Relații de comunicare [615404]

Relații de comunicare

Prof. în v. primar Serbănică Arina Simona
Scoala Gimnazial ă Mircea cel B ătrân, Pite ști

„Competența de a comunica poate fi abordată și după criteriul formelor de limbaj cu care se
operează în context școlar, respectiv: competenț a de a comunica în scris și competența de a
comunica vizual. (…) Identificarea acestor tipuri de competențe are, în primul rând, meritul de a
evidenția principalele canale prin intermediul cărora este furnizată informația cu care se operează
în context școlar și sugerează, de asemenea, modalități concrete de eficientizare a impactului
comunicativ realizat pe aceste căi .” ( Ezechil, L., Comunicarea educațională în context școlar ,
2002, EDP, București, p.111)
Pentru numeroși cercetători, finali tatea comunicării constă în crearea identității pentru
celălalt. Goffman, de pildă, consideră că „un individ comunică pentru a avea identitatea voită în
situația de comunicare în care se găsește”. În orice situație de comunicare interumană, fiecare actor
interpretează un rol menit să -i asigure controlul situației, capacitatea de a se face recunoscut în rolul
său .
Unii lingviști contemporani pun accentul pe „locul” pe care -l ocupă diferiți interlocutori într –
o comunicare. De exemplu, pentru Flah aut, orice discurs este produs pornind de la întrebări
fundamentale, precum : ,,Cine sunt eu pentru tine?” și „Cine ești tu pentru mine ?” (Mucchielli,
2005, p.81). „Comunicarea este atunci percepută ca un proces complex în care informația și mesajul
sunt mai puțin importante decât chestiunea centrală, care este aceea de a ști cui vorbești ”. (M. F.
Agnoletti, Mucchielli, 2005, p. 81).
Pentru orice organizație, comunicarea este o cerință esențială în atingerea obiectivelor
stabilite, o condiție sine qua non a funcționării sale eficiente, a stabilirii celor mai elementare relații
interumane. Comunicarea constituie premisa exercitării activității de management, a funcțiilor
procesului de management. Numai o comunicare eficientă face posibilă planificarea ș i
programarea, coordonarea și controlul, motivarea, consultarea și participarea activă a membrilor
organizației la înfăptuirea scopurilor propuse. Fiecare moment din activitatea organizației se
bazează pe o comunicare eficientă, ca modalitate de focalizare și corelare a eforturilor.

Comunicarea a fost întotdeauna privită ca un punct important î n activitatea organizației
noastre . An de an au fost aduse îmbunătăț iri care s -au impus din nevoia de comunicare mai rapidă
și mai eficientă , dar și din experiențele împărtășite de alte organizaț ii sau persoane fizice.

Identificarea nevoilor de comunicare se face prin:
 analiza chestionarelor aplicate cadrelor didactice, elevilor, părinț ilor, agen ților
economici;
 întâlniri de lucru la nivelul cat edrelor ( ședințe de catedră lunare sau ori de câ te ori se
impune) ;
 sondaje aplicate elevilor ș i cadrelor didactice prin revista ș colii;
 întâlniri periodic e cu personalul nedidactic din școală ;
 întâlnirea cadrelor didactice î n Consilii p rofesora le;
La nivelul organizaț iei noa stre, au fost create cana le de comunicare ce fac posibilă
comunicarea de sus în jos, de jos în sus și pe orizontală, îmbunătăț indu-se politicile de comunicare,
strategiile si planurile.
Meritul directorului școlii este acela că, pe lângă priceperea de a de cide, de a comunica, de
a îndruma și controla, știe să îi asculte pe toți, să învețe de la fiecare și să găsească un numitor
comun pentru inițiative diferite și chiar pentru puncte de vedere divergente, el fiind un factor de
echilibru, moderator și stimula tor de opinii.
Comunicarea dintre salaria ții unei școli poate fi:
– pe verticală, respectiv cadre didactice, director adjunct, director.
– personal didactic auxiliar și nedidactic, serviciul de administra ție – director, director
adjunct.
– pe orizontal ă: între membrii comisiei metodice și între diferite compartimente .
Comunicarea director – elevi se realizează direct ascultându -le dorințele, părerile, opiniile și
atunci când sunt întemeiate să se țină cont de ele , sau pentru a -i face să ințeleagă regul ile și normele
de conduită în școală precum și rolul și rostul educației pe care o primesc.
Puntea de comunicare cu familiile elevilor trebuie păstrată în scopul informării permanente a
familiei, de situația școlară a acestora, precum și de comportamentul lor în școală și în afara
acesteia.
Administra ția este subordonată directorului, ea răspunde de administrarea clădirii, cur ții
liceului și a bazei sale materiale. În subordinea administrației intră și personalul de îngrijire și
paznicii. În cazul în care comunicarea nu se realizeaz ă în rela ția administra ție – director, imaginea
școlii are de pierdu t.

Comunicarea internă cu personalul didactic ș i nedidactic din școală se realizează prin
chestionare de satisfacț ie a angajaților, ședinte de comunicări, ș edinte de lucru periodice (Consilii
profesorale, Consiliul de Administrație, ședinte lă rgite), referate și lecții demonstrative ținute în
cadrul ș colii. Profesorii primesc la timp toate documentele privind dezvoltarea și calitatea
programelor de învățare . Ședintele de sindicat au și ele rolul lor în stabilirea unui dialog între
membrii organizației.Toți angaț ii au acces la INTERNET , unde pot afla ultimele nout ăți din
domeniu în vederea elaboră rii unor lecț ii documentate . Comunicarea internă cu elevii se face pr in
activitatea zilnică la clasă de fiecare cadru didactic, prin munca profesorului diriginte, prin
activitatea directorului educativ responsabil cu activitatea extracurriculară , prin consilierea elevilor
de către psihopedagogul ș colii. Tot în sprijinul com unică rii cu elevii sunt ș i materialele afișate la
avizierul ș colii sau pe holu rile ei, materialele publicate în revista ș colii, sau dezbaterile care au loc
în cadrul ședinț elor periodice ale Consiliului elevilor , ce cuprinde ș efii tuturor c laselor. Periodi c se
organizează careu în curtea ș colii cu toț i elevii, unde sunt pop ularizate evenimente petrecute în
școală, acț iuni de interes general, sunt evidențiaț i elevii cu rezultate deosebite sa u, eventual, aduse
la cunostință sancț iunile aplicate. În săptămâna dedicată „ Zile lor Ș colii” au loc o serie de
manifestări în care elevii fie sunt invitaț i, fie ei susț in act ivitatea: mese rotunde, comunicări
științifice, întreceri sportive, serbare școlară , etc.
În laboratoarele de informatică, elevii au acces la INTER NET ca ajutor in desăvârșirea
pregă tirii lor profesionale.
O importanță deosebită se acordă elevilor cu CES care au programe de lucru adaptate
nevoilor lor .
Comunicarea externă cu părinții elevilor se realizează folosind metode cum ar fi:
chestionare aplic ate acestora, ședințele cu părinții de la fiecare clasă, lectorate cu părinții,
consilierea părinților ș i a elevilor cu probl eme, adrese scrise către părinț ii elevilor c u probleme
disciplinare sau cu învăță tura.
Comunicarea externă cu agenții economici cu care unitatea școlară colaborează se face prin
chesti onare aplicate acestora, convenții î ncheiate pentru fiecare elev care -și desfășoară activitatea
de practică î n acea unitate, vizite p eriodice efectuate de o persoană desemnată de unitatea școlară
care u rmăreș te activitatea de practic ă a elevilor ( frecvența, activități desfășurate, respectarea
programei ș colare, a regulilor d e protecț ia muncii, evaluarea ).
Legătura cu Inspectoratul Școlar se face permanent prin poșta electronică, comunicări
telefonice ș i ședinț ele d e lucru lunare la care participă managerii școlii și unde se transmit
informaț ii utile pentru cadrele didactic e. Un inspector al ISJ urmărește, îndrumă și evaluează
activitatea unității școlare și participă uneori la ședințele Consiliului Pro fesoral.

Comunicarea cu alte unități școlare este făcută atât în cadrul întâ lnirilor meto dice
semestriale, telefonic, poș ta electronică, sau organizarea de întâlniri ori de câ te ori este nevoie (
concursuri inter disciplinare, comunicări științ ifice si refe rate ).
Cu Administrația locală, comunicarea se face permanent prin note telefonice, rapoarte
financiare, ședinț e de lucru , unde sunt invitați managerii unității școlare.

La începutul fiecărui an ș colar s e face o analiză a anului ș colar precedent, unde , pe baza
materialului întocmit de echipa managerială, se discută de către toți angajații punctele tari și
punctele slabe ale activității trecute, se întocmește un plan de măsuri prioritare de îmbunătaț ire a
activității, se trasează ținte și repere ce trebui e urmăr ite, tot personalul fiind responsabilizat.

Puncte forte:
 Este foarte dezvoltat sistemul uș ilor deschise la director ș i directorii ad juncți;
 Comunicare eficientă facilitată de rețeaua informațională existentă ;
 Disponibilitatea și responsabi litatea unor instituții de a veni în sprijinul școlii (Poliție,
Biserică, Instituții culturale) ;
 Posibilitatea antrenării elevilor și părinților în activități productive și de întreținere a
școlii ;
 Colaborarea cu presa pentru popularizarea activităților ș i rezultatelor deosebite cu
scopul creșterii prestigiului școlii în comunitate, atragerii unor elevi cu un nivel mai bun
de pregătire, implicării familiei în activitățile școlare;
 S-au demarat numeroase proiecte educative p e diferite componente ale educați ei:
sănătate, colectarea deșeurilor, alimentație sănătoasă, violenț a,etc
 Imaginea școlii a fost reflectată în presa locală ș i prin acțiuni de popularizare a ofertei
educaționale ;
Coeziunea grupului este un produs supraindividual, generat de grup, care nu s e reduce la
numărul de relații reciproce ale indivizilor. Este posibil ca în grup să funcționeze un coeficient mare
de afinități mutuale și într -o proporție mare indivizii să se prefere reciproc; acest număr în sine nu
decide ca grupul să fie și coeziv, di mpotrivă s -ar putea ca el să conțină și fracțiuni, subgrupuri
informale.
Coeziunea poate rezulta dintr -o multiplă determinare:
 sentimentul de a fi împreună și de cooperare;
 nevoia de a avea un obiectiv;
 posibilitatea constatării unui progres în mersul spre obiectiv;

 faptul că fiecare membru are sarcini specifice semnificative care sunt necesare pentru îndeplinirea
obiectivelor.
Această multiplă determinare justifică și tendința unor psihologi sociali de a asimila
coeziunea de grup cu diferiți factori.
Maisonneuve J., referindu -se la factorii coeziunii îi distinge în factori extrinseci și intrinseci,
cei extrinseci constituind doar condiții mai mult sau mai puțin favorabile care direcționează
coeziunea. In categoria factorilor intrinseci se are în vedere st ări afective favorabile conlucrării și
interacțiunii în vederea atingerii obiectivelor urmărite, aceștia având o influiență mai puternică
asupra coeziunii.
Pentru educarea coezivității de grup se impune o bună cunoaștere a structurilor informale
ce se c onstituie și utilizarea acestora cu mult tact pedagogic.
Un alt factor de menținere a coeziunii îl constituie tehnica de motivare la care apelează
cadrul didactic în procesul instructiv și anume motivarea prin competiție sau motivarea prin
cooperare. Acest e situații motivaționale nu trebuie opuse una alteia, ci este indicat a se folosi
tehnici de cooperare prin competiție, aceasta pentru că anumite forme de competiție între elevi au
efecte pozitive atât în dezvoltarea lor cât și în menținerea interesului p entru relația de grup.

Arta comunicării poate și trebuie să fie realizată în baza unor relații profesor -profesor,
director – profesori, profesori elevi, elevi -elevi, mai bine gândite. De dorit este crearea unor situații
care să facă posibilă antrenarea, m ai ales a elevilor, în exerciții de comunicare, în care să se pună
mai mult accent pe comportamentul civilizat, pe maniere elegante, pe formarea unei culturi
interioare și exterioare în armonie cu cerințele vieții spirituale corespunzătoare societății pe care o
definește.

BIBLIOGRAFIE:

1. Ezechil, L., Comunicarea educațională în context școlar, 2002, EDP, București, p. 111
2. Mucchelli, A., Arta de a comunica , 2005, editura Polirom, Iași;
3. Sachelarie, O., M., Petrișor, N., F., Resursele umane, o provocare pentru managementul
contemporan, Editura Paralela 45, Pitești, 1998
4. Cosmovici A., Iacob L., Psihologie Școlară, Ed. Polirom Iași,1998
5. Matei N.C.,Educarea capacităților creatoare în procesul de învățământ,
6. E.D.P., București 1992
7. Key E., Secolul copilului, E.D.P.. 1978
8. Barbu,Gabriela, (2001), Aplicații ale metodelor de gândire critică la învățământul primar,
Humanitas Educațional, București