Relatiile Dintre Trasaturile de Personalitate Intr Un Centru Militar

Relațiile dintre trăsăturile de personalitate și dimensiunile stării de bine într-o

organizație cu specific militar

Personalitatea este un sistem de însușiri psihice care își fac simțite prezența în mod constant în comportamentul individului, indiferent de situația în care se găsește acesta, fapt ce îi conferă stabilitate pentru sine și pentru cei din jurul său. Starea psihologică de bine este perspectiva pe care o are individul cu privire la problemele existențiale ale vieții, cum ar fi dezvoltarea ca persoană sau formarea de relații cu cei din jur. Atât personalitatea cât și starea psihologică de bine sunt deosebit de importante în activitatea individului, deoarece combinația dintre acestea fac diferența în succesul individului în viață.

Unitatea militară este o structură socială specifică și este alcătuită din persoane care au ca și scop comun apărarea, în primul rând, a statului de proveniență și a cetățenilor ei și, în al doilea rând, a structurilor de alianță internațională din care face parte (NATO, UE). Militarii, odată ce au ales această carieră, sunt ghidați de un regulament specific la locul de muncă, dar și în timpul liber, ceea ce denotă o iererhizare și o formalizare accentuată, dar care pe timp de pace nu este atât de profundă. În aceste circumstanțe, se poate spune că unitățile militare sunt organizații asemănătoare, în linii mari, cu cele civile. Cercetarea de față scoate în evidență acest ultim aspect prin obiectivul pe care îl are, adică evidențierea relațiilor trăsăturilor de personalitate cu dimensiunile stării psihologice de bine.

Pentru îndeplinirea obiectivului, au fost aplicate două chestionare și anume, inventarul de personalitate HEXACO PI-R (Ashton&Lee, 2004) și inventarul stării psihologice de bine al lui Ryff (1989). Chestionarele au fost aplicate pe un eșantion de 50 de cadre angajate la o instituție de tip militar din Brăila,unitate cu scop logistic ce se află în subordinea Forțelor Navale Române, cu vârste cuprinse între 19 și 55 ani, 39 dintre respondenți fiind bărbați și 11 fiind femei, căsătoriți și necăsătoriți. O limită a cercetării de față o constituie numărul relativ mic de participanți la studiu.

Rezultatele cercetării evidențiază faptul că trăsăturile de personalitate corelează cu și prezic parțial starea psihologică de bine. Prima ipoteză conform căreia trăsăturile de personalitate corelează cu dimenisunile stării psihologice de bine se confirmă parțial, numai subipoteza conform căreia extraversia corelează pozitiv cu dezvoltarea personală confirmându-se, deoarece p<.05 și r = .37, cu o mărime a efectului moderată. Ce-a de-a doua ipoteză conform căreia trăsăturile de personalitate sunt predictori ai stării psihologice de bine se confirmă și ea numai parțial. Subipotezele conform cărora extraversia, agreabilitate și deschiderea către experiențe noi sunt predictori ai stării psihologice de bine se confirmă, dintre care două numai parțial.

În concluzie, personalitatea angajatului din organizația militară este un factor de inflență a stării sale de bine, nu numai psihologic, ci și fizic. Relațiile dintre cele două influențează nu numai performanța la locul de muncă ci și viața în afara unității.

The relationships between personality traits and psychological well-being in a

military organisation

The personality is a system of psychological traits that are constantly present in the individual’s behaviour, regardless of the situations he is facing, thus giving him stability, not only for himself but for others, as well. Psychological well-being is the individual’s perspective regarding his existential problems, like personal development or having relationships with other individuals.The personality and the psychological well-being are equally important in each individual’s activity, because the relationship between the two makes the difference between success and failure in life.

The military unit is a specific social organization and it is composed of people with a common goal which is the protection of the origin country and the other partner countries from specifc military or political alliances, such as NATO and EU. The military, since their enlistment in the service, are guided througout their work activities and free time away from the organization by a specific set of rules, which indicates formalisation and ranking. In times of peace, these two chracteristics are not as strong as in times of war, which makes the military unit mostly a civilian organisation. This study emphasizes this fact through its objective, which is distinguishing the relationships between personality traits and psychological well-being.

In fullfiling the objective of the study, two questionaires were used, the HEXACO PI-R personality inventory (Ashton&Lee, 2004) and Ryff’s well-being inventory (Ryff, 1989). The tests were used on a number of 50 servicemen from a military unit from Braila, a Romanian Navy institution, with ages between 19 and 55 years old, 39 of them being men and 11 of them being women, both married and single.

The results of the study show that the personality traits corelate and predict, but only partially, the psychological well-being. The first hypothesis states the personality traits corelate with the psychological well being is only partially confirmed because only one sub-hypothesis is confirmed, which states that extraversion corelates with personal development with p<.05 and r = .37. The second hypothesis emphasizes the fact that personality traits predict psychological well-being and it’s also partially confirmed, only three sub-hypothesis being confirmed. Thus, extraversion and agreeableness predict it, while openness to experience ony partially predicts psychological well-being.

In conclusion, the employee’s personality in the military organization is an influential factor for the psychological well-being, not only psychologicaly, but also physically. The relationships between the two variables affects not only the work activity, but also the person’s free time away from work.

Din cele mai vechi timpuri, soldații și armata au avut un rol deosebit de important în societate datorită rolului lor în apărarea granițelor unui stat și a locuitorilor săi.Unitatea militară este o organizație ce diferă în funcție de țara de apartenență și de cultura națională specifică. Unitatea reprezintă armata unei națiuni în sensul centralizării și structurii riguroase ale acesteia. Spre deosebire de organizațiile civile și liderii lor, comandanții unităților sunt investiți cu autoritate deplină privind utilizarea mijloacelor de susținere a acțiunilor militare în timp de pace sau de război. În timp de pace, organizația de acest tip, descrisă ca fiind de intervenție rapidă, are rolul de a susține și a interveni în caz de dezastre naturale, ecologice sau radioactive în sensul ajutării populației.

Unitatea militară este o structură socială specifică, alcătuită din persoane cu un statut bine conturat în interiorul structurii și care urmăresc realizarea scopului universal pe care îl deține organizația și anume apărarea statului de proveniență și, în ultimii ani, de păstrare a păcii în diferite teritorii alături de aliații săi din alte state. Există, de asemenea, câteva caracteristici definitorii, cum ar fi relația formală și structura ierarhică bine delimitată. Militarii sunt ghidați în viața de zi cu zi, chiar și în timpul liber de un regulament specific ce îi distinge de restul lumii, deși nu mai este atât de riguros în timp de pace și în condițiile modernizării, odată cu formarea alianțelor de tip NATO (Sandu, 2013).

Personalitatea este un sistem de însușiri psihice care își fac simțite prezența în mod constant în comportamentul individului, indiferent de situația în care se găsește acesta, fapt ce îi conferă stabilitate pentru sine și pentru cei din jurul său. Starea psihologică de bine este perspectivape care o are individul cu privire la problemele existențiale ale vieții, cum ar fi dezvoltarea ca persoană sau formarea de relații cu cei din jur.

Cercetarea de față a fost întreprinsă în scopul descoperirii relațiilor dintre starea psihologică de bine și factorii de personalitate ai angajaților unei instituții cu profil militar, unitate cu scop logistic ce se află în subordinea Forțelor Navale Române. Sunt supuse studiului trăsăturile de personalitate ale angajaților și dimenisunile stării lor psihologice de bine, mai exact a corelațiilor dintre acestea și dacă personalitatea prezice starea de bine, acestea reprezentând obiectivul general al cercetării.Instrumentele folosite au fost inventarul de personalitate HEXACO PI-R (Lee&Ashton, 2004) și scala pentru starea psihologică de bine al lui Ryff (Ryff, 1989) și a fost aplicat pe o parte a personalului instituției, alcătuită din 50 de cadre militare, cu vârste cuprinse între 19 și 55 ani, ambele genuri, căsătoriți și necăsătoriți.

CAPITOLUL 1: CADRUL TEORETIC

Personalitatea

Personalitatea: delimitări conceptuale

Conceptul de personalitate, încă de la apariția lui, a fost definit din mai multe perspective datorită complexității ei. Aceasta face parte din latura conștientă a ființei umane, aceasta din urmă fiind abordată pentru prima oară de doctrina existențialistă, care pune mare accent pe individualitate, subiectivitate și libertate personală. Aristotel este cel care a atins tangențial subiectul personalității din punct de vedere filosofic (psihologia până la sfărșitul secolului al XIX-lea nu a avut un curs de dezvoltare propriu, aceasta făcând parte din domeniul filosofiei). Din punctul său de vedere, ființa umană învață și trage concluzii în urma percepțiilor experienței personale.

Din punctul de vedere al existențialismului, personalitatea are câteva stadii de dezvoltare și anume:

perceperea, specifică vârstelor pre-natale și natale, unde copilul observă lumea din jur, o adaptează și o învață, aceasta fiind baza personalității;

secționalizarea, care presupune analizarea, sortarea și aranjarea informațiilor primite și învățate de copil în stadiul perceperii. De asemenea, aceste informații sunt aranjate în ordine cronologică;

crearea, care este, conform existențialismului, cea mai importantă etapă a existenței personalității deoarece informațiile analizate în etapa anterioară sunt de data aceasta filtrate prin prisma experienței, intereselor și situațiilor petrecute până la momentul respectiv. Acesta este punctul crucial în care iau naștere personalitatea propriu-zisă, intimitatea și trăsăturile lor definitorii;

dezvoltarea, în care se sistematizează gândirea și uneori, se reface complet traseul personalității în vederea perfecționării și atingerii unui optim personal la care individul va lucra tot restul vieții;

modernizarea, care costă în răspunsul persoanelor din mediul înconjurător în ceea ce privește stilul personalității, percepțiile interioare sunt comparate cu percepțiile exterioare, fapt ce poate duce la o nouă rescriere a personalității;

declinul, care corespunde uneori cu decăderea fizică datorată îmbătrânirii. În această etapă, flexibilitatea personalității și a restructurării ei scad.

Existențialismul pune în evidență faptul că aceste etape nu au aceeași ordine la fiecare în parte. (sursă: http://ro.wikipedia.org/wiki/Personalitate).

Datorită complexității și dinamismului uneia dintre cele mai importante componente ale psihicului uman. De-a lungul timpului, s-au conturat patru perspective de abordare ale personalității.

Perspectiva atomistă, una din cele mai vechi tipuri de abordare a psihicului din punct de vedere științific, analizează personalitatea prin împărțirea ei în elemente componente. Se studiază astfel separat componentele și legile lor de funcționare, cu scopul descoperirii celei mai importante piese care stă la baza întregului. În acest stil de studiu se încadrează concepția behavioristă care “deși tindea spre surprinderea omului integral, în cele din urmă recurgea la studierea unora dintre funcțiile particulare ale acestuia (…) ajungând astfel la pulverizarea unității și integralității acestuia”. Această perspectivă atomistă a fost înlocuită în timp de altele datorită ineficienței sale în a explica legăturile și relațiile dintre componente.

Perspectiva structurală abordează personalitatea ca întreg, punând accent pe organizarea și ierarhizarea lor în cadrul sistemului. Gestaltismul vedea personalitatea ca fiind o unitate globală a psihicului ce are în componența sa alte sisteme integrate care depind de bunăstarea celeilalte și reciproc valabil. Din acest motiv, personalitatea a fost definită de-a lungul timpului ca fiind o alăturare de caracteristici, fiecare dintre acestea fiind interrelaționată cu celelalte, dându-i caracterul său unic.

Kurt Lewin a definitivat trei stadii ale evoluției personalității și anume:

stadiul structurilor primare, puțin diferențiate și cu puține conexiuni la bază;

stadiul structurilor semidezvoltate, în care se realizează corelații noi, se diversifică funcționalitatea structurilor primare;

stadiul structurilor dezvoltate în care se maturizează conexiunile, se delimitează, individualizează și capătă o tentă reglatorie (apud Zlate, 2008).

În ciuda accentului care cade pe întreg, există anumite momente în analiza structurală în care aceasta se întrepătrunde cu cea atomistă, fapt care a dus la descoperirea și evidențierea trăsăturilor de personalitate, grupați și regrupați de-a lungul timpului în funcție de diverse criterii sau necesități.

Perspectiva sistemică are la bază cibernetica, personalitatea fiind văzută de data aceasta ca un sistem compus din elemente ce interacționează între ele în mod ordonat după reguli bine stabilite. Spre deosebire de perspectiva atomistă, fiecare element în parte deși este analizat asemănător, are valoare în întreg numai datorită relațiilor și legăturilor funcționale în care se află acestea cu restul componentelor. Introspecția a folosit perspectiva sistemică pentru a evindeția faptul că elementele cu relațiile și regulile lor nu pot fi reduse, confundate sau absolutizate sub nicio formă. Totuși, este dificilă această abordare deoarece se ajunge, într-un final, la atomizarea elementelor și trebuie avută în vedere completarea procesului cu analiza relațiilor.

Perspectiva psihosocială analizează personalitatea concretă, așa cum se manifestă ea în diferite contexte sociale, particulare sau colective. Aceasta evidențiază cum, într-o situație dată, personalitatea umană se raportează la o altă personalitate și cum în urma acestei relaționări, personalitatea se formează pe ea însăși. Deoarece ființa umană există doar în raport cu alte persoane, așa se poate analiza, de fapt, și personalitatea, ceea ce conduce la o cunoaștere cu mult mai complexă.

Fiecare dintre aceste perspective are limitele ei și, de aceea, cea mai potrivită analiză a personalității se poate face dintr-o perspectivă combinată, cea mai întâlnită în prezent fiind cea de tip sistemico-psihosocială, ceea ce înseamnă o analiză mai amplă și multifațetată.

Majoritatea definițiilor date personalității, indiferent de analiza lor, pot fi împărțite, după Zlate (2008), în definții prin structură externă șiinternă. Definițiile prin efect extern privesc personalitatea din punctul de vedere al celor din jurul individului, al efectelor produse asupra acestora. Allport (apud Zlate, 2008) a definit din acest punct de vedere personalitatea ca fiind suma totală a efectelor produse asupra celorlalți oameni sau suma a ceea ce cred alte persoane, astfel punându-se accent pe interacțiunea cu ei.

Definițiile prin structură internă denotă personalitatea ca fiind obiectivă. Tot Allport (apud Zlate, 2008) este cel care o definește ca fiind „o organizare dinamică în cadrul individului a acelor sisteme psihofizice care determină gândirea și comportamentul său caracteristic”. Eysenck (1953) a definit și el, la rândul lui, personalitatea ca fiind o organizare relativ durabilă în timp a componentelor sale și anume caracterul, temperamentul, inteligența și, într-un final, a corpului fizic ce are ca scop adaptarea la mediul de viață.

Studiile recente asupra personalității au condus la evidențierea câtorva stadii de dezvoltare considerate universale și anume:

copilăria timpurie, etapă care se întinde de la naștere și până la vârsta de 4-5 ani. Principalele activitati ale copilului în această perioadă sunt să învețe și să se adapteze cerințelor părinților. Aceștia din urmă stabilesc prin afecțiunea și grija pe care o poartă celor mici numite limite ale personalității copilului cum ar fi stima de sine, atitudinea față de autorități și conștiinciozitatea;

copilăria, care începe la vârsta de 5 ani. În această etapă începe să se dezvolte capacitatea de a relaționa cu cei din jur, în special cu copiii de aceeași vârstă. Copilul învață să anticipeze așteptările celor din jur de la el, fapt care ușurează integrarea lui în grupurile de joacă.

adolescența timpurie, care este perioada de tranziție de la grupul de prieteni din copilărie la lumea adultă ce implică responsabilități, contribuții sociale și dependența de părinți care începe treptat să scadă. În această perioadă de timp, individul dobândește și modifică instrumente mentale și aptitudini mai specifice pentru viața adultă și utile pentru piața muncii; în această perioadă de timp se pot testa capacitățile mentale (IQ) ale tânărului pentru a prezice, spre exemplu, performanțele sale la locul de muncă. Personalitatea viitorului adult se conturează din ce în ce mai pregnant în această perioadă și aceasta nu se va mai schimba decât în linii mari pe parcursul vieții.

maturitatea, perioadă în care individul își analizează viața și identitatea formată, își înțelege trecutul și își poate croi un viitor bazat pe abilitățile și capacitățile sale. Identitatea pe care și-o formează și conștientizează individul reprezintă personalitatea inițială pe care o împărtășește celor din jurul său, iar felul cum este percepută reprezintă succesul pe care îl poate avea la locul de muncă sau în viață. (Hogan, 2011)

Personalitatea este, conform majorității definițiilor formulate până în acest moment, o latură complexă a psihicului uman ce pate fi împărțit în mai multe dimensiuni de funcționare, fiecare dintre acestea având rolul ei bine stabilit: temperamentul, aptitudinile, caracterul, inteligența și creativitatea.

Temperamentul este o dimensiune cu dublă valoare în sistemul psihic: este dinamică prin faptul că denotă rapiditatea și uniformitatea comportamentului individului și este, de asemenea, energetică în sensul modalității prin care este consumată energia de care dispune individul. Unele persoane au parte de un surplus energetic, uneori chiar violent, spre deosebire de altele care dispun de un deficit de energie. Clasificarea cea mai uzuală a tipurilor temperamentale este cea realizată de Eysenck și anume: tipurile coleric și sangvinic care sunt specifice extraverților și tipurile melancolic și flegmatic care sunt specifice introverților.

Aptitudinile reprezintă latura instrumentală a personalității și pot fi definite ca fiind niște instrumente psihice, intelectuale sau fizice produse de personalitate și experiență cu scopul obținerii unui randament peste medie într-o situație dată. Acestea pot fi, conform numeroaselor teorii elaborate de-a lungul timpului (Galton, Thorndike, Halsey apud Zlate, 2009) de două tipuri și anume înnăscute sau dobândite.

Caracterul reprezintă dimensiunea relațional-valorică și de autoreglaj a personalității care are scopul de a gestiona interacțiunile dintre indivizi și moralitatea acestora, prin consistență și stabilitate în acțiunile lor. Componenta de bază a acestei dimensiuni este atitudinea, care este definită de Cattell (1957) ca fiind „tendința de a acționa într-un mod special într-o situație dată” (apud Zlate, 2009).

Inteligența este latura rezolutiv-productivă a personalității și este în strânsă legătură cu gândirea, deoarece fără aceasta nu ar fi posibilă. Inteligența reprezintă pilonul de evoluție al individului și reprezintă modalitatea prin care acesta își duce la îndeplinire sarcinile zilnice în cel mai eficient mod cu putință și cu cele mai optime rezultate. Raportată la personalitate, inteligența nu ar fi posibilă fără aceasta deoarece rezultatele, rigurozitatea și modul său de utilizare depind în totalitate de caracteristicile generale ale personalității individului.

Creativitatea este dimensiunea transformativ-constuctivă a personalității, una din cele mai complexe laturi ale acesteia deoarece, conform lui Zlate (2008) reprezintă un produs al activității umane, un proces și o potențialitate din partea individului și a capacităților sale intelectuale și psihice.

De la modelul Big Five la HEXACO

O trăsătură de personalitate poate fi definită ca fiind „orice pattern de comportament obișnuit și de durată” care se repetă în timp sub aceeași formă sau sub forme asemănătoare în diferite situații de viață (Dictionary of Psychology, 1985 apud Macarie et al., 2008). Așadar, se poate spune că trăsaturile de personalitate ale unui individ pot fi cuantificate prin intermediul rezultatelor obținute la anumite teste specifice de personalitate, raportate la mediile rezultatelor obținute pe eșantionul general din care face parte.

Allport și Odbert sunt primii care au încercat să facă o listă comprehensivă a trăsăturilor de personalitate care cuprindea aproximativ 1800 itemi cu ajutorul unui dicționar și au evidențiat complexitatea felului cum este percepută personalitatea. Această listă a fost ulterior sintetizată de Cattell și a ajuns la 171 de trăsături. Acesta din urmă a fost dată unor subiecți pentru interpretare și, în urma analizei rezultatelor, a ajuns la 35 de grupe majore careia i-a adaugat încă 10. După analiza factorială a acestor noi factori, a ajuns la 16 factori pe care i-a numit primari, spre deosebire de viitorii 5 factori ai modelului care au fost numiți globali. După alte cercetări și analize întreprinse de Tupes, Christal, de Norman, Borgatta, Digman și apoi de Costa, McCrae (1990), se ajunge la cea mai recentă și echilibrată sintetizare a factorilor, cinci la număr: extraversia (specifică persoanelor sociable, la polul opus fiind timiditatea, introversia), agreabilitatea (specifică persoanelor tolerante, înțelegătoare inversul fiind individualismul și competitivitatea), conștiinciozitatea (asociată persoanelor disciplinate, la polul opus fiind delăsarea), stabilitatea emoțională (asociată) și cultura (persoane cu creativitate crescută, imaginație bogată versus persoanele pragmatice și conformiste) (Macarie et al.,2008).

Costa și McCrae (apud Macarie et. al, 2008) în modelul final, consideră personalitatea ca o componentă esențială a psihicului, alături de abilitățile cognitive, cele fizice și alte componente de susținere ale personalității. De asemenea, punctul de interes al psihologului în analiza personalității individului este modalitatea în care acesta se adaptează influențelor externe și interne. Superfactorii personalității elaborați de cei doi cercetători contribuie la imaginea de sine pe care și-o formează individul, în raport cu acei factori interni și externi menționați anterior. Așadar, cu ajutorul acestui model, personalitatea încearcă a fi explicată într-un mod dinamic, prin evidențierea influențelor mediului asupra dispozițiilor cu scopul producerii proiectelor personale, relații personale și, cel mai important, imaginea de sine care este cartea de vizită în lume.

Modelul HEXACOrealizat de Lee și Ashton (2004) poate fi numit o reorganizare a modelul Big Five, deoarece rezultatele analizelor factoriale efectuate în diferite cercetări în culturi diferite evidențiau în marea lor majoritate necesitatea unui model cu 6 factori de personalitate, în loc de 5. Aceștia au demonstrat, deci că modelul Big Five nu este atât de cuprinzător cum se credea inițial (Burtăverde, 2013). Cei 6 factori de personalitate măsurați cu ajutorul acestui chestionar sunt onestia, emoționalitatea, extraversia, agreabilitatea, conștiinciozitatea și deschiderea către noi experiențe. Această versiune a chestionarului are în componența sa și o subscală separată de factorii mari, numită altruism, folosită în corelațiile suplimentare cu factorii onestie, agreabilitate și emoționalitate.

Primul factor este onestia și este prima diferență notabilă între noul inventar și orginalul Big Five. Indivizii cu scoruri mari la acest factor nu manipulează alte persoane pentru a-și atinge scopurile, nu sunt tentați să încalce reguli sau legi și nu sunt interesați de lucruri materiale, bogății și bani. În contrast, oamenii cu scoruri mici au tendința să manipuleze persoanele din jur, sunt dispuse să violeze legi și reguli și pun mare accent pe posesiuni materiale și financiare (Lee și Ashton, 2004). Acest factor conține subscalele sinceritate (ex. item:”Dacă vreau sa obțin ceva de la o persoană care nu-mi place, mă voi purta frumos cu acea persoană, cu scopul de a obține cee ce îmi doresc”), corectitudine (ex. item: “Dacă aș ști că nu pot fi prins, aș fi dispus/ă să fur un milion de dolari”), evitarea lăcomiei (ex. item: “Să am foarte mulți bani nu este un lucru deosebit de important pentru mine”) și modestie (ex. item: “Sunt o persoană obișnuită, care nu este mai bună decât alte persoane”).

Al doilea factor este emoționalitatea, care măsoară nivelurile de sensibilitate, dependență și frică, fapt care îl face diferit de factorul nevroză (eng. neuroticism) din Big Five care măsoară iritabilitatea și problemele legate de temperament și furie. Scorurile mari la acest factor denotă frică de pericole fizice, anxietate în raport cu activitățile de zi cu zi, indivizii simt nevoia să fie susținuți constant din punct de vedere emoțional și se simt atașați psihic de aceștia. În sens opus, persoanele cu scor mic nu par să fie speriate de pericole fizice, nu sunt afectați de situații stresante și nu simt în vreun fel nevoia să își împărtășească preocupările cu cei din jur. (Burtăverde, 2013) Subscalele acestui factor sunt frica (ex.item: “Mi-ar fi frică să călătoresc în condiții meteo nefavorabile”), anxietatea (ex.item: “Uneori nu mă pot opri din a-mi face griji despre lucruri nesemnificative.”), dependența (ex.item: “Când sufăr o experiență dureroasă, am nevoie de cineva care să mă facă să mă simt confortabil”) și sentimentalism (ex.item: “Îmi vine să plâng când îi văd pe alții plângând.”).

Al treilea factor este extraversia, care nu diferă substanțial de factorul cu același nume din Big Five. Indivizii cu un scor mare al extraversiei au încredere de sine mare, au tendința să preia controlul în grupuri, simt nevoia constantă de a interacționa cu ceilalți și sunt caracterizați de emoții pozitive și energie. Un scor mic denotă introversie, persoanele sunt considerate nepopulare , se simt inconfortabil când sunt în centrul atenției și sunt caracterizați de optimism scăzut. Subscalele acestui factor sunt stima de sine socială (ex.item: “În general mă simt destul de mulțumit/ă de mine însumi/însămi.”), îndrăzneală socială (ex.item: “De obicei, în situațiile sociale, eu sunt cel/cea care face primul pas.”), sociabilitate (ex.item: “Îmi place să am în jur mulți oameni cu care să pot vorbi.”) și vioiciune (ex.item: “Aproape mereu sunt plin/ă de energie”).

Agreabilitatea este cel de-al patrulea factor este similar cu factorul cu același nume din teoria Big Five. Indivizii cu scor mare sunt caracterizați de capacitatea de a-i ierta ușor pe cei din jur, este blând în judecarea lor, sunt dispuși să coopereze și să realizeze compromisuri, pe când cei care au scoruri mici au tendința să poarte ranchiuna și sunt încăpățânați. (Lee și Ashton, 2004). Cele patru subscale ale acestui factor sunt: tendința spre iertare (ex.item: “Rareori țin ranchiună, chiar și față de persoanele care s-au purtat urât cu mine.”), bunăvoință (ex.item: “În general, accept defectele oamenilor, fără a mă plânge de ele.”), flexibilitate (ex.item: “Sunt, de obicei, destul de flexibil/ă în ceea ce privește opiniile mele,atunci când oamenii nu sunt de acord cu mine.”) și răbdare (ex.item: “Mă înfurii foarte rar, chiar și când oamenii se poartă urât cu mine.”).

Conștiinciozitatea este un factor similar cu cel cu același nume din teoria Big Five. Persoanele cu scor mare își organizează timpul și mediul, sunt foarte disciplinați și ordonați și sunt foarte meticuloși atunci când trebuie să ia decizii, spre deosebire de cei cu scor mic care au tendința să evite sarcini de lucru complexe și sunt mulțumiți cu rezultate ce conțin erori. Cele patru subscale sunt organizarea (ex.item: “Fac curățenie la birou sau acasă destul de des.”), sârguința (ex.item: “Adesea când lucrez îmi stabilesc obictive ambițioase.”), tendința spre perfecționism (ex.item: “Adesea îmi verific munca în mod repetat pentru a-mi găsi toate greșelile.”) și prudența (ex.item: “Nu mă las condus/ă de impulsuri.”).

Deschiderea către experiențe noi este un alt factor similar cu cel existent în Big Five. Scorurile mari evidențiază tendința de admirație a frumuseții artei sau a naturii, iar cei cu scorurile mici nu sunt impresionați de artă, nu sunt curioși sau creativi și au tendința spre convenționalitate, conformism. Cele 4 subscale incluse în acest factor sunt aprecierea estetică (ex.item: “Dacă aș avea ocazia, aș dori să vizionez un concert de muzică clasică.”), curiozitate (ex.item: “Sunt interesat/ă să învăț despre istoria și politica altor țări.”), creativitate (ex.item: “Mi-ar plăcea să creez o operă de artă,cum ar fi un roman, o melodie, un tablou.”) și nonconformism (ex.item:”Îmi plac oamenii care au idei neconvenționale.”).

Alte modele ale personalității

Modelele de abordare ale personalității cele mai cunoscute sunt cele de tip factorial și cele de tip procesuale. Diferențele majore între cele două perspective ține de natura caracteristicilor, analizate din punct de vede cantitativ în cazul modelelor factoriale și din punct de vedere calitativ în cazul modelelor procesuale.

Modelul Cattell sau modelul celor 16 factori ai personalității este unul de tip factorial în care personalitatea este văzută ca fiind modelată in mod dinamic în funcție de răspunsurile individului la anumite situații date. Acesta a descoperit cu ajutorul unui studiu de cercetare realizat transversal 16 trăsături de personalitate fundamentale, la care unele au diferențe semnificative în funcție de sex și vârstă. Cattell definește majoritatea trăsăturilor alături de opusul lor și anume:

schizotimie (persoană detașată emoțional) versus afectotimie (personalitate caldă, deschisă);

inteligența abstractă (spirit viu) versus inteligență concretă (spirit analitic);

factorul de manifestare a eului, maturitate emoțională versus imaturitate, instabilitate emoțională;

dominația (autoritate) versus submisivitatea (docilitate);

expansivitate (relații relativ superficiale dar pline de energie) versus nonexpansivitate (comunicare slabă cu tendințe de pesimism);

dependența (convenționalitate) versus independența (tărie de caracter)

anxietate, neîncredere și timiditate versus îndrăzneală socială, spontaneitate;

afectivitate, satisfacție de sine versus sensibilitate;

paroxism (încredere) versus paranoism (suspiciozitate);

convenționalism, raționașitate versus imaginative;

variabilitate, persoane naturale, clarviziune versus persoane fără temeri;

încredere versus neîncredere (persoane neliniștite versus persoane calme);

conservatorism versus radicalism (persoane tradiționaliste versus persoane inovatoare);

dependența versus independență (persoane fără opinii personale contra persoane detașate și cu decizii proprii);

integrare bună versus integrare slabă (persoane neîmpăcate cu sine contra persoane integre);

destindere versus tensiune (persoane tensionate contra persoane nefrustrate).

Acest model se concretizează într-un test de personalitate numit 16PF, care dispune de un concept revoluționar și anume măsurarea întregii personalități umane utilizând o structură descoperită prin analiză factorială.

(sursă: http://www.personalityresearch.org/papers/fehringer.html)

Modelul lui Eysenck este un altul de tip factorial și care pune în evidență faptul că personalitatea este îmbinarea dintre intelect, atitudini și caracteristici energetice. Pentru diagnosticarea trăsăturilor specifice personalității, Eysenck a elaborat un inventar de personalitate care este împărțit în patru categorii structurale care au pornit de la împărțirea inițială a temperamentelor.:

extravertit, instabil (se transpune în coleric), care este caracterizat de optimism, impulsivitate, ușor excitabil;

extravertit, stabil (sangvinic), caracterizat de sociabilitate, comoditate și spirit de lider;

introvertit, instabil (melancolic), caracterizat de anxietate, indispoziție, nemulțumire;

introvertit, stabil (flegmatic), caraterizat de reflexivitate, pasivitate și constanță. (Floderus-Myrhed et. Al, 1980)

Modelul Guilford tridimensional al intelectului pune mare accent pe personalitate din punctul de vedere al capacităților cognitive și au reieșit 120 de aptitudini intelectuale. Criteriile tridimensionalității din perspeciva carora reiese personalitatea sunt procesele de cunoaștere, conținuturile și produsele gândirii. Guilford a avut în vedere în realizarea modelului în special creativitatea ca bază a personalității, iar aptitudinile principale ale acesteia sunt fluiditatea (posibilitatea persoanei de a face asociații mentale într-o perioadă dată de timp), flexibilitatea (multitudinea de perspective de abordare ale lumii înconjurătoare), originalitatea (capacitatea unei persoane de a realiza anumite asociații deosebite), elaborarea (capacitatea unei persoane de a crea o imagine mentală nouă), sensibilitatea față de probleme (aptitudinea de a surprinde incoerențe sau oportunități de îmbunătățire acolo unde majoritatea oamenilor nu observă nimic ieșit din comun).

Modelele factoriale ale personalității au anumite limitări care fac referire la imposibilitatea explicării modificării în timp a trăsăturilor cum ar fi inteligența, care are mai multe stadii de dezvoltare în timp. De asemenea, există imposibilitatea în a explica cum anumite trăsături sunt influențate mai mult de particularitățile individuale și mai puțin de particularitățile situaționale. O altă limită există și în ceea ce privește problema identității unor trăsături între generații și culturi, în sensul că acestea pot avea valori și caracteristici diferite în funcție de acestea.

Modelele procesuale au ca punct comun de plecare în analiza personalității demersul de dezvoltare al acesteia, mai exact a componentelor și caracteristicilor sale, nu numai în raport cu propria persoană, ci și cu mediul de viață.

Modelul psihanalitical lui Sigmund Freud pune în evidență importanța instinctelor în dezvoltarea personalității și cum, dacă acestea sunt suprimate, există o probabilitate mare ca personalitatea să sufere anumite alterări. Instinctele sunt animite nevoi biologice care, odată satisfăcute, conduc la plăcere și satisfacție corporală. Acestea din urmă sunt considerate de Freud motorul de funcționare al întregului psihic uman, inconștient pe de-o parte și conștient pe de altă parte, fiind cenzurată de conștiința de sine (Zlate, 2008). Astfel, Freud a pus în vedere cateva faze de dezvoltare, în funcție de obiectul satisfacției, strans legate de dezvoltarea bilogică a individului și anume: faza orală (1 an), anală (2-3ani), faza falică (3-6 ani), faza latentă (6-12 ani) și faza genitală (13-18 ani).

Modelul psihosocial elaborat de Erickson are la bază modelul anterior, cu diferența că personalitatea nu este influențată numai de impulsurile instinctuale ci și de factorii sociali, în special cei dezirabili, aflați în strânsă corelație, iar dezvoltarea se desfășoară pe tot parcursul vieții individului. Au fost formulate și în cadrul acestui model faze de dezvoltare, mai exact 8 la număr: stadiul oral-senzorial, stadiul muscular-anal, stadiul locomotor-genital, stadiul de latență, stadiul pubertății și adolescenței, tinerețea, stadiul vieții adulte și maturitatea. (Zlate, 2008)

Starea de bine

1.2.1 Starea de bine: delimitări conceptuale

Starea de bine este un concept existent încă din vremea antichității și se poate spune despre acesta ca este un termen general care explică starea sau condiția unei persoane sau a unui grup, spre exemplu economică, spirituală, fizică, cognitivă sau psihologică. Din punct de vedere afectiv, starea de bine apare sub patru forme, pozitive și negative: stare negativă accentuată, caracterizată de anxietate, stare negativă ușoară, caracterizată de relaxare și calm, stare pozitivă accentuată, caracterizată de entuziasm excitativ și stare pozitivă ușoară caracterizată de o stare de excitabilitate scăzută, mocnită. (Daniels, Kevin, 2000). Din punct de vedere fizic, starea de bine este legată de sănătatea corpului persoanei, dar și din punct de vedere psihic. Practic, starea de bine fizică este lipsa stării de boală.

Datorită naturii dinamice, persoanele cu nivel mare al stării de bine răspund mai bine și mai eficient în situații dificile, în sensul inovării și dorinței de a socializa cu alte persoane; reprezintă, de asemenea, o modalitate eficientă de a atrage rezultate pozitive în multe situații, ceea ce face din starea de bine una din scopurile fiecărui individ de-a lungul vieții sale.

Starea de subiectivăbine și starea psihologicăde bine

Diferite cercetări și modele formulate de-a lungul timpului au considerat starea de bine subiectivă ca fiind un concept sinonim cu fericirea (Samman, 2007, Diener et. al, 2000, Curpaș, 2011). Termenul de fericire a fost explicat pentru prima oară notabil în filosofie de către Aristotel, care spunea că, „deși oamenii valorizează multe lucruri, fericirea este singura valoare intrinsecă pe care oamenii o favorizează pentru ceea ce este.” (Miron et al., 2011). De-a lungul timpului, fericirea a fost studiată relativ puțin, majoritatea cercetărilor cu privire la starea de bine axându-se pe nefericirea omului și efectele acesteia asupra psihicului (Ryff, 1989). Starea subiectivă de bine, conform lui Deiner (apud Veljko, 2011), este definită ca fiind un construct alcătuit din trei componente: satisfacția cu viața (partea cognitivă), afecte pozitive și cantitatea scăzută de afecte negative (partea afectivă). Satisfacția cu viața reprezintă aspectul cognitiv al conceptului și face referire la evaluarea globală pe care o face fiecare individ în parte cu privire la viața lui. Afectele pozitive implică experimentarea de emoții plăcute în mod regulat iar cantitatea mică de afecte negative face referire la numărul scăzut de emoții negative trăite de individ.Anxietatea și tristețea sunt două astfel de afecte negative și sunt factori de risc pentru sănătate dacă apar în mod constant în viața individului, mărind riscul de probleme cardiace. Spre deosebire de acestea, stările plăcute, pozitive stimulează sistemul imunitar, intelectul, ceea ce face indivizii mai fericiți, creativi și deci, să aibă o stare de bine crescută (Curpaș, 2011).

Satisfacția asupra vieții poate fi numită, de asemenea, bunăstare și are la bază anumite aprecieri cognitive personale standardizate de către individ și cu ajutorul cărora acesta își evaluează viața, ceea ce înseamnă că starea de bine subiectivă poate fi numită o alegere personală a individului și este raportată cla cantitatea de afecte pozitive de care are parte (Diener apud Veljko, 2011).

Starea de bine subiectivă a mai fost asociată de-a lungul timpului și cu abordarea hedonistă a fericirii, ce își are rădăcinile în filosofie. Această abordare pune mare accent pe plăcere, pe starea de bine simțită intrinsec și minimizarea durerii ca și cale sigură către fericire (Henderson și Knight, 2012).

Așadar, se poate spune ca starea de bine subiectivă a fost explicată, de-a lungul timpului prin teorii care explică cele două dimensiuni componente și anume teorii afective, ce privesc starea de bine ca fiind influențată de experiențele pozitive de scurtă durată și de experiențele negative, mai exact de cantitatea lor și teorii cognitive ce consideră că starea de bine este influențată de mentalitatea și perspectiva individului asupra vieții și mediului. Situațiile cu care acesta se confruntă sunt fie în discrepanță cu expectațiile sale, fie în condordanță cu acestea, fapt ce generează un anumit nivel al stării de bine (Grob apud Diener, 2000).

Starea de bine subiectivă poate fi influențată, de următorii factori generali:

contextul demografic;

contextul politic al țării de proveniență;

factori socio-economici (sprijin social, calitatea societății);

sănătate;

venitul;

educația;

starea sau statutul civil;

sprijinul social, afectiv și financiar venit din partea familiei și prietenilor.

(sursă:http://www.eurofound.europa.eu/sites/default/files/ef_files/pubdocs/2009/1081/ro/1/EF091081RO.pdf)

Starea de bine psihologică reprezintă punctul central al abordării eudaimonice sau al psihologiei pozitive. Conform lui Miron et al.(2011), starea de bine psihologică reprezintă starea pe care o are individul în raport cu problemele existențiale ale vieții, cum ar fi dezvoltarea ca persoană sau formarea de relații cu cei din jur.Eudaimonia își are originile, ca hedonismul, în filosofie și se concentrează pe trăirea unei vieți bune, de dezvoltare sau de reactualizare a potențialului uman. Această conceptualizare evidențiază că starea de bine nu este un rezultat sau o finalitate cât este un proces de împlinire a naturii reale, mai exact de realizare a unui potențial virtuos, după cum a postulat Aristotel (Henderson și Knight, 2012). Macsinga, Tudorel și Vîrgă (2013) pun în evidență că starea de bine dată individului de traseul lui de dezvoltare depinde, în mare parte, de sănătatea mentală și fizică, menținute de satisfacerea nevoilor, în special a celor bazale. De asemenea, importante sunt și componentele stării de bine subiective, mai exact afectele pozitive și negative raportate la mediu.

Alte definiții conceptualizează starea de bine psihologică drept o combinație între afectele pozitive precum fericirea (specifică hedonismului) și funcționarea cu eficiență optimă în viața individuală și socială (specifică eudaimonismului) (Deci și Ryan apud Gill et al., 2012)

În explorarea stării de bine, Linley și Joseph (apud Dulewicz și Higgs, 2013) au sugerat ca starea de bine subiectivă este de natură externă, pe când starea de bine psihologică este de natură intrinsecă. În ciuda acestui lucru, se poate spune că o funcționare optimă a psihicului implică ambele componente.

Ryan și Deci au elaborat una din teoriile explicative ale stării de bine psihologice din perspectivă eudaimonică și anume teoria autodeterminării Aceștia au postulat că starea de bine din această perspectivă are trei componente și anume:

autonomia (necesitatea dreptului de a alege);

competența (necesitatea persoanei de a se simți încrezătoare în ceea ce face);

relaționarea (necesitatea fiecărui individ de a avea relații sociale care sunt sigure și apropiate cu alți indivizi).

Teoria spune că atunci când aceste nevoi sunt satisfăcute, motivația și starea de bine sunt la cote înalte, iar atunci când sunt limitate, există un impact negativ asupra funcționării oprime. (Deci și Ryan, 2006)

Starea de bine în organizație

Starea de bine a jucat dintotdeauna un rol important în crearea unei organizații înfloritoare. Centrarea pe starea de bine la locul de muncă poate ajuta angajatul să se simtă fericit, competent și satisfăcuți cu munca lor și cu rolul pe care îl îndeplinesc. Este dovedit faptul că indivizii care au parte de un nivel ridicat al stării de bine în organizație au tendința de a fi mult mai creativi, loiali, mai productivi, satisfac mult mai bine cerințele colaboratorilor și ale clienților.

De-a lungul timpului, organizațiile au încercat să impleneteze aceste calități cu ajutorul strategiilor de implicare a angajaților în tot ceea ce înseamnă cultură, colectiv și relație cu clienții. Îmbunătățirea stării de bine a angajatului presupune mai mult de atât, fiind necesară o abordare mult mai complexă ce se concentrează pe următoarele aspecte:

întărirea resurselor personale;

implementarea simțului apartenenței și mândriei;

funcționarea ideală a angajaților în organizației ca entități de sine stătătoare și ca grupuri;

transformarea proceseului muncii într-o experiență generală pozitivă.

(sursă: http://www.neweconomics.org/publications/entry/well-being-at-work)

În România, organizațiile se află într-o stare continuă de tranziție încă din anul 1990, când a început era post-comunistă. Organizațiile comuniste aveau drept angajați persoane motivate numai de satisfacerea nevoilor de bază (bani, resurse, condiții de muncă, apartenența îndelungată la un anumit grup de colegi și stabilitatea postului), ceea ce însemna o performanță scazută atât la nivel micro cât și la nivel macro. După căderea comunismului, companiile românești au început să fie revitalizate de cele străine prin deschiderea de locații noi deoarece au descoperit că forța de muncă este ieftină și calificată. Acest lucru a dus la maturizarea și profesionalizarea forței de muncă și, în mod special, a organizațiilor românești (Sulea, Vîrgă, Zaborilă, 2008). Angajații din prezent sunt mai complecși, cu expectații mai profunde de la organizație care implică, printre altele, starea de bine psihologică. Odată implementate, angajatorul poate avea beneficii substanțiale pentru afacerea sa, cum ar fi performanță, loialitate și produse competitive.

Starea de bine la locul de muncă se află în strânsă legătură cu sănătatea angajatului, deoarece are implicații fizice, mentale și emoționale, plus că ambii factori influențează și viața personală. Experiențele angajatului la locul de muncă au repercursiuni directe asupra vieții private datorită importanței de pe care o are și datorită perioadei de timp dedicate acesteia. Starea de bine este influențată în sens descendent de elementele negative, cum ar fi stresul, mobbing-ul, hărțuire de orice natură și chiar comportamente disfuncționale care pot provoca rezultate mediocre, decizii incorecte și absenteism (Sulea et. al, 2008). De asemenea, problemele nu apar numai pentru angajați, ci și pentru organizația în sine, datorită costurilor financiare și umane mari implicate (Harter, Schmidt și Keyes, 2003).

Modele ale stării de bine

Grawitch, Gottschalk și Munz (2006) (apud Grawitch, Trares și Kohler, 2007) au elaborat un model de analiză a stării de bine (PATH), care se află în strânsă legătură cu sănătatea și practicile sănătoase în organizație. Cele cinci practici sănătoase identificate de aceștia sunt:

echilibru dintre muncă și viața privată;

dezvoltarea personală a angajaților;

sănătatea și siguranța la locul de muncă;

aprecierea angajaților;

implicarea angajaților.

Grawitch et al. pun în vedere faptul că programele de implementare a stării de bine, pentru a avea efect în toate apectele vieții angajatului, trebuie să stabilească un anumit echilibru între viața la locul de muncă și viața privată. Practicile sănătoase sunt, astfel, legate de starea de bine (ce include sănătatea fizică, sănătatea mentală, stres scăzut, motivație crescută, angajament, satisfacție, moral al grupului crescut și un climat plăcut), ceea ce duce la beneficii pentru organizație: creșterea performanței, competitivitate în interiorul organizației și în exteriorul ei, scăderea absenteismului, scaderea numărului de accidente, costuri reduse, calitate crescută a serviciilor și produselor și la clienți satisfăcuți.

Implementarea unor măsuri care să aducă beneficii precum sănătatea și siguranța reprezintă o formă de susținere a angajaților venită din partea organizației, fapt ce ii ajută să facă mai bine față la stres. Pe termen lung, aceste practici conduc la rezultate pe măsură, angajații devenind mai atașați de organizație și mai implicați în efortul depus.

Modelul lui Carol Ryff a fost elaborat de către aceasta în urma unor studii extensive asupra literaturii existente cu privire la starea de bine psihologică. Cele mai importante perspective descoperite de aceasta sunt teoriile legate de viață și lungimea acesteia, un exemplu fiind teoria lui Erikson, teoriile clinice cu privire la dezvoltarea personală, exemple fiind teoriile lui Maslow, Rogers și Allport și teoria sănătății mentale formulate de Jahoda (Ryff, 1989). Autoarea modelului a descoperit ca punct comun între aceste teorii modul de funcționare al psihologiei pozitive. O altă similaritate a acestora este definirea stării de bine ca fiind absența vreunei boli, fie ea fizică sau psihică. (Ryff și Keyes, 1995)

În modelul formulat de ea, Ryff a discriminat șase dimensiuni de bază și a creat un instrument autoaplicabil de măsurare a stării de bine psihologic. Cele șase dimensiuni sunt: autonomie (ex. item: “Am tendința să mă las influențat de persoane cu opinii puternice”), control asupra mediului (ex. item: “În general, mă simt stăpân pe viața mea.”), dezvoltare personală (ex. item: “Cred că este important să ai parte de experiențe de viață care îți provoacă imaginea de sine și perspectiva asupra lumii înconjurătoare.”), relațiile pozitive cu ceilalți (ex. item: “Este dificil și frustrant pentru mine să mențin relații cu cineva.”), scopul în viață (ex. item: “Am o direcție și un scop în viață bine stabilite.”) și autoacceptarea (ex. item: “Când mă gândesc la trecut,mă simt mulțumit de cum a decurs viața mea până acum.”).

Ryff și Keyes (1995) au definit rezultatele fiecărei dimensiuni în funcție de implicațiile lor asupra individului, astfel că:

în cazul autonomiei, un scor mare înseamnă că individul este independent, determinat și are posibilitatea de a rezista presiunilor sociale, contrar unui scor mic, unde individul este preocupat de parerile celor din jur și are tendința spre conformism social;

în cazul controlului asupra mediului, un scor mare inseamnă că individul are capacitatea de a-și crea propriile oportunități și situații de dezvoltare în funcție de abilitățile sale, pe când un scor mic denotă dificultăți în a-și organiza activitățile zilnice și se simte incapabil să își îmbunătățească mediul înconjurător din perspectiva creării de situații de dezvoltare;

în ceea ce privește dezvoltarea personală, un scor mare înseamnă că individul se vede ca pe o ființă în continuă dezvoltare și expanisune, își conștientizează potențialul și este deschis către noi experiențe, spre deosebire de un scor mic unde individul se simte plictisit, neinteresat de viață și incapabil să dezvolte atitudini și comportamente noi;

în cazul relațiilor pozitive cu cei din jur, un scor mare semnifică abilitatea individului de a dezvolta relații calde și durabile cu alții pe când un scor mic semnifică incapacitatea individului de a fi cald, deschis și preocupat de cei din jur, fiind izolat și frustrat, neavând dorința de a face compromisuri pentru ceilalți;

în cazul scopului în viață, un scor mare evidențiază faptul că individul simte că are o direcție, obiective în viață, spre deosebire de un scor mic care arată că individul nu vede rostul trecutului și al viitorului și nu are un simț al scopului;

în cazul autoacceptării, un scor mare semnifică un scor mare reprezintă o atitudine pozitivă asupra sinelui prin acceptarea atît a aspectelor pozitive, cât și a aspectelor negative ale personalității, pe când un scor mic reprezintă insatisfacția față de sine și dezamăgire față de trecut și față de anumite caracteristici personale.

Personalitatea și starea psihologică de bine

Așa cum am definit anterior, personalitatea este un sistem de însușiri psihice care își fac simțite prezența în mod constant în comportamentul individului, indifierent de situația în care se găsește acesta, fapt ce îi conferă stabilitate pentru sine și pentru cei din jurul său. .Se poate spune că personalitatea și ceea ce implica ea are un rol în toate aspectele psihice ale individului, chiar și în starea de bine. Relația dintre cele două concepte este un subiect amplu cercetat de-a lungul timpului, în special în ultimul secol, datorită evoluției rapide a organizațiilor la nivel mondial. Odată cu acestea, a fost nevoită să se dezvolte și forța de muncă pentru a putea face față noilor cerințe date de societate. Psihologia organizațională a fost nevoită, așadar, să urmeze aceeași direcție de dezvoltare cu scopul descoperirii efectelor schimbărilor ce apar în interiorul companiilor asupra angajaților pentru ca aceștia să le poată face față în mod sănătos și fără repercursiuni pentru aceștia în viața privată. Există, de asemenea, dovezi empirice adunate de-a lungul timpului care să ateste diferitele legături dintre personalitate și starea psihologică de bine.

Relația dintre personalitate și starea de bine este dinamică și, deci, se poate analiza din perspectiva îmbătrânirii sau chiar longitudinală. Bratko, Brkovic și Butkovic (2012) au realizat o astfel de cercetare cu un eșantion alcătuit din 223 adolescenți și 134 adulți cărora le-au fost aplicate chestionare pentru a se observa predictibilitatea trăsăturilor de personalitate asupra stării de bine. Din acest studiu a reieșit faptul că trăsăturile de personalitate sunt predictori, cei mai semnificativi fiind stabilitatea emoțională și extraversia atât la adolescenți cât și la adulți. De asemenea,personalitatea a explicat varianța mai mult la adolescenți decât la adulți, același lucru fiind valabil și pentru starea psihologică de bine, în detrimentul celei subiective.

Kokko, Pulkkinen și Tolvanen (2013) au realizat o cercetare longitudinală pe un eșantion de 369 de persoane cu vârste cuprins între 33 și 50 de ani și au reieșit o serie de legături între trăsăturile de personalitate și dimensiunile stării de bine, relația fiind mai profundă cu starea psihologică de bine, spre deosebire de starea subiectivă de bine. Astfel, au descoperit legături pozitive semnificative statistic întreagreabilitate, conștiinciozitate și starea psihologică de bine. Corelațiile cele mai semnificative statistic ale studiului sunt între nivelul scăzut al nevrotismului, nivelul înalt al extraversiei, un nivel înalt al deschideriiși dimensiunile stării psihologice de bine.

Burns și Machin (2010) au încercat să identifice diferențe de gen în efectele independente ale personalității și stării psihologice de bine asupra afectelor pozitive și negative ale stării subiective de bine cu ajutorul unui studiu realizat pe un eșantion de 679 de profesori aleși din diferite țări, cu vârste cuprinse între 30 și 55 ani. Cei doi cercetători au descoperit efecte independente substanțiale ale personalității și stării psihologice de bine asupra stării subiective de bine, mai exact nevrotismul are cel mai puternic efect asupra afectelor negative, iar deschiderea către noi experiențe și abgreabilitatea au un efect moderat atât asupra afectelor pozitive cât și asupra afectelor negative. Asupra variabilelor stării psihologice de bine, numai relațiile pozitive au fost corelate cu nivelurile scăzute ale afectelor negative, ceea ce sugerează că suportul social crescut are efecte pozitive asupra stării subiective de bine.

Bore, James și Zito (2012) au realizat un studiu asupra predictibilității inteligenței emoționale și a factorilor de personalitate asupra stării psihologice de bine în rândul studenților ( N= 150) de la o facultate de drept. S-a descoperit în urma prelucrării datelor că inteligența emoțională este corelată semnificativ cu trei din cele cinci dinemnsiuni ale personalității testate și este predictor pentru patru din cele șase dimensiuni ale stării psihologice de bine. De asemenea, patru din cele cinci dimensiuni ale personalității măsurate de Big Five corelează negativ cu clusterele sănătății mentale măsurate de BSI.

Bilgic, Erol, Sumer și Sumer (2005) au cercetat relația dintre atributele de personalitate și starea psihologică de bine, din punctul de vedere al predictibilității asupra celei din urmă. Starea de bine mentală este în acest caz tradusă sub formă de sănătate mentală. Eșantionul folosit a fost alcătuit din 1428 de cadre militare din Turcia, iar rezultatele obținute evidențiază corelații semnificative statistice între starea psihologică de bine, trăsăturile de personalitate obișnuite și trăsăturile de personalitate specifice cadrelor militare (adaptabilitate, stabilitate emoțională, rezistență militară, dependabilitate și agreabilitate). Analiza de regresie realizată pentru a explica pridictibilitatea personalității asupra stării psihologice generale a pus în vedere că, în afară de factorii rezistență militară (eng. military bearing) și dependabilitate, restul trăsăturilor de personalitate descoperite cu ajutorul chestionarului NCOPI contribuie semnificativ la explicarea varianței factorilor de sănătate mentală.

O altă perspectivă este dată de Cann și Collette (2014) care au încercat să vadă legătura între simțul umorului, afectele stabile și starea psihologică de bine. Simțul umorului și afectele stabile sunt elemente esențiale ale personalității, mai exact ale afectivității și ale temperamentului. Cercetarea a încercat să surprindă influența simțului umorului auspra menținerii unor afecte pozitive stabile în viața individului, deoarece se știe că acestea facilitează la rândul lor, rezolvarea de probleme și întărește rezistența la stres. Rezultatele au confirmat aceaste ipoteze, la care se adaugă corelații negative cu afectele negative iar simțul umorului este mediator al stării de bine psihologice.

Cercetări anterioare au evidențiat avantajele din punctul de vedere al predictibilității în ceea ce privește inventarul de personalitate HEXACO, dar puține la număr sunt cele care explorează legătura dintre dimensiunile de personalitate din acest instrument și starea psihologică de bine. Aghababaei și Arjj (2014) au realizat o cercetare în acest sens pe un eșantion de 215 voluntari, făcând de asemenea și legătura cu instrumentul Big Five și au descoperit cea mai mare corelație a studiului între dimensiunea extraversiei cu starea psihologică de bine. De asemenea, factorul onestie-umilință corelează puternic și pozitiv cu starea de bine, cu subfactorul honestie ca fiind cel mai pregnant în relație. Dacă dimensiunile din instrumentul HEXACO au prezis toate aspectele stării psihologice de bine, în cazul lui Big Five dimensiunile nu prezic autonomia, relațiile pozitive cu ceilalți și scopul în viață. Dimensiunile din acest instrument prezic, în schimb, controlul asupra mediului, dezvoltarea personală și acceptarea de sine.

Abordări teoretice ale organizației militare

Armata este un organism strict centralizat, o entitate puternic structurată, menită să asigure unitatea de comandă și de acțiune. Ca instrument de realizare a acestei unități, hotărârea aparține comandantului investit cu autoritate deplină, indiscutabilă privind utilizarea mijloacelor de realizare a acțiunilor militare în timp de război sau în timp de pace, fără însă ca aceasta să excludă pregătirea colectivă a deciziei respective cu ajutorul echipei de stat major.

Organizația militară are rolul de a gestiona nu numai stările de război și pace, dar și rezultatele dezastrelor naturale (cutremure, inundații, explozii, contaminări radioactive, dezastre ecologice). Organizațiile de acest tip poartă numele de unități de intervenție rapidă, care își intră în rol în momentul în care poliția și jandarmeria sunt depășite de situație.

Studiul organizației de tip militar a fost dintotdeauna legat de tehnologia luptelor și a războaielor și este în general realizat din punctul de vedere al evoluției tipurilor de armament. Din punct de vedere sociologic însă, studiul asupra organizației militare are două accepțiuni:

Intenția de descoperire a elementelor comune între toate unitățile militare, indiferent de cadrul național sau cultural;

Reflectarea structurilor sociale, politice și culturale specifice fiecărei naționalități, dat fiind caracterul unității de instituție națională, marcată de valori și tradiții.

Cadrul militar își desfășoară activitatea într-un mod diferit față de civili, printr-un contract fizic și moral încheiat cu guvernul statului de apartenență ceea ce îl face, întâi de toate, un apărător al legilor lui, în cazuri extreme chiar cu costul propriei vieți. Rolul deținut de individ în acest context aduce cu sine sancțiuni instituționale în cazul nerespectării statutului său la nevoie.

Organizarea instituțiilor de tip militar este asemănătoare, din anumite puncte de vedere, cu cele civile datorită unor caracteristici regăsite în ponderi diferite în cele din urmă, cum ar fi autoritarismul și structura ierarhică stratificată. Ierarhia militară este diferită de cea de tip civil prin diferențierea unor grupuri sociale cu diferite distanțe între ele și cadrele care intră în componența lor. În armata tradițională există o distanță mare între ofițeri și subofițeri, ceea ce genera probleme de comunicare și de moral, pe când în armata modernă se încearcă micșorarea distanțelor prin așa-numitele ședințe de comandament în care ofițerii cu funcții superioare discută deschis cu subordonații lor în vederea soluționării eficiente a problemelor.

Transformarea profesiei de militar a avut, de-a lungul timpului, drept influență schimbarea tehnologică, organizatorică și a sistemelor de armament. Așadar, intervine o codependență între civil și militar, mai ales datorită nevoii deosebite de specializare a militarilor în condițiile în care războaiele sunt mai rare, iar scopul activității este dus la un alt nivel.

Janowitz (apud Sava, Tibil, Zulean, 1998) este de părere că armata a suferit o „civilire”, prin reducerea continuă a diferenței dintre militari și civili. O parte însemnată a venitului unui stat modern este utilizată pentru pregătirea și reducerea consecințelor unui eventual război, fapt ce arată o tendință de implicare a întregii populații. De asemenea, avansarea tehnologiei militare a condus atât la o capacitate mai mare de distrugere, cât și la automatizarea crescută a noilor tipuri de armament, ceea ce înseamnă ca devin victime atât apărătorii cât și civilii.

Misiunile militare își schimbă sensul, de la declanșarea și folosirea violenței nejustificat doar pentru obținerea unor foloase materiale, la descurajarea violenței datorită revoluției tehnologice în materie de armament, care obligă unitățile militare să aibă în vedere și factori de natură politică, economică sau socială. Mașinile de război presupun, în armata modernă, utilizarea, în special a forței psihice în detrimentul celei fizice, fapt ce face necesară utilizarea tehnicienilor civili. Pentru a micșora utilitatea lor, instituțiile militare se implică în formarea și antrenarea cadrelor cu pregătire științifică și inginerească.

Armata urmează o linie generală de dezvoltare prin fuziunea parțială cu societatea civilă, asemănător cu alte sectoare (de exemplu, unificarea fabricilor industriale cu organizațiile guvernamentale), dar are în vedere scoaterea în evidență a propriilor frontiere, domeniul de activitate și competență, ca delimitare de societatea civilă. Implicarea militarilor în latura politică a statului este încurajată atât de civili cât și de politicieni, deoarece conștientizează importanța experienței acestora în toate domeniile sociale.În organizație, locul central este ocupat de conducere deoarece orice acțiune întreprinsă de către militari fără să fie în concordanță cu regulile și disciplina specifică armatei poate fi considerată nelegitimă și chiar ilegală. Odată cu schimbarea obiectului muncii, de la războaie și cuceriri la menținerea păcii în interiorul statului și, prin alianță, și alte state, s-au schimbat și strategiile de organizare a unităților, apropiindu-se de cele ale civililor. Faptul că stagiul militar nu mai este obligatoriu, ci voluntar a făcut necesară o schimbare de tactică pentru a atrage noi cadre, în condițiile în care percepția populară cu privire la viața în cazarmă și în unități nu era favorabilă.

Comanda unităților, în aceste circumstanțe, poate fi împărțită în două tipuri și anume una tradițională, specifică și cea modernă, a manageriatului, aceasta din urmă fiind în momentul de fața cea mai răspândită. Comandantul militar clasic întruchipează eroism și glorie, experiența este ghidul său în conducere, devotamentul lui fiind dus dincolo de limita rațiunii, iar relația sa cu subordonații se rezumă la ordine ce trebuie îndeplinite indiferent de opinia acestora. În contrast, comandantul-manager (lider) conduce în baza cunoștințelor științifice, instrumentale și a pregătirii specifice, fiind remarcat de subordonați prin priceperea sa. De asemenea, pragmatismul său își spune cuvântul în relația cu ei, acesta organizând ședințe de comandament în care nu dă numai ordine, ci le discută și le adaptează în funcție de informațiile primite. Ideea liderului militar a fost pentru prima oară utilizată în Statele Unite ale Americii și a fost răspândită în Europa prin intermediul Organizației Tratatului Atlanticului de Nord (Sava et al., 1998) ce are drept scop menținerea păcii și apărarea statelor componente, la nevoie chiar și prin atac armat.

Unitatea militară este o structură socială specifică, alcătuită din persoane cu un statut bine conturat în interiorul structurii și care urmăresc realizarea scopului universal pe care îl deține organizația și anume apărarea statului de proveniență și, în ultimii ani, de păstrare a păcii în diferite teritorii alături de aliații săi din alte state. Există, de asemenea, câteva caracteristici definitorii, cum ar fi relația formală și structura ierarhică bine delimitată. Militarii sunt ghidați în viața de zi cu zi, chiar și în timpul liber de un regulament specific ce îi distinge de restul lumii, deși nu mai este atât de riguros în timp de pace și în condițiile modernizării, odată cu formarea alianțelor de tip NATO. (Sandu, 2013)

Personalitatea militarului

Mediul militar este o realitate psihologică și socială ce necesită o educație specifică, dar și anumite trăsături fizice și de personalitate care să faciliteze această formare și, ulterior, cariera militarului. Se pot evidenția, astfel, câteva particularități:

limitarea libertății de activitate la perimetrul instituției și nu numai;

stilul de lucru desfășurat preponderent în echipă;

caracterul de noutate ale unor cerințe profesionale;

relațiile sunt preponderent ierarhizate, dar nu sunt excluse nici cele colegiale;

rolurile sunt reglementate exclusiv;

conduita este specifică și controlată de reguli bine stabilite;

sistem de comunicare și valori morale;

activități cu grad înalt de solicitare fizică și psihică;

instruire specifică adaptată formării de luptători;

regim de muncă și viață strict controlat și dirijat;

complexitate crescută a tehnicii și armamentului;

misiuni cu grad înalt de pericol și risc. (Mânzat, 1993, apud Gîdea&Strâmbeanu, 2006)

Trăsăturile de personalitate, atât la militari cât și la civili, se manifestă în mod special în conduită, fiecare individ fiind nu numai ceea ce crede el despre sine ci și ceea ce cred alții despre el și ceea ce rezultă ca și consecințe ale faptelor sale. Astfel, Băluță și Stoica (2006) au pus în evidență o serie de caracteristici de personalitate specifice, din acestea făcând parte stăpânirea de sine, autocontrolul, siguranța, curajul, gândirea tactică, care denotă competență profesională. Militarii desfășoară activități ce presupun reacții rapide la operații obișnuite sau neprevăzute, intelectuale sau fizice. Spiritul critic al gândirii îi ajută să prelucreze datele primite și să ia în considerație propunerile făcute de subordonați sau, după caz, superiori. Originalitatea și, la polul opus, previzunea, au ambele scopul de adaptare rapidă la diverse situații, de la cele obișnuite la cele noi. Personalitatea sau trăsăturile ei nu sunt singurele care ajută cadrul militar în activitatea desfășurată. Un cuvânt de spus în acest sens îl are și experiența care poate face în orice moment diferența între o misiune de succes și una eșuată.

Bleiziffer (2006) a evidențiat în urma unei cercetări realizate pe subofițeri și cursanți la școala de subofițeri faptul că o parte din trăsături sunt fie învățate în timpul studiilor, fie sunt aprofundate până la nivelul necesar desfășurării activității. Cele mai mari scoruri ale subofițerilor la chestionarul de interese al lui Holland au fost la profilul realist combinat cu tipurile întreprinzător și investigativ, ce denotă, printre altele, caracteristici precum cele manageriale, de relaționare și sociale. Cursanții au obținut rezultate medii la același chestionar, la profilurile întreprinzător, realist și susținere, ceea ce înseamnă că aceștia sunt în plină formare a caracteristicilor finale. De asemenea, există o categorie aparte a eșantionului în acest studiu, specializați pe medicină militară. În cazul acestora, există o afinitate pentru relaționarea interpersonală, informare și grija pentru cei din jur, la care se adaugă o preferință pentru activitățile clar definite și munca în echipă.

Gîdea și Strâmbeanu (2006) au evidențiat și ei, la rândul lor, o serie de caracteristici deosebite de personalitate, mare parte dintre acestea fiind comune cu evidențiate în alte studii. Liderul militar este conturat în acest studiu ca fiind echilibrat emoțional, cu capacitate de relaționare dezvoltată, dominanță, cu capacitate de statut, independent, empatic, dezinhibat și, cel mai important, cu orientare spre rezolvarea sarcinii. În plus, acesta este caracterizat de creativitate, spirit de observație și eficiență decizională. Majoritatea acestor trăsături sunt considerate calități necesare adaptării la situații deosebite sau riscante. O altă descriere a liderului militar a fost făcută de Verza (2004) care îl consideră un individ sociabil, cooperant, matur, altruist, sincer în relațiile cu ceilalți și preocupat în mod constant de facilitarea raporturilor interpersonale pozitive, în special în situațiile de luptă.

Prezentarea unității militare

Unitatea militară în cauză este din garnizoana Brăila, face parte din Baza Logistică Navală și a luat ființă în anul 1980. De-a lungul timpului, aceasta a fost supusă unui proces continuu de reorganizare și restructurare care a generat actuala structură a organizației: modernă, suplă, dinamică și adaptabilă permanent la cerințele forțelor pe care le asigură din punct de vedere logistic.

În calitate de unitate de susținere logistică a forțelor ce acționează în zona sa de responsabilitate, are ca misiuni: aprovizionarea ritmică, oportună și în volum complet a structurilor din asigurare cu muniție, armament, tehnică, echipamente, mijloace de subzistență, alte materiale și servicii; menținerea permanentă în stare de operativitate a tehnicii prin executarea lucrărilor de reparații; executarea în siguranță a transporturilor de tehnică și materiale atât pe uscat cât și pe fluviul Dunărea. (Dinu, 2009)

Unitatea militarăare rol de organ de execuție a activităților de aprovizionare, transport și mentenanță pentru structurile din cadrul Forțelor Navale arondate. Este o structură centralizată, puternic structurată menită să asigure unitatea de comandă și acțiune.

În prezent, unitatea militară are în compunere comandamentul unității, secția de mentenanță, grupul de nave logistice și depozite diferite.

Comandamentul unității este structura de conducere a logisticii. Aici se realizează activitățile de planificare și coordonare unitară a efortului logistic.

Secția de mentenanță are ca obiectiv primordial execuția oportună și de calitate a reparațiilor și lucrărilor de punere în funcțiune a tehnicii de luptă din dotarea unităților aflate în zona sa logistică. (Chodan, 2009)

Grupul de nave logistice execută misiuni de salvare-avarii, intervenție în situații de urgență și dezastre, remorcare, ambarcare de combustibil și materiale.

Depozitele sunt structuri în cadrul unității care realizează primirea, recepționarea, depozitarea, distribuirea și conservarea munițiilor, tehnicii și materialelor cu tot ce înseamnă logistica aferentă lor.

Unitatea, ca orice organizație militară, formează oameni cu un comportament organizațional diferit. Militarului îi sunt cultivate și dezvoltate, devenindu-i ulterior caracteristice, trăsături civice cum ar fi: altruismul, loialitatea, devotamentul și sprijinul oferit instituției în care își desfășoară activitatea și, nu în ultimul rând, conștiinciozitate la locul de muncă.

Unitatea militară, ca și organizație este o entitate socială specifică, constituită în așa fel încât, prin personalul încadrat, care are un anumit statut și îndeplinește roluri bine definite, să realizeze în mod organizat scopul pentru care a fost creată, acela al apărării naționale (Sandu, 2013).

CAPITOLUL 2: OBIECTIVE ȘI METODOLOGIA CERCETĂRII

Obiective

Obiectivul principal al acestei cercetări este analizarea relațiilor dintre trăsăturile de personalitate și dimensiunile stării psihologice de bine la angajații unei instituții de tip militar din Brăila.

Ipoteze

H1: Presupunem că există o corelație semnificativă statistic între trăsăturile de personalitate și dimensiunile stării psihologice de bine la angajații unei instituții cu profil militar.

H1.1: Presupunem că există o corelație semnificativă statistic între onestie și autonomie.

H1.2: Presupunem că există o corelație semnificativă statistic între onestie și controlul asupra mediului.

H1.3: Presupunem că există o corelație semnificativă statistic între onestie și dezvoltarea personală.

H1.4: Presupunem că există o corelație semnificativă statistic între onestie și relațiile pozitive cu ceilalți.

H1.5: Presupunem că există o corelație semnificativă statistic între onestie și scopul în viață.

H1.6: Presupunem că există o corelație semnificativă statistic între onestie și autoacceptare.

H1.7: Presupunem că există o corelație semnificativă statistic între emoționalitate și autonomie.

H1.8: Presupunem că există o corelație semnificativă statistic între emoționalitate și controlul asupra mediului.

H1.9: Presupunem că există o corelație semnificativă statistic între emoționalitate și dezvoltarea personală.

H1.10: Presupunem că există o corelație semnificativă statistic între emoționalitate și relațiile pozitive cu ceilalți.

H1.11: Presupunem că există o corelație semnificativă statistic între emoționalitate și scopul în viață.

H1.12: Presupunem că există o corelație semnificativă statistic între emoționalitate și autoacceptare.

H1.13: Presupunem că există o corelație semnificativă statistic între extraversie și autonomie.

H1.14: Presupunem că există o corelație semnificativă statistic între extraversie și controlul asupra mediului.

H1.15: Presupunem că există o corelație semnificativă statistic între extraversie și dezvoltarea personală.

H1.16: Presupunem că există o corelație semnificativă statistic între extraversie și relațiile pozitive cu ceilalți.

H1.17: Presupunem că există o corelație semnificativă statistic între extraversie și scopul în viață.

H1.18: Presupunem că există o corelație semnificativă statistic între extraversie și autoacceptare.

H1.19: Presupunem că există o corelație semnificativă statistic între agreabilitate și autonomie.

H1.20: Presupunem că există o corelație semnificativă statistic între agreabilitate și controlul asupra mediului.

H1.21: Presupunem că există o corelație semnificativă statistic între agreabilitate și dezvoltarea personală.

H1.22: Presupunem că există o corelație semnificativă statistic între agreabilitate și relațiile pozitive cu ceilalți.

H1.23: Presupunem că există o corelație semnificativă statistic între agreabilitate și scopul în viață.

H1.24: Presupunem că există o corelație semnificativă statistic între agreabilitate și autoacceptare.

H1.25: Presupunem că există o corelație semnificativă statistic între consțiinciozitate și autonomie.

H1.26: Presupunem că există o corelație semnificativă statistic între conștiinciozitate și controlul asupra mediului.

H1.27: Presupunem că există o corelație semnificativă statistic între conștiinciozitate și dezvoltarea personală.

H1.28: Presupunem că există o corelație semnificativă statistic între conștiinciozitate și relațiile pozitive cu ceilalți.

H1.29: Presupunem că există o corelație semnificativă statistic între conștiinciozitate și scopul în viață.

H1.30: Presupunem că există o corelație semnificativă statistic între conștiinciozitate și autoacceptare.

H1.31: Presupunem că există o corelație semnificativă statistic între deschiderea către experiențe noi și autonomie.

H1.32: Presupunem că există o corelație semnificativă statistic între deschiderea către experiențe noi și controlul asupra mediului.

H1.33: Presupunem că există o corelație semnificativă statistic între deschiderea către experiențe noi și dezvoltarea personală.

H1.34: Presupunem că există o corelație semnificativă statistic între deschiderea către experiențe noi și relațiile pozitive cu ceilalți.

H1.35: Presupunem că există o corelație semnificativă statistic între deschiderea către experiențe noi și scopul în viață.

H1.36: Presupunem că există o corelație semnificativă statistic între deschiderea către experiențe noi și autoacceptare.

H2: Presupunem că factorii de personalitate sunt predictori pentru starea de bine psihologică.

H2.1: Presupunem că există onestia este un predictor al stării psihologice de bine.

H2.2: Presupunem că există emoționalitatea este un predictor al stării psihologice de bine.

H2.3: Presupunem că există extraversia este un predictor al stării psihologice de bine.

H2.4: Presupunem că există agreabilitatea este un predictor al stării psihologice de bine.

H2.5: Presupunem că există conștiinciozitatea este un predictor al stării psihologice de bine.

H2.6: Presupunem că există deschiderea către experiențe noi este un predictor al stării psihologice de bine.

Metodă

Participanți

Pentru realizarea cercetării au fost aplicate cele două chestionare pe un eșantion format din 50 de cadre angajate la o instituție de tip militar din Brăila, cu vârste cuprinse între 19 și 55 ani, 39 dintre respondenți fiind bărbați și 11 fiind femei, căsătoriți și necăsătoriți.

Instrumente

Pentru realizarea cercetării au fost aplicate două chestionare și anume Scala pentru starea psihologică de bine a lui Ryff (PWB-R) (Ryff, 1989), versiunea cu 42 de itemi și Inventarul de Personalitate HEXACO-PI-R, versiunea cu 100 de itemi, ambele traduse în limba română și având date despre consistența internă actualizate pentru populația din România.

Scala pentru starea psihologică de bine (PWBS- Psychological Well-Being Scale) a fost dezvoltată de Ryff (1989) și validată de Abbott et al. (2006) (apud Miron, Sulea, Sârbescu, 2011). Instrumentul a fost dezvoltat în 1989 și măsoară nivelul stării de bine psihologice al individului. Acesta conține 42 de itemi, având răspunsuri de tip Likert, de la 1 la 6, unde 1 este “dezacord puternic” și 6 este “acord puternic”. Cei 42 de itemi sunt formulați pozitiv (20 dintre aceștia) și negativ (22 dintre aceștia), iar din total, 20 au răspunsurile inversate. Itemii sunt, de asemenea, împărțiți în 6 dimensiuni: autonomie (ex. item: “Am tendința să mă las influențat de persoane cu opinii puternice”), control asupra mediului (ex. item: “În general, mă simt stăpân pe viața mea.”), dezvoltare personală (ex. item: “Cred că este important să ai parte de experiențe de viață care îți provoacă imaginea de sine și perspectiva asupra lumii înconjurătoare.”), relațiile pozitive cu ceilalți (ex. item: “Este dificil și frustrant pentru mine să mențin relații cu cineva.”), scopul în viață (ex. item: “Am o direcție și un scop în viață bine stabilite.”) și autoacceptarea (ex. item: “Când mă gândesc la trecut,mă simt mulțumit de cum a decurs viața mea până acum.”).

Consistența internă a subscalelor testului, măsurată cu ajutorul coeficientului Cronbach α are valori cuprinse între .68 (dezvoltare personală) și .83 (autonomia) (Macsinga, Tudorel și Vîrgă, 2013).

Inventarul de Personalitate HEXACO-PI-R are la bază modelul realizat de Lee și Ashton (2004) care au reorganizat modelul Big Five, deoarece rezultatele analizelor factoriale efectuate în diferite cercetări în culturi diferite evidențiau în marea lor majoritate necesitatea unui model cu 6 factori de personalitate, în loc de 5. Aceștia au demonstrat, deci că modelul Big Five nu este atât de cuprinzător cum se credea inițial. (Burtăverde, 2013).

Inventarul HEXACO-PI-R are 3 versiuni de utilizare, una cu 200 de itemi, una cu 100 de itemi și una cu 64 de itemi. În cazul de față, a fost utilizată versiunea cu 100 de itemi. Inventarul evaluează cei 6 factori de personalitate, fiecare dintre aceștia având câte 4 subscale. Această versiune specifică a fost construită prin selectara a celor mai de încredere 4 itemi ai fiecărei subscale din punct de vedere statistic din cei 8 ai inventarului cu 200 de itemi. Cele 4 subscale, la rândul lor, sunt alcătuite din câte 6 itemi fiecare. (Lee și Ashton, 2004 apud Kaniušonytė et al., 2012). Cei 100 de itemi ai inventarului au răspunsurile pe scală Likert de la 1 (“nu mă caracterizează deloc”) la 5 (“mă caracterizează aproape întotdeauna”). 50 dintre itemii chestionarului au răspunurile inversate.

Cei 6 factori de personalitate măsurați cu ajutorul acestui chestionar sunt onestia (cu subscalele sinceritate, corectitudine, evitarea lăcomiei și modestie), emoționalitatea (cu subscalele frică, anxietate, dependență și sentimentalism), extraversia (cu subscalele stimă de sine socială, îndrăzneală socială, sociabilitate, vioiciune), agreabilitatea cu subscalele tendință spre iertare, gentilețe, flexibilitate, răbdare), conștiinciozitatea (cu subscalele organizare, diligență, perfecționism și prudență) și deschiderea către noi experiențe (cu subscalele apreciere artistică, curiozitate, creativitate și nonconformism). Această versiune a chestionarului are în componența sa și o subscală separată de factorii mari, numită altruism, folosită în corelațiile suplimentare cu factorii onestie, agreabilitate și emoționalitate.

Consistența internă a subscalelor testului, măsurată cu ajutorul coeficientului Cronbach α, adaptată pe populația din România, are valori cuprinse între .67 (subscala curiozitate) și .90 (subscalele răbdare și deschidere către experiențe) (sursă: http://researchcentral.ro/teste/personalitate/-).

Design experimental

Datele obținute în urma aplicării chestionarului pe cele 45 de cadre militare au fost introduse în Microsoft Excel, apoi prelucrate în programul statistic IBM SPSS versiunea 19 și IBM SPSS AMOS versiunea 18, utilizându-se testele Kolmogorov-Smirnov pentru măsurarea distribuției variabilelor, corelații Pearson, tehnica SEM pentru regresie multiplă.

Variabilele cercetării

Variabilele independente sunt trăsăturile de personalitate și anume onestia, emotivitatea, extraversia, agreabilitatea, conștiinciozitatea și deschiderea către experiențe noi, măsurate cu chestionarul de personalitate HEXACO al lui Ashton și Lee (2005), versiunea cu 100 de itemi.

Variabilele dependente sunt dimensiunile stării psihologice de bine și anume autonomia, controlul asupra mediului, dezvoltarea personală, relațiile pozitive cu ceilalți, scopul în viață și autoacceptarea, măsurate cu ajutorul Scalei Stării Psihologice de Bine a lui Ryff (1989), versiunea cu 42 de itemi.

CAPITOLUL 3: REZULTATE

În urma prelucrării statistice a datelor obținute în urma aplicării celor două chestionare reies date cu privire la trăsaturile de personalitate și la dimensiunile stării psihologice de bine la angajații instituției cu specific militar.

Pentru a efectua analiza statistică a datelor, s-a început prin aplicarea testului One-Sample Kolmogorov-Smirnov de măsurare a distribuției datelor pe fiecare subscală a trăsăturilor de personalitate și dimensiunile stării psihologice de bine.

Tabel 1 – Subscalele sinceritate, corectitudine și evitarea lăcomiei

Tabel 2 – Subscalele modestie, frică, anxietate și dependență

După cum se poate observa din tabelul 1 și tabelul 2, dar și din tabelele din Anexa 2, distribuțiile datelor sunt normale pentru unele variabile (p>0.05) și pentru alte variabile nu sunt normale (p<0.05), astfel că vom aplica testul pentru aflarea coeficientului de corelație liniară Pearson.

Tabel 3 – Corelațiile dintre subscalele onestiei și dimensiunile stării psihologice de bine

În tabelul 3 se observă o relație nesemnificativă statistic între factorul de personalitate onestie și autonomie (r= -.02, p>. 05), iar subipoteza conform careia există o corelație semnificativă statistic între onestie și autonomie nu se confirmă.

În același tabel există o relație nesemnificativă statistic între factorul de personalitate onestie și fațeta stării psihologice de bine numite controlul asupra mediului (r= .16, p>. 05), ceea ce înseamnă că subipoteza conform căreia există o corelație semnificativă statistic între onestie și controlul asupra mediului nu se confirmă.

Se observă, de asemenea, o relație nesemnificativă statistic între factorul de personalitate onestie și dezvoltarea personală (r= .18, p>. 05), iar subipoteza conform careia există o corelație semnificativă statistic între onestie și dezvoltare personală se infirmă.

Există în tabel o altă relație nesemnificativă statistic între onestie și relațiile pozitive (r= .22, p>. 05), ceea ce înseamnă că subipoteza conform căreia există o corealație între onestie și relațiile pozitive nu se confirmă.

De asemenea, în tabel există o altă relație nesemnificativă statistic între onestie și scopul în viață (r= .15, p>. 05), ceea ce înseamnă că subipoteza conform căreia există o corelație între onestie și scopul în viață se infirmă.

Tabelul 3 evidențiază o altă relație nesemnificativă statistic, de data aceasta între factorul de personalitate onestie și acceptare de sine (r= .23, p>. 05), deci subipoteza conform căreia există o corelație între onestie și acceptarea de sine nu se confirmă.

Tabel 4 – Corelațiile dintre subscalele emoționalității și dimensiunile stării psihologice de bine

În tabelul 4 se observă o relație nesemnificativă statistic între factorul de personalitate emoționalitate și autonomie (r= -.18, p>. 05), iar subipoteza conform careia există o corelație semnificativă statistic între emoționalitate și autonomie nu se confirmă.

În același tabel există o relație nesemnificativă statistic între factorul de personalitate emoționalitate și fațeta stării psihologice de bine numite controlul asupra mediului (r= .25, p>. 05), ceea ce înseamnă că subipoteza conform căreia există o corelație semnificativă statistic între emoționalitate și controlul asupra mediului nu se confirmă.

Se observă, de asemenea, o relație nesemnificativă statistic între factorul de personalitate emoționalitate și dezvoltarea personală (r= -.21, p>. 05), iar subipoteza conform careia există o corelație semnificativă statistic între emoționalitate și dezvoltare personală se infirmă.

Există în tabel o altă relație nesemnificativă statistic între emoționalitate și relațiile pozitive (r= -.14, p>. 05), ceea ce înseamnă că subipoteza conform căreia există o corealație între emoționalitate și relațiile pozitive nu se confirmă.

De asemenea, în tabel există o altă relație nesemnificativă statistic între emoționalitate și scopul în viață (r= -.18, p>. 05), ceea ce înseamnă că subipoteza conform căreia există o corelație între emoționalitate și scopul în viață se infirmă.

Tabelul 4 evidențiază o altă relație nesemnificativă statistic, de data aceasta între factorul de personalitate emoționalitate și acceptare de sine (r= -.16, p>. 05), deci subipoteza conform căreia există o corelație între emoționalitate și acceptarea de sine nu se confirmă.

Tabel 5 – Corelațiile dintre subscalele extraversiei și dimensiunile stării psihologice de bine

În tabelul 5 se observă o relație nesemnificativă statistic între factorul de personalitate extraversie și autonomie (r= .16, p>. 05), iar subipoteza conform careia există o corelație semnificativă statistic între extraversie și autonomie nu se confirmă.

În același tabel există o relație nesemnificativă statistic între factorul de personalitate extraversie și fațeta stării psihologice de bine numite controlul asupra mediului (r= .31, p>. 05), ceea ce înseamnă că subipoteza conform căreia există o corelație semnificativă statistic între extraversie și controlul asupra mediului nu se confirmă.

Se observă, de asemenea, o relație semnificativă statistic între factorul de personalitate extraversie și dezvoltarea personală (r= .37, p<. 05), iar subipoteza conform careia există o corelație semnificativă statistic între extraversie și dezvoltare personală se confirmă.

Există în tabel o altă relație nesemnificativă statistic între extraversie și relațiile pozitive (r= .30, p>. 05), ceea ce înseamnă că subipoteza conform căreia există o corealație între extraversie și relațiile pozitive nu se confirmă.

De asemenea, în tabel există o altă relație nesemnificativă statistic între extraversie și scopul în viață (r= .30, p>. 05), ceea ce înseamnă că subipoteza conform căreia există o corelație între extraversie și scopul în viață se infirmă.

Tabelul 5 evidențiază o altă relație nesemnificativă statistic, de data aceasta între factorul de personalitate extraversie și acceptare de sine (r= -.16, p>. 05), deci subipoteza conform căreia există o corelație între extraversie și acceptarea de sine nu se confirmă.

Tabel 6 – Corelațiile dintre subscalele agreabilității și dimensiunile stării psihologice de bine

În tabelul 6 se observă o relație nesemnificativă statistic între factorul de personalitate agreabilitate și autonomie (r= .12, p>. 05), iar subipoteza conform careia există o corelație semnificativă statistic între agreabilitate și autonomie nu se confirmă.

În același tabel există o relație nesemnificativă statistic între factorul de personalitate agreabilitate și fațeta stării psihologice de bine numite controlul asupra mediului (r= .16, p>. 05), ceea ce înseamnă că subipoteza conform căreia există o corelație semnificativă statistic între agreabilitate și controlul asupra mediului nu se confirmă.

Se observă, de asemenea, o relație nesemnificativă statistic între factorul de personalitate agreabilitate și dezvoltarea personală (r= .23, p>. 05), iar subipoteza conform careia există o corelație semnificativă statistic între agreabilitate și dezvoltare personală nu se confirmă.

Există în tabel o altă relație nesemnificativă statistic între agreabilitate și relațiile pozitive (r= .23, p>. 05), ceea ce înseamnă că subipoteza conform căreia există o corealație între agreabilitate și relațiile pozitive nu se confirmă.

De asemenea, în tabel există o altă relație nesemnificativă statistic între agreabilitate și scopul în viață (r= .21, p>. 05), ceea ce înseamnă că subipoteza conform căreia există o corelație între agreabilitate și scopul în viață se infirmă.

Tabelul 6 evidențiază o altă relație nesemnificativă statistic, de data aceasta între factorul de personalitate agreabilitate și acceptare de sine (r= -.24, p>. 05), deci subipoteza conform căreia există o corelație între agreabilitate și acceptarea de sine nu se confirmă.

Tabel 7 – Corelațiile dintre subscalele deschiderii către noi experiențe și dimensiunile stării psihologice de bine

În tabelul 7 se observă o relație nesemnificativă statistic între factorul de personalitate deschidere către experiențe noi și autonomie (r= .15, p>. 05), iar subipoteza conform careia există o corelație semnificativă statistic între deschiderea către experiențe noi și autonomie nu se confirmă.

În același tabel există o relație nesemnificativă statistic între factorul de personalitate deschidere către experiențe noi și fațeta stării psihologice de bine numite controlul asupra mediului (r= .25, p>. 05), ceea ce înseamnă că subipoteza conform căreia există o corelație semnificativă statistic între deschiderea către experiențe noi și controlul asupra mediului nu se confirmă.

Se observă, de asemenea, o relație nesemnificativă statistic între factorul de personalitate deschidere către experiențe noi și dezvoltarea personală (r= .23, p>. 05), iar ipoteza conform careia există o corelație semnificativă statistic între deschiderea către experiențe noi și dezvoltare personală nu se confirmă.

Există în tabel o altă relație nesemnificativă statistic între deschiderea către experiențe noi și relațiile pozitive (r= .10, p>. 05), ceea ce înseamnă că subipoteza conform căreia există o corealație între deschiderea către experiențe noi și relațiile pozitive nu se confirmă.

De asemenea, în tabel există o altă relație nesemnificativă statistic între deschiderea către experiențe noi și scopul în viață (r= .24, p>. 05), ceea ce înseamnă că subipoteza conform căreia există o corelație între deschiderea către experiențe noi și scopul în viață se infirmă.

În urma analizării tabelelor 3-7 se poate spune, așadar, că prima ipoteză mare a acestei cercetări se confirmă, dar numai parțial deoarece din cele 36 de subipoteze, numai una dintre acestea se confirmă.

Tabelul 7 evidențiază o altă relație nesemnificativă statistic, de data aceasta între factorul de personalitate deschidere către experiențe noi și acceptare de sine (r= .15, p>. 05), deci subipoteza conform căreia există o corelație între deschiderea către experiențe noi și acceptarea de sine nu se confirmă.

În continuare, a fost utilizată modelarea de ecuații structurale în programul statistic IBM SPSS AMOS v.18, cu scopul evidențierii relației de predictibilitate a trăsăturilor de personalitate asupra stării psihologice de bine.

Figura 1 – Modelul ecuației structurale

Tabel 8 – Regresii

Regression Weights: (Group number 1 – Default model)

Tabel 9 – Regresii

Standardized Regression Weights: (Group number 1 – Default model)

Rezultatele modelului de ecuații de structură arată că niciunul dintre cei 6 factori de personalitate nu este un predictor pentru starea psihologică de bine (well-being) (p>.05), ceea ce înseamnă că ipoteza a doua cum că factorii de personalitate sunt predictori pentru starea de bine psihologică nu se confirmă.

De asemenea, pentru testarea aceleiași ipoteze, a fost folosit modelul de regresie liniară, realizat cu ajutorul programului SPSS.

Tabel 10- Testul KMO și Bartlett

Daca valoarea testului KMO este mai mare decat 0.86 atunci efectuarea analizei factoriale are sens pentru o valoare foarte ridicată a testului de sfericitate. În cazul de față, valoarea lui KMO este .69 pt p<.01 la un număr de 50 de subiecți, deci este semnificativ statistic, dat fiind numărul mic de subiecți, iar analiza factoriala a fost efectuată de catre program.

Tabel 11 – Tabelul explicativ al varianțelor

În tabelul 11 se observă că primii 7 factori au valoarea Eigen Value mai mare decat 1, deci itemii care încarcă factorii formează 7 factori bine delimitați. Acest lucru se poate vedea și în graficul reprezentării lui Eigen Value.

Tabel 13 – Matricea rotită a componentelor

În tabelele 13 și 14 se observă gradul de încărcare a fiecăruia dintre cei 7 factori, cu dimenisunile chestionarelor aplicate. Astfel, primul factor este alcătuit din dimensiunile vioiciune, îndrăzneală socială, sociabilitate, stimă de sine socială, gentilețe și nonconformism, al doilea factor este alcătuit din modestie, sinceritate, flexibilitate și altruism, al treilea factor este alcătuit din prudență, organizare, perfecționism, sârguință și corectitudine, al patrulea factor este alcătuit din aprecierea esteticului, curiozitate și creativitate, al cincilea factor este alcătuit din dependență și sentimentalism, al șaselea factor este reprezentat de evitarea lăcomiei și al șaptelea factor este reprezentat de răbdare.

Figura 2

Tabel 15 – Regresie pentru factorul general well-being

În tabelul 15 se observă două modele de regresie, dintre care modelul 2 are valoarea coeficientului de corelație multiplă R=.396, mai mare decât valoarea primului model de regresie R1=.281, ceea ce înseamnă că rămane în discuție cel de-al doilea model (valoarea coeficientului de nedeterminare R Square=.156).

Tabel 16 – ANOVA pentru Well-being

În tabelul 16 se îndeplinește condiția de coliniaritate iar varianța este distribuită omogen, F= 4.360 si p=0.018<.05.

Tabel 17 – Coeficienți pentru scala Well-being

Tabel 18 – Coeficienți pentru scala Well-being

În tabelele 17 și 18 se observă coeficienții ecuației de regresie pentru care p<.05, astfel ecuația de regresie este urmatoarea: Y1=193.740+11.898 x F1+11.817 x F7, deci Well-being= 193.740+11.898 x Factorul 1 + 11.817 x Factorul 7

Figura 3 – Histogramă pentru Well-being

În figura 3 se observă histograma distribuției valorilor reziduale standardizate în jurul valorii 1.

Figura 4

În figura 4 se observă relația dintre dreapta de regresie teoretică prezisă de cei 2 factori și valorile răspunsurilor la chestionarul de well-being.

Figura 5 – Scatterplot pentru Well-being

Figura 5 este un grafic de tip scatterplot și în care este evidențiată corelația dintre valorile prezise și well-being.

Tabel 20- Regresie pentru subscala Dezvoltare Personală

În tabelul 20 se observă un model de regresie, cu valoarea coeficientului de corelație multiplă R=.329 (valoarea coeficientului de nedeterminare R Square=.108).

Tabel 21- ANOVA pentru subscala Dezvoltare Personală

În tabelul 21 se îndeplinește condiția de coliniaritate iar varianța este distribuită omogen, F= 5.374 si p=0.02<.05.

Tabel 22- Coeficienții pentru subscala Dezvoltare Personală

Tabel 23- Coeficienții pentru subscala Dezvoltare Personală

În tabelele 22 și 23 se observă coeficienții ecuației de regresie pt care p<.05, astfel ecuația de regresie este urmatoarea: Y=33.460+2.763x F1+ 2.416 x F7, deci Dezvoltarea Personală= 33.460+2.763 x Factorul 1 + 2.417 x Factorul 7

Figura 6- Histograma pentru subscala Dezvoltare Personală

În figura 6 se observă histograma distribuției valorilor reziduale standardizate în jurul valorii 1.

Figura 7

În figura 7 se observă relația dintre dreapta de regresie teoretică prezisă de factor și valorile răspunsurilor la chestionarul de well-being.

Figura 8 – Scatterplot pentru subscala Dezvoltare personală

Figura 9 este un grafic de tip scatterplot și în care este evidențiată corelația dintre valorile prezise și subscala Dezvoltare Personală.

Tabel 24- Regresie pentru subscala Relații Pozitive

În tabelul 24 se observă două modele de regresie, dintre care modelul 1 are valoarea coeficientului de corelație multiplă R=.310, mai mică decât valoarea celui de-al doilea model de regresie R1=.410, ceea ce înseamnă că rămane în discuție primul model (valoarea coeficientului de nedeterminare R Square=.077).

Tabel 25 – ANOVA pentru subscala Relații Pozitive

În tabelul 25 se îndeplinește condiția de coliniaritate iar varianța este distribuită omogen, F= 5.101 si p=.028<.05.

Tabel 26 – Coeficienții subscalei Relații Pozitive

Tabel 27 – Coeficienții subscalei Relații Pozitive

În tabelele 26 și 27 se observă coeficienții ecuației de regresie pt care p<.05, astfel ecuația de regresie este urmatoarea: Y2=32.680+2.399 x F1+2.082 x F7, deci Relații Pozitive= 32.680+2.399 x Factorul 1+2.082 x Factorul 7.

Figura 9 – Histograma pentru subscala Relații Pozitive

În figura 9 se observă histograma distribuției valorilor reziduale standardizate în jurul valorii 1.

Figura 10

În figura 10 se observă relația dintre dreapta de regresie teoretică prezisă de cei doi factor și valorile răspunsurilor la chestionarul de well-being.

Figura 11 – Scatterplot pentru subscala Relații Pozitive

Figura 11 este un grafic de tip scatterplot și în care este evidențiată corelația dintre valorile prezise și subscala Relații Pozitive.

Tabel 28 – Regresie pentru subscala Scop în viață

În tabelul 28 se observă un model de regresie, cu valoarea coeficientului de corelație multiplă R=.284 (valoarea coeficientului de nedeterminare R Square=.081).

Tabel 29 – ANOVA pentru subscala Scop în viață

În tabelul 29 se îndeplinește condiția de coliniaritate iar varianța este distribuită omogen, F= 4.223 si p=.045<.05.

Tabel 30 – Coeficienții de regresie ai subscalei Scop în viață

Tabel 31 – Coeficienții de regresie ai subscalei Scop în viață

În tabelele 30 și 31 se observă coeficienții ecuației de regresie pentru care p<.05, astfel ecuația de regresie este urmatoarea: Y3=33.560+2.228 x F1+2.055 x F7, deci Scop în Viață = 33.560+2.399 x Factorul 1+2.055 x Factorul 7.

Figura 12 – Histograma subscalei Scop în viață

În figura 12 se observă histograma distribuției valorilor reziduale standardizate în jurul valorii 1.

Figura 13

În figura 13 se observă relația dintre dreapta de regresie teoretică prezisă de factor și valorile răspunsurilor la chestionarul de well-being.

Figura 14 – Scatterplot pentru subscala Scop în viață

Figura 14 este un grafic de tip scatterplot și în care este evidențiată corelația dintre valorile prezise și subscala Scop în viață.

Pentru modelul de regresie liniară multiplă s-a aplicat o analiză factorială, se poate spune că din cei 7 factori grupați, primul factor, alcătuit din subscalele vioiciune, îndrăzneală socială, sociabilitate, stimă de sine socială, gentilețe, iertare și nonconformism și ultimul factor alcătuit din răbdare sunt cei care influențează starea psihologică de bine (psychological well-being), ceea ce înseamnă că subipoteza conform căreia extraversia este un predictor al stării psihologice de bine se confirmă. De asemenea, subipoteza conform căreia agreabilitatea prezice starea psihologică de bine se confirmă parțial, predictori fiind numai tendința spre iertare, gentilețea și răbdarea. Ipoteza secundară conform căreia deschiderea către nou este un predictor al stării psihologice de bine se confirmă parțial, subscala nonconformism fiind singura care prezicestarea psihologică de bine. Subipotezele conform cărora onestia, emoționalitatea și conștiinciozitatea sunt predictori ai stării psihologice de bine se infirmă, iar ipoteza conform căreia trăsăturile de personalitate sunt predictori ai stării de bine se confirmă numai parțial.

CAPITOLUL 4: CONCLUZII ȘI DISCUȚII

În urma aplicării inventarului de personalitate HEXACO și a inventarului stării psihologice de bine al lui Ryff în organizația cu specific militar din cadrul Forțelor Navale Române reiese parțial că trăsăturile de personalitate corelează și prezic starea psihologică de bine.

După prelucrarea statistică a datelor prin intermediul testului coeficientului de corelație liniară Pearson, prima ipoteză conform căreia trăsăturile de personalitate corelează cu dimenisunile starii psihologice de bine se confirmă parțial, numai subipoteza conform căreia extraversia corelează cu dezvoltarea personală confirmându-se, deoarece p<.05 și r = .37, cu o mărime a efectului moderată. În organizația militară este important gradul de deschidere personală a cadrelor deoarece dezvoltarea personală și profesională se bazează în mare măsura pe această relație. Relațiile întreprinse cu ceilalți colegi, subordonați sau superiori înseamnă posibilitatea de avansare, de cunoaștere și chiar de stabilire a unor prietenii care să persiste și în afara locului de muncă, ceea ce înseamnă o stare de bine crescută, atât din punct de vedere psihologic, cât și din punct de vedere fizic.

Cea de-a doua ipoteză a fost testată prin două modele de regresie, unul de ecuații structurale și unul de regresie multiplă liniară pentru a se observa gradul de predicție al factorilor de personalitate asupra stării psihologice de bine. În urma aplicării modelului de regresie cu ecuații structurale, reiese faptul că niciunul din trăsăturile de personalitate nu prezice starea psihologică de bine deoarece p>.05. Cu privire la potrivirea modelului, se observă că există o discrepanță foarte mare între modelul teoretic și estimarea parametrică a datelor, indicatorii de potrivire a modelului indicând valori ce nu întrunesc standardele minime utilizate de către comunitatea științifică (CMIN/DF (16) = 7.45 p = .000, GFI = .54, AGFI = .19, NFI = .04, CFI = .00, RMSEA = 36). Această nepotrivire este cauzată, în principal, de eșantionul mic pe care au fost aplicate chestionarele acestei cercetări, N = 50. Astfel, s-a aplicat și al doilea model, cel de regresie multiplă liniară. Testul a grupat toate dimensiunile ambelor chestionare în șapte mari factori, primul alcătuit din subscalele vioiciune, îndrăzneală socială, sociabilitate, stimă de sine socială, gentilețe, iertare și nonconformism și ultimul factor alcătuit din răbdare sunt cei care influențează starea psihologică de bine (psychological well-being). Subipoteza conform căreia extraversia este un predictor al stării psihologice de bine se confirmă. De asemenea, subipoteza conform căreia agreabilitatea prezice starea psihologică de bine se confirmă parțial, predictori fiind numai tendința spre iertare, gentilețea și răbdarea. Ipoteza secundară conform căreia deschiderea către nou este un predictor al stării psihologice de bine se confirmă parțial, subscala nonconformism fiind singura care prezice starea psihologică de bine. Subipotezele conform cărora onestia, emoționalitatea și conștiinciozitatea sunt predictori ai stării psihologice de bine se infirmă, iar ipoteza conform căreia trăsăturile de personalitate sunt predictori ai stării de bine se confirmă numai parțial.

Starea psihologică de bine, conform lui Ryff (1989), este alcătuită din autonomie, control asupra mediului, dezvoltarea personală, relații pozitive cu ceilalți, scop în viață și autoacceptare.

Autonomia este una din caracteristicile stării psihologice de bine importante în cadrul unei unități militare deoarece fiecare angajat trebuie să fie de sine stătător atât ca și persoană cât și ca militar. Fiecare individ are nevoia de a se simți de sine stătător, de a fi autonom și de a decide ce este mai bun pentru sine, fără a fi dependent de altcineva. În ciuda faptului că, odată aleasă viața de cadru militar, fiecare individ se dedică trup și suflet pentru a-și apăra patria, ii rămâne totuși un anume grad de induvidualitate care nu poate fi schimbată și care se manifestă, în mod special în timpul liber, în afara unității.

Controlul asupra mediului este o altă componentă a stării de bine și care este deosebit de importantă pentru militar. Pentru a-și desfășura activitatea în mod eficient, acesta are nevoie să își cunoască suficient de bine împrejurimile locului în care lucrează, să își cunoască foarte bine instrumentele de lucru, fie ele arme sau obiecte specifice fie și numai obiecte uzuale, cum ar fi calculatorul, altfel apare insatisfacția și frustrarea.

Dezvoltarea personală este o caracteristică de bază a stării de bine, deoarece fiecare individ, indiferent de domeniul de activitate sau de vârstă dorește să învețe lucruri noi, să crească și să dezvolte, așa cum postulează și Maslow în a sa piramidă a trebuințelor, unde vârful motivației este dezvoltarea de sine și autorealizarea.

Relațiile pozitive cu ceilalți reprezintă o mare sursă de satisfacție și stare de bine din punct de vedere psihologic și fizic deoarece omul este o ființă socială care nu poate funcționa în parametri normali fără a fi înconjurat de alți oameni. Activitatea militarului, mai exact realizările și eșecurile lui,depind în foarte mare măsură de relațiile pe care le are cu colegii săi, subordonații sau superiorii. Relațiile pozitive își pot spune cuvântul în situații normale, organizaționale dar și în situații de criză, de război.

Scopul în viață este acea caracteristică esențială în viața indivizilor deoarece fiecare aspiră la un anume obiect sau la o anumită situație de viață. Atingerea scopului sau drumul fără impedimente către acesta reprezintă pentru oricine o mare sursă de satisfacție și de stare de bine, oferă confort psihologic. În cazul militarului, scopul în viață este influențat în mare măsură de patriotism și de dorința de a-și proteja patria și cetățenii ei. Totuși, această dorință de a proteja nu înseamnă neapărat dorința unui conflict armat sau a unei amenințări cât înseamnă menținerea păcii și a liniștii personale și a celor din jur.

Acceptarea de sine este ultima componentă a stării psihologice de bine enumerate de Ryff (1989). Aceasta este pasul cel mai important în creșterea stimei de sine și, în mod special, în acceptarea imaginii pe care fiecare persoană o are în fața celorlalți. Pentru cadrul militar, acceptarea de sine înseamnă responsabilizarea în raport cu deciziile luate, cu alegerile făcute, fie ele bune sau proaste. Neacceptarea de sine înseamna stimă de sine scazută, stare psihologică discutabilă și incapacitate parțială de a face cele mai potrivite alegeri, indiferent de situație, datorită neîncrederii în forțele proprii.

Cercetarea de față scoate la iveală faptul că mediul organizațiilor militare nu diferă cu mult față de organizațiile obișnuite pe timp de pace. Relația modernă dintre cadrele militare diferă sensibil în funcție de starea de război sau pace, aceasta din urmă conturând unitatea într-o organizație asemănătoare celei civile. Imaginea pe care o au civilii cu privire la militari cum că aceștia sunt stricți, foarte riguroși și că relațiile dintre ei se limitează doar la ordine și subordonare este total nefondată, deoarece aceștia dezvoltă relații de diferite tipuri care pot continua și în afara locului de muncă (Sandu, 2013).

Această cercetare este una din puținele de acest gen, în primul rând datorită faptului ca inventarul de personalitate HEXACO PI-R, deși are la baza chetsionarul BIG FIVE, este unul destul de recent și încă nu are multe cercetări la activ, în continuare prioritar în analiza personalității fiind cel din urmă. De asemenea, rezultate mai semnificative statistic ar putea fi obținute dacă eșantionul de testare ar fi mai mare. În această situație, un eșantion mai mare nu a fost posibil datorită regulilor stricte de funcționare ale unității și a lipsei posibilității de acces la toate subunitățile componente ale organizației.

BIBLIOGRAFIE

Aballah, S., Jaffrey, K. & Michaelson, J. (2014) Well-being at work, A review of the literature, http://www.neweconomics.org/publications/entry/well-being-at-work.html

Aghababaei, N. Arji, A (2014) Well-Being and HEXACO, Personality and Individual Differences, 56(1)

Akin, A. (2008) The Scales of Psychological Well-Being: A study of Validity and Reliability(sursă:https://www.academia.edu/1456278/The_Scales_of_Psychological_Well-Being_A_Study_of_Validity_and_Reliability.html)

Avram E., Cooper, C. L. (2008) Psihologie organizațional-managerială, tendințe actuale, Editura Polirom, Iași

Băluță, M.E.&Stoica, I. (2006) Femeia militar. Trăsături psihoaptitudinale cerute de condițiile deosebite impuse de specificul activității de la bordul navei. Simpozion Național de Psihologie Militară Aplicată PSIHOMIL III, București

Bilgic, R., Erol, T., Sumer, H.C. & Sumer N. (2005) Personality Attributes as Predictors of Psychological Well-Being for NCOs, The Journal of Psychology, 139(6), 529-544

Blanco, A., Diaz, D., Dierendonck, D., Modeno-Jimenez, B., Rodriguez-Caval, R.(2007) Ryff’s Six-factor Model of Psychological Well-being, A Spanish Exploration, Springer Science Business Media B.V

Bleiziffer, M.-K., (2006) Motivația pentru cariera militară din perspectiva evaluării intereselor. Simpozion Național de Psihologie Militară Aplicată PSIHOMIL III, București

Bolger, J. & Francis, L. (1997) Personality and psychological well-being later in life, The Irish Journal of Psychology, 18(4), 444-447

Bore, M., James, C. & Zito, S. (2012) Emotional Intelligence and Personality as Predictors of Psychological Well-Being, Journal of Pychoeducational Assessment, 30(4), 425-438

Bradburn, N.(1969) The structure of psychological well-being, Editura Ine Publishing Company, Chicago

Bratko, D., Brkovic, I. & Butkovic, A. (2012) Predicting Ell-Being from Personality in Adolescents and Older Adults, Springer Science Business Media B.V., 13, 455-467

Burns, R.A & Machin, M.A. (2010) Identifying gender differences in the independent effects of personality and psychological well-being on two broad affect components of subjective well-being, Personality and Individual Differences, 48(1), 22-27

Burtăverde, V. Psychometric properties of the HEXACO PI-R on a Romanian Sample. The Relationship with Work Outcomes and General Outcomes, Romanian Journal of Experimental Psychology, 6(1), 31-58

Cann, A. & Collette, C.(2014) Sense of humour, Stable Affect and Psychological Well-Being, Europe’s Journal of Psychology, 10(3), 464-479

Chodan, T. (2009) Forțele Navale 2009, Marina Română, nr. 5 (135), 18-60

Çiftçı, A., Lustig D.C., Strauser, D.R. (2008) Psychological Well-Being: Its Relation to Work Personality, Vocational Identity and Career Thoughts, The Journal of Psychology, 1842(1), 21-35

Carballeira Abella, M. & Marrero Quevedo. R.J. (2011) Well-being and personality: Facet-level analyses, 50(2)

Culda, L. (2007) Potențele organizației, Editura Centrul de Studii Sociale Procesual-Organice, București

Curpaș M, (2011) Starea de bine la persoanele cu dizabilități,Teză de doctorat, Cluj-Napoca

Daniels, K. & Harris, C. (2000) Work, psychological well-being and performance, Occup. Med., 50(5), 304-309

Deary I.J., Matthews, G., Whiteman M., C. (2005) Psihologia personalității: trăsături, cauze, consecințe, Editura Polirom, Iași

Deci, E.L.& Ryan, R.M. (2001) On happiness and Human potentials: A review of Research on Hedonic and Eudaimon Well-Being, Annual Review of Psychology, 52, 141-166Vol. 52: 141-166 (Volume publication date February 2001

Deci, E.L.& Ryan, R.M. (2006) Hedonia, eudaimonia and well-being: an introduction, Journal of Happiness Studies, 9(1), 1-11

Diener, E , Diener, M., Kim-Prieto, C., Scollion, C.N., Tamir, M. (2005). Integrating the Diverse Definitions of Happiness: A Time-Sequential Framework of Subjective Well-Being, Journal of Happiness Studies, 6(3), 261-300

Dinu B. (2009) Brăila rămâne (și) garnizoană de marină, Marina Română, 3(133), 22-23

Floderus-Myrhed, B., Pedersen, N., Rasmunson, I. (1980) Assessment of heritability for personality, based on a short-form of the Eysenck personality inventory: A study of 12,898 twin pairs, Behaviour Genetics, 10(2), 153-162

Friedman, H.S., Kern M.L., Reynolds, C.A. (2010) Personality and Health, Subjective Well-Being and Longevity, Journal of Personality, 78(1), 181-216

Gill, K.T., Pilkington, R.M., Taylor, A.W., & Winfield, H.R.(2012) Psychological well-being and psychological distress: is it necessary to measure both?, Psychology of Well-Being: Theory, Research and Practice, A SpringerOpen Journal, 2:3

Gîdea, G.M., Strâmbeanu, G. (2006) Trăsături de personalitate ale liderului militar. Elemente de valorificare a rezultatelor din fișa de cunoaștere psihologică la întocmirea fișei de apreciere anuală. Simpozion Național de Psihologie Militară Aplicată PSIHOMIL III, București

Hao, Y. (2008) Productive Activities and Psychological Well-Being Among Older Adults, Journal of Gerontology: Social Sciences, 63B(2), S64-S72

Henderson, L.W., & Knight, T. (2012). Integrating the hedonic and eudaimonic perspectives to more comprehensively understand wel-lbeing and pathways to well-being. International Journal of Well-being, 2(3), 196-221

Higgs, M., & Dulewicz V. (2014) Antecedents of well-being: a study to examine the extent to which personality and emotional intelligence contribute to well-being, The nternational Journal of Human Resource Management

Hirschi, A. (2012) Vocational Identity Trajectories: Differences in Personality and Development of Well-Being, European Journal of Personality, 26, 2-12

Hodor M., Tihan, E, Tihan L, Toma D. (2007) Organizații, Psihosociologia Organizațională. Fundamente în Analiza Resurselor Umane, Editura IE FOCUS OPINFO, București

Hogan, R. (2011), Personalitate și soarta organizațiilor, Editura Curtea Veche, București

Hollinger-Smith, L. & Smith, J.L. (2015) Savoring, resilience and psychological well-being in older adults, Aging and Mental Health, 19(3), 192-200

Jose, P.E., Sheldon, K.M. (2015) Personality, Effective Goal-Striving and Enhanced Well-Being: Comparing 10 Candidate Personality Strengths, Personality and Social Psychology Bulletin, 1-11

Jovanovic & Vejko (2011) Personality and subjective well-being: One neglected model of personality and two forgotten aspects of subjective well-being, Personality and Individual Differences, 50(5), 631-635

Keyes, C.L.M., Harter, K. J. & Schmidt, F.L.(2003) Well-being in the workplace and its relationship to business outcomes: a review of gallup studies, Flourishing: the positive person and the good life, cap. 9, 205-224

Keyes, C.& Ryff, C. (1995). The structure of psychological well-being revisited, Journal of Personality and Social Psychology, 69, 719–727

Kokko, K., Pulkkinen & L., Tolvanen, A. (2013) Associations between personality traits and psychological well-being across time in middle adulthood, Journal of Research in Personality, 47(6), 748-756

Lee, K. & Ashton, M.C. (2004) Psychometric Proprieties of the HEXACO Personality Inventory, Multivariate Behavioral Research, 39(2), 329-358

Macarie A., Constantin T., Orzan A., Constantin L. & Fodorea A. (2008) Modelul Big Five al personalității; abordări teoretice și modelarea empirică a unui chestionar standardizat, Psihologia Resurselor Umane, 6(2), 62-74

Mullins L, J.(1993) Management and Organisational Behaviour, Editura Pitman Publishing, Londra

Naser, A. (2014) God, the good life and HEXACO: the relations bamong religion, subjective well-being and personality, Mental Health, Religion & Culture, 17(3), 284-290

Ojha, H. & Yadav, N.P. (2014) Well-being and some Personality Traits, Journal of the Indian Academy of Applied Psychology, 40 (1), 53-61

Ryff, C. (1989) Happiness is everything, or is it? Explorations on the meaning of psychological well-being, Journal of Personality and Social Psychology, 57, 1069–1081.

Samman E. (2011) Psychological and subjective well-beig: a proposal for internationally comparable indicators (sursă:http://www.ophi.org.uk/wp-content/uploads/OPHI-wp05.pdf)

Sandu, C. (2013) Diagnoza culturii organizaționale într-o unitate militară din Brăila, Lucrare de licență, București

Sharma, M. & Sharma, S. (2010) Self, Social Identity and Psychological Well-being, Indial Psychological Studies, 55(2), 118-136

Statul Major al Forțelor Navale (2006) Almanahul Forțelor Navale 2007, Editura Etea, București, 58-61

Sava, I.N., Tibil, Gh., Zulean, M. (1998) Armata si societatea. Culegere de texte de sociologie militara, Editura Info-Team, Bucuresti

Triandis, H.C., Suh, E.M. (2002) Cultural influences on personality, Annual Review of Psychology, ProQuest Central, 133-160

Zlate M. (2008) Eul și Personalitatea, Editura Trei, București

Zlate M. (2009) Fundamentele Psihologiei, Editura Polirom, Iași

Verza, C. (2004) Trăsăturile de personalitate-Factori hotărâtori în dinamica relațiilor interpersonale, Simpozion Național de Psihologie Militară Aplicată PSIHOMIL I, București

Visser, B.A. & Pozzebon, J.A. (2013)Who are you and what do you want? Life aspirations, personality and well-being, Personality and Individual Differences, 54(2), 266-271

https://www.academia.edu/4101373/HEXACO_en- accesat în data de 15.04.2015

http://www.eurofound.europa.eu/sites/default/files/ef_files/pubdocs/2009/1081/ro/1/EF091081RO.pdf accesat 07.05.2015

https://www.karger.com/ProdukteDB/katalogteile/isbn3_8055/_98/_53/suppmat/p192-PWB.pdf accesat în data de 20.11.2014

http://www.liberalarts.wabash.edu/ryff-scales/ – accesat în data de 15.04.2015

http://www.personalityresearch.org/papers/fehringer.html accesat în data de 25.04.2015

http://researchcentral.ro/teste/personalitate/- accesat în data de 15.04.2015

http://ro.wikipedia.org/wiki/Personalitate – accesat în data de 15.04.2015

ANEXE

Anexa 1

HEXACO-PI-R

(VERSIUNEA SELF-REPORT)

© Kibeom Lee, Ph.D., & Michael C. Ashton, Ph.D.

INSTRUCȚIUNI

În paginile care urmează veți găsi o serie de afirmații cu privire la dumneavoastră. Citiți cu atenție fiecare afirmație și alegeți pe o scală de la 1 la 5 cât de mult vă caracterizează fiecare afirmație.

5 = mă caracterizează aproape întotdeauna

4 = mă caracterizează într-o mare măsură

3 = mă caracterizează câteodată

2 = mă caracterizează într-o mică măsură

1 = nu mă caracterizează deloc

Răspundeți la fiecare afirmație, chiar dacă nu sunteți complet sigur.

Sex (încercuiți): Feminin Masculin

Vârstă: _______ ani

1. ______O vizită la galeria de artă m-ar plictisi destul de tare.

2. ______Fac curățenie la birou sau acasă destul de des.

3. ______Rareori țin ranchiună, chiar și față de persoanele care s-au purtat urât cu mine.

4. ______În general mă simt destul de mulțumit/ă cu mine însumi.

5. ______Mi-ar fi frică dacă ar trebui să călătoresc în condiții meteorologice nefavorabile.

6. ______Dacă vreau să obțin ceva de la o persoană care nu-mi place, mă voi purta foarte frumos față de acea persoană, cu scopul de a obține ceea ce îmi doresc.

7. ______Sunt interest/ă să învăț despre istoria și politica altor țări.

8. ______Adesea când lucrez îmi stabilesc obiective ambițioase.

9. ______Oamenii îmi spun uneori că sunt prea critic/ă la adresa altora.

10. ______Rareori îmi exprim opiniile în întâlniri de grup.

11. ______ Uneori nu mă pot opri din a-mi face griji despre lucrurile nesemnificative.

12. ______Dacă aș ști că nu pot fi prins, aș fi dispus/ă să fur un milion de dolari.

13. ______Aș prefera un loc de muncă care presupune rutină, mai degrabă decât a fi creativ/ă.

14. ______Adesea îmi verific munca în mod repetat pentru a găsi toate greșelile.

15. ______Uneori oamenii îmi spun că sunt prea încăpățânat/ă.

16. ______Evit să “stau la taclale” cu oamenii.

17. ______Când sufăr o experiență dureroasă, am nevoie de cineva care să mă facă să mă simt confortabil.

18. ______Să am foarte mulți bani nu este un lucru deosebit de important pentru mine.

19. ______Cred că ideile radicale reprezintă o pierdere de timp.

20. ______Iau mai degrabă decizii spontante decât bazate pe o analiză atentă.

21. ______Oamenii mă consideră o persoană care își pierde cumpătul foarte repede.

22. ______Aproape mereu sunt plin/ă de energie.

23. ______Îmi vine să plâng când îi văd pe alții plângând.

24. ______Sunt o persoană obișnuită, care nu este mai bună decât alte persoane.

25. ______Nu mi-aș petrece timpul citind o carte de poezie.

26. ______Îmi planific și îmi organizez activitățile pentru a evita agitația de ultim moment.

27. ______Atitudinea mea față de oamenii care m-au tratat urât este de genul "uită și iartă”.

28. ______Cred că cei mai mulți oameni apreciază unele aspecte ale personalității mele.

29. ______Nu mă deranjează să fac activități care implică pericol.

30. ______Nu m-aș folosi de lingușire pentru a obține o mărire de salariu sau o promovare, chiar dacă m-aș gândi că astfel aș reuși.

31. ______Îmi place să mă uit la hărți cu diverse locuri.

32. ______Îmi forțez limitele atunci când încerc să ating un obiectiv.

33. ______În general accept defectele oamenilor fără a mă plânge de ele.

34. ______De obicei, în situațiile sociale eu sunt cel/cea care face primul pas.

35. ______Îmi fac mult mai puține griji comparativ cu alte persoane.

36. ______M-ar tenta să cumpăr bunuri furate, dacă aș avea probleme financiare.

37. ______Mi-ar plăcea să creez o operă de artă, cum ar fi un roman, o melodie, sau un tablou.

38. ______Atunci când lucreaz la ceva, nu acord atenție la detalii.

39. ______Sunt, de obicei, destul de flexibil/ă în ceea ce privește opiniile mele, atunci când oamenii nu sunt de acord cu mine.

40. ______Îmi place să am în jur mulți oameni cu care să pot vorbi.

41. ______Pot face față situațiilor dificile fără suportul emoțional al altora.

42. ______Mi-ar plăcea să locuiesc într-un cartier foarte scump.

43. ______Îmi plac oamenii care au opinii neconvenționale.

44. ______Fac foarte multe greșeli deoarece nu gândesc înainte de a acționa.

45. ______Mă înfurii foarte rar, chiar și când oamenii mă tratează urât.

46. ______În cele mai multe zile, mă simt vessel/ă și optimist/ă.

47. ______Când o persoană pe care o cunosc bine este nefericită, aproape că pot să simt durerea acelei persoane.

48. ______N-aș vrea ca oamenii să mă trateze ca și cum le-aș fi superior/superioară.

49. ______Dacă aș avea ocazia, aș dori să vizionez un concert de muzică clasică.

50. ______Ceilalți se amuză destul de des pe seama dezordinii de la biroul meu sau de acasă.

51. ______Dacă o persoană mă înșală odată, o voi privii întotdeauna cu suspiciune.

52. ______Nu cred că sunt o persoană populară.

53. ______Când vine vorba de pericol fizic, sunt foarte fricos/fricoasă.

54. ______Dacă vreau ceva de la cineva, voi râde chiar și la glumele proaste ale acelei persoane.

55. ______M-ar plictisi foarte tare o carte despre istoria științei și tehnologiei.

56. ______Deseori când îmi stabilesc un obiectiv, renunț înainte de a-l atinge.

57. ______Am tendința de a fi îngăduitor/îngăduitoare în judecarea altor persoane.

58. ______Când mă aflu într-un grup de persoane, eu sunt de multe ori cel/cea care vorbește în numele grupului.

59. ______Am foarte rar, sau niciodată, probleme cu somnul din cauza stresului sau anxietății.

60. ______Nu aș accepta niciodată mită, chiar dacă ar fi vorba despre o sumă foarte mare.

61. ______Oamenii mi-au spus de multe ori că am o imaginație bogată.

62. ______Încerc întotdeauna ca munca mea să fie corectă, chiar dacă acest lucru îmi consumă foarte mult timp.

63. ______Când oamenii îmi spun că mă înșel, prima mea reacție este să-i contrazic.

64. ______Prefer locuri de muncă care implică o interacțiunea socială în detrimental muncii indiviuale.

65. ______Ori de câte ori mă simt îngrijorat/ă de ceva, vreau să împărtășesc preocuparea mea cu o altă persoană.

66. ______Mi-ar plăcea să fiu văzut/ă conducând o mașină foarte scumpă.

67. ______Mă consider o persoană oarecum excentrică.

68. ______Nu mă las condus/ă de impulsuri.

69. ______Cei mai mulți oameni au tendința de a se înfuria mai repede decât mine.

70. ______Oamenii îmi spun că ar trebui să încerc să mă înveselesc.

71. ______Am emoții puternice atunci când cineva apropiat pleacă departe pentru o lungă perioadă de timp.

72. ______Cred că am dreptul la mai mult respect decât alte persoane.

73. ______Uneori îmi place să mă uit cum adie vântul printre copaci.

74. ______Atunci când lucrez am dificultăți din cauză că sunt dezorganizat/ă.

75. ______Mi-e greu să iert pe deplin pe cineva care mi-a făcut un rău.

76. ______Câteodată simt că sunt o persoană fără valoare.

77. ______Nu m-aș panica nici în situații de urgență.

78. ______Nu aș pretinde să plac pe cineva doar pentru a determina persoana respectivă să îmi facă favoruri.

79. ______Răsfoirea unei enciclopedii nu mi-ar provoca nicio placere.

80. ______Fac doar minimul de muncă ce îmi este cerut.

81. ______Chiar și atunci când oamenii greșesc mult, rareori fac comentarii negative.

82. ______Tind să fiu stingherit/ă, atunci când vorbesc în fața unui grup de persoane.

83. ______Sunt foarte nerăbdător /nerăbdătoare atunci când așteapt sa aflu o decizie importantă.

84. ______Aș fi tentat/ă să foloseasc bani falși, dacă aș fi sigur/ă că nu aș putea fi prins/ă.

85. ______Nu mă consider a fi o persoană creativă sau artistică.

86. ______Oamenii mă considera a fi o persoană perfecționistă.

87. ______Îmi este greu să fac un compromis atunci când sunt sigur/ă că am dreptate.

88. ______Primul lucru pe care îl fac într-un loc nou este să îmi fac prieteni.

89. ______Rareori discut despre problemele mele cu alte persoane.

90. ______Să dețin lucruri scumpe mi-ar crea o mare plăcere.

91. ______Mi se pare plictisitor să discut despre filozofie.

92. ______Prefer să fac tot ce îmi trece prin cap, mai degrabă decât să urmez un plan prestabilit.

93. ______Îmi vine greu să îmi păstrez cumpătul atunci când oamenii mă insultă.

94. ______Majoritatea oamenilor sunt mult mai optimiști și mai dinamici decât sunt eu în general.

95. ______Îmi păstrez cumpătul, chiar și în situațiile în care cei mai mulți oameni devin foarte sentimentali.

96. ______Vreau ca oamenii să știe că sunt o persoană foarte importantă.

97. ______Simt compasiune pentru oamenii care sunt mai puțin norocoși decât mine.

98. ______Încerc să fiu generos/generoasă cu cei nevoiași.

99. ______Nu m-ar deranja să fac rău cuiva pe care nu-l plac.

100. ______Oamenii mă consideră o persoană dură.

Anexa 2

Inventarul Ryff privind starea de bine (versiunea cu 42 de itemi)

Indicați nivelul de acord/dezacord cu următoarele propoziții (1- complet dezacord /6- complet de acord).

Anexa 3

Anexa 4

CURRICULUM VITAE ACADEMIC

Sandu Cristina

Studii

2013-2015 Facultatea de Psihologie și Științele Educației, Universitatea din

București, studii de masterat Psihologie Organizațională și

Managementul Resurselor Umane

2009-2012 Facultatea de Psihologie și Științele Educației, Universitatea din

București, studii de licență

2005-2009 Colegiul Național “Gheorghe Munteanu Murgoci”, Brăila, studii

liceale

Conferințe

Iunie 2009- Simpozionul Național de Psihologie Militară Aplicată "Psihomil

VII”- Diplomă de participare

Mai 2010- Sesiunea de Comunicări Științifice Studențești "Curiozitate,

experiment, cunoaștere", ediția a V-a – „Studiu de cercetare privind

dispoziția afectivă in funcție de gen”

Abilități

Limbi străine: Engleză- scris: avansat, citit: avansat, vorbit: avansat

Franceză- scris: mediu, citit: mediu, vorbit: mediu

Cunoș„tinte IT: Microsoft Windows: nivel mediu

Microsoft Word: nivel mediu

SPSS: nivel începator

Atestate

Diploma Cambridge „Advanced Certificate in English”