Relatiile Dintre Republica Moldova Si Uniunea Europeana

Introducere

Sub semnul tranziției către o societate democratică și începutul unei noi etape în dezvoltarea politică, economică și socială, ca stat suveran, independent și democratic, Republica Moldova are ca obiectiv strategic declarat aderarea progresivă la Uniunea Europeană fiind astfel liberă să-și stabilească prioritățile și să încheie tratatele sau acordurile internaționale în baza acordului de voință.

Concluzia rezidă ca urmare a unor transformări profunde dictate de noile realități geopolitice din regiune și, mai ales, de noile cerințe și exigențe impuse de imperativul prosperității economice, a securității politice, a bunăstării populației.

Dealtfel, datorită vectorului politic ales de actuala guvernare, relațiile dintre Uniunea Europeană și Republica Moldova au înregistrat succese considerabile, materializate în liberalizarea regimului de vize, parafarea și semnarea Acordului de Liber Schimb, consolidarea relațiilor în cadrul Parteneriatului Estic etc.

Având drept reper al diplomației ultimilor ani, recunoașterea independenței, consolidarea securității și a stabilității, ca stat membru al ONU, al Consiliului Europei, OSCE, OMC etc., Republica Moldova este, în acest moment, un important actor internațional în regiune.

Au fost stabilite și dezvoltate relațiile cu principalii săi parteneri strategici pentru asigurarea și menținerea sprijinului comunității internaționale în vederea soluționării favorabile a problemei transnistrene, precum și pentru determinarea Federației Ruse să-și retragă trupele de pe teritoriul Republicii Moldova.

Prin urmare, noua etapă se va desfășura sub imperativul integrării Republicii Moldova în UE. Acest lucru poate avea consecințe atât asupra politicii interne, cât și asupra celei externe a Republicii Moldova date fiind relațiile economice comerciale în derulare cu Federația Rusă.

De pildă, Acordul de liber schimb semnat pe 27 iunie 2014 de către Republica Moldova și UE va indica începutul unor noi relații comerciale cu statele membre ale comunității europene, care va avea un impact dublu, pe de o parte deschiderea de noi piețe de desfacere pentru produsele moldovenești, iar pe de altă parte contracararea impactului unor produse de calitate superioară de pe terțe piețe sau al barierelor comerciale impuse de Uniunea Vamală Rusia – Kazahstan – Belarus, ca urmare a neaderării la acest spațiu de liber schimb, deatfel tradițional în regiune.

Principalele resurse bibliografice folosite la redactare sunt constituite din studii și monografii realizate și editate în Republica Moldova, dar și note de curs sau monografii ale unor autori români consacrați. Perioada cronologică vizată pentru studiere este intervalul 1990-2014, perioadă în care au avut loc importante schimbări în procesul de unificare politică și economică al Europei, proces impulsionat de prăbușirea regimurilor comuniste din Europa de Est.

Eseul își propune două abordări complementare: prima este o analiză a efectelor juridice, în materie comercială, ce au luat naștere ca urmare a semnării de către Republica Moldova a Acordului de Comerț Liber Aprofundat și Comprehensiv cu Uniunea Europeană, în timp ce a doua se focalizează pe relația Republicii Moldova cu Uniunea Vamală Rusia – Kazahstan – Belarus și analiza impactului acordurilor în derulare cu fiecare dintre statele enumerate. Ambele teze sunt actuale, iar studiul pluridisciplinar, prin argumentele sale, caută să răspundă, pe scurt, întrebării dacă opțiunea Republicii Moldova de a semna un acord cu UE, este una legitimă din punct de vedere al dreptului internațional public.

Cap.1 Scurte considerații referitoare la relațiile dintre Republica Moldova și Uniunea Europeană

Este cunoscut faptul că în Republica Moldova unele tratate internaționale au rămas în vigoare după destrămarea U.R.S.S. Unul din primele documente importante care a stabilit cadrul instituțional în relațiile dintre Republica Moldova și Uniunea Europeană a fost Acordul de Parteneriat și Cooperare (APC), semnat la 28 noiembrie 1994 și intrat în vigoare la 1 iulie 1998, pentru o perioada de 10 ani. Prin acest acord, părțile au convenit să promoveze un dialog politic capabil să sprijine transformările politice și economice din Republica Moldova, să contribuie la o mai mare convergență a pozițiilor în probleme internaționale de interes reciproc, să încurajeze cooperarea lor în probleme cu privire la respectarea principiilor democratice și consolidarea stabilității și securității în Europa.

APC, chiar dacă a avut mai mult o evoluție politică și nu una în interesul cooperării economice, a contribuit la acordarea Republicii Moldova a tratamentului națiunii celei mai favorizate cu privire la tarifele pentru bunuri și a introdus concomitent noi elemente de natură să faciliteze schimburile între Moldova și UE.

Chiar dacă, ca urmare a admiterii Republicii Moldova, la 28 iunie 2001, în cadrul Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est (PSESE), care conținea angajamentul UE de a sprijini statele din Europa de Sud-Est de perspectiva integrării lor depline în structurile sale, angajamentul nu se referea și la Republica Moldova, deoarece includerea sa în PSESE a fost condiționată de neabordarea problemei transnistrene, diplomația moldoveană și-a propus implicarea Moldovei ca parte componentă a Europei de Sud-Est, dorind public o desprindere din categoria statelor ex-sovietice.

Republica Moldova a aderat astfel la Politica Europeană de Vecinătate în urma semnării PAUEM, la 22 februarie 2005. Prin acest Plan de Acțiuni, atât Moldova, cât și UE și-au asumat un șir de angajamente comune și unilaterale, îndeplinirea cărora a avut ca rezultat general dinamizarea relațiilor moldo-comunitare în domenii precum: dialogul politic, reformele democratice, soluționarea conflictului transnistrean, dezvoltarea comerțului și reformele economice, justiție și afaceri interne etc.

Astfel, PEV a permis UE să se implice direct în găsirea unei soluții politice viabile pentru conflictul separatist din regiunea transnistreană a țării. UE participă în calitate de observator la negocierile în problema transnistreană în formatul „5+2” și este prezentă în republica Moldova la nivelul Politicii Europene de Securitate și Apărare (PESA) prin Misiunea UE de asistență la frontiera moldo-ucraineană (EUBAM).

Intrarea în 2001 a Republicii Moldova în Organizația Mondială a Comerțului (OMC) a fost un semnal clar pentru intenția de a fi pregătită pentru demararea negocierii Acordului de liber schimb cu UE. În vederea accelerării reformelor și facilitării comerțului, Republica Moldova a devenit membru al Organizației Mondiale a Comerțului și a semnat o serie de acorduri de comerț preferențial bilaterale și regionale:

– Acordul privind crearea zonei de liber schimb în cadrul CSI care a intrat în vigoare la finele anului 2012, fiind ratificat de către 6 state – Federația Rusă, Belarus, Ucraina, Armenia, Kazahstan și Republica Moldova, alte două state – Kîrgîzstan, Tadjikistan, semnându-l doar. Prezentul acord a fost precedat de o serie de acorduri bilaterale ce au fost încheiate între statele membre încă de la începutul anilor 90;

– Acordul privind Zona de Comerț Liber cu statele membre GUAM (Georgia,Ucraina, Azerbaidjan și Republica Moldova);

– Acordul de comerț liber cu țările Europei Centrale (CEFTA 2006), neaderate la UE – Albania, Bosnia și Herțegovina, Macedonia, Muntenegru, Croația, Serbia, UNMIK Kosovo. În iulie 2013, Croația a devenit al 28-lea membru al UE ;

– Acordul de liber schimb asimetric cu UE – preferințele comerciale autonome (PCA).

În pofida stabilirii unor relații preferențiale cu zeci de state și promovând o politică generală de liberalizare în cadrul OMC, care au generat un grad înalt de deschidere, reieșind din mai mulți indicatori analizați, performanța comerțului exterior rămâne relativ joasă, confruntându-se cu o serie de provocări în materie de competitivitate.

În alt plan, UE fiind mai mult preocupată de extinderea sa spre Est și de consolidarea coeziunii interne, chiar și după data de 23 mai 2008 când Polonia și Suedia a propus crearea unui Parteneriat Estic între cele 27 de state membre ale UE și șase state din Europa de Est: Ucraina, Republica Moldova, Georgia, Armenia, Azerbaidjan și Belarus, nu a fost realizat nici un progres în crearea unei zone de liber schimb.

Totuși, inițiativa europeană a oferit noi oportunități de aprofundare a relațiilor de parteneriat dintre UE și statele din Europa de Est, în particular pentru acele state care sunt gata să-și asume și îndeplinească angajamente de ordin politic, instituțional, legislativ, economic și social, necesare pentru materializarea acestui deziderat. Este și cazul Republicii Moldova.

Cap.2 Impactul semnării și ratificării Acordului de Liber Schimb cu

Uniunea Europeană asupra dezvoltării Republicii Moldova

De esență este faptul că în ultimul deceniu Republica Moldova a înregistrat creșteri economice modeste ce au fost dublate de probleme de ordin social și de securitatea frontierelor, mai cu seamă în ce privește conflictul transnistrean.

Decidenții politici aflați la guvernare în Republica Moldova consideră că parafarea Acordului de liber schimb cu UE poate conduce la o creștere durabilă și calitativă a capacității sale economice, în condițiile unei deschideri spre piețele europene și internaționale.

Vor aparea astfel proiecte noi de asistență în multe domenii, dar în primul rând în cel rural, în zonele defavorizate, investiții în infrastructură, se vor depune eforturi pentru diminuarea diferenței dintre calitatea vieții dintre zona rurală și cea urbană, identificarea unor strategii pentru gravele dezechilibre ale nivelului de trai din statele membre și Republica Moldova.

Studii de impact de dată recentă relevă faptul că există temeri în rândul populației referitoare la riscul de sporire a concurenței, de competitivitate, fără însă a se avea în vedere faptul că aceleași riscuri existau și în comerțul cu statele ex-sovietice. Din datele statistice oficiale peste 30% din importuri provin din Ucraina. Belarus este un concurent foarte important, iar materiile prime din Rusia sunt foarte calitative.

Chiar dacă Rusia a reacționat negativ imediat după parafarea Acordului de la Vilnius, introducând sancțiuni economice, UE poate contracara, chiar echilibra impactul negativ al propriilor politici comune, cu programe de susținere financiară și înlesniri comerciale, de îmbunătățire a cunoștințelor și competențelor care contribuie la creșterea capacităților concurențiale ale producătorilor naționali care, în cele din urmă, trebuie să înțeleagă că nu pot fi menținute la infinit aceleași practici ineficiente.

Dependența de Rusia nu doar că nu a dat rezultate în ultimii 20 de ani, dar Republica Moldova trebuie să constate că este victima unor interese geo-politice, șantajul Rusiei fiind evident prin presiuni economice, tocmai pentru că, de curând, a refuzat să fie stat membru al Uniunii Vamale Rusia – Kazahstan – Belarus.

UE transmite un mesaj ferm de sprijin politic pentru calea europeană a Republicii Moldova prin liberalizarea pieții pentru restricțiile create de Rusia.

Privind dintr-un alt plan, aderarea Republicii Moldova la Acordul de liber schimb va reprezenta o nouă barieră în soluționarea conflictului înghețat transnistrean.

Autoritățile separatiste refuză alinierea politicii de la Chișinău acum mai mult ca niciodată, fapt de natură a crea un dezechilibru economic și mai mare dintre două regiuni ale aceleași țări în pofida faptului că benficiile acordului, sunt comune. Cât timp noile fluxuri economice nu vor viza alinierea la standardele comunitare în materie, iar Rusia va controla în continuare Transnistria, sunt create premisele dezvoltării circuitelor ilegale ale contrabandei cu alcool, țigări, produse alimentare.

Concluzii

Sub aspectul strict al prevederilor Convenției de la Viena, suspendarea aplicării unui tratat poate interveni „prin acordul părților”, doar dacă o asemenea suspendare este prevăzută de tratat. În ce privește denunțarea tratatului, acest lucru presupune o notificare adresată celeilate părți și acordul acesteia.

În mod tacit, Republica Moldova renunță în prezent la multe acorduri încheiate cu Federația Rusă sau chiar cu URSS, Uniunea Europeană reprezentând unica comunitate de state care oferă un program amplu și clar privind redresarea economică a Republicii Moldova.

Beneficiul oportunităților date presupune însă presupune alinierea cadrului normativ intern cu cel european și identificarea de soluții concrete după efectuarea unei analize pertinentă a impactului economic privind derularea acordului de liber schimb dintre Republica Moldova și UE și asumarea renunțării, cât mai curând, la acordurile, încă în vigoare, încheiate cu Federația Rusă.

Bibliografie selectivă:

A. Cărți, Tratate, Monografii

– Gaibu Corina „Impactul asocierii și Acordului de Liber Schimb cu UE asupra dezvoltării Republicii Moldova”, IDIS „Viitorul”, 2013

– Mazilu Dumitru, Dreptul internațional public, vol.I, Editura Lumina Lex, București, 2001

– Miga-Beșteliu Raluca, Drept internațional. Introducere în dreptul internațional public, Editura All Beck, București, 1998

– Niciu.I. Marțian, Drept internațional public, Ed. Servo-Sat, Arad, 1997

– Năstase Adrian, Aurescu Bogdan, Jura Cristian, Drept internațional public. Sinteze pentru examen, Ed. All Beck, București, 2000

– Preda-Mătăsaru Aurel, Tratat de Drept internațional Public, Editura Lumina Lex, București, 2002

– Șarov Igor, Ojog Igor „Evoluția politicii externe a Republicii Moldova”, Editura Cartdidact, Chișinău, 2009

– Trocan Laura Magdalena, Drept internațional public, Ed. CH Beck, București, 2014

B. Acorduri internaționale

– Convenția privind dreptul tratatelor, Viena, 1969

C. Studii

– „Comisia Europeană, Strategia de Țară 2002-2006”, Programul Național Indicativ 2002-2003, Moldova, disponibil pe site-ul http://www.infoeuropa.md/ue-privind-rm/republica-moldova-strategia-de-tara-pentru-perioada-2007-2013/, accesat pe 22.07.2014

– Stratan Alexandru, coord., Studiu „Republica Moldova: provocări și perspective ale integrării în Uniunea Vamală Rusia – Kazahstan-Belarus vs. semnarea acordului de Comerț Liber Aprofundat și Comprehensiv cu Uniunea Europeană”, INCE, Chișinău, 2013

– Ciucu Ciprian, coord., Studiul „Consecințele unei zone de liber schimb aprofundate și cuprinzătoare asupra Republicii Moldova”, București, 2011, ISBN 978-606-8202-13-6

D. Web-bibliografie:

http://ec.europa.eu/economy_finance/international/neighbourhood_policy/index_ro.htm accesată la data de 10.09.2014

http://www.worldbank.org/en/news/feature/2012/04/18/kazakhstan-in-the-customs-union-losses-or-gains#2, pagina accesată la data de 10.09.2014

http://www.statistica.md/index.php?l=ro

www.stabilitypact.org