind nivelul de satisfacție a contribuabililor privind serviciile de asistență
Dezvoltarea comunicării interne
Pe parcursul anului 2013 România trebuie să facă plăți în valoare totală de peste 1,2 miliarde de euro, în contul împrumuturilor acordate de Banca Internațională pentru Reconstrucție și dezvoltare, Uniunea Europeană și Fondul Monetar Internațional.
În primul trimestru al anului au fost deja achitați 189 de milioane de euro, vârful de plăți urmând să fie efectuat abia în anul 2015, când țara noastră va avea de achitat suma totală de 1.827 miliarde de euro.
CONCLUZII
Lucrarea de față, “Relațiile României cu Banca Mondială” a analizat pe parcursul a trei capitole susținerea și sprijinul pe care Banca Mondială îl acordă diverselor state ale lumii, importanța acesteia în cadrul economiei globale și rolul avut în dezvoltarea economică a României, în ultimii 41 de ani.
Banca Mondială este cunoscută ca fiind o bancă de dezvoltare care acordă atât credite nerambursabile destinate țările în curs de dezvoltare, dar și împrumuturi cu dobândă redusă, menite să ajute și susțină țările aflate în impas.
Banca Mondială a fost înființată în același timp cu Fondul Monetar Internațional, în anul 1944, în acest moment ea reunind 186 de țări membre. Principala sursă de asistență în dezvoltarea multor țări ale lumii, instituția financiară internațională are rolul de a îmbunătăți standardul de viață al populației din țările în dezvoltare, eradicând în același timp sărăcia.
Sursele principale de finanțare ale Băncii Mondiale o reprezintă lichiditățile realizate de aceasta de pe piața internațională de capital, ele reprezentând 85% din totalul pasivului înregistrat. Instituția își atrage resursele de pe piețele internaționale emițând periodic obligațiuni pe termen lung și mediu, dar și plasând pe termen scurt hârtii de valoare pentru guvene ori bănci comerciale și centrale.
Anual, peste 200 de noi proiecte primesc aprobare din partea Băncii Mondiale, instituția financiară internațională finanțând periodic aproximativ 2.000 de proiecte. Considerată un lider al dialogului politicilor structurale (dezvoltarea și administrarea instituțională, măsuri de reducere a sărăciei, dezvoltarea sectorului privat), Banca Mondială dispune de numeroase instrumente financiare, operațiuni de acordare a împrumuturilor pentru ajustarea sectorului privat (PSAL 1, PSAL 2), împrumuturi programatice de ajustare, dar și de investiții sectoriale și de activități economice.
În ultimii ani, mai ales după declanșarea crizei economice, Banca Mondială a avut un rol primordial în susținerea economică a României, finanțarea proiectelor inițiate și derulate de autoritățile române fiind primordiale pentru reducerea deficitului fiscal.
În ciuda numeroaselor măsuri și a sprijinului financiar acordat periodic, țara noastră continuă să fie considerată săracă de oficialii europeni, nivelul de trai fiind destul de scăzut, în comparație cu cel înregistrat în restul Uniunii Europene.
Anul acesta Banca Mondială a îmbunătățit puțin prognoza de creștere a economiei românești, de la 1,6% cât era estimată la începutul lui 2013, la 1,7%. În ciuda sprijinului și a susținerii acordate de Banca Mondială, aproape o treime dintre români sunt obligați să traiască la limita sărăciei, consumul zilnic al acestora fiind estimat la 5 dolari.
Încercând să stopeze efectele crizei economice asupra populației, guvernații au realizat exact efectul invers. Astfel, prin măsurile de austeritate luate de autorități, nivelul de trai al populației a scăzut dramatic, mărira indicelui taxei pe valoarea adăugată (TVA) reflectându-se asupra prețurilor alimentelor de bază, cu consecințe directe asupra consumului.
Implicarea Băncii Mondiale a fost puternic resimțită în ultimii ani, valoarea deficitiului fiscal scăzând de la 7,3% (2009), la 2.5% în anul 2012. În vreme ce la nivel european valoarea datoriilor publice se ridică la 83% din PIB, în țara noastră indicele este de 35%.
În ciuda susținerilor financiare și a perspectivelor economice, țara noastră rămâne încă într-o stare de instabilitate macroeconomică prelungită, chiar dacă în ultimii ani numai de la Banca Mondială am primit împrumuturi în valoare totală de peste 1 miliard de euro.
Mare parte din banii primiți de la instituția financiară internațională au fost alocați proiectelor vizând reforma sistemului de sănătate și a sistemului de educație, pentru reformarea sistemului de pensii și cel al protecției sociale.
Ultimul proiect de amploare aprobat de către Banca Mondială este în valoare de 70 de milioane de euro, banii urmând să fie folosiți pentru modernizarea sistemului de colectare a impozitelor și contribuțiilor sociale ale Agenției Naționale de Administrare Fiscală (ANAF), dar și pentru încurajarea disciplinei fiscale voluntare și eradicarea evaziunii fiscale.
Restructurarea și modernizarea ANAF se va reflecta și asupra Ministerului de Finanțe al României, specialiștii estimând o creștere semnificatica a veniturilor bugetare în Produsul Intern Brut (PIB).
Din păcate România este în acest moment pe ultimul loc în Uniunea Europeană la colectarea contribuțiilor sociale (61%), dar și la colectarea TVA-ului – 54%, ponderea veniturilor bugetare în PIB revenind, pe fondul crizei economice, la valoarea din anul 2005, respectiv la 27,3%. Fluidizarea sistemului de achitare a taxelor, reducerea numărului acestora, transformarea administrației fiscale actuale într-una modernă, pot fi soluții viabile pentru îmbunătățirea situației din țara noastră.
Banca Mondială a acordat țării noastre sprijin și consultanță încă din perioada regimului comunist, valoarea totală a creditelor destinate României depășind cifra de șase miliarde de dolari. În condițiile în care toate țările comuniste erau sub influența economică a URSS, țara noastră a reușit să facă un pas major pentru dezvoltarea ulterioară a economiei, din banii primiți de la oficialii internaționali fiind făcute investiții majore în agricultură, economie și sectorul industrial.
În acest moment Banca Mondială derulează în România proiecte și programe publice, finanțate de către Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BIRD), prin intermediul Ministerului Finanțelor Publice, împrumuturile fiind acordate direct statului român. Prin intermediul MIGA și IFC, Banca Mondială are în derulare și o serie întreagă de proiecte private, finanțate fără garanția de stat.
Instituția financiară a avut un rol foarte însemnat în cadrul reformelor structurale și al privatizărilor derulate de țara noastră, prin programele PSAL (Împrumut de ajustare structurală a sectorului privat – privatizarea și restructurarea băncilor de stat, întreprinderilor de stat și a utilităților, atenuarea impactului social al restructurărilor, dezvoltarea sectorului privat), dar și prin programele PAL (Împrumut pentru ajustarea sectorului public – reforma în justiție, reforma sănătății, reforma administrației publice, îmbunătățirea mecanismelor de elaborare a politicilor, precum și eficientizarea sistemului de cheltuieli publice).
Banca Mondială are în derulare cu România și Parteneriatul Strategic pentru România (Country Partnership Strategy – CPS) 2009-2013, principalele obiective ale acestuia constând în în sprijinirea țării noastre pentru depășirea și atenuarea efectelor crizei economice și financiare, dar și continuarea programului de reforme menite să genereze creșteri economice sustenabile și echitabile.
Pentru a veni în sprijinul țării noastre, în anul 2012 Consiliul directorilor executivi ai Băncii Mondiale a aprobat acordarea unui împrumut de tip DPL- DDO (împrumut cu opțiunea de amânare a tragerii) în valoare de un miliard de euro, destinat politicilor de dezvoltare ale statului român.
Pe viitor, dezvoltarea economică și implicarea în politicile Uniunii Europene ar putea conduce la o nouă relație a României cu Banca Mondială, țara noastră având toate șansele de a dobândi un alt statut în cadrul comunității financiare internaționale.
Rămânând membru cu drepturi depline în cadrul Grupului Băncii Mondiale, România va avea statut compatibil cu cel de membru al Uniunii Europene, fiind în acelasi timp și donator în cadrul politicii internaționale de cooperare pentru dezvoltare.
BIBLIOGRAFIE
Bal, Ana, Economie mondială
Peicuti, Cristina, Lumea în criză. Erorile sistemului
Perlins, John, Confesiunile unui asasin economic
Zaharia, Rodica Milena, Economia de la A la Z
Site-uri consultate:
www.fmi..ro
www.gov.ro
www.business24.ro
www.dailybusiness.ro
www.mae.ro
www.mfinante.ro
www.worldbank.org
www.zf.ro
=== bibl ===
BIBLIOGRAFIE
Bal, Ana, Economie mondială
Peicuti, Cristina, Lumea în criză. Erorile sistemului
Perlins, John, Confesiunile unui asasin economic
Zaharia, Rodica Milena, Economia de la A la Z
Site-uri consultate:
www.fmi..ro
www.gov.ro
www.business24.ro
www.dailybusiness.ro
www.mae.ro
www.mfinante.ro
www.worldbank.org
www.zf.ro
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Relatiile Romaniei cu Banca Mondiala (ID: 145898)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.