Relația Republicii Moldova cu Ue din Perspectivă Economică
CUPRINS
INTRODUCERE……………………………………………………………………………………….pag. 8
CAPITOLUL I
CARACTERISTICI ECONOMICO-GEOGRAFICE
ALE REPUBLICII MOLDOVA
Caracteristici fizico-geografice…………………………………………………………….pag. 10
Caracteristici economice……………………………………………………………………..pag. 13
Politicile macroeconomice ale Republicii Moldova……………………………….pag. 17
CAPITOLUL II
UNIUNEA EUROPEANĂ, REPERE ECONOMICE ȘI FIZICO-GEOGRAFICE
2.1 Înființarea Uniunii Europene………………………………………………………………pag. 32
2.2 Caracteristici economice……………………………………………………………………..pag. 39
2.3 Instituții Europene……………………………………………………………………………..pag. 42
CAPITOLUL III
EVOLUȚIA RELAȚIILOR ECONOMICE DINTRE REPUBLICA MOLDOVA ȘI UNIUNEA EUROPEANĂ……………………………………………………………………pag. 44
CAPITOLUL IV
PROVOCĂRI ȘI PERSPECTIVE ALE DEZVOLTĂRII
RELAȚIILOR ECONOMICE DINTRE REPUBLICA
MOLDOVA ȘI UNIUNEA EUROPEANĂ…
4.1Relații economice interguvernamentale………………………………………………..pag. 55
4.2 Mediul de afaceri al Republicii Moldova………………………………………………pag. 56
4.3 Schimburi comerciale………………………………………………………………………….pag. 62
CAPITOLUL V
PROMOVAREA RELAȚIILOR ECONOMICE DINTRE
REPUBLICA MOLDOVA ȘI UNIUNEA EUROPEANĂ
5.1 Obiective și direcții de acțiune…………………………………………………………….pag. 64
5.2 Modalități de dezvoltare……………………………………………………………………..pag. 66
BIBLIOGRAFIE
1. Biroul Național de Statistică a Republicii Moldova : www.statistica.md/
2. http://europa.eu/legislation_summaries/institutional_affairs/treaties/treaties_eec_ro.htm
3. Diego Varela (2008) Guvernarea Uniunii Europene, Iași: Editura Institutul European
4. http://www.mfa.gov.md/din-istoria-rm-ue/
5. http://eeas.europa.eu/delegations/moldova/eu_moldova/index_ro.htm
6. http://infoeuropa.md/puncte-de-reper/
7. http://www.moldova.md/md/europa/
8.http://mdrc.gov.md/pageview.php?l=ro&idc=169&t=/Colaborare-internațională/Integrare- europeană
9. Ghid “Planul de Acțiuni Republica Moldova- Uniunea Europeană”, Proiect realizat de ADEPT și EXPERT-GRUP, Chișinău, 2008 ;
10. Valentina Harbo “Moldova : A Status Quo of EU Institutional Relations”, Institutul Francez de Relații Internaționale, martie 2010 ;
11. Guvernul Republicii Moldova “Relansăm Moldova: Priorități de dezvoltare pe termen mediu”, Raport pentru Ședința Grupului Consultativ de la Bruxelles, 24 martie 2010 ;
12. Nicu Popescu și Andrew Wilson “The Limits of Enlargement-Lite : European and Russian power in the troubled Neighbourhood”, Policy Report, European Council on Foreign Relations, 2009 ;
13. Comisia Europeană “Conceptul pentru integrarea Republicii Moldova în Uniunea Europeană”, septembrie 2003 ;
14. Comisia Europeană “Acord de Parteneriat și Cooperare între Comunitățile Europene și Statele lor membre, de o parte, și Republica Moldova, de altă parte”,1998 ;
15. Comisia Europeană “Planul de Acțiuni Republica Moldova Uniunea Europeană”
http://ec.europa.eu/world/enp/pdf/action_plans/moldova_enp_ap_final_en.pdf , 2005 ;
16. Sudacevschi Gabriela , Sută Nicolae „Relațiile Economice ale Republicii Moldova cu Țările CSI” (teză de doctorat) ASE, 2003 ;
17. Comisia Europeană „ENP Country Progress Report 2009 – Republic of Moldova”, Brussels, SEC(2010) 523, 12 mai 2010;
18. Commission Staff Working Document „Communication from the Commission Implementation of the European Neighbourhood Policy in 2008 Progress Report Republic of Moldova Brussels”, 23/04/2009 SEC(2009) 514/2
19. Commission Staff Working Document „Communication from the Commission Implementation of the European Neighbourhood Policy in 2007 Progress Report Republic of Moldova”, Brussels, 3 April 2008 SEC(2008) 399
20. Valeriu Prohnițchi “Securitatea economică a Moldovei : o privire în secolul XXI”, Chișinău 2005 , Expert Group
21. Valeriu Prohnițchi (coordonator) „Acordul de Liber Schimb între Republica Moldova și Uniunea Europeană: Fezabilitate, perspective și impactul potențial”, Chișinău 2009
22. Ana Popa, Adrian Lupușor Valeriu Prohnițchi, Alex Oprunenco, Laurențiu Tîrcă, Andra Duțu „România- Republica Moldova , O analiză a relațiilor bilaterale”, Expert-Grup Chișinău, Societatea Academică Română, noiembrie 2009
23. Council Joint Action 2007/107/CFSP „Appointing the European Union Special Representative for the Republic of Moldova”, 15 februarie 2007
24. Council Joint Action 2009/132/CFSP „Extending the mandate of the European Union Special Representative in the Republic of Moldova”, 16 February 2009
25. Council Decision 2010/108/CFSP „ Mandate Extension of European Union Special Representative”
26. Raport de Progres în cadrul PEV Moldova{COM(2006) 726 final}, SEC(2006) 1506/2, Brussels „Comunicarea din partea Comisiei către Consiliul și Parlamentul European cu privire la consolidarea Politicii Europene de Vecinătate”, 29 noiembrie 2006
27. COMMISSION DECISION C(2009) 4287 „ Annual Action Programme 2009in favour of the Republic of Moldova to be financed under Article 19 08 01 03of the general budget of the European Communities” 9 iunie 2009
28. Întrunirea nr. 2850 a Consiliului pentru RELAȚII EXTERNE “Concluziile Consiliului UE cu privire la Republica Moldova” Bruxelles, 18 februarie 2008
29. Întrunirea nr. 2851 a Consiliului pentru RELAȚII EXTERNE „Concluziile Consiliului UE cu privire la Politica Europeană de Vecinătate” , Bruxelles, 18 februarie 2008
30. Ana Popa, Valeriu Prohnițchi, Alexandru Oprunenco “Evoluția Exporturilor Republicii Moldova în Uniunea Europeană: Rolul regimurilor comerciale”, Expert Grup, Centrul Analitic Independent, Chișinău, Aprilie-August 2008
31. Maddock și Lovita Ramguttee “Diminuarea remitențelor și revenirea migranților: tendințe și soluții” Nick, PNUD, Bratislava
32. Nick Maddock și Lovita Ramguttee „Șomajul tinerilor și sărăcia in Republica Moldova: situația actuală și răspunsuri posibile” PNUD, Bratislava
33. Comunicatul Comisiei adresat Parlamentului și Consiliului : “Eastern Partnership” , Brussels, COM(2008) 823/4
34. Joint Declaration of the Prague Eastern Partnership Summit, Praga, 7 mai 2009 http://www.msz.gov.pl/files/PARTNERSTWO%20WSCHODNIE/4en.pdf
35. Comisia Europeană “Introducing autonomous trade preferences for the Republic of Moldova and amending Regulation (EC) No 980/2005 and Commission Decision 2005/924/EC” Martie 2008
36. Consiliul Uniunii Europene : „EU – Republic of Moldova Cooperation Council” Brussels, 21 December 2009 , 17732/09 (Presse 388)
37. Comisia Europeană :“Instrument European de Vecinătate și Cooperare, Republica Moldova, Plan indicativ Național”, anii 2007-2010
38. Asistent Universitar doctor Tom Caiser „ Politica Europeană în domeniul Vecinătății și Paradoxurile de Extindere a Uniunii Europene” , Facultate de Arte și Științe Sociale, Universitatea Maastricht, Olanda, 2006
39. Dumitru Mînzărari “Moldova rătăcită în labirintul încrucișat al conflictului Transnistrean”, Institutul de Dezvoltare și Inițiativă Socială Viitorul, Chișinău, Ianuarie 2010
40. Ion Tăbârță, Veaceslav Berbeca “Proiectul CSI: Anatomia unui eșec”, Politici Publice, Institutul de Dezvoltare și Inițiativă Socială Viitorul, Chișinău, Ianuarie 2009
41. Ion Beschieru, Aliona Timofeenco “Statutul juridic și finanțarea drumurilor locale în Republica Moldova”, Nr 1 , 2010, Politici Publice, Institutul de Dezvoltare și Inițiativă Socială Viitorul, Chișinău
42. Oana Mihaela Mocanu “Politica Europeană de Vecinătate. Noi inițiative. Contribuții ale României” autor, București, 2009, Colecția de Studii IER, nr 23
43. Autori: Prof. univ. dr. Adrian POP – coordinator, Conf. univ. dr. Gabriela
PASCARIU, Asist. univ. drd. George ANGLIȚOIU Drd. Alexandru PURCĂRUȘ “România și Republica Moldova – între Politica Europeană de Vecinătate și Perspectiva Extinderii Uniunii Europene”, Institutul European din România – Studii de Impact III
44. http://www.europalibera.org/content/article/1991855.html
45. http://www.cisstat.org/ Site-ul ce conține date statistice referitoare la Comunitatea Statelor Independente
46. http://www.zf.ro/politica/pib-ul-republicii-moldova-3-din-cel-al-romaniei-4182108/
47. http://www.insse.ro/cms/files/statistici/comunicate/pib/pib_trimIVr09.pdf
48. http://www.cnaa.md/files/theses/2009/13433/marcel_chistruga_abstract.pdf
49. www.statistica.md Site-ul Biroului Național de Statistică al Republicii Moldova
50. http://www.afacerinet.ro/articole/Afaceri_Internationale/367-10-
Preferinte_Comerciale_Autonome_pentru_Republica_Moldova.html
51. http://www.unimedia.md/?mod=news&id=18716
52. http://www.eusrmoldova.eu/ Site-ul oficial al Reprezentantului Special UE în Moldova
53. http://www.eubam.org/ Site-ul Oficial a Misiunii UE de Asistență la frontieră
54. http://www.hotnews.ro/stiri-international-5679160-liderii-occidentali-tratatindiferenta-
summitul-lansare-parteneriatului-estic-doar-merkel-fost-prezenta.htm
55. http://www.publika.md/serghei-lavrov-spune-ca-parteneriatul-estic-ar-puteaafecta-
relatiile-moscovei-cu-sase-tari-csi_22221.html Declarația Ministrului Rus de Externe Serghei Lavror
56. http://economie.moldova.org/news/impuls-pentru-colaborarea-economica-intreromania-
si-moldova-208262-rom.html
INTRODUCERE
În contextul extinderii spre Est, Uniunea Europeană este decisă să se angajeze tot mai mult în concretizarea raporturilor sale cu Republica Moldova.
Dezvoltarea parteneriatului economic cu Uniunea Europeană reprezintă un obiectiv de maximă importanță pentru Republica Moldova, în vederea accelerării procesului de reforme, redresării economice și diversificării partenerilor comerciali ai țării. Pentru a facilita relațiile economice dintre cele două părți rolul principal îi revine consolidării și aprofundării legăturilor economice. Acțiunile întreprinse pentru atingerea acestor obiective s-au desfășurat în mai multe etape prin care Republica Moldova și Uniunea Europeană și-au oferit reciproc Tratamentul Națiunii Celei mai favorizate, a fost adoptat principiul tranzitului liber pentru mărfurile originare sau cu destinația teritoriului celeilalte Părți, a fost instituit principiul circulației libere pentru unele tipuri de capital etc.
Pentru ca Republica Moldova să realizeze progrese notabile în dezvoltarea unei economii de piață moderne, competitive, dinamice, viabile ar trebui să să creeze un climat favorabil pentru atragerea de noi investiții care să impulsioneze creșterea economică. În vederea deschiderii unor noi perspective, care să constituie și un stimul pentru investitorii străini, un pas important îl reprezintă crearea Zonei de Liber schimb Aprofundat și Cuprinzător dintre Republica Moldova și Uniunea Europeană. Acordul privind crearea Zonei de Liber Schimb Aprofundat și Cuprinzător prevede liberalizarea graduală a comerțului cu bunuri și servicii, reducerea taxelor vamale, barierelor tehnice și netarifare, abolirea restricțiilor cantitative și armonizarea legislației Republicii Moldova cu cea a Uniunii Europene. Acordul de Liber Schimb va fi un acord multilateral, care spre deosebire de regimul comercial actual, care este un regim unilateral acordat de UE pe un termen limitat, va fi încheiat pe o perioadă nelimitată, oferind beneficii la export mult mai mari și un termen lung de previzibilitate pentru afaceri. De asemenea, crearea Zonei de Liber Schimb Aprofundat și Cuprinzător va contribui la atragerea nu numai a investitorilor străini, dar și la intrarea pe piața comunitară a producătorilor moldoveni.
Progresele înregistrate între Republica Moldova și Uniunea Euracilita relațiile economice dintre cele două părți rolul principal îi revine consolidării și aprofundării legăturilor economice. Acțiunile întreprinse pentru atingerea acestor obiective s-au desfășurat în mai multe etape prin care Republica Moldova și Uniunea Europeană și-au oferit reciproc Tratamentul Națiunii Celei mai favorizate, a fost adoptat principiul tranzitului liber pentru mărfurile originare sau cu destinația teritoriului celeilalte Părți, a fost instituit principiul circulației libere pentru unele tipuri de capital etc.
Pentru ca Republica Moldova să realizeze progrese notabile în dezvoltarea unei economii de piață moderne, competitive, dinamice, viabile ar trebui să să creeze un climat favorabil pentru atragerea de noi investiții care să impulsioneze creșterea economică. În vederea deschiderii unor noi perspective, care să constituie și un stimul pentru investitorii străini, un pas important îl reprezintă crearea Zonei de Liber schimb Aprofundat și Cuprinzător dintre Republica Moldova și Uniunea Europeană. Acordul privind crearea Zonei de Liber Schimb Aprofundat și Cuprinzător prevede liberalizarea graduală a comerțului cu bunuri și servicii, reducerea taxelor vamale, barierelor tehnice și netarifare, abolirea restricțiilor cantitative și armonizarea legislației Republicii Moldova cu cea a Uniunii Europene. Acordul de Liber Schimb va fi un acord multilateral, care spre deosebire de regimul comercial actual, care este un regim unilateral acordat de UE pe un termen limitat, va fi încheiat pe o perioadă nelimitată, oferind beneficii la export mult mai mari și un termen lung de previzibilitate pentru afaceri. De asemenea, crearea Zonei de Liber Schimb Aprofundat și Cuprinzător va contribui la atragerea nu numai a investitorilor străini, dar și la intrarea pe piața comunitară a producătorilor moldoveni.
Progresele înregistrate între Republica Moldova și Uniunea Europeană în ceea ce privește relațiile politice și economice se datorează, în parte, și susținerii politice a Republicii Moldova de către parteneri europeni. Mai multe state membre ale Uniunii Europene și-au declarat sprijinul, cu condiția ca Republica Moldova să se conformeze standardelor și principiilor structurii europene. Oficiali europeni de rang înalt și-au exprimat încrederea în Guvernul de la Chișinău, în perspectiva unei evoluții pozitive de dezvoltare democratic și de implementare a proceselor de reforme politice și social-economice. Obiectivul general al Republicii Moldova este de a încadra în prevederile Acordului toate produsele din Nomenclatorul Mărfurilor țării.
Obiectivele urmărite de UE în privința relațiilor economice cu Republica Moldova sunt acelea de a contribui la menținerea stabilității, consolidarea democrației și dezvoltarea unei economii de piață sănătoase și prospere.
Intensificarea dialogului și cooperării în plan economic cu statele membre UE a contribuit la o creștere importantă a sprijinului acordat de UE Republicii Moldova, având ca obiective consolidarea economiei, comerțului, promovarea reformelor economice și îmbunătățirea condițiilor de trai ale populației. Sprijinul acordat de UE s-a concretizat prin intermediul unor instrumente ca: Parteneriatul Estic, Instrumentul European de Vecinătate și Parteneriat, Programele de cooperare transfrontalieră și altele.
Prin Parteneriatul Estic UE oferă asistență statelor membre și crează un mediu de concurență prin utilizarea principiului “more for more” (mai mult pentru mai mult). Parteneriatul Estic dezvoltă condiții propice de accelerare a integrării economice în UE a statelor din estul Europei, în speță, Republica Moldova.
În concluzie, putem remarca faptul că relațiile economice ale Republicii Moldova cu Uniunea Europeană trebuie susținute de impementarea reformelor, respectarea riguroasă a angajamentelor asumate, purtarea unui dialog continuu și onest între Republica Moldova și partenerii europeni.
CAPITOLUL I
CARACTERISTICI ECONOMICO-GEOGRAFICE
ALE REPUBLICII MOLDOVA
1.1 Caracteristici fizico-geografice
Condițiile fizico-geografice ale Republicii Moldova au un impact semnificativ asupra potențialului economic al țării. Deși suprafața este relativ mică, se pot evidenția particularități ale teritoriului determinate de diferențele dintre condițiile naturale, specializarea agriculturii și prezența industriilor, amplasarea orașelor ca centre importante din punct de vedere economic și particularitățile demografice. Republica Moldova este situată în partea de sud-vest a Câmpiei Europei de Est și face parte din așa numita “zonă cu umiditate insuficientă”. Repartizarea precipitațiilor este determinată de relief și factorii zonali. Pe măsura deplasării de la nord la sud, se disting două zone naturale: de silvostepă (cuprinde județele de nord și centru), și de stepă. Zona de silvostepă este caracterizată printr-o mai mare fertilitate și productivitate crescută a terenurilor agricole. Zona de stepă este mai puțin favorabilă culturilor.
Partea cea mai importantă, ca suprafață, a teritoriului, este constituită dintr-un platou deluros, reprezentând o parte din Podișul Moldovei, originar din Munții Carpați, cu o altitudine medie de 200 m și una maximă de 250 m. De-alungul timpului, terenul a fost puternic despădurit pentru a face loc agriculturii, în prezent, suprafața acoperită de păduri fiind cea mai mică din Europa, cu numai un procent de numai 11,4%, reprezentând 0,38 milioane hectare.
Terenurile agricole dețin o suprafață de 2,48 milioane ha, din totalul suprafeței de 3,38 mil. ha, iar terenul arabil este de 1,82 mil. ha, reprezentând cca 74% din totalul terenurilor agricole. Datorită fertilității solului, terenurile agricole reprezintă cea mai importantă bogăție naturală, fiind adecvate creșterii fructelor, legumelor, cartofilor, cerealelor și semințelor oleaginoase. De asemenea, Republica Moldova cultivă, datorită condițiilor favorabile, o gamă largă de plante ecologice a căror cerere este în creștere, în special pe piața UE.
Întrucât relațiile comerciale se desfășoară în condițiile unei piețe libere, care are la bază principiul cererii și ofertei, voi analiza în detaliu ce are Republica Moldova de oferit acestei piețe.
Principalele culturi arabile sunt: grâul, orzul, ovăzul, soia, mazărea, semințele de floarea-soarelui, porumbul, sfecla de zahăr, tutunul. Principalele legume sunt: roșii, ceapă, varză, castraveți, dovleci, ardei, morcovi, sfeclă roșie, usturoi, dovlecei, vinete, zarzavaturi, mazăre verde. Fructele cultivate sunt: mere, prune, cireșe și vișini, pere, piersici și nectarine, gutui, caise, fructe moi, nuci, struguri.
În Republica Moldova industria laptelui și a cărnii este puțin semnificativă. Se poate constata, în mare parte, lipsa unor producători de lapte sau carne, care să utilizeze pe scară largă tehnologii moderne, mecanizate. De asemenea, există foarte puține unități organizate de creștere a animalelor.
Industria vinului, în schimb, este foarte bine dezvoltată, suprafața viticolă fiind de 148.500 ha. Cea mai mare parte a producției industriale de vin și băuturi alcoolice este destinată exportului. O investiție importantă în acest sector este cea a Băncii Europene de Investiții, care a finanțat creșterea calității vinului provenit din industria moldovenească.
Cu o pondere , de asemenea, foarte mare la export se remarcă și industria produselor alimentare, care devine tot mai competitivă, prin introducerea de tehnologii noi, creșterea calității produselor și a eficienței proceselor de producție.
Un alt produs cu volum mare la export este reprezentat de nucile decojite, Republica Moldova fiind cel mai mare exportator european pe acest sector.
În figura următoare este reprezentată harta împărțirii pe criterii administrative a Republicii Moldova:
Fig. 1.1 Harta administrativă a Republicii Modova
În mediile urbane și în cele rurale situația economic-socială este în continuă schimbare datorită creșterii potențialului industrial și a modernizării agriculturii. Există decalaje foarte mari în ceea ce privește unitățile social-administrative, cu potențiale diferite de dezvoltare socio-economică. În funcție de ponderea producției industriale, diferențele sunt, de asemenea, mari. Astfel, municipiul Chișinău produce 56% din totalul producției naționale, iar alte sectoare industriale, din județele Taraclia și Tighina, numai câte 1,1%.
Fig. 1.2 Ponderea unităților teritorial administrative în total producție industrială
Factori precum potențialul fizico-geografic, reformele social-economice implementate, gradul de dezvoltare a mecanismelor de piață, determină nivelul de dezvoltare socio-economică a unităților administrativ-teritoriale ale Republicii Moldova.
Politica economică a Republicii Moldova, ca și a oricărei alte țări, are ca obiective de bază stabilirea și urmărirea factorilor ce influențează și asigură creșterea economică, cu impact direct asupra creșterii nivelului de trai al poporului. Elaborarea și promovarea politicii economice trebuie să fie orientată spre constituirea unei economii naționale sănătoasă, eficientă, construită pe baza unei stabilități la nivel macroeconomic și a unei politici monetare și fiscale avantajoase.
Pentru a-și atinge obiectivul principal, de dezvoltare și asigurare a creșterii economice, politica economică a Republicii Moldova integrează o multitudine de componente determinate de condițiile naționale specifice, de gradul de dezvoltare social economică și culturală, de resursele naturale disponibile, etc.
1.2 Caracteristici economice
Un reper important, ce a determinat evoluția în plan economic a Republicii Moldova, este declararea independenței și suveranității statului, la 27 august 1990. Prăbușirea sistemului comunist a deschis o nouă perspectivă de dezvoltare economică și socială. Din acest moment, Republica Moldova a trecut de la o economie planificată, centralizată, spre economia de piață. Procesul de tranziție a fost unul dificil, întrucât prin lichidarea vechilor instituții economice s-au destrămat și relațiile economice ce fuseseră stabilite între acestea. Criza economică s-a adâncit continuu, ca efect imediat apărând o creștere a inflației și o diminuare a nivelului de trai al populației. Situația economică s-a deteriorat puternic între anii 1990-1999, perioadă în care PIB-ul s-a redus de trei ori. Începând cu anul 2000, economia a înregistrat o redresare, între 2000-2005 PIB-ul crescând cu 43%. În anul 2000, economia a înregistrat o creștere de 2,1% și, apoi în 2001, de 6,1%, datorate în primul rând de creșterea producției industrial și a sectorului de servicii. O evoluție mai puțin bună au avut-o importurile și deficitul balanței de plăți.
În general, după anul 2000, Republica Moldova a înregistrat o creștere economică, mai mică în anul 2004, de cca 4%, datorită crizei relațiilor cu Rusia, în urma interzicerii exporturilor de vin pe piața rusească.
Modelul economic ce a părut eficient a fost cel aplicat în spațiul occidental. Noua economie de piață a început a fi implementată prin privatizare, reducerea implicarii guvernului în procesul de administrare a sectorului economic, aderarea la sistemul financiar internațional prin accesarea de credite oferite de Fondul Monetar Internațional și Banca Mondială, aderarea la Organizația Mondială a Comerțului, atragerea de investiții străine. Republica Moldova are nevoie, în continuare, de reforme structurale, atragerea de investiții străine, dezvoltarea structurilor financiare și bancare.
Cele mai importante probleme cu care se confruntă economia Republicii Moldova se datorează faptului că:
cea mai mare parte a populației trăiește și muncește în mediul rural, deși contribuția agriculturii la PIB este mică;
un număr ridicat de cetățeni trăiesc sub pragul sărăciei;
bugetul alocat învățământului și sănătății este insufficient, situându-se sub nivelurile celor din Europa Centrală și de Răsărit;
starea precară a infrastructurii, în special a drumurilor;
nevoia presantă de a reforma sistemul de pensii constituie o povară serioasă asupra bugetului statului;
sistemul energetic de producție și distribuție necesită reforme costisitoare.
Pentru ca economia de piață să funcționeze, conform lui David C. Korten, este necesar un guvern puternic, capabil să gestioneze mecanismele eficiente în asigurarea unei economii stabile și viabile. Acesta subliniază faptul că factorii importanți pentru consolidarea economică sunt:
concurența loială, susținută de guvern prin aplicarea de reguli care să impună un echilibru al șanselor competitorilor din piață;
capitalul moral, ce reprezintă baza funcționării pieței prin încredere și cooperare, ce ar avea efecte benefice asupra economiei;
bunurile de consum, ce reprezintă cheltuieli publice, investiții în cercetare, justiție, învățământ, sănătate, infrastructură etc;
evaluarea costului total, prin reglementarea pieței, astfel încât să se limiteze ponderea mărfurilor din exterior ce pot fi produse cu contribuția companiilor moldovenești;
distribuirea justă a resurselor, prin crearea unei piețe în care puterea economică să fie distribuită în mod echitabil;
viabilitatea ecologică, prin implicarea guvernului, în mod decisiv, în instituirea și respectarea normelor de protecție a mediului.
Având avantajul natural al unei clime favorabile și al unui pământ fertil, ponderea majoră în economie îi revine sectorului agricol. Ca pricipale produse agricole ale Republicii Moldova, amintim: fructele, legumele, vinul, tutunul, etc. Produse ca petrolul, cărbunele, gazele naturale sunt importate în special din Rusia, dar o dată cu construcția Terminalului petrolier de la Giurgiulești s-a lărgit accesul Republicii Moldova la piața internațională de petrol, micșorând dependența sa în domeniul energetic față de Rusia.
În anul 2011, o pondere de aproximativ 36% din PIB au avut-o agricultura și industria agro-alimentară, asigurând 41% din exporturi.
În figura următoare este prezentată evoluția producției agricole în perioada 2007-2013:
În perioda 2007-2013, producția agricolă a evoluat în modul următor:
Fig. 1.3 Indicii volumului producției agricole
Sursa: Biroul Național de Statistică
După cum se poate observa, producția globală agricolă a crescut în 2013 cu 138,3% față de anul 2012.
În ceea ce privește industria, volumul producției industriale a înregistrat, de asemenea, o creștere, indicele volumului producției industriale fiind de 106,8% în 2013 față de 2012.
Indicatorul cu cea mai mare relevanță în ceea ce privește situația economică a țării este nivelul de trai al populației. Astfel, conform datelor Cercetării Bugetelor Gospodăriilor Casnice, veniturile populației au înregistrat o creștere de 12,1% în trimestrul III al anului 2013, față de aceeași periodă a anului precedent. Din totalul veniturilor, cea mai mare pondere o au cele obținute din salarii, apoi prestațiile sociale, veniturile din activități individuale agricole și non-agricole, pensii. Veniturile populației din mediul rural sunt mai mici decât cele ale populației din mediul urban, cele din urmă depășindu-le de cca 1,3 ori.
O realizare importantă a Republicii Moldova în direcția dezvoltării economice o reprezintă obținerea statutului de membru cu drepturi depline în cadrul Inițiativei Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică pentru Europa de Est și Caucazul de Sud (OCDE), în materie de Investiții, Competitivitate și Dezvoltare a Sectorului Privat.
Inițiativa Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică pentru Europa de Est și Caucazul de Sud a fost înființată cu ocazia Conferinței Economice Ministeriale, de la 1 aprilie, la Paris, pe o perioadă de 3 ani.
Obiectivele participării Republicii Moldova la Inițiativa OCDE pentru Europa de Est și Caucazul de Sud sunt amplificarea procesului de integrare în UE și sporirea credibilității Republicii Moldova în fața partenerilor europeni. De asemenea, participarea la Inițiativa OCDE va avea ca rezultat acumularea de experiență în procesul de elaborare și implementare a politicilor în domeniul atragerii investițiilor, competitivității și dezvoltării sectorului privat.
Cu sprijinul OCDE, se vor elabora și implementa politici de îmbunătățire a climatului de afaceri, de creștere a investițiilor și competitivității, de suport a mediului de afaceri autohton, se vor identifica politicile și reformele proprii necesare dezvoltării și atragerii investițiilor cu capital străin.
1.3 Politicile macroeconomice ale Republicii Moldova
Economia Republicii Moldova poate fi descrisă în mod obiectiv și relevant printr-o analiză la nivel macroeconomic, bazată pe indicatorii macroeconomici, care reflectă nivelul economiei naționale luân în considerare o perioadă determinată de timp.
Pentru a evalua performanțele economice ale țării se determină, în principal, cele patru variabile macroeconomice:
ritmul de creștere a PIB;
rata șomajului;
rata inflației;
soldul curent al balanței de plăți.
În figura următoare este prezentată evoluția Produsului intern brut în perioada 2000-2012:
Fig. 1.4 Evoluția produsului intern brut în perioada 200-2013
Sursa : Biroul Național de Statistică
Rata șomajului este un indicator macroeconomic care se analizează ca nivel mediu anual sau la sfârșitul anului, iar rata inflației este reflectată de ritmul de creștere a deflatorului produsului intern brut sau de ritmul mediu lunar de majorare a prețurilor.
În figura următoare este reprezentată evoluția ratei șomajului în intervalul 2000-2013:
Fig. 1.5 Rata șomajului în perioda 2000-2013
Sursa : Biroul Național de Statistică
Evaluarea rezultatelor la nivel macroeconomic ale economiei Republicii Moldova reprezintă suportul pentru stabilirea politicilor economice și a strategiilor ulterioare, în vederea creșterii competitivității pe piețele externe, ca și a eficienței economice.
Obiectivele politicilor economice ale Republicii Moldova sunt orientate către:
un nivel ridicat și în trend crescător al Produsului Intern Brut;
un nivel scăzut al șomajului, prin ocuparea forței de muncă într-un grad superior celui existent în prezent;
stabilitatea prețurilor, în relație cu prețurile și salariile determinate de mecanismele pieței libere.
În funcție de rezultatele la nivel macroeconomic înregistrate de Republica Modova, se poate face o comparație cu celelalte state europene, sau chiar la nivel mondial, determinând locul ocupat corespunzător potențialului economic și competitivității produselor și serviciilor moldovenești pe piețele externe.
Importanța analizării indicatorilor economici este dată de funcțiile pe care aceștia le determină:
evidențierea, din punct de vedere statistic, a eficienței cu care se desfășoară activitățile economice, demonstrând potențialul pe care îl are Republica Moldova de creștere și dezvoltare economică;
furnizarea datelor necesare analizei rezultatelor economice într-o anumită perioadă și refacerii echilibrului economic;
reglarea mecanismului de piață, sprijinind tendințele favorabile sau intervenind în cazul unor disfuncționalități;
furnizarea informațiilor pe baza cărora se determină capacitatea economiei țării de a participa la circuitul economic din cadrul UE.
Prin politici economice coerente și eficiente, se urmărește în Republica Moldova:
creșterea economică a țării;
majorarea gradului de ocupare a forței de muncă;
menținerea stabilității nivelului prețurilor;
îmbunătățirea balanței externe de plăți.
Guvernul Republicii Modova a luat o serie de măsuri, prin elaborarea de norme și prevederi legislative, pentru îndreptarea politicilor economice către:
alocarea resurselor materiale, umane și financiare;
asigurarea unei creșteri economice continue și stabile;
distribuția echitabilă a veniturilor.
Totodată, statul intervine în implementare politicilor economice prin:
crearea unui cadru legislativ adecvat și înființarea instituțiilor cu rol în susținerea liberei concurențe;
evaluarea externalităților, ce reprezintă diferența dintre costurile și avantajele economice la nivel de agent economic și cele la la nivel social;
reducerea impactului negativ al economiei de piață asupra gradului de ocupare a forței de muncă;
menținerea piețelor la un nivel stabil din punct de vedere economic.
Politicile economice care sunt necesare a fi aplicate în Republica Moldova, implică o multitudine de factori, în funcție de tipul acestora. Procesul de implementare este dificil și urmărește:
domenii diferite de aplicare:
dezvoltarea și creșterea economică;
creșterea gradului de ocupare a forței de muncă (politici antișomaj);
scăderea inflației (politici antiinflaționiste);
dezvoltarea sectorului industrial;
dezvoltarea agrară;
dezvoltarea la nivel social;
modul de aplicare:
politici bugetare;
politici monetare;
politici de venituri;
orizontul de timp:
politici generale;
politici conjuncturale, care pot fi: anticiclice, deflaționiste, de relansare a activității economice;
doctrina:
politici liberale;
politici intervenționiste.
În continuare, voi face o prezentare a situației socio-economice a Republicii Moldova în anul 2013, conform ultimelor date conform Biroului Național de Statistică, în funcție de indicatorii macroeconomici prezentați mai sus.
Produsul intern brut a avut o evoluție crescătoare, fiind în 2013, cu 8,0% mai mare decât în perioada corespunzătoare (ianuarie-septembrie) a anului precedent și constituind 73312 milioane lei.
Producția industrială a înregistrat o valoare de 38066,0 milioane lei, în 2013, indicele de creștere față de 2012 fiind de 106,8%. Ponderea cea mai importantă a majorării a constituit-o
creșterea volumului producției în industria prelucrătoare, cu 7,9% și în industria extractivă, cu 22,2%.
Producția agricolă globală, a avut, de asemenea, un trend ascendent, creșterea fiind de 138,3% în anul 2013, față de aceeași perioadă a anului 2012. Majorările importante au fost înregistrate pe segmentul producției vegetale (cu 61,8%), și pe cel al producției animaliere (cu 0,7%).
Indicele volumului cifrei de afaceri la întreprinderile cu activitate principală de comerț cu amănuntul a crescut în anul 2013 cu 3,1% comparativ cu aceeași perioadă a anului 2012.
Indicele volumului cifrei de afaceri la întreprinderile cu activitate principală de servicii de piață prestate populației s-a majorat cu 10,7% (în anul 2013) față de anul 2012.
Indicele valoric al cifrei de afaceri la întreprinderile cu activitate principală de comerț cu ridicata în anul 2013 a înregistrat o creștere de 9,1% comparativ cu anul 2012.
Indicele valoric al cifrei de afaceri la întreprinderile cu activitate principală de servicii de piața prestate întreprinderilor s-a majorat, în anul 2013, cu 6,9%, față de aceeași perioadă, ianuarie-septembrie, a anului 2012.
Exporturile de bunuri și servicii, înregistrate în anul 2013, au constituit 2399,0 milioane USD, valoare mai mare cu 11,0%, față de anul 2012.
Importurile de mărfuri au constituit 5492,7 milioane USD, reprezentând o majorare cu 5,4%, față de anul 2012.
Balanța comercială a înregistrat un deficit de 3093,7 milioane USD, reprezentând o valoare cu 42,7 milioane dolari SUA mai mare față de cel înregistrat în anul 2012 (rezultând o majorare a deficitului de 1,4%).
Numărul șomerilor oficial înregistrați, la 1 ianuarie 2014 a fost de 20,9 mii persoane, conform datelor Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă. Numărul șomerilor, în trimestrul III 2013, determinat conform Biroului Internațional al Muncii, a fost mai mare de 51 mii persoane.
Indicele prețurilor de consum (IPC) în luna decembrie 2013 față de luna precedentă a anului 2013 a reprezentat 100,8%, iar față de luna decembrie a anului 2012, a înregistrat 105,2%.
Contribuțiile la formarea produsului intern brut sunt reprezentate în figura următoare:
Fig. 1.6 Contribuția la formarea PIB
Sursa: Biroul Național de Statistică
În figura următoare este prezentată evoluția volumului produsului intern brut, în perioada ianuarie-septembrie, pe intervalul 2005-2013.
Fig. 1.7 Evoluția PIB în perioada 2005-2013
Sursa: Biroul Național de Statistică
Alt indicator relevant pentru situația actuală a economiei Republicii Moldova este reprezentat de veniturile din vânzări. Acestea sunt constituite din realizările întreprinderilor din sectorul industrial, volumul total fiind de 42265,1 milioane de lei, în anul 2013, comparativ cu 39767,9 milioane de lei în anul 2012. Creșteri s-au înregistrat în sectoarele: industria extractivă, industria prelucrătoare, industria alimentară și a băuturilor, industria producătoare de mașini și aparate electrice, industria metalurgică, șa. Descreșteri s-au înregistrat în sectorul energetic, unele ramuri ale industriei prelucrătoare.
În agricultură, s-a înregistrat o producție globală agricolă de 24472 milioane lei, în 2013, în creștere cu 138,3%, comparativ cu anul 2012. Majorarea a avut la bază, în special, creșterea considerabilă a producției vegetale, cu 61,8%, și cea a producției animaliere, cu 0,7%.
În economia națională a Republicii Moldova, s-au făcut investiții ce au constituit 18461,5 milioane lei, în 2013, reprezentând un volum ce s-a majorat cu 2,3%, față de aceeași perioadă a anului precedent.
Luând în considerare structura investițiilor pe tipuri de mijloace fixe, se constată că volumul cel mai mare este cel aferent utilajelor, mașinilor și mijloacelor de transport.
În figura următoare este prezentată structura investițiilor în active materiale pe termen lung, pe tipuri de mijloace fixe:
Fig. 1.8 Structura investițiilor în active materiale pe termen lung,
pe tipuri de mijloace fixe, 2012-2013
Sursa: Biroul Național de Statistică
Conform graficului, în perioada ianuarie-decembrie 2013, din volumul total al investițiilor, construcția locativă reprezintă 2591,9 mil. lei sau 14,0% din totalul investițiilor în active materiale, înregistrând o majorare cu 5,4% față de perioada respectivă a anului 2012.
Un alt indicator, relevant în această analiză, este cifra de afaceri în comerț și servicii, ce a înregistrat o majorare, în ceea ce privește firmele ce au ca activitate principală cea de comerț cu amănuntul, de 13,9% față de luna precedentă și de 11,7% comparativ cu luna decembrie a anului precedent, respectiv 2012. Notabil este și volumul cifrei de afaceri în comerțul cu amănuntul, care, în 2013 s-a majorat cu 3,1% față de anul 2012.
În figura următoare este prezentat graficul evoluției lunare a indicilor volumului cifrei de afaceri pentru comerțul cu amănuntul, corespunzător perioadei 2012-2013:
Fig. 1.9 Evoluția lunară a indicilor volumului cifrei de afaceri pentru comerțul cu amănuntul, corespunzător perioadei 2012-2013
Sursa: Biroul Național de Statistică
Evoluția indicatorului volumul cifrei de afaceri la întreprinderile cu activitate principală de servicii de piață prestate populației a fost, de asemenea în trend ascendent, înregistrând o majorare, în anul 2013, de 13,7% față de aceeași lună, decembrie, a anului precedent. Evoluția anuală a indicatorului a fost,de asemenea, pozitivă, creșterea fiind de 10,7% în anul 2013, comparativ cu anul 2012.
În figura următoare este reprezentată evoluția lunară a indicilor volumului cifrei de afaceri pentru serviciile de piața prestate populației:
Fig. 1.10 evoluția lunară a indicilor volumului cifrei de afaceri
pentru serviciile de piața prestate populației
Sursa: Biroul Național de Statistică
Activitatea de comerț cu ridicata a realizat, de asemenea, majorări, valoarea cifrei de afaceri la întreprinderile cu activitate principală de comerț cu ridicata crescând cu 24,6%, în luna decembrie 2013 față de luna decembrie 2012.
Graficul următor reflectă evoluția indicilor valorici ai cifrei de afaceri referitor la comerțul cu ridicata:
Fig. 1.11 Evoluția indicilor valorici ai cifrei de afaceri
referitor la comerțul cu ridicata
Sursa: Biroul Național de Statistică
În ceea ce privește evoluția comerțului exterior, din analiza datelor referitoare la exporturile de mărfuri rezultă că, volumul total al exporturilor în anul 2013 a constituit 2399,0 mil. USD, volum majorat față de cel realizat în anul 2012 cu 11,0%. Din acest volum, cel desfășurat către statele Uniunii Europene a constituit 1140,9 mil. USD. Această cifră reprezintă cu 12,5% mai mult față de anul 2012. Totodată, remarcăm faptul că volumul exporturilor către UE a înregistrat de asemenea o majorare în 2013 comparativ cu 2012, cu o valoare de 47,6% din totalul exporturilor față de 46,9% în anul 2012.
Conform datelor Biroului Național de Statistică al Republicii Moldova, majorarea exporturilor s-a datorat, în principal, evoluției pozitive a exporturilor către: Turcia (de 2,3 ori), România (+15,8%), Germania (+61,2%), Elveția (de 9,3 ori), Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (+25,9%), Ucraina (+15,3%), Grecia (+89,7%), Polonia (+15,1%), Belarus (+11,9%), Georgia (+52,4%), Republica Cehă (+51,6%), Noua Zeelandă (+21,4%), Franța (+17,6%), Cipru (+95,4%), Austria (+13,1%), Slovacia (+33,7%) și Azerbaidjan (+20,5%).
Graficul următor prezintă evoluția exporturilor în intervalul 2009-2013:
Fig. 1. 12 Evoluția exporturilor în intervalul 2009-2013
Sursa: Biroul Național de Statistică
Analiza exporturilor în funcție de structura acestora relevă faptul că sunt în creștere cele ce corespund activităților tradiționale ale Republicii Moldova. Astfel, pe primul loc în clasamentul exporturilor în funcție de structura acestuia, se poziționează exporturile de produse alimentare și animale vii, având o pondere în total exporturi de 21,8%. Pe locul secund, se clasează exporturile de articole manufacturate, cu o cotă de 21,3% din totalul exporturilor. Cu o pondere de 15,2%, se situează pe locul trei, exporturile de mașini și echipamente pentru transport. Locul patru, cu o cotă de 10,6% din total exporturi, este ocupat de exporturile de materiale brute necomestibile, urmat de locul cinci, pe această poziție situându-se exporturile de băuturi și tutun, cu o pondere de 10,5% din total exporturi. Această majorare a exporturilor a fost determinată și de diversificarea piețelor externe.
Uniunea Europeană a acordat Republicii Moldova facilități care vor determina o creștere a exporturilor în continuare, dar numai coroborate cu eforturi susținute de reformare a economiei moldovenești.
Referitor la importuri, se poate constata, conform datelor puse la dispoziție de Biroul Național de Statistică, faptul că și în cazul acestui indicator evoluția este pozitivă. Astfel, volumul total al importurilor realizate în anul 2013 este majorat cu 5,4%, comparativ cu anul precedent, constituind 5492,7 milioane USD. Analizând situația importurilor din statele membre ale Uniunii Europene, se constată că acestea au însumat 2472,8 milioane USD, în anul 2013, cu 6,6% mai mult decât în anul 2012. Ponderea importurilor din statele UE este de 45,0% din totalul importurilor în 2013, comparativ cu o pondere de 44,5% în anul 2012.
În figura următoare este prezentat graficul evoluției importurilor, în intervalul 2009-2013:
Fig. 1.13 Evoluția importurilor în perioada 2009-2013
Sursa: Biroul Național de Statistică
Trendul ascendent al evoluției importurilor s-a bazat pe următoarele creșteri: România (+16,4%), Ucraina (+10,9%), China (+15,2%), Italia (+5,3%), Germania (+2,3%), Ungaria (+12,7%), Belarus (+3,4%), Austria (+4,4%), Bulgaria (+6,2%), Republica Cehă (+6,5%), Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (+7,7%), Spania (+12,2%), Elveția (+15,7%), Belgia (+14,9%), Japonia (+20,6%), India (+14,9%), Kazahstan (+23,5%), Slovenia (+23,5%) și Serbia (+31,6%) a contribuit la creșterea pe total importuri cu 6,3%.
Analiza structurii importurilor denotă faptul că principalele produse importate sunt produsele necesare sectorului economic, precum și cele destinate consumului populației.
Pe primul loc, în funcție de structura importurilor, se situează importurile de: combustibili minerali, lubrifianți și materiale derivate. Acestea constituie 22,5% în total importuri în anul 2013. Pe locul secund și cu o pondere de 20,6% din total se clasează importurile de mașini și echipamente pentru transport.
Evoluția importurilor relativ la cea a exporturilor indică un decalaj, care s-a transpus într-un deficit al balanței comerciale. Deficitul înregistrat în anul 2013 este de 3093,7 milioane USD, în creștere comparativ cu valoarea înregistrată în 2012, cu 1,4% (însumând 42,7 milioane USD).
În ceea ce privește situația balanței comerciale cu țările Uniunii Europene, se constată un deficit de 1331,9 milioane USD, în anul 2013, și de 1306,5 milioane USD în anul 2012.
Comerțul cu mărfuri desfășurat cu țările membre ale Uniunii Europene, conform statisticilor, este reprezentat în graficul următor:
Fig. 1.14 Evoluția comerțului cu mărfuri în perioada 2011-2013
Sursa:http://ec.europa.eu/trade/policy/countries-and regions/countries/moldova/index_en.htm
Pentru a înregistra o creștere sănătoasă a economiei, este necesară orientarea politicilor economice spre dezvoltarea industriei și a exportului de produse ce înglobează un grad ridicat de prelucrare. Adoptarea unor politici economice corespunzătoare, care să promoveze exporturile, vor avea ca efect o balanță comercială echilibrată.
Graficul următor reflectă situația înregistrată de importuri, exporturi și balanța comercială între 2009-2013:
Fig. 1.15 Evoluția comerțului exterior și a balanței comerciale, 2009-2013
Sursa: Biroul Național de Statistică
Un alt indicator economic important, ce reflectă dezvoltarea economică a Republicii Moldova, este reprezentat de prețuri. Evoluția acestora este orientată spre majorarea prețurilor, acestea crescând cu 5,2% în luna decembrie 2013, comparativ cu decembrie 2012. Cele mai semnificative creșteri s-au înregistrat la alimente-7,6% în 2013. Majorările pentru produsele nealimentare s-au situat la nivelul valorii de 4,6% pentru anul 2013.
CAPITOLUL II
UNIUNEA EUROPEANĂ
REPERE ECONOMICE ȘI FIZICO-GEOGRAFICE
2.1 Înființarea Uniunii Europene
Uniunea Europeană reprezintă un parteneriat în plan economic și politic, ce reunește 28 de țări membre și cuprinde aproape întregul continent. Momentul apariției acestei structuri este situat în perioada următoare celui de-al Doilea Război Mondial și a avut ca centru de interes dezvoltarea cooperării în domeniul economic. Prin consolidarea acestei cooperări, țările participante au devenit interdependente din punct de vedere economic și în acest mod se evită riscul apariției unui alt conflict. Astfel, la 9 mai 1950, într-o primă fază, Robert Schuman a propus înființarea unei comunități în vederea asigurării unui climat de pace și prosperitate pentru țările componente. În urma acestei propuneri a luat ființă Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului (CECO), în iulie 1952. Prin aceasta, se înregistrează primul succes în crearea unei Europe unite. Eșecul Comunității Europene de Apărare (CEA), în 1954, ridică semne de întrebare privind viitorul CECO și prin Conferința de la Messina, din iunie 1955, se dorește o relansare a proiectului European. La Bruxelles, în 1956, se reunește un comitet pregătitor, președinte fiind P.H. Spaak, ministrul belgian al Afacerilor Externe la acel moment. Comitetul urma să prezinte un raport privind crearea unei piețe comune europene, raport finalizat prin două proiecte:
crearea unei piețe commune;
crearea unei Comunități a Energiei Atomice.
În 1957 a fost creată Comunitatea Economică Europeană (CEE), prin Tratatul de la Roma, care cuprindea șase țări: Belgia, Germania, Franța, Italia, Luxemburg și Țările de Jos.
Începând cu 1 ianuarie 1958, intră în vigoare cele două tratate semnate la Roma în martie 1957, prin care se instituiau Comunitatea Economică Europeană (CEE) și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, numită și Euratom.
Ca urmare a eșecului CEA, domeniul care leagă țările membre ale Comunității Europene printr-un consens general, rămâne cel economic. Prin crearea pieței comune și instituirea CEE s-a urmărit îmbunătățirea condițiilor economice în care se desfășoară schimburile de mărfuri și producția acestora pe teritoriul Comunității Europene și s-a realizat, în același timp, un pas înainte către extinderea Comunității. În Tratatul de la Roma , participanții au declarat că sunt:
„- hotărâți să pună bazele unei uniuni tot mai strânse între popoarele europene;
– deciși să asigure, printr-o acțiune comună, progresul economic și social al țărilor lor, prin eliminarea barierelor care divizează Europa;
– propunându-și ca scop esențial al eforturilor lor îmbunătățirea constantă a condițiilor de viață și de muncă ale popoarelor lor;
– gata să recunoască faptul că eliminarea obstacolelor existente necesită o acțiune concertată în vederea garantării unei extinderi stabile, a unor schimburi echilibrate și a unei
concurențe loiale;
– preocupați să întărească unitatea economiilor lor și să asigure o dezvoltare armonioasă prin reducerea decalajului dintre diferitele regiuni și a rămânerii în urmă a zonelor defavorizate;
– dornici să contribuie, prin intermediul unei politici comerciale comune, la eliminarea treptată a restricțiilor din schimburile internaționale;
– dispuși să confirme solidaritatea dintre Europa și țările de peste mări și dorind să asigure dezvoltarea prosperității acestora, în conformitate cu principiile Cartei Organizației Națiunilor Unite;
– hotărâți să consolideze… pacea și libertatea și invitând și celelalte popoare ale Europei, care le împărtășesc idealul, să se alăture efortului lor…”.
Obiectivele tratatului au căpătat forme concrete prin crearea pieței unice, a unei uniuni vamale și prin aderarea la politici comune. Aceste subiecte au fost abordate în articolele 2 și 3 din tratat, care prezintă în detaliu acțiunile ce sunt necesare realizării obiectivelor puse în discuție.
În continuare, vom analiza aceste trei obiective principale.
2.1.1 Instituirea pieței comune
Conform articolului 2 din Tratatul CEE „Comunitatea are ca misiune, prin instituirea unei piețe comune și prin apropierea treptată a politicilor economice ale statelor membre, să promoveze în întreaga Comunitate o dezvoltare armonioasă a activităților economice, o creștere durabilă și echilibrată, o stabilitate crescândă, o creștere accelerată a nivelului de trai și relații mai strânse între statele pe care le reunește”. Astfel, piața comună funcționează având la bază cei patru factori importanți: libera circulație a persoanelor, a serviciilor, a bunurilor și a capitalurilor.
Articolul 8 din tratat stipulează faptul că durata de realizare a pieței comune va fi una tranzitorie de 12 ani, împărțită în trei etape a câte patru ani. Pe parcursul fiecărei etape au fost stabilite o serie de acțiuni ce este necesar a fi întreprinse și urmărite. Momentul expirării perioadei tranzitorii determina intrarea în vigoare a tuturor normelor referitoare la instituirea pieței comune.
Întrucât principiul de bază al pieței comune este cel al liberei concurențe, prin acest tratat au fost interzise înțelegerile între întreprinderi și ajutoarele primite de la stat, excepție făcând derogările specificate, care pot să împiedice legăturile economice dintre statele membre și să afecteze concurența.
Instituirea pieței comune s-a realizat pentru a intensifica eforturile țărilor membre în direcția dezvoltării economice și sociale.
2.1.2 Instituirea uniunii vamale
Prin instituirea uniunii vamale, tratatul prevede adoptarea unui Tarif Vamal Comun și a unei politici comune în domeniul comerțului. Ceea ce deosebește uniunea vamală de o simplă asociație în vederea liberului schimb de mărfuri este faptul că politica în privința comerțului este discutată și aplicată la nivelul Comunității și nu al fiecărei țări participante.
Ca urmare a desființării restricțiilor vamale a celor cantitative, comerțul între statele Comunității Europene, precum și schimburile dintre CEE alte state, s-a dezvoltat continuu și în mod semnificativ.
2.1.3 Elaborarea politicilor comune
Unele politici referitoare la sectoare ale economiei ca: politica agricolă comună (articolele 38 la 47), politica comercială comună (articolele 110 la 116) și politica transporturilor (articolele 74 la 84) au fost prevăzute formal în cadrul tratatului, iar altele s-au considerat a fi elaborate în funcție de nevoi. Astfel, în articolul 235 se stipulează: „În cazul în care, în cadrul funcționării pieței comune, o acțiune a Comunității apare ca necesară pentru realizarea unuia dintre obiectivele Comunității, fără ca prezentul tratat să fi prevăzut atribuțiile necesare în vederea acționării în acest sens, Consiliul, hotărând în unanimitate cu privire la propunerea Comisiei și după consultarea Parlamentului European, adoptă dispozițiile corespunzătoare”.
Ca urmare a aplicării acestui articol, Reuniunea la nivel înalt de la Paris, din octombrie 1972, a reprezentat punctul de plecare în realizarea unor acțiuni în diferite sectoare, cum ar fi: politica mediului, politica regională, socială și industrială.
Un instrument important pentru aplicarea și dezvoltarea politicilor comune este Fondul Social European (FSE), creat în scopul îmbunătățirii și creșterii nivelului de ocupare a forței de muncă, precum și a ridicării nivelului de trai. Acest fond reprezintă una din principalele surse de investiții la nivelul Comunității Europene, având rolul de a sprijini statele membre în procesul de creștere economică, asigurând o dezvoltare durabilă și multe locuri de muncă. În sprijinul îndeplinirii acestor obiective, s-a instituit și Banca Europeană de Investiții, care, prin crearea de noi resurse, a participat la stabilitatea și dezvoltarea economică a Comunității. Banca Europeană de Investiții a acordat sprijin Comunității Europene pentru proiectele ce se desfășoară în țările partenere prin acordarea de credite cu dobândă scăzută pentru îmbunătățirea infrastructurii, furnizarea de electricitate sau ameliorarea normelor de mediu.
Tratatul Comunității Economice Europene este alcătuit din Preambulul urmat de șase părți distincte structurate în 248 de articole. Cele șase părți sunt:
prima parte, referitoare la principiile ce stau la baza constituirii CEE, prin instituirea unei uniuni economice și monetare și implementarea unor politici și acțiuni comune;
a doua parte, se referă la cetățenia Uniunii Europene
a treia parte, se referă la politicile Comunității Europene, cuprinzând șaptesprezece titluri privind: libera circulație a bunurilor, agricultura, libera circulație a persoanelor a serviciilor și a capitalurilor, transporturile, normele comune privind concurența, fiscalitatea și apropierea legislațiilor, politica economică și monetară, politica comercială comună, politica socială, educație, formare profesională și tineret, cultura, sănătate publică, protecția consumatorilor, rețele transeuropene, industrie, coeziune economică și socială, cercetare și dezvoltare tehnologică, mediu, cooperare pentru dezvoltare
a patra parte, consacrată asocierii țărilor și teritoriilor de peste mări;
a cincea parte este cea referitoare la instituțiile Comunității, cu un prim titlu privind dispozițiile instituționale și al doilea privind dispozițiile financiare;
a șasea cuprinde dispozițiile generale și finale.
Tratatul mai cuprinde patru anexe, douăsprezece protocoale, convenția de aplicare și actul final. Protocoalele fac referire la: statutul Băncii Europene de Investiții, comerțul interior german și problemele conexe, anumite dispoziții privind Franța, Italia, Marele Ducat al Luxemburgului, mărfurile originare și de proveniență din anumite țări și care beneficiază de un regim special la importul într-unul din statele membre, regimul aplicabil produselor care țin de Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului care vizează Algeria și departamentele de peste mări ale Republicii Franceze, uleiurile minerale și unele derivate ale acestora, aplicarea Tratatului instituind Comunitatea Economică Europeană regiunilor neeuropene ale Regatului Olandei, asocierea țărilor și teritoriilor de peste mări la Comunitate și anexele sale, contingentul tarifar pentru importurile de banane, contingentul tarifar pentru importurile de cafea verde, aplicarea Tratatului instituind Comunitatea Europeană a Energiei Atomice regiunilor neeuropene ale Regatului Olandei. La actul final au fost anexate și nouă declarații.
Tratatul a fost modificat apoi conform altor tratate, după cum urmează:
– Tratatul de la Bruxelles, numit „Tratatul de Fuziune”, din 1965. Prin acest tratat s-au înlocuit Consiliile de Miniștri ale CEO, CEE și Euratom, Comisiile CEE și Euratom, precum și Înalta Autoritate a CECO cu un Consiliu și o Comisie unice ce vor beneficia, de asemenea, de un buget unic;
– Tratatul de modificare a anumitor dispoziții bugetare, din 1970, prin care se înființează bugetul unic și se înlocuiește finanțarea din contribuțiile statelor membre cu finanțarea din resurse proprii;
– Tratatul de modificare a anumitor dispoziții financiare, din 1975, prin care i se conferă Parlamentului European dreptul de a respinge bugetul și instituie Curtea de Conturi, ca organism de control și gestiune a finanțelor CEE , CEO și Euratom;
– Tratatul privind Groenlanda, din 1984, care definește relațiile dintre Comunitatea Europeană și Groenlanda, conform regimului aplicat țărilor și teritoriilor de peste mări;
– Actul Unic European, din 1986, prin care se extind domeniile în care se aplică votul cu majoritate calificată și se adoptă o creștere a rolului Parlamentului European. De asemenea, se stabilește obiectivul pieței interne, ce trebuie realizat până în anul 1992;
– Tratatul privind Uniunea Europeană, numit „Tratatul de la Maastricht”, din 1992, prin care se realizează o contopire a CECO, CEE și Euratom în Uniunea Europeană. Prin acest tratat se instituie uniunea economică și monetară, se stabilesc politici noi în diverse domenii (educație, cultură, șa), cooperarea în domeniile politicii externe, apărării, poliței și justiției și, prin adoptarea procedurii de codecizie, se consolidează competențele Parlamentului European;
– Tratatul de la Amsterdam, din 1997, prin care se adoptă politici comunitare în sprijinul cooperării în domeniile justiției și afacerilor interne, al ocupării forței de muncă și al unei cooperări consolidate între statele membre. Totodată, se extinde procedura de codecizie, votul cu majoritate calificată și se adoptă simplificarea și renumerotarea articolelor tratatelor;
– Tratatul de la Nisa, din 2001, s-a ocupat de problemele nesoluționate prin Tratatul de la Amsterdam privind extinderea UE. Astfel, s-au introdus noi reglementări cu privire la: componența Comisiei, ponderarea voturilor în cadrul Consiliului și extinderea domeniilor supuse votului cu majoritate calificată;
– Tratatul de la Lisabona, din 2007, prin care se introduc reforme importante, cum ar fi înlocuirea Comunității Europene cu Uniunea Europeană, modificarea modului de funcționare a instituțiilor europene, a procesului decizional și a repartiției competențelor între UE și statele membre, a politicilor interne și externe ale Uniunii Europene, permițând instituțiilor sale să adopte legi și măsuri în domenii noi.
Tratatul CEE a mai fost modificat și de tratatele de aderare semnate cu diverse țări ca:
Tratatul de aderare a Danemarcei, Irlandei și a Regatului Unit, din 1972, acestea devenind membre la 1 ianuarie 1973;
Tratatul de aderare a Greciei, din 1979, ce a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1981;
Tratatul de aderare a Spaniei și Portugaliei, din 1985, numărul statelor membre ajungând la douăsprezece, ce a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1986;
Tratatul de aderare a Austriei, Finlandei și Suediei, din 1994, a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1995;
Tratatul de aderare a Republicii Cehe, Estoniei, Ciprului, Letoniei, Lituaniei, Ungariei, Maltei, Poloniei, Sloveniei și Slovaciei, din 2003;
Tratatul de aderare a Bulgariei și Romăniei, din 2005, ce devin state membre la 1 ianuarie 2007;
Tratatul de aderare a Croației, din 2013, fiind ultimul și al 28-lea stat membru al UE.
2.1.4 Instituțiile CEE
Prin tratatul CEE s-au creat instituții și aparate decizionale în vederea acordării intereselor fiecărei națiuni cu cele ale Comunității. Cele trei instituții de bază sunt Consiliul, Comisia și Parlamentul European. O a patra structură, cu funcție consultativă, este Comitetul Economic și Social. Consiliul European are rolul de elabora normele, Comisia de a formula propunerile, iar rolul Parlamentului este , de asemenea, consultativ. Comisia este numită de către statele membre, de comun acord, și reprezintă interesele Comunității, prin inițiative legislative și aplicarea politicilor comune. Comisia acționează independent de guvernele statelor membre și deține puterea executivă, dispunând de mijloacele necesare controlului statelor participante.
Consiliul de Miniștri este o instituție cu rol decizional, ai cărei membri sunt reprezentanții guvernelor statelor membre și este asistat de Comitetul Reprezentanților Permanenți. Acesta are sarcina de a pregăti lucrările Consiliului și de a executa sarcinile ce îi revin.
De asemenea, prin tratatul CEE se prevede înființarea Curții de Justiție.
În anul 1967 a intrat în vigoare Tratatul de Fuziune prin care Consiliul de Miniștri și Comisia au devenit instituții comune celor trei comunități, CECO, CEE și Euratom. Totodată s-a instituit principiul unității bugetare.
În anul 1993 CEE, prin Tratatul de la Maastricht, a devenit Uniunea Europeană. Din ce în ce mai multe țări au aderat la comunitate, cum ar fi: Grecia in 1981, Spania si Portugalia in 1986 șamd.
În ceea ce privește înființarea Uniunii Europene, un vizionar al acesteia a fost Victor Hugo, care a intuit că: “Va veni o zi când toate națiunile continentului, fără a pierde calitățile lor distincte sau glorioasele lor individualități, vor fuziona într-o unitate superioară, formând astfel fraternitatea europeană. Va veni o zi când nu vor mai exista alte câmpuri de bătălie decât cele ale piețelor deschise ideilor. Va veni o zi când gloanțele și bombele vor fi înlocuite de voturi.”
2.2 Caracteristici economice
Uniunea Europeană continuă să se dezvolte, acționând pentru crearea unei piețe unice care să faciliteze libera circulație a mărfurilor, serviciilor și a capitalului. Obiectivele UE în domeniul economic au la bază tratate, cu un cadru juridic obligatoriu, asupra cărora au convenit, de comun acord și în mod democratic, toate statele membre. Un al doilea obiectiv al Uniunii Europene este uniunea vamală între statele membre, care implică aplicarea unui tarif extern comun pentru marfurile din piața internă, fără a fi supuse taxelor vamale, taxelor discriminatorii sau cotelor de import. În cadrul pieței unice, Uniunea Europeană reglementează competiția pentru a asigura o concurență corectă. Încă de la înființare, principalul scop al pieței unice a fost dezvoltarea continuă din punct de vedere economic a țărilor membre și, în acest mod, creșterea nivelului de trai al cetățenilor.
Între 1980 și 1982, s-a înregistrat o creștere foarte mare a prețului petrolului. Această criză a avut ca efect scăderea încrederii în Comunitatea Economică Europeană. În aceste condiții dificile, în 1985, Jaques Delors a prezentat Cartea albă privind realizarea pieței unice comunitare până la 1 ianuarie 1993, în încercarea de a revitaliza comerțul, de a înlătura piedicile aflate în calea dezvoltării acestuia și de a relansa economia europeană.
În 1979, s-a stabilit Sistemul European monetar, cu rolul de a preveni fluctuații mari între valorile monedelor statelor europene. Prin Mecanismul European al Ratei de Schimb, ratele de schimb ale monedelor statelor membre erau restricționate pe fluctuații foarte mici. Valoarea de referință s-a numit Unitatea de Monedă Europeană (ECU).
Prin adoptarea Actului Unic European, în februarie 1986, de către Comisia Europeană condusă de Jaques Delors, s-a dorit înlăturarea barierelor instituționale și economice dintre statele UE și definirea scopului pieței comune europene.
Schimbarea numelui ECU în euro s-a pus în discuție la summit-ul de la Madrid, din decembrie 1995, stabilind și o perioadă de tranziție pentru introducerea euro. Consiliul European a selectat, în 1998, unsprezece țări care să adopte euro în anul 1999. Totodată, a luat ființă Banca Centrală Europeană, cu rol în stabilirea politicii monetare a UE și supravegherea activităților desfășurate de Sistemul European al Băncilor Centrale. Moneda euro a fost adoptată la 1 ianuarie 1999, pentru unsprezece state din cele cincisprezece state membre, iar aderarea Greciei la moneda euro s-a făcut la 1 ianuarie 2001.
Inițial, euro a fost o monedă virtuală, cele douăsprezece țări care au aderat la aceasta formând “zona euro”.
Începând cu 1 ianuarie 2002, adoptarea monedei euro necesita întrunirea “Criteriilor de Convergență”, conform Tratatului de la Maastricht. Acestea erau:
rămânerea valutelor în parametrii stabiliți de ERM pentru cel puțin doi ani;
ratele dobânzilor pe termen lung nu puteau fi mai mari de 2% decât ale primelor 3 țări membre cu cele mai bune performanțe;
inflația să rămână sub valoarea de referință;
datoria de stat să fie sub 60% din Produsul Intern Brut, iar deficitul bugetar să înregistreze o valoare sub 3%.
Tratatul de la Maastricht a pus bazele celei mai profunde transformări instituționale și structurale, care a avut loc în spațiul european, de la crearea CEE. Având un program ambițios, tratatul își propunea înființarea unei Uniuni Economice și Monetare, politici comune, măsuri privind securitatea internă a statelor membre și cetățenia europeană.
O atenție aparte trebuie acordată politicii de solidaritate a Uniunii Europene, sau politicile de coeziune, ce reprezintă modalitatea prin care Uniunea Europeană acționează în scopul dezvoltării pieței unice și corectării eventualelor probleme cauzate de dezechilibre economice în unele sectoare. Modul în care este interpretată politica regională a UE este acela ca țările bogate să le susțină financiar pe cele sărace, astfel încât să fie revitalizate domeniile care stagnează pentru a ajunge la nivelul economiei europene, crescând gradul de coeziune economică și socială. Aceste obiective pot fi atinse prin: crearea de noi locuri de muncă, modernizarea agriculturii, dezvoltarea producției, sa.
În anul 2013, economia Uniunii Europene și-a revenit treptat, din a doua jumătate a anului, însă neuniform din punct de vedere al repartiției geografice. În unele țări, nu se vede nici o îmbunătățire a principalilor indicatori economici. Conform datelor pentru anul 2013, se constată o creștere economică de 0,1% în UE și o scădere cu 0,5% în Zona Euro, întrucât mai multe țări sunt încă în recesiune: Cipru, Grecia, Italia, Finlanda, Portugalia, Slovenia, Croația, Cehia.
Creșterea economică înregistrată de UE a fost determinată de mai mulți factori, cum ar fi restabilirea cererii externe, care a determinat majorarea exporturilor de bunuri și servicii, ce au contribuit cu 1,3% la creșterea PIB-ului cu 1,1%, pe parcursul ultimului trimestru al anului.
Întrucât cererea internă a fost slabă, s-a înregistrat o creștere moderată a importurilor.
Politica comercială a Uniunii Europene se bazează pe principiile adoptate prin Tratatul de la Roma, ce reglementează competențele UE și ale statelor membre. Prin crearea unei uniuni vamale comerțul între statele membre a devenit liber, iar pentru comerțul cu terțe părți se instituie tarife vamale comune. Deci, pe plan intern, s-au eliminat aproape în totalitate restricțiile legate de circulația bunurilor și serviciilor, liberalizarea având ca efect instituirea pieței unice.
Una din cele mai importante componente ale politicii europene este politica comercială ce utilizează următoarele instrumente:
tariful vamal comun, ce presupune un sistem uniform de taxe vamale pentru mărfurile importate din alte țări decât cele ale Uniunii Europene;
taxele antidumping, prin care sunt monitorizate practicile neloiale ce implică comercializarea în UE a mărfurilor la un preț mai mic decât cel practicat pe piața internă sau pe alte piețe;
taxele compensatorii, ce au ca scop readucerea prețului mărfurilor la nivelul existent fără subvențiile acordate pentru export;
aranjamentele preferențiale, ce presupun acordarea unui tratament preferențial unui stat sau grup de state.
În domeniului agriculturii, s-a creat o politică special, Politica agricolă comună PAC, care viza:
creșterea productivității în sectorul agricol;
asigurarea unui nivel mai bun de viață;
stabilizarea piețelor;
garantarea securității în domeniul aprovizionării;
asigurarea prețurilor la un nivel rezonabil pentru consumatori.
Finanțarea măsurilor de politică agricolă s-a efectuat prin intermediul Fondului European de Orientare și Garantare Agricolă (FEOGA).
2.3 Instituții Europene
Instituțiile Europene au suferit de la înființare diverse transformări, cu scopul de a deveni din ce în ce mai eficiente în procesul de luare a deciziilor și de a ușura modul de lucru a acestor structure din ce în ce mai birocratice.
Principalele instituții cu rol în guvernarea Uniunii Europene sunt:
Consiliul Uniunii Europene, sau Consiliul de Miniștri European, este o instituție cu rol decizional. Participanții la întruniri pot fi miniștri de externe, miniștrii agriculturii, diferind în funcție de tema dezbătută (politică externă, agricultură, etc.);
Parlamentul European este un organism ai cărui membri sunt aleși prin vot, de către cetățeni, o dată la cinci ani. Parlamentul European deține puterea legislativă;
Comisia Europeană reprezintă organismul ce deține puterea executivă. Obiectivele sale sunt verificarea respectării tratatelor de către statele semnatare și punerea în practică a regulamentelor și directivelor adoptate de către Consiliul Uniunii Europene și Parlamentul European;
Consiliul European este organismul în care statele membre sunt reprezentate la nivel de șefi de state și guverne, inclusive Președintele Comisiei Europene și Președintele Parlamentului European;
Curtea Europeană de Justiție, ce are misiunea de a verifica conformitatea legilor și tratatelor cu principiile de drept și aplicarea corectă a acestora;
Convenția Europeană, înființată prin Consiliul European de la Laeken, în decembrie 2002, cu obiectivul de a elabora Constituția Europeană;
Banca Europeană de Investiții, înființată în anul 1958, prin Tratatul de la Roma, în scopul sprijinirii unei dezvoltări echilibrate, integrare economică și mărirea gradului de coeziune în Uniunea Europeană;
Banca Centrală Europeană, înființată de Uniunea Economică și Monetară cu scopul emiterii și administrării monezii unice, euro;
Comitetul Economic Social, organ cu rol consultativ, alcătuit din membri ai trei categorii distincte: patronat, salariați și reprezentanți ai unor ramuri de activitate;
Comitetul Regiunilor, alcătuit în egală măsură din membri ai colectivităților locale, regionale și membri supleanți cu un mandat de patru ani;
Avocatul poporului, numit de Parlamentul European, primește plângeri cu privire la instituțiile Uniunii Europene și întreprinde demersuri pentru soluționarea lor.
Putem concluziona că, Uniunea Europeană reprezintă o forță în domeniul economic redutabilă, dar numai considerată ca un tot unitar. La nivel de națiune, nici unul din statele membre nu ar putea ajunge la dimensiunea economică actuală a UE.
CAPITOLUL III
EVOLUȚIA RELAȚIILOR ECONOMICE
DINTRE REPUBLICA MOLDOVA ȘI UNIUNEA EUROPEANĂ
Între Republica Moldova și Uniunea Europeană s-au dezvoltat relații de parteneriat și colaborare în multiple domenii, printre care și cel economic. Din anul 1994, activitatea comercială desfășurată de Republica Moldova cu Uniunea Europeană a avut o tendință de creștere continuă. Astfel, în intervalul 1994-1998, volumul comerțului a crescut, într-un ritm anual mediu de 60%, iar ponderea comerțului cu statele membre UE, din volumul total al comerțului exterior, a avut o creștere de la 12,7% în 1995, la 22,0% în 1998. Această creștere s-a datorat, în primul rând, volumului mai mare de mărfuri importate din UE. Acest fapt a condus la o balanță de plăți constant negativă, de la o valoare de 28,3 mil. USD în 1994 până la 198,3 mil. USD în 1998. În anul 1999, a fost înregistrată o reducere cu 30% a volumului comercial, comparativ cu anul 1998, reducere datorată scăderii semnificative a importurilor din UE, constituind doar 55,6% din volumul înregistrat în anul precedent. Totodată, a crescut exportul de mărfuri către UE, ponderea comerțului cu UE ajungând la 25% din volumul total al comerțului exterior al Republicii Moldova.
Un moment de referință în evoluția relațiilor economice dintre Republica Moldova și UE îl reprezintă semnarea, la 28 noiembrie 1994, a Acordului de cooperare și parteneriat (APC). Acordul a intrat în vigoare la 1 iulie 1998, având o durată inițială de 10 ani, având posibilitatea prelungirii sale în mod tacit de către cele două părți. Acest document determină cadrul juridic al relațiilor dintre Republica Moldova și Uniunea Europeană în ceea ce privește mai multe zone de interes, cum sunt cea politică, juridică, comercială și economică. În ceea ce privește domeniul relațiilor economice, acordul are ca scop sprijinirea Republicii Moldova în vederea dezvoltării economiei și a finalizarii procesului de trecere la economia de piață, prin stimularea schimburilor comerciale, a investițiilor și a asigurării unor relații economice armonioase.
În mai 2004 a avut loc includerea Republicii Moldova în Politica Europeană de Vecinătate a UE, (PEV). La 22 februarie 2005, a fost semnat Planul de Acțiuni RM-UE. În acest context, trebuie precizat faptul că Planul de Acțiuni Republica Moldova-Uniunea Europeană (PAUEM) reprezintă un proces de adaptare a cadrului legislativ la modelul european, bazat pe principiile statului de drept și ale economiei de piață, de implementare a reformelor pentru dezvoltarea economică și socială a țării.
La 4 mai 2006 Republica Moldova a devenit membru cu drepturi depline al Procesului de Cooperare în Europa de Sud Est, prin aceasta confirmându-se încă o dată apartenența Republicii Moldova la spațiul Sud Est European și punând bazele unei noi etape de dezvoltare a relațiilor dintre UE și Republica Moldova.
Ca urmare a progreselor înregistrate de relațiile economice dintre Republica Moldova și Uniunea Europeană, UE și-a deschis din ce în ce mai mult piața internă pentru produsele moldovenești. În ianuarie 2006, Republica Moldova obține condiții privilegiate de comerț prin regimul GSP plus (Sistemul General de Preferințe Comerciale) și prin Preferințele Comerciale Autonome (Autonomus Trade Preferences), din martie 2008. Acest regim a extins scutirile referitoare la tarife și cantități pentru exporturile spre UE, provenind din Moldova, cu excepția câtorva produse agricole.
Comisia Europeană a prezentat statelor membre, la 3 decembrie 2008, în vederea examinării o inițiativă de consolidare a relațiilor cu cu statele din estul Europei: Republica Moldova, Ucraina, Belarus, Georgia, Azerbaidjan și Armenia.
Din 7 mai 2009 Republica Moldova este un participant activ al Parteneriatului Estic, lansat oficial în cadrul Summit-ului Parteneriatului Estic de la Praga.
Obiectivele Parteneriatului Estic vor fi realizate prin două modalități ce implică:
o dimensiune bilaterală, realizată prin semnarea de către statele partenere a Acordurilor Bilaterale de Asociere;
o dimensiune multilaterală, realizată prin Platforme de Cooperare și inițiative directorii:
Platforma de Cooperare nr. 1, “Democrație, bună guvernare și stabilitate” ce cuprinde:
managementul integrat al frontierei;
prevenirea, pregătirea pentru răspunsul la dezastrele naturale și cele provocate de om;
lupta împotriva corupției;
reforma administrației publice.
Platforma de Cooperare nr. 2, „Integrare economică și armonizarea cu politicile Uniunii Europene”, cuprinde:
facilități pentru întreprinderi mici și mijlocii;
promovarea bunei guvernări în domeniul mediului;
comerț și aproximarea regulatorie în domeniul comerțului.
Platforma de Cooperare nr. 3, „Securitatea Energetică”, cuprinde:
piețele energetice regionale și eficiența energetică;
diversificarea livrării energetice.
Platforma de Cooperare nr. 4, „Contacte interumane”.
Inițiativele directorii conferă substanță și tangibilitate parteneriatului, implicând totodată și sprijinul financiar al instituțiilor internaționale, precum și al sectorului privat.
Începând cu 1 ianuarie 2010, Republica Moldova este membru cu drepturi depline al Comunității Energetice Europene, care are ca obiectiv crearea unei piețe a electricității și gazului cu participarea Uniunii Europene și a altor țări.
Relațiile economice dintre Republica Moldova și Uniunea Europeană au fost consolidate considerabil din anul 2009, când Republica Moldova a înregistrat succese remarcabile în implementarea reformelor și îmbunătățirea climatului de afaceri, beneficiind de sprijin financiar din partea UE. Prin Noul Program de Activitate al Guvernului Republicii Moldova, din 14 ianuarie 2011, a fost stabilită ca prioritate de integrare în UE crearea de condiții adecvate în vederea integrării economice și negocierea și implementarea prevederilor Acordului de Comerț Liber, Aprofundat și Cuprinzător cu UE.
De asemenea, Ministerul Afacerilor Externe și Integrării Europene acordă o atenție deosebită asigurării condițiilor necesare integrării europene, consolidării cooperării dintre organizațiile regionale și internaționale în vederea promovării intereselor economice, crearea unui mediu extern favorabil și asigurarea sprijinului internațional cerut de implementarea și desfășurarea reformelor economice.
Ministerul Afacerilor Externe și Integrării Europene acționează în conformitate cu prevederile Programului de guvernare prin intermediul vizitelor și contactelor bilaterale și al misiunilor diplomatice, promovând interesele în plan economic ale Republicii Moldova și identificând noi modalități de promovare a comerțului extern, de atragere a unor noi investiții și diminuarea deficitului balanței comerciale. Cooperarea în domeniul economic dintre Republica Moldova și UE beneficiază de sprijinul acordat de minister, prin punerea la dispoziție a asistenței necesare în scopul negocierii și semnării unor acorduri în sectorul comercial-economic, atragerea partenerilor externi în vederea susținerii reformelor economice cu sprijinul financiar al acestora. Din fondurile Parteneriatului Estic, în anul 2013 au fost alocate mijloace financiare importante pentru dezvoltarea economică a zonelor rurale, implementarea reformelor din domeniul energetic, creșterea pieței locurilor de muncă, îmbunătățirea ofertelor în învățământ și formare profesională. Republicii Moldova i s-a acordat suma de 35 milioane de euro, reprezentând mai mult de 1/3 din fondurile totale alocate altor cinci țări ale Parteneriatului Estic.
În scopul atingerii celui mai important obiectiv al Republicii Moldova, integrarea în Uniunea Europeană, între cele două părți s-a negociat un Acord de Asociere, a cărui parafare a avut loc la 29 noiembrie 2013, în cadrul celui de-al 3-lea Summit al Parteneriatului Estic, de la Vilnius. Documentul a fost semnat de prim ministrul Republicii Moldova, Iurie Leancă, Înaltul Reprezentant UE pentru Afaceri Externe, Catherine Ashton și Comisarul European al Comerțului, Karel De Gucht. Parafarea Acordului de Asociere cu UE este considerat ca un pas important spre aderarea la Uniunea Europeană. Semnarea documentului va avea loc în luna iunie 2014 la Bruxelles în prezența liderilor celor 28 de țări ale Uniunii Europene și a fost clasificat de mass-media din Republica Moldova ca fiind evenimentul anului ce va rămâne înscris în istorie.
Acordul de Asociere își propune să contribuie la dezvoltarea economică, socială și politică a Republicii Moldova. Aceste obiective se vor realize prin cooperarea dintre UE și Republica Moldova în multiple domenii de interes comun, cum ar fi: integrare comercială, management financiar, cooperare economică, reducerea sărăciei, încadrare în câmpul muncii, dezvoltare continuă și durabilă. Documentul are scopul de a intensifica dezvoltarea relațiilor de ordin politic și economic, în special dezvoltarea comerțului și a investițiilor, care reprezintă factorii decisivi pentru restructurarea și modernizarea economiei. Acordul este structurat pe șapte capitole, anexe și protocoale. Capitolul IV se referă la Cooperarea în sectorul economic și alte sectoare. Subiectele principale stipulate în acest capitol sunt: dialogul în domeniul economic, dreptul societăților comerciale, politica privitoare la industrie și întreprinderi, cooperarea în sectorul energetic, turism, cultură, educație etc. Capitolul V se referă la Comerț și alte aspecte legate de comerț. Cel mai important subiect al acestui capitol este cel referitor la Zona de Comerț Liber Aprofundat și Cuprinzător (DCFTA). Crearea acestei zone presupune liberalizarea graduală a comerțului cu bunuri și servicii, reducerea taxelor vamale, abolirea restricțiilor cantitative, asigurarea accesului fără bariere, acordarea cadrului legislativ al Republicii Moldova la cel al UE.
În decembrie 2011 au început negocierile oficiale pentru instituirea DCFTA. Rundele de negocieri desfășurate până în prezent au avut ca subiecte principale de discuții: accesul bunurilor și serviciilor pe piață, energetica, proprietatea intelectuală, concurența, achiziții publice, transparența, dezvoltarea durabilă, instrumentele de apărare comercială, măsuri sanitare și fitosanitare, reguli de origine, administrarea vamală și facilitarea comerțului, oferta tarifară si accesul bunurilor pe piață. Obiectivul general este de a finaliza negocierile pe marginea DCFTA.
În relațiile economice cu Uniunea Europeană, Republica Moldova este axată în special pe import. În general, până la criza economică, importurile din UE aveau o pondere mai mare decât exporturile spre țările membre ale UE. În 2009, exporturile au scăzut cu 18,5%, iar importurile, afectate de criză, cu 36,4%. În 2010 s-au înregistrat iarăși creșteri ale importurilor și exporturilor, dar fără să se atingă valorile din 2008.
În 2011, exporturile Republicii Moldova au luat avânt, dar în anii următori, 2011-2013, creșterea a fost de importanță redusă. Valoarea comerțului exterior cu bunuri s-a ridicat la cca 7,9 mil. USD, atât importurile cât și exporturile înregistrând o dinamică crescută față de anul precedent.
Analiza rapoartelor la nivel economic dintre Republica Moldova și Uniunea Europeană relevă faptul că exporturile de mărfuri către țările Uniunii Europene au fost, în perioda ianuarie-mai 2012, în valoare de 422,7 mil. USD, în creștere față de aceeați periodă a anului precedent cu 2,7%. Totalul exporturilor realizate de Republica Moldova în ianuarie-mai 2012 fiind de 863,4 mil. USD, rezultă o pondere a exporturilor către Uniunea Europeană de 49% din acest volum.
Un studiu detaliat pe țări în 2012, față de aceeași perioadă a anului 2011, arată o majorare a livrărilor către: Franța (+36,8%), Ungaria (+40,0%), Olanda (+54,3%), Polonia (+8,7%), Cipru (de 3,2 ori), Spania (de 11,5 ori), Bulgaria (+4,7%). În scădere au fost exporturile către: Germania (-32,5%), Grecia (-57,3%), Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (-9,3%), România (-1,6%), Austria (-12,4%).
În funcție de structura mărfurilor exportate în perioada 2011-2012, creșteri s-au înregistrat la articolele manufacturate, cu o pondere de 23,6% din totalul exporturilor, cote importante deținând exporturile de îmbrăcăminte și accesorii (50,9% din total articolele manufacturate și 12,0% din total exporturi), mobilă și părțile ei (18,1% din total articolele manufacturate și 4,3% din total exporturi), încălțăminte (10,5% din total articolele manufacturate și 2,5% din total exporturi). Pe locul doi s-au clasat exporturile de produse alimentare și animale vii, reprezentînd 17,8% din valoarea totală a exporturilor. De asemenea, ponderi importante au avut exporturile de legume și fructe (65,1% din total secțiune și 11,6% din total exporturi), cereale și preparate pe bază de cereale (11,4% din total secțiune și 2,0% din total exporturi), zahăr, preparate pe bază de zahăr; miere (7,5% din total secțiune și 1,3% din total exporturi). Locul următor a fost ocupat de exporturile de mașini și echipamente pentru transport deținînd o cotă de 16,9% în total exporturi.
Exporturile Republicii Moldova au avut, în 2013, un trend ascendent, dar creșterea s-a situat la un nivel relativ modest, datorită structurii precare a ofertei de bunuri pentru export, evoluția prețurilor la nivel mondial pentru produsele oferite la export, reducerea cererii pentru produsele exportate.
Creșterea mai mică a importurilor, comparativ cu cea a exporturilor, au menținut ritmul de creștere al deficitului comercial la un nivel aproximativ comparabil cu cel al anului 2012.
În perioada ianuarie-mai 2012, importurile au totalizat 2059,1 mil. dolari SUA, volum superior celui realizat în aceeași perioadă a anului 2011 cu 5,2%.
Importurile din țările Uniunii Europene au însumat 873,9 mil. dolari SUA (cu 2,1% mai mult decît în ianuarie-mai 2011), deținînd o pondere de 42,4% în total importuri (43,7% în ianuarie-mai 2011). O analiză detaliată a importurilor conform repartiției pe țări, relevă că, în 2012 față de aceeași perioadă a anului 2011, a fost înregistrată o creștere a livrărilor din: Germania (+9,6%), România (+5,9%), Polonia (+21,9%), Republica Cehă (+34,7%), Austria (+12,5%), Franța (+5,7%), Bulgaria (+12,2%), Spania (+12,1%), Lituania (+31,1%). În același timp, s-au diminuat importurile din Grecia (-53,4%), Italia (-3,9%), Suedia (-47,7%), Ungaria (-8,4%), Belgia (-13,5%), Slovenia (-29,1%). Din totalul importurilor, cele de combustibili minerali au avut o pondere de 25,0%, din care gazul și produsele industriale obținute din gaz reprezintă 49,8% din total secțiune și 12,4% din total importuri, petrolul și produsele petroliere 44,7% din total secțiune și 11,2% din total importuri, energia electrică 3,9%. Al doilea loc ca pondere a fost ocupat de importurile de mașini și echipamente pentru transport, care au reprezentat 20,4% din total importuri, iar pe locul trei s-au clasat importurile de mărfuri manufacturate, care au deținut o pondere de 17,5% din totalul importurilor.
Se constată că, în perioda analizată, s-a înregistrat un decalaj considerabil în evoluția exporturilor și importurilor, care a dus la acumularea, în ianuarie-mai 2012, a unui deficit al balanței comerciale în valoare de 1195,7 mil. USD, cu 61,8 mil. USD (+5,4%) mai mare față de cel înregistrat în perioada corespunzătoare din anul 2011. Balanța comercială cu țările Uniunii Europene s-a încheiat cu un deficit de 451,2 mil. USD, în ianuarie-mai 2011 acesta fiind de 444,2 mil. USD. Gradul de acoperire a importurilor cu exporturi, în ianuarie-mai 2012, a fost de 41,9% față de 42,1% în perioada corespunzătoare a anului 2011.
În figura următoare este prezentată evoluția comerțului exterior cu bunuri în perioada 2009-2013:
Fig. 3.1 Comerțul exterior cu bunuri, 2009-2013
Sursa: Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova
De asemenea, în anul 2013 s-a înregistrat cel mai înalt nivel al ratei de acoperire al importurilor prin exporturi, din perioada 2006-2013. Mai trebuie menționat faptul că în anul 2013 structura exporturilor pe criterii geografice s-a modificat. Astfel, contribuția cea mai mare au avut-o exporturile în UE (5,9%), care au crescut cu precădere în a doua jumătate a anului, depășind cu 30%, respectiv 20%, nivelul atins în trimestrele III și IV ale anului 2012. Astfel, s-a atins o valoare a exporturilor către UE de 1140,9 mild. USD, la sfârșitul anului 2013, înregistrându-se o creștere cu 12,5% față de 2012.
În figura următoare este prezentată stuctura produselor exportate conform principalelor
destinații geografice de export:
Fig. 3.2 Stuctura produselor exportate conform principalelor
destinații geografice de export
Sursa: Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova
Tendința de creștere s-a manifestat în 2013 spre câteva dintre piețele care în 2012 fuseseră în scădere: România (15,8%), Regatul Unit al Marii Britanii (9,3%), Polonia (15,1%), Germania (61,2%). Cererea acestor piețe a fost orientată spre cereale, semințe de floarea soarelui, mașini, aparate și echipamente electrice, produse alimentare și băuturi și altele.
Totodată, au scăzut exporturile către state ca: Italia, Bulgaria, Olanda, Belgia, Spania, Ungaria etc.
În figura următoare este prezentată evoluția exporturilor pe destinații geografice, în perioada 2011-2013:
Fig. 3.3 Evoluția exporturilor pe destinații geografice,
Ritmul de creștere 2011-2013
Sursa: Biroul Național de statistic al Republicii Moldova
Evoluția cea mai dinamică, în anul 2013, au avut-o exporturile spre alte piețe decât Uniunea Europeană. Acestea au crescut cu 52% față de anul 2012, însumând 334 mil. USD, și reprezentând o contribuție la creșterea exporturilor cu 5,3% . În funcție de categoriile de produse exportate, sporul s-a înregistrat la exporturile de deșeuri și resturi din fontă, fier și oțel, semințe de floarea soarelui, grâu, orz, porumb, vin, medicamente, ș.a. În concluzie, în anul 2013 evoluția exporturilor a însemnat o scădere pentru piețele CSI și o creștere către UE și alte state.
În ceea ce privește importurile, în anul 2013, acestea au reprezentat aproximativ 5,2 mild. USD, fiind în creștere cu 279,9 mil. USD față de anul 2012.
Ponderea cea mai mare în această creștere au reprezentat-o produsele manufacturate, ce au înregistrat un spor de 6,2%. Totuși, întrucât în anul precedent acestea înregistraseră o scădere, creșterea poate fi considerată una modestă. În același mod putem aprecia și situația altor produse, cum ar fi materiile brute necombustibile (în afară de semințele de floarea soarelui și combustibili) care au crescut cu 8,3%, după ce în anul 2012 au înregistrat o scădere față de anul 2011 cu 6%.
Comparativ cu anul 2012, importurile de produse agroalimentare (fructe, legume, produse de morărit) au fost de asemenea în scădere, dar ponderea acestora în structura importurilor a rămas aceeași.
Evoluția importurilor în funcție de proveniența lor s-a remarcat printr-o creștere în anul 2013, cea mai mare fiind creșterea ponderii produselor importate din Uniunea Europeană.
Creșterea acestora s-a situat la un nivel de 6,6%, reprezentând 2472,8 mil. USD.
În figura următoare este prezentată evoluția importurilor pe destinații geografice și ritmul de creștere al acestora în perioada 2011-2013:
Fig. 3.4 Evoluția importurilor pe destinații geografice, ritmul de creștere 2011-2013
Sursa: Biroul Național de statistic al Republicii Moldova
Majorarea ritmului de creștere a importurilor din țările Uniunii Europene au determinat o pondere a acestora de la 44,5% la 45% în 2013.
În relațiile economice ale Republicii Moldova cu Uniunea Europeană se constată un dezechilibru, în funcție de o repartizare neuniformă a importurilor și exporturilor pe zone, respectiv cea din dreapta și cea din stânga Nistrului. Astfel, în timp ce zona din dreapta Nistrului a înregistrat o traiectorie ascendentă, cea din stânga Nistrului a avut o evoluție negativă în anul 2013. Atât importurile, cât și exporturile s-au diminuat, situându-se în scădere față de anul 2012 cu 15,8%, respectiv 8,6%. Aceste rezultate reflectă situația precară din sectoarele productive ale economiei, cele de bază fiind fiind sectorul energetic, în scădere cu 26% și cel al industriei siderurgice, în scădere cu 51,5% față de anul 2012.
Anul 2013 a fost dificil din punct de vedere economic și pentru Republica Moldova, ca și pentru multe alte state din întreaga lume. Țările Europei occidentale au înregistrat o activitate economică în ușoară creștere și susținând, prin relațiile economice, țările din Europa Centrală și de Est. Estimările FMI din ianuarie 2014 sunt destul de pesimiste, având în vedere că economia mondială a avut o creștere sub nivelul așteptărilor în 2013. Totuși, previziunile pentru 2014 sunt ceva mai optimiste.
În figura următoare estet prezentată creșterea economică a Republicii Moldova în profil regional, în perioada 2011, trimestrul I- 2013, trimestrul IV:
Fig. 3.5 Creșterea economică a Republicii Moldova în profil regional
Sursa: Oficiile naționale de statistică ale UE, Republica Moldova
CAPITOLUL IV
PROVOCĂRI ȘI PERSPECTIVE
ALE DEZVOLTĂRII RELAȚIILOR ECONOMICE
DINTRE REPUBLICA MOLDOVA ȘI UNIUNEA EUROPEANĂ
4.1 Relații economice interguvernamentale
Relațiile bilaterale dintre Republica Moldova și Uniunea Europeană au debutat la 28 noiembrie 1994, când a avut loc semnarea Acordului de Cooperare și Parteneriat, pentru o perioadă de zece ani, având apoi posibilitatea prelungirii tacite. Acordul APC a intrat în vigoare la 1 iulie 1998. Dialogul între Republica Moldova și UE continuă, atât în zona politică, cât și în cea economică.
Un moment important în dezvoltarea relațiilor politico-economice dintre cele două părți a fost includerea Republicii Moldova în Politica Europeană de Vecinătate (PEV). Semnarea Planului de Acțiuni Republica Moldova- Uniunea Europeană, a avut loc la 22 februarie 2005.
Comisia Europeană a adoptat, la 7 martie 2007, Strategia Europeană pentru Republica Moldova pentru perioada 2007-2013, ce are la bază Politica Europeană de Vecinătate, Acordul de Parteneriat și Colaborare Uniunea Europeană-Republica Moldova și Planul de Acțiuni.
Următorul pas semnificativ în direcția dezvoltării relațiilor este participarea Republicii Moldova ca membru activ al Parteneriatului Estic, de la 7 mai 2009.
La Bruxelles s-a desfășurat cea de-a XI-a reuniune a Consiliului de Cooperare RM-UE, la 21 decembrie 2009, prin care s-a adoptat o declarație comună prin care sunt recunoscute eforturile Republicii Moldova și sunt stipulate acțiuni cu rol în strângerea legăturilor dintre cele două părți. S-au discutat realizările concrete în direcția creării Zonei de Liber Schimb Cuprinzător și Aprofundat.
În anul 2010 s-au inițiat negocierile privind Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană, ce a fost semnat la 29 noiembrie 2013, în cadrul celui de-al treilea Summit al Parteneriatului Estic de la Vilnius.
Din anul 2010, Republica Moldova este membru cu drepturi depline al “Tratatului Comunității Energetice” și a fost semnat “Protocolul privind principiile generale pentru participarea RM la programele UE”, care a intrat in vigoare la 1 Mai 2011.
Un alt document important pentru dezvoltarea relațiilor economice dintre Republica Moldova și Uniunea Europeană este Memorandumul de Înțelegere între Comunitățile Europene și Republica Moldova cu privire la participarea Republicii Moldova la cel de-al Șaptelea Program Cadru al Comunității Europene pentru Cercetere și Dezvoltare Tehnologică (PC 7). În acest mod, Republica Moldova a devenit prima țară a Parteneriatului Estic și a doua, după Israel, din cadrul Politicii Europene de Vecinătate (PEV), care a devenit membru al PC 7.
Inițierea negocierilor cu privire la înființarea Zonei de Liber Schimb Aprofundat și Cuprinzător a avut loc la 20 martie 2012, cu prilejul discuțiilor din cadrul Acordului de Asociere.
Acordul privind Spațiul Aerian Comun dintre Republica Moldova și Uniunea Europeană a fost semnat la 26 iunie 2012.
În 2014, Parlamentul European și-a exprimat așteptările privind perspectivele aderării Republicii Moldova la Uniunea Europeană, ce va aduce schimbări profunde în toate domeniile, sociale, politice și economice.
4.2 Mediul de afaceri al Republicii Moldova
La momentul actual, mediul de afaceri din Republica Moldova se caracterizează prin probleme majore în ceea ce privește costurile financiare și de timp, implicate în deschiderea sau derularea unei afaceri.
Banca Mondială a elaborat un clasament privind ușurința desfășurării afacerilor, conform căruia poziția Republicii Moldova
Principalii factori negativi raportați cu privire la desfășurarea activităților economice și comerciale sunt:
situația politică;
accesul dificil la finanțări;
birocrație;
administrație publică ineficientă;
corupția;
activități economice “subterane”, care demotivează întreprinzătorii.
Prin noi măsuri adoptate, guvernul încearcă să creeze cadrul legal pentru o creștere economică durabilă și sustenabilă, în special prin încurajarea investitorilor străini și autohtoni.
Indicatorii de referință pentru evaluarea mediului de afaceri în Republica Moldova, sunt:
ușurința desfășurării afacerilor
competitivitate globală
libertatea economică, elaborat de „The Heritage Foundation” și „The Wall Street Journal”
lansarea afacerii, clasament elaborat de „Doing Business”
dezvoltarea și desfășurarea afacerii
lichidarea afacerii.
Printre problemele cu care se confruntă întreprinzătorii din republica Moldova, enumerăm:
obținerea documentelor necesare activităților pentru construcții, instalații, produse, servicii, etc.
costuri nejustificate, datorate unei organizări administrative defectuoase, ce crează condiții favorabile corupției
lipsa transparenței reglementărilor economice
barierele administrative, șa.
În perioada următoare, se urmărește îmbunătățirea mediului de afaceri, ceea ce va duce la creșterea numărului de investitori străini și autohtoni. Obiectivele avute în vedere sunt:
creșterea numărului de afaceri în desfășurare
crearea de noi locuri de muncă
dezvoltarea sectorului industrial
dezvoltarea comerțului extern, cu accent pe majorarea exporturilor
creșterea competitivității produselor moldovenești pe piețele externe.
Creșterea încrederii investitorilor străini, va spori fluxul de investiții, influențând în mod radical dezvoltarea economică a țării. În Republica Moldova există premisele creării unui mediu de afaceri stabil, ce oferă garanții pentru siguranța investițiilor, dar este nevoie de implementarea reformelor structurale prin: îmbunătățirea cadrului legislativ, reducerea barierelor impuse de reglementări rigide și birocratice, transparența administrativă.
În clasamentul internațional, “Doing business”, conform indicatorului ușurința afacerilor, Republica Moldova ocupă locul 78 din 189 de state, în anul 2013.
Fig. 5.1 Clasamentul conform indicatorului ușurința afacerilor
Sursa: Doing business
Indicatorul ușurința afacerilor, evaluează patru subindicatori: proceduri, timp, costuri și capitalul social minim investit. Acest indicator reflectă investiția necesară pornirii unei afaceri în Republica Moldova. Cei patru subindicatori sunt prezentați în figura următoare:
Fig. 5.2 Produri și costuri ale lansării afacerii
Sursa: Doing Business
Indicatorii de referință pentru evaluarea mediului de afaceri în Republica Moldova, comparați cu indicatorii bunelor practici economice, reflectă un număr mare de proceduri și reglementări, costuri ridicate și cheltuieli nejustificate ale timpului.
Evaluînd mediul de afaceri prin prisma celor patru subindicatori: proceduri, timp necesar lansării unei afaceri, costuri și capitalul social minim investit, rezultă un clasament ca cel din figurile următoare:
Fig.5.3 Evoluția performanțelor indicatorului ușurința afacerilor
în raport cu procedurile, în perioada 2004-2014
Sursa: Doing Business
Fig.5.4 Evoluția performanțelor indicatorului ușurința afacerilor
în raport cu timpul necesar lansării unei afaceri, în perioada 2004-2014
Sursa: Doing Business
Fig.5.4 Evoluția performanțelor indicatorului ușurința afacerilor
în raport cu costurile necesare lansării unei afaceri, în perioada 2004-2014
Sursa: Doing Business
Fig.5.4 Evoluția performanțelor indicatorului ușurința afacerilor
în raport cu capitalul social minim investit, în perioada 2004-2014
Sursa: Doing Business
În anul 2009, în Republica Moldova s-au făcut primii pași în reformarea reglementărilor în domeniul afacerilor, prin implementarea unor noi proceduri, care au redus la jumătate timpul necesar înființării unei societăți. În 2010, a introdus sistemul de autentificare prin specimene de semnătură. În ultimii doi ani , nu a fost implementată nicio măsură în vederea ușurării lansării unei afaceri.
4.3 Schimburi comerciale
În relațiile economice ale Republicii Moldova cu Uniunea Europeană, este necesar ca o atenție deosebită să fie acordată de guvernul moldovean unor domenii importante de cooperare, cum ar fi: sectorul transporturilor, sectorul energetic, sectorul financiar, comerțul exterior. În prezent, accesul Republicii Moldova pe piața UE este destul de limitat, datorită ofertei slab diversificate la export și a calității mai reduse față de alte produse similare de pe piață. De aceea , un obiectiv important al Republicii Moldova este îmbunătățirea accesului pe piețele externe, în special pe piața UE.
Pentru a-și dezvolta relațiile economice, Republica Moldova a încheiat o serie de acorduri comerciale. Astfel, acordurile bilaterale de comerț liber cu diverse țări, i-au asigurat o creștere a exporturilor. În acest context, amintim: Acordul Multilateral Central European cu privire la comerțul liber (CEFTA), Memorandumul de Înțelegere cu privire la Liberalizarea și Facilitarea Comerțului în Europa de Sud-est, Acordul GUAM pentru Crearea unei Zone de Comerț Liber, șa. Aceste acorduri au scopul de a facilita circulația liberă a bunurilor și serviciilor, prin eliminarea taxelor vamale și a a altor taxe și limitări ale schimburilor comerciale.
În prezent se urmărește inițierea negocierilor privind un nou acord între Republica Moldova și Comunitatea Europeană, care va contribui eficient în sprijinul procesului de aderare la Uniunea Europeană.
Republica Moldova a beneficiat din partea Uniunii Europene de un regim de preferințe comerciale unilaterale, cum ar fi Preferințele Comerciale Autonome, Sistemul Generalizat de Preferințe (GSP). Datorită acestui regim preferențial, Republica Moldova beneficia de scutiri de taxe vamale, pentru o mare parte din produsele exportate. Din ianuarie 2006, Uniunea Europeană a extins preferințele comerciale, prin acordarea „GSP+”. Începând cu 1 martie 2008, Republica Moldova a beneficiat de Preferințele Comerciale Autonome, condiționat de reformarea sistemului vamal și controlul asupra originii produselor.
Schimburile comerciale se realizează cu dificultate, întrucât există reglementări ce împiedică comerțul extern în sectoare importante de activitate:
sectorul industrial, unde există probleme cu procurarea echipamentelor și a pieselor de schimb, datorită costurilor ridicate și a procedurilor greoaie;
sectorul agrar, datorită dificultății de a importa produse agricole, indiferent dacă se produc sau nu în țară, sau semințe ce implică cheltuieli ridicate pentru testare și certificare.
Comerțul republicii Moldova cu UE reprezintă un foarte mic procent din comerțul total pe care îl desfățoară UE pe piețe externe. Uniunea Europeană acordă o importanță sporită relațiilor economice cu Republica Moldova, datorită potențialului economic al acesteia, încurajând prin acorduri și reglementări reciproc avantajoase, aceste legături comerciale.
De asemenea, comerțul cu Uniunea Europeană este important pentru Republica Moldova, ca posibilitate de a ajunge pe o piață extrem de vastă, în condiții foarte avantajoase pentru desfacerea atât a produselor, cât și a serviciilor. De aceea, un obiectiv esențial al politicii economice a Republicii Moldova este îmbunătățirea și dezvoltarea relațiilor comerciale cu Uniunea Europeană.
Dezvoltarea economică a Republicii Moldova depinde în mare măsură de accesul fără restricții pe piețele externe, dar și de importul în condiții avantajoase, pentru susținerea industriei producătoare. O industrie producătoare bine dezvoltată, la un înalt nivel tehnologic, va furniza exportului mărfuri cu valoare adăugată mare, ceea ce va susține o creștere economică a țării solidă și continuă.
Prin intermediul schimburilor comerciale cu Uniunea Europeană, Republica Moldova va resimți un aflux financiar, tehnologic și cultural, care vaavea un aport extrem de important în creșterea nivelului de trai al populației și relansarea economică a țării.
CAPITOLUL V
PROMOVAREA RELAȚIILOR
ECONOMICE DINTRE REPUBLICA MOLDOVA ȘI
UNIUNEA EUROPEANĂ
5.1 Obiective și direcții de acțiune
Relațiile comerciale sunt parte a relațiilor politice și economice generale dintre Uniunea Europeană și Republica Moldova. De la declararea independenței, Republica Moldova a semnat cu țările vecine un mare număr de acorduri internaționale cu un puternic accent pe dimensiunea comercială a relațiilor. Acordurile de parteneriat și colaborare în plan economic cu Uniunea Europeană au ca obiectiv facilitarea accesului produselor și serviciilor moldovenești pe piața europeană.
Promovarea relațiilor economice dintre Republica Moldova și Uniunea Europeană este determinată de anumite obiective prioritare:
dezvoltarea relațiilor economice bilaterale cu statele membre UE
încheierea de acorduri și parteneriate, capabile să deschidă noi perspective activităților de comerț exterior
îmbunătățirea cadrului legal și instituțional, care să permită înlăturarea barierelor din calea comerțului
implementarea acțiunilor care să promoveze integrarea economică europeană, cum ar fi încheierea Acordului de Liber Schimb Aprofundat si Comprehensiv;
aderarea la piața energetică europeană
armonizarea cadrului legislativ al Republicii Moldova cu cel european
implementarea valorilor si standardelor europene in toate domeniile: politic, economic, social si juridic.
UE dezvoltă o relație din ce în ce mai strânsă cu Republica Moldova, în ceea ce privește cooperarea, integrarea economică treptată și o aprofundare a cooperării politice.
Moldova este o țară partener în cadrul Politicii Europene de Vecinătate (PEV). Un plan comun UE-Republica Moldova din cadrul PEV, stabilește obiectivele strategice bazate pe angajamente pentru implementarea efectivă a reformelor politice, economice și instituționale.
Planul de acțiune PEV, Uniunea Europeană-Republica Moldova, se bazează pe Acordul de Parteneriat și Cooperare (APC) și încurajează și susține obiectivul Moldovei de integrare în structurile economice și sociale europene.
În sprijinul promovării relațiilor economice dintre Republica Moldova și Uniunea Europeană, se urmăresc următoarele direcții de acțiune:
cooperarea în domeniul științei și tehnologiei, energiei, mediului, transporturilor, poștă, servicii și telecomunicații și o serie de alte domenii, cum ar fi educația și formarea profesională, cooperarea socială și culturală
dialogul politic pe probleme interne, regionale și internaționale de interes comun, cum ar fi respectarea principiilor democrației și a drepturilor omului și a stabilității politice în regiune (În special legate de regiunea transnistreană).
în justiție și afaceri interne, există domenii specifice de cooperare, cum ar fi: măsurile de combatere a producției ilicite și lupta împotriva drogurilor.
În centrul programului de reformă al Republicii Moldova se află câteva priorități:
consolidarea administrativă și judiciară
asigurarea respectului pentru libertatea de exprimare
cooperarea pe problemele economice și de reglementare, cu scopul de a îmbunătăți climatul de afaceri și sporirea sustenabilității pe termen lung a politicii economice
asigurarea unor eforturi susținute în vederea găsirii unei soluții viabile la conflictul transnistrean
colaborarea în ceea ce privește aspectele legate de frontieră
managementul migrației, lupta împotriva traficului de persoane, a crimei organizate și spălării de bani sunt, de asemenea, identificate ca prioritare pentru cooperarea dintre Republica Moldova și Uniunea Europeană
respectarea susținută a principiilor democratice;
stabilizarea a instituțiilor democratice;
respectarea statului de drept;
economie de piață funcțională.
5.2 Modalități de dezvoltare
În scopul lărgirii relațiilor comerciale cu Republica Moldova, Uniunea Europeană a inițiat, pe 29 noiembrie 2013, Acordul de Asociere, care include prevederi cu privire la Zona de Liber Schimb Aprofundat și Cuprinzător (DCFTA). Negocierile cu privire la partea comercială au început în februarie 2012 și au fost finalizate tehnic la 12 iunie 2013, în șapte runde de convorbiri.
Inițierea Acordului de Asociere are rolul de a accelera integrarea economică a Republicii Moldova în UE, în conformitate cu politica Parteneriatului Estic. Acordul de asociere este o modalitate concretă de a exploata dinamica pozitivă a relațiilor UE-Moldova, concentrându-se pe sprijinul pentru reformele de bază, pe redresarea economică, guvernare, cooperarea și liberalizarea sectorului de comerț al Moldovei cu UE.
Mai multe runde de negocieri au avut loc, alternativ la Bruxelles și Chișinău: rapoarte comune privind progresele înregistrate , runde de negocieri privind Acordul de Asociere sau cele referitoare la Zona de Liber Schimb Aprofundat și Cuprinzător.
Între 2007-2013, au fost inițiate o serie de Programe de cooperare în domenii prioritare de asistență acordată de UE pentru Republica Moldova, concentrate pe reformele politice și socio-economice :
• buna guvernare, statul de drept și drepturile fundamentale (inclusiv reformele administrației publice și facilitarea unor noi acorduri UE-Moldova);
• dezvoltarea socială și umană (în protecție socială, sănătate și educație);
• comerțul și dezvoltarea durabilă, inclusiv Zona de Liber Schimb Aprofundat și Cuprinzător (DCFTA), dezvoltarea regională și locală, protecția mediului și eficiența energetică.
Printre programele desfășurate în cadrul asistenței oferite de Uniunea Europeană, se numără:
promovarea de către Uniunea Europeană a dezvoltării economice durabile a zonelor rurale, prin sprijinirea sectoarelor IMM-uri și a dezvoltării regionale
punerea în aplicare a strategiei naționale în sectorul energetic. Proiecte finanțate de UE, cum ar fi "Energie și Biomasă" sprijină producția de energie mai sigură și mai durabilă, prin promovarea utilizării de surse locale de energie din surse regenerabile, de exemplu, biomasa din deșeuri agricole.
Relațiile economice stabilite cu Uniunea Europeană sunt foarte importante pentru Republica Moldova întrucât UE este principalul partener comercial al Republicii Moldova, cu 54% din totalul schimburilor comerciale ale Republicii Moldova. Următorii parteneri comerciali, din punctul de vedere al ponderii înregistrate din volumul total al schimburilor comerciale sunt: Ucraina (15%) și Rusia (12%). Comerțul global cu Republica Moldova reprezintă doar 0,1% din comerțul total al UE.
Exporturile Uniunii Europene către Moldova au constituit 2 miliarde € în 2012 și sunt dominate de mașini, echipamente de transport, produse chimice, combustibili, produse miniere și produse agricole. Pentru dezvoltarea în continuare a exporturilor sunt necesare măsuri pentru liberalizarea acestora.
Exporturile Moldovei în UE sunt deja liberalizate în mare măsură prin regimul Preferințelor Comerciale Autonome ale UE. Acest regim preferențial (împreună cu sistemul de preferințe generalizat GSP plus) oferă cel mai favorabil acces la piața UE pentru Republica Moldova, acordând Moldovei acces nelimitat și fără taxe vamale pe piața UE pentru toate produsele originare din Moldova, cu excepția anumitor produse agricole (pentru care sunt definite tarife speciale).
Moldova beneficiază de un acord de cooperare parteneriat non-preferențial cu UE din 1994, care va fi înlocuit de un nou acord de asociere UE-Republica Moldova în prezent în curs de negociere. Negocierile cu Republica Moldova pentru acordul de de Liber Schimb Aprofundat și Cuprinzător sunt o parte integrantă a viitorului Acord de Asociere. Aceste negocieri acoperă aspectele legate de accesul pe piață, precum și întreaga gamă de domenii de reglementare de interes reciproc.
De asemenea, Republica Moldova este țară membră a Parteneriatului Estic în cadrul Politicii Europene de Vecinătate. Politica Europeană de Vecinătate constituie o parte importantă a activității de reformă politică, economică și instituțională, prin care Uniunea Europeană acordă asistență în mod activ Republicii Moldova.
Planul de Acțiuni al Parteneriatului Republica Moldova europene de vecinătate, stabilește obiectivele strategice pentru reforme politice, economice și instituționale în Republica Moldova și este în prezent în curs de implementare. Moldova este, de asemenea, un membru activ al Comunității Statelor Independente (CSI). În octombrie 2011 a fost semnat un acord de liber schimb între 8 state membre ale CSI, care contribuie la relansarea economică și a schimburilor comerciale cu Republica Moldova. Moldova este, de asemenea, o parte semnatară a acordului Central European de Comerț Liber, modificat și extins, care a intrat în vigoare în iulie 2007.
Importurile UE din Moldova au însumat 940 de milioane € în 2012 și sunt în principal produse agricole, îmbrăcăminte, textile și mașini.
O importantă cale de dezvoltare a raporturilor comerciale este cea de încurajare a infuziilor de capital străin în economia moldovenească. Astfel, mai mult de jumătate din investițiile străine directe au venit de la statele membre ale Uniunii Europene și mai mult de 10% din țărilor membre ale Comunității Statelor Independente.
Putem concluziona că Republica Moldova și Uniunea Europeană vor dezvolta în continuare relații economice durabile, interdependența crescândă a economiilor naționale creând deja climatul necesar pentru integrarea cu rezultate pozitive pentru dezvoltarea economică sustenabilă a ambelor părți.
În ultima perioadă, Republica Moldova a implementat reforme structurale pentru a stimula creșterea economică, și a început crearea unui sistem eficient de protecție socială, în timp ce UE ți-a reafirmat disponibilitatea de a sprijini Republica Moldova în realizarea acestor obiective.
Republica Moldova și Uniunea Europeană mențin deschis dialogul în direcția implementării unei politici comerciale comune, bazate pe un ansamblu de norme și reglementări în domeniul Uniunii Vamale și cel al Tarifului vamal comun, în vederea extinderii relațiilor comerciale și a accesului produselor moldovenești pe piața europeană.
BIBLIOGRAFIE
1. Biroul Național de Statistică a Republicii Moldova : www.statistica.md/
2. http://europa.eu/legislation_summaries/institutional_affairs/treaties/treaties_eec_ro.htm
3. Diego Varela (2008) Guvernarea Uniunii Europene, Iași: Editura Institutul European
4. http://www.mfa.gov.md/din-istoria-rm-ue/
5. http://eeas.europa.eu/delegations/moldova/eu_moldova/index_ro.htm
6. http://infoeuropa.md/puncte-de-reper/
7. http://www.moldova.md/md/europa/
8.http://mdrc.gov.md/pageview.php?l=ro&idc=169&t=/Colaborare-internațională/Integrare- europeană
9. Ghid “Planul de Acțiuni Republica Moldova- Uniunea Europeană”, Proiect realizat de ADEPT și EXPERT-GRUP, Chișinău, 2008 ;
10. Valentina Harbo “Moldova : A Status Quo of EU Institutional Relations”, Institutul Francez de Relații Internaționale, martie 2010 ;
11. Guvernul Republicii Moldova “Relansăm Moldova: Priorități de dezvoltare pe termen mediu”, Raport pentru Ședința Grupului Consultativ de la Bruxelles, 24 martie 2010 ;
12. Nicu Popescu și Andrew Wilson “The Limits of Enlargement-Lite : European and Russian power in the troubled Neighbourhood”, Policy Report, European Council on Foreign Relations, 2009 ;
13. Comisia Europeană “Conceptul pentru integrarea Republicii Moldova în Uniunea Europeană”, septembrie 2003 ;
14. Comisia Europeană “Acord de Parteneriat și Cooperare între Comunitățile Europene și Statele lor membre, de o parte, și Republica Moldova, de altă parte”,1998 ;
15. Comisia Europeană “Planul de Acțiuni Republica Moldova Uniunea Europeană”
http://ec.europa.eu/world/enp/pdf/action_plans/moldova_enp_ap_final_en.pdf , 2005 ;
16. Sudacevschi Gabriela , Sută Nicolae „Relațiile Economice ale Republicii Moldova cu Țările CSI” (teză de doctorat) ASE, 2003 ;
17. Comisia Europeană „ENP Country Progress Report 2009 – Republic of Moldova”, Brussels, SEC(2010) 523, 12 mai 2010;
18. Commission Staff Working Document „Communication from the Commission Implementation of the European Neighbourhood Policy in 2008 Progress Report Republic of Moldova Brussels”, 23/04/2009 SEC(2009) 514/2
19. Commission Staff Working Document „Communication from the Commission Implementation of the European Neighbourhood Policy in 2007 Progress Report Republic of Moldova”, Brussels, 3 April 2008 SEC(2008) 399
20. Valeriu Prohnițchi “Securitatea economică a Moldovei : o privire în secolul XXI”, Chișinău 2005 , Expert Group
21. Valeriu Prohnițchi (coordonator) „Acordul de Liber Schimb între Republica Moldova și Uniunea Europeană: Fezabilitate, perspective și impactul potențial”, Chișinău 2009
22. Ana Popa, Adrian Lupușor Valeriu Prohnițchi, Alex Oprunenco, Laurențiu Tîrcă, Andra Duțu „România- Republica Moldova , O analiză a relațiilor bilaterale”, Expert-Grup Chișinău, Societatea Academică Română, noiembrie 2009
23. Council Joint Action 2007/107/CFSP „Appointing the European Union Special Representative for the Republic of Moldova”, 15 februarie 2007
24. Council Joint Action 2009/132/CFSP „Extending the mandate of the European Union Special Representative in the Republic of Moldova”, 16 February 2009
25. Council Decision 2010/108/CFSP „ Mandate Extension of European Union Special Representative”
26. Raport de Progres în cadrul PEV Moldova{COM(2006) 726 final}, SEC(2006) 1506/2, Brussels „Comunicarea din partea Comisiei către Consiliul și Parlamentul European cu privire la consolidarea Politicii Europene de Vecinătate”, 29 noiembrie 2006
27. COMMISSION DECISION C(2009) 4287 „ Annual Action Programme 2009in favour of the Republic of Moldova to be financed under Article 19 08 01 03of the general budget of the European Communities” 9 iunie 2009
28. Întrunirea nr. 2850 a Consiliului pentru RELAȚII EXTERNE “Concluziile Consiliului UE cu privire la Republica Moldova” Bruxelles, 18 februarie 2008
29. Întrunirea nr. 2851 a Consiliului pentru RELAȚII EXTERNE „Concluziile Consiliului UE cu privire la Politica Europeană de Vecinătate” , Bruxelles, 18 februarie 2008
30. Ana Popa, Valeriu Prohnițchi, Alexandru Oprunenco “Evoluția Exporturilor Republicii Moldova în Uniunea Europeană: Rolul regimurilor comerciale”, Expert Grup, Centrul Analitic Independent, Chișinău, Aprilie-August 2008
31. Maddock și Lovita Ramguttee “Diminuarea remitențelor și revenirea migranților: tendințe și soluții” Nick, PNUD, Bratislava
32. Nick Maddock și Lovita Ramguttee „Șomajul tinerilor și sărăcia in Republica Moldova: situația actuală și răspunsuri posibile” PNUD, Bratislava
33. Comunicatul Comisiei adresat Parlamentului și Consiliului : “Eastern Partnership” , Brussels, COM(2008) 823/4
34. Joint Declaration of the Prague Eastern Partnership Summit, Praga, 7 mai 2009 http://www.msz.gov.pl/files/PARTNERSTWO%20WSCHODNIE/4en.pdf
35. Comisia Europeană “Introducing autonomous trade preferences for the Republic of Moldova and amending Regulation (EC) No 980/2005 and Commission Decision 2005/924/EC” Martie 2008
36. Consiliul Uniunii Europene : „EU – Republic of Moldova Cooperation Council” Brussels, 21 December 2009 , 17732/09 (Presse 388)
37. Comisia Europeană :“Instrument European de Vecinătate și Cooperare, Republica Moldova, Plan indicativ Național”, anii 2007-2010
38. Asistent Universitar doctor Tom Caiser „ Politica Europeană în domeniul Vecinătății și Paradoxurile de Extindere a Uniunii Europene” , Facultate de Arte și Științe Sociale, Universitatea Maastricht, Olanda, 2006
39. Dumitru Mînzărari “Moldova rătăcită în labirintul încrucișat al conflictului Transnistrean”, Institutul de Dezvoltare și Inițiativă Socială Viitorul, Chișinău, Ianuarie 2010
40. Ion Tăbârță, Veaceslav Berbeca “Proiectul CSI: Anatomia unui eșec”, Politici Publice, Institutul de Dezvoltare și Inițiativă Socială Viitorul, Chișinău, Ianuarie 2009
41. Ion Beschieru, Aliona Timofeenco “Statutul juridic și finanțarea drumurilor locale în Republica Moldova”, Nr 1 , 2010, Politici Publice, Institutul de Dezvoltare și Inițiativă Socială Viitorul, Chișinău
42. Oana Mihaela Mocanu “Politica Europeană de Vecinătate. Noi inițiative. Contribuții ale României” autor, București, 2009, Colecția de Studii IER, nr 23
43. Autori: Prof. univ. dr. Adrian POP – coordinator, Conf. univ. dr. Gabriela
PASCARIU, Asist. univ. drd. George ANGLIȚOIU Drd. Alexandru PURCĂRUȘ “România și Republica Moldova – între Politica Europeană de Vecinătate și Perspectiva Extinderii Uniunii Europene”, Institutul European din România – Studii de Impact III
44. http://www.europalibera.org/content/article/1991855.html
45. http://www.cisstat.org/ Site-ul ce conține date statistice referitoare la Comunitatea Statelor Independente
46. http://www.zf.ro/politica/pib-ul-republicii-moldova-3-din-cel-al-romaniei-4182108/
47. http://www.insse.ro/cms/files/statistici/comunicate/pib/pib_trimIVr09.pdf
48. http://www.cnaa.md/files/theses/2009/13433/marcel_chistruga_abstract.pdf
49. www.statistica.md Site-ul Biroului Național de Statistică al Republicii Moldova
50. http://www.afacerinet.ro/articole/Afaceri_Internationale/367-10-
Preferinte_Comerciale_Autonome_pentru_Republica_Moldova.html
51. http://www.unimedia.md/?mod=news&id=18716
52. http://www.eusrmoldova.eu/ Site-ul oficial al Reprezentantului Special UE în Moldova
53. http://www.eubam.org/ Site-ul Oficial a Misiunii UE de Asistență la frontieră
54. http://www.hotnews.ro/stiri-international-5679160-liderii-occidentali-tratatindiferenta-
summitul-lansare-parteneriatului-estic-doar-merkel-fost-prezenta.htm
55. http://www.publika.md/serghei-lavrov-spune-ca-parteneriatul-estic-ar-puteaafecta-
relatiile-moscovei-cu-sase-tari-csi_22221.html Declarația Ministrului Rus de Externe Serghei Lavror
56. http://economie.moldova.org/news/impuls-pentru-colaborarea-economica-intreromania-
si-moldova-208262-rom.html
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Relația Republicii Moldova cu Ue din Perspectivă Economică (ID: 145908)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.