Relatia Strategii Didactice Eficienta Activitatilor Didactice. Aplicatii la Ciclul Primar
LUCRARE DE LICENȚĂ
RELAȚIA STRATEGII DIDACTICE-EFICIENȚA ACTIVITĂȚILOR DIDACTICE. APLICAȚII LA CICLUL PRIMAR
CUPRINS
Introducere
Capitolul 1 Strategii didactice specifice activităților didactice desfășurate cu elevii
1.1 Strategia didactică – delimitări conceptuale
1.2 Caracterizarea generală a strategiilor didactice
1.2.1. Componente și tipologii
1.2.2. Locul și rolul strategiilor didactice în procesul de învățământ
1.3. Direcții și posibilități de modernizare
Capitolul 2 Aspecte specifice asigurării creșterii eficienței activităților didactice desfășurate cu elevii
2.1 Eficiența educației. Abordări teoretice
2.2 Componentele fundamentale ale unui proces educațional eficient
2.3 Metode și mijloace pentru creșterea eficienței activităților didactice
2.4 Indicatori de evaluare a metodelor didactice
Capitolul 3 Cercetare psihopedagogică asupra utilizării strategiilor didactice în vederea creșterii eficienței procesului instructiv/educativ desfășurat cu elevii din ciclul primar
3.1. Obiectivele, ipoteza și variabilele cercetării
3.2. Eșantionul de subiecți
3.3. Eșantionul de conținut
3.4. Metodele de cercetare
3.5. Organizarea și desfășurarea cercetării
3.5.1. Etapa preexperimentală
3.5.2. Etapa experimentală propriu-zisă
3.5.3. Etapa postexperiementală
Capitolul 4 Analiza și interpretarea datelor
Concluzii
Bibliografie și Webografie
Anexe
Introducere
Motto:
„Fericit este copilul care găsește în fiecare etapă a drumului, pe educatorul capabil să insufle treptat forța și elenul necesare împlinirii destinului său ca om.” Maurice Debesse
Prin această lucrare am încercat să prezint câteva strategii didactice specifice creșterii eficienței activității didactice desfășurate cu elevii.
Am ales aceasta temă deoarece strategiile didactice au un rol important în asigurarea unei învățări eficiente.
Interactivitatea presupune o învățare prin comunicare, prin colaborare, produce o confruntare de idei, opinii și argumente, creează situații de învățare centrate pe disponibilitatea și dorința de cooperare a copiilor, pe implicarea lor directă și activă, pe influența reciprocă din interiorul microgrupurilor și interacțiunea socială a membrilor unui grup. Învățând să colaboreze unii cu alții, elevii constată că scopurile personale ale fiecăruia pot fi realizate într-o muncă în echipă, că succesul grupului depinde de contribuția fiecărui membru al său. Astfel, elevii, din „singuraticii care învață”, pot deveni ”colegii care învață împreună”. Elevii trebuie învățați să gândească critic, creativ, constructiv, eficient.
A gândi critic înseamnă a emite judecați proprii, a accepta părerile altora, a fi în stare să privești cu simțul răspunderii greșelile tale și să le poți corecta, a primi ajutorul altora și a-l oferi celor care au nevoie de el. Capacitatea de a gândi critic se dobândește în timp, permițând elevilor să se manifeste spontan, fără îngrădire, ori de câte ori se creează o situație de învățare. Ei nu trebuie să se simtă stingheri, să le fie teamă de reacția celor din jur fată de părerile lor, să aibă încredere în puterea lor de analiză, de reflecție.
Specific metodelor interactive de grup este faptul ca ele promovează interactiunea dintre mințile participanților, dintre personalitațile lor, ducând la o învațare mai activă și cu rezultate evidente. Acest tip de interactivitate determină “identificarea subiectului cu situația de invățare în care acesta este antrenat”, ceea ce duce la transformarea elevului în stăpânul propriei formări.
Interactivitatea presupune atât cooperarea, cât si competiția, ambele implicând un anumit grad de interacțiune. Prin folosirea la oră a acestor metode interactive care stimulează elevul și îl fac să descopere singur noile noțiuni pornind de la ceea ce cunoaște, învățarea are o mai multă eficiență. Consider că utilizarea alternativelor metodologice moderne în activitatea didactică contribuie la îmbunătățirea calității procesului instructiv-educativ, având cu adevărat un caracter activ-participativ și o reală valoare educativ-formativă asupra personalității elevilor.
Un învățământ modern, bine conceput, va permite inițiativa și spontaneitatea, creativitatea elevului, dar și dirijarea, îndrumarea sa, existența unor relații de cooperare între profesor și elev. Acesta este elementul esențial al învățământului modern.
Prezenta lucrare este structurată pe patru capitole.
În primul capitol intitulat „Strategii didactice specifice activităților didactice desfășurate cu elevii “am definit conceptele metodologice referitoare la strategiile didactice, la rolul și locul lor în procesul de învățământ, la direcțiile și posibilitățile de modernizare a metodelor tradiționale de învățare.
Al doilea capitol, ”Aspecte specifice asigurării creșterii eficienței activităților didactice desfășurate cu elevii” cuprinde noțiuni referitoare la eficiența educației, la componentele fundamentale ale unui proces educațional eficient, metode și procedee utilizate pentru creșterea eficienței activităților didactice și indicatori de evaluare a metodelor didactice.
În al treilea capitol intitulat “Cercetare psihopedagogică asupra utilizării strategiilor didactice în vederea creșterii eficienței procesului instructiv/educativ desfășurat cu elevii din ciclul primar” am încercat să prezint cu ajutorul metodelor de cercetare și plecând de la obiectivele, ipotezele și variabilele cercetării faptul că aplicarea la clasă a strategiilor didactice bazate pe metode interactive centrate pe elev crește eficiența învățării.
Ultimul capitol, „Analiza și interpretarea datelor “cuprinde analiza datelor obținute în urma aplicării strategiilor didactice prezentate în capitolul anterior și interpretarea lor.
După capitolul descris mai sus urmează concluziile, bibliografia și anexele.
Capitolul 1. Strategii didactice specifice activităților didactice desfășurate cu elevii
1.1 Strategia didactică – delimitări conceptuale
Semnificația inițială a termenului de strategie a ținut doar de domeniul artei militare.
În momentul de față termenul de strategie este preluat de mai multe științe, fiindu-i atribuite particularități specifice , dar păstrând semnificația inițială.
În pedagogie, s-a constituit conceptul de strategie didactică, la a cărui promovare au contribuit numeroși savanți. Evoluția semnificației conceptului vizat în știința pedagogică poate fi urmărită de următoarele definiții:
Metode generale implicate în reușita actului de instruire;1
Mod deliberat de programare a unui set de acțiuni sau operații de predare și învățare orientate spre atingerea în condiții de maximă eficacitate și eficiență a obiectivelor prestabilite;2
Linie directoare de acțiune căreia i se asociază un anumit mod global de organizare a învățării.3
În sens comun, strategia se definește ca modalitatea de desfășurare și ameliorare a acțiunilor interprinse în vederea atingerii unui anumit scop.
În sens pedagogic acest concept se referă la ansamblul de decizii și tehnici de lucru, procedee și operații care vizează modernizarea și perfecționarea diferitelor componente ale sistemului de învățământ în acord cu obiectivele generale ale învățământului și ale educației.
1.2 Caracterizarea generală a strategiilor didactice
Strategia didactică desemnează „un mod de abordare a unei situații de instruire“ care permite/presupune „raționalizarea conținuturilor“; determină „structurile acționale“; o
__________________________
1Palmade, G.,Modele pedagogice, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1975
2 Potolea, D.,Profesorul și strategiile conducerii învățării, în structuri, strategii și performanțe în învățământ, Editura Academiei Române, 1989
3 Iucu, R.,B.,Instruirea școlară, Editura Polirom, Iași, 2001
„combinatorică structurală“ între „metode, mijloace, forme, relații, decizia instrucțională“ și care vizează „optimizarea instruirii“.
Ea depinde de: concepția pedagogică a cadrului didactic, obiectivele instructiv-educative, conținuturile instruirii, tipul de învățare necesară, stilul de predare al profesorului, caracteristicile psihosociale ale partenerilor, ergonomia spațiului instructiv-educativ și orizontul timpului de instruire. Strategiile didactice presupun combinarea (dezirabil optimă) a tuturor elementelor procesului instructiv-educativ în condiții/contexte concrete.
Strategia a fost definită ca un mod de combinare și organizare cronologică a ansamblului de metode și mijloace alese pentru a atinge anumite obiective. Strategia de predare-învățare (strategia didactică) este expresia unității organice a metodelor, procedeelor, mijloacelor de învățământ și a modurilor de organizare a învățării (frontal, pe grupe și individual), în derularea lor secvențială pentru atingerea obiectivelor instructiv-educative. Strategia didactică este un termen unificator, integrator, care reunește sarcinile de învățare cu situațiile de învățare, reprezentând un sistem complex și coerent de mijloace, metode, materiale și alte resurse educaționale care vizează atingerea unor obiective. Ea este necesară în orice act pedagogic, ocupând un loc central în cadrul activității didactice, deoarece proiectarea și organizarea lecției se realizează în funcție de decizia strategică a profesorului. Ea este concepută ca un scenariu didactic complex, în care sunt implicați actorii predării – învățării, condițiile realizării, obiectivele și metodele vizate. Astfel, strategia prefigurează traseul metodic cel mai potrivit, cel mai logic și mai eficient pentru abordarea unei situații concrete de predare și învatare.
Dacă am încerca să descriem complexitatea conceptului „strategie”, am preciza mai multe caracteristici:
Caracterul normativ , dar nu rigiditatea unei reguli ci componenta dinamică a situațiilor de instruire. Strategia didactică nu este o simplă tehnică de lucru, ea poartă amprenta stilului didactic, a creativitații și a personalității cadrului didactic.
Funcția de structurare și modelare a continuității situațiilor de învățare în care sunt puși elevii și de a declanșa actul învățării .
Elementele componente ale strategiilor de instruire care alcătuiesc un sistem. Strategia se descompune în operații, etape, reguli de desfășurare, reguli de decizie, corespunzătoare diferitelor secvențe didactice.
Caracterul probalistic.Acesta demonstrează ca o anumită strategie, chiar dacă este fundamentală stiințific și adecvată clasei, nu poate garanta reușita activității didactice deoarece intervin mai multe variabile și subvariabile în acest proces.
Strategiile didactice prefigurează traseul metodic cel mai potrivit și mai eficient pentru abordarea unei situații concrete de predare și învățare (astfel se pot preveni erorile, riscurile și evenimentele nedorite din activitatea didactică).
Strategia didactică se caracterizează prin aceea că: implică pe cel care învață în situații specifice de învățare; raționalizează și aduce conținutul instruirii la nivelul/după particularitățile psihoindividuale; creează premise pentru manifestarea optimă a interacțiunilor dintre celelalte componente ale procesului de instruire; presupune combinarea contextuală, originală, unică, uneori, a elementelor procesului instructiv-educativ.
Pentru ca acțiunea comună a profesorului și a elevilor să nu se desfășoare haotic este necesară adoptarea unei strategii adecvate de abordare și rezolvare a sarcinilor concrete de instruire și educare. Strategia didactică prefigurează traseul metodic ce urmează a fi parcurs în abordarea unei situații concrete de predare și învățare, o anumită manieră de a pune elevul în contact cu noul conținut de studiat, ce demonstrează ca o anumită strategie, chiar dacă este fundamentală stiințific și adecvată clasei, nu poate garanta reușita activității didactice deoarece intervin mai multe variabile și subvariabile în acest proces.
Strategiile didactice prefigurează traseul metodic cel mai potrivit și mai eficient pentru abordarea unei situații concrete de predare și învățare (astfel se pot preveni erorile, riscurile și evenimentele nedorite din activitatea didactică).
Strategia didactică se caracterizează prin aceea că: implică pe cel care învață în situații specifice de învățare; raționalizează și aduce conținutul instruirii la nivelul/după particularitățile psihoindividuale; creează premise pentru manifestarea optimă a interacțiunilor dintre celelalte componente ale procesului de instruire; presupune combinarea contextuală, originală, unică, uneori, a elementelor procesului instructiv-educativ.
Pentru ca acțiunea comună a profesorului și a elevilor să nu se desfășoare haotic este necesară adoptarea unei strategii adecvate de abordare și rezolvare a sarcinilor concrete de instruire și educare. Strategia didactică prefigurează traseul metodic ce urmează a fi parcurs în abordarea unei situații concrete de predare și învățare, o anumită manieră de a pune elevul în contact cu noul conținut de studiat, ceea ce presupune utilizarea unor metode, procedee, mijloace și forme de organizare, care fac posibilă dobândirea competențelor la un nivel calitativ superior. Dezvoltarea personalității elevului este determinată nu numai de conținuturile vehiculate, ci și de maniera în care acestea îi sunt aduse la cunoștință. Strategia didactică desemnează un anumit mod de abordare a situațiilor instructiv-educative concrete, care îl plasează pe elev într-un context de solicitări, condiții și resurse menite să îl conducă la dobândirea competențelor prefigurate prin obiective. Preocupat de optimizarea demersurilor instructiv-educative, pe care urmează să le întreprindă, profesorul va opta pentru o anumită strategie de acțiune. Adoptarea și operaționalizarea unei strategii didactice într-o situație concretă de instruire și educare depinde de: natura obiectivelor urmărite; natura conținuturilor abordate; posibilitățile elevilor.
Concepută ca un scenariu didactic cu structură complexă, strategia didactică prefigurează traseul metodic cel mai eficient care urmează să fie parcurs. Strategia didactică trebuie gândită astfel încât să ducă la eliminarea hazardului, să prevină erorile, riscurile și evenimentele nedorite în practica pedagogică .
1.2.1 Componente și tipologii
Strategiile didactice ocupă un loc central în cadrul activității didactice, deoarece proiectarea și organizarea lecției se realizează în funcție de decizia strategică a profesorului, care este concepută ca un scenariu didactic complex, în care sunt implicați actorii predării – învățării, condițiile realizării, obiectivele și metodele vizate.
Elementele componente ale strategiilor de instruire alcătuiesc un sistem; între ele se stabilesc conexiuni, interrelații și chiar interdependențe. O strategie didactică se poate descompune într-o suită de operații, etape, reguli de desfășurare, reguli de decizie, corespunzătoare diferitelor secvențe didactice, dar se impune precizarea că fiecare decizie asigură trecerea la secvența următoare prin valorificarea informațiilor dobândite în etapa anterioară.
Principalele elemente componente ale strategiilor didactice sunt:
Sistemul formelor de organizare și desfășurare a activității educaționale;
Sistemul metodologic, respectiv sistemul metodelor și al procedeelor didactice;
Sistemul mijloacelor de învățământ;
Strategia didactică are următoarele caracteristici:
implică pe cel care învață în situații specifice de învățare;
raționalizează și adecvează conținutul instruirii la particularitățile psihoindividuale ;
creează premise pentru manifestarea optimă a interacțiunilor dintre celelalte componente ale procesului de instruire ;
presupune combinarea contextuală, originală, unică, uneori, a elementelor procesului instructiv- educativ.
Construirea unei strategii adecvate intereselor elevilor și nivelului lor de pregătire reprezintă din acest punct de vedere o provocare continuă și un efort permanent de creativitate didactică din partea profesorului.
Strategiile didactice sunt realizate cu ajutorul metodelor de predare și învățare (informative și activ-participative, de studiu individual, de verificare și evaluare). Strategia nu se confundă cu metoda sau metodologia didactică. Metoda vizează o activitate de predare-învățare-evaluare. Strategia vizează procesul de instruire în ansamblu și nu o secvență de instruire.
Strategiile didactice se clasifică după mai multe criterii :
Activitatea dominantă în procesul instruirii:
De predare: de prezentare, de urmărire a unor norme, prescripții, reguli de tip algoritmic, prin expunere; explicație, demonstrație, programare, exercițiu; de activizare a elevilor în predare, prin intercalarea metodelor și procedeelor activ-participative, a muncii independente sau în grupuri mici; de combinare a celor două modalități de predare, în variate proporții de asamblare; de combinare a predării în mod expozitiv cu sarcini de învățare euristică (de descoperire), prin metode expozitiv-euristice;
De învățare: algoritmică (prin imitare de modele date; prin repetare, exersare, memorare; prin cunoaștere concret-intuitivă; prin algoritmizare, pas cu pas); euristică (prin observare nemijlocită; prin rezolvare de probleme deschise; prin experimentare; prin dezbateri, dialoguri euristice; prin cercetări în grup; prin simulare, modelare, aplicații; prin tehnici de creativitate; mixtă, prin combinarea celorlalte moduri);
De evaluare:
Natura obiectivelor dominante: cognitive; afective ; psihomotorii; în combinații variate a lor;
Modul de dirijare a învățării: de dirijare pas cu pas (algoritmice); de semidirijare; (semialgoritmice); de nedirijare (creative).
Tipul de raționament abordat: inductive; deductive; transductive; analogice; combinate.
Tipuri de strategii didactice:
Strategiile didactice sunt demersuri acționale și operaționale flexibile, coordonate și racordate la obiective și situații prin care se creează condițiile predării și generării învățării, ale schimburilor de atitudini și de conduite în contextele didactice diverse, particulare.
Strategia este un semn al raționalizării și al dorinței de reușită , de eficientizare și de pragmatizare ale demersurilor didactice.
După operațiile cognitive predominante strategiile didactice se clasifică în:
Strategii inductive, al căror demers didactic este de la particular la general;
Strategii deductive, al căror demers didactic este de la general la particular, legi sau principii;
Strategii analogice-predarea și învățarea se desfășoară cu ajutorul modelelor;
Strategii transductive cum sunt explicațiile prin metafore;
Strategii mixte: inductiv-deductive și deductiv-inductive;
Strategii algoritmice: explicativ-demonstrative, intuitive, explozive, imitative, programate și algoritmice propriu-zise;
7.Strategii euristice-de elaborare a cunoștințelor prin efort propriu de gândire, folosind problematizarea, descoperirea, modelarea, formularea de ipoteze, dialogul euristic, experimentul de investigare, asaltul de idei, având ca efect stimularea creativității.
Particularitatea acestor strategii constă în asigurarea unei succesiuni rigide de operații desfășurate între activitatea de predare și cea de învățare; între programarea externă, ce ține de predare și cea internă, ce ține de învățare, se stabilesc relații univoce, strict deterministe.
1.2.2 Locul și rolul strategiilor didactice în procesul de învățământ
Locul acestor strategii didactice se află în diverse contexte educaționale: școli și grădinițe, universități, centre de optimizare a învățării.
Acestea oferă elevilor cunoștințe de bază privind aspecte importante ale procesului de
învățământ: mecanisme generale și specifice ale învățării, motivație și autoreglare în învățare,
metode moderne de învățare și elemente de diversitate, aplicații educaționale ale acestora, precum și elemente de psihologia dezvoltării. De asemenea aceste strategii își propun să familiarizeze elevii cu modalitățile de intervenție educațională și să formeze competențe de bază implicate în proiectarea și asistarea unor intervenții psiho-educaționale eficiente. Cunoștințele și competențele dobândite sunt aplicabile în viața de zi cu zi de aceea spunem că aceste strategii au un rol formator .Cu toate acestea, prin esența lor de „activitate umană specializată în dezvoltare și-n comparație cu plusul și minusul oferite aleatoriu de ereditate și de mediu, strategia este considerată de specialiștii în psihologie ca factor conducător al dezvoltării ontogenetice”.
În formarea personalității, fiecare trăsătură sau însușire psihică reprezintă de fapt o contopire a elementelor înnăscute cu cele dobândi. Rolul conducător al strategiilor constă in aceea că ea, ca activitate conștientă și sistematică, selectează influențele educative, le organizează, stabilește între ele continuitate progresivă, le direcționează spre un scop precis conturat. Prin intermediul strategiilor, copilul devine om social, își însușește limbajul social, cultura generală, comportamentul, potențialul creator, etc. De aceea, factorii educaționali (părinți, profesori, instituții de cultură,grupuri și organizații de tineret) trebuie să cunoască personalitatea copilului, gradul său de educabilitate și astfel să structureze întregul proiect al strategiei alese.
În procesul de învățământ se reeditează modalitatea ontogenetică de dezvoltare a psihicului la nivelul educației și învățării așa cum la începutul vieții copilului se dezvoltă acțiunea, apoi imaginea și apoi cuvântul si în procesul de învățământ elevul dobândește cunoștințe întâi cu ajutorul manipulării obiectelor, apoi prin intermediul imaginilor, poveștilor, descrierilor și treptat pe baza simbolurilor abstracte.
Sistemul formelor de organizare și desfășurare a activității educaționale;
In prezent există o diversitate de forme de instruire-autoinstruire și educare-autoeducare, în școală și in afara ei, diversitate care nu numai că este necesară, dar chiar se
impune în vederea depășirii disfuncțiilor lecției și în vederea atingerii obiectivelor instructiv-educative ale obiectului de învățământ.
activități frontale (în care predomină acțiunea frontală) : lecții, activități în cabinetul de istorie, activități pe teren, vizite didactice, excursii didactice, vizionări și analize de spectacole cu conținut istoric;
activități grupale (în care predomină acțiunea grupală): consultații și meditații (cu scopul de recuperare, stimulare, dezvoltare); cercul de istorie sau literatură-creație; vizite în micro-grupuri; concursuri; serate literare și muzicale; redactarea vizitelor școlare;
activități individuale ( în care predomină acțiunea individuală): activități independente; studiu individual; efectuarea temelor pentru acasă; elaborarea de compuneri, referate și alte lucrări scrise; efectuarea de lucrări practice; rezolvări de situații-problemă; lectura de completare; lectura suplimentară; elaborarea de modele, proiecte, materiale didactice; cercetarea independentă a izvoarelor scrise și arheologice; pregătirea pentru concursuri.
Sistemul metodologic, respectiv sistemul metodelor și al procedeelor didactice
activități care au la bază metode de comunicare: lecții, dezbateri, consultații;
activități care au la bază metode de cercetare: activități în cabinetul de istorie, studiul în bibliotecă, vizite didactice la Muzeul de istorie, monumente istorice, șantiere arheologice, excursii didactice;
activități care au la bază metode experimentale: activități în cabinetul de istorie, efectuarea de lucrări practice, elaborarea de proiecte;
activități care au la bază metode aplicative: activități în cabinetul de istorie, pe teren, pe șantiere arheologice.
Sistemul mijloacelor de învățământ
“Mijloacele de învățământ sunt instrumente sau complexe instrumentale menite a facilita transmiterea unor cunoștințe, formarea unor deprinderi, evaluarea unor achiziții, realizarea unor aplicații practice în cadrul procesului instructive-educativ.”4
Mijloacele de învățământ vin în sprijinul operațiilor gândirii, stimulează cercetarea și căutarea , influențează pozitiv creativitatea și imaginația elevilor.
Mijloacele de învățământ se pot grupa pe două mari categorii:
mijloacele de învățământ ce cuprind mesaj didactic;
obiecte originale, de exemplu: ierbare, insectare, acvarii, animale vii;
obiecte substitutive, de exemplu: machete, mulaje, modele;
suporturi grafice și figurative, de exemplu: planșe, hărți, panouri:
mijloace simbolico-raționale, de exemplu: planșe cu litere, cuvinte, tabele cu formule;
mijloace audiovizuale ,de exemplu: filme, diapozitive, cd-uri audio și video.
mijloacele de învățământ care facilitează transmiterea mesajelor didactice.
aparate, instrumente și instalații de laborator;
instrumente muzicale și aparate sportive;
calculatoare electronice;
jocuri didactice.
Integrarea mijloacelor de învățământ se realizează prin racordarea lor la obiectivele și conținuturile concrete ale lecțiilor, la metodele și procedeele didactice.
Adoptarea unei strategii echivalează cu adoptarea unui program al instruirii la nivelul
lecției, a unei structuri metodice propriu –zise, fundamentată de fiecare dată pe o analiză
atentă a situației de învățare date și constituite după schema:
În felul acesta strategia oferă soluții de ordin structural-procesual, dar și metodic, determinând o anumită ordine de combinare a diferitelor metode, procedee, mijloace și forme de grupare a
______________________
4 Cucoș ,Constantin, Pedagogie, Editura Polirom, 2006,p.300
elevilor.5
Strategia arată ce face învățătorul și ce face elevul; ea pune în evidență capacitatea cadrului didactic de a acționa eficient și de a face și pe alții să acționeze în virtutea aceluiași țel, de a adopta structuri realiste și eficace in același timp.
1.3 Direcții și posibilități de modernizare
Metoda sau „calea spre” reprezintă un element esențial al tehnologiei didactice și presupune anumite caracteristici:
este selectată de cadrul didactic și pusă in aplicare la lecție cu ajutorul elevilor;
presupune colaborarea cadru didactic-elev;
se folosește sub diverse variante sau procedee combinate;
permite organizarea diferită a procesului instructiv-educativ și integrarea cadrului didactic in diferite roluri:animator, ghid, evaluator.
Din punct de vedere istoric metodele didactice au fost clasificate astfel:
metode tradiționale sau clasice
metode moderne
Metodele tradiționale sau clasice fac apel la comunicarea directă . Acestea sunt:
expunerea;
conversația euristică;
observarea;
demonstrația;
exercițiul;
lucrul cu manualul;
______________
5Cerghit,I.,Metode de învățământ, Editura Polirom, Iași, 2006
Metodele moderne pornesc de la principiul potrivit căreia școala este făcută pentru copil și nu copilul pentru școală. Acestea sunt:
algoritmizarea;
problematizarea;
modelarea;
metoda studiului de caz;
metoda jocului;
învățarea pe stimulatoare;
metoda proiectului;
instruirea programată;
metode de stimulare a creativității;
Reevaluarea metodelor tradiționale se referă la transformarea unui grup de metode asimilate mult timp doar ca mijloace de transmitere a cunoștințelor în modalități eficiente de organizare, conducere și îndrumare a activității didactice desfășurate cu elevii, de activizare și mobilizare a acestora. De asemenea, în sistemul metodelor didactice au fost incluse unele metode folosite și în alte științe: problematizarea, descoperirea, algoritmizarea, modelarea, analiza structurală, informatizarea, instruirea asistată de calculator.
“Nu tot ceea ce este vechi este și demodat așa cum nu tot ceea ce este nou este și modern.”6 Sistemul metodelor de învățământ al școlii contemporane nu a exclus metodele clasice dar a acordat un rol mai important metodelor active, combinării metodelor și mijloacelor.
Expunerea a fost definită în mod clasic ca ”activitatea cadrului didactic de a comunica noi cunoștințe elevilor, în mod sistematic sub forma unei comunicări orale organizată și _______________________________
6Cerghit,I.,Metode de învățământ, Editura Polirom, Iași, 2006, p.103
susținută.”7
Se caracterizează prin transmiterea unui volum mare de informații într-o unitatea de timp determinată, asigură disciplina și ordinea în clasă.
Procedeele de inovare ale expunerii se identifică prin:
folosirea întrebărilor retorice;
folosirea sondajului de opinie;
dezvoltarea unor judecăți de valoare;
problematizarea conținutului de idei;
îmbinarea diferitelor tipuri de expunere: povestirea, descrierea, explicația, prelegerea
Povestirea este o expunere orală, sub formă de narațiune, care înfățișează fapte, evenimente, întâmplări îndepărtate în timp și spațiu, fenomene ale naturii, pe care elevii nu le pot cunoaște direct.Povestirea este folosită cu precădere la clasele mici.
Cu ajutorul figurilor de limbaj se realizează o participare afectivă a elevilor, se stimulează imaginația, se antrenează noi motivații și disponibilități de învățare.
Conversația este metoda de învățământ care constă în valorificarea didactică a suitelor de întrebări și a răspunsurilor acestora.
“Prin întrebări , elevii sunt ajutați să prelucreze propriile cunoștințe pe care le posedă și să ajungă la noi asociații cognitive, să imagineze și să propună soluții variate și originale la rezolvarea diferitelor probleme teoretice și practice.”8
Se recomandă utilizarea întrebărilor:
convergente care conduc la comparații, integrări de date, explicații;
divergente care exersează gândirea;
de evaluare care solicită emiterea unei judecăți proprii de valoare;
_______________________________
7 Tiron,E.,Pedagogiein format electronic, Iași, 2005,p.26
8 Cerghit,I.,Metode de învățământ, Editura Polirom, Iași, 2006,p.139
întrebări problemă;
convorbirea inversă când elevii întreabă și cadrele răspund.
Elevul trebuie să fie îndrumat să evite formulările fragmentare, sacadate, eventual însoțite de elemente care „parazitează” și urâțesc vorbirea (de pildă, precedarea răspunsului de „ăă!; îî…”)
Este o metodă verbală, ca și expunerea, dar impune participarea activă a elevilor.
Demonstrarea este metoda care constă „în înfățișarea intuitivă a fenomenelor realității
obiective în mod direct, mijlocit sau nemijlocit, prin substituire pentru a asigura o bază perceptivă, concret-senzorială, bogată și sugestivă activității de predare și de formare a priceperilor și deprinderilor”.9
Aceasta a fost perfecționată prin:
crearea unor situații problemă, pe care elevii le rezolvă observând și acționând cu obiectele;
demonstrarea pe modele similare cu obiectele reale (mulaje, machete, simulatoare);
demonstrarea cu ajutorul mijloacelor tehnice audio-vizuale;
Demonstrația este prezentă într-o formă sau alta, în toate materiile de învățământ.
Metoda exercițiului „reprezintă modalitatea de efectuare repetată a acțiunilor de
învățare teoretică și practică în vederea fixării și consolidării cunoștințelor”.10
Aceasta ajută la formarea stereotipurilor și automatismelor care duc la un randament sporit al învățării.
Se cunosc mai multe tipuri de exerciții:
de acomodare
de fixare și consolidare;
de formare a priceperilor și deprinderilor;
______________________
9 Tiron, E.,Pedagogie, Curs in format electronic, Iași,2005,p 27
10Tiron, E.,Pedagogie, Curs in format electronic, Iași,2005,p.34
de recapitulare.
Eficacitatea exercițiilor este condiționată de :
atitudinea conștientă;
diferite grade de dificultate;
conținerea de elemente noi;
verificarea lor de către cadrul didactic;
Exercițiul nu se limitează doar la formarea deprinderilor, ci vizează în același timp
consolidarea unor cunoștințe , care reprezintă aspectul teoretic al acțiunilor implicate în exercițiu. Unii autori fac chiar o listă consistentă de funcții ale exercițiului: ”adâncirea înțelegerii noțiunilor, regulilor, principiilor”, ”dezvoltarea operațiilor mintale”, ”învingerea rezistenței cauzate de deprinderile incorecte”.11
Aplicarea exercițiului este compatibilă cu orice materie de învățământ, dat fiind că fiecare materie , fie ea teoretică sau practică, implică o parte executorie.
Lucrul cu manualul reprezintă „o modalitate complex de învățare independentă ,sub coordonarea cadrului didactic.”12
Acesta stabilește împreună cu elevii tema, subiectele, recomandă bibliografia, se identifică obiectivele, se stabilesc etapele necesare pentru a fi parcurse.
Această metodă contribuie la:
-dezvoltarea la elevi a capacității de selectare a datelor;
-antrenarea elevilor cu datele cunoscute și necunoscute;
-creșterea stabilității psihice a elevilor în urmărirea scopului și a obiectivelor stabilite;
-formarea pasiunii de a citi;
________________________________
11 http://ro.scribd.com/doc/3925514/curs-METODE
12 Tiron, E., Pedagogie, Curs în format electronic,Iași,2005,p.33
Problematizarea este metoda care constă în crearea unor dificultăți teoretice sau practice, a căror rezolvare să fie rezultatul activității proprii de cercetare, efectuate de elev; este o predare și o însușire pe baza unor structuri cu date insuficiente.
O situație problemă desemnează o situație contradictorie, conflictuală, ce rezultă din trăirea simultană a două realități: experiența anterioară (cognitiv-emoțională) și elementul de noutate și de surpriză, necunoscutul cu care se confruntă elevul. Acest conflict incită la căutare și descoperire, la intuirea unor soluții noi, a unor relații aparent inexistente între antecedent și consecvent. Recurgerea la această metodă necesită respectarea unor condiții:
existența la elev a unui fond aperceptiv suficient;
dozarea și gradarea dificultăților ;
alegerea celui mai potrivit moment pentru introducerea problemei in lecție;
manifestarea unui interes real pentru rezolvarea problemei.
“Metoda problematizării este apreciată pozitiv deoarece implică antrenarea plenară a personalității elevilor, consolidează structura cognitivă, stimulează spiritul de explorare, contribuie la formarea unui stil activ de muncă, cultivă autonomia și curajul în susținerea propriilor idei.”13
Jocul de rol „este o metodă de acțiune simulată” constând în provocarea unor discuții pornind de la un joc dramatic pe o problemă cu incidență directă asupra unui subiect ales.
Subiectul jocului trebuie să fie familiar elevilor, extras din viața lor curentă. Se cere elevilor să joace rolurile improvizând o scenă de conflict, iar membrii grupului trebuie să intervină pentru atenuarea sau stingerea conflictului. Scenariul trebuie să fie spontan și nu premeditat pentru a crea premisa unei exprimări sincere, deschise, naturalețea copiilor cu privire la subiectul abordat. Jocul nu trebuie să dureze mai mult de 5-10 minute, după care vor urma intervențiile și comentariile „spectatorilor”.
____________________________________
13http://ro.scribd.com/doc/3925514/curs-METODE
Jocul de roluri pe aceeași temă poate fi reluat la finalul lecției,dar ținându-se cont de sugestiile date de elevi pentru atenuarea, stingerea conflictului. Această metodă este “utilă pentru învățarea modurilor de gândire, trăire și acțiunilor pozitive și negative.” 14
Algoritmizarea este metoda care creează condiții necesare pentru sesizarea, descoperirea și asimilarea diverșilor algoritmi ce pot fi apoi folosiți în rezolvarea sarcinilor învățării.
“Algoritmul reprezintă un ansamblu de reguli și operatori pentru efectuarea unui sistem de operații într-o ordine dată, în vederea rezolvării unor probleme de un anumit tip, un număr de indicații precise de care trebuie să ținem seama și care se desfășoară într-o ordine strict stabilită în rezolvarea unor probleme de un anumit tip sau dintr-o clasă dată.”15
“Reușita metodei depinde de capacitatea algoritmilor pedagogici aleși de a interveni ca modele operaționale care eficientizează activitatea de învățare prin intermediul aplicării unor reguli, formule sau coduri de acțiune didactică exacte și riguroase.”16
Utilizarea unor modalități eficiente de activizare este o exigență care se referă la utilizarea unor strategii de instruire și autoinstruire bazate pe activitatea proprie a elevilor, respectiv un sistem de metode de instruire activizate, îmbinate cu mijloace de învățare eficiente. Nici o metodă nu există în stare pură, cel mai des metodele acționează împreună. Modernizarea continuă a procesului instructiv-educativ, impune ca strategiile aplicate să fie cât mai riguros selectate și într-o formă accesibilă, novatoare.
Prin folosirea diversificată a metodelor se urmărește eludarea monotoniei, plictisului, rutinei, deschizând în sufletul copilului dorința de învățare într-un mod eficient și creativ. Potențialul creativ al copilului nu poate fi dezvoltat decât prin centrarea curriculumului pe învățare creativă, prin crearea unui mediu favorabil .
____________________________________
14http://ro.scribd.com/doc/3925514/curs-METODE
15 http://www.scribd.com/doc/55006362/67/ALGORITMIZAREA,p.225
16http://www.studentie.ro/cursuri/didactica/curs-algoritmizarea_i47_c1128_84560.html,p.1
Capitolul 2 Aspecte specifice asigurării creșterii eficienței activităților didactice desfășurate cu elevii
2.1 Eficiența educației. Abordări teoretice
Eficiența educației este un concept larg care se referă la capacitatea sistemului de învățământ de a produce prin obiectivele stabilite, prin conținuturile stipulate, prin strategiile aplicate rezultate și calificative anticipate.
Eficacitatea școlară se raportează la nivelul instituțional și reprezintă măsura în care activitatea școlii și-a realizat finalitățile propuse.
Eficiența educațională reprezintă obținerea unor rezultate așteptate la nivelul celui educat.
Eficiența școlară mai poate fi definită din perspectiva elevului ca obținerea unui succes școlar cu un minim de resurse consumate.
Uneori, eficacitatea școlară și cea educațională sunt considerate ca fiind sinonime, ambele referindu-se la aspectele educaționale, fie la aspecte legate de instituția în care se derulează procesul și unde se obțin produsele educației formale.
“Definirea conceptului de eficacitate școlară este considerată dificilă deoarece aceasta implică raportarea la criterii bine definite în raport cu fiecare dintre nivelurile la care funcționează o instituție școlară.”17
O școală eficace adaugă un plus de valoare în formarea elevilor ei. În instituțiile de învățământ se conturează o serie de diferențe privind gradul de eficacitate:
-climatul stimulativ în interiorul unității școlare;
-obiectivele clare și așteptările înalte de la elevi;
-preocuparea permanentă pentru dezvoltarea personalului școlii;
_______________________
17Alois Gherguț, Managementul general și strategic în educație, 2007, p.151
-susținerea activă (cu valoare stimulativă) a părinților și a comunității în viața școlii;
-susținerea școlii din partea structurilor manageriale supradotate;
-sistemul de valori cu rol de direcționare a membrilor organizației școlare;
-existența unei interacțiuni și a unei comunicări între membrii organizației.
2.2 Componentele fundamentale ale unui proces educațional eficient
„În volumul <Managementul educațional> (2003), autorii prezintă trei componente
fundamentale ale unui proces educațional eficace și eficient: unele aspecte referitoare la curriculum, modalități de grupare a actorilor procesului educațional și comportamentul în predare al cadrelor didactice.”18
Aspecte legate de curriculum
În abordarea procesului educațional, dacă se ia în considerare sensul larg al conceptului de curriculum , trebuie avute în vedere mai multe niveluri: elevii, clasa, școala și contextual educațional. Ideea de bază este aceea că eficacitatea actului de învățare a elevului este determinată de:
timpul acordat învățării;
oportunitățile de învățare oferite;
calitatea procesului educațional;
influența unor factori de mediu.
Modalități de grupare a actorilor procesului educațional
Literatura de specialitate consideră că modalitățile de constituire a grupurilor de învățare au o influență considerabilă asupra eficacității procesului educațional:
___________________
18Alois Gherguț, Managementul general și strategic în educație, 2007, p.154
Gruparea pe clase-clasa ca grup constant de învățare căruia elevul îi aparține o perioadă de timp, de obicei, un ciclu școlar;
Planul grupării la nivelul actului de învățare derulat fie în clasă, fie în grupul constituit prin
opțiuni față de o arie curriculară anume.
Activitatea didactică pe microgrupuri se dovedește a fi o manieră de apropiere a procesului educațional de nevoile fiecărui individ, mărind randamentul de învățare.
Comportamentul în predare al cadrelor didactice
La clasă cadrele didactice nu realizează numai predarea-învățarea-evaluarea, ci și relaționează cu elevii, influențându-le comportamentul de învățare, intervin în direcționarea evoluției lor generale, fiind figura centrală pentru elevi. Cadrul didactic capătă și alte roluri de influențare educativă adăugându-și noi comportamente în activitatea la clasă:
planifică activitățile;
organizează activitățile;
conduce activitatea desfășurată;
coordonează activitățile;
îndrumă elevii în activitate;
motivează elevii;
consiliază elevii;
apreciază atingerea performanțelor.
Prin aceste comportamente cadrul didactic influențează activitatea instructiv-educativă, cu efecte directe asupra calității eficienței și eficacității actului didactic.
Cele trei mari categorii de aspecte: curriculum, structurile organizate ale formării și comportamentul cadrului didactic au un rol incontestabil asupra eficacității învățării la elevi.
2.3 Metode și mijloace pentru creșterea eficienței activităților didactice
Din punct de vedere istoric metodele sunt împărțite în metode tradiționale și metode moderne.
Activitățile pe grupe mici, interactive sunt considerate ca fiind mai eficiente pentru prevenirea problemelor de disciplină și pentru creșterea eficienței activității didactice , în timp ce activitățile plictisitoare sunt cele care pot declanșa probleme de disciplină și pot scădea eficiența activității didactice desfășurate cu elevii.
Metodele interactive de grup sunt strategii moderne de stimulare a învățării și dezvoltării personale încă de la vârstele timpurii, sunt instrumente didactice care favorizează interschimbul de idei, de experiențe, de cunoștințe.
Acestea stimulează creativitatea, comunicarea, activizează toți copiii și formează capacități: spiritul critic constructiv, interdependența în gândire și acțiune, găsirea unor idei creative, îndrăznețe de rezolvare a sarcinilor de învățare.
Noul, necunoscutul, căutarea de idei prin metodele interactive conferă activității „ mister didactic”, se constituie ca o ”aventură a cunoașterii” în care copilul e participant activ pentru că el întâlnește probleme, situații complexe pentru mintea lui de copil, dar în grup, prin analize, dezbate, descoperă răspunsurile la toate întrebările , rezolvă sarcini de învățare ,se simte responsabil și mulțumit la finalul activității.
De ce metode interactive?
Creează deprinderi;
Facilitează învățarea în ritm propriu;
Stimulează cooperarea, nu competiția;
Sunt atractive;
Pot fi abordate din punct de vedere al diferitelor stiluri de învățare;
Îmbunătățesc permeabilitatea și stabilirea grupului;
Îmbunătățesc comportamentele autonome;
Valențe formative ale metodelor interactive:
Exersează capacitățile de analiză ale copiilor;
Stimulează implicarea activă în sarcina didactică;
Stimulează inițiativa copiilor;
Asigură o mai bună punere în practică a cunoștințelor, capacităților și priceperilor;
Asigură un demers interactiv al actului de predare-învățare-evaluare;
Valorifică și stimulează potențialul creativ, originalitatea copiilor;
Copiii devin responsabili în rezolvarea sarcinilor;
Asigură dezvoltarea culturii de grup , cooperarea, întrajutorarea;
Încurajează autonomia copilului și promovează învățământul prin cooperare;
Copiii se comportă cu toleranță, afectivitate, sensibilitate, corectitudine cu cei din jur;
Învață să argumenteze.
Există câteva artificii strategice care pot determina o atenție sporită din partea elevilor:
Controlul vocii –cadrul didactic poate utiliza diverse tonalități pentru a nu se produce fenomenul de habituare la sistemul sonor monoton al vocii.
Contactul vizual-este știut faptul că elevii își inhibă comportamentele neadecvate la contactul vizual direct cu cadrul didactic.
Organizarea timpului în sarcina didactică-se știe că cele mai multe probleme comportamentale apar în situații nestructurate. Acest lucru se poate evita prin controlul permanent și planificarea cât mai exactă a timpului petrecut în sarcinile școlare, mai ales pentru cele individuale.
Printre strategiile care activează predarea-învățarea sunt și cele prin care elevii lucrează productiv unii cu alții, își dezvoltă abilități de colaborare și ajutor reciproc. Ele pot avea un impact extraordinar asupra elevilor datorită denumirilor foarte ușor de reținut, caracterului ludic și oferind alternative de învățare cu priză la elevi.
SINELG (Sistemul Interactiv de Notare pentru Eficientizarea Lecturii și a Gândirii)
Pasul 1- Citirea textului cu atenție;
-În timpul lecturii elevii trebuie să își noteze într-un tabel:
a) pasajele care confirmă ceea ce știau cu ” +”;
b) pasajele care infirmă ceea ce știau cu ” –“;
c) informațiile noi cu “+”;
d) pasajele pentru care au întrebări, neclarități, confuzii cu “?”;
Pasul 2- Susținerea elevilor în monitorizarea propriei înțelegeri;
Pasul 3- Reflecția în perechi;
Pasul 4- Reflecția cu întreaga clasă.
Avantaje:
schimb de idei;
stimularea gândirii critice;
dezvoltarea vocabularului, capacității de exprimare;
elevii caută căi de acces spre propriile cunoștințe, convingeri.
CADRANELE
Pasul 1- Împărțirea tablei în 4 părți egale;
Pasul 2- Se propune câte un criteriu pentru fiecare cadran obținut;
Pasul 3- Se citește textul;
Pasul 4- Se formulează răspunsuri scurte pentru fiecare cadran;
Pasul 5- Se evaluează rezultatele.
Avantaje:
stimulează gândirea și atenția;
scoate în evidență modul propriu de înțelegere;
conduce la sintetizare, esențializare.
ȘTIU / VREAU SĂ ȘTIU / AM ÎNVĂȚAT
Pasul 1 –Se formează 3 grupe ce corespund celor 3 rubrici ale tabelului:
ceea ce știm / credem că știm;
ceea ce vrem să știm;
ceea ce am învățat.
Pasul 2 -Elevii fac o listă cu:
ce știu deja despre o anumită temă;
întrebări care evidențiază nevoile de învățare legate de temă.
Pasul 3 -Se citește textul;
Pasul 4 -Se revine asupra întrebărilor ( coloana a II-a) și elevii fac o listă cu:
c) răspunsurile la întrebările din coloana a II-a , scriindu-le în coloana a III-a;
Pasul 5 -Compararea a ceea ce știau înainte de lectură cu ceea ce au dorit să afle și au aflat;
Pasul 6- Discuția finală va conține mesajul central.
MOZAICUL
Pasul 1 -Se împarte clasa în grupe de câte 4 elevi;
Pasul 2 -Se numără pâna la 4 astfel încât fiecare membru al celor 4 grupe să aibă un număr de la 1 la 4;
Pasul 3- Se împarte tema în 4 subteme;
Pasul 4 -Fiecare membru al grupelor va primi o fișă de învățare ( elevii cu nr. 1- fișa nr. 1, cei cu nr. 2- fișa nr.2….)
Pasul 5- Se dă sarcina : fiecare elev va trebui să studieze întreaga lecție, care va fi însă predată de colegii de grup pe fragmente;
Pasul 6- Toți elevii cu nr. 1 se adună într-un grup, cei cu nr. 2 în alt grup…și se vor numi „experți”
Pasul 7- Experții citesc fragmentul care le revine , discută între ei, hotărăsc modul în care vor preda;
Pasul 8- Se refac grupele inițiale și experții predau celorlalți colegi de grupă ceea ce au studiat;
Pasul 9- Învățătoarea va răspunde întrebărilor la care experții nu au știut să dea răspuns și corectează eventualele informații eronate.
Avantaje:
anihilarea efectului Ringelmann (lenea socială, când individul își imaginează că propria contribuție la sarcina de grup nu poate fi stabilită cu precizie);
dezvoltă interdependența dintre membrii grupului;
ameliorează comunicarea.
CUBUL
Pasul 1- Se anunță tema pusă în discuție;
Pasul 2- Se împarte clasa în 6 grupuri;
Pasul 3- Prezentarea unui cub din carton cu fețele divers colorate;
Pasul 4- Pe fețele cubului sunt notate cuvintele:
„descrie”;
„compară”;
„asociază”;
„analizează”;
„aplică”;
„argumentează”.
Pasul 5- Se atribuie rolurile membrilor fiecărui grup:
„cititorul”-rostogolește cubul și anunță grupului cerința înscrisă pe fața de
deasupra;
„ascultătorul activ”/” cercetașul” repetă sarcina, o reformulează pentru a fi
înțeleasă de fiecare membru, adresează întrebări învățătorului;
„interogatorul” solicită idei legate de modul de rezolvare a sarcinii de la membrii grupului;
„rezumatorul „va fi „raportorul” grupului, va trage concluziile, le va nota și le va comunica întregii clase;
Pasul 6- Elevii vor lucra pe grupe ( unii la tablă, alții pe caiete, alții pe foi);
Pasul 7- Raportorul grupului va prezenta întregii clase modul în care grupul său a rezolvat cerința;
Pasul 8- Se aduc lămuriri, completări de către învățătorul „consultant” / „participant” / „observator”.
Avantaje:
permite diferențierea sarcinilor de învățare;
stimulează gândirea logică;
sporește eficiența învățării (elevii învață unii de la alții).
CIORCHINELE
Pasul 1- Se scrie un cuvânt, o temă în mijlocul tablei;
Pasul 2- Se cere elevilor să noteze toate ideile, sintagmele care le vin în minte legate de cuvânt, temă și să traseze linii între acestea și cuvântul , tema inițială.
Avantaje:
nu se critică ideile propuse;
poate fi utilizată ca metodă liberă sau cu indicare prealabilă a categoriilor de
informații așteptate de la elevi.
TURUL GALERIEI
Pasul 1- Se comunică sarcina de lucru;
Pasul 2- Se formează grupurile;
Pasul 3- Elevii lucrează în grup, pe o foaie de format mare, afiș- produsul poate fi un desen, o caricatură, o schemă, scurte propoziții;
Pasul 4- Elevii prezintă în fața clasei afișul, explicând semnificația și răspund întrebărilor puse de colegi;
Pasul 5- Se expun afișele pe pereți acolo unde dorește fiecare echipă;
Pasul 6- Lângă fiecare afiș se lipește câte o foaie goală;
Pasul 7- Se cere grupurilor să facă un tur, cu oprire în fața fiecărui afiș și să noteze pe foaia albă anexată comentariile, sugestiile, întrebările lor;
Pasul 8- Fiecare grup va citi comentariile făcute de celelalte grupe și va răspunde la întrebările scrise de acestea pe foile albe;
Avantaje:
elevii oferă și primesc feed-back referitor la munca lor;
șansa de a compara produsul muncii lor cu al altor echipe și de a lucra în mod
organizat și productiv.
TEHNICA FLORII DE LOTUS- FLOAREA DE NUFĂR
Pasul 1- Se dă problema sau tema centrală care se va scrie în mijlocul tablei, planșei;
Pasul 2- Se cere copiilor să se gândească la ideile sau aplicațiile legate de tema centrală;
Pasul 3- Ideile copiilor se trec în cele 8 “petale” de la A la H, în sensul acelor de ceasornic;
Pasul 4- Cele 8 idei deduse vor deveni noi teme centrale pentru alte câte 8 „ petale” .
Avantaje:
este o metodă ce poate fi desfășurată cu succes în grup;
se poate aplica excelent ca un exercițiu de stimulare a creativității și pentru autoevaluare.
EXPLOZIA STELARĂ
Pasul 1- Se scrie problemă în centrul unei steluțe cu 5 colțuri;
Pasul 2- În vârful fiecărui colț al steluței se scriu întrebări de tipul:
ce?
cine?
unde?
de ce?
când?
Pasul 3- Se împarte clasa în grupuri;
Pasul4- Se lucrează la nivelul grupurilor pentru elaborarea unei liste cu întrebări multe și diverse;
Pasul 5- Se comunică întregii clase rezultatele muncii de grup. Lista de întrebări inițiale poate genera altele, neașteptate.
Opțional , se poate proceda identic și la elaborarea răspunsurilor.
Avantaje:
ușor de aplicat oricărei vârste și unei palete largi de domenii;
este în același timp o modalitate de relaxare și o sursă de noi descoperiri;
obținerea a cât mai multe întrebări duce la cât mai multe conexiuni între concepte.
Mijloacele didactice reprezintă ansamblul instrumentelor materiale, naturale , tehnice etc., selectate și adaptate pedagogic la nivelul metodelor și al procedeelor de instruire pentru realizarea eficientă a sarcinilor proiectate la nivelul activității de predare-învățare-evaluare. Valoarea mijloacelor didactice depinde de calitățile pedagogice angajate în măsura în care ele sunt simultan sau succesiv: purtătoare de informații semnificative; puncte de sprijin material necesar pentru activarea deplină a metodelor alese; resurse practice, disponibile să diminueze sau chiar să anuleze verbalismul propriu metodologiilor tradiționale. Mijloacele didactice intervin ca instrumente subordonate acțiunii imprimată la nivelul metodelor de învățământ, pe baza unui ansamblu de procese operaționale.
Modernitatea tehnică a mijloacelor didactice ( televizor, video, computer, etc.) creează premisa optimizării metodelor de predare-învățare-evaluare, dar nu asigură însă modernitatea pedagogică a metodelor didactice, dependentă de capacitatea eficientizării instruirii la nivelul raporturilor dintre subiectul și obiectul activității de predare-învățare-evaluare. În acest context, există metode de instruire eficientă datorită creativității cadrului didactic, chiar dacă acesta beneficiază doar de mijloace didactice: tablă, manual, planșe etc.
Clasificarea mijloacelor didactice angajează calitatea acestora de “instrumente auxiliare” care oferă o bază de susținere senzorială a activității de instruire, educație.
Acest criteriu , devenit clasic, permite următoarea clasificare:
mijloace didactice vizuale: imagini, ilustrate, proiecții fixe;
mijloace didactice sonore: discuri, radio, casetofon;
mijloace didactice audio-vizuale: filme sonore, televiziune-completate de tehnicile video și de folosirea calculatorului în procesul de învățământ.
Clasificările propuse de didactica modernă sugerează mutațiile tehnice înregistrate în acest domeniu dar și raporturile complexe de integrare metodologică existente între metode- procedee- mijloace:
Mijloace didactice informative-demonstrative:
instrumente informative natural: insectar, colecții de plante, metale;
instrumente tehnice: obiecte tehnice, instalații tehnice, etc.;
instrumente elaborate ca substitute ale realității de tip tridimensional (mulaje, machete, corpuri geometrice, modele gen globul terestru, etc.) , de tip bidimensional ( fotografii, planșe, filme, diafilme, etc.) , de tip simbolistic ( formule, cuvinte, note muzicale, etc.).
Mijloace didactice de exersare –formare a deprinderilor:
instrumente gen jocuri tehnice;
instrumente de : laborator, cabinet, atelier, lot școlar, pentru activitățile de educație fizică sau educație estetică, etc.,
Mijloace didactice de raționalizare a timpului didactic:
instrumente gen : harta contur, șabloane didactice, ștampile didactice, grile didactice;
instrumente gen: tabla electronică, dispozitive automate de instruire, etc.,
Mijloace didactice de evaluare a rezultatelor:
teste docimologice, grile de măsurare- apreciere a activității;
șabloane pentru evaluare, instalații de evaluare, etc.
Toate aceste instrumente beneficiază de impulsul mijloacelor ultramoderne , angajate pedagogic odată cu dezvoltarea tehnicilor speciale de instruire programată, tehnicilor de transmitere și de prelucrare a informațiilor prin sistemul video, tehnicilor de informatizare care asigură realizarea învățării asistată de calculator.
2.4 Indicatori de evaluare a metodelor didactice
Evaluarea este „ un proces prin care se măsoară și se apreciază valoarea rezultatelor unor activități și eficacitatea resurselor, a condițiilor și a operațiilor folosite în activitatea respectivă prin compararea rezultatelor cu obiectivele propuse în vederea luării unor decizii ulterioare.”19
După modul de integrare în desfășurarea activităților didactice se identifică trei forme de evaluare:
Evaluarea inițială sau predictivă se efectuează la începutul unei activități de instruire, în scopul cunoașterii capacităților de învățare a elevilor, a nivelului de pregătire de la care pornesc, a gradului în care stăpânesc cunoștințele și dacă și-au format capacități necesare asimilării conținutului etapei care urmează.
Evaluarea continuă sau formativă se efectuează prin măsurarea și aprecierea rezultatelor pe parcursul unei programe. Acest tip de evaluare ritmică oferă informații cu privire la eficiența metodelor de învățare folosite. ”Dacă este corect integrată în procesul de învățământ , evaluarea formativă este un mod de evaluare și o strategie de lucru.”20
Evaluarea continuă presupune elaborarea unor teste de control, al nivelului de realizare a obiectivelor de către fiecare elev în parte. Itemii unui test formativ sunt sarcini de învățare care verifică dacă toți elevii au atins nivelul performanțelor minimale acceptabile.
Evaluarea cumulativă sau sumativă reprezintă modul tradițional de evaluare a rezultatelor școlare și constă în verificarea și aprecierea periodică, încheiate prin control final asupra întregului produs al actului pedagogic. Întrucât se efectuează la sfârșitul unor perioade deja încheiate acest tip de evaluare nu oferă elevilor posibilitatea să elimine lacunele pe care le au.
Evaluarea sumativă realizează un sondaj atât în ceea ce-i privește pe elevi, cât și materia a cărei însușire e verificată. Calificativele obținute de elevi la sfârșitul unui an sau ciclu de învățământ constituie elemente de referință unice.
Este recomandat să îmbinăm cele trei forme de evaluare folosind cu precădere evaluarea formativă, care permite dezvăluirea cauzelor eșecului școlar. Cele trei tipuri de evaluare : inițială, formativă și sumativă constituie componentele unui sistem unic de evaluare.
Metode și tehnici de evaluare
Folosirea echilibrată a strategiilor de evaluare impune diversificarea tehnicilor și instrumentelor de evaluare prin îmbinarea metodelor tradiționale cu cele alternative.
Metodele tradiționale nu reprezintă ceva vechi, ele fiind cel mai des utilizate cu condiția de a asigura calitatea și echilibrul între probele orale, scrise și practice.
Verificarea orală
__________________________
19Radu,I.,T.,Teorie și practică în evaluarea eficienței învățământului , Editura Didactică și Pedagogică, București, 1981,pag.17-18
20http://bibliotecascolara.ro/lidiapescaru/Evaluarea_in_invatamantul_primar_LIDIA_%20FLORENTINA_PESCARU_2010%20.pdf, p.34
poate fi realizată în diferite moment ale desfășurării lecției și permite aprecierea participării elevilor la lecție;
este des folosită și presupune folosirea diferitelor tipuri de întrebări, unele adresate memoriei, gândirii sau capacității aplicative;
avantajul constă în aceea că feed-back-ul se realizează imediat, favorizează dialogul , elevul având posibilitatea să-și justifice răspunsul.
Probele scrise
orice fel de lucrări efectuate în scris dau posibilitatea verificării unui număr mare de elevi într-un timp limitat;
oferă posibilitatea elevilor să gândească și să lucreze în ritm propriu;
asigură un grad mai mare de obiectivitate în notare.
Probele practice
se pot realiza la discipline din anumite arii curriculare: științe, tehnologii;
sunt verificate și apreciate posibilitățile elevilor de a opera cu cunoștințele teoretice însușite și de a le aplica în diverse activități practice.
Metode alternative
Observarea sistematică a comportamentului elevului
oferă cadrului didactic informații privind performanțele elevilor din perspectiva capacității lor;
informațiile vor fi înregistrate folosind fișa de observații curente.
Investigația
oferă elevului posibilitatea de a aplica în mod creativ cunoștințele însușite în situații noi;
poate fi organizată individual sau pe grupe;
aduce informații relevante despre creativitatea și inițiativa elevului, despre modul de participare în cadrul grupului și de cooperare cu colegii.
Proiectul
presupune o activitate complexă în urma căreia se obține un produs ce poate fi evaluat.
Portofoliul
un mijloc de a valoriza munca individuală a elevului;
în ciclul primar conținutul unui portofoliu ar putea consta în rezultatele obținute de elev în
urma aplicării metodelor tradiționale de evaluare, fișe de observare sistematică a elevului, proiecte, creații literare, documente istorice sau geografice colecționate de elevi, aprecieri asupra unor succese realizate în urma unor concursuri sau activități extracurriculare.
Atât metodele tradiționale cât și metodele alternative își aduc , fiecare în parte, contribuția la realizarea actului educativ.
Instrumente de evaluare
Testul constituie un instrument de verificare cu structură și însușiri specific.
Testul de evaluare didactică se constituie ca o probă formată dintr-un ansamblu de itemi. Fiecare item presupune existența unui obiectiv operațional care, la rândul său este o particularizare a unui obiectiv didactic general. Un item bine redat întrebuințează cuvinte specifice nivelului de exprimare în raport cu vârsta elevului. În redactarea unui test de evaluare didactică trebuie avut în vedere următoarele componente:
obictivele didactice;
conținuturile itemilor;
rezolvările itemilor și modul de acordare al calificativelor ( descriptori de performanță);
performanța maximă specifică;
performanța minimă atinsă.
“Aplicarea corespunzătoare a testului , precum și aprecierea lui adecvată sunt condiții
necesare pentru eficacitatea actului măsurii”.21
În sistemul nostru școlar, activitatea de instruire se desfășoară pe baza unor programe școlare unice. Acestea cuprind : notă de prezentare, obiective cadru, obiective de referință, activități de învățare, conținuturi ale învățării , standarde de performanță.
Standardele curriculare de performanță stabilesc categorii și elemente de competență. Pe baza lor se vor elabora niveluri de performantă ale elevilor, precum și itemii necesari testelor de evaluare. Ele vor arăta cadrului didactic care sunt competențele pe care acesta le poate evalua la elev și până la ce nivel se poate extinde evaluarea. Standardele de performanță : minimă, medie și superioară indică nivelul de cunoștințe, capacități și aptitudini la care au ajuns elevii în procesul de învățare.
„Descriptorii de performanță reprezintă o suită de enunțuri normativ-valorice care
circumscriu activități și performanțe probate de elevi în funcție de capacitățile sau subcapacitățile pe care elevii trebuie să le demonstreze după anumite secvențe de învățare.”22
Descriptorii de performanță sunt elaborați pe trei niveluri ( Fb, B, S) indicând cu precizie atât nivelul minim ( performanța suficientă) cât și nivelul maxim ( performanța superioară) și fac trecerea de la evaluarea cantitativă la cea calitativă, elimină erorile de apreciere și furnizează elevilor informații asupra nivelului de pregătire atins.
„ Performanța așteptată este concepută ca performanță tipică, medie , realizabilă în primul rând în condițiile evaluării curente, din clasă”.23
____________________
21http://bibliotecascolara.ro/lidiapescaru/Evaluarea_in_invatamantul_primar_LIDIA_%20FLORENTINA_PESCARU_2010%20.pdf, pag.48
22Cucoș,C.,Pedagogie , Editura Polirom ,Iași, 2006, p.393-394
23Stoica,A.,Evaluarea curentă și examenele.Ghi pentru profesori, Editura ProGnosis, București,2001, pag.28
Capitolul 3 Cercetare psihopedagogică asupra utilizării strategiilor didactice in vederea creșterii eficienței procesului instructiv/educativ desfășurat cu elevii din ciclul primar
3.1. Obiectivele, ipoteza și variabilele cercetării
Obiectivele cercetării
Verbul " a cerceta" are mai multe înțelesuri: a observa, a examina cu atenție, a întreba, a căuta etc.
Obiectul unei cercetări psihopedagogice îl constituie o problemă, "un fapt" pe care cercetătorul îl identifică și delimitează din ansamblul structural din care face parte, cu intenția de a-i da o explicație plauzibilă și de a obține date certe privind funcționalitatea sa.
Printre faptele pedagogice care pot constitui obiectul unei cercetări pedagogice se enumeră și utilizarea strategiilor didactice în vederea creșterii eficienței procesului instructiv-educativ desfășurat cu elevii din ciclul primar.
Succesul în dobândirea cunoștințelor depinde în mod semnificativ de învățător, de felul în care acesta reușește să conducă procesul predării – învățării și evaluării, după modul cum sunt orientați copiii să poată conștientiza, descoperii și aplica prin transfer cunoștințele, priceperile și deprinderile. În procesul de învățare la clasele I-IV trebuie să se folosească metode care creează posibilitatea elevului de a transforma cunoștințele pasive în cunoștințe active și de a favoriza descoperirea unor noi cunoștințe cât și aplicarea lor în activitatea practică.
Această cercetare pedagogică are ca obiective:
-identificarea strategiilor utilizate în procesul de învățare;
-cunoașterea influenței strategiilor didactice asupra eficienței procesului instructiv/educativ desfășurat cu elevii din ciclul primar ;
-analiza obiectivării eficienței educaționale prin folosirea indicatorilor de performanță.
Ipotezele cercetării
În cadrul cercetării întreprinse am pornit de la următoarele ipoteze:
I1: Dacă personalul didactic utilizează strategii moderne în desfășurarea lecțiilor atunci se asigură creșterea eficienței activității didactice desfășurate cu elevii.
I2: Cu cât strategiile didactice asigură diferențierea educației la nivelul fiecărui elev, cu atât eficiența activității didactice la nivel individual crește.
Metodele sunt instrumente importante aflate la dispoziția profesorului, de a căror cunoștințe și utilizare depinde eficiența muncii educative. Profesorul, cunoscând varietatea metodelor, particularitățile elevilor cu care lucrează, obiectivele pe care trebuie să le atingă, trebuie să acționeze pentru a-și valorifica pe deplin personalitatea, devenind el însuși un creator în materie a strategiilor, metodelor și procedeelor didactice.
Cerința primordială a educației progresiviste, cum spune Jean Piaget, este de a asigura o metodologie diversificată bazată pe îmbinarea activităților de învățare și de munca independentă, cu activitățile de cooperare, de învățare în grup și de munca interdependentă. Deși învățarea este eminamente o activitate proprie, ținând de efortul individual depus în înțelegerea și conștientizarea semnificațiilor științei, nu este mai puțin adevărat ca relațiile interpersonale, de grup sunt un factor indispensabil apariției și construirii învățării personale și colective. “Învățarea în grup exersează capacitatea de decizie și de inițiativă, dă o notă mai personală muncii, dar și o complementaritate mai mare aptitudinilor și talentelor, ceea ce asigură o participare mai vie, mai activă, susținută de foarte multe elemente de emulație, de stimulare reciprocă, de cooperare fructuoasă.” Specific metodelor interactive de grup este faptul că ele promovează interacțiunea dintre mințile participanților, dintre personalitățile lor, ducând la o învățare mai activă și cu rezultate evidente. Acest tip de interactivitate determină “identificarea subiectului cu situația de învățare în care acesta este antrenat” (Idem), ceea ce duce la transformarea elevului în stăpânul propriei transformări și formări.
Utilizarea metodelor interactive de predare – învățare în activitatea didactică contribuie la îmbunătățirea calității procesului instructiv – educativ, având un caracter activ – participativ și o reală valoare activ – formativă asupra personalității elevului.
Din ipotezele formulate se desprind 2 variabile ale cercetării:
Variabilele cercetării
Variabila independentă: – utilizarea sistematică a strategiilor didactice moderne care să asigure diferențierea educației la nivelul fiecărui elev;
Variabila dependentă:- nivelul eficienței actului educațional, evidențiat prin rezultatele școlare ale elevilor;
3.2. Eșantionul de subiecți
Cercetarea a fost organizată în anul școlar 2012-2013 pe eșantioane de elevi de vârstă școlară mică (8-10 ani).
În ceea ce privește eșantionarea subiecților am ales două eșantioane: eșantionul experimental (cls. a II-a de la Școala Gimnazială Ațel) și eșantionul de control (cls. a II-a de la Școala Gimnazială Alma). Caracteristic pentru eșantionul experimental este faptul că asupra lui se acționează cu ajutorul factorului experimental în conformitate cu cele propuse în ipoteză în vederea producerii unor modificări în desfășurarea acțiunii educaționale. Eșantionul de control este folosit ca martor pentru ca la încheierea cercetării să se poată compara rezultatele obținute pe ambele eșantioane si să se poată conchide pe această bază, că diferențele se datorează factorului experimental.
Eșantionul experimental, clasa a II-a de la Școala Gimnazială Ațel, este format dintr-un număr de 24 de elevi cu vârste cuprinse între 8-10 ani. Colectivul clasei a II-a este format din 11 fete și 13 băieți.
Elevii provin din familii de naționalitate română (17 elevi, dintre care 7 fete și 10 băieți) cât și rromă ( 7 elevi, dintre care 4 fete și 3 băieți). Dintre elevii care provin din familii de naționalitate rromă, 2 elevi sunt repetenți (ambii sunt băieți) și aparțin unor familii dezorganizate. Nivelul de performanță al clasei este mediu în sensul că în anul precedent 6 elevi (4 fete și 2 băieți) au obținut medii de Foarte bine, 8 elevi (6 fete și 2 băieți) au obținut medii de Bine și 8 elevi (o fată și 7 băieți) au obținut medii de Suficient.
Eșantionul de control, clasa a II-a de la Școala Gimnazială Alma este format dintr-un număr de 22 de elevi ( 9 fete și 13 băieți) cu vârste cuprinse între 8-10 ani. Elevii provin din familii de naționalitate română (14 elevi, dintre care 7 fete și 7 băieți), naționalitate maghiară (4 elevi, dintre care o fată și 3 băieți) și naționalitate rromă (4 elevi, dintre care o fată și 3 băieți). Din cei 22 de elevi, 3 elevi sunt repetenți: 2 elevi de naționalitate rromă și 1 elev de naționalitate română.
3.3. Eșantionul de conținut
Utilizarea metodelor active centrate pe elev îi face pe elevi să fie mai responsabili, să se simtă utili și îi ajută să-și îmbunătățească comportamentele autonome. Tot aceste metode îi ajută pe elevi să-și îmbunătățească relațiile din cadrul grupului și cu timpul să devină un grup permeabil și stabil.
Eșantionul de conținut a avut în vedere conținuturile învățării la clasa a II-a.
Experimentul a fost inițiat la discipline precum Limba și literatura română, Matematică și Cunoașterea mediului. Pentru fiecare disciplină de studiu au fost alese câteva teme la care am inițiat experimentul.
La disciplina Limba și literatura româna am inițiat experimentul la următoarele teme: ” Puișorii”, de Grigore Vieru, ” Dumbrava minunată”, de Mihail Sadoveanu , ”Banul muncit”, de Alexandru Mitru.
La disciplina Matematică experimentul a fost inițiat la teme precum: „Numerele naturale de la 0 la 100”, „Adunarea și scăderea numerelor naturale 0-100, fără trecere peste ordin”, „Adunareași scăderea numerelor naturale , 0-100, cu trecere peste ordin”.
La disciplina Cunoașterea mediului experimentul a fost inițiat la următoarele teme: „Animale sălbatice”, „Animale sălbatice și animale domestice”.
3.4. Metodele de cercetare
În conformitate cu obiectivele investigației au fost utilizate metode psiho-pedagogice:
Metode teoretice (de analiză, comparare și generalizare a datelor din literatura științifică la problema în speță)
Metode empirice (ancheta cu instrumente specifice acesteia- chestionar, teste)
Metode statistice (de analiză calitativă, cantitativă și comparare a datelor obținute).
Metoda este legata de explicație și reprezintă un mijloc de descoperire a unui aspect al adevărului și caută să răspundă la întrebări de tipul “cum?”. Ambiguitatea termenului este data atât de diferențele de nivel la care se situează metodele în cercetare, de amploarea explicațiilor pe care acestea le comportă, cât și de diversele momente ale procesului de cercetare cărora li se aplică.
În general, prin metoda de cercetare se înțelege calea, itinerariul, sau programul după care se reglează acțiunile individuale și practice în vederea atingerii unui scop.
Metodele au în principal un caracter instrumental și de acțiune, dar și de informare și interpretare, fiind ghidate atât de concepția generală a cercetătorului, cât și de principiile teoretice de la care pornește și pe care-și fundamentează demersul de cercetare.
Sistemul metodelor de cercetare pedagogică reprezintă ansamblul metodelor și procedeelor utilizate în cercetarea științifică a fenomenului educațional și sunt instrumente operaționale pentru procesul cunoașterii fenomenului educațional, pentru pătrunderea în esență și articulațiile acestuia și pentru descoperirea de noi adevăruri.
Metoda observației este utilizată pe scară largă pentru investigare și culegere a datelor experimentale, respectându-se unele cerințe: formularea unui scop precis al observării, alcătuirea unui plan de observare, înregistrarea fidelă a datelor (video, audio sau clasică), clasificarea, compararea, raportarea și interpretarea datelor. Observarea poate fi spontană, științifică, de explorare și de experimentare. Observația presupune urmărirea intenționată și sistematică a unui obiect sau fenomen, în stare naturală , în condiții obișnuite de existență și manifestare-desfășurare cu scopul de a le cunoaște cât mai profund și de a le descoperi trăsăturile esențiale.
Ca metodă de colectare de date în cercetările pedagogice, observația constă în urmărirea intenționată, metodică și sistematică a unui fenomen sau a unui complex de fenomene educaționale, dintr-o anumită perspectivă, în condiții obișnuite de existență și desfășurare (fără nici o intervenție din partea cercetătorului), în scopul explicării, înțelegerii și ameliorării lor. Ea implică o structurare a datelor, care determină apariția semnificațiilor.
Observația sistematică a activității și a comportamentului elevilor în clasă îi permite profesorului colectarea de informații diverse și bogate, referitoare la activitatea elevilor, la abilitățile și competențele disciplinare, intelectuale și practice ale acestora.
Observația a fost utilizată în perioada premergătoare și în timpul desfășurării experimentării. Ea s-a realizat cu scopul de a compara și surprinde comportamentul, reacțiile elevilor si mai ales, condițiile psihopedagogice în care strategiile didactice moderne asigură învățământului o deosebită valoare formativă. Am urmărit, de asemenea, modul în care se adaptează și sunt acceptate aceste metode de către elevii cu grade diferite de pregătire.
Deoarece mi-am propus sa declanșez o acțiune educațională, rezultatele acesteia fiind înregistrate și prelucrate pentru a demonstra eficiența utilizării strategiilor didactice moderne, am organizat o cercetare experimentală. Experimentarea presupune determinarea cantitativă prin măsurare a fenomenelor investigate. Pe această bază ea oferă posibilitatea evidențierii obiective a eficienței utilizării strategiilor didactice moderne.
Experimentul a reprezentat principala metoda de investigație. Experimentul pedagogic presupune crearea unor situații noi, prin introducerea unor modificări în desfășurarea acțiunii educaționale cu scopul verificării ipotezei care a declanșat aceste inovații.
Experimentul pedagogic constă în măsurarea efectului produs ca urmare a introducerii unuia sau mai multor factori experimentali – spre exemplu: introducerea instruirii cu calculatorul. Experimentul se desfășoară folosind mai multe tehnici: tehnica grupului, pe care se experimentează, tehnica grupelor paralele (experimentală și de control), având aproximativ același nivel de cunoștințe și tehnica rotației factorilor, când grupa de control devine grupă experimentală, iar aceasta grupă de control.
Spre deosebire de observație , experimentul presupune modificarea intenționată a condițiilor de apariție și desfășurare a fenomenelor.
Aceste condiții sunt supuse unor variații sistematice controlate, datele experimentale fiind înregistrate cu obiectivitate. Așadar, experimentul psihopedagogic este o observație provocată, întrucât este vorba de producerea sau schimbarea deliberată a fenomenelor educaționale în vederea studierii lor aprofundate în condiții favorabile și a identificării , observării, cuantificării și evaluării factorilor care le influențează sau le determină.
Experimentul propriu-zis sau experimentarea constă, practic, în testarea, verificarea ipotezei, presupunerii formulate de cercetător.
Scopul experimentului este acela de a confirma sau infirma ipoteza cercetării și eventual de a sugera alte întrebări sau ipoteze.
Metoda anchetei este o metodă de cercetare de tip interactiv, care presupune un schimb direct de informații între cercetător și subiecții supuși investigației, în cadrul căruia se culeg date în legătură cu anumite fenomene, situații și manifestări.
Instrumentul specific utilizat în anchete este chestionarul.
Chestionarul de cercetare reprezintă o tehnică și un instrument de investigare constând dintr-un ansamblu de întrebări scrise și eventual imagini grafice, ordonate logic și psihologic, care prin administrarea de către operatorii de anchetă sau prin autoadministrare, determină din partea persoanelor anchetate răspunsuri ce urmează a fi înregistrate în scris.
Prin aplicarea chestionarelor, cercetătorul va constitui o colecție de răspunsuri referitoare la fenomenele, situațiile și manifestările investigate, pe care el nu le-ar putea cunoaște direct și personal, dată fiind răspândirea lor în spațiu și timp.
Utilizarea chestionarului impune anumite cerințe în alcătuirea întrebărilor :
-să se delimiteze foarte clar și detaliat problema de cercetat;
-să se delimiteze și să se operaționalizeze conceptele cu care se lucrează;
-întrebările să fie în concordanță cu temele și ipoteza cercetării;
-întrebările să fie clar și concis formulate , utilizând un limbaj accesibil;
-întrebările să vizeze un anumit aspect bine delimitat și să nu se sugereze răspunsul;
-să se respecte particularitățile subiecților chestionați.
Metoda testelor are un rol important în cercetările pedagogice prin faptul că permit obținerea de informații legate de nivelul de cunoștințe al elevilor.
Principalele avantaje ale utilizării testului pedagogic de cunoștințe în cercetare au în vedere faptul că este recunoscut drept procedeu de evaluare de către elevi, că este pregătit și anunțat elevilor dinainte și faptul că se administrează în aceeași formă și în aceleași condiții. Pentru fiecare test se stabilește numărul de itemi, punctajul acordat fiecărui item, punctajul total și calificativul final.
Probele de evaluare au fost folosite pentru a măsura cât mai exact volumul si cunoștințele înainte, în timpul și după efectuarea experimentării.
Aceste metode de cercetare amintite mai sus au fost utilizate pe întreaga durată a cercetării.
3.5. Organizarea și desfășurarea cercetării
Cercetarea s-a desfășurat la școlile din Ațel și Alma, la clasa a II-a, în perioada septembrie 2012- martie 2013.
3.5.1. Etapa preexperimentală
În etapa preexperimentală (pretestul) se stabilește nivelul existent de cunoștințe în momentul inițierii experimentului didactic și se stabilește atât grupa experimentală cât și cea de control. Modalitatea de lucru pe care am utilizat-o în această perioadă a fost chestionarul.(Anexa 1)
Proba are drept scop stabilirea nivelului de apreciere a elevilor privind activitatea didactică.
Obiective urmărite:
-să enumere disciplinele pe care le preferă mai mult sau mai puțin;
-să descrie relațiile din cadrul clasei;
-să enumere responsabilitățile pe care le au și responsabilitățile care le-ar plăcea să le aibă în cadrul clasei;
-să enumere păreri pro și contra asupra activității didactice;
-să propună sugestii pentru ca disciplinele mai puțin preferate să devină mai atractive.
Proba s-a desfășurat în prima săptămână, răspunsurile elevilor au fost înregistrate într-un tabel și apoi interpretate, fiind ilustrate în tabelul de mai jos: tabelul 3.1 și fig. 3.1
Tabelul 3.1.Rezultatele chestionarului în etapa preexperimentală
Fig.3.1 Rezultate etapa preexperimentală
În urma aplicării acestui chestionar se observă o mică diferență procentuală între clasa experimentală și clasa de control.
S-a observat o ușoară preferință a copiilor pentru discipline precum Educația fizică, Educația muzicală, Educația plastică. La capitolul disciplinelor mai puțin preferate predomină Limba și literatura română și Matematica .
În ceea ce privește munca în echipă răspunsurile ambelor clase sunt combinate.
3.5.2. Etapa experimentală propriu-zisă
Procesul instructiv educativ din școală, prin conținuturile sale și obiectivele urmărite este un cadru important de stimulare și creștere a eficienței activităților didactice desfășurate cu elevii. Toate domeniile de activitate, începând cu Limba română și terminând cu Educație fizică, constituie tot atâtea căi de creștere a acestora. În vederea creșterii eficienței activităților didactice desfășurate cu elevii există numeroase disponibilități psihice și cognitive ale copilului:
-nevoia de lărgire a experienței cognitive;
-curiozitatea și interesul pentru cunoaștere;
-dezvoltarea competențelor lingvistice;
-constituirea formelor voluntare ale unor procese psihice;
-câștigarea de abilități;
-apariția competitivității, ca factor catalizator al tuturor activităților desfășurate și ca expresie a creșterii implicării în colectiv.
Aplicarea strategiilor specifice asigurării creșterii eficientei activității didactice desfășurate cu elevii prin aplicarea unor metode interactive centrate pe elev
Limba română
Dacă în învățământul tradițional, principalele metode le constituie conversația, expunerea, demonstrația, metodele centrate pe professor, transmiterea de cunoștințe , pasivitatea elevilor, învățământul modern solicită aplicarea metodelor active și interactive, a celor care dezvoltă gândirea critică.Metodele active și interactive au multiple valențe formative care contribuie la dezvoltarea gândirii critice, la dezvoltarea creativității, implică activ elevii în învățare punându-i în situația de a gândi critic, de a realiza conexiuni logice, de a produce idei și opinii proprii argumentate, de a le comunica și celorlalți , de a sintetiza, esențializa informațiile, se bazează pe învățarea independentă și prin cooperare, elevii învață să respecte părerile colegilor.
Dezvoltarea gândirii critice, caracterul formativ și informativ, valorificarea experienței proprii a elevilor, determinarea elevilor de a căuta și dezvolta soluții la diverse probleme, evidențierea modului propriu de înțelegere , climatul antrenant, relaxat, bazat pe colaborarea, încrederea și respectul dintre învățător-elev, elevi/ elev-elev/elevi sunt câteva dintre avantajele metodelor și tehnicilor active care fac din lecție o aventură a cunoașterii în care copilul participă activ, după propriile puteri.
Descriu, pe scurt, câteva din metodele folosite împreună cu elevii mei care au devenit eficiente instrumente de lucru pentru aceștia în cadrul orelor de Limba și literatura română.
Limba și literatura română
Tema: Puișorii, de Grigore Vieru
Obiective:
-să completeze fișa folosind metoda cadranelor;
-să completeze ciorchinele;
-să participle cu interes la realizarea sarcinilor de grup.
Metodele interactive folosite sunt: ciorchinele și metoda cadranelor. Elevii sunt împărțiți în 7 grupe.Fiecare grupă va trebui să-și completeze ciorchinele de pe fișă folosind ca suport textul poeziei.
Se discută apoi fișa fiecărei grupe după care se trece la cea de a doua metodă folosită (Anexa 2). Fiecare grupă primește o fișă pe care sunt desenate 4 cadrane, în primul cadran au de ‘ alintat’ (de stabilit diminutive) câteva cuvinte, în cadranul al doilea au de încercuit răspunsurile corecte, în cadranul al treilea au de atribuit câteva însușiri pentru cuvintele date și în al patrulea cadran au de desenat puișorii.
Exemplu:
Cadranul I: cuvântul pui-puișor
Cadranul II: Autorul poeziei este…………Grigore Vieru;
Cadranul III: cuvântul pui-golaș
La sfârșitul orei elevii primesc un scurt test care conține trei exerciții.
Rezultatele testului sunt trecute în tabelul 3.2 și fig.3.2
Tabelul 3.2. Rezultatele testului la disciplina Limba și literatura română, tema “Puișorii“, de Grigore Vieru , din etapa experimentală
Fig.3.2 Rezultatele testului la disciplina Limba și literatura română, tema “Puișorii “, de Grigore Vieru, din etapa experimentală
Testul a fost aplicat în cadrul orei de Limba și literatura română având ca temă poezia “Puișorii“, de Grigore Vieru și a conținut trei exercitii. La primul exercițiu elevii au avut ca sarcină de lucru unirea unor cuvinte cu expresiile care le definesc. Al doilea exercițiu a constat în alintarea unor cuvinte întâlnite în poezie, iar cel de-al treilea exercițiu a avut ca cerință alcătuirea unor propoziții cu cuvinte din text.
Punctele tari au fost atinse la primul și al doilea exercițiu pe când la cel de-al treilea exercițiu au fost întâmpinate dificultăți.
Tema: Dumbrava minunată, de Mihail Sadoveanu
Obiective:
-să descrie peisajul în care își imaginează că sunt alături de Lizuca;
-să compare înțelesul cuvintelor date;
-să asocieze însușiri fiecărui cuvânt dat;
-să înlocuiască cuvintele subliniate cu altele astfel încât propozițiile să aibă înțeles opus;
-să realizeze un cvintet despre Lizuca;
-să argumenteze comportamentul Lizucăi;
Metodele interactive folosite sunt: cubul și eseul de 5 minute.
Elevii sunt împărțiți în 6 grupe a câte 4 elevi. Fiecare grupă va primi o fișă cu sarcini în funcție de fața cubului care li se arată după rostogolire(Anexa 3)
Cubul are 6 fețe:
-Descrie
-Compară
-Asociază
-Analizează
-Aplică
-Argumentează
Prima față-Descrie-elevii trebuie să-și imagineze că o însoțesc pe Lizuca în drumul ei spre bunici, iar apoi să descrie peisajul pe care îl văd,cum arată Lizuca, cum arată Sfânta Miercuri, cum se poartă Lizuca și ce alte personaje se află acolo.
A doua față-Compară-elevii trebuie să compare înțelesul cuvintelor din cele două coloane date și să alcătuiască propoziții cu ele.
A treia față-Asociază-elevii trebuie să asocieze însușiri fiecărui cuvânt și să alcătuiască enunțuri cu acestea.
A patra față-Analizează-elevii observă înțelesul cuvintelor subliniate și înlocuirea lor cu altele astfel încât sensul propozițiilor să fie opus.
A cincea față-Aplică-elevii realizează un cvintet despre Lizuca.
A șasea față-Argumentează-elevii argumentează că Lizuca era o fetiță bine crescută sau prost crescută.
Fiecare grupă de elevi își rezolvă sarcina primită după care se discută împreună cu cadrul didactic fiecare sarcină în parte.
A doua metodă folosită este eseul de 5 minute. Elevii trebuie să formuleze două enunțuri despre personajele lui Mihail Sadoveanu, din lectura povestită „Dumbrava minunată” și în încheiere să adreseze o întrebare cu referire la lectură.
La sfârșitul orei elevii primesc un scurt test care conține trei exerciții.
Rezultatele testului sunt trecute în tabelul 3.3 și fig.3.3.
Tabelul 3.3.Rezultatele testului la disciplina Limba și literatura română, tema “Dumbrava minunată“, de Mihail Sadovean , din etapa experimentală
Fig 3.3 Rezultatele testului la disciplina Limba și literatura română, tema “Dumbrava minunată“, de Mihail Sadovean , din etapa experimentală
Testul a fost aplicat în cadrul orei de Limba și literatura română având ca text suport textul „Dumbrava minunată”, de Mihail Sadoveanu. Testul a fost compus din trei exerciții cu grade diferite de dificultate. Primul exercițiu a constat în încercuirea literei corespunzătoare răspunsului corect. Al doilea exercițiu a avut ca și sarcină de lucru completarea spațiilor punctate cu grupuri de vocale, iar ultimul exercițiu a constat în formularea unor enunțuri la sfârșitul cărora elevii trebuiau să utilizeze semnul întrebării și semnul exclamării.
Elevii au întâmpinat probleme la al doilea și al treilea exercițiu.
Tema: Banul muncit, de Alexandru Mitru
Obiective:
-să răspundă cerinței de sub fiecare pălărie;
-să descrie însușirile tatălui și ale băiatului;
-să scrie asemănările și deosebirile dintre tată și fiu;
-să explice înțelesul propozițiilor date;
-să scrie cuvinte cu înțeles asemănător pentru cuvintele date;
-să alcătuiască propoziții cu cuvintele noi după ce au fost căutate în dicționar;
-să-și spună propriile păreri despre faptele lui Iliuță.
Metodele interactive folosite sunt: Pălăriile gânditoare , cubul și diagrama Venn Euler.
Elevii sunt împărțiți în 6 grupe a câte 4 elevi. Fiecare grupă își desemnează un lider care vine în fața clasei la catedră și își ridică o pălărie, citește cu voce tare cerința după care merge la grupa lui și se apucă de lucru.
Pe catedră am așezat șase pălării de culori diferite. Sub fiecare pălărie se află o cerință (Anexa 4).
-Pălăria albă-Informează-Despre ce este vorba în text?
– Pălăria roșie-Spune ce simți- Ce fel de băiat a devenit Iliuță?
– Pălăria neagră-Aspecte negative- Ce credeți că a greșit Iliuță?
-Pălăria galbenă-Aspecte pozitive-Ce a învățat Iliuță din această pățanie?
-Pălăria albastră-Clarifică- De ce a scos Iliuță al doilea galben din foc?
-Pălăria verde-Idei noi- Adresează-i trei întrebări lui Iliuță.
Elevii lucrează împreună pentru soluționarea cerinței iar când toți au terminat se discută frontal ce a răspuns fiecare grupă la cerință.
Cealaltă metodă folosită este cubul.
Elevii sunt împărțiți în 6 grupe. Fiecare grupă va primi o fișă cu sarcini în funcție de fața cubului pe care o vor descoperi după rostogolire.
Prima față-Descrie-elevii trebuie să scrie însușirile tatălui și ale fiului
A doua față-Compară-elevii trebuie să scrie asemănările și deosebirile și punctele comune dintre tată și fiu și să le cuprindă într-o diagramă Venn Euler (Anexa 5).
A treia față-Analizează- elevii trebuie să explice înțelesul propozițiilor date;
A patra față-Asociază- elevii scriu cuvinte cu înțeles asemănător pentru cuvintele date
A cincea față-Aplică-elevii caută cuvintele necunoscute în dicționar după care alcătuiesc propoziții cu acestea
A șasea față-Argumentează-elevii argumentează faptul că Iliuță s-a apucat pâna la urmă de muncit.
Fiecare grupă de elevi își rezolvă sarcina primită după care se discută împreună cu cadrul didactic fiecare sarcină în parte.
Pot fi utilizate, cu rezultate bune, și alte metode interactive precum: Lectura în perechi, Știu-Vreau să știu-Am învățat, Metoda SINELG, Jurnalul dublu, Turul galeriei, Benzile desenate, Reportajul, Caruselul, Ciorchinele, Brainstorming
La sfârșitul orei elevii primesc un scurt test care conține trei exerciții.(Anexa 6)
Rezultatele testului sunt trecute în tabelul 3.4 și figura 3.4
Tabelul 3.4 Rezultatele testului la disciplina Limba și literatura română, tema “Banul muncit“, Alexandru Mitru, din etapa experimentală
Fig. 3.4 Rezultatele testului la disciplina Limba și literatura română, tema “Banul muncit“,Alexandru Mitru, din etapa experimentală
Testul a fost aplicat în cadrul orei de Limba și literatura română având ca text suport textul „Banul muncit ”, de Alexandru Mitru. Testul a fost compus din trei exerciții cu grade diferite de dificultate.
Este de apreciat faptul că nu au fost înregistrate calificative de Insuficient, iar cele de Suficient au înregistrat un procent de 17%. Elevii nu au întâmpinat dificultăți la primele două exerciții care au avut ca și sarcini de lucru eliminarea unor cuvinte care nu se potrivesc șirului dat și identificarea a câte două trăsături pentru fiecare personaj. Mici probleme au fost identificate la cel de-al treilea exercițiu unde au avut de formulat întrebări referitoare la textul studiat.
MATEMATICĂ
Matematica este o excelentă școală de formare a gândirii în etape, care ordonează lucrurile conform complexității lor. Se poate afirma că matematica modernă, prin caracterul său riguros, științific și generativ este investită în bogate valențe educativ-formative. În ultimii ani, au apărut mai multe documente , care schițează reforme necesare în programa și pedagogia matematicii în școală. Predarea tradițională, în sensul în care profesorul ține o prelegere , face o demonstrație , iar rolul elevilor este acela de a urmări, nu produce învățare decât în foarte mică măsură. Elevii ar trebui să învețe să caute șabloane și să alcătuiască probleme, să exploreze , să presupună și să raționeze logic. Ideal ar fi să organizeze ceea ce au auzit și văzut într-un tot ordonat și plin de semnificații. Dacă elevilor nu li se oferă ocazia discuției, a investigației, a acțiunii și, eventual, a predării, învățarea nu are loc. Succesul lecțiilor desfășurate depinde în cea mai mare măsură de metodele selectate de cadrul didactic în vederea predării noilor cunoștințe, elevilor. Cadrele didactice trebuie să țină seama de faptul că elevii rețin mai mult timp și mai profund ceea ce aud, văd și fac în același timp, ceea ce echivalează cu utilizarea unor metode interactive care să-l pună pe elev în contact direct cu ceea ce este de studiat.
Specific acestor metode este faptul că pot stimula și dezvolta învățarea prin cooperare, lucrul în perechi sau în grupe mici de elevi, facilitând astfel comunicarea, relaționarea, colaborarea și sprijinul reciproc pentru rezolvarea unor probleme pentru explorarea unor teme noi, care duc la cunoașterea dintre elevi, înțelegerea și acceptarea reciprocă. Lecțiile bazate pe învățarea prin cooperare prezintă câteva caracteristici importante:
-deprinderi interpersonale și de grup mic-grupurile nu pot exista și nu pot funcționa eficient dacă elevii nu au și nu folosesc anumite deprinderi sociale (conducerea, luarea deciziei, încrederea reciprocă, comunicarea, managementul conflictelor);
-interdependența pozitivă-elevii realizează că au nevoie unii de alții pentru a duce la bun sfârșit sarcina grupului. Învățătorii pot structura această interdependență pozitivă stabilind scopuri, recompense, resurse comune, roluri distribuite în grup;
-răspunderea individuală – se evaluează frecvent performanța fiecărui elev care trebuie să ofere un răspuns în nume personal sau în numele grupului, iar rezultatul se comunică atât elevului cât și grupului din care face parte;
-procesarea în grup-elevii au nevoie de momente pentru a vedea cât de bine și-au atins scopurile și cât de eficienți au fost în grup. Învățătorul monitorizează în permanență activitatea de învățare a grupurilor, le oferă feed-back (lor și întregii clase), intervine și corectează eventualele confuzii sau răspunsuri incomplete.
Momentele principale ale unei lecții care include metode specifice dezvoltării gândirii critice corespund, după M.Stanciu, unor etape bine definite:
-faza pregătitoare (evocarea) –interpretarea cunoștințelor noi prin prisma cunoștințelor anterioare;
-realizarea sensului-participarea activă din partea elevului;
-reflecția-consolidarea noilor cunoștințe, schimb de idei.
Câteva dintre metodele folosite cu succes la orice clasă din ciclul primar sunt: metoda cubului și metoda cadranelor.
Descriu, pe scurt, câteva din metodele folosite împreună cu elevii mei care au devenit instrumente eficiente de lucru pentru aceștia în cadrul orelor de matematică.
Tema: Numerele naturale de la 0 la 100
Obiective:
-să descompună numerele date pe fișă;
-să compare numerele date;
-să analizeze propozițiile date și să le noteze cu Adevărat sau Fals;
-să încercuiască numerele pare;
-să asocieze rezultatele date cu exercițiul corespunzător;
-să argumenteze de ce numerele date nu sunt numere pare.
Metodele interactive folosite sunt cubul și cadranele.
Elevii sunt împărțiți în 6 grupe. Fiecare grupă va primi o fișă cu sarcini în funcție de fața cubului pe care o vor descoperi după rostogolire.
Prima față-Descrie-elevii trebuie să descrie numerele date, adică să le descompună;
A doua față-Compară-elevii trebuie să compare numerele date pe fișă;
A treia față-Asociază-elevii trebuie să unească rezultatele date cu exercițiul corespunzător;
A patra față-Analizează-elevii trebuie să analizeze propozițiile și să le noteze cu adevărat sau fals;
A cincea față-Aplică-elevii trebue să aplice cunoștințele însușite despre numerele naturale și să le încercuiască doar pe cele pare;
A șasea față-Argumentează-elevii trebuie să argumenteze de ce numerele date sunt numere pare;
Fiecare grupă de elevi își rezolvă sarcina primită după care se discută împreună cu cadrul didactic fiecare sarcină în parte.
A doua metoda folosită este metoda cadranelor.
Fiecare grupă primește câte o fișă pe care sunt desenate 4 cadrane (Anexa 7).
Ei trebuie să rezolve sarcina de lucru folosind comunicarea aleatorie și cu foarte mare atenție.
Cadranul I: Să scrie cu ajutorul cifrelor numerele scrise cu litere, iar pe cele scrise cu ajutorul cifrelor sa le scrie cu litere;
Cadranul II:Să estimeze numerele la zeci;
Cadranul III: Să reprezinte prin desene numerele date;
Cadranul IV:Să găsească vecinii numerelor date;
Elevii lucrează cu foarte mult interes , colaborează la nivelul grupei și în caz de necesitate primesc ajutor de la cadrul didactic.
La sfârșitul orei elevii primesc un test cu 6 exerciții .
Tabelul 3.5 Rezultatele testului la disciplina Matematică, tema “Numerele naturale de la 0 la 100” din etapa experimentală
Fig 3.5 Tabelul 3.5 Rezultatele testului la disciplina Matematică, tema “Numerele naturale de la 0 la 100” din etapa experimentală
Testul aplicat elevilor conține șase exerciții diferite ca și grad de dificultate. Primul exercițiu pune accentul pe numărarea crescătoare a unui șir de numere într-un interval dat. Al doilea exercițiu îi antrenează pe elevi în descompunerea unor numere date.Exercițiul al treilea are ca sarcină compararea unor numere date. La exercițiul numărul patru elevii trebuie să răspundă cu adevărat sau fals unor propoziții.La exercițiul numărul cinci elevii vor încercui dintr-un șir de numere doar numerele pare, iar la ultimul exercițiu vor uni rezultatele cu exercițiile corespunzătoare.
În urma corectării acestui test s-au observat dificultăți majore la rezolvarea exercițiilor numărul doi și patru.
Tema : Adunarea și scăderea numerelor naturale 0-100, fără trecere peste ordin
Obiective:
-să precizeze noțiuni legate de adunare și scădere;
-să rezolve exerciții de adunare fără trecere peste ordin;
-să rezolve corect probleme care conțin operații de adunare.
Metodele interactive folosite au fost ciorchinele și turul galeriei.
Elevii sunt împărțiți în 6 grupe, a câte 4 elevi fiecare. Fiecare grupă va trebui să-și completeze ciorchinele de pe fișă folosindu-se de cunoștințele dobândite anterior referitoare la adunare și scădere.
Se discută fișa fiecărei grupe și se afișează în colțul matematic. Grupele care au completat corect ciorchinele au primit ca recompensă câte un medalion cu Albă ca Zăpada.
A doua metodă folosită a fost metoda turul galeriei.
Fiecare grupă a primit o foaie de flipchart pe care a fost desenat trunchiul unui copac și jetoane în formă de frunză pe care au fost scrise exerciții și probleme.
Elevii trebuie să rezolve exercițiile de pe jetoane apoi să le lipească pe trunchiul copacului. După ce au terminat toate grupele posterele sunt afișate pe pereții clasei și se realizează turul galeriei. Acesta constă în vizitarea de către fiecare grupă a celorlalte postere și corectarea eventualelor greșeli.
La sfârșitul turului se discută frontal despre posterele realizate și despre modul în care elevii au rezolvat sarcinile de lucru primite.
Ora se încheie cu un scurt test aplicat elevilor.
Tabelul 3.6 Rezultatele testului la disciplina Matematică, tema “Adunarea și scăderea numerelor naturale de la 0 la 100 , fără trecere peste ordin” din etapa experimentală
Fig 3.6 Tabelul 3.6 Rezultatele testului la disciplina Matematică, tema “Adunarea și scăderea numerelor naturale de la 0 la 100, fără trecere peste ordin” din etapa experimentală
Testul aplicat elevilor a fost compus din trei exerciții diferite ca grad de dificultate.
Primul exercițiu a conținut adunări și scăderi fără trecere peste ordin. La al doilea exercițiu elevii au avut de calculat numerele necunoscute. Testul s-a încheiat cu o problemă care se rezolva prin operația de adunare. Exercițiul care a cauzat cele mai multe probleme a fost exercițiul numărul 2.
Tema: Adunarea și scăderea numerelor naturale , 0-100, cu trecere peste ordin
Obiective:
-să efectueze în scris operații de adunare și scădere în concentrul 0-100;
-să rezolve probleme în care intervin adunări și scăderi;
-să rezolve probleme de aflare a termenului necunoscut;
-să participe cu interes la realizarea sarcinilor de grup.
Metoda interactivă folosită este Floarea de lotus.
Elevii sunt împărțiți în 8 grupe, a câte 3 elevi fiecare. Fiecare grupă are pe bancă o petală a florii de lotus pe care este scrisă cerința (exerciții de adunare, o problemă, un exercițiu cu termen necunoscut, exerciții de comparare, de descompunere….).
După ce au terminat, fiecare grupă își desemnează un lider care va veni și va lipi petala pe floare și va descrie ce au făcut și în ce mod. Elevii vor fi recompensați la sfârșitul activității cu medalioane în formă de floare de lotus pe care scrie cuvântul “campion”.
Ora se va încheia prin aplicarea unui scurt test.
Tabelul 3.7 Rezultatele testului la disciplina Matematică, tema “Adunarea și scăderea numerelor naturale de la 0 la 100, cu trecere peste ordin” din etapa experimentală
Fig 3.7 Tabelul 3.7 Rezultatele testului la disciplina Matematică, tema “Adunarea și scăderea numerelor naturale de la 0 la 100, cu trecere peste ordin” din etapa experimentală
Testul conține două exerciții și o problemă. În cadrul primului exercițiu elevii vor găsi adunări și scăderi cu trecere peste ordin. La cel de-al doilea exercițiu gradul de dificultate al testului crește iar elevii vor avea de aflat numerele necunoscute.
Testul se va încheia cu o problemă care se va rezolva de această dată prin operația de scădere.
Elevii au întâmpinat ușoare probleme la aflarea numărului necunoscut.
CUNOAȘTEREA MEDIULUI
Această disciplină își propune să înlesnească înțelegerea naturii prin participarea activă a elevilor la descoperirea și redescoperirea fenomenelor și procedeelor naturii. Pentru a-i ajuta pe elevi să înțeleagă mai bine natura am ales să îi implic mai mult în cadrul orelor.
Descriu, pe scurt, câteva din metodele folosite împreună cu elevii mei care au devenit eficiente instrumente de lucru pentru aceștia în cadrul orelor de cunoașterea mediului.
Tema: Animale sălbatice
Obiective:
-să recunoască animalele după imagini;
-să prezinte cel puțin două caracteristici ale animalelor prezentate în imagini,
-să identifice asemănări și deosebiri între viețuitoare din mediul apropiat.
Metodele interactive folosite sunt : ciorchinele, diagrama Venn Euler, brainstormingul.
Pentru verificarea cunoștințelor am ales să realizăm un ciorchine (Anexa 22). Elevii sunt împărțiți în grupe. Fiecare grupă a primit trei fișe, pe primele două se află informații despre câteva animale sălbatice și câteva tabele pe care elevii trebuie să le completeze, iar pe cea de-a treia se află diagrama Venn Euler. Elevii trebuie să noteze asemănări și deosebiri între animalele domestice și cele sălbatice.
La sfârșitul orei elevii vor rezolva un test format din trei exerciții (Anexa 23).
Testul conține exerciții referitoare la recunoașterea și denumirea animalelor sălbatice, la modul în care acestea își procură hrana și la adăposturile lor.
În urma aplicării acestui test s-au înregistrat următoarele rezultate:
Tabelul 3.8 Rezultatele testului la disciplina Cunoașterea mediului, tema “Animale sălbatice”, din etapa experimentală
Fig 3.8 Rezultatele testului la disciplina Cunoașterea mediului, tema “Animale sălbatice” din etapa experimentală
Elevii au întâmpinat dificultăți la stabilirea adăpostului corespunzător unor animale sălbatice.
Tema: Animale sălbatice și animale domestice
Obiective:
-să enumere animale domestice și sălbatice din țara noastră;
-să descrie părțile corpului unor animale;
-să compare animalele după modul de hrănire;
-să asocieze animalele din aceeași specie;
-să analizeze ce foloase aduc omului;
-să aplice cunoștințele despre animale în diverse sarcini de lucru;
-să argumenteze noțiunile de animal sălbatic și animal domestic.
Metodele interactive folosite sunt: ciorchinele, turul galeriei, cubul, diagrama Venn Euler.
Elevii sunt împărțiți în 3 grupe a câte 8 elevi fiecare grupă.Fiecare grupă va primi câte o fișă cu un ciorchine.
Grupa 1-Animale domestice
Grupa 2-Animale sălbatice din țara noastră
Grupa 3-Animale sălbatice din alte zone
Elevii vor completa ciorchinele după care se discută exemplele date pe fișe. Se completează și ciorchinele de pe tablă. A doua metodă folosită este diagrama Venn. Fiecare grupă va primi câte o fișă pe care vor trebui să completeze însușirile unor animale.
Elevii vor afișa și prezenta lucrările realizate. Se va realiza astfel turul galeriei.
Următoarea metodă folosită este cubul. Elevii vor fi împărțiți în 6 grupe a câte 4 elevi. Fiecare grupă va primi o fișă cu sarcini în funcție de fața cubului care li se va arăta după rostogolire.
Prima față-Descrie-elevii trebuie să descrie animalele din imagini și să recunoască părțile componente ale corpului berzei;
A doua față-Compară-elevii trebuie să compare modul de viață și de hrănire al celor două animale din imagine;
A treia față-Asociază-elevii trebuie să asocieze animalele sălbatice din imagini cu animalele domestice asemănătoare;
A patra față-Analizează- elevii trebuie să analizeze ce foloase aduc omului și naturii animalele din imaginile date;
A cincea față-Aplică-elevii trebuie să grupeze într-un tabel animalele date în funcție de tipul de animal și din zona care aparține și să noteze cu Adevărat sau Fals enunțurile date;
A șasea față-Argumentează-elevii trebuie să argumenteze de ce animalele se numesc sălbatice și animalele domestice.
La sfârșitul orei elevii au rezolvat un scurt test în care vor răspunde la întrebări referitoare la modul de viața al animalelor domestice și sălbatice și la foloasele pe care acestea le aduc.
Tabelul 3.9 Rezultatele testului la disciplina Cunoașterea mediului, tema “Animale sălbatice și domestice” din etapa experimentală
Fig 3.9. Rezultatele testului la disciplina Cunoașterea mediului, tema “Animale sălbatice și domestice” din etapa experimentală
Testul aplicat elevilor nu a ridicat probleme în rezolvarea lui fapt pentru care peste 50% din elevi au reușit să obțină calificativul Foarte Bine.
Un învățământ modern, bine conceput permite inițiativa, spontaneitatea și creativitatea copiilor, dar și dirijarea, îndrumarea lor, rolul profesorului căpătând noi valențe, depășind optica tradițională prin care era un furnizor de informații.
În organizarea unui învățământ centrat pe copil, profesorul devine un coparticipant alături de elev la activitățile desfășurate .El însoțește și încadrează copilul pe drumul spre cunoaștere. Utilizarea metodelor interactive de predare-învățare în activitatea didactică contribuie la îmbunătățirea calității procesului instructiv-educativ, având un caracter activ-participativ și o reală valoare activ-formativă asupra personalității elevului.
Metodele interactive de grup sunt modalități moderne de stimulare a învățării și dezvoltării personale încă de la vârstele timpurii , sunt instrumente didactice care favorizează interschimbul de idei, de experiențe, de cunoaștere.
Interactivitatea presupune o învățare prin comunicare, prin colaborare, produce o confruntare de idei, opinii și argumente, creează situații de învățare centrate pe disponibilitatea și dorința de cooperare a copiilor, pe implicarea lor directă și activă, pe influența reciprocă din interiorul microgrupurilor și interacțiunea socială a membrilor unui grup.
3.5.3. Etapa postexperiementală
În urma derulării experimentului, am recurs la o probă de psihodiagnoză a eficienței actului didactic și anume chestionarul.
Elevii au fost chestionați pentru a stabili eficiența aplicării acestor strategii moderne.( Anexa 9) Proba are drept scop stabilirea nivelului de creștere a eficienței activității didactice în urma aplicării strategiilor moderne menționate.
Obiective urmărite:
-să fie capabili să descrie modul de creștere a eficienței activității didactice ;
-să descrie metodele interactive care le-au plăcut cel mai mult și să argumenteze de ce .
Proba s-a desfășurat în ultima săptămână, răspunsurile elevilor au fost înregistrate într-un tabel și apoi interpretate, fiind ilustrate în tabelul și figura de mai jos:
Tabelul 3.10 Rezultatele chestionarului final
Fig.3.11 Rezultatele chestionarului final
Elevii din grupul experimental au descris în proporție de 87% că strategiile moderne aplicate au crescut eficiența activității didactice, 13% au răspuns că strategiile moderne aplicate au crescut eficiența activității didactice dar au și părți negative.
Elevii din grupul de control au descris în proporție de 41% că a crescut eficiența activității didactice prin strategiile moderne după această perioadă.
Capitolul 4 Analiza și interpretarea datelor
Analiza aplicării strategiilor didactice specifice asigurării creșterii eficienței activității didactice desfășurate cu elevii s-a realizat prin compararea rezultatelor din etapa constatativă și cea finală.
Aceste rezultate au fost consemnate și contabilizate în următoarele moduri:
-Tabele care redau efectivele clasei cuprinse în experiment și moduri de rezolvare a sarcinilor atât la pretest cât și la posttest.
-Chestionare de monitorizare a creșterii eficienței activității didactice desfășurate cu elevii.
Comparând rezultatele din etapa constatativă în care am determinat nivelul eficienței activității didactice desfășurate cu elevii cu rezultatele din etapa finală a experimentului am constatat că aplicarea strategiilor specifice asigură creșterea eficienței activității desfășurate cu elevii. Se observă un real progres realizat de către elevi și se poate afirma că aplicarea acestor strategii a condus la optimizarea eficienței activității didactice și în plus a contribuit la dezvoltarea unei imagini pozitive a grupului (Tabelul 3.6 și tabelul 3.7).
Analiza, interpretarea și valorificarea din perspectivă psihopedagogică și metodică a datelor și rezultatelor colectate a dus la concluzia că aplicarea unui set de strategii specifice duce la progresul în achiziționarea de cunoștințe, capacități, deprinderi și atitudini, dezvoltă încrederea în sine, dezvoltă capacitatea de a interacționa cu alți elevi, contribuie la dezvoltarea unei imagini pozitive a grupului, îmbunătățește comportamentele autonome, permeabilitatea și stabilitatea grupului contribuind astfel la creșterea eficienței activității didactice desfășurate cu elevii.
PRETEST
Tabelul 3.11.Rezultatele chestionarului inițial
POSTTEST
Tabelul 3.12.Rezultatele chestionarului final
PRETEST
Fig 3.12.Rezultatele chestionarului inițial
POSTTEST
Etapa finală-Chestionar
Fig .3.13 Rezultatele chestionarului final
Reprezentarea grafică a clasei experimentale cu cele două etape: constatativă și finală
Fig.3.13.1. Reprezentarea clasei experimentale înainte de începerea experimentului și după terminarea experimentului
Comparând cele două diagrame se poate observa o creștere a eficienței activității didactice desfășurate cu elevii din etapa finală, neexistând niciun elev care să răspundă negativ, iar procentul celor care au răspuns pozitiv a crescut considerabil.
CONCLUZII
Lumea în care trăim se schimbă și o dată cu ea și educația.
Metodele interactive și de grup învață copiii să rezolve problemele cu care se confruntă, să ia decizii în grup, să aplaneze conflictele dacă sunt prezentate ca jocuri de învățare, de cooperare, distractive. Metodele interactive și de grup reprezintă un început , o schimbare, o noutate, reprezintă o perspectivă pe care cu „lupa înțelepciunii”, a dragostei, a schimbării o vom creiona pas cu pas fiindcă noi,învățătorii, punem temelia educației, noi suntem pionieri într-o societate democratică, europeană, fără frontiere.
Aplicarea metodelor interactive și de grup solicită timp, diversitate de idei, angajare în acțiune, descoperirea unor valori, responsabilitate didactică în a le aplica creator pentru eficientizarea procesului instructiv-educativ. Situațiile de învățare rezolvate prin aceste metode dezvoltă copiilor o gândire critică deoarece ei exersează gândirea critică și înțeleg că atunci când analizează un personaj, comportamentul unui copil, o faptă, o idee, un eveniment, ei critică comportamentul, ideea, fapta, nu critică personajul, copilul sau adultul, aducând argumente, găsind soluții sau dând sfaturi din care toți învață.
Este foarte importantă alegerea momentului din oră, dintr-o zi, personajul-copil și fapta lui deoarece aceasta reprezintă punctul cheie în reușita aplicării unei metode. Dintre metodele interactive și de grup cu largă aplicabilitate amintesc: „Explozia stelară”, „Floarea de lotus”, „Ciorchinele”, „Cubul”, „Diagrama”, „Pălăriuțele gânditoare”, „Turul galeriei”, „Știu, Vreau să știu, Am învățat”, „Mozaicul”, „Brainstorming”, „Caruselul”, „Cadranele”, „Cvintetul”, „Eseul de 5 minute”, etc. Prin aceste metode se stimulează creativitatea iar copiii descoperă o nouă experiență inter-relaționând în grupuri de învățare activă, aceea de a studia, investiga și căpăta încredere în capacitățile individuale și ale grupului.
Aplicarea acestor metode interactive și de grup implică mult tact din partea cadrelor didactice deoarece trebuie să-și adapteze stilul didactic în funcție de tipul de copil: timid, pesimist, agresiv, nerăbdător, pentru fiecare găsind gesturi, mimica, întrebarea, sfatul, orientarea, lauda, aprecierea, entuziasmul în concordanță cu situația.
Competențele de care trebuie să dea dovadă învățătorul în aplicarea acestor metode interactive și de grup sunt de: animator, partener, actor, consilier, coordonator, gânditor, mediator, proiectant, scenograf, bun pedagog, etc.
Aplicarea strategiilor didactice specifice asigură creșterea eficienței activității didactice desfășurate cu elevii. Elevii devin mai cooperanți, mai primitori la ideea de a accepta pe cineva nou în grupul lor, mai sociabili și interesați de actul instructiv-educativ.
Situațiile de învățare rezolvate prin metode interactive de grup dezvoltă copiilor gândirea democratică deoarece ei exersează gândirea critică .Strategiile preventive învață elevii că un comportament întâlnit în viața de zi cu zi poate fi criticat pentru a învăța cum să-l evităm. Ei aduc argumente, găsesc soluții,dau sfaturi din care toți învață.
După fiecare strategie didactică aplicată se pot obține performanțe pe care copiii le percep și-i fac responsabili în rezolvarea sarcinilor de lucru viitoare. Elevii înțeleg și observă că implicarea lor este diferită, dar încurajați își vor cultiva dorința de a se implica în rezolvarea sarcinilor de grup. Grupul înțelege prin exercițiu sa nu își marginalizeze partenerii, să aibă răbdare cu ei, exersându-și toleranța reciprocă.
BIBLIOGRAFIE
1.Băban, A.(2001), Consilierea educațională, Editura Imperia Ardealul, Cluj-Napoca
2.Berce, C.,(2005), Introducere în problematica învățării prin cooperare, în preocupări actuale în științele educației, coord. Miron Ionescu, Editura Eikon, Cluj-Napoca
3.Breben, S., Gongea, E., Ruiu, G., Fulga, M.,(2002), Metode interactive de grup, Editura Arves
4.Cerghit, I.,(2006), Metode de învățământ, Editura Polirom, Iași
5.Cucoș, C., (2006), Pedagogie, Editura Polirom, Iași
6.Gherguț, A.,(2007), Managementul general și strategic în educație, Editura Polirom, Iași
7.Iucu, R.B.(2001) , Instruirea școlară, Editura Polirom, Iași
8.Iucu, R.B.(2000) , Managementul și gestiunea clasei de elevi, Polirom, Iași
9.Jinga, I., Conducerea învățământului. Manual de management instrucțional, Editura didactică și pedagogică, R.A., București
10.Munteanu, A.(1998), Psihologia copilului și adolescentului, Editura Augusta, Timișoara
11.Palamade, G.,(1975), Metode pedagogice, E.D.P., București
12.Potolea, D.,(1989), Profesorul și strategiile conducerii învățării, în structuri, strategii și performanțe în învățământ, Editura Academiei Române
13.Radu, I.(coord.), Druțu, I., Mare, V., Miclea, M., Podar, T., Preda, V.(1991), Introducerea în psihologia contemporană, Editura Sincron, Cluj-Napoca
14.Stoica, A.,(2001), Evaluarea curentă și examenele. Ghid pentru profesori, Editura ProGnosis, București
15.Stoica-Constantin, A., (2004),Conflictul interpersonal; Prevenirea, rezolvarea și diminuarea efectelor, Editura Polirom, Iași
16.Teion, E., (2005), Pedagogie, Curs în format electronic, Iași
17.Țoca, I.,(2002), Managementul educațional, E.D.P., București
18.Ulrich, C.,(2000), Managementul clasei.Învățarea prin cooperare, Editura Corint, București
19.http://ro.scribd.com/docc/3925514/curs-METODE
20.http://www.scribd.com/doc/55006362/67/ALGORITMIZAREA
21.http://www.studentie.ro/cursuri/didactica/curs-algoritmizarea_i47_c1128_84560.html,pag
22.http://bibliotecascolara.ro/lidiapescaru/Evaluarea_in_invatamantul_primar_LIDIA_%20FLORENTINA_PESCARU_2010%.pdf
ANEXE
Anexa nr.1
Chestionar aplicat în etapa preexperimentală
1.Care sunt disciplinele tale preferate?
…………………………………………………………………………………………………
2.Care sunt disciplinele care nu îți plac?
…………………………………………………………………………………………………
3.Cum ai vrea să se desfășoare orele disciplinelor care nu îți plac pentru a fi mai atractive?
…………………………………………………………………………………………………
4.Îți place să lucrezi în echipe? De ce?
………………………………………………………………………………………………
5.Care sunt colegii pe care îi preferi în echipa ta? De ce?
………………………………………………………………………………………………….
Anexa nr.2
Limba și literatura româna-Puișorii, de Grigore Vieru
Metoda Cadranele
Anexa nr. 3
Limba și literatura româna-Dumbrava minunată, de Mihail Sadoveanu
Metoda Cubul
1.DESCRIE!
Imaginează-ți că o însoțești pe Lizuca în drumul ei spre bunici.
Descrie peisajul care îți apare în față!
Cum arată Lizuca?
Cum arată Sfânta Miercuri?
Cum se poartă Lizuca?
Ce alte personaje se află acolo?
2. COMPARĂ!
Compară înțelesul cuvintelor din cele două coloane
Alcătuiește propoziții,pe rând ,cu fiecare dintre ele.
răsări apăru ,se ivi
toiegel bastonaș
ținutul plaiul,meleagul
minunată încântătă
3. ASOCIAZĂ!
Asociază( găsește)însușiri fiecărui cuvânt și alcătuiește enunțuri cu acestea:
Cățelușă………………………………
Dumbravă……………………………
Copilă………………………………..
Cărare……………………………….
4. ANALIZEAZĂ!
Observă înțelesul cuvintelor subliniate și înlocu-iește-le cu altele așa încât înțelesul propozițiilor să fie opus.
Lizuca și Patrocle intraseră într-un codru întunecos.
La o cotitură răsări ca din pământ o bătrânică mărunțică.
Soarele asfințește după dealuri.
Lizuca înțelese și zâmbi.
5. APLICĂ
Realizează un cvintet despre Lizuca.
1.Cine e personajul principal al povestirii?
2.Scrie două însușiri deosebite ale acesteia.
3.Scrie trei cuvinte-acțiuni ale acesteia.
4.Scrie o propoziție, impresie, sentiment despre Lizuca.(5 cuvinte)
5.Un cuvânt esențial despre personaj.
6. ARGUMENTEAZĂ
Argumentează(demonstrează) faptul că Lizuca era o fetiță binecrescută / prost crescută.
Anexa nr. 4
Limba și literatura română-Banul muncit, de Al. Mitru
Metoda Pălăriile gânditoare
Anexa nr. 5
Limba și literatura română-Banul muncit, de Al. Mitru
Metoda Venn Euler
Scrie asemănările, deosebirile și aspectele comune dintre tată și fiu:
Anexa nr. 6
Limba și literatura română-Banul muncit, de Al. Mitru
FIȘĂ DE EVALUARE
1. Elimină cuvântul care nu se potrivește în seria dată ținând seama de cele relatate în text:
muncit, câștigat, păstrat
tristețe, supărare, dificultate
a lenevi, a dormi, a trândavi
harnic, active, inimos
a prețui, a târgui, a aprecia
niciodată, cândva, odată
2. Găsește câte 2 trăsături pentru fiecare personaj al povestirii:
3. Formulează trei întrebări referitoare la conținutul textului studiat:
………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………
Anexa nr. 7
Matematică, Numerele naturale de la 0 la 100
Metoda Cadranele
Anexa nr. 8
Cunoașterea mediului, Animale sălbatice
Metoda Ciorchinele
Anexa nr. 9
Chestionar aplicat în perioada postexperimentală
1.Cum vi s-au părut activitățile desfășurate în această perioadă?
…………………………………………………………………………………………………….
2.Ce v-a plăcut cel mai mult în desfășurarea activităților?
…………………………………………………………………………………………………….
3.Ce nu v-a plăcut în desfășurarea activităților?
……………………………………………………………………………………………………
4.Ce metode de lucru considerați că ar trebui să utilizăm la clasă? De ce?
……………………………………………………………………………………………………
5.Considerați că munca în echipe vă avantajează în achiziționarea cunoștințelor? De ce?
……………………………………………………………………………………………………
BIBLIOGRAFIE
1.Băban, A.(2001), Consilierea educațională, Editura Imperia Ardealul, Cluj-Napoca
2.Berce, C.,(2005), Introducere în problematica învățării prin cooperare, în preocupări actuale în științele educației, coord. Miron Ionescu, Editura Eikon, Cluj-Napoca
3.Breben, S., Gongea, E., Ruiu, G., Fulga, M.,(2002), Metode interactive de grup, Editura Arves
4.Cerghit, I.,(2006), Metode de învățământ, Editura Polirom, Iași
5.Cucoș, C., (2006), Pedagogie, Editura Polirom, Iași
6.Gherguț, A.,(2007), Managementul general și strategic în educație, Editura Polirom, Iași
7.Iucu, R.B.(2001) , Instruirea școlară, Editura Polirom, Iași
8.Iucu, R.B.(2000) , Managementul și gestiunea clasei de elevi, Polirom, Iași
9.Jinga, I., Conducerea învățământului. Manual de management instrucțional, Editura didactică și pedagogică, R.A., București
10.Munteanu, A.(1998), Psihologia copilului și adolescentului, Editura Augusta, Timișoara
11.Palamade, G.,(1975), Metode pedagogice, E.D.P., București
12.Potolea, D.,(1989), Profesorul și strategiile conducerii învățării, în structuri, strategii și performanțe în învățământ, Editura Academiei Române
13.Radu, I.(coord.), Druțu, I., Mare, V., Miclea, M., Podar, T., Preda, V.(1991), Introducerea în psihologia contemporană, Editura Sincron, Cluj-Napoca
14.Stoica, A.,(2001), Evaluarea curentă și examenele. Ghid pentru profesori, Editura ProGnosis, București
15.Stoica-Constantin, A., (2004),Conflictul interpersonal; Prevenirea, rezolvarea și diminuarea efectelor, Editura Polirom, Iași
16.Teion, E., (2005), Pedagogie, Curs în format electronic, Iași
17.Țoca, I.,(2002), Managementul educațional, E.D.P., București
18.Ulrich, C.,(2000), Managementul clasei.Învățarea prin cooperare, Editura Corint, București
19.http://ro.scribd.com/docc/3925514/curs-METODE
20.http://www.scribd.com/doc/55006362/67/ALGORITMIZAREA
21.http://www.studentie.ro/cursuri/didactica/curs-algoritmizarea_i47_c1128_84560.html,pag
22.http://bibliotecascolara.ro/lidiapescaru/Evaluarea_in_invatamantul_primar_LIDIA_%20FLORENTINA_PESCARU_2010%.pdf
ANEXE
Anexa nr.1
Chestionar aplicat în etapa preexperimentală
1.Care sunt disciplinele tale preferate?
…………………………………………………………………………………………………
2.Care sunt disciplinele care nu îți plac?
…………………………………………………………………………………………………
3.Cum ai vrea să se desfășoare orele disciplinelor care nu îți plac pentru a fi mai atractive?
…………………………………………………………………………………………………
4.Îți place să lucrezi în echipe? De ce?
………………………………………………………………………………………………
5.Care sunt colegii pe care îi preferi în echipa ta? De ce?
………………………………………………………………………………………………….
Anexa nr.2
Limba și literatura româna-Puișorii, de Grigore Vieru
Metoda Cadranele
Anexa nr. 3
Limba și literatura româna-Dumbrava minunată, de Mihail Sadoveanu
Metoda Cubul
1.DESCRIE!
Imaginează-ți că o însoțești pe Lizuca în drumul ei spre bunici.
Descrie peisajul care îți apare în față!
Cum arată Lizuca?
Cum arată Sfânta Miercuri?
Cum se poartă Lizuca?
Ce alte personaje se află acolo?
2. COMPARĂ!
Compară înțelesul cuvintelor din cele două coloane
Alcătuiește propoziții,pe rând ,cu fiecare dintre ele.
răsări apăru ,se ivi
toiegel bastonaș
ținutul plaiul,meleagul
minunată încântătă
3. ASOCIAZĂ!
Asociază( găsește)însușiri fiecărui cuvânt și alcătuiește enunțuri cu acestea:
Cățelușă………………………………
Dumbravă……………………………
Copilă………………………………..
Cărare……………………………….
4. ANALIZEAZĂ!
Observă înțelesul cuvintelor subliniate și înlocu-iește-le cu altele așa încât înțelesul propozițiilor să fie opus.
Lizuca și Patrocle intraseră într-un codru întunecos.
La o cotitură răsări ca din pământ o bătrânică mărunțică.
Soarele asfințește după dealuri.
Lizuca înțelese și zâmbi.
5. APLICĂ
Realizează un cvintet despre Lizuca.
1.Cine e personajul principal al povestirii?
2.Scrie două însușiri deosebite ale acesteia.
3.Scrie trei cuvinte-acțiuni ale acesteia.
4.Scrie o propoziție, impresie, sentiment despre Lizuca.(5 cuvinte)
5.Un cuvânt esențial despre personaj.
6. ARGUMENTEAZĂ
Argumentează(demonstrează) faptul că Lizuca era o fetiță binecrescută / prost crescută.
Anexa nr. 4
Limba și literatura română-Banul muncit, de Al. Mitru
Metoda Pălăriile gânditoare
Anexa nr. 5
Limba și literatura română-Banul muncit, de Al. Mitru
Metoda Venn Euler
Scrie asemănările, deosebirile și aspectele comune dintre tată și fiu:
Anexa nr. 6
Limba și literatura română-Banul muncit, de Al. Mitru
FIȘĂ DE EVALUARE
1. Elimină cuvântul care nu se potrivește în seria dată ținând seama de cele relatate în text:
muncit, câștigat, păstrat
tristețe, supărare, dificultate
a lenevi, a dormi, a trândavi
harnic, active, inimos
a prețui, a târgui, a aprecia
niciodată, cândva, odată
2. Găsește câte 2 trăsături pentru fiecare personaj al povestirii:
3. Formulează trei întrebări referitoare la conținutul textului studiat:
………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………
Anexa nr. 7
Matematică, Numerele naturale de la 0 la 100
Metoda Cadranele
Anexa nr. 8
Cunoașterea mediului, Animale sălbatice
Metoda Ciorchinele
Anexa nr. 9
Chestionar aplicat în perioada postexperimentală
1.Cum vi s-au părut activitățile desfășurate în această perioadă?
…………………………………………………………………………………………………….
2.Ce v-a plăcut cel mai mult în desfășurarea activităților?
…………………………………………………………………………………………………….
3.Ce nu v-a plăcut în desfășurarea activităților?
……………………………………………………………………………………………………
4.Ce metode de lucru considerați că ar trebui să utilizăm la clasă? De ce?
……………………………………………………………………………………………………
5.Considerați că munca în echipe vă avantajează în achiziționarea cunoștințelor? De ce?
……………………………………………………………………………………………………
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Relatia Strategii Didactice Eficienta Activitatilor Didactice. Aplicatii la Ciclul Primar (ID: 160436)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.