Relația Dintre Succesul Școlar ȘI Stilul DE Predare AL Profesorului

=== aa6f04890a99bb8e64982b89837b0a5c45563e14_65805_1 ===

RELAȚIA DINTRE SUCCESUL ȘCOLAR ȘI STILUL DE PREDARE AL PROFESORULUI

Numele autorului [Times New Roman, 10 puncte, bold, centrat cu litere mari si mici]

Organizatia [10 puncte, normal, centrat cu litere mari si mici]

Localitate/ Judet [10 puncte, normal, centrat cu litere mari si mici]

Abstract

This paper highlights the relationship between school success and teaching style. Participatory and creative learning has become the central problem of modern didactics, which started numerous researches in order to discover effective ways to educate students in the spirit of conscious and active attitudes, to engage them in a permanent learning activity and to ensure them with the capabilities that are needed for productive learning activities that require intense logical operations. This is why the communication between teachers and pupils has achieved a key element in active, participative training. Creating an appropriate social- educational context, using the methods that have the maximum efficiency and impact for each learning sequence, adapting the methods of teaching – learning – assessment to each content, to each form of organization and to the psychological profile of the students, provides the optimal setting for an intellectual development that every teacher should ensure in his class work.

Keywords:

School success, management, creative learning, education, innovation, teaching style, participatory learning

Învățarea participativ-creativă, problema centrală a didacticii moderne

Succesul școlar este în directă interdependență cu stilul de predare al cadrului didactic. Faptul că învățarea participativ-creativă a devenit problema centrală a didacticii moderne a demarat numeroase căutări în vederea descoperirii modalităților eficiente de educare a elevilor în spiritul unei atitudini conștiente și active, care să-i antreneze permanent în activitatea de învățare și să le formeze capacitățile necesare unei activități de învățare productivă, care să solicite intens operațiile gândirii logice. Astfel, comunicarea dintre cadrul didactic și elevi constituie elementul esențial al realizării unei instruiri active, participative. Crearea unui context social- educațional adecvat, utilizarea metodelor cu eficiență și impact maxim pentru fiecare secvență de învățare, adaptarea metodelor de predare – învățare – evaluare pentru fiecare conținut, pentru fiecare formă de organizare și pentru profilul psihologic al elevilor, oferă cadrul optim de manifestare și dezvoltare intelectuală pe care fiecare profesor ar trebui să-l asigure în activitatea la clasă. Dezvoltarea limbajului, ca și dezvoltarea intelectuală, este „…produsul interacțiunii psihosociale, îndeosebi verbale, care se desfășoară continuu, sistematic între adulți și copii. De altfel, nu poate avea loc o achiziție a competențelor lingvistice, matematice, științifice, a procedeelor de gândire în afara procesului de comunicare interpersonală, a schimbului de mesaje cu părinții și educatorii.” [1] Cadrele didactice, indiferent de vârsta elevilor cu care lucrează, perfecționându-și continuu activitatea, cunoscând particularitățile individuale ale copiilor, valențele conținuturilor pe care trebuie să le atingă prin predare-învățare-evaluare, acționează astfel încât dezvoltarea aptitudinilor să fie stimulată. Prin crearea unui context social- educațional adecvat, prin utilizarea metodelor cu eficiență și impact maxim pentru fiecare secvență de învățare, adaptând metodele de predare – învățare – evaluare pentru fiecare conținut, pentru fiecare formă de organizare și pentru profilul psihologic al copiilor, profesorii oferă cadrul optim de manifestare și dezvoltare intelectuală. Dacă din punct de vedere pedagogic în procesul de învățământ se respectă particularitățile de vârstă și cele individuale ale elevilor, ținând seama de faptul că modul de a percepe, de a înțelege, de a memora, de a opera pe plan mintal nu este identic la toți, atunci putem spune că acestora le sunt asigurate șanse egale de dezvoltare intelectuală. Este demonstrat faptul că managerul școlar este cel care are responsabilitatea educării tinerei generații, reprezentând în toate timpurile un model pentru copiii cu care s-a lucrat la clasă, dascălul fiind cel care determină multe din trăsăturile de caracter, comportament, sau modul de gândire, odată cu cunoștințele pe care le transmite în mod normal. Dezvoltarea copiilor și a tinerilor liceeni este influențată în mod direct de cadrele didactice cu care lucrează, aceștia alegându-și chiar modele comportamentale și atitudinale din rândul profesorilor. Cerințele fiecărui cadru didactic, aprecierile făcute asupra comportării și manifestărilor din cadrul lecțiilor, exemplul acestora, îi impresionează pe elevi și le determină o comportare corespunzătoare. La vârsta școlară, în procesul de învățare se îmbogățesc cunoștințele și se dezvoltă procesele psihice, se formează deprinderi de muncă intelectuală și deprinderi practice, se dezvoltă aptitudinile creatoare, simțul estetic și cel artistic. Sub influența întregii activități didactice, a procesului de învățământ în întregul său, în această perioadă are loc o intensă dezvoltare intelectuală a copiilor /tinerilor. Dezvoltarea psihică se realizează în stadii, fiecare fiind reprezentat printr-o configurație proprie de procese și însușiri psihice. În proiectarea activității este importantă stabilirea volumului de informație ce se poate transmite în funcție de obiectivele curriculare, de criteriile de accesibilitate, sau direcțiile de acțiune. Relația dintre profesori și elevi este corespunzătoare numai dacă este instalat climatul de învățare participativă, stilul de cooperare, fără abatere însă de la exigență. Se impune ca elevii să fie solicitați în mod activ pentru propria dezvoltare, pentru a le educa încrederea în propriile capacități. Pentru ca elevii să fie participanți activi la lecții este necesară o bună cunoaștere a lor, apoi presupune înfăptuirea unei suite de acțiuni cum ar fi: trezirea și cultivarea interesului pentru cunoaștere, punerea în valoare a inteligenței în mod individual prin efort personal, exercitarea capacității de însușire a cunoștințelor, orientarea cunoștințelor teoretice spre problemele ridicate de practică, cultivarea spiritului de investigare, antrenarea în activitatea de evaluare a activității desfășurate. Activitatea cu elevii presupune din partea profesorilor: „…a prezenta fapte, exemple, modele, teme, exponate etc, a propune elevilor o activitate asupra acestora, adică a-i conduce să le analizeze, să le compare – deci să lucreze cu acest material – și să extragă apoi esențialul, pe care să-l fixeze în definiții, legi, principii…”[2]

Relația dintre metodele activ-participative și succesul școlar

Folosirea în activitatea didactică a unor diverse metode și procedee activ-participative, crearea unor situații de învățare bazate pe autonomia intelectuală și acțională a copiilor/ tinerilor, stimularea imaginației creatoare, a potențialului creator, a gândirii critice, dar și a gândirii divergente centrată pe strategii euristice, sunt modalitățile prin care se asigură succesul școlar, iar pentru cadrul didactic reprezintă calitățile unui bun manager. Cunoștințele prevăzute în curriculum oficial constituie forță formativ-educativă numai în urma prelucrării și transmiterii lor de către cadrul didactic. Doar cadrul didactic poate valorifica și eficientiza potențialul pedagogic pe care-l au mijloacele de învățământ, tradiționale sau moderne, precum și strategiile didactice, în favoarea elevilor, în scopul dezvoltării intelectuale și afective. Cercetările de specialitate demonstrează că activitatea cadrului didactic este hotărâtoare în organizarea, planificarea, coordonarea și îndrumarea întregii activități pe care o desfășoară cu elevii. Cadrul didactic stimulează colaborarea, interesul și motivația elevilor prin organizarea unor activități de învățare variate, adaptate nevoilor individuale ale fiecărui școlar: „Este dovedit faptul că se produce o dezvoltare optimă a aptitudinilor, capacităților și competențelor persoanei acolo unde condițiile de mediu și educație sunt favorabile, în consonanță cu structura și dinamica personalității individuale. Deci, cu atât mai justificat este un act pedagogic cu cât educația săvârșită de adult se realizează în serviciul formării abilităților intelectuale, dezvoltării competențelor cognitive, psihomotorii și împlinirii personalității copilului / elevului.”[3] În contextul educației actuale, metodele activ-participative constituie o resursă importantă în proiectarea activităților, deoarece stimulează și dezvoltă învățarea prin cooperare, dar și relaționarea, colaborarea și sprijinul reciproc. Metodele și procedeele de învățare prin cooperare sunt aplicate cu mare eficiență în cadrul activităților cu elevii, fiind cadrul optim de tratare individuală pentru aceștia.Profesorii, perfecționându-și continuu activitatea, cunoscând particularitățile individuale ale elevilor cu care lucrează, valențele conținuturilor pe care trebuie să le atingă prin predare-învățare-evaluare, acționează astfel încât dezvoltarea aptitudinilor să fie stimulată. Prin crearea unui context social – educațional adecvat, prin utilizarea metodelor cu eficiență și impact maxim pentru fiecare secvență de învățare, adaptând metodele de predare – învățare – evaluare pentru fiecare conținut, pentru fiecare formă de organizare și pentru profilul psihologic al elevilor, cadrele didactice oferă cadrul optim de manifestare și dezvoltare intelectuală. Dacă din punct de vedere pedagogic în procesul de învățământ se respectă particularitățile de vârstă și cele individuale ale copiilor, ținând seama de faptul că modul de a percepe, de a înțelege, de a memora, de a opera pe plan mintal nu este identic la toți, atunci putem spune că elevilor le sunt asigurate șanse egale de dezvoltare intelectuală. Având în vedere faptul că școlarii sunt diferiți din punct de vedere al aptitudinilor, al ritmului de învățare, al gradului de înțelegere, al capacității de învățare și al rezultatelor obținute, în activitatea instructive-educativă este important să se realizeze tratarea diferențiată și individuală a acestora, apelând la cunoștințele, priceperile și deprinderile pe care le au, prin: -Valorificarea curriculum-ului ascuns: nivelul de operare cu deprinderile de bază, capacitățile intelectuale și trăsăturile lor de personalitate, aspecte importante în stabilirea măsurilor cu caracter ameliorativ și introducerea factorului de progres; – Acțiuni individualizate desfășurate pe fondul activităților frontale, cu toți elevii clasei; – Stimularea colaborării, interesului și motivației prin organizarea unor activități de învățare variate, adaptate nevoilor individuale ale fiecărui școlar; – Stimularea tuturor elevilor clasei, prin distribuția întrebărilor/sarcinilor de lucru în raport de posibilitățile lor. Îmbinarea armonioasă dintre metodele de evaluare alternative și cele tradiționale, alături de elaborarea și aplicarea unor teste care au itemi bine structurați, contribuie la realizarea unei evaluări obiective. Astfel se obțin informații nu numai despre cunoștințele acumulate de elevi, ci și despre nivelul de operare cu deprinderile de bază, precum și despre capacitățile intelectuale și trăsăturile lor de personalitate, aspecte importante în stabilirea măsurilor cu caracter ameliorativ și introducerea factorului de progres. Dezvoltarea capacității de exprimare orală și scrisă, cât și dezvoltarea gândirii creatoare, a flexibilității acesteia, se realizează prin exercițiile variate de exemplificare, completare, transformare sau grupare. Metodele variate de evaluare, fișele de evaluare cu itemi obiectivi, semiobiectivi, itemi cu răspuns deschis, alături de jocurile didactice, pot fi aplicate cu succes, dând randament sporit, în activitatea la clasă. Fișele de activitate independentă prezintă o importanță deosebită, elevii aflându-se în fața unor sarcini corespunzătoare capacității lor intelectuale, devenind astfel participanți direcți la propria formare. În evaluările desfășurate (inițiale, formative sau finale), se vor folosi variate tipuri de exerciții, cu formulări diferite, pentru a favoriza comunicarea, dorința de autoafirmare creativitatea și cooperarea. Rezultatele obținute în urma evaluării, după interpretare, vor fi urmate de acțiuni cu caracter ameliorativ, în așa fel încât elevii să ajungă la niveluri cât mai ridicate de performanță școlară.

Comunicarea profesor-elevi

Calitățile de manager ale unui cadru didactic se pun în valoare prin copii, prin ceea ce știu aceștia să facă, prin succesul școlar pe care îl înregistrează în mod constant, evolutiv. Un cadru didactic bine format va pune accentul pe proceduri de interactivitate, de integralitate, și nu pe cele cu conținut informațional, astfel încât școlarii să se afirme în funcție de particularitățile individuale, iar spiritul de inițiativă, independență și libertatea de acțiune să fie la îndemâna fiecărui participant la actul de educație. Un bun manager va ști să gestioneze în mod constructiv atât relațiile cu elevii clasei, cât și cu părinții acestora. Empatia între cadrul didactic și elevii săi se realizează în timp, în așa fel încât să fie pe aceeași lungime de undă, pentru a facilita procesul de predare- învățare – evaluare și implicit să conducă spre succes școlar. Abordarea unui stil de conducere dictatorial, dominator în colectivul de elevi determină instalarea unui climat de autoritate, care limitează sau chiar exclude comunicarea. Aceast stil are repercursiuni asupra elevilor, determinând incapacitate de concentrare și lipsa motivației față de activitatea școlară. Manifestarea spontaneității, inițiativei, dorinței de afirmare și învățarea eficientă are loc doar în condițiile în care cadrul didactic adoptă un stil managerial integrator, cooperant, motivant și stimulativ. Tendințele moderne ale cercetării pedagogice evidențiază importanța investigațiilor orientate în direcția educației permanente. În acest mod se valorifică problematica teoriei educației la nivelul unor modele operaționale aplicabile în domeniul instruirii permanente, posibilă numai în contextul unor abordări intradisciplinare, interdisciplinare și trandisciplinare. Faptul că învățarea participativ-creativă a devenit problema centrală a didacticii moderne a demarat numeroase căutări în vederea descoperirii modalităților eficiente de educare a școlarilor în spiritul unei atitudini conștiente și active, care să-i antreneze permanent în activitatea de învățare. Nivelul dezvoltării psihointelectuale, capacitatea de învățare, nivelul cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor le vor permite elevilor asimilarea în mod diferențiat a noilor cunoștințe prevăzute în curriculum-ul școlar specific, prin valorificarea capacității manageriale de către cadrul didactic. Utilizarea unui stil de lucru adaptat personalității școlarilor realizează optimizarea activității instructiv-educative, eficientizarea acesteia, stimularea potențialului intelectual și creativ al copiilor, contribuind toate la obținerea performanțelor fiecăruia în funcție de particularitățile de vârstă și individuale. Reușita școlară a elevilor, satisfacția profesională a cadrelor didactice, precum și mulțumirea sufletească a părinților este asigurată prin reglarea stilului de predare a fiecărui profesor în funcție de cerințele clasei.

Bibliografie

[1] Dumitriu, Gheorghe, Sistemul cognitiv și dezvoltarea competențelor, Editura Didactică și Pedagogică, R.A., București, 2004, p. 132

[2] M. Ionescu, M.  Bocos,   Cercetarea pedagogică și inovația în învățământ, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca 2001, p.153.

[3] Dumitriu, Gheorghe, Sistemul cognitiv și dezvoltarea competențelor, Editura Didactică și Pedagogică, R.A., București, 2004, p. 7