Relații de întrajutorare [309369]

UNIVERSITATEA ”DUNĂREA DE JOS” DIN GALAȚI

SPECIALIZAREA: [anonimizat]. Univ. Dr. MIHAI ANDRONE

ABSOLVENT: [anonimizat]

2018

UNIVERSITATEA ”DUNĂREA DE JOS” DIN GALAȚI

SPECIALIZAREA: [anonimizat] – [anonimizat]. Univ. Dr. MIHAI ANDRONE

ABSOLVENT: [anonimizat]

2018

CUPRINS

Argument…………………………………………………………………………………………………..p.

CAPITOLUL I.

[anonimizat] – dimensiune esențială a educației

I.1. Delimitări conceptuale …………………………………………………………………….. p.

I.2. [anonimizat] ………………………………………………….. p.

I.3. [anonimizat] ……………………………………………………. p.

I.4. Particularități ale educației morale la vârsta școlară mică …………………….. p.

CAPITOLUL II.

Metode specifice claselor I – IV de formare a [anonimizat].1. Definirea conceptului de metodă didactică ……………………………………………. p.

II.2. Funcțiile metodelor didactice ………………………………………………………………… p.

II.3. Clasificarea metodelor de învățare ……………………………………………………….. p.

II.4. Metode specifice de realizare a orelor de educație civică în ciclul primar .. p.

CAPITOLUL III.

[anonimizat] – civice

III.1. Obiectivele și ipoteza cercetării…………………………………………………………… p.

III.2. Metodologia cercetarii ……………………………………………………………………… p.

III.2.1. Eșantionul de subiecți………………………………………………………….. p.

III.2.2. Măsurarea………………………………………………………………………………..p.

III.2.2.1. Variabile…………………………………………………. .. ……………p.

III.2.2.2. Instrumente………………………………………………………………p.

III.3.Procedura…………………………………………………………………………………………….p.

III.4.. Desfășurarea cercetării ……………………………………………………….. p.

III.4.1. Etapa inițială ……………………………………………………….. p.

III.4.2. Etapa formativă …………………………………………………….. p.

III.4. 3. Etapa finală …………………………………………………………. p.

III.5.Analiza și interpretarea rezultatelor cercetării ……………………………………… p.

CONCLUZII ……………………………………………………………………………p.

[anonimizat]. [anonimizat], să ocupe un rol secundar.

[anonimizat]ne rolul central în a-și pune amprentele pe întreaga dinamică a comportamentului civic. Din acest punct de vedere, primii patru ani de școală au aceeași importanță, pentru modelarea comportamentelor moral–civice, ca și cei șapte ani de acasă.

Am ales acestă temă din dorința de a căuta cele mai bune « căi de acces » către sufletul și mintea copilului, de a forma comportamente și valori moral – civice adecvate societății actuale.

Lucrarea de față reprezintă o abordare atât teoretică cât și practică a noțiunii de educație moral-civică, disciplină indispensabilă actului educațional. Aceasta este structurată pe două părți: partea teoretică și partea practică-tema de cercetare.

Partea teoretică abordează noțiunile despre educația morală-esență,scop,principii,rolul instituțiilor școlare în educarea elevilor de vârstă școlară mică. Tot în partea teoretică sunt explicate și strategiile didactice specifice acestei discipline, strategii descrise amănunțit și însoțite de exemple concrete,cu mare aplicabilitate la clasă.

Metodele pe care le-am descris în capitolul II sunt metode atât tradiționale cât și metode activ-participative, metode care au drept scop, educarea copilului de vârstă școlară, această perioadă fiind importantă.

Lucrarea își propune să ofere o prezentare a problematicii strategiilor de evaluare a activităților cu conținut moral-civic din ciclul primar, atât din punct de vedere teoretic cât și sub aspectul implicațiilor practice.

În vederea elaborării acestei lucrări am consultat lucrări de referință și alte materiale bibliografice din literatură de specialitate, care se regăsesc în lista bibliografică de la sfârșitul lucrării.

Am ales această temă de cercetare deoarece lucrez într-o instituție școlară din mediul rural, unde copiii au nevoie de multă educație de grup, ei provenind din familii cu caracteristici sociale diferite.

Sarcina mea, ca lider de grup, este aceea de a găsi toate metodele și procedeele posibile și, în același timp, pertinente, în așa fel să pot să- i fac pe cei din grup să relaționeze între ei, fără a se naște conflicte de orice natură, să conștientizeze că toți sunt oameni indiferent de orice.

Am speranța că lucrarea mea poate fi un sprijin pentru colegii mei învățători și profesori, care studiază problematica conduitei morale și civice în cazul elevilor de vârstă școlară mică.

CAPITOLUL I.

Educația moral – civică – dimensiune esențială a educației

I.1. Delimitări conceptuale

,,Educația este un fapt social și individual în acelați timp. Este ceva care se întâmplă în jurul nostru și în acelați timp se întâmplă cu noi. De la naștere până la moarte, fiecare dintre noi este spectatorul și actorul acestui fapt.Fiecare om, prin cugetarea și simțirea lui, aduce o parte de modificare în ființa fiecăruia dintre semenii săi în parte și a grupului social în totalitatea sa.În același timp, fiecare acțiune, gândire sau sentiment individual, nu numai că influențează pe cei din jur, dar influențează și pe individul însuși de la care emană.’’(Constantin, Narly, 1980, p.59)

Educația morală este o latură a educației care are ca scop, formarea profilului moral al personalității și al comportamentului socio-moral al omului. În condițiile societății contemporane, ale societății democratice cresc rolurile relațiilor sociale și ale responsabilității individului față de el însuși, față de cei din jur și față de societate, apărând noi probleme de etică și de comportament (de conduită) ale individului și ale membrilor societății. În acest context constă și importanța educației morale, ca și a educației pentru democrație în unitățile de învățământ și în afara acestora.

Nu trebuie înțeleasă greșit noțiunea de a fi liber , aceasta nu implică faptul că omul poate face ce își dorește..a fi liber înseamnă de a fi sigur pe tine, de a te purta și comporta normal, cuviincios în orice situație și nu în ultimul rând, de a-.ți face datoria, de a -ți îndeplini sarcinile și îndatoririle ca cetățean al acestei societăți în continuă schimbare.

Când observăm la copil că are deja formate deprinderi de a-și face datoria, atunci putem spune cu adevărat că el a devenit liber. Dacă a fost educat disciplinar, din punct de vedere moral, copilul își poate forma o traiectorie pozitivă în viață.

În cadrul relațiilor sociale ce se stabilesc între oameni, care pot fi de ordin moral sau pot avea și o parte morală, se realizează educația morală.

Se știe că factori care țin de dezvoltarea genetic a copilului care ajută la formarea caracterului și comportomen

Formarea caracterului și comportamentului este legată de o serie de particularități psihice și somatice ce corespund unor etape de evoluție. Jean Piaget amintește de stadiul realismului moral și stadiul cooperării care este caracteristic copilăriei Delimitarea lor se întemeiază pe interpretarea respectului, considerat ca fiind ,,sentimental interindividual cel mai caracteristic vieții morale”, el exprimând valoarea atribuită unei personae, diferențiata de ceilalți și considerate ca un tot unitar. Atunci când această valoare este atribuita de cineva ce se simte inferior altcuiva, considerat superior, avem de-a face cu respect unilateral, iar când fiecare recunoaște valoarea celuilalt avem de-a face cu respect reciproc sau mutual.”( Jean, Piaget, 1965, p.187-192).

Cel e-al doilea stadiu este stadiul realismului care apaține copiilor de 7-8 ani. Acum apare relația dintre adult și copil ca find o relație cu un caracter unilateral, mai exact, acum adultul reprezintă modelul, aspirația și în același timp, copilul se supune adultului prin prezența acestuia și prin recunoașterea valorii lui.

Al treilea stadiu este cel characteristic vârstei de 7-12 ani. Apare acum alt tip de respect și anume cel reciproc. Din acest motiv, process de conduit morală devine un process de coordonare în care sunt antrenați ambii parteneri, atât adultul cât și copilul.

Trebuie menționat faptul că apare o diferență între ultimile două stadii: dacă în prima etapă exista o regulă oarecare care va impune o conduit corespunzătoare de la persoana care trebuie să respecte la persoana respectată în cealaltă etapa aceiași regula va avea un efect pe planul conduitei morale numai în măsura în care devine și o expresie conștiinței.

În esența formarea personalității se exprimă ,,în transformarea datului obiectiv, anterior și exterior individului(principia, norme, reguli, valori) în subiectivitatea angajată, adică în convingeri și atitudini morale care să întemeieze comportamente concordante cu morala socială.(Iosivescu,V., 2004,p. 9). Sunt întrutotul de acord cu ceea ce susține Elena Istrate și anume faptul că ,,nu este posibilă formarea personalității fără a ține seama de aspectul care ar trebui să domine întreaga noastră viața sufletească: aspectul moral.”(Jinca, Ioan; Istrate, Elena, 1998, p.127).

Științele filozofice se ocupă cu studiul morale ca și concept: morala este o formă a conștiinței sociale, care reflectă ansamblul concepșiilor, ideilor și principiilor (normelor) care călăuzesc și reglementează comportarea (conduită)oamenilor în relațiile personale, în familie, la locul de muncă și în societate, în general. Cuvântul ,, morală” își are originea în latinescul mos-moris, moralis – moravuri, obiceiuri de comportare (conduită), morală.iar cuvântul ,, etică” își are originea în grecescul ethikos sau ethos – caracter, mod habitual de viață, moral, etc.

Etica este știința care studiază legile moralei. Ea operează cu o serie de concepte (categorii) care polarizează în jurul a două categorii principale: cea a binelui – ceea ce înseamnă: corectitudine, dreptate, adevăr, egalitate, fraternitate, cinste, datorie, rrespect, stimă, întrajutorare, altruism. etc. care exprimă generalizări pozitive de comportări (conduită), demnă, civilizată și cea a răului – ceea ce înseamnă incorectitudine, nedreptate, minciună (neadevăr), inegalitate, necinste, inechitate egoism, lipsă de respect etc. care exprimă generalizări negative ale comportării (conduitei), nedemne, necivilizate.

Chiar dacă s-au dat, de – a lungul timpului, diferite sensuri conceptului de educație, se poate observa, că toate acestea, au o componentă comună și anume formarea, transformarea și modelarea ființei umane. Avem aici de- a face cu două componente ale educației care sunt înstrânsă legătură, una cu cealaltă: morala și civismul.

,, Morala este un fenomen social, o formă a conștiinței sociale care reflectă relațiile ce se stabilesc între oameni, într-un context social delimitat în timp și spațiu, având o funcție reglatoare asupra conviețuirii umane, stimulând și orientând comportamentul uman, în concordanță cu cerințele sociale (I. Nicola,1992, .206). Cu ajutorul acestui citat, I.Nicola definește obiectiv morala, considerând-o ca pe un fenomen care se bazează pe relațiile sociale dintre indivizi, în diferite medii sociale, relații care au ca scop formarea unor comportamente umane,adecvate societății în care se trăiește.

Civismul, cea de a doua component, are rolul de a face legătura dintre om și societatea ăn care conviețuiește, care are rolul de a forma omul ca cetățean. Ca elemente componente ale civismului amintesc patriotismul, demnitatea umană, respectul de sine și pentru sine dar și a celor din jurul său care formează națiunea, apartenența la religie, respectarea naționalității fiecărui individ fără a se face discriminări.

Îmbinând cele două component, ajungem la concluzia că scopul definitoriu al educației moral-civice este acele de a forma caractere umane, cu comportamente civice, pozitive, specifice unor cetățeni-model.

,,Educația moral-civică este o componentă a educației în legătură cu care se poartă unele discuții controversate, unii autori pronunțându-se în favoarea acestei formulări, în timp ce alții abordează separat educația morală și separat educația civică.’’ (Călin,Marin, 1995,p. 87).

I.2. Obiectivele educației moral – civice

Scopul educației moral-civice este formarea conștiinței moral-civice și formarea conduitei morale și civice ce se realizează prin informații de natură teoretică și apoi prin aplicarea lor practică. Se impune precizarea că această separare între sarcinile de factură teoretică și cele de natură practică este făcută din considerente didactice, pentru că în realitate, ele acționează în sinergie, profilul moral-civic al subiectului dezvoltându-se simultan pe ambele laturi, presupunând deopotrivă informație și acțiune, sentimente, convingeri-fapte.

Ca orice disciplină de studiu, și disciplina Educație moral-civică își porpune o serie de obiective care trebuiesc îndeplinite. Acestea , în general, își propun formarea profilului moral al personalității. Acestea sunt:

A.Formarea constiintei morale,

B.Formarea conduitei morale,

C.Formarea trasaturilor pozitive de caracter

Mai jos , voi încerca mai jos să prezint câteva aspecte ale acestor obiective:

– formarea conștiinței și gândirii morale: aceste obiective urmăresc însușirea teoretică și practică a noțiunii de democrație, de umanism, de dragoste pentru muncă, de cooperare, de respect, de comportare civilizată; toate aceste obiective trebuie să fie îndeplinite în concordanță cu drepturile și obligațiile omului;

– formarea de convingeri și sentimente morale: aceste obiective se referă la faptul că noțiunile teoretice și normele morale este necesar să se transforme în trăiri afective pozitive, trăiri care să se poată transforma în convingeri și sentimente morale, acestea combinându-se cu starea de rațiune.

Fiind o ființă superioară, omul are puterea să înțeleagă și să trăiască afectiv deoarece conștiința morală se dezvoltă sub formă de convingeri și sentimente de natură patriotică, umană, de cooperare, de respect, de întrajutorare.

Deoarece educatia pentru democratie este un proces lung si complicat, este bine ca o actiune sistematica in acest sens sa inceapa devreme. Elevii mici nu sunt izolati de lumea in care traiesc, cu atat mai putin de viata "cetateneasca". Ei sunt implicati in viata sociala prin familiile lor, prin grupele de joaca si de invatatura si prin relatii specifice pe care le au cu diferite institutii si organizatii (ca, de pilda, scoala, biserica, policlinica, politia, primaria, cluburi, organizatii non-guvernamentale etc.). La varsta de 8-10 ani, corespunzatoare claselor a III-a si a IV-a, este extrem de important ca temele si strategiile de lucru in cadrul educatiei civice sa fie alese tinand cont de experienta sociala a elevilor si de posibilitatile deja existente in aceasta perioada de resemnificare prin integrare a cunostintelor dobandite de catre elevi la alte discipline.

Obiectivele predarii/invatarii educatiei civice in clasele a III-a si a IV-a sunt:

– cunoasterea de catre elevi a valorilor si practicilor democratice de baza;

– formarea la elevi a competentelor si atitudinilor solicitate de exercitarea cetateniei intr-o societate democratica, precum competentele de comunicare, de participare sociala si atitudinea toleranta;

– cunoasterea drepturilor copilului si a institutiilor/organizatiilor implicate in respectarea acestorea;

– dezvoltarea capacitatii de a face deosebirea, in raport cu un anumit context, intre "bine si rau", intre "practici democratice" si "practici nedemocratice", pornind chiar de la activitatile de educatie civica realizate in clasa.

In clasa a III-a, curriculum-ul de educatie civica propune, prin obiectivele, continuturile si strategiile avansate, ca elevii:

– sa se gandeasca pe sine si pe ceilalti in termeni de persoana;

– sa discute despre asemanari si deosebiri intre persoane;

– sa demonstreze respect de sine si respect fata de altii, ca si grija fata de sine si fata de ceilalti (persoane, elemente ale mediului natural sau social);

– sa discute despre efectele pozitive ale respectului, curajului, bunatatii, sinceritatii, demnitatii si despre efectele sociale negative la corelatelor lor negative (discutia va tine seama tot timpul de contexte);

– sa–si formeze si sa demonstreze atitudini pozitive fata de obiecte si lucruri, plante si animale, persoane.

In clasa a IV-a, curriculum-ul de educatie civica propune, prin obiectivele, continuturile si strategiile avansate, ca elevii:

– sa inteleaga si sa aprofundeze notiunea de grup;

– sa recunoasca si sa descrie grupurile de care apartin (familia, grupul de joaca, grupul de invatare, grupul de prieteni etc.);

– sa discute despre rolul regulilor in grup;

– sa cunoasca si sa discute despre diferite tipuri de relatii ingrup, atat pozitive, cat si negative;

– sa exerseze solutii non-violente pentru conflictele din interiorul grupului

– sa discute despre institutiile improtante ale statului roman si sa cunoasca simbolurile nationale.

Curriculum-ul este axat pe cateva concepte fundamentale ale democratiei, pe care invatatorii sunt invitati sa le ia in considerare si sa le discute/problematizeze cu copii, in cadrul fiecarei teme abordate, in functie de specificul acesteia. Aceste concepte si valori sunt: autoritatea,drepturile/indatoririle/responsabilitatile,toleranta/respectul/diversitatea/diferenta/egalitatea,valori/norme/reguli/comunicarea, dreptatea, libertatea, proprietatea, prietenia, spatiul public/spatiul privat.

Între aceste obiective si dimensiuni ale educatiei civice in scoala este nevoie de o articulare flexibila, în functie de clasa, de o anumita situatie de învatare, de specificul unei comunitati etc. Echilibrul, in situatia unui demers didactic încununat de succes, este obtinut când dobandirea de cunostinte nu devine unica sau principala tinta, ci este vazuta ca suport sau mijloc pentru reflectia critica asupra valorilor si normelor si pentru formarea si dezvoltarea de atitudini si comportamente. Cunostintele sunt extrem de importante în definirea si in exersarea competentelor asociate cetateniei, dar un "bun cetatean" nu este doar persoana ce stie multe în mod temeinic.

A fi cetatean într-o societate democratica înseamna a te implica in viata comunitatii din care faci parte, a dori si a fi in masura sa influentezi în mod competent decizia politica luata la diferite niveluri, a te purta intr-un anumit mod cu celelalte persoane, pe baza unor atitudini precum respectul, toleranta, deschiderea catre opiniile celorlalti etc.

Democratia, ca regim politic, este încercarea (reusita) de a gestiona în mod pasnic diferentele dintre oameni, astfel încât, prin acceptarea pluralismului, urmarirea intereselor personale sa poata coexista cu urmarirea a ceea ce se cheama interes sau bine general.

Formarea atitudinilor si comportamentelor democratice, în special în ceea ce priveste comunicarea sociala, trebuie si poate sa înceapa de la vârste mici, astfel încât deprinderi pozitive sa fie exersate în contexte diferite si consolidate in timp. A sti sa-i asculti pe altii, a sti sa-ti exprimi ideile/opiniile personale în mod argumentat, a participa la dialog in mod decent, a face fata conflictelor si a le gasi acestora o rezolvare constructivå nu sunt lucruri usor de învatat. Competentele de acest gen au nevoie de o formare sistematica, în timp, care sa permita actualizarea lor flexibila, în functie de situatie.

I.3. Principiile educației moral – civice

Orice proces se conduce și se delurează după anumite principii. Același lucru se întâmplă și cu procesul educației morale. Procesul educației morale se realizează după o serie de principii care au apărut în cadrul educației. Dacă ar fi să definim aceste principii le-am defini sub forma unor cerințe fundamentale care se referă la organizarea și desfășurarea educației morale. Dacă educația moral-civică se defășoară în procesul instructiv-educativ , ele sunt principii fundamentale ale procesului didactic.

1). Principiul imbinarii conducerii pedagogice cu independenta elevilor = exprima cerinta ca educatorul prin mijloace pedagogice subtile sa dirijeze spiritul elevilor spre aplicarea cerintelor impuse. Scopul acestei dirijari il constituie transformarea elevilor, a colectivelor scolare in subiecti ai educatiei ( conducatori ai propriei conduceri pedagogice).

Conducerea pedagogica se refera la pregatirea elevilor pentru autoeducatie, autoinstruire, elevul devenind mai capabil sa se dezvolte pe sine.Este clar ca doar intre “zidurile scolii” nu se reuseste procesul de formare al personalitatii elevilor.

Acest principiu avertizeaza educatorul asupra pericolului pe care il prezinta folosirea metodelor autoritare precum si tutelarea neprincipiala a elevilor ( acest autoritarim este prezent de obicei si in familie, copilul nu este capabil sa se autodirijeze, spre sfirsitul adolescentei se ajunge la crize, devianta, delicventa).Dar independenta elevului in procesul educatiei morale nu inseamna lipsa de disciplina. Acesta independenta reflecta nivelul superior pina la care se ridica conducerea pedagogica a elevilor( realizindu-se obiectivele educatiei morale).

Prin acordarea independentei si autonomiei trebuie sa realizam orientarea acestui proces in forme mai directe, mai subtile ( controlam dezvoltarea elevilor prin forme pe care ei sa nu le sesizeze ) stiut fiind faptul ca orice influenta externa este perceputa ca fiind coercitiva de catre elevi, generind opozitie.

2) Principiul sprijinirii pe elementele pozitive ale elevilor in vederea inlaturarii celor negative.

Acest principiu exprima cerinta ca educatorul sa tina intotdeauna seama ca fiecare copil dispune de anumite resurse interne pozitive. Resursele pozitive descoperite si cultivate le inlatura pe cele negative. Aceste resurse pozitive pot duce la schimbari radicale in plan atitudinal si comporamental ( un fel de inlaturare naturala a comportamentelor negative).

Aest principiu deschide perspective largi procesului de corectare si educatie a elevilor cu deficiente caracteriale. Deficitarii caracteriali nu pot fi rezolvati prin metode coercitive ( vezi probema recidivei din institutiile in care se folosesc constringerile).

3) Principiul imbinarii respectului cu exigenta fata de elevi.

Acest principiu include doi termeni complementari : respect, exigenta.

Respectul profesorului fata de personalitatile elevilor se reflecta in atentia, pretuirea cu care este tratat elevul. In conditiile manifestarii unui astfel de respect, exigenta profesorului fata de activitatea si comportamentul elevilor se transforma intr-un stimulent permanent in munca de educatie. Elevul se autodepaseste si se autoperfectioneaza iar exigenta profesorilor se concretizeaza in dorinta acestuia de a –si ajuta elevul sa raspunda cerintelor stabilite.

Intotdeauna cerintele aduse in fata elevilor trebuie sa reflecte si respectul educatorului fata de elevi, astfel fiind instalat un climat favorabil dialogului propice unei receptari mai usoare si mai trainice din partea elevilor vis-a vis de exigentele puse in fata lor.

Toate variantele de manifestare a exigentei fata de elevi trebuie sa dezvolte spiritul de raspundere a acestora. In cazul cerintelor de natura jignitoare se poate ajunge pina la anihilarea credintelor in puterile personale ( ale elevilor), esecul avind loc dupa o incordare a relatiilor profesionale sau instrainarea elevilor.

Educatorul trebuie sa manifeste intransigenta fata de atitudini si comportamente negative ale elevilor. Intransigenta trebuie imbinata organic cu increderea in posibilitatile elevului si cu respectul fata de elev ( de exemplu elevii mici intuitiv “ simt” profesorul, acestia devenind judecatori ai profesorilor ).

4) Principiul unitatii, continuitatii si consecventei influentelor educative.

Acest principiu isi are originea in faptul ca procesul educatiei are un caracter unitar. Toate actiunile si influentele educatorului trebuie sa se incadreze in contextul intregului sistem educational al formarii elevului. Continuitatea influentei educative = presupune ca fiecare succes sa devina baza de pornire in intelegerea , insusirea si aplicarea in viata a celorlalte norme si percepte morale. Continuitatea se face prin mentinerea aceluiasi educator pe o durata cit mai lunga la conducerea aceluiasi colectiv scolar. Continuitatea se mentine prin preocuparea fiecarui educator in dezvoltarea tuturor trasaturilor pozitive ale elevilor ,cultivate de factorii anteriori si de cei din paralel cu actualii( ceilalti profesori si cei actuali ).

Consecventa influentei educative = preocupare a tuturor educatorilor pentru a finaliza masurile intreprinse, pentru a nu veni in contradictie cu influenta pozitiva exercitata de ceilalti, pentru adoptarea unei atitudini ferme in vederea realizarii scopului comun. Acest principiu conduce la crearea unor conditii favorabile pentru adaptarea elevilor la o mare varietate de cerinte educative prin stimularea lor in procesul educatiei.

5) Principiul respectarii particularitatilor de virsta si intelectuale.

Acest principiu este comun si instruirii morale si educatiei morale. Se bazeaza pe ideea progresivitatii si diferentierii actiunii in concordanta cu posibilitatile elevilor. In acest caz se lucreaza tinind cont de particularitati individuale ( care au in vedere anumite instincte, dispozitii afective, temperamentul, energia psihica, nivelul constiintei morale ), particularitati individuale legate de virsta, se tine cont de stadiile dezvoltarii.

I.4. Particularități ale educației morale la vârsta școlară mică

Majoritatea studiiilor recente apărute în ramura științelor educației sunt aglomerate cu remarci de formă,, criza culturalului’’care este considerată ceva obișnuit, ceva care poate fi răspândit la general sau ,,criza difuzării de cunoștinte’’(Emil Păun, 1982, 27).

În zilele noastre preocuparea esențială a lumii noastre, cea de toate zilele, în care trăim momentan,aceea a vitezei accesului la informație, nu a întârziat să se manifeste în educație prinnumeroasele tehnici de memorare rapidă, lectura rapidă, învățarea rapidă, bucurându-se deatentia sporita a cercetătorilor în psihologia învățării și a celor din alte ramuri ale stiinteloreducatiei. Este firesc, deci să ne întrebăm dacă tehnica vitezei este cel mai bun criteriu cândvorbim de învățare sau să ne întrebăm asupra finalităților educației din perspectiva noilor realizări ale culturii.

Educația moral – civică urmărește formarea acelui set de competențe civice necesare și suficiente, pentru a face din copil un locuitor al cetății, un bun cetățean, urmărind cultivarea integrității morale a micilor școlari sub aspectul conștientizării propriului Eu și al modelării comportamentului ca viitori membrii ai comunității sociale.

Formăm comportamentul civic al elevilor oferindu-le în permanență ca exemple, propriul nostru comportament. Ca urmare, cunoștințele ce urmează a fi predate în orele de educație civică vor fi asimilate în mod firesc și vor întregi aportul în formarea unor deprinderi și priceperi cu ajutorul cărora elevul de vârstă școlară devine apt să se adapteze cu succes cerințelor și normelor pe care societatea le impune.

La nivelul ariei curriculare „Om și Societate” cu ajutorul disciplinelor : Istoria Românilor, Religie, Educație Civică, micul școlar află modele exemplare de comportament în spiritul valorilor morale care s-au impus în societate de-a lungul timpului. Astfel, din lecțiile de istorie, copilul află atât despre modul de organizare al societății din cele mai vechi timpuri până în epoca modernă și contemporană iar din lecțiile de religie, acesta descoperă rolul divinității, apartenenței la religia creștin-ortodoxă.

Pentru bună reușită a educației moral-civică, un rol important îl au lecțiile de limba română care, prin felul în care sunt prezentate textele în manuale, oferă exemple concrete de fapte, atitudini, evenimente, pe care elevii le analizează și le discută. Menirea acestor texte este aceea ca elevii să își însușească concepte, idei și comportamente pozitive.

Textele că au ca temă,familia, contribuie la dezvoltarea concepției personale și despre membrii grupului (părinți, frați, rude, prieteni). Prin receptarea mesajelor acestor lecturi, copilul conștientizează necesitatea implicării active în viața unei familii, deprinde obișnuința de a se gospodări și în același timp realizează faptul că , pe lângă drepturile de care se bucură în cadrul familiei îi revin și o serie de îndatoriri.

Textele referitoare la activitatea educativă contribuie la formarea unor atitudini corespunzătoare față de școală, față de colegi și prieteni, ajutându-l pe copil să se integreze cu ușurință cerințelor impuse de societate.

Elevii dobândesc capacitatea de a asculta și de a se face ascultați, de a-și face cunoscute propriile opinii, acceptând totodată părerile celorlalți. În funcție de împrejurările și de persoanele cu care vine în contact, copilul conștientizează importanța folosirii formulelor de politețe, într-o manieră care să dovedească cunoașterea și respectarea normelor de comportare civilizată în situații diferite. Buna- cuviință, comportamentul corect, conduită morală care cimentează atitudinea copilului în relațiile cu ceilalți.

De fiecare dată s-a insistat pe crearea unor scene care să conțină scene de dialog, a unor povestiri și desene care să scoată în evidență trăsăturile amintite mai sus. S-au folosit multe proverbe și zicători și s-au organizat așa zise „procese” unde au fost puse în discuție unele aspecte.

Copiii au participat cu entuziasm și lecțiile nu au fost simple lecturi ale unor texte, ci discuții care sigur au avut ecou în sufletul copiilor.

Selectând fapte și întâmplări din universul apropiat copiilor, suportul ilustrativ al lecțiilor, problematica pusă în discuție, constituie un real sprijin acordat copiilor în luarea unor decizii pozitive, ajutându-i să-și formuleze propriile opinii în aprecierea unor situații cu conținut civic.

Acest lecții sunt eficientă în funcție de modul în care ajută elevii să-și însușească convingerile morale prin propriul lor efort. În felul acesta, elevii își modelează singuri propria lor conștiință civică.

Dezvoltarea și manifestarea unor atitudini favorabile luării deciziilor și exprimării opiniilor față de activitatea grupurilor din care fac parte, reprezintă unul din obiectivele care contribuie la antrenarea copiilor în activități directe.

Aceste activități se pot organiza fie pe grupe de elevi, fie cu întreaga clasă și pot îmbrăca diverse forme : jocuri cu rol, dramatizări, exerciții de simulare a unor cazuri concrete, dezbaterea unor fapte reale, elaborarea unor compuneri cu caracter civic, vizionarea unor filme urmată de comentarea imaginilor, vizite și altele.

Procesul de construire a modelului de educație în și pentru democrație e complex și trebuie să angajeze nu numai grupul de educatori ci și părinți, instituțiile culturale, mijloacele de comunicare în masă, într-un cuvânt, societatea.

Texte cu o încărcătură moral-civică urmăresc să dezvolte la copii încrederea în propria persoană sau în ceilalți accentuând faptul că încrederea se dobândește și se păstrează prin fapte; că respectul înseamnă prețuire, considerație, față de propria persoană, familie, față de cei din jur și care se manifestă prin felul în care vorbim, gesturi și fapte; curajul înseamnă îndrăzneală, eroism; lașitatea este lipsă de curaj și onoare; s-a pus accent pe faptul că a fi mai bun înseamnă a dovedi bunăvoință, blândețe, omenie pentru cei din jur și că bunătatea se demonstrează prin fapte; s-a scos în evidență faptul că sinceritatea este o însușire pozitivă pe care o poate avea o persoană, iar că minciuna este o însușire negativă..

Dezvoltarea și manifestarea unor atitudini favorabile luării deciziilor și exprimării opiniilor față de activitatea grupurilor din care fac parte, reprezintă unul din obiectivele care contribuie la antrenarea copiilor în activități directe.

Aceste activități se pot organiza fie pe grupe de elevi, fie cu întreaga clasă și pot îmbrăca diverse forme : jocuri cu rol, dramatizări, exerciții de simulare a unor cazuri concrete, dezbaterea unor fapte reale, elaborarea unor compuneri cu caracter civic, vizionarea unor filme urmată de comentarea imaginilor, vizite și altele.

Procesul de construire a modelului de educație în și pentru democrație e complex și trebuie să angajeze nu numai grupul de educatori ci și părinți, instituțiile culturale, mijloacele de comunicare în masă, într-un cuvânt, societatea.

CAPITOLUL II.

METODE SPECIFICE CLASELOR I – IV DE FORMARE A DEPRINDERILOR MORAL-CIVICE

II.1. Definirea conceptului de metodă didactică

Din punct de vedere etimologic termenul “metoda” derivă din grecescul “methodos” (odos = drum, cale; metha = spre, către), și are înțelesul de “drum spre”, “cale de urmat în vederea atingerii unui scop”. Din perspectiva didacticii, metoda reprezintă calea care este urmată, drumul ce conduce la atingerea obiectivelor educaționale. Însă schimbările impuse de evoluția câmpului educațional au favorizat apariția de noi metode și au făcut ca semnificația conceptului de „metodă” să se îmbogățească cu atribuții noi, acest lucru fiind posibil prin extinderea sferei și a conținutului noțiunii de metodă didactică. Astfel, în sens praxiologic metoda „are înțelesul unui mod eficient de acțiune”(Cerghit, Vlasceanu, 1988, p.179 apud Panturu, 2009/2010, p.173). În sens mai larg, din punct de vedere praxiologic, metoda este o modalitate practica de lucru a profesorului cu elevii, o tehnica de realizare a acțiunii de predare și învățare. În schimb, din punctul de vedere al cuplului educațional, metoda este „un ansamblu de operații mintale și practice”(Ionescu, Radu,1995, p.142 apud Panturu, 2009/2010, p.173) , datorită cărora elevul descoperă sau i se descoperă baza evenimentelor, a proceselor, a fenomenelor, acest lucru find posibil cu sau fără ajutorul profesorului. Însă, din punctul de vedere al finalităților urmărite metoda este definită ca modalitate practică de acțiune cu ajutorul cărora elevii își înșusesc cunoștințe, își formează deprinderi, priceperi, capacități și atitudini. Așadar, metodele vizează atât modul în care se transmit cunoștințele cât și dezvoltarea unor calități intelectuale și morale, precum și controlul dobândirii cunoștințelor și al formării abilităților.

Cucoș (2006) susține faptul că metoda are un caracter polifuncțional doarece poate participa simultan la realizarea mai multor obiective educațioanale. Alegerea făcută de către profesor pentru o anumită metodă didactică se realizează ținând cont de finalitățile educației, de conținutul procesului instructiv, de particularitățile de vârstă și de cele individuale ale elevilor, de natura mijloacelor de învățământ, de experiența și competența didactică ale profesorului.

II.2. Funcțiile metodelor didactice

Specialiștii (Cucos, C., Panțuru S.) susțin faptul că metodele dețin mai multe funcții specifice:

Funcția cognitivă. În cadrul acestei funcții, pentru elev, metoda constitue o cale de acces spre cunoaștere, spre însușirea comportamentului uman; metoda devine pentru elev un mod de a afla, de a cerceta, de a descoperi.

Funcția formativ-educativă, metoda nu mai este o cale de transmitere a unor cunostinte ci și un proces educativ.

Funcția instrumentală sau operațională, „metoda serveste drept tehnică de execuție, mijlocind atingerea obiectivelor instructiv-educative” (Cucos, C., 2006, p.287.)

Funcția normativă sau de optimizare a acțiunii, metoda arată cum trebuie să se procedeze, cum să se predea și cum să se învețe pentru a se obține cele mai bune rezultate.

În afară de acestea, fiecare metodă deține, de obicei, o funcție specifică prin care se impune față de alte metode, care îi conferă o anumită identitate. De exemplu, exercițiul este exercițiu și nu altceva, tocmai prin funcția lui aparte, formarea de noi structuri operatorii, de noi priceperi și deprinderi, prin repetiție a unor acțiuni sau operații.

Procesul de învățământ reprezintă „o cale spre cunoașterea și transformarea realității, metoda fiind un anumit mod de a proceda care plasează elevul într-o situație de învățare, mai mult sau mai puțin dirijată, ce tinde să se apropie de ceea ce specifică cercetăriile științifice.” (Panțuru, 2009/2010, p.175). Astfel metoda devine o cale de descoperire a adevărurilor, adică elevul își însușeste cunoștințe noi, și își aprofundează cunoștințele deja existente.

În concluzie, „metoda este un ansamblu organizat de procedee, cosiderate ca fiind cele mai adecvate situației de învățare.” (Panțuru, 2009/2010, p.174).

II.3. Clasificarea metodelor de învățare

Modul tradițional de a prezenta conținuturile în cadrul procesului instructiv-educativ este bazat pe utilizarea metodelor tradiționale. Metodele tradiționale sunt metode pasive, care nu implică activ copilul în activități. Copilul receptează pasiv informațiile și cunoștințele care i se transmit. Metodele tradiționale mai sunt denumite și metode clasice și sunt bazate pe comunicarea directă, transmiterea directă a cunoștințelor. Joița E. (2002) afirmă că prin folosirea metodelor tradiționale în cadrul activităților instructiv-educative, copilului i se oferă un mod de a gândi. Copilul își va însuși șablonul mental de cunoaștere oferit de profesor.

Cerghit I. (2006) afirmă că metodele tradiționale sunt rigide și prezintă neajunsuri, dar pot evolua, deoarece au resursele necesare în perspectiva învățământului modern și activ.

Metodele tradiționale pot fi optimizate pentru cerințele actuale ale învățământului.

Principalele neajunsuri ale metodelor tradiționale sunt:

instruirea este prioritară;

sunt centrate pe conținut și pe dezvoltarea intelectuală a copilului;

cadrul didactic este în rol principal, acesta având rolul de a transmite cunoștințe;

accentul este pus pe predare;

copilul este privit ca obiect al activității de instruire;

ignoră însușirea metodelor de muncă independentă;

sunt dominant verbale;

sunt bazate pe activitatea de reproducere;

încurajează competiția;

relațiile între profesor și copii sunt rigide;

nu au un caracter aplicativ.

Metodele tradiționale îl solicită mai mult pe cadrul didactic și nu pe elev. Elevul este pasiv în activități, rezumându-se doar la receptarea informațiilor. Prin utilizarea în mod frecvent a metodelor tradiționale copilul nu își dezvoltă operațiile gândirii.

„Temenul de modern este folosit în educație, de obicei pentru a releva situația avansată a prezentului în relație cu trecutul care a fost depășit prin dezvoltare. Pentru unii, modernitatea este opusă practicilor tradiționale și se caracterizează prin schimbare, inovație și dinamism.” (Oprea, C. L., 2007, p. 101)

Pentru a înlătura din neajunsurile pe care le prezintă metodele tradiționale, pedagogia modernă îndeamnă la utilizarea unei game largi de metode în cadrul activităților instructiv-educative. „Aplicarea diversificată a metodelor ușurează trecerea cu rapiditate de la o activitate la alta, de la un nivel cognitiv la altul, de la concret la abstract și invers, de exemplu, și prin aceasta condiționează un studiu mai aprofundat, asimilarea deplină a noțiunilor datorită integrării fazelor verbalo-conceptuale și practice ale învățării, oferă posibilități mai bune de transfer, de generalizări, de concretizări.” (Cerghit, I., 2006, p. 61)

Datorită rapidității cu care evoluează societatea în care trăim, elevii au nevoie de capacitatea de a selecta informațiile și de a alege ceea ce este importante sau nu pentru interesele lor. Un important obiectiv care trebuie urmărit în evoluția copiilor este dezvoltarea gândirii critice, acest demers realizându-se prin utilizarea în mod special a unor strategii de învățare activ-participative. Pentru dezvoltarea gândirii critice, cadrul didactic trebuie să utilizeze metode, procedee și tehnici de învățare eficiente.

Bocoș M. (2008) afirmă că pedagogia modernă este o pedagogie activă și interactivă, centrată pe copil și recomandă utilizarea metodelor activ-participative. Metodologia învățământului modern este o metodologie bazată pe acțiune, care solicită mecanismele gândirii, ale imaginației și creativității.

Metodele care sunt centrate pe copil și pe propria lui acțiune se numesc metode activ-participative. Metodele activ-participative contribuie la dezvoltarea intelectuală a copilului și țin cont de capacitățile sale intelectuale. „Metoda activă este considerată aceea care permite educabilului satisfacerea trebuințelor sale de activitate, de cercetare, de creativitate, de comparare și de înțelegere a cunoștințelor prin el însuși sau în colaborare cu alți copii, în loc să le primească de-a gata de la profesor.” (Radu, I. T., Ezechil, L., 2006, p. 146)

Metodele activ-articipative sunt acele situații sau metode active propriu-zise în care elevii sunt subiecți activi, coparticipanți la propria formare, fiind scoși din ipostaza de obiect al formării. Sunt considerate metode activ-participative toate acele metode care ajută la mobilizarea energiilor elevilor, la concentrarea atenției, la urmărirea cu interes și curiozitate a lecției, la stimularea imaginației, a memoriei. Aceste metode activ-participative îl ajută pe elev să caute singur răspunsurile la anumite întrebări, să cerceteze, să găsească soluții pentru situații problematice, să prelucreze cunoștintele, să și le înșusească și să ajungă la reconstituiri și resistematizări de cunoștinte, pe scurt aceste metode îl învață pe elev să învețe și să lucreze independent. O îndrumare pas cu pas, de către cadrul didactic, care oferă toate informațiile necesare fără a-l obliga pe elev să depună un minim de efort, fără a lăsa un timp de gândire elevilor, pentru a formula întrebări sau aprecieri, nu va face decât să oprească afirmarea spontaneității gândirii și a imaginației. În schimb, lectura independentă, învățarea prin descoperire, prin cooperare, problematizarea, implică mai mulți elevi în activitatea de învățare, în comparație cu o simplă explicație, expunere sau demonstrație. Un avantaj al acestor metode activ-participative este faptul că pot fi folosite atât în cadrul activității de învățare cât și în cadrul activității de evaluare.

Valențele formativ-educative ale acestor metode interactive, atât în învățare cât și în evaluare, sunt multiple:

stimulează implicarea elevilor în mod activ la rezolvarea sarcinilor, elevi devenind mai conștienți de responsabilitatea pe care o au;

le oferă elevilor posibilitatea de a pune în practică noile cunoștințe, de a exersa priceperile și deprinderile în diferite contexte;

oferă o mai bună înțelegere a noilor cunoștințe, oferind posibilitatea integrării în bagajul de cunoștințe existent, devenind astfel operaționale;

oferă posibilitatea formării unei imagini de ansamblu asupra activității elevului, pe o perioadă mai mare de timp;

evaluarea se integrează în procesul de predare-învățare, toate cele trei componete, predarea-învățarea-evaluarea, având un aspect interactiv;

valorifică și stimulează potențialul creativ și originalitatea elevului;

elevul nu va mai învăța doar pentru nota, ci din plăcerea de a desscoperii mereu ceva nou și interesant;

reduc stresul, monotonia și stimulează elevul.

„Metodele moderne sunt, în esență, direcții noi, metodologice în explorarea universului cunoașterii. Aceste noi direcții corespund principiilor educației noi, științifice, școlii active, contemporane. Criteriile metodologice noi se materializează în conținutul și tehnologia metodelor clasice, tradiționale. Acestea le înnobilează conținutul, înlătură verbalismul, creează activismul, solicită elevul în procesul cunoașterii, creează satisfacții și împliniri, în cooperarea sa cu cadrul didactic în dobândirea sistemului de cunostințe, priceperi, deprinderi. Între aceste două tipuri de metode, tradiționale și moderne, există o strânsă legătură. Dacă primele se consideră clasice, foarte multe dintre metodele moderne sunt tot atât de clasice. Cele clasice, tradiționale, au persistat secole și milenii în problematica învățământului. Să le considerăm ca posibile de modernizat, după cum cele moderne să le înțelegem ca geneză tot în problematica și retrospectiva secolelor și mileniilor.”

(http://www.pagini-scolare.ro/Metode-procedee-educationale-si-noi-tehnologii/Folosirea-metodelor-activ-participative-in-activitatea-la-clasa/menu-id-58.html accesat la :16 august 2010, 13:38).

I.Cerghit (2008) clasifică metodele de instruire după următoarele două criterii:

– natura obiectivelor pedagogice concrete;

– conținutul instruirii.

În funcție de aceste criterii, în didactica modernă există patru categorii de metode.

. Clasificarea metodelor activ-participative, după I. Cerghit (2008)

Clasificarea metodelor și tehnicilor interactive, după C.L.Oprea (2009)

II.4. Metode specifice de realizare a orelor de educație civică în ciclul primar

Profesorul Ioan Cerghit „părintele didacticii în școala româneasca”, prezintă metodele de predare utilizate în învățământ, în general, noi încercând să efectuăm o particularizare în domeniul științelor educației.

Etimologic, metoda înseamnă „drum care duce spre..”, „cale de urmat în vederea aflării adevărului”.

În procesul de învățământ, metodă este, de fapt o cale pe care profesorul o urmează pentru a-i ajuta pe elevi să ajungă la realizarea obiectivelor prevăzute, pentru a-i face să găsească singuri calea adevărată de urmat în procesul însușirii și dobândirii de cunoștințe pe care acesta este nevoit să le pună în practică.

Metodă este veriga cea mai importantă din cadrul strategiilor didactice: chiar dacă ai cu ce, chiar dacă știi să faci, este foarte important să știi ,,cum să faci”.

În cadrul orelor de educație moral-civica, este necesar să știi să îți alegi metodele și procedeele astfel în cât în finalul orei să vezi rezultatul muncii tale.

Prima metodă și cea mai eficientă, cunoscută de mult timp este „lectură”. Prin aceasta metodă, elevul este pus în situația de a exersa actul citirii, apoi actul povestirii și nu în ultimul rând, de a știi să dialogheze cu învățătorul său cu membrii grupului, prin întrebări și răspunsuri pe marginea textului citit.

Încă din clasa I, elevul intra în contact cu texte cu mesaj moral-civic, texte care au sarcina de a-l face pe acesta să desprindă trăsături de caracter, de comportament, să facă diferența dintre bine și rău: „Punguță cu doi bani” de Ion Creanga, „Fata babei și fata moșului” de Ion Creanga, „Amintiri din copilărie” de Ion Creanga, „Domnul Trandafir” de Mihail Sadoveanu, etc.

O altă metodă adecvată acestei discipline este studiul de caz, metodă care are că specific tendința de apropiere a învățării de viața reală. Pentru aceasta se ia drept punct de plecare o situație desprinsă fie din realitate, fie din textele literare studiate și problemele reiesite din aceasta. Elementul esențial este chiar problema care creează o structură ce înglobează învățarea prin participare la analiza și discuție.

Studiul de caz se impune astfel că una dintre cele mai active metode, de mare valoare euristică și aplicativa. În acest sens, ea poate fi utilizată fie ca suport al cunoașterii inductive, fie ca bază a unei cunoașteri deductive.(Romita B. Iucu, 2008, 133)

Studiul de caz este metodă care îl face pe copil să se confrunte cu un „caz de viață”.

Organizarea activității, pentru aplicarea acestei metode se poate realiza în mai multe feluri: cazul poate fi cercetat frontal, pe grupe restrânse sau individual.

,,Eficienta acestei metode depinde de felul în care profesorul alege cazul, informațiile pe care le oferă direct sau indirect, modul în care elevii urmăresc cu atenție și interes dezbaterea problemei și asocierea cunoștințelor.

Exista riscul eșecului pentru aceasta metodă în momentul în care învățătorul are o intervenție prea insistentă în discuții.’’(Romita.B. Iucu, 2008, 135)

Explicația morală. ,,Cu ajutorul explicației morale dezvăluim conținutul unei cerințe, al unei norme și reguli morale. Dacă în clasele mai mici se insistă pe explicarea modului în care trebuie respectată o cerință morală, pe parcurs se pune accent pe motivația și necesitatea îndeplinirii ei, pe formarea criteriilor obiective de apreciere a faptelor din viața individului și a colectivului. Explicația îndeplinește două funcții: una informativa și alta stimulativă. Funcția informativă consta în conștientizarea sensului unei cerințe morale, prin relevarea notelor definitorii, prin sublinierea nuanțelor ce pot să apară în respectarea ei într-o împrejurare concretă de viață. Funcția stimulativă consta în motivarea cerinței, în declanșarea de stări afective, stimulative, prin forța persuasiva a limbajului. Pentru că explicația morală să fie eficienta, este necesar să fie legată de experiență de viață. Orice explicație pur verbală, fără argumentele și exemplele adecvate, nu va declanșa trăiri afective și deci nu va avea efecte asupra conduitei. Ori asimilarea cunoștințelor morale nu se face doar din considerente pur cognitive, scopul fiind în final determinarea conduitei corespunzătoare.’’(Cristea,Sorin,1992, 32).

Exemplul se bazează pe intuirea (sau imaginarea) unor modele ce întruchipează fapte sau acțiuni morale. Prin caracterul său viu și concret exemplul se adresează deopotrivă simțurilor, gândirii și sentimentelor, având a mare putere de influențare și de convingere. Există numeroase proverbe, maxime, expresii celebre care evidențiază rolul deosebit al exemplului în procesul educației.

În lucrarea “Educația prin sine însuși”(1991, 176), George Aslan remarca: “Nimic nu-i mai contagios că exemplul. Fără știrea noastră tindem să ne modelăm după persoanele cu care intram în contact”. Eficienta exemplului depinde de calitatea modelului, de ceea ce ilustrează el și de modul cum este perceput și reflectat acest model. La vârsta preșcolară și chiar la vârsta școlară mică modelul este preluat fără nici o prelucrare și filtrare internă sau se face o selecție a modelelor bazată pe aspecte exterioare și mai puțin pe valoarea comportamentului. Treptat se elaborează criterii tot mai solide care permit elevului să diferențieze exemplele pozitive de cele negative. În funcție de sursa modelului distingem:

– exemple directe oferite de persoane din apropierea copilului: părinți, profesori, colegi etc.;

– exemple indirecte prezentate prin descrierea unor fapte, acțiuni morale, exercitate de o persoană reală sau imaginară (exemple de cinste, modestie, de patriotism etc. întâlnite la personaje literare).

Exercițiul moral. Exercițiul constă în executarea sistematică și repetată a unor fapte și acțiuni, în condiții relativ identice, cu scopul formării deprinderilor și obișnuințelor de comportare morală, al constituirii și fixării trăsăturilor volitive și de caracter, a conduitei morale, a relațiilor morale practice. Valoarea formativă (și autoformativa) a exercițiului este relevată de numeroși oameni de seamă. Redăm câteva exemple:

Metoda exercițiului moral presupune două etape principale:

Prezentarea cerințelor și exersarea propriu-zisă. Cerințele exprimă modul în care se va desfășura activitatea și condițiile ce vor trebui respectate. Cele mai importante forme prin care se pot formula cerințele sunt: ordinul – o formă de exprimare categorică a unei sarcini; dispoziția – o formă de ordin, mai atenuată, însoțită de explicații și argumente, privind necesitatea îndeplinirii obligațiilor; îndemnul și sugestia – forme indirecte de formulare a cerințelor, ce se bazează pe anumite calități ale elevilor (simțul datoriei, al onoarei, al cinstei s.a.). În acest fel contribuim la transformarea cerințelor externe într-un mobil intern al conduitei; rugămintea – prin care solicităm cu căldură îndeplinirea benevolă a unor sarcini. Relația amicală între profesor și elevi se exprimă în acest caz în folosirea unor expresii ca: vă rog, fiți amabil etc. din care rezultă că și profesorul este pătruns de dorința sinceră ca elevii să se comporte în mod corespunzător. Alte forme de exprimare a cerințelor sunt: stimularea unei activități prin promiterea unei recompense, inițierea de întreceri între elevi, utilizarea perspectivelor, încurajarea, entuziasmarea, cultivarea tradițiilor, interdicția ca forma negativă de formulare a cerințelor.

Exersarea propriu-zisă consta în îndeplinirea consecventa și sistematică a cerințelor formulate în vederea formării conduitei morale a elevilor. Interiorizarea exigentelor cuprinse în normele și regulile morale, transformarea lor în mobiluri interne, concomitent cu formarea deprinderilor și obișnuințelor de comportare, a trăsăturilor de voință și caracter nu este posibilă decât prin antrenarea elevilor în diverse activități. Oricât de perfectă ar fi lămurirea verbală, o cerință nu se transforma în conduita decât prin intermediul exersării ei. Întreaga activitate din grădiniță și școala este o exersare organizată și dirijată ce urmărește în principal formarea conduitei moral – civice și să conducă la autonomia și libertatea personalității Metoda poate fi folosită cu succes și în procesul de autoeducație. Implica punctualitatea la ore, frecventa școlară, efectuarea sistematică a temelor, păstrarea curățeniei, respectarea tuturor normelor cuprinse în regulamentul școlar. Privită în dinamica ei, exersarea trece de la stadiul în care este declanșată de cerințe externe, impuse de altcineva, la stadiul în care se autodeclanșează, subiectul însuși impunându-și anumite cerințe după care își reglează conduită. Pentru a-și îndeplini scopul, exersarea trebuie să fie urmărită de educator în cele mai mici detalii pentru că numai astfel favorizează formarea unor deprinderi și obișnuințe corecte de comportare morală și civică.

Metoda brainstorming (furtuna în creier, asalt de idei) este o metodă care se desfășoară în mai multe etape, în cadrul grupuiul. Principalul scop al acestei metode este emiterea de idei: cu cât mai multe, cu cât mai bine. Este cea mai simplă metodă de a stimula creativitatea și de a genera noi idei într-un grup; se poate practica oral și se folosește pentru a găsi cât mai multe soluții la o problemă.

Etapele brainstormingului:

. – Se hotărește tema brainstorming-ului și se formulează ca întrebare.

. – Comunicarea sarcinii de lucru.

-Comunicarea regulilor.

Activitate frontală de prezentare a ideilor.

Înregistrarea ideilor.

Evaluarea ideilor.

Aplicații practice :

Definirea noțiunilor de relație, responsabilitate, demnitate, autoritate, înțelegere.

Prezentați cât mai multe calități pe care trebuie să le posede o persoană publică!

Care sunt drepturile copilului?

Convorbirea etică. ,, Este un dialog între profesor și elevi prin care se urmărește clarificarea cunoștințelor morale și declanșarea de stări afective corespunzătoare. Avantajul dialogului consta în antrenarea elevilor la analiză (dezbaterea) faptelor morale, în valorificarea experienței de viață a acestora. Dialogul are rolul de a-i lămuri pe elevi asupra motivației în comportamentul corect sau greșit, de a stimula preocupările lor pentru aprecierea obiectivă a comportamentului celor din jur și a propriilor convingeri și fapte.’’ (Cucoș,C-tin,1996,87).

Convorbirile etice (individuale și colective, organizate sau ocazionale) și mai ales dezbaterile pe teme morale au rolul de a antrena elevii înșiși la procesul formării convingerilor și criteriilor de apreciere morală, prin intermediul unor polemici, confruntării de opinii, de trăiri și experiențe personale. Ele reprezintă totodată un exercițiu de a purta discuții în contradictoriu, de apărare a propriilor opinii, de a-i convinge pe preopinenți. În același timp ele permit stabilirea unui contact mai direct între profesor și elevi, adoptarea unor atitudini critice și autocritice, precizarea de comun acord a modalităților de corectare și autocorectare a conduitei elevilor.

Desfășurarea convorbirii etice presupune respectarea unor cerințe de ordin pedagogic:

-asigurarea de către profesor a unui climat adecvat în care elevii să-și exprime opiniile sincer și deschis;

-profesorul va conduce discret convorbirea, mai mult prin sugestii decât prin intervenții. El va interveni, cu tact, mai ales în cazul când, din lipsă de discernământ și pregătire, sunt susținute puncte de vedere greșite;

-în formularea concluziilor se recomanda multe precauții.

Joc de rol

În literatura de specialitate, jocul este definit și explicat în moduri foarte diferite. Tot atât de diferite sunt și funcțiile și sensurile care i se atribuie. În semnificație originară, cuvântul "metodă" provine din grecescul "methodos" (odos = cale, drum; metha = spre, către) înseamnă "drum spre", "cale..de urmat" în vederea atingerii unui scop determinat sau mod de căutare, descoperire….a adevărului; drum ce conduce la cunoașterea realității. Jocul este o activitate conștientă, fiind înțeles că atare de cei care îl practică, nefiind confundat cu nici una dintre celelalte activități umane. El introduce pe cel care îl practică într-o lume imaginară pe care și-o creează el însuși. „Jocul implică o adevărată explozie de acțiune, activitate senzorială, intelectuală și afectivă, dezvoltă însușiri psihice ca: atenția, observația, imaginația și mijlocește trăirea a numeroase emoții.”(U. Șchiopu., 1997,145). Jocul stimulează creșterea capacității de a trăi din plin și cu pasiune fiecare moment, organizând tensiunea proprie acțiunilor cu finalitate realizată, având funcția de o mare și complexă școală a vieții.

Scopul jocului este însăși acțiunea de joc care îi satisface jucătorului dorințele și aspirațiile. Prin atingerea scopului propus se stabilește echilibrul vieții psihice și se stimulează funcționalitatea de ansamblu a acesteia. Jocul are un caracter universal, este o realitate permanentă, fiind întâlnit în forme diferite, la toate vârstele, funcțiile sale variind de la o vârstă la alta. Prin joc copilul își însușește numeroase cunoștințe cu privire la varietatea conduitei umane, la profesiuni și activități și înțelege mai bine caracteristicile lor. „Copilul redă cu mare fidelitate ceea ce l-a impresionat, i-a atras atenția, l-a uimit, reflectă conduita celor din jurul său.”(Ursula Șchiopu, 1997,p. 145). Prin corelație, metoda se definește ca fiind o cale eficientă de organizare și conducere a învățării, un mod comun de a proceda care reunește într-un tot familiar eforturile educatoarei și copiilor. În jurul jocului se desfășoară numeroase dispute în literatura psihologică și pedagogică. Diferite teorii încearcă o explicație cât mai adecvată a comportamentului ludic și continuității sale, a comportamentelor de joc ce îi sunt specifice omului de diferite vârste.

„Jocul este o activitate specific umană,dominantă în copilărie, pentru că numai oamenii îl practică în adevăratul sens al cuvântului. Este una dintre variatele activități desfășurate de om, fiind în strânsă legătură cu acestea”( Antohe, N. Huțupaș, I., 2002, p/15).

Procesul literar (joc de rol cu caracter general) este o dezbatere, de pe poziții extreme: acuzare – apărare, a unor aspecte problematice dintr-o operă literară, folosind elemente de procedură și de limbaj specifice universului administrativ – juridic. El se poate realiza, fie pe baza unei dramatizări elaborate de un profesionist al condeiului și atunci punerea în scenă se face după toate regulile montării unui spectacol de teatru, fie pe baza unor alocuțiuni gândite și redactate de cei ce urmează să le rostească. Aceștia vor emite opinii personale cu privire la personajele incriminate, izvorâte din contactul direct cu operă literară, iar procedura juridică va fi ajustată după necesitate și posibilități.

În urma studierii lecturii ,,La scaldat”de Ion Creangă în cadrul disciplinei opționale ,,Literatură pentru copii”, la clasa , am realizat un proces literar având ca inculpat pe Nică.

Procesul s-a desfășurat pe baza ideilor gândite și redactate de elevii care urmau să le demostreze , sub supravegherea și îndrumarea atentă a învățătorului. S-au pregătit din timp aceste idei , precum și unele ,,probe edificatoare”constând în desene care au demonstrate vinovăția sau nevinovăția acuzatului ,chiar s-a efectuat și ,,reconstituirea cazului’’ în limita posibilității.

Acest proces literar a avut un pronunțat caracter formativ. Elevii au dovedit că dețin competențe de analiză critică a unor fapte săvârșite de anumite personaje, au luat decizii corecte , au învățat să se exprime corect, și-au îmbogățit mijloacele de expresie cu termeni juridici, și-au manifestat originalitatea în exprimarea opiniilor, au dovedit receptivitate și toleranță față de interlocutori.

Jocurile ,, rebus”

Dorința de a rezolva orice problemă de tip rebusist intensifică interesul pentru studierea disciplinelor necesare în soluționarea cerințelor date și astfel rebusul ajută la dezvoltarea intelectuală a elevului. Folosirea rebusului printre elementele de sprijin ale învățării este importantă prin faptul că poate interveni stimulativ o dată cu creșterea curbei oboselii.

Mijloc activ și eficace de instruire și educare a școlarului, rebusul poate fi folosit cu succes în captarea atenției pe tot parcursul activității didactice,conducând la evitarea plictiselii,dezinteresului.

Teme de rebus specifice educației moral-civice,amintesc ,,Prietenul meu”, ,,Familia”, ,, Țara mea” etc. Prin rezolvarea, completarea propozițiilor lacunare, elevul dovedește că deține informații cu caracter moral-civic.

.Metoda PĂLĂRIILOR GÂNDITOARE

Metoda pălăriilor gânditoare este o metodă interactivă, de stimulare a creativității, care se bazează pe interpretarea de roluri prin care participanții își exprimă liber gândirea, în funcție de pălăria aleasă. Există 6 pălării, fiecare având câte o culoare: roșu, galben, verde, albastr și negru. Membrii grupului își aleg pălăriile și vor interpreta rolul așa cum poate fiecare mai bine. Rolurile se pot inversa, participanții find liber să își exprime ceea ce gândește, însă să fie în acord cu rolul pr care îl joacă. Culoarea pălăriei fiind cea care definește rolul.

Pălăria albă:

Oferă o privire obiectivă asupra informațiilor;

Este neutră;

Este putătoare de informații și dornică de a descoperi altele noi, utile problemei puse în dezbatere;

Caută soluții care o duce la obținerea informațiilor cheie;

Oferă informația brută nu o interpretează și nu are opinii de nici un fel.

Pălăria roșie:

Dă frâu liber imaginației și sentimentelor;

Oferă o perspectivă emoțională asupra evenimentelor;

Are mare imaginație si empatie față de problme cotidiene;

O caracterizează sinceritatea. Spune ce simte fără să se gândească la consecințe;

Pălăria neagră:

Exprimă prudența, grija, avertismentul, judecata;

Oferă o perspectivă subră, întunecoasă, tristă asupra problemei dezbatue;

Gândește negativ, dar logic și critic;

Scoate în evidență răul, erorile, incorectitudinile;

Prezintă posibilele pericole, riscuri, greșeli la soluțiile propuse

Pălăria galbenă:

Oferă o perspectivă pozitivă și contructivă asupra situației;

Formulează sugestii, propuneri reale, concise;

Este o luptătoare.

Pălăria verde:

Exprimă idei noi, stimulând creativitatea;

Formulează o multitudine de idei noi, soluții posibile, creative, inovatoare;

Antrenează gândirea laterală pentru soluționare problemelor.

Pălăria albastră:

Supraveghează și dirijează bunul mers al activității;

Rezolvă conflictele care apar;

Intervine când este cazul și formulează sinteze.

Participanții trebuie să cunoască foarte bine semnificație fiecărei culori, să gândească din perspectiva fiecărei pălării, insă nu palaria în sine este importamtă ci ceea ce semnifică ea, ceea ce induce culoarea respectivă.

Cum trebuie să se comporte cel care deține una din cele 6 pălării gânditoare:

Pălăria albă. Albul indică neutralitatea. Asadar persoana care va purta pălăria albă va trebuie sa fie asemeni unui computer care relatează datele și informațiile care i se cer. Trebuie să fie asemeni uni computer deoarece aceste nu oferă intrpretări și opnii, ci este neutru și obeictiv. Persoana care poartă pălăria albă trebuie să se concentreze strict pe problemă și să ofere exact datele cerute.

Pălăria roșie. Cel care va purta pălăria roșie va pute spune: „Așa simt eu în legătură cu… .” Această pălărie legitimează semtimentele și emotțiileca parte integrană a gândirii. Pălăria roșie va explora sentimentele celorlanți participanți, întrebându-i care este părerea lor din punct de vedere sentimental, afectiv despre situația problemă.

Pălăria neagră. Este pălăria avertisment, fiind concentrată în special pe aprecierea negativă a lucrurilor. Cel care va purta pălăria neagră trebuie să puncteze ce este rău, incorect si trebuie să descopere care sunt erorile posibile. Această persoana va trebuie să explice ce nu se potrivește și de ce ceva nu merge, care sunt riscurile, pericolele, greșelile soluțiilor propuse.

Pălăria galbenă. Este simbolul gândirii pozitive și constructive, al optimismului. Gînditorul care va purta pălăria galbenă va cauta suporturi logice și practice pentru rezolvare problemei date. Va oferii sugestii, propunerii concrete și clare.

Pălăria verde. Simbolizează găndirea creativă. Cel care va alege pălăria verde va trebui să găsească alternative, soluții cat mai creative și neașteptate pentru rezolvarea situației problemă. Această persoana va trebui să caute noi concepte, noi percepții, noi variante, noi posibilități de rezolvare a problemei.

Pălăria albastră. Este responsabilă cu controlul demersurilor desfășurate. Persoana care poartă pălăria albastră reconcentrează informațiile pe parcursul activității, conduce întrebările și definește problema. Supraveghează, rezolvă conflictele și are în vedere respectarea regulilor.

Pentru a folosi metoda pălăriilor gânditoare trebuie să împărțim cele 6 pălării elevilor, apoi se oferă tema pe baza căreia se vor purta discuțiile pentru ca fiecare participant să își pregătească ideile. Pălăria poate fi purtată individual, însă atunci ficare își va indeplini rolul ales, dar poate fi purtată de mai mulți participanți. În cazul în care aceeași pălărie este purtată de mai mulți participanți, grupul va coopera în vederea asigurării celei mai bune interpretări. Ei vor purta fiecare câte o pălărie de aceeși culoare, fiind conștienți de ceea ce semnifică fiecare culoare.

Exemplu de activitate: Tema : Relații de întrajutorare

“Fata babei și fata moșului” de Ion Creangă

Pălăria albă- redă pe scurt conținutul povestirii;

Pălăria roșie- va caracteriza personajele pozitive și negative (fata moșneagului cu fata babei)

Pălăria albastră- argumentează (de unde reies însușirile personajelor)

Pălăria neagră- critică personajele negative (fata babei și baba)

Pălăria verde- găsește variante (ex: cele două fete să se fi ajutat una pe alta)

Pălăria galbenă- găsește alt final(fata babei ajută personajele întălnite și se întoarce acasă bogată)

CAPITOLUL III.

Studiu privind rolul metodelor activ-participative în promovarea valorilor

moral – civice

Educația morală este un proces continuu, toate disciplinele de învățământ cu situațiile educative specifice având o contribuție în sfera morală. În funcție de vârsta copiilor, de contextul general, de conținutul utilizat drept suport pentru educația morală, educatoarea poate alege strategii analogice, inductive, deductive, algoritmice, euristice etc.

Există, pe lângă metodele și situațiile generale de predare-învățare, metode specifice de educație morală, ele fiind utilizate pentru formarea conștiinței morale (mai ales metodele expozitive) sau pentru formarea comportamentului moral al copiilor (metode acționale).

Dimensiunea morală a educației reprezintă o componentă esențială atât a procesului instructiv-educativ cât și a acțiunii exercitate de familie, mediul social, colectivul de copii, având ca scop formarea conștiinței și conduitei civilizate a școlarului în conformitate cu normele sociale și cu particularitățile de vârstă. Toate activitățile au influență și în direcția educării morale, dar acest aspect este urmărit cu preponderență în activitățile din domeniul educației pentru societate.

Între componentele educației, cea morală ocupă un loc deosebit datorită rolului pe care-l joacă în afirmarea și integrarea în societate a copilului. Comportamentul moral se bazează pe cunoștințe, sentimente, convingeri, deprinderi și obișnuințe, o voință puternică, încât urmărirea și formarea acestora pretinde nu numai un program bine articulat ci și un sistem coerent de metode și procedee prin care să putem preveni apariția unor eventuale obstacole și să asigurăm realizarea la nivel ridicat a tuturor obiectivelor urmărite.

Formarea unui comportament moral pretinde o metodologie și o strategie complexă, variată, dinamică și adecvată numeroaselor componente care trebuie formate și dezvoltate. Nu atât numărul metodelor și procedeelor utilizate în acest proces reprezintă o dificultate, cât integrarea lor într-un sistem, articularea lor într-o metodologie flexibilă, adaptabile diverselor situații în care se găsește invățătorul și școlarul mic.

Principalele metode care stau la dispoziția oricărui cadru didactic sunt: povestirea, explicația morală, prelegerea morală, convorbirea morală, dezbaterile morale, problematizarea, studiul de caz, exemplul, exercițiul moral, aprecierea și sancționarea sau aprobarea și dezaprobarea. Abilitatea și măiestria educatorului îl vor ajuta să adapteze fiecare procedeu sau metodă la specificul situației pe care o are de rezolvat. Metodele verbale se îmbină cu cele practice. Aprobarea și dezaprobarea se pot succeda ușor, după cum metoda explicației poate urma un exercițiu sau un exemplu, sau analiza unui caz.

Domeniul educației morale este delicat și de aceea cere competență și artă pentru a soluționa numeroasele probleme pe care le ridică formarea profilului moral al unui copil. Aceasta înseamnă că un cadru didactic trebuie să știe să aleagă și să folosească cu măiestrie metodele care-i pot oferi șansele cele mai mari de succes.

De asemenea, nu trebuie să uite nici un moment că această bogată metodologie va trebui să fie permanent însoțită de exemplul său personal, de atitudinea ireproșabilă din punct de vedere moral în toate împrejurările.

Cadrul organizatoric al educației morale are valențe formative importante în cazul utilizării metodelor cu abilitate. Se face necesară evaluarea nivelului educației morale a fiecărui elev, pentru a putea supraveghea și dirija permanent acest proces cu privire specială la realizarea unității dintre conștiință și conduită.

Acțiunile educative se desfășoară în mod organizat și sistematic și au, totodată, rolul de a valorifica acele influențe care se exercită în mod neorganizat asupra copilului Prin acest capitol al lucrării voi sublinia că educația moral civică este o componentă importantă a educației școlare și are o adevărată valoare instructiv-educativă, mai ales atunci când abordarea ei se face prin folosirea unor strategii didactice specifice, care vor duce la formare unei conduite morale a elevului atât în școală cât și în societate .Etapa învățământului primar este etapa cea mai propice cea pentru acumularea unor impresii puternice, pentru formarea deprinderilor de comportare. Este vârsta la care apar și se dezvoltă trăsăturile de voința și caracter, la care se schițează personalitatea viitoare a omului.

În microcercetarea pedagogică efectuată am încercat să scot în evidență importanța acestei discipline de studiu în dezvoltarea caracterului și personalității elevului de vârsta școlară mică.

Prin activitățile pe care le desfășor la clasă ,încerc să le inspir elevilor încrederea în forțele lor ca viitori cetățeni.

III.1. Obiectivele și ipoteza cercetării

Prin acest capitol al lucrării voi sublinia faptul că educația moral civică are o adevărată valoare instructiv-educativă, prin intermediul ei putând contribui la dezvoltarea personalității copilului de vârstă școlară.

Etapa școlară primară este etapa cea mai favorabilă pentru acumularea unor impresii puternice, pentru formarea deprinderilor de conduită morală și a personalității ca individ. Este vârsta la care apar și se dezvoltă trăsăturile de voința și caracter, la care se schițează personalitatea viitoare a omului.

În microcercetarea pedagogică efectuată am încercat să motivez și să argumentez rolul educației moral civice în dezvoltarea personalității școlarului.

Pornind de la aceste premise, în anul școlar 2017-2018 am realizat o cercetare de tip cvasiexperimental, cu rol formativ-ameliorativ ce a fost declanșată de următoarea ipoteză de lucru:

,,Dacă în cadrul orelor de educație moral civică se utilizează metode active-participative, specifice educației moral-civice, atunci nivelul cunoștințelor și comportamentelor moral-civice ale elevilor vor crește.

Cercetarea de tip cvasiexperimental, cu rol formativ-ameliorativ vizează introducerea în grupul cercetat a unor metode și procedee care au rolul de a implica efectiv și afectiv membrii grupului ,supus cercetării, metode ce vizează dezvoltarea capacităților cognitiv-intelectuale și comportamentelor moral-civice, acestea fiind descoperite și valorificate prin compararea situației inițiale cu cea finală. Comparând înainte de introducerea noii metodologii didactice cu cele obținute după folosirea ei, voi ști dacă metodele utilizate își dovedesc eficiența.

Scopul cercetării:

-Evidențierea importanței educației moral-civice în optimizarea activităților instructiv-educative din școală pentru a contribui la modelarea comportamentului copiilor.

Obiectivele cercetării:

O1: Evidențierea importanței educației moral-civice pentru dezvoltarea cunoștințelor și comportamentelor moral-civice ale elevilor;

O2: Stabilirea relației dintre predarea educației moral civice și a strategiilor didactice utilizate în vederea creșterii nivelului de dezvoltare a cunoștințelor și comportamentelor moral-civice;

O3: descoperirea celor mai eficiente strategii didactice ce pot duce la însușirea corectă și eficientă a cunoștințelor și comportamentelor moral-civice ale copiilor de vârstă școlară mică;

III.2.Metodologia cercetării

Deoarece în metodica predării educației moral civice există o multitudine de metode de analiză a acestei discipline am aplicat variate metode de investigare. Metodele alese sunt inegalabile , dar în general simple, de aceea am fost nevoită să le utilizez diferențiat și în același timp combinate în funcție de condițiile și posibilitățile existente, pentru a putea obține date cât mai reale și mai convingătoare.

Lucrările de specialitate oferă o gamă complexă și variată de metode de cercetare dar eu am căutat să le pun în practică pe acelea care mi-au dat posibilitatea colectării unei cantități mulțumitoare de date și informații concrete care au avut ca rezultat răspunsuri și concluzii adevărate:

a). Experimentul psihopedagogic care reprezintă ,,metoda fundamentală de investigare în toate domeniile științifice”( Alecu,S, 2005,67), s-a desfășurat în forma naturală, în condiții obișnuite, fără ca elevii implicați să realizeze că sunt subiecți, respectând cele trei etape: etapa inițială intervenției factorului experimental,etapa aplicării lui și a înregistrării rezultatelor. Scopul folosirii acestei metode a fost de a provoca și analiza fenomenul investigat pe parcursul celor trei etape ale sale.

b). Observația constă în urmărirea faptelor de educație așa cum se desfășoară ele în condiții naturale, obișnuite, firești, normale, acțiune de luat în considerare și înregistrare a comportamentelor unui subiect sau unui grup de subiecți fără a altera spontaneitatea lor. Are o valoare preponderent constatativ-descriptivă oferind date concrete ce pot fi ulterior supuse unor analize, interpretări și prelucrări statistice, dându-le o mai mare relevanță și validitate.

Caracterul organizat al observației sistematice mi-a impus notarea sistematică a constatărilor chiar în timpul observației fără ca aceștia să știe că ei sunt obiectul observării.

Jocurile dintre ei, dialogurile, comunicarea în pauze, spiritul de colegialitate și de echipă mi-au oferit date relevante care m-au ajutat să colectez o gamă variată de informații necesare interpretărilor și prelucrărilor într-o manieră cât mai relevantă.

De aceea, am întocmit fișe de observație în care am adunat informații necesare cercetării.

Acestea cuprind o serie de indicatori observaționali, aspecte concrete ale temei supuse cercetării. Observarea utilizată în cercetarea de față a avut misiunea de a facilita descoperirea problemelor, precizarea ipotezei și prefigurarea demersurilor cercetării.

Oservația sistematică s-a făcut pe toată perioada de cercetare,fiind astfel o cercetare permanentă și continuă.

c). Metoda analizei produselor activității a permis studierea produselor muncii copiilor (fișele de muncă independenă, probe de evaluare, desene, povestiri create, portofolii etc.), cu scopul scoaterii în evidență a unor trăsături de personalitate ale acestora , dar și identificarea datelor privitoare la rezultatele acțiunilor educaționale desfășurate sub influența investigației pedagogice. Datele culese cu ajutorul acestei metode au fost analizate pentru a desprinde unele aprecieri și estimări asupra individualității copilului, comportamentului și caracterului moral.

d). Metode de colectare, prelucrare și interpretare a datelor

Cu ajutorul acestei metode,voi întocmi tabelului de rezultate ceea ce reprezintă prima operație de prelucrare a datelor înregistrate și ordonate. Tabelele au fost sintetice consemnându-se rezultatele individuale, făcându-se abstracție de numele subiecților investigați.

După ce am colectat și măsurat datele necesare cercetării,le-am prelucrat și prezentat în vederea interpretării și concluzionării practice. Cu ajutorul acestei metode am prelucrat și prezentat într-o manieră obișnuită date obținute prin intermediul metodelor de cercetare amintite anterior.

Pentru prelucrarea datelor recoltate și de asemenea pentru interpretarea acestora, am folosit următoarele tehnici:

-Intocmirea tabelului de rezultate obținute după administrarea fiecărei probe;

-Reprezentări grafice întocmite pe baza rezultatelor și datelor obținute.

III.2.1.Eșantionul de subiecți

Cercetarea s-a desfășurat în anul școlar 2017-2018 pe un eșantion de 19 de subiecți, elevi în clasa a-IV-a,de la Școala Gimnazială din localitatea Romanu, județul Brăila. Vârsta copiilor este cuprinsă între 10 și 11 ani .

În general mediul familial din care fac parte elevii este un mediu normal care a dus în mare parte la convingerea că cercetarea propusă va avea rezultate pozitive. Cu toate acestea, m-am străduit să găsesc și să pun în practică noi metode și procedee plăcute, antrenante și variate specifice vârstei lor care mă vor ajuta să rezolv probleme legate de comportamentul și educația copiilor .

III.2.2. Măsurarea

III.2.2.1. Variabile

În cercetarea pe care am desfășurat-o am utilizat următoarele categorii de variabile:

a) Variabilă independentă reprezintă modificările introduse pentru a influența pozitiv desfășurarea faptelor pedagogice în vederea studierii efectelor acestora.

– organizarea conținuturilor într-o manieră accesibilă

– metode active-participative diferite

b) variabilă dependentă:

– nivelul de dezvoltare a cunoștințelor și comportamentelor moral-civice ale elevilor

III.2.2.2. Instrumente

Instrumentele de lucru folosite pe parcursul cercetării sunt : proba de evaluare inițială, proba de evaluare finală, fișe de observație,

a)Proba de evaluare inițială a avut ca scop verificarea nivelului de pregătire a copiilor la începutul perioadei de cercetare. Am aplicat proba de evaluare în cadrul unei ore de Educație moral-civică. Proba de evaluare inițială a avut 4 itemi ce au vizat obiectivele propuse. Itemii probei de evaluare inițială au fost realizați și prezentați într-o formă plăcută și accesibilă copiilor, astfel încât aceștia să fie receptivi și să rezolve cu interes sarcinile propuse, fără a realiza că sunt supuși unei cercetări.

b)Proba de evaluare finală are ca scop constatarea progreselor în comportamentul copiilor în urma activităților la clasă, prin utilizarea unor metode activ-participative în cadrul orelor de educație moral-civice. Față de proba de evaluare inițială, această proba a avut un grad de dificultate mai ridicate.

c)Fișele de observație curentă a comportamentului copiilor au avut scopul de a culege informații relevante despre performanțele copiilor din perspectiva capacității lor de acțiune și relaționare , de a urmări evoluția caracterelor. Ele cuprind o serie de indicatori comportamentali, care exprimă aspect concrete, particulare, măsurabile, observabile ale problemei investigate.

.

III.3.Procedura

Cercetarea a vizat trei etape fundamentale de evaluare: inițială, continuă și finală.

a) Etapa inițială (pretest) s-a desfășurat în luna octombrie 2017 prin administrarea unei probe de evaluare inițială în vederea stabilirii nivelului de cunoștințe din această disciplină, al copiilor, precum și măsurile de ameliorare , necesare a fi luate în etapa următoare.

b) Etapa formativă (cvasiexperimentală) s-a desfășurat în perioada octombrie 2017- martie 2018 și a constat în aplicarea unui program de activități în care s-au utilizat metode active-participative de promovare a educației moral-civice în rândul elevilor din învățământul primar.

c) Etapa finală (posttest) s-a desfășurat în luna mai 2018 când am testat nivelul intelectual și comportamental la care au ajuns copiii. După aplicarea experimentului, am înregistrat datele în tabele, apoi le-am comparat cu cele inițiale, comparația permițând o interpretare obiectivă a rezultatelor celor două testări. Această comparație are menirea de a constata cât mai obiectiv gradul de însușire a domeniului moral-civic.

III.4.. Desfășurarea cercetării

Reamintim faptul că în cercetarea noastră am pornit de la ipoteză conform căreia dacă în cadrul orelor de educație moral civică se utilizează metode active-participative specifice disciplinei educației moral-civice, atunci nivelul cunoștințelor și comportamentelor moral-civice ale elevilor vor crește..

Prezint în cele ce urmează demersul investigativ, precum și rezultatele obținute în fiecare etapă a cercetării.

III.4.1. ETAPA INIȚIALĂ (PRETEST)

Proba de evaluare inițială a urmărit evaluarea cunoștințelor pe care elevii le-au însușit anterior:

Nr. de elevi testați: 19

CLASA: a III-a

TIPUL EVALUĂRII: INIȚIALĂ

DISCIPLINA: EDUCAȚIE MORAL-CIVICĂ

OBIECTIVE OPERAȚIONALE:

O1- să identifice dintr-o serie de cuvinte date, însușirea potrivită pentru colegul de bancă;

O2- să enumere drepturi și îndatoriri ale copilului;

O3- să descrie pe scurt personajul preferat dintr-o poveste și să motiveze alegerea făcută;

O4- să –și exprime în scris, părerea personală în situații-problemă.

Itemi propuși:

I.Identifică însușirile pozitive ale colegului tău / colegei tale de bancă:(sau ce însușiri pozitive ar trebui să aibe)

Bunătate, egoism, hărnicie, răutate, lașitate, disciplină, politețe, sinceritate, lene, curaj, încredere, bun-simț, indiferenta.

II.Completează:

Enumera cel puțin 3 drepturi ale copilului:

………………………………………………………………

Enumera cel puțin 3 îndatoriri ale copilului:

………………………………………………………………

III.Scrie în câteva rânduri despre personajul preferat. Motivează alegerea făcută:

………………………………………………………………………………….

IV. Imaginează-ți ce se produce prin nepunctualitate, în cazul întârzierii:

a) la școalǎ: ……………………………………………………………………………..

b) la garǎ: ………………………………………………………………………………..

c) acasă, la întoarcerea de la școalǎ: …………………………………………………….

BAREM DE CORECTARE ȘI NOTARE

DESCRIPTORI DE PERFORMANȚĂ

În tabelul de mai jos sunt centralizate rezultatele obținute la proba de evaluare inițială la disciplina Educație moral-civică

Tabelul 1. Rezultatele obținute la proba de evaluare inițială la disciplina Limba română

În graficul de mai jos sunt trecute procentele înregistrate:

Fig. 1. Reprezentarea grafică a rezultatelor obținute la proba de evaluare inițială la Educație moral-civică

În etapa inițială, de constatare a nivelului de cunoștințe dobândite în clasa anterioară, rezultatele au arătat că această clasă are nivelul bun, însă este necesară aplicarea unui program de activități care să dezvolte conduita morală și civică a elevilor.

–

III.4.2. ETAPA FORMATIVĂ

Etapa formativă este etapa prin care am aplicat la clasă metode active-participative diferite de formare a conduitei și conștiinței morale, necesare elevilor atât în școală cât și în afara ei.. Penrtu a putea capta atenția elevilor și interesul acestora,este necesar să găsim exemple de activități în care ei să fie puși să descopere rezolvări în cadrul situațiilor-problemă și să le oferim cât mai multe posibilități de contact direct cu realitatea, să le acordăm sprijinul și atenția noastră când întâmpină greutăți.

Experiența mea, la catedră mi-a dovedit în nenumărate rânduri că vârsta școlară mică este vârsta la care elevilor li se formează conștiința și caracterul .Educația moral-civică nu se învață începând cu clasa a IIIa, deoarece copilul de vârsta școlară are ,,cei 7 ani de acasă ,, motiv pentru care susțin și afirm că bagajul de cunoștințe morale și civice este doar consolidat în această perioadă.De aceea, cred că educația moral-civică se învață din practică. De aceea am acordat o mai mare atenție activităților cu caracter practic, din care elevul să învețe să desprindă tot ce este bun pentru el și pentru cei cu care interacționează.

Prin lecțiile de educație moral-civică, i-am determinat pe elevi să participe efectiv și afectiv la activitățile propuse, să descifreze mesajul fiecăreia ca în final, să demonstreze practic ce a reținut. Pentru atingerea acestor obiective a fost necesar selectarea cu mare atenție a activităților propuse, deoarece colectivul de elevi supus cercetării este format din caractere și temperamente diferite și nu se pot leza acestea.

Planul propus este unul orientativ, împărțit pe mai multe module. În acest context, activitățile vor fi conduse de copii. Vor primi sarcini, însă ei vor decide cum să le realizeze.

Gruparea copiilor nu s-au făcut de către mine. Fiecare copil se va integra unei echipe și își va găsi partener, atunci când va fi vorba despre activități pe perechi.

De asemenea, activitățile propuse nu au fost întotdeauna respectate, ca urmare a nivelului energetic al copiilor, care nu a fost întotdeauna maximal.

În această etapă s-au pus în aplicare mai multe activități cu care au vizat obiective specific educației moral-civice: conduit, comportament, respect, relaționare etc.

Acestea au fost:

Conduită adecvată

În cadrul acestei prime întâlniri, elevilor li s-a prezentat principalele obiective ale programului așa încât să înțeleagă care este scopul acesteuia precum și ce vor putea acumula până la final.

Am pus accent pe înțelegerea a 3 valori de bază care vor fi promovate de-a lungul întregului an școlar, și anume:

Respectarea celorlalți, a naturii și a regulilor;

Lipsa minciunii;

Ajutorul pentru cei care au nevoie.

Întâlnirea a cuprins mai multe jocuri și activități interactive menite să păstreze atenția permanentă a elevilor

Astfel, pentru ca elevii să rețină mai bine cele 3 principii , le-am prezentat următoarele imagini:

Sarcina elevilor a fost aceea de a indentifica cărui principiu îi aparține fiecare imagine prezentată.

Ultima activitate din cadrul acestei întâlniri a fost de de tip conversațional și a avut la bază relatarea unei fapte bune de către fiecare copil în parte.

Reguli de conduită

În cadrul acestei întâlniri s-a vorbit copiilor despre cum ar trebui să se comporte în societate, mai exact la școală, în familie, pe stradă, în parc etc.

Prima activitate este una conversațională și are în vedere problematica salutului, fiind condusă în totalitate de elevi.

Astfel, li s-a explicat elevilor că oriunde ar intra sau cu cine s-ar întâlni, trebuie să salute. Întrebarea care se pune este “Folosim același salut pentru toată lumea?”. Răspuns corect: nu.

Întrucât deși mulți dintre copii au intuit răspunsul, nu toți au știut ce fel de saluturi se folosesc în funcție de sex, grade de prietenie sau parte a zilei.

Pentru a exemplifica toate aceste situații, elevilor li s-a prezentat următoarele imagini, oferindu-li-se toate explicațiile necesare.

Cum o salutăm pe bunica?

Cum salutăm când plecăm?

Cum ne salutăm prietenii?

Cum o salutăm pe doamna ?

Întâlnirea s-a finalizat cu un joc de rol, prin intermediul căruia elevii s-au salutat reciproc între ei, fiecare având o vârstă și un statut diferit. Fiecare copil a ales câte un partener pe care să-l salute, iar partenerul respectiv a ales singur ce vrea să fie (femeie, bărbat, profesor, preot, bunică etc.).

Sinceritatea

Această întâlnire a început cu citirea a poveștii “Pinocchio” de Carlo Collodi. La final, elevii au fost întrebați despre morala poveștii și au motivat de ce anume nu este bine să mințim.

În continuare, fiecare elev în parte a povestit o situație în care a mințit, identificând consecințele miciunii. Se va respecta însă alegerea copiilor de a alege despre ce minciună va vorbi (o minciună spusă mamei, tatălui, bunicii etc.).

În finalul întâlnirii, copiii au primit o imagine cu Pinochio, construindu-i astfel nasul în funcție de cât de sincer a fost (cu cât a mințit mai mult, cu atât copiii îi vor face nasul mai lung).

Ne comportăm frumos

Această întâlnire a început cu prezentarea unor imagini elevilor, pe baza cărora să descrie întâmplarea care a determinat situația respectivă.

De exemplu: Fetița plânge pentru că părinții nu i-au cumpărat ce și-a dorit.

Următoarea activitate din cadrul acestei întâlniri are în vedere, dimpotrivă, comportamentele pozitive.

În cadrul acestei activități, copiii, elevii au avut posibilitatea de a alege o poveste care promovează o faptă bună, poveste care a fost citită de ei.

Întâlnirea se încheie cu o scurtă recapitulare, în care elevii vor preciza cum este bine să se comporte și cum nu, în baza imaginilor vizualizate.

Prietenia

Această întâlnire a început cu comentarea următoarei imagini:

Fiecare elev a avut posibilitatea de a alege singur abordarea pe care o va da poveștii create de el, fără a fi întrerupt sau corectat.

În continuare, până la finalul întâlnirii, s-a citit și s-a discutat împreună cu elevii, următorul text:

Această întâlnire s-a finalizat cu o discuție liberă în care fiecare elev în parte și-a exprimat opinia referitoare la prietenie, trăgând astfel o învățătură în urma povestirii citite.

Copiii mulțumesc

Această întâlnire a început cu citirea următoarei poezii:

Mulțumesc

de Gheorghe Zarafu

Doi copii:băiat și fată,

Fata-i foarte supărată…

Supărată că aseară,

O păpușă bălăioară

Își rupsese,pe parchet

Mâna când făcea balet.

Nu fi dragă supărată,

Am să i-o repar îndată.

Fata s-a înseninat,

Lacrimile și-a uscat

Și-a rostit politicos:

“Frate, mulțumesc frumos”

Împreună cu mine, elevii au identificat morala poeziei citite.

În continuare, elevii au fost împărțiți singuri în 4 echipe (câte 5). Fiecare echipă a primit câte o imagine și a avut ca sarcina de a identifica motivul pentru care se mulțumește în situația dată.

Imaginile primite de copii :

Întâlnirea s-a încheiat cu o discuție despre motivele pentru care este bine să mulțumim. În acest context se vor aminti următoarele idei:

Politețea;

Educația;

Recunoștința

Respectăm natura

Întâlnirea a început cu o discuție liberă despre tot ceea ce înseamnă și implică natura (animale, plante, păsări, insecte etc).

Copiii au ales singuri subiectul abordat, așa încât, fiecare a ales despre ce anume povestește (păduri, animale, plante etc).

În continuare, în semn de respect pentru natură, fiecare copil va primi câte un ghiveci cu flori și un pliculeț cu semințe, și astfel fiecare dintre ei își va planta și își va îngriji zi de zi propria plantă. Pliculețele cu plante nu vor fi la fel, așa încât fiecare copil în parte va alege ce va dori să planteze.

Animalul de companie

În cadrul aceste întâlniri, elevii s-au împărțit singuri în 2 grupe (câte 10), iar fiecare grupă alegând unul dintre următoarele desene:

În funcție de imaginea aleasă, fiecare echipă a avut ca sarcina de a preciza cum se îngrijește respectivul animal.

În continuare, copiii au realizat și ei un desen în care să ilustreze animalul preferat, motivând de ce iubesc acest animal.

. Nu facem mizerie pe stradă

În urma acestei întâlniri, elevii au înțeles că un alt semn de respect față de natură este acela de a nu face mizerie pe străzi. Din acest motiv, le-am prezentat următoarele imagini:

Elevii au avut ca sarcină să coreleze imaginile prezentate cu:

Apa;

Plaja;

Parcul.

În urma acestei corelații, am cerut părerea lor cu privire la imaginile vizualizate, aceștia având sarcina de a răspunde la întrebarea “De ce nu vă plac aceste imagini?”.

La finalul întâlnirii, elevii și-au exprimat părerea cu privire la cum ar trebui să se comporte pentru a nu mai fi mizerie în parc, în apă sau la plajă. Fiecare elev a avut ocazia de a-și prezenta opinia.

Învățăm să traversăm

Această întâlnire a avut rolul de a-i familiariza pe copii cu toate regulile rutiere, așa încât, s-au prezentat și descris fiecare dintre următoarele imagini:

Cum ne comportăm

Următoarea activitate a elevilor a fost aceea de a identifica imaginile care ilustrează un comportament corect și pe cele care ilustrează un comportament greșit:

Întâlnirea s-a încheiat cu comentarea ultimelor imagini, pe baza cărora fiecare elev a alcîtuit un scurt text, în scris.

În jurul imaginii primite, fiecare copil în parte va desena o stradă, urmând ca apoi să explice ce și de ce au desenat.

Călătoria cu transportul în comun

Întâlnirea începe cu citirea următoarei poezii:

Un autobuz mai mare,

Se ivește-n depărtare,

Ștergătoarele se mișcă,

Parcă ar fi o morișcă.

Locuri multe el are,

Câte unul pentru fiecare,

Unii coboară,alții urcă,

Spre gară să se ducă.

Buzul are o culoare,

Azi e galben ca un soare,

Cu luminile aprinse,

Nu are voie cu ele stinse!

Mie-mi place buzul,

Buzu,buzu,autobuzul,

Te plimbă din loc în loc,

Nu se oprește deloc.

În continuare s-a discutat cu elevii despre regulile de comportare în autobuz.

S-a pus accentul pe:

Păstrarea liniștii în autobuz;

Respectarea ordinii la urcare/coborâre;

Cedarea locurilor persoanelor în vârstă;

Respectarea curățeniei.

Ultima activitate din cadrul acestei întâlniri este aceea de identificare a celor mai necorespunzătoare comportamente din cadrul unei călătorii cu mijloacele de transport în comun, fiecare copil în parte povestind câte o întâmplare neadecvată la care au luat parte într-un mijloc de transport.

Cunoaștem regulile de circulație

În cadrul acestei întâlniri, copiilor au primit un carton cât podeaua clasei de mare, pe care aceștia vor desena străzile unui oraș, respectând trecerile de pietoni, intersecțiile și semafoarele.

Copiii s-au organizat singuri și au împărțit sarcinile: cine va desena semafoarele, cine va desena trecerile de pietoni, cine va desena străzile etc.

Proiectul în sine , în cadrul fiecărei întâlniri a conținut diverse metode , ca de exemplu, studiul de caz, potofoliul, brainstorming, conversația, dezbaterea, exercițiul, etc.

În cadrul acestei etape, parte componentă a Studiului privind utilizarea strategiilor didactice în realizarea educației moral-civice în învățământul primar am încercat să folosesc metode și procedee de lucru atât tradiționale cât și moderne pe care le-am îmbinat într-un mod util.Aceste metode au dovedit că elevii au cooperat, au dat dovadă de spirit de echipă-fără a exista contraziceri și dezaprecieri între membri grupului-, de dorință de cunoaștere și perseverență.

III.4.3. ETAPA FINALĂ

În această finală am administrat colectivului pe care îl conduc o probă de evaluare sumativă.

Voi prezenta în continuare proba de evaluare sumativă(postestul ) :

Aria curriculară:Om și societate

Disciplina:Educație civică

Obiective operaționale:

-sa răspundă corect la întrebări;

-sa stabilească valoarea unor afirmații date;

-sa precizeze felul relațiilor prezentate în enunțuri date;

-sa precizeze calitățile conducătorului unui grup;

-sa alcătuiască enunțuri folosind cuvinte date;

-sa realizeze o compunere cu titlu dat,respectând cerințele.

BAREM DE CORECTARE ȘI NOTARE

Descriptori de performanță

FB:

-raspunde la 3 întrebări;

-stabileste valoarea corectă la 6 enunțuri;

-precizeaza felul relațiilor sau comportamentul pentru 3 enunțuri;

-precizeaza 7 calități;

-alcatuieste 3 enunțuri;

-redacteaza compunerea respectând toate cerințele.

B:

-raspunde la 2 întrebări;

-stabileste valoarea a 4 enunțuri;

-precizeaza felul relațiilor în 2 enunțuri;

-precizeaza 5-6 calități;

-alcatuieste 2 enunțuri;

-redacteaza compunerea cu câteva greșeli de exprimare ;

S:

-raspunde la 1 întrebare;

-stabileste valoarea a 3-4 enunțuri;

-precizeaza relațiile dintr-un enunț;

-precizeaza 3-4 calități;

-alcatuieste 1 enunț;

-redacteaza compunerea nerespectând cerințele.

ITEMI PROPUȘI:

1.Răspundeți la întrebări:

a)Ce grupuri cunoașteți?

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

b)Ce fel de relații și în ce împrejurări se stabilesc ele între oameni?

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

c)Ce trebuie să aibă cineva ca să fie conducătorul unui grup?

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

2.Adevărat sau fals:

Prietenia presupune încredere.

Dacă vezi un om bolnav așezat pe marginea trotuarului treci nepăsător pe lângă el.

Oamenii trebuie ajutați la necazuri.

Relațiile dintre oameni se bazează pe tolerant.

Un copil care se ceartă cu cineva trebuie lovit.

Între oameni nu exista conflicte.

3.Precizați felul relațiilor prezentate în fiecare propoziție sau comportamentul:

Alin are mai multe haine decât ceilalți și de aceea pprietenii nu se duc pe la el.

În apropierea locuinței tale a izbucnit un incendiu.

În grupul de joacă mă înțeleg bine cu ceilalți membrii și împreună ne distram.

4.Precizează calitățile pe care trebuie să le aibă conducătorul unui grup.

………………………………………………………………………………………..

5.Alcătuiește câte un enunț cu fiecare dintre cuvintele:întrajutorare,autoritate,cooperare.

………………………………………………………………………………………..

6.Realizează o compunere cu titlul ,,Cum se ajuta oamenii la necaz” în care să prezinți trei situații referitoare la această temă

Rezultatele obținute la acestă probă sunt prezentate în tabelul de mai jos.

Tabelul nr. 2 Rezultatele obținute la proba de evaluare finală la Educație moral-civică

În graficul de mai jos sunt trecute procentele înregistrate:

Fig. 2. Reprezentarea grafică a rezultatelor obținute la proba de evaluare finală la Educație moral-civică

Făcând o analiză a datelor prezentate în tabelul numărul 3, am constatat că în urma aplicării strategiilor amintite în etapa formativă (cvasiexperimentală) rezulltatele obținute sunt net superioare celor din faza inițială a cercetării. Se observă că numărul elevilor cu rezultate bune și foarte bune au înregistrat o creștere deosebită, în timp ce cele slabe și foarte slabe s-au diminuat simțitor.

Redau mai jos prezentarea comparativă a rezultatelor obținute în pretest și posttest:

Tabelul nr. 3. Rezultatele comparative obținute în pretest și posttest la disciplina Educație moral-civică

Procentele înregistrate sunt redate în graficul comparativ de mai jos:

CONCLUZII

Lucrarea de față și-a propus formarea unui program de dezvoltare a competențelor educaționale, vizând în același timp dezvoltarea socială, emoțională și cognitivă. Din acest punct de vedere educatorul influențează copiii, așa încât este de preferat să se opteze pentru activități liber-alese, în cadrul cărora copilul are posibilitatea de a face propriile alegeri.

În plan social însă, educatorul stabilește un context structurat, prin reguli și consecințe clare, dar și unul stimulativ pentru copii, adecvate nivelului de înțelegere și personalității preșcolarului.

Educatorul poate stabili limite comportamentale, poate contribui la dezvoltarea empatiei și a comportamentului prosocial și la încurajarea relațiilor interpersonale între copii.

Pentru adaptarea socială și menținerea sănătății mentale, copiii trebuie să învețe să recunoască ce simt ca să poată vorbi despre emoția pe care o au, să învețe cum să facă o disociere între sentimentele interne și exprimarea externă și nu în ultimul rând să învețe să identifice emoția unei persoane din expresia ei exterioară.

Odată cu creșterea, conversațiile despre emoții între părinți și copii cresc în frecvență. Dacă în primii ani de viață discuțiile se referă doar la emoțiile copiilor, treptat părintii vor aduce în discuție și pe cele ale altor persoane astfel, numărul și varietatea emoțiilor crește pe măsură ce copilul se dezvoltă.

Sistemul educațional pune în mod tradițional accentul pe cele trei activități fundamentale – scris, citit, socotit – toate caracteristice emisferei stângi (dominată de raționalitate), excluzând aproape educarea facultăților emisferei drepte care este sediul imaginației, orientării spațiale, decodării muzicii, culorii, ritmului, creativității (dominanta sa fiind intuiția).

Din acest motiv se recomandă valorificarea activităților liber-alese în grădiniță, acolo unde regulile nu sunt atât de stricte ca în școală. Este important ca preșcolarii să-și aleagă singuri activitățile, pentru a-și putea dezvolta și interesele, de care sistemul educațional românesc ține tot mai puțin cont.

De asemenea, în utilizarea activităților liber-alese, educatoarea poate observa și înțelege foarte multe aspecte despre copii, de la relațiile intercolegiale până la punctele forte sau abilitățile fiecărui copil în parte.

De asemenea, cel mai important avantaj al acestei metode se pare că este dat de alternarea formelor de organizare precum și a metodelor utilizate Lucrarea și-a atins toate obiectivele propuse și a demonstrat existența unei conexiuni între strategia didactică și forma de organizare în alternativa educațională Step by Step, conexiune care determină astfel atât interesul cât și succesul școlar la copiii din ciclul preșcolar.

Alternativele de tip educațional reprezintă în România, o abordare care începe să îi preocupe tot mai mult pe părinți, dar și pe cadrele didactice.

Sistemul educațional de tip tradițional, care presupune reguli, norme și dogme clare, precise și exacte, prestabilite de la început a ajuns să nu mai aibă adepți în rândul părinților cu viziuni moderniste.

Așadar, în învățământul de tip tradiționalist se cultivă competiția dintre elevi în vederea ierarhizării acestora și a activităților lor individuale. Este drept, competiția stimulează efortul și productivitatea copiilor și îi pregătește pe aceștia pentru viață, care este de asemenea foarte competitivă.

În concluzie, putem afirma faptul că în fond există trei mari direcții în care trebuie să insiste educația pentru schimbare:

sesizarea și întâmpinarea schimbărilor ;

evaluarea acestora ;

proiectarea schimbării și intervenția .

Toate aceste trei direcții, vizează formarea omului astfel încât acesta să poată face față schimbărilor la care este supus mediul său fizic.

Studiul de față și-a atins toate obiectivele propuse și a reușit să demonstreze faptul că există o conexiune între metoda de predare și forma de organizare a elevilor, conexiune care poate determina succesul sau chiar insuccesul școlar.

Dacă urmărim evoluția rezultatelor probelor inițiale și finale se constată că metodele și procedeele utilizate în cadrul acestui experiment au contribuit la formarea unei conștiințe mora-civice a elevilor care îi va ajuta să poată face față regulilor de grup din societatea în care trăim, să poată relaționa cu membrii grupului, să aibă o gândire pozitivă și să nu facă discrimări în cadrul grupului de orice fel.

Consider că au fost îndeplinite obiectivele propuse, atât la proba de evaluare inițială cât și la cea sumativă. Deci, copiii nu se nasc educați dar începând cu cei ,,7 ani de acasă’’ și continuînd cu educația morală de orice tip pe care o învață în școală, vor fi capabili să se numească atât ei înșiși cât și de către ceilalți ,,adevărate caractere morale’’ pe care ne putem baza.

Deci se confirmă ipoteza cercetării și anume că: dacă în cadrul orelor de educație moral civică se utilizează diferite metode active-participative specific educației moral-civice, atunci nivelul cunoștințelor și comportamentelor moral-civice ale elevilor va crește.

Anexe

FIȘĂ DE OBSERVAȚIE 1

xx = comportamentele observate se repetă foarte des

x = comportamentele observate se repetă uneori

0 /- = comportamentele observate nu apar

FIȘĂ DE OBSERVAȚIE 2

xx = comportamentele observate se repetă foarte des

x = comportamentele observate se repetă uneori

0 /- = comportamentele observate nu apar

FIȘĂ DE OBSERVAȚIE 3

xx = comportamentele observate se repetă foarte des

x = comportamentele observate se repetă uneori

0 /- = comportamentele observate nu apar

FIȘĂ DE OBSERVAȚIE 4

xx = comportamentele observate se repetă foarte des

x = comportamentele observate se repetă uneori

0 /- = comportamentele observate nu apar

FIȘĂ DE OBSERVAȚIE 5

xx = comportamentele observate se repetă foarte des

x = comportamentele observate se repetă uneori

0 /- = comportamentele observate nu apar

FIȘĂ DE OBSERVAȚIE 6

xx = comportamentele observate se repetă foarte des

x = comportamentele observate se repetă uneori

0 /- = comportamentele observate nu apar

CODUL ETIC AL ELEVULUI

Respectând valorile școlii, îți respecți și îți promovezi propriile valori!

Cheia ta spre o integrare completă în societate este cunoașterea legilor!

Vrei să fii diferit de ceilalți? Iată o soluție: dă dovadă de un comportament adecvat normelor morale și decență vestimentară!

Dacă vrei să fii respectat, învață să-i respecți pe ceilalți!

Pentru un minim de cultură generală e necesar să fii prezent la ore!

Îți poți dovedi altruismul față de generația următoare păstrând patrimoniul școlii!

Serviciul bine făcut pe școală este garanția siguranței!

Pentru o viață sănătoasă păstrează curățenia și mai ales … evita viciile!

Profită de ceea ce înveți în școală pentru a te valorifica în exterior!

Fii voluntar, implică-te când este nevoie de tine!

ÎNVAȚĂ SĂ SCHIMBI LUMEA !

PROIECT DE LECȚIE

Clasa: a III

Aria curriculară: Om și societate

Obiectul: Educație civică

Unitatea de învățare: Noi și grupurile

Subiectul: Familia

Tipul lecției: mixtă

Durata: 45 minute

OBIECTIVE DE REFERINȚĂ

3.1. să identifice grupurile sociale din care face parte: familie, grup de prieteni, colegi etc.;

3.2. să descopere și să descrie într-o manieră clară și concisă diferite relații sociale de grup;

3.3. să dovedească dorința de participare la activitatea unor grupuri.

OBIECTIVE OPERAȚIONALE

La sfârșitul lecției elevii vor fi capabili:

O1 să descopere cuvinte care denumesc membrii unei familii ;

O2 să asocieze cuvântul ,.familie”cu diferiți termeni, realizând un ciorchine

(membri, sentimente, locuință, activități);

O3 să ilustreze prin desen structura propriei familii;

O4 să formuleze opinii referitor la relațiile și comportamentele membrilor unei

familii în anumite situații;

O5 să prezinte date sau informații referitoare la propria familie ;

O6 să precizeze rolul și importanța unei familii.

RESURSE

RESURSE PROCEDURALE

METODE ȘI PROCEDEE: conversația, explicația, ciorchinele, jocul didactic, brainstorming, exercițiul, studiu de caz, creionul vorbitor, problematizarea, observarea.

FORME DE ORGANIZARE: frontal, individual, pe grupe.

RESURSE MATERIALE

MIJLOACE DE ÎNVĂȚĂMÂNT: planșe–exerciții, cretă colorată, fișe de lucru, creioane colorate, markere diverse culori, fișe de evaluare.

INSTRUMENTE DE EVALUARE

Observarea sistematică, aprecierea verbală, proba scrisă.

BIBLIOGRAFIE

Consiliul Național pentru Curriculum, Curriculum național. Programe școlare pentru învățământul primar – clasa a III – a

didactic.ro

Conținutul instructiv – educativ al lecției

ANEXA 1

Exercițiu – planșă

Scrieți în spațiile punctate termenii aleși din coloana alăturată:

• Orice ___________ aparține cel puțin unui _______ .

• Dacă __________ unui grup nu sunt corecte , putem să propun altele mai bune , cu condiția să fim ___________.

• Între membrii unui grup trebuie să existe asemănări în ceea ce privește _________ și _________ .

Test – DA sau NU ?

Un număr de persoane formează un grup dacă :

FAMILIA MEA

Completează!

Familia mea este formată din ……………. Membri.Aceștia sunt:………………………………………

…………………………………………………………………………………………………………………………

Cel mai bine mă înțeleg cu ………………………………. .La lecții mă ajută ……………………… Cel mai des mă joc cu ………………………………… . Mă ceartă uneori ……………………………………. .

În timpul liber noi …………………………………………………………………………………………………………….. .

Scrie numele sau lipește poza!

PROIECT DE LECȚIE

Clasa: aIVa

Profesor pentru învățămȃnt primar:

Aria curriculară: Om și societate

Disciplina: Educație civică

Unitatea de învățare: Trăsături morale ale persoanei

Subiectul: Modestia și lipsa de modestie

Tipul lecției: mixtă

COMPETENȚE specifice

1.1. Explorarea calității de persoană pe care o are orice om;

1.2. Identificarea unor trăsături morale definitorii ale persoanei.

COMPETENȚE specifice vizate

C1 – să identifice corect trăsătura morală a unor personaje prezentate;

C2 – să enumere personaje din povești care s-au dovedit a fi modeste;

C3 – să tâlcuiască proverbul Lauda de sine nu miroas-a bine.

STRATEGII didactice

Resurse procedurale: explicația, conversația, observația.

Resurse materiale: caietul special, soft educațional – editura EDU.

Resurse temporale: 45 minute.

Forme de organizare: frontal, individual.

Bibliografie:

M.E.C.T. – Programa școlară pentru disciplina Educație civică, clasele a III- a și a IV- a, București, 2014

Soft educațional, Editura EDU

Caiet special

.

DESFĂȘURAREA ACTIVITĂȚII

Numele: _____________ Data: ___________

FIȘĂ DE LUCRU ; educație civică

Completează rebusul:

Primul stat constituit pe acest teritoriu a fost cel condus de ……………………….. .

În 1601 s-a constituit un stat unitar condus de …………………………………….. .

În 1859 s-au unit Moldova cu Țara Românească. Noul stat s-a numit …………………. .

În 1918 s-a desăvârșit ………………… național unitar român.

Stat condus de un monarh. …………………..

Stat condus de un președinte. …………………

Organul suprem al poporului, care reprezintă puterea legislativă. ……………………….

Legea fundamentală a țării este …………………….. .

FIȘE DE LUCRU- EDUCAȚIE MORAL- CIVICĂ

Petele

Noaptea–n toi, vorbind încet Ca să vadă tot orașul

Și discret, Și să râdă,

Petele dintr–un caiet Să se știe

Hotărâră să se-adune Că Mitică e codașul

De pe fiecare filă Clasei, la caligrafie.

Și deodată, De pe–obraz, această pată

Fără milă, N–o să iasă nici spălată

Pe școlar să se răzbune, Cu săpun de clasa-ntâi

Căci școlarul, domnișorul, Sau cu zeamă de lămâi

Parcă–ar scrie cu piciorul. Până ce Mitică–al nostru

Pune- n loc de punct o pată O să știe bine rostul

Iar pe i, deocamdată, Și-o să scrie, în caiete,

Altă pată lăbărțată. Iată! Lecțiile fără pete.

Zeci de pete, cu necaz, Când va scrie deci frumos

Se-adunară abătute, O să cadă pata jos

Din caiet să mi se mute De pe obrazul lui curat!

Lui Mitică pe obraz. Eu am zis și- am terminat!

(Alexandru Andrițoiu – „Două flori, două surori”)

Alcătuiește un text dialogat în care să – ți imaginezi că acel caiet ar putea vorbi cu stăpânul său. Ce credeți că ar cere el acestuia? Găsiți în final un proverb care să se potrivească situației prezentate.

Raporturile noastre cu lucrurile

Obiectiv: Identificarea unor reguli cu privire la raporturile persoanei cu lucrurile din jur.

Unitatea de învățare: Raporturile noastre cu lucrurile (clasa a III a)

Materiale: fișe de lucru cu textul poeziei, carte cu proverbe; creioane, pixuri.

Procedura:

1. Se vor distribui elevilor fișe de lucru cu textul suport al poeziei.

2. Pe baza lecturii individuale și apoi cu voce tare a conținutului poeziei, se va caracteriza acel elev care rupe și pătează filele caietului.

3. Utilizat în etapa de obținere a performanței exercițiul are drept scop sesizarea unor comportamente greșite și găsirea unor soluții pentru îndreptarea acestor greșeli.

Discuții:

Întrebări generale:

Ați realizat toți un dialog în care să vorbiți cu stăpânul acelui caiet?

Ce credeți că s-ar întâmpla dacă toți elevii ar proceda asemenea acelui acel copil?

Ați întâlnit printre colegii voștri asemenea cazuri? Cum ați proceda dacă ai întâlni un asemenea copil?

Cât timp credeți că este necesar unui copac ca să crească pentru a putea fi tăiat?

Întrebări de personalizare:

Tu cum ai fi procedat dacă ai fi în locul copilului?

Ce l-ai sfătui tu pe acel copil dacă te- ai putea întâlni cu el?

De ce este important să avem caietele ordonate?

Puncte de reflecție:

Este important să păstrăm caietele curate și îngrijite deoarece se spune că: „Caietul este oglinda elevului”, dar și pentru faptul că pentru a se fabrica o tonă de hârtie este nevoie să se taie 10 arbori în vârstă de 60 de ani.

FAPTE BUNE/ FAPTE RELE

Citește fragmentele următoare apoi selectează pe două coloane cuvintele și expresiile care redau faptele bune, respectiv faptele rele făcute de personajele din aceste texte:

“ De ce m-ai prins în pumnul tău,

Copil frumos, tu nu știi oare

Că-s mic și eu și că mă doare?

De ce mă strângi așa de rău?

………………………………….

Așa plângea un gândăcel

În pumnul ce –l strângea să-l rupă.

Și l-a deschis copilul după

Ce n-a mai fost nimic din el! “

……………………………………..

(Gândăcelul-Elena Farago)

„ … Atunci fetei i se făcu milă și luând cățelușa, o spălă ș-o îngriji foarte bine…

… Fata harnică cum era, curăță părul de uscături și de omizi, cu mare îngrijire și apoi se tot duse înainte….

… Și mergând ea tot înainte, a ajuns apoi la Sfânta Duminică; dar și aici s-a purtat tot hursuz, cu obrăznicie și prostește, …… ea i-a opărit pe toți de țipau și fugeau nebuni de usturime și de durere ….”

(Fata babei și fata moșneagului – Ion Creangă)

BUNĂTATE / RĂUTATE

Obiectiv: Identificarea trăsăturilor morale specifice pentru bunătate sau răutate întâlnite în atitudinea unor personaje din operele literare studiate.

Unitatea de învățare: Trăsăturile morale ale unei persoane (clasa a III a)

Materiale: fișe de lucru cu texte suport, stilouri, manuale etc.

Procedura:

Pe baza textelor și a cunoștințelor anterioare, se identifică persoanele din jurul nostru și din alte opere studiate care au dovedit prin comportamentul lor trăsăturile morale de bunătate sau de răutate.

Elevii vor citi cerințele de pe fișa de lucru și vor recunoaște faptele care redau trăsături morale specifice bunătății sau răutății.

Folosit la etapa de dirijare a învățării, exercițiul are drept scop sesizarea unor comportamente negative și aprecierea acelor comportamente pozitive ale personajelor

Elevii vor selecta din textele date cuvintele sau expresiile prin care sunt puse în evidență trăsăturile morale bunătate/răutate.

Discuții:

Întrebări generale:

Cum credeți că s-a simțit gândăcelul când a fost strâns în pumnul copilului?

Cu care din cele două fete ați vrea să vă asemănați?

Ați mai întâlnit alte personaje în operele literare studiate care au dat dovadă de bunătate sau de răutate ?

Întrebări de personalizare:

Tu cum ai fi făcut dacă ai fi fost în locul copilului?

Ți s-a întâmplat să întâlnești persoane care au arătat prin fapte bunătate sau răutate?

Cum ai dori să se comporte cei din jur cu tine?

Puncte de reflecție: Respectă pe cei din jur dacă vrei să fii respectat. Dacă dai dovadă de bunătate cei din jur vor fi dezarmați și nu te vor putea doborî.

AJUTĂ PE CEI NECĂJIȚI!

1. a) Scrieți tot ce știți în legătură trăsăturile sufletești ale personajelor aflate în mijlocul figurilor următoare. Pentru fiecare dintre aceste personaje scrieți care drept a fost încălcat în spațiul de dedesubt.

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

b. Dacă ai avea posibilitatea de –i ajuta, ce ai face pentru acești copii?

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

DREPTURILE COPILULUI

Obiectiv: Identificarea unor trăsături morale ale personajelor din textele studiate, a drepturilor care le –au fost încălcate și propunerea unor soluții pentru a le ajuta.

Unitatea de învățare: Reguli ale grupului. Drepturile copilului

Materiale: Fișe de lucru, creioane colorate , pixuri,

Procedura:

Se vor distribui fișe de lucru cuprinzând câte un ciorchine în mijloc iar copiii au posibilitatea de scrie tot ceea ce știu în legătură cu acel personaj.

Pe baza opiniilor emise de fiecare dintre ei se va putea constitui punctul de plecare pentru a consolida noțiunile referitoare la drepturile copiilor.

Utilizat în momentul de captare a atenției sau de reactualizare a cunoștințelor exercițiul are valențe formative și pune pe elevi în situația de a găsi ei soluții pentru cei aflați în dificultate.

Discuții:

Întrebări generale:

Ați recunoscut personajele din fișă?

Care sunt trăsăturile morale pe care le-ați identificat în fiecare caz?

Care sunt drepturile care au fost încălcate la fiecare dintre persoanele prezentate?

Care sunt soluțiile pe care le –ați găsit ca să-i ajutați pe acești copii?

Întrebări de personalizare:

Cum te –ai fi simțit dacă ai fi fost în locul unuia dintre acești copii?

Vi s-a întâmplat vreodată să vi se încalce un drept?

Ce cuvinte ai adresa acestor copii dacă te –ai putea întâlni cu ei?

Puncte de reflecție:

În ziua de astăzi fiecare copil are dreptul la educație garantat, ceea ce înainte nu era posibil. Trebuie deci să profităm de acest drept și să ne pregătim astfel încât să ne gândim că ceea ce înainte era o piedică acum este ceva care poate să facă oricine: să învețe în școli gratuit, să se bucure de drepturi fără a uita însă că avem și îndatoriri.

DACĂ AȘ FI ȘEFUL CLASEI ATUNCI….

Imaginează –ți că ești șeful clasei tale. Notează în tabelul de mai jos câteva dintre

lucrurile pe care ai dori să le schimbi în clasa ta.

– Prezentați apoi aceste propuneri colegilor voștri și selectați împreună un set de reguli ale clasei (oral sau în scris).

– Sunteți de acord să respectați aceste reguli create de voi? Argumentați răspunsurile.

– Considerați important faptul că aceste reguli au fost create de voi fără a fi impuse de alții?

REGULI ALE GRUPULUI. DREPTURI ȘI ÎNDATORIRI

Obiectiv: Identificarea unor reguli de comportament care ar dori să fie respectate în clasa lor, conștientizarea faptului că fiecare are drepturi dar și îndatoriri în cadrul grupului școlar.

Unitatea de învățare: Reguli ale grupului

Materiale: Fișe de lucru, pixuri , creioane colorate.

Procedura:

Se vor distribui fișe de lucru elevilor spunând despre faptul că vor fi puși în situația de a fi liderul clasei sale.

Dat fiind acest fapt fiecare dintre ei va trebui să completeze un tabel din fișa de lucru prin care să vină cu idei noi, care să poată fi aplicate în clasa de elevi astfel încât să fie acceptate de colegi.

Exercițiul poate fi aplicat în cadrul lecției de recapitulare după ce elevii au conștientizat faptul că fiecare copil are drepturi dar și îndatoriri în cadrul grupului din care face parte.

Pe baza ideilor propuse de elevi se va putea întocmi un regulament al clasei care să fie votat și adoptat de toți elevii pentru a fi respectat.

Discuții:

Întrebări generale:

Vi se pare necesar să aveți un set de reguli pe care fiecare să le respecte?

La ce v-ați gândit când ați propus o serie de reguli?

Ce vi s –a părut mai ușor să propuneți o serie de lucruri sau să interziceți pe altele care ați observat că există în clasă și nu vă fac plăcere?

Întrebări de personalizare:

Cum te –ai simțit când te –ai gândit că tu poți fi șeful clasei?

Ai simțit că ai mai multă responsabilitate? Argumentează răspunsul.

Consideri că este bine să existe un regulament al clasei care să cuprindă atât drepturi cât și îndatoriri ale elevilor?

Puncte de reflecție:

Să nu te porți cu alții așa cum nu ți –ar plăcea să se poarte alții cu tine.

BIBLIOGRAFIE

Academia Română, 2010, DOOM, Editura univers enciclopedic, București

1969, Dicționar de etică pentru tineret, Editura Politică, București

Consiliul Național pentru Curriculum, Programa școlară pentru educație civică. Clasa a IV-a, București, 2006

Ababei, Camelia, 2010, Cunoașterea elevilor și învățarea personalizată, Editura Rovimed, București

Alecu, Simona, 2005, Metodologia cercetării educaționale, Editura Fundației Universitare ,,Dunărea de Jos”, Galați

Aslan, George, 1996, Educația prin sine însuși, Editura Rao, București

Bădescu, Anina, 2011, Din lecturi, hai să-nvățăm, Editura Ana, București

Bratu, G. (coord.), 2004, Aplicații ale metodelor de gândire critică la învățământul primar, Editura Humanitas Educațional, Centrul Educația 2000+, București

Bunescu, V., 1991, Educația morală și formarea personalității. Fundamente

psihopedagogice, în Revista de pedagogie nr. 6-7-8 / 1991

Buzatu, Marcel , 1972 Dicționar de estetică generală, Editura Politică. București

Cerghit, Ioan, 2006, Metode de învățământ, Editura Polirom, Iași

Chereja, Florica, 2004, Dezvoltarea gândirii critice în învățământul primar, Editura Humanitas Educațional, Centrul Educația 2000+, București,

Costea, Octavia, 2006, Didactica lecturii.O abordare funcțională,Editura Institutul European, Iași

Cosmovici, A., Iacob, L., 2003, Psihologia copilului, Editura Polirom, Iași

Cristea, Sorin, 2002 , Dicționar de pedagogie, Grupul Editorial Litera Educațional, Chișinău

Cucoș, Constantin , 1998, Pedagogie, Editura Polirom, Iași

Dancsuly A., Ionescu M., Radu I., Salade D., 1979, Pedagogie, E.D.P., București

Dottrens R. și colab., 1970, A educa și a instrui, E.D.P., București, traducere

Drăgan, Ion, Nicola, Ioan , 1993, Cercetarea psihopedagogică, Editura Tipomur, Tg. Mureș

Grigoraș, I.; Stan, L., 1994, Educația moral-civică, în Neculau, A.; Cozma, T., Psihopedagogie, Editura Spiru Haret, Iași

Ionesu, Miron; Radu, Ioan, 1995, Educația și dinamica ei, Editura Dacia, Cluj-Napoca

Iucu, Romiță, 2000, Instruirea școlară, Editura Polirom, Iași

Iucu, Romiță, 2001 , Instruirea școlară. Perspective teoretice și aplicative, Ed. Polirom, Iași

Jinga, I.; Istrate, E., 1998, Manual de pedagogie, Editura All, București

Joița, Elena, (coord.), 2003,Pedagogie și elemente de psihologia școlară, Editura Arves, Craiova

Leroy, Gilbert, 1974 , Dialogul în educație, E.D.P., București

Macavei, Elena, 2001, Teoria educației, Editura Aramis, București

Maiorescu , Titu , 1976, Critice, E.D.P., București

Meser, G.A., 1977, Metode de anchetă în investigarea fenomenelor sociale, Editura Științifică, București, 1977

Momanu, Mariana , 2002, Introducere în teoria educației, Editura Polirom, Iași

Muster, Dumitru, 1985, Metodologia cercetării în educație și învățământ, Editura Litera, București

Neagu, Maria-Ramona, 2010, Jocul didactic- cale de acces spre sufletul copilului, Editura Rovimed, București

Nicola, Ioan, 1992, Pedagogie, E.D.P., București

Nicola, Ioan, 2001, Tratat de pedagogie școlară, Editura Aramis, București

Niculescu, Rodica-Mariana, 1996 , Pedagogie generală, Ed. Scorpion, București

Peneș, Marcela, 2004, Să aprofundăm textele literare, Editura Ana, București

Peneș, Marcela, 2007, Antologie de texte literare, Editura Ana, București

Popenci, Ștefan, 2001, Pedagogie, Editura Polirom, Iași

Postelnicu, C-tin.,2000, Fundamente ale didacticii școlare, Editura Aramis, București

Potolea, Dan, 1989 , Structuri, strategii, performanțe în învățământ, Ed. Academiei Române, București

Văideanu G., 1988, Educația la frontiera dintre milenii, Ed. Politică, București

http://cyd.ro/educatia-moral-civica

www.scribd.com

www.didactic.ro