Relația dintre stresul părinților și comportamentul auto-stimulativ la copilul cu autism [632139]
UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI
Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației
Departamentul de Psihopedagogie Specială
LUCRARE DE LICENȚĂ
Relația dintre stresul părinților și comportamentul auto-stimulativ la copilul cu autism
Coordonator științitic:
Lect. Univ. Dr. Viorel Agheană
Student: [anonimizat]-Andreea Constantin
Bucuresti,
2019
2
INTRODUCERE
Motivul alegerii temei „Relația dintre stresul părinților și comportamentul auto-
stimulativ la copilul cu autism” se datorează importanței acestei problematici. Numărul
copiilor cu autism este din ce în ce mai mare, fiind necesare cât mai multe studii pentru
a le înțelege cât mai bine condiția și a găsi modalități optime de a-i ajuta.
De asemenea, este importantă și analiza contextului familial în care se naște un copil cu
autism. Modificările pe care familia le suferă și fiecare părinte sunt importante și ajută
la înțelegerea mai profundă a acestei afecțiuni.
Din experiența lucrului cu copiii cu autism, am constatat că părinții acestora sunt
supuse la numeroase situații stresante și este necesar realizarea unor studii pe această
temă pentru găsirea unor modalități de sprijin și de ajutor pentru acestea.
Pentru realizarea acestei lucrări am propus anumite obiective, și anume:
identificarea subiectilor și obținerea acordului părinților pentru desfășurarea cercetării,
evaluarea comportamentelor stereotipe și repetitive ale copiilor cu autism prin
intermediul chestionarelor, identificarea diferențelor care apar între băieții și fetele cu
autism în ceea ce privește stereotipiile comportamentale, evaluarea nivelului de stres al
părinților și determinarea corelației dintre comportamentele repetitive ale copiilor si
stresul parintilor.
Toate aceste obiective au fost atinse în urma unor ierarhii și anume: acordul
conducerii centrului; la centru am colectat date de la părinți, copii și terapeuți. A
necesitat mai mult timp organizarea pentru a le aplica părinților chestionarele, deoarece
a trebuit să cautăm o sală goală, care avea suficiente locuri pentru toți părinții. Apoi a
urmat un dialog cu părinții pentru realizarea studiilor de caz. Chestionarul legat de
apariția comportamentelor a fost completat de terapeuți, deoarece timpul pe care l-am
petrecut în preajma subiecților a fost limitat și nu am putut să observ toate
comportamentele care apar la subiecți și în plus pentru unii subiecți prezența mea la
sesiunea de terapie, după cum afirmau terapeuții, a schimbat unele comportamente ale
copiilor.
În urma acestor acțiuni, obiectivele au fost atinse.
3
Rezumat
Lucrarea cu titlul Relația dintre stresul părinților și comportamentul auto-
stimulativ la copilul cu autism abordează o temă de actualitate în domeniul
psihopedagogiei speciale. Această lucrare este structurata în 4 mari capitole și anume:
Capitolul 1 care cuprinde date precum definiții, etiologii, clasificări despre
Tulburarea de Spectru Autist (TSA).
Conform ICD-10 2016, “autismul este un tip de tulburare pervazivă de
dezvoltare care se caracterizează printr-o dezvoltare necorespunzatoare sau redusă,
manifestată înaintea vârstei de 3 ani și prin funcționarea nefirească în toate cele trei arii
ale psihopatologiei:interacțiunea socială, comunicarea și comportamentul restricționat,
stereotip și repetitiv. În plus, în afară de aceste caracteristici specificede diagnosticare
mai sunt frecvente și o serie de probleme nespecifice, cum ar fi fobii, tulburări de somn
și de mâncare, tantrum și autoagresivitate”.
Capitolul 2 cuprinde aspecte legate de comportamentul auto-stimulativ pe care îl
prezintă copilul cu autism.
Comportamentul auto-stimulativ este o problemă comună a indivizilor cu
retard și autiștilor (kaufman and Levitt, 1965). Se consideră aceste comportamente,
interese și activități ca fiind caracteristicile necesare pentru diagnosticarea tulburării
autistice, a celor cu sindromul Asperger și ca o caracteristică posibilă în tulburarea de
dezvoltare pervazivă. (APA, 2000).
În cel de-al treilea capitol sunt descrise câteva aspecte ce privesc termenul de
stres, cum ar fi: definiții, modele, adaptare, efecte.
Stresul este definit ca: „o stare de amenințare a homeostaziei, care este
restabilită de un repertoriu complex de răspunsuri psihologice și comportamentale ale
organismului ˮ (Chrousos, n.d.).
Stresul reprezintă schimbarea stării psihice și emoționale de bine care copleșeste
capacitatea de coping. Unele experiențe cu o anumită cantitate de stres sunt necesare
pentru dezvoltare, în timp ce altele pot avea efecte toxice (Gunnar et al., 2009).
Stresul sau stresorii se referă la orice cerere socială, de mediu sau internă care
cere individului să își ajusteze patternurile uzuale de comportament. Termenul de
„reacție de stresˮ se referă la starea de excitare psihologică sau emoțională, care de
regulă rezultă din modul în care este percepută cererea (Thoits, 1995).
4
În capitolul 4 este prezentată metodologia cercetării formată din patru obiective,
doua ipoteze, eșantion, trei instrumente de cercetare și desfașurarea cercetării. Ultimul
capitol conține concluziile și recomandările.
Bibliografia este alcătuita din toate materialele care au fost utilizate la
constituirea lucrării de licență si cuprinde: cărți de specialitate si articole științifice.
5
Sumarry
The work titled Relationship between parental stress and self-stimulative
behavior in autistic children addresses a topical theme in the field of special
psychopedagogy. This work is structured in 4 large chapters, namely:
Chapter 1 comprising data such as definitions, etiologies, classifications about
Autistic Spectrum disorder (TSA).
According to ICD-10 2016, "autism is a type of pervasive developmental
disorder that is characterized by inadequate or reduced development, manifested before
the age of 3 years and by unnatural operation in all three areas of Psychopathology:
Social interaction, communication and restricted, stereotype and repetitive behaviour. In
addition, apart from these specific diagnostic features are also common and a number of
non-specific problems, such as phobias, sleep and food disorders, tantrum and self-
aggressiveness. "
Chapter 2 covers issues related to the self-stimulative behaviour that the child
has with autism.
Self-stimulative behaviour is a common problem for retardation and autists
(Kaufman and Levitt, 1965). These behaviors, interests and activities are considered to
be the necessary characteristics for diagnosing autistic disorder, those with Asperger
syndrome and as a possible characteristic in the pervasive developmental disorder.
(APA, 2000).
In the third chapter, some aspects concerning the term stress, such as definitions,
patterns, adaptation, effects, are described.
Stress is defined as: "A state of threat of homeostasis, which is restored by a
complex repertoire of psychological and behavioural responses of the organism"
(Chrousos, n.d.).
Stress is changing the psychic and emotional state of well that overwhelthe the
ability to copy. Some experiences with a certain amount of stress are needed for
development, while others may have toxic effects (Gunnar et al., 2009).
Stress or stressful refers to any social, environmental or internal demand that
requires the individual to adjust their usual behavior patterns. The term "stress reaction"
6
refers to the state of psychological or emotional excitation, which usually results from
the way the application is perceived (Thoits, 1995).
In chapter 4, the methodology of research consisting of four objectives, two
assumptions, sample, three research instruments and the defamation of research is
presented. The last chapter contains the conclusions and recommendations.
The bibliography is made up of all materials that have been used for the creation of the
licensed work and comprises: Specialty books and scientific articles.
7
Cuprins
1 CAPITOLUL 1. NOȚIUNI AUTISM ……………………………………………………………………… 11
1.1 Definiție ………………………………………………………………………………………………………. 11
1.2 Interacțiune socială ………………………………………………………………………………………… 13
1.3 Probleme de comunicare ………………………………………………………………………………… 14
1.4 Comportamentul stereotip și repetitiv ………………………………………………………………. 15
1.5 Probleme care pot insoti autismul ……………………………………………………………………. 16
1.5.1 Probleme senzoriale ……………………………………………………………………………….. 16
1.5.2 Probleme de somn ………………………………………………………………………………….. 16
1.5.3 Întârziere mintală …………………………………………………………………………………… 16
1.5.4 Convulsiile ……………………………………………………………………………………………. 17
1.5.5 Sindromul fragil x. …………………………………………………………………………………. 17
1.5.6 Screloza tuberculoasă ……………………………………………………………………………… 17
1.5.7 Probleme gastro-intestinale ……………………………………………………………………… 18
1.5.8 Tulburari psihice asociate ……………………………………………………………………….. 18
1.6 Istoria autismului …………………………………………………………………………………………… 18
1.7 Cauze …………………………………………………………………………………………………………… 19
1.8 Diagnostic ……………………………………………………………………………………………………. 19
1.9 Elemente specifice ale copiilor cu autism …………………………………………………………. 20
1.10 Autismul atipic ……………………………………………………………………………………………… 21
1.11 Autismul și inteligența …………………………………………………………………………………… 21
1.12 Tulburarea pervazivă de dezvoltare …………………………………………………………………. 23
1.13 Sindromul Asperger ………………………………………………………………………………………. 23
1.14 Caracteristicile sindromului asperger ……………………………………………………………….. 24
1.15 Impactul asupra familiei …………………………………………………………………………………. 25
1.16 Modificările ce apar în cadrul unei familii ce are un copil cu autism ……………………. 26
1.17 Avantajele punerii unui diagnostic: ………………………………………………………………….. 28
1.18 Strategiile de coping ale părinților copiilor cu autism ………………………………………… 29
2 CAPITOLUL 2. COMPORTAMENTUL AUTO-STIMULATIV ………………………………. 32
2.1 Caracterisitici generale …………………………………………………………………………………… 32
2.1 Comportamentul repetitiv și stereotip este prezent la copii foarte mici cu autism? …. 33
2.2 Interacțiunea socială si comportamentul auto-stimulator …………………………………….. 34
2.3 Comportamentul repetitiv și stereotip în alte tulburări. ………………………………………. 35
8
2.4 Comportamentul repetitiv și ritual și dezvoltarea ………………………………………………. 36
2.5 Specificitatea comportamentului repetitiv si ritual in autism ……………………………….. 37
2.6 Tratamentul comportamentului repetitiv …………………………………………………………… 38
3 CAPITOLUL 3. NOȚIUNI ALE STRESULUI. ……………………………………………………….. 39
3.1 Definiții ……………………………………………………………………………………………………….. 39
3.2 Modelul fiziologic al stresului ………………………………………………………………………… 41
3.3 Modelul cauzal si teoria stimurilor ………………………………………………………………….. 44
3.4 Modelul interactional al stresului si teoria tranzactionala ……………………………………. 45
3.5 Adaptarea la stres in functie de schemele cognitive …………………………………………… 46
3.6 Efectele stresului cronic …………………………………………………………………………………. 51
4 CAPITOLUL 4. OBIECTIVELE ȘI METODOLOGIA CERCETĂRII ………………………. 53
4.1 Obiectivele cercetării …………………………………………………………………………………….. 53
4.2 Ipotezele cercetării ………………………………………………………………………………………… 53
4.3 Descrierea esantioanului ………………………………………………………………………………… 53
4.4 Metodele si intrumentele folosite în cercetare. Desfașurarea cercetării. ………………… 54
4.5 Studiu de caz ………………………………………………………………………………………………… 55
4.5.1 Prezentare caz 1 ……………………………………………………………………………………… 55
4.5.2 Prezentare caz 2 ……………………………………………………………………………………… 59
4.5.3 Prezentare caz 3 ……………………………………………………………………………………… 63
4.5.4 Prezentare caz 4 ……………………………………………………………………………………… 67
4.5.5 Prezentare caz 5 ……………………………………………………………………………………… 70
4.5.6 Prezentare caz 6 ……………………………………………………………………………………… 74
4.5.7 Prezentarea caz 7 …………………………………………………………………………………… 78
4.5.8 Prezentarea caz 8 ……………………………………………………………………………………. 81
4.5.9 Prezentare caz 9 …………………………………………………………………………………….. 85
4.5.10 Prezentare caz 10 ……………………………………………………………………………………. 89
4.6 Demonstrarea valabilității ipotezelor ……………………………………………………………….. 93
4.7 Concluzii și recomandări ………………………………………………………………………………. 107
5 BIBLIOGRAFIE ………………………………………………………………………………………………… 110
6 ANEXE …………………………………………………………………………………………………………….. 117
9
CUPRINS – Figuri și Tabele
Figura 1…………………………………………………………………………………………………………….94
Figura 2…………………………………………………………………………………………………………….96
Figura 3…………………………………………………………………………………………………………….98
Figura 4…………………………………………………………………………………………………………..100
Figura 5…………………………………………………………………………………………………………..102
Figura 6…………………………………………………………………………………………………………..102
Figura 7…………………………………………………………………………………………………………..103
Figura 8………………………………………………………………………………………………………….103
Figura 9…………………………………………………………………………………………………………..104
Figura 10…………………………………………………………………………………………………………104
Figura 11…………………………………………………………………………………………………………105
Figura 12…………………………………………………………………………………………………………105
Tabel 1…………………………………………………………………………………………………………….57
Tabel 2…………………………………………………………………………………………………………….59
Tabel 3……………………………………………………………………………………………………………61
Tabel 4…………………………………………………………………………………………………………….63
Tabel 5…………………………………………………………………………………………………………….64
Tabel 6…………………………………………………………………………………………………………….66
Tabel 7…………………………………………………………………………………………………………….68
Tabel 8…………………………………………………………………………………………………………….70
Tabel 9…………………………………………………………………………………………………………….72
10
Tabel 10…………………………………………………………………………………………………………..74
Tabel 11…………………………………………………………………………………………………………..76
Tabel 12…………………………………………………………………………………………………………..77
Tabel 13…………………………………………………………………………………………………………..79
Tabel 14…………………………………………………………………………………………………………..81
Tabel 15…………………………………………………………………………………………………………..83
Tabel 16…………………………………………………………………………………………………………..85
Tabel 17…………………………………………………………………………………………………………..87
Tabel 18…………………………………………………………………………………………………………..89
Tabel 19…………………………………………………………………………………………………………..91
Tabel 20…………………………………………………………………………………………………………..93
Tabel 21…………………………………………………………………………………………………………101
Tabel 22……………………………………………………………………………………………………107
11
1 CAPITOLUL 1. NOȚIUNI AUTISM
1.1 Definiție
Conform ICD-10 2016, “autismul este un tip de tulburare pervazivă de
dezvoltare care se caracterizează printr-o dezvoltare necorespunzatoare sau redusă,
manifestată înaintea vârstei de 3 ani și prin funcționarea nefirească în toate cele trei arii
ale psihopatologiei: interacțiunea socială, comunicarea și comportamentul restricționat ,
stereotip și repetitiv. În plus, în afară de aceste caracteristici specifice de diagnosticare
mai sunt frecvente și o serie de probleme nespecifice, cum ar fi fobii, tulburări de somn
și de mâncare, tantrum și autoagresivitate”.
O altă definiție a autismului se regăsește în “A Parents Guide to Autism
Spectrum Disorder”: “autismul este un grup de tulburări ale dezvoltării creierului,
denumite tulburări din spectrul autist. Termenul de “spectru” se referă la o gamă largă
de simptome, abilități și nivele afectate sau dizabilități pe care copiii cu tulburare din
spectrul autist le au. Unii copii sunt afectați ușor, în timp ce alții sunt afectați sever.” (A
Parent’s Guide to Autism Spectrum Disorder, p.2)
Criteriile de diagnosticare ale autismului se găsesc în DSM-V și sunt următoarele:
A. Deficiențe persistente în ceea ce privește comunicarea socială și interacțiunea
socială în diferite contexte, manifestate precum în următoarele exemple curente sau din
trecut.
1. Deficiențe în reciprocitatea social-emoțională, care variază, de exemplu
de la abordarea socială anormală și eșecul unui dialog, la împărtășirea redusă a
intereselor, emoțiilor, sau a afecțiunii pentru a iniția sau răspunde interacțiunii sociale.
2. Deficiențe în comunicarea nonverbală folosită pentru interacțiunea
socială, care variază, de exemplu, de la integrarea scăzută a comunicării verbale și
nonverbale, la anomalii ale contactului vizual și ale limbajului corpului sau deficiențe
în înțelegerea și utilizarea gesturilor, la o lipsă totală de expresii faciale și comunicare
nonbervală.
12
3. Deficiențe în dezvoltarea, menținerea și înțelegerea relațiilor, care
variază, de exemplu de la dificultăți de adaptare a comportamentului la diferite contexte
sociale, la dificultăți în a împartași jocul imaginativ sau în a-și face prieteni, la lipsa de
interes pentru colegi.
B. Limitări, pattern-uri repetitive ale comportamentului, intereselor sauactivitatilo
rmanifestate de cel puțin două ori în prezent sau în trecut.
1. Stereotipii sau mișcări repetitive, utilizând obiecte sau limbajul
(stereotipii motorii simple, înșiruirea jucăriilor sau fluturarea obiectelor, ecolalia);
2. Insistența asupra asemanării, aderarea inflexibilă către rutină, sau
pattern-uri ritualizate a comportamentului verbal sau nonverbal (de exemplu, anxietate
extremă la schimbări mici, dificultăți în ceea ce privește tranzițiile, pattern-uri rigide ale
gândirii, interacțiuni de comunicare rituale, are nevoie de aceeași rută sau aceeași
mâncare în fiecare zi;
3. Interese fixe, foarte restrânse, care sunt anormale în ceea ce privește
intensitatea sau focusarea ( de exemplu, atașament puternic sau preocuparea pentru
obiecte neobișnuite, interese excesiv circumscrise sau limitate);
4. Hiperactivitate la activitățile senzoriale sau interes neobișnuit pentru
aspectele senzoriale ale mediului (de exemplu, indiferența aparentă la durere/
temperatură, reacția aversive la sunete sau texturi specificice, mirosirea sau atingerea
excesivă a obiectelor sau mișcarea, fascinația vizuală pentru lumini și pentru mișcări).
C. Simptomele trebuie să fie prezente în perioada de dezvoltare timpurie dar nu se
pot manifestă pe deplininainte ca cererile sociale să depașească capacitățile limitate, sau
pot fi mascate de strategiile de învățare din trecut).
D. Simptomele cauzează deteriorări clinice semnificative în domeniul social,
ocupațional sau în alte domenii importante din funcționarea actuală.
E. Aceste tulburări nu se explică mai bine decât prin deficientă intelectuală
(tulburare de dezvoltare inteletuală) sau întârzierea dezvoltării globale. Deficiența
intelectuală și tulburarea din spectrul autist se completează frecvent, pentru a face
13
diferența între diagnosticarea tulburării din spectru autist și deficiența mintală,
comunicarea socială ar trebui să fie inferioară celei așteptate pentru nivelul general de
dezvoltare. (DSM-V)
Atkins consideră că ” autismul este o condiție neurologică și are un efect
negative asupra creierulu iatat din punct de vedere fizic, cât și din punct de vedere
chimic. Simptomele copilului cu autism sunt diferite la fiecare copil în parte. Cele mai
întâlnite simptome sunt: (detașarea de lumea exterioară, copilul se închide într-o lume
proprie, interioară), deficient senzoriale, poate sau nu să vorbească, hiperactivitate,
stereotipii, mișcări repetitive, îi este dificil în situațiile sociale.” (Atkins, 2011).
1.2 Interacțiune socială
Copiii pot:
„-face puțin contact vizual
-au tendința să se uite și să asculte puțin la oamenii din jurul lor sau eșuează în a
răspunde la alți oameni
-nu caută să împărtășească bucuria lor sau jucăriile sau activitățile, arătând cu degetul
-răspund neobișnuit când alții manifestă furie, suferință sau afecțiuneˮ ( A Parent̉s Guide
to Autism Spectrum Disorder, p. 2).
Disfuncția socială poate fi caracteristica primara a autismului (Rogers 2000).
Persoanele cu autism, indiferent de nivelul lor de functionare intelectuală, întâmpină
probleme sociale (Frea 1995) care persistă pe tot parcursul vieții ( Freeman 1997).
Se consideră că una dintre cele mai descurajante și importante provocări pentru
profesioniștii care lucrează cu copii cu autism este îmbunătățirea funcționării sociale
(Weisssi Harris, 2001).
În general lipsa inițierii socializării verbale și non-verbale este cea mai
frecventă, chiar și în cazul copiilor cu autism care au relativ răspuns la inițierea altora
( Mundy and Stella 2000). Copiilor care nu reusesc să inițieze, le lipsesc oportunitățile
de învățare care urmaresc inițierile normale precum ”Uite” sau ”Ce este asta?”. Aceștia
sunt limițati la informațiile pe care ceilalti le ofera, astfel le lipsesc oportunitățile de
14
învatare și independență care însotesc abilitatea de a cauta informații în mediul
înconjurator. (Koegel et al., 1999)
1.3 Probleme de comunicare
Toate persoanele cu autism întâmpină dificultăți în ceea ce privește
comunicarea, nivelul de dificultăți diferă de la o persoană la alta.Pentru anumiți copii cu
sindromul Asperger, comunicarea poate fi destul de avansata. Abilitățile de comunicare
pot varia: nonverbal, gestual, utilizarea unui singur cuvant, utilizarea frazelor, utilizarea
tuturor modalitatilor pentru a alcătui o vorbire fluidă. Unii copii cu autism consideră
comunicarea ca fiind fără importanță, din cauza incapacitații de a întelege la ce este
necesară sau cum se comunică. Ecolalia, repetarea cuvantului auzită de la o altă
persoană, este foarte comună în tulburarea de tip autist. Există diferente semnificative
între copilul neafectat de această tulburare și copilul autist. Copilul tipic învată să
comunice spontan, automat. În majoritatea cazurilor copiilor cu autism nu se dezvoltă
abilitățile necesare pentru apariția spontană a limbajului și comunicării și, prin urmare,
este nevoie să fie învățat. Obiectivele sunt ca aceștia să știe să aibă cereri, interacțiune
socială, să împărtășească, să caute informații, să-si exprime emoțiile. (Guidalines for
Educating Students with Autism Spectrum Disorders, p. 28).
Unii copii cu autism pot:
Să nu raspundă sau să raspundă încet la numele lor sau la orice încercare verbală
de a-i atrage atenția;
Nu reușește, sau realizează la nivel mic gesturi, cum ar fi să arate anumite
lucruri celorlalti;
Gângurește în primul an de viață, dar apoi se oprește.
Limbajul se dezvoltă într-un ritm lent.
Învață să comunice utilizând poze sau limbajul propriu.
Se exprimă doar prin cuvinte singulare sau repetă anumite fraze mereu, părând
că nu poate alcătui o propozitie cu sens.
Repeta cuvinte sau fraze pe care le aude, aceasta afecțiune se numeste ecolalie
15
Utilizeaza cuvinte cauzale și în special cunoscute doar cei familiarizați cu modul
de comunicare al copilului.” ( A Parent̉s Guide to Autism Spectrum Disorder,
p.3).
Se pot identifica anumite obiective de instruire precum:
”Motivația de a comunica
Funcția de comunicare
Mijloace de comunicare
Abilitatea de a înțelege și de a folosi comunicarea nonverbală, cum ar
fi gesturile si alte componente ale comunicării cum ar fi spațiul
personal
Abilitați de conversație
Calitatea vocii
Abilitați pragmatice” (Guidalines for Educating Students with
Autism Spectrum Disorders, p. 29).
1.4 Comportamentul stereotip și repetitiv
Din punct de vedere fizic, copiii cu autism par sa fie normali și au un control
bun asupra mușchilor, ceea ce poate sa îi deosebească de ceilalți copii este
comportamnetul ciudat, precum mișcarile repetitive (fluturările mâinilor), mersul pe
vârfuri sau unii chiar pot rămane blocați brusc într-o poziție. (Autism Spectrum
Disorders. Pervasive Developmental Disorders, p.8).
Aceste comportamente pot fi foarte vizibile sau discrete și la unii copii să fie mai
accentuate sau mai puțin accentuate. Copiii autiști sunt fascinați de unele părti ale
obiectelor cum ar fi: roțile unei mașini în mișcare. Pot petrece foarte mult timp aliniind
jucăriile și pot devein foarte supărați dacă cineva mișca accidental una dintre jucării. De
asemenea, acești copii dezvoltă un mare interes pentru numere și simboluri.( A Parent̉s
Guide to Autism Spectrum Disorder, p.3).
Orice schimbare ușoară care intervine în rutina copilului, de exemplu la masă,
atunci când se îmbracă, la baie, drumul către școala, poate fi extrem de supărătoare.
Ordinea și rutina fiecăruia îi oferă o anumită stabilitate în lumea lui confuză. (Autism
Spectrum Disorders. Pervasive Developmental Disorders, p.8).
16
1.5 Probleme care pot insoti autismul
1.5.1 Probleme senzoriale
Una din problemele cu care se confruntă copiii cu autism se referă la problemele
senzoriale. Aceștia pot avea o sensibilitate mai ridicată la zgomote, atingeri, mirosuri și
diferite arome. De exemplu:
„- pot manifesta antipatie sau să arate disconfort la lumină sau la cum se simt unele
haine pe piele
-să experimenteze dureri de la unele sunete, cum ar fi aspiratorul, soneria telefonului,
sau o furtună; uneori o să-și acopere urechiile și să țipe
-să nu aibă reacție la frig intens sau la durereˮ ( A Parent̉s Guide to Autism Spectrum
Disorder, p.8).
1.5.2 Probleme de somn
Problemele de somn sunt corelate cu lipsa atenției de care persoanele cu
tulburare din spectrul autist suferă. Ei au dificultăți în a adormi sau de a-și menține
somnul pe tot parcursul nopții. Acest lucru devine obositor atât pentru ei cât și pentru
membrii familiei. O modalitate de a rezolva aceste probleme este respectarea unui
program de somn și a rutinei de zi cu zi. De asemenea, medicamentele sunt o variantă,
însă acestea pot avea și efecte adverse ( A Parent̉s Guide to Autism Spectrum Disorder,
p.8)
1.5.3 Întârziere mintală
Mulți copii cu TSA au un grad de întarziere mintală. Atunci când este testat,
unele arii sunt dezvoltate normal, în timp ce altele pot fi foarte slab dezvoltate. Un
exemplu poate fi faptul că un copil cu TSA poate face bine la un test care măsoară
abilitațile vizuale, dar obține punctaj mic la testele de limbaj. (Autism Spectrum
Disorders. Pervasive Developmental Disorders, p. 10).
17
1.5.4 Convulsiile
Potrivit ”Autism Spectrum Disorders. Pervasive Developmental Disorders”,
convulsiile apar la unul din patru copii cu TSA, fiind prezente încă din copilărie sau din
adolescență. Cauza convulsiilor este activitatea electrică anormală a creierului care
poate să producă pierderea temporară a conștiinței și sunt declanșate de lipsa de somn
sau temperature crescută. Pot fi confirmate prin efectuarea unei electroencefalograme,
iar de cele mai multe ori crizele pot fi controlate de medicamentele anticonvulsivante.
(Autism Spectrum Disorders. Pervasive Developmental Disorders, p.10)
Convulsiile pot consta în:
„-o pierdere pe termen scurt a conștiinței, sau leșin
-convulsii, ce sunt mișcări incontrolabile ale întregului corp, sau mișcări neobișnuite
-o stare de privire fixăˮ ( A Parent̉s Guide to Autism Spectrum Disorder, p. 9).
1.5.5 Sindromul fragil x.
Acest sindrom este cea mai întâlnită formă de retard mintal. A fost numită așa
pentru că o parte a cromozomului x are o parte ruptă și fragilă vazută la microscop.
Afectează circa între 2-5% dintre copiii cu TSA. Este important ca un copil cu TSA să
fie verificat daca are acest sindrom, mai ales dacă familia își dorește să mai aibă un
copil. Din motive necunoscute, un băiat din doi, nascuți in aceeași familie va avea
sindromul x. (Autism Spectrum Disorders. Pervasive Developmental Disorders, p.11)
1.5.6 Screloza tuberculoasă
Screloza tuberculoasă reprezintă o tulburare genetic rară care declanseaza
cresterea tumorilor noncanceroase la nivelul creierului și organelor vitale. Apare la 1
din 4 copii cu TSA. Mutația genetică provoacă întarziere mintală, epilepsie și alte
probleme de sănătate psihică și fizică. Nu există niciun tratament pentru screloza
tuberculoasă, dar multe simptome pot fi tratate.( A Parent̉s Guide to Autism Spectrum
Disorder, p. 3).
18
1.5.7 Probleme gastro-intestinale
Majoritatea copiilor ce au tulburarea din spectrul autist înâmpină probleme
gastro-intestinale, de la probleme de digestie, dureri de stomac, constipație, reflux,
balonare. Acestea pot fi însoțite de alergii la diferite alimente. Aceste dereglări gastro-
intestinale pot fi cauzate și de obiceiurile lor alimentare. Un copil care consumă doar un
tip de alimente este posibil să nu obțină toate elemente de care are nevoie corpul, fier,
fluide. Reducerea simptomelor autismului nu este influențată de consumarea doar a unor
alimente, este important ca nevoile nutriționale ale copilului să fie îndeplinite ( A Parent̉s
Guide to Autism Spectrum Disorder, p3).
Există ipoteza conform căreia autismul este corelat de o lipsă sau de un exces de
absorție al peptidelor cu activitatea opiaceelor (ce rezultă din mâncarea ce conține
gluten și cazeină). Studiile au arătat o corelație între ameliorarea comportamentelor
problemă la persoanele cu autism și consumul produselor care nu conțin gluten (
Whiteley et al., 1999).
1.5.8 Tulburari psihice asociate
Copii cu TSA pot dezvolta unele tulburari psihice precum tulburari de
hiperactivitate cu deficit de atentie(ADHD), depresie sau anxietate. Cercetarile
demonstreaza ca ei au un risc mai mare de a prezenta aceste tulburari decat persoanele
fara TSA. Medicamentele sau terapia comportamentala pot gestiona comportamentul si
pot reduce simptomele. ( A Parent̉s Guide to Autism Spectrum Disorder, p3).
1. neîndemânatic în ceea ce privește mersul și coordonarea
2. sensibilitate la sunete specifice, arome, texturi sau atingeri ˮ (Attwood, 2007, p.
33).
1.6 Istoria autismului
Cuvântul ,,autism ˮ provine din limba greacă și semnifică ,,sineˮ
O primă utilizare a cuvântului a fost folosită de Eugen Bleuler în anul 1911, ce a
încadrat simptomele într-o categorie. O confuzie cu schizofrenia s-a produs până în anul
19
1943, iar în anul 1940 Leo Kanner și Hans Asperger au oferit mai multe informații
despre copiii care manifestau simptomele autismului (Atkins, 2011).
1.7 Cauze
Este posibil ca autismul să rezulte din mai multe cauze care se manifestă diferit
la fiecare persoană în parte, dar care impartășesc simptome comune. O ipoteză este că
autismul este rezultatul unor defecte genetice, contribuind varsta înaintată a parinților
și/sau inflamația a creierului. Inflamația ar putea fi cauzată de o placentă defectuoasă,
de o barieră hematoencefalică, raspunsul imun al mamei la o infecție virală sau
bacteriană, o nastere prematură, encefalita facută înainte de naștere sau un mediu toxic.
De asemenea, agenții patogeni intracelulari ar putea induce un raspuns imun, rezultând
o neuro-inflamație, reacții autoimune, leziuni cerebrale și autismul.(Helen, 2011).
1.8 Diagnostic
Diagnosticul constă în întrebările pe care doctorii le pun părinților, pentru a
urmări evoluția copilului.În ,,A Parent̉s Guide to Autism Spectrum Disorderˮ sunt
oferite câteva exemple de instrumente folosite pentru a diagnostica autismul:
„- Checklist of Autism in Toddlers (CHAT)
– Modified Checklist for Autism in Toddler (M-Chat)
– Screening Tool for Autism in Two-Year-Olds (STAT)
– Social Communication Questionnaire (SCQ)
– Communication and Symbolic Behavior Scales (CSBS)
Pentru a măsura autismul ușor sau sindromul Asperger la copii mai mari, avem
următoarele instrumente:
– Autism Spectrum Screening Questionnaire (ASSQ)
– Australian Scale for Asperger̉s Syndrome (ASAS)
– Childhood Asperger Syndrome Test (CAST)ˮ( A Parent̉s Guide to Autism Spectrum
Disorder, p.6).
Nivelul de educație crescut al părinților s-a asociat cu o diagnosticare timpurie a
autismului copilului. De asemenea, părinții au manifestat o satisfacție mai mare atunci
20
când diagnosticul copilului a fost confirmat de mai mulți medici specialiști și la o vârstă
mică ( Goin-Kochel et al., 2006).
În cercetarea „How well does early diagnosis of autism stand the test of timeˮ
este subliniată importanța diagnosticării timpurie a copiilor cu autism, al cărei rezultat
este prevenirea multor probleme ce apar mai târziu în viață (Moore, Goodson, 2003).
1.9 Elemente specifice ale copiilor cu autism
Se poate observa cum, uneori, copiii cu autism par să nu audă atunci când sunt
strigați pe nume sau atunci când lângă ei se produc zgomote puternice și ei nu
reacționează. În majoritatea cazurilor, acești sunt evaluați și din perspectiva
deficiențelor de auz pentru a le exclude. Același lucru se poate spune și despre modul în
care văd lucrurile, uneori pot observa obiecte iar alteori deși sunt în câmpul lor vizual
par că nu le observă. Senzațiile vestibulare sunt elemente specificeale copiilor cu
autism, acești caută să își producă diferite senzații prin învârtitul în cerc, fluturatul
mâinilor, săritul pe trambulină, etc. Se remarcă diferențe și în ceea ce privește reglarea
temperaturii, pot prefera să poarte haine groase la o temperatură ridicată sau să nu aibă
probleme a ieși în tricou afară pe timp de iarnă. Această insensibilitatea la modificările
temperaturii se remarcă și în ceea ce privește durerea. Pot avea diferite răni fără să
manifeste o suferință sau să plângă sau să atenționeze pe cei din jur.
Sensibilitatea accentuată se remarcă și în ceea ce privește: mirosul, unele
mirosuri neplăcute nu îi deranjează; propriocepția, pot sta nemișcați în aceeași poziție
dar nu pot sta liniștiti pentru o perioadă mai mare de timp; gustul, au anumite preferințe
alimentare și manifestă o reticență pentru a încerca gusturi noi; texturile, se constată o
preferință pentru anumite texturi și mai ales în ceea ce privește mâncarea, se pare că
textura acesteia este cea care dă preferința și nu gustul.
În cazul autismului sever se remarcă faptul că subiectul nu parcurge stadiile
normale ale dezvoltării limbajului, el nu este ecolalic pentru ca mai târziu să poată da
sens cuvintelor. Sunt situații în care copiii cu autism își dezvoltă foarte bine limbajul
receptiv, știu să realizeze diferite sarcini, înțeleg mare parte din comenzi, însă nu au
achiziții în ceea ce privește limbajul expresiv.
În cazul autismului ușor sau a autismului înalt funcțional faza de ecolalie poate dura un
an sau doi, sunt situații când copilul parcă înregistrează tot ce se vorbește sau ce vede în
21
diferite situații. O caracteristică aparte este utilizarea incorectă sau absența pronumelui,
remarcându-se vorbirea la persoana a treia (Ritvo, 2006).
1.10 Autismul atipic
Autismul atipic se referă la acei copii care manifestă simptome ale autismului
dar nu sunt prezente toate. Formele mai ușoare nu sunt descoperite în copilărie ci mai
târziu pe parcursul vieții adultului sunt identificare ca manifestări ale autismului. Nu
există dovezi care să susțină o cauză ereditară a autismului atipic. Pot avea un vocabular
mai redus decât ceilalți copii sau pot să manifeste o dezvoltare normală a vorbirii până
la un moment dat când începe să se observe o deteriorare. În ceea ce privește abilitățile
sociale, persoanele cu autism atipic pot manifesta o dorință de a socializa dar o
inabilitate de a comunica eficient. De asemenea, se poate să nu reacționeze adaptat și
corespunzător la emoțiile celorlalți. Acest lucru poate duce la o izolare a persoanelor cu
autism atipic (Atkins, 2011).
1.11 Autismul și inteligența
Ritvo susține că utilizarea unor teste de inteligență create pentru copii tipici nu
este o manieră corectă de abordarea a autismului. În felul acesta rezultatele vor duce
către retard mintal. El susține „copiii cu autism sau cu sindromul Asperger sunt născuți
cu același număr de puncte ale IQ-ului ca toată lumea. A avea autism afectează doar
abilitatea lor de a utiliza aceste puncte, nu câte puncte le-a dat Dumnezeu de la început ˮ.
Așadar, autismul sau sindromul Asperger sunt independente de IQ. Atunci când copiii
cu autism au fost testați cu teste adaptate pentru ei, marea parte a scorurilor au fost
situate într-o medie. Retestarea acestor copii după un număr de ani nu a arătat diferențe
în ceea ce privește IQ-ul. În continuare vor fi prezentate succint diferențele dintre
autism sever, autism ușor și sindromul Asperger așa cum Ritvo le descrie:
Autism sever Autism ușor/autism
înalt funcțional Sindromul Asperger
și tipuri subclinice
Vârsta la care se
observă, cursul Debut devreme sau
mai târziu, De obicei pe
parcursul anilor De obicei este prima
oară observat în
22
dezvoltării separarea mare în
ceea ce privește
ariile de dezvoltare preșcolari, separarea
ariilor de dezvoltare
devreme școala primară sau
în adolescență;
tipurile subclinice
nu sunt observate de
doctori
Simptomele
senzorio-motorii Lipsa reacțiilor sau
reacții exagerate la
senzații
(inconsistența
perceptuală),
rezistența la
schimbare rămâne
pentru toată viața La fel ca cei cu
autism sever, dar
simptomele pot
dispărea la
adolecență, unii pot
rămâne izolați toată
viața, rutinele,
interesele speciale și
rutinele se păstrează Pot fi
neîndemănatici, au
nevoie de rutină, de
acțiuni repetitive și
interese unice
Simptome corelate
cu oamenii și
obiecte Detașați, nu folosec
contactul vizual,
pot deveni
simbiotici pentru o
vreme, emoții
interpersonale
inadecvate, fără
legătură cu ceilalți,
fixați pe obiecte Deficite sociale pe
tot parcursul vieții,
menținerea
patternului imatur de
a relaționa,
utilizează obiecte
într-o manieră unică,
fără prieteni
adevărați ,, orbi social ˮ,
neînțelegerea
indicilor sociali,
puțini prieteni,
ciudați, puțină sau
fără empatie
Vorbire, limbaj,
simptome
cognitive Mut sau pierderea
vorbirii, gândire
concretă, nu se
poate măsura IQ Ecolalic/concret,
limbaj cu sens,
gândire simbolică
săracă Nicio întârziere
generală, gândire
pedantă și specială,
fără imaginație,
interese speciale
Nivelul de
funcționare socială Supervizarea
familiei sau a unui
suport profesional
pe tot parcursul
vieții, mediul Suport acasă în
copilărie și mai apoi
programe sociale
speciale, fără
prieteni apropriați, Incomozi, hărțuiți la
școală, se pot
căsători dar sunt
dependenți de
partener, relații
23
înconjurător special
care să ofere
protecție pot susține un job mecanice distante
Nivelul educațional
și ocupațional Au nevoie de
programe concrete
pe tot parcursul
vieții Pot termina liceul și
colegiul cu ajutor
vocațional, multe
slujbe pot fi învățate Pot termina un
training profesional,
de obicei se pot
autosusține la
maturitate, muncă
repetitivă
Necesitatea unor
elemente medicale Frecvente, semne
ale alotor boli pot
să nu fie observate Consiliere și
învățarea unor
abilități sociale Învățarea unor
abilități din viața de
zi cu zi
(Ritvo, 2006, p. 55).
1.12 Tulburarea pervazivă de dezvoltare
Tulburarea pervazivă de dezvoltare implică mai multe tulburări ce presupun
abilități sociale și comportamente repetitive. Aici este încadrat și autismul, sindromul
Asperger, sindromul Rett. Aceste sunt caracterizate printr-o întârziere în ceea ce
privește dezvoltarea și abilitățile de comunicare. Se numește pervazivă deoarece
tulburarea afectează mai multe zone de dezvoltare (Atkins, 2011).
1.13 Sindromul Asperger
Sindromul Asperger se caracterizează prin lipsa abilităților sociale, incapacitatea
de a folosi limbajul corporal, de a face contact vizual, dificultăți în raționamentul
abstract. Manifestă comportamente ciudate, caracterizate printr-o mai mare sensibilitate
la anumiți stimuli, însoțite de mișcări repetitive. Ei dobândesc abilități de comunicare,
pot să vorbească, dar nu prezintă interes în a dezvolta relații sociale, de a stabili legături
cu ceilalți (Atkins, 2011).
Spre deosebire de copiii cu autism înalt funcțional, copiii cu Asperger au mai puține
simptome severe, o dezvoltare mai bună și rezultate mai bune. Totuși sindromul
24
Asperger și autismul înalt funcțional manifestă aproape aceeași simptomatologie, însă
diferă în ceea ce privește severitatea (Ozonoff et al., 2000).
1.14 Caracteristicile sindromului asperger
Caracteristici:
3. maturitate socială întârziată și raționament social
4. imaturitate în ceea ce privește empatia
5. dificultăți în a-și face prieteni și adeseori necăjit de alți copii
6. dificultăți în a comunica și în controlul emoțiilor
7. abilități de limbaj neobișnuite care includ un vocabular adecvat și o sintaxă
corectă dar întârzieri în abilitățile de conversație, o prozodie neobișnuită și o
tendință de a fi pedant
8. este fascinat de un anumit subiect care este neobișnuit
9. dificultăți în menținerea atenției în clasă
10. un profil neobișnuit a abilităților de învățare
11. nevoie de asistență pentru abilitățile de auto-ajutorare și abilitățile
organizaționaleˮ
Punerea unui diagnostic cuprinde frecvent și întrebarea legată de momentul când
subiectul s-a perceput a fi diferit de ceilalți copii. De regulă, acest moment coincide cu
momentul începerii școlii, subiectul fiind introdus într-un mediu social în care trebuie să
dovedească anumite abilități sociale. Deși în cadrul familiei subiecții cu sindrom
Asperger pot să nu întâmpine probleme în a relaționa cu membrii familiei sau a se juca
cu ceilalți frați, în momentul începerii școlii pot întâmpina dificultăți în ceea ce privește
relaționarea cu colegii. Aceste dificultăți pot consta în absența dorinței de a interacționa
cu ceilalți, de ai include pe aceștia în propriul joc sau o dificultate în înțelegerea unor
reguli sociale. Pot manifesta o imaturitate în ceea ce privește abilitatea de control a
emoțiilor și în exprimarea empatiei. Stilul de a învăța noțiuni noi poate fi diferit și pot
avea cunoștințe vaste intr-un anumit domeniu de interes. Problemele care pot apărea
sunt legate de partea de motricitate, de alergat, scris sau jocuri cu mingea. Sunete care
nu sunt deranjante pentru ceilalți copii, pentru copiii cu sindrom Asperger pot fi
deranjante si pot fi observați cum își acoperă urechiile din cauza acestora.
25
La joacă se remarcă o evitare a contactului cu ceilalți copii și o lipsă a
înțelegeriicomportamentului non-verbal al celorlalți.
Deficitul de atenție poate fi întâlnit și la copiii ce au sindromul Asperger. O explicație a
acestui deficit de atenție poate fi și din cauza nivelului ridicat de stres și de anxietate pe
care copiii cu sindromul Asperger le au în situațiile sociale noi. O analiza a factorilor
care influențează atenția este necesară deoarece aceasta poate depinde și de motivație.
Nevoia de rutină este de asemenea o caracteristică a copiiilor cu sindromul Asperger,
rutina mai ales în ceea ce privește alimentația. Pot avea preferințe pentru diferite tipuri
de mâncare, pentru o textură sau un miros anume. Anumite boli precum anorexia
nervoasă pot fi asociate cu Asperger.
Dobândirea unei anumite independențe este o caracteristică importantă a vârstei
adolescentine, independență care poate să lipsească de la copiii cu sindromul Asperger.
De asemenea, s-a constatat că întâmpină dificultăți în organizarea și planificarea
obiectivelor școlare și datorită faptului că nu mai au același profesor pe tot parcursul
zilei. Simptomele ce însoțesc sindromul Asperger se accentuează în perioada
schimbărilor și a stresului, iar adolescența este însoțită de multe schimbări.
Neacceptarea de către ceilalți și neincluderea în anumite grupuri sociale este corelată cu
depresia.
Strategii compensatorii pe care le poate adopta copilul atunci când realizează că este
diferit de ceilalți copii:
„-auto-blamarea și depresia
-evadarea în imaginație
-negarea și aroganța
-imitarea altor copii și a caracterului lorˮ.
Stabilirea unui diagnostic pentru un copil cu Asperger sau cu autism poate avea
efecte diferite. Se remarcă atât unele avantaje cât și unele dezavantaje în punerea unui
diagnostic oficial. (Attwood, 2007).
1.15 Impactul asupra familiei
Punerea diagnosticului de autism la un copil are o influență asupra întregii
familii. Părinții pot trece prin diverse stări de la negare până la învinovățirea celuilalt
26
părinte sau a unui membru al familiei. Dacă nu au suficiente informații despre tulburare
sau despre ceea ce pot face în continuare aflarea diagnosticului este o perioadă dificilă.
Situația se complică dacă în familie mai sunt și alți copii. Părinții pot fi copleșiți de a
avea grijă de copilul ce are autism și pot neglija celălalt copil. De aceea, este important
ca părinții să-și facă un program în care să aloce suficient timp atât copilului cu autism
cât și celuilalt, programul este necesar să fie inițiat cât mai devreme, astfel familia o să
simtă sentimentul de eliberare în urma efortului depus și datorită faptului că oferă
copilului tratamentul corespunzător (Atkins, 2011).
Părinții copiilor cu autism sunt mult mai stresați decât părinții copiilor tipici și
chiar mai stresați decât părinți copiilor ce suferă de alte tulburări. S-a constatat că
mamele manifestă un nivel mai ridicat de stres decât tații copiilor. De aceea, ei au
mecanisme de coping diferite. În timp ce mamele sunt focusate pe problemă, caută
suport și sfaturi, tații evită situațiile stresante (Hastings et al., 2005).
1.16 Modificările ce apar în cadrul unei familii ce are un copil cu autism
O provocare importantă o reprezintă a avea grijă de un copil cu autism. De
regulă, mamele sunt cele care au o implicare majoră. Cantitatea mare de stres pe care o
resimt acestea se datorează varietății simptomelor pe care le au copiii cu autism. În
primul rând, este dificil a comunica cu un copil cu autism, mai ales dacă acesta nu a
ajuns la un anumit nivel pentru a înțelege limbajul și pentru a se putea exprima. De
asemenea, stresul poate apărea și din cauză că părinții copiiilor cu autism trebuie să fie
într-o permanentă vigilență și atenție la comportamentele agresive și cele stereotipe. În
al doilea rând, unii copii cu autism sunt foarte dependenți de cei din jurul lor și nu sunt
capabili să își îndeplinească propriile nevoi (Miles, Phetrasuwan, 2009).
Suferința psihologică pe care o resimt în special mamele se datorează și faptului
că acestea se concentrează foarte mult pe nevoile copilului și renunță la propriul timp
liber, acest lucru asociindu-se și cu depresie (Miles, Phetrasuwan, 2009).
Familiile copiilor cu dizabilități de dezvoltare experimentează rezultate
psihologice negative mai intense decât familiile copiilor tipici. Acest lucru se datorează
și faptului că aceștia au cheltuieli financiare mai mari, mai multe restricții în plan social
și un nivel de stres ridicat. De asemenea, părinții copiiilor cu autism experimentează un
stres mai ridicat decât părinții copiilor cu alte dizabilități. Severitatea autismului este
27
asociată pozitiv cu nivelul de stres pe care îl simte părintele. Nivelul de stres al
părinților copiilor cu autism mai depinde și de aria în care copilul are cele mai mari
probleme. Problemele comportamentale (un comportament agresiv, multe stereotipii)
sunt asociate cel mai adesea cu un nivel ridicat de stres (Lecavalier et al., 2006). Un
alt aspect în care se observă influența unui caz cu autism în familie este în echilibrul din
sistemul familial. Este important ca părinții să găsească mijloace de a lupta cu stresul.
Unul dintre ajutoare poate fi suportul social pe care acești îl primesc din partea celor
apropriați. Suportul social influențează nivelul de stres al părinților în funcție de genul
acestora. S-a constatat că la mamele copiilor cu autism suportul social se asociază cu un
nivel mai scăzut de stres în timp ce la tați, suportul social nu aduce nicio modificare în
ceea ce privește nivelul de stres resimțit de acesția (Boyd, 2002).
Cei mai puternici trei factori asociați cu stresul părinților unui copil cu autism
sunt: „grija pentru faptul că este o condiție permanentă, neacceptarea comportamentelor
copilului de către societate sau de către ceilalți membri ai familiei, nivelul foarte scăzut
al suportului social primit de către părințiˮ (Boyd, 2002, p. 208).
Suportul social primit de către părinți poate fi atât suport formal cât și suport
informal.
Suportul formal se referă la grupurile de sprijin la care părinții pot participa.
Acolo pot întâlni alți părinți cu copii cu probleme asemănătoare și se pot identifica într-
o anumită măsură. Modificările nivelului de stres sunt reduse în această situație, însă
părinții au raportat experiențe pozitive în urma întâlnirilor de grup (Boyd, 2002).
Suportul informal se referă la mediul psihosocial pe care îl au părinții. Cel mai
des suport informal este oferit de către partenerul de viață și de către membrii familiei.
Mamele copiilor cu autism care au beneficiat de un suport informal intens au raportat un
nivel mai scăzut al depresiei și o căsnicie mai fericită. Astfel, suportul primit este
asociat cu un nivel mai scăzut de stres și cu o atitudine mai pozitivă referitoare la copil,
în timp ce lipsa suportului duce la sentimente negative ale părinților, ajungându-se
uneori la situația de a duce copilul într-un centru specializat. (Boyd, 2002).
Nivelul stresului la părinții copiilor cu autism este mai ridicat decât la părinții copiilor
cu sindromul Down. Primii au un nivel mai ridicat al stresului, a anxietății, a depresiei
și a oboselii emoționale. Părinții copiilor cu autism au un nivel de stres mai mare și
legat de activitatea profesională desfășurată, puțin timp pentru activitățile de familie,
lipsă a unei spontaneități sau flexibilități, lipsa vacanțelor. Diferența de nivel de stres
28
dintre părinții care au un copil cu autism sever și cei care au un copil cu autism înalt
funcțional poate fi atât calitativă cât și cantitativă (Rao, Beidel, 2009).
Suportul social primit de părinți este asociat cu un număr mai redus de simptome
somatice și simptome depresive. Însă acceptarea suportului social din partea celorlalți
este dependent de locul controlului. Cei care au un loc al controlului extern eșuează în a
beneficia de suportul social primit. Mamele copiilor cu autism care nu suferă de
depresie și care au un loc al controlului intern întâlnesc mai puține probleme familiale.
Cei din urmă nu se văd ca având un control auspra problemelor pe care le intâmpină,
ceea ce duce la un nivel mai mare de stres (Dunn et al., 2001).
Importanța sentimentului de a deține un control aspra situațiilor este subliniată și
de cercetarea „Parenting stress and autism: The role of age, autism severity, quality of
life and problem behaviour of children and adolescents with autism”. Aceasta
analizează diferența dintre nivelul de stres resimțit de părinții copiilor tipici și părinții
copiilor cu autism în funcție de anumiți factori cum ar fi vârsta copilului, severitatea
autismului și problemele de comportament. Rezultatele arată că cel mai important factor
asociat cu un nivel ridicat de stres al părinților este hiperactivitatea copilului, cu
incapacitatea lor de a controla comportamentul acestuia. Hiperactivitatea a fost asociată
cu comportamentele repetitive si impulsivitatea ( Mcstay et al., 2013).
1.17 Avantajele punerii unui diagnostic:
prevenirea sau reducerea efectelor unor mecanisme compensatorii sau strategii
de ajustare
îndepărtarea grijii că ceilalți îl consideră nebun
este acceptat ca având diferențe față de experiența celorlalți
o schimbare pozitivă în așteptările celorlalți, acceptarea și suportul lor
mai multe complimente în locul criticii în ceea ce privește compentențele sociale
confirmarea confuziei și a epuizării în situațiile sociale
școlile pot accesa resurse ca să îl ajute pe copil și clasa
adulții pot accesa servicii de suport specializat pentru angajarea copilului sau
educația viitoare
o mai bună auto-înțelegere, auto-susținere și decizii mai bune privitoare la
carieră, prietenii și relații
29
un simț al identificării cu o cultură valorificată
persoana nu se mai simte defectă sau nebună
Dezavantajele punerii unui diagnostic sunt:
unii copii sau adulți se pot chinui pentru că au un diagnostic pus de psiholog sau
psihiatru
diagnosticul poate limita așteptările celorlalți care pleacă eronat de la ideea că o
persoană cu sindromul Asperger niciodată nu va fi capabilă să obțină la fel ca
ceilalți colegi succesul social, academic și personalˮ(Attwood, 2007, p. 34).
1.18 Strategiile de coping ale părinților copiilor cu autism
Strategiile de coping întâlnite la părinții copiilor care au diverse dizabilități sunt
diferite față de cele ale părinților cu copii neurotipici. Startegiile care sunt bazate pe
evitarea problemelor s-au dovedit mai puțin utile decât cele care se bazează pe
reîncadrearea pozitivă a evenimentelor. Aceste strategii sunt dependente de contextul și
de mediul în care părinții își desfășoară activitatea. Suportul social pe care aceștia îl
primesc afectează dezvoltarea strategiilor de coping. Deoarece stresul perceput de către
mame este mai intens decât cel perceput de către tați și strategiile de coping dintre
aceștia sunt diferite sau aceeași strategie este utilizată în moduri diferite. Strategiile pe
care mamele le folosesc sunt de regulă cele bazate pe centrarea pe problemă, incluzând
rezolvarea problemei, căutarea de suport, căutarea de sfaturi. În ceea ce privește
strategiile bazate pe emoții acestea sunt comune atât la mame cât și la tații copiiilor cu
autism, ambii încearcă să evite situațiile frustrante și folosesc negarea. Vârsta la care se
pune diagnosticul este importantă și de asemenea evoluția copilului în copilărie,
adolescență (Hastings et al., 2005).
Mamele care au un adolescent autist au mai multe probleme familiale, mai multe
dificultăți comportamentale și mai multe limitări a abilităților fizice. Simptomele care
oferă cea mai mare sursă de stres sunt deteriorarea în comunicarea verbală,
neuniformitatea în modul de funcționare a gândirii și deteriorarea în relațiile umane.
Acestea duc și la o deteriorarea a relației dintre părinți și o intimitatea mai scăzută.
Stresului i se adaugă și sentimentul de neputință și de incompetență ceea ce duce la
izolarea copilului și evitarea locurilor publice (Dunn et al., 2001).
30
Un sprijin important în cazul unor familii cu copii cu autism este urmarea unui program
psihoterapeutic de suport, program care poate să vină în sprijinul familiei pentru a face
față mai bine provocărilor zilnice și pentru a reuși să se mobilizeze în comportamentele
necesare pentru a-și ajuta propriul copil. Un model de reglare emoțională și cognitivă
este prezentat de Thomä și Kächele în Tratatul de psihanaliză contemporana (III)
(2011). Autorii vorbesc despre „modelul ciclic terapeutic” care presupune o
transformare atât la nivel emoțional cât și dezvoltarea unui coping cognitiv.
Acesta este format din patru modele:
1. „Modelul A „relaxing”, este caracterizat prin puțină emoție și puțină
abstracțiune. Deseori, descrie o stare a pacienților, în care aceștia se simt
detensionați sau nu abordează teme relative la boală.
2. Modelul B „reflecting”, caracterizează o stare în care pacienții reflextează fără
să fie totodată implicați emoțional. O mare cantitate de abstracțiune poate fi
evaluată și ca fiind expresia unei apărări, așa cum este aceasta descrisă de
mecanismele de apărare ale raționalizării și intelectualizării.
3. Modelul C „experiencing”, demonstrează o participare emoțională peste medie,
în timp ce abstracțiunea este puțin formată
4. În modelul D „connecting”, ambele variante sunt prezente peste medie.
Pacientul are acces la sentimente și poate, în același timp, să reflecteze la ele.
Acest model servește ca indicator în ședințele de terapie, respectiv în interiorul
unei ședințe singulare, pentru factori deosebit de importanți din punct de vedere
clinic. În terapiile orientate spre psihologia adâncurilor, apare predominant
atunci când pacienții perlaborează teme conflictuale și experimentează totodată
și un insight emoțional” (Thomä, Kächele, 2011, p. 376).
Tunali și Power (2002) în studiul „Coping by Redefinition: Cognitive Appraisals in
Mothers of Children with Autism and Children without Autism” analizează modul în
care mamele copiilor cu autism reușesc să facă față stresului determinat de creșterea
copilului. Studiul prezintă un număr de șapte ipoteze pe care le analizează din punct de
vedere statistic. Face comparație între două eșantioane, 29 de mame de copii cu autism
și 29 de mame de copii neurotipici. Cele șapte ipoteze reprezintă fiecare în sine o
modalitate de coping folosită de mame pentru a face față situației și a duce la bun sfârșit
responsabilitățile.
Ipoteza numărul unu, ipoteză confirmată, se axează pe ideea că mamele copiilor
cu autism nu pun așa mult accent pe carieră spre deosebire de mamele copiilor
31
neurotipici, punând accent pe abilitatea de a fi o mamă cât mai bună. Acest lucru se
datorează faptului că a avea grijă de un copil cu autism este mai solicitant și cuprinde
mai multe responsabilități iar serviciile sociale nu oferă îndeajuns suport.
Ipoteza numărul doi face referire la faptul că datorită bolii copilului părinții se
confruntă adeseori cu sentimente de respingere socială și de aceea este mai probabil ca
mama unui copil cu autism să fie mai mult implicată în activități recreaționale cu
membrii familiei decât să ia parte la diverse activități ale societății. Acest lucru este
valabil mai ales în familiile extinse.
Ipoteza numărul trei susține ideea conform căreia mama unui copil cu autism va
pune mai puțin accent pe petrecerea timpului liber decât mama unui copil tipic. Analiza
statistică arată o diferență între cele două grupuri, susținând ideea că accentul nu este
pus pe ceea ce oamenii din exterior cred despre comportamentul copilului în cazul
mamelor copiilor cu autism.
Ipoteza patru susține că în cazul copiilor cu autism mamele nu pun accentul pe
ceea ce oamenii din exterior spun despre copilul lor, au propriile seturi de standarde pe
care le aplică, fără a ține cont de regulile care sunt impuse în mod general.
Ipoteza cinci pune accentul pe relația dintre soți. Spre deosebire de mamele
copiilor neurotipici care acordă mai mult timp soțului, mamele copiilor cu autism nu vor
pune accent pe timpul petrecut cu partenerul ci vor insista asupra rolului de părinte pe
care îl au de îndeplinit. Deși ambele grupuri au pus accentul pe importanța intimității
dintre parteneri în cazul mamelor copiilor cu autism îndeplinirea rolului de părinte
constituie o sursă mai mare de stres decât petrecerea timpului liber.
Ipoteza șase spune că mamele copiilor cu autism au un nivel al toleranței mai
mare decât mamele copiilor tipici. Acest lucru se datorează faptului că prima categorie
nu poate prezice comportamnetul copilului și mai ales nu așteptările în ceea ce privește
viitorul acestuia sunt nesigure. În acest caz diferențele dintre cele două eșantioane nu
sunt semnificative.
Ultima ipoteză se referă la satisfacția de viață pe care o au mamele copiilor cu
autism în funcție de cele menționate anterior. Nu s-au găsit diferențe semnificative
statistic în ceea ce privește cele două eșantioane (Tunali, Power, 2002).
32
2 CAPITOLUL 2. COMPORTAMENTUL AUTO-STIMULATIV
”Realitatea unei persoane cu autism este o confuzie interactionand cu evenimente,
oameni, locuri, sunete si privelisti…. Setarea rutinei, a timpului, a anumitor rute si
ritualuri, ajuta la obtinerea ordinii intr-o viata insuportabil de haotica. Incercarea de a
pastra totul la fel reduce o parte din teribila teama.”
– Haulin 2004
2.1 Caracterisitici generale
Comportamentul auto-stimulativ este o problemă comună a indivizilor cu
retard și autiștilor (kaufman and Levitt, 1965). Se consideră aceste comportamente,
interese și activități ca fiind caracteristicile necesare pentru diagnosticarea tulburării
autistice, a celor cu sindromul Asperger și ca o caracteristică posibilă în tulburarea de
dezvoltare pervazivă (APA, 2000).
În literatura de specialitate privind autismul, comportamentul repetitiv și
stereotip se referă în general la o gama largă de comportamente, inclusiv stereotipii,
ritualuri, compulsiuni, obsesii și utilizarea repetitivă sau stereotipică a limbajului.
Turner in anul 1999 a subdivizat aceasta gamă largă de comportamente repetitive si
stereotipe in obiceiuri slabe, caracterizate prin repetarea mișcărilor incluzând
dischinezii, mișcări stereotipe, manipularea repetitivă a obiectelor, forme repetitive,
auto-agresivități și obiceiuri superioare, comportamente care includ atașamentul față de
obiecte, limbajul repetitiv și interese circumscrise. El a sugerat că obiceiurile slabe au
fost asociate cu niveluri de dezvoltare mai scăzute, în timp ce obiceiurile superioare sunt
susceptibile de a fi observate la persoanele cu abilități cognitive superioare.
Această categorie de comportamente este foarte largă, include stereotipurile
motorii (de exemplu utilizarea repetitivă – rotirea roților a unei mașini de jucărie),
interese senzoriale neobișnuite (linsul obiectelor), preferința pentru rutine sau ritualuri
nefuncționale (sa meargă pe același drum către gradiniță/școală, să mănânce cu aceeași
lingură) sau un interes adecvat în ceea ce privește conținutul, dar neobișnuit în
33
intensitatea și natura circumscrisă (de exemplu, cunoașterea detaliilor foarte specifice
despre trenuri).
Comportamentele senzoriale nu fac parte oficial din criteriile de diagosticare a
comportamentelor repetitive sau din sistemele de clasificare DSM-V, sau Clasificarea
Internationala a Tulburărilor (ICD) 10. Cu toate acestea interesele senzoriale
neobisnuite sunt evaluate cu ajutorul instrumentelor de diagnostic, cum ar fi Autism
Diagnostic Interview- revizuit ( ADI-R) (Lord, Rutter, & Le Couteur, 1994).
În studiile privind copiii foarte mici este important să diferențiem comportamentele
repetitive si rituale față de acele comportamente care apar la cei mici în mod obișnuit
(Evans et al., 1997). Într-o reviziure recentă a studiilor privind dezvoltarea timpurie a
stereotipurilor care nu sunt specifice copiilor cu TSA. Symons, Sperry, Dropik si
Bodfish (2005) au subliniat că este încă neclar ce trăsături ale comportamentului
repetitiv sunt considerate atipice în comparație cu cele obișnuite care apar la copiii în
curs de dezvoltare. Gardenier, MacDonald si Green (2004) evidențiază faptul că, prin
însăși natura lui, acest comportament auto-stimulator apare, de obicei ca un episod care
constă în numeroase repetări și are o durată discernabilă.
În ciuda faptului că aceste comportamente sunt considerate o trăsătură
esențială a TSA-ului, ele au fost privite cu mai puțin interes fața de domeniile de
interacțiune si comunicare socială. Auto-stimularea poate fi concepută, cel puțin în
prezent ca și rezultatul deficitelor sociale și de comunicare ale TSA-ului. Cu toate
acestea, există unele dovezi că aceste comportamente pot fi prezente și la persoanele cu
TSA, cu capacitate de a socializa și de a comunica, cel puțin într-o oarecare măsură.
Copiii cu autism înalt funcțional sau cu Tulburarea Asperger, care au tulburări sociale
relativ ușoare si limbaj fluent, pot totuși să aibă un comportament auto-stimulator care îi
afectează semnificativ (Walker et al. 2004).
2.1 Comportamentul repetitiv și stereotip este prezent la copii foarte mici cu
autism?
Exista o noțiune predominanta în literatură că acest comportament este mai
puțin frecvent la copii cu autism foarte mici și tind să apară mai târziu decăt simptomele
din domeniul social sau de comunicare. Această noțiune a apărut din studiile care au
urmărit stabilitatea diagnosticului copiilor inițial diagnosticați între doi și trei ani si
urmăriți după cea de a treia lor zi de naștere (Moore & Goodson, 2003) , la fel ca și
34
studiile asupra copiilor de doi ani utilizând raportul părinților (Cox et al., 1999) și
analiza casetelor video de acasă (Werner & Dawson, 2005). Lord (1999) a raportat o
apariție a comportamentului stimulator la copii cu autism din al treilea sau al patrulea an
de viață. În cel de-al treilea an, copiii cu TSA se deosebesc semnificativ de copiii cu
întarziere de dezvoltare.
Moore and Goodson (2003) au observat o creștere a comportamentului auto-
stimulator la douăzeci de copii cu TSA între 2 ani și 10 luni și până la patru, cinci ani.
Acest lucru s-a datorat creșterii intereselor circumscrise, preocupărilor neobișnuite,
constrângerilor si ritualurilor, mișcarile stereotipe ale mâinilor și degetelor, utilizarea
repetitivă a obiectelor, deși schimbările în scorurile comportamentelor individuale nu au
fost semnificative din punct de vedere statistic.
2.2 Interacțiunea socială si comportamentul auto-stimulator
Auto-stimularea cauzează nenumarate dificultați pentru persoanele cu autism.
Pentru că este considerat un comportament ciudat poate crea stigmatizare socială ceea
ce duce la reducerea posibilităților de interacțiune cu colegii (Durand and Carr 1987),
poate împiedica includerea in unitațile educationale și academice (Koegel and Covert
1972) si in jocuri (Nuzzolo-Gomez et al. 2002). De asemenea, copilului îi este greu să
se angajeze în sarcini de învațare, din cauza acestui comportament (Morrison and
Rosales-Ruiz 1997).
Ceea ce se întâmplă în mediul copilului poate face că auto-stimularea să se
mențină sau să se reducă. Interacțiunea cu cei din jur și mai ales cu membrii familiei
este un factor foarte important ce determină ca acest comportament să apară mai
rar. (Brusca et al. 1989). Învățarea unei abilități cum ar fi comunicarea
funcțională, (Durand and Carr 1991); cititul cărților sau joaca, (Nuzzolo-Gomez et al.
2002) poate fi de asemenea utilă în reducerea comportamentului repetitiv.
Un alt factor ce poate ajută în reducerea acestui comportamnent este intervenția
de auto-monitorizare, în care individul este învățat să discrimineze și să asimileze
apariția sau neaparitia unui comportament țintă. Acest lucru pare să fie de ajutor la
creșterea comportamentelor dorite și diminuarea a celor nedorite. (Kamps and
Tankersley 1996).
35
Auto-monitorizarea sporește independența și încurajează auto-controlul, calități ce sunt
dese ori trecute cu vederea în alte abordări de intervenție.
În general, această intervenție a fost utilizată cu copii cu autism pentru a reduce
comportamnetul stereotip (Koegel and Koegel 1990), stimularea jocului adecvat
(Stahmer and Schreibman 1992),stimularea utilizării abilităților în viață de zi cu zi
(Pierce and Schreibman 1994) și creșterea comportamentului țintă. (Callahan and
Rademacher 1999).
Puține studii au examinat că utilizarea auto-gestionării poate duce la creșterea și
menținearea interacțiunii sociale la studenții cu autism (Morrison et al. 2001). Această
intervenție a rezultat o frecvență mai mare a interacțiunilor sociale între membrii
grupului și o creștere a inițiativelor sociale de către stundentii cu autism. Intervențiile de
auto-monitorizare au demonstrat, de asemenea o creștere a răspunsului variat în joc și în
limbajul social (Newman et al. 2000) și o scădere a comportamentului nepotrivit
(koegel et. al 1992).
Investigațiile privind relația dintre interacțiunea dintre colegi și comportamentul
auto-stimulator sunt puține, dar o mică parte din literature sugerează că este un
angajament social care scade comportamentele repetitive. Într-o investigație a unei
intervenții congnitiv-comportamentale concepute penru a sporii funcționarea social-
comunicativă a copiilor cu autism, Bauminger (2002) a observant o creștere a unei
varietăți de comportamente pro-sociale. În plus, participanții au inițiat probabil mai
puține comportamente repetitive în urmă intervenției.
În urmă a două studii de intervenție, Lee și Odom (1996) și Lee (2007) au constatat că
atunci când colegii fără dizabilități au creat o interacțiune socială și copii cu autism și-
au sporit angajamentul social, a rezultat scăderea colaterală ale comportamentele
stereotipice.
2.3 Comportamentul repetitiv și stereotip în alte tulburări.
Comportamentul auto-stimulator este o caracteristică comună a unui număr de
alte tulburări de neurodezvoltare (de exemplu, sindroamele Rett, Fragile X, Prader-
Willi) cu sau fără un defect genetic identificabil. În unele cazuri, aceste tulburări de
neurodezvoltare includ expresia altor trăsături autiste sau un comportament asemănător
36
autismului ( de exemplu, sindromul X fragil) (Bodfish et al. 2000). Mai mult decât atât,
comportamentele repetitive și ritual fac parte de asemenea din fenotipul alor turburari la
nivelul sistemului nervos central, incluzând tulburarea obsesiv-compulsivă, sindromul
Tourette, schizofrenie, Alzheimer și demență (Shigenobu et al., 2002). Alte condiții,
inclusive orbirea congenital (Fazzi et al., 1999) și predispunerea scăzută la viață socială
(Carlson, 1997) sunt, de asemenea asociate cu comportamente repetitive. Acesta
fenomenologie, privind o serie de afecțiuni clinice, are implicații și provocări
importante pentru identificarea mecanismelor patofiziologice ale comportamentului
repetitiv și ritual în autism.
O implicare evidență este că comportamentul repetitive apare probabil din cauza
multiplelor etiologii sau din cauza surselor SNC. O altă implicare evidență este că un
astfel de comportament, dat fiind complexitaeta și eterogenitatea acestuia, este mediat
de circuite complece care pot fi disregulate printr-o serie de perturbații disparate ( de
exemplu, deprivarea socială timpurie).
2.4 Comportamentul repetitiv și ritual și dezvoltarea
Orice considerație a fiziopatologiei comportamentului repetitive în autism
trebuie să țînă cont de ubicuitatea comportamentului repetitive și ritual în dezvoltarea
normativă (Evans et al., 1997). De-a lungul copilăriei timpurii, copiii se angajează într-o
serie de comportamente motorii repetitive ( de exemplu, oscilarea, balansarea,
înclinarea) și comportamente compulsive și ritualice ( insistent asupra anumitor
îmbrăcăminți sau alimente, ritualuri de culcare ( Leekam et al., 2007).
Thelen (1979) a arătat, de exemplu că sugarii s-au angajat într-o mare varietate de
comportment ritmice repetitive, care au atins o frecvența maximă la vârstă de 24 de luni
și au consumat aproximativ 40% din timpul lor. În anii preșcolari, copiii încep să
manifeste comportamente repetitive mai compleze, caracterizate printr-o ridigitate sau
inflexibilitate surprinzătoare. Ei pot manifestă o insistent asupra identității, a rigididatii
în termeni de placer și nemulțumiri, ritualizarea activităților zilnice (Evans, 1997).
Atașamentul la un obiect favorit și perseverență asupra anumitor gânduri și subiecte
sunt, de asemenea, frecvente la preșcolari.
37
De obicei, copiii în curs de dezvoltare prezintă și interese intense, restrânse.
Aceste interese intense pot apărea încă de la vârstă de 2 ani și pot veni în atenția
membrilor din afară familiei (DeLoache, 2007).
Symons și Colab (2005) au subliniat faptul că se știe foarte puțin despre cursul de
dezvoltare a comportamentelor repetitive la copiii cu risc de autism. Momentul de
dezvoltare a tranziției de la comportamentul repetitive normative la cel pathologic nu a
fost examaminat și nici nu există mecanisme biologice și de mediu care să medieze
această tranziție și persistent a comportamentului repetitiv.
2.5 Specificitatea comportamentului repetitiv si ritual in autism
O întrebare importantă de luat în considerare este dacă indivizii cu TSA au un
model unic de comportament repetitive și dacă această implică o patofiziologie
diferențiată.
Se știe că acești copii cu TSA cu vârstă cuprinsă între optsprezece și douăzeci și patru
de luni prezintă un comportament auto-stimulator mai frecvent și cu o durata mai lungă
decât cei cu dizabilități intelectuale sau decât cei tipici. (Watt, 2008).
Bodfish și colaboratorii săi (2000) aau evaluat apariția unor topografii specifice ale
comportamentelor repetitive, precum și severitatea lor la persoane cu dizabilități
intelectuale cu și fără autism.
Apariția fiecărei categorii de comportament, cu excepția dischineziei, a fost mai
frecventă în grupul de subiecți cu autism. În plus, subiecții cu autism au prezentat un
număr mai mare de stereotipii și evaluări semnificativ mai mari ale severităților
stereotipurilor și ale auto-agresivității.
Rutinele și ritualurile par să se producă cu o rată mult mai mare la copiii cu
autism decât la cei care vârstă mintală este egală cu vârstă cronilogica (Lord, 1996).
Szatmari et al (1989) au declarat că insistența asupra intereselor circumscrise este mult
mai frecvența la persoanele cu autism înalt funcțional decât la subiecții sub control
social psihiatric. Astfel, apariția frecventă și într-un grad înalt al acestui comportament
face să se distingă autismul de alte tulnurari (Lam, 2008). Comportamentul repetitive nu
este însă specific autismului și niciun tip de comportament auto-stimulator nu
este patognomonic pentru autism.
38
2.6 Tratamentul comportamentului repetitiv
De-a lungul timpului au fost depuse eforturi foarte mici penru a dezvoltă
tratamente comportamentale sau farmacologice pentru comportamentele repetitive în
tulburările de neurodezvoltare. Boyd et al. (2012) a revizuit intervențiile
comportamentale pentru comportamentul auto-stimulator la persoanele cu TSA,
concluzionând că domeniu nu are o cercetare programatică menită să abordeze întreagă
gamă de comportamente caracteristice TSA-ului și altor tulburări asociate. Deoarece
multe forme de comportament auto-stimulator pot implica o întărire automată
(comportamentul de auto-agresivitate), intervențiile antecedente ( de exemplu,
modificarea mediului, predarea comportamentelor incompatibile adaptive) sunt frecvent
utilizate. Există totuși dovezi care susțin că sunt eficiente atât abordările bazate pe
consecintem cât și cele pe antecedent pentru a reduce acest comportament (Rapp și
Vollmer 2005), precum și consecvență (Boyd et al., 2013).
O literature restrânsă, dar convingătoare a demonstrate empiric faptul că este posibil să
se formeze un comportament variabil și flexibil folosind procedurile de întărire
(Neuringer, 2004).
Promovarea dezvoltării flexibilității și a variabilității comportamentului poate fi
o abordare mai eficientă și generalizabila decât tratarea unui anumit comportament
repetitiv. Mai mult decât atât această abordare poate avea un impact important asupra
dezvoltării creierului și a comportamentului atunci când este realizată la copii foarte
mici cu tulburări de neurodezvoltare.
Există puține intervenții farmacologice cu eficacitate pentru tratamentul
comportamentului repetitiv în tulburările de neurodezvoltare. (Tanimura et al., 2011).
Medicamente prescrise frecvent cum ar fi inhibitorii selective ai recaptarii serotoninei,
s-au dovedid a fi lipsiți de eficacitate pentru reducerea comportamentului auto-
stimulator al persoanelor cu TSA mai mult decât atât prezintă și efecte adverse
semnificative ( Carrasco et al., 2012). Deși antipsihoticele au fost raportate că au o
anumită eficacitate, în mod normal ele ar fi utilizate pentru a trata comportamentul
iritabilitatii, care nu este cel auto-stimulator. În plus, antipsihoticele atipice sunt asociate
cu un câștig semnificativ în greutate și, posibil, cu un sindrom metabolic și are puține
dovezi de eficacitate pentru comportamentele repetitive.
39
3 CAPITOLUL 3. NOȚIUNI ALE STRESULUI.
3.1 Definiții
Stresul este definit ca: „o stare de amenințare a homeostaziei, care este restabilită de un
repertoriu complex de răspunsuri psihologice și comportamentale ale organismuluiˮ
(Chrousos, n.d.). Aceste răspunsuri ale organismului pot fi neadecvate și nu duc la
restabilirea homeostaziei sau pot fi excesive și prelungite. În aceste cazuri nu este
obținută o stare sănătoasă și poate să intervină patologia.
Stresul reprezintă schimbarea stării psihice și emoționale de bine care copleșeste
capacitatea de coping. Unele experiențe cu o anumită cantitate de stres sunt necesare
pentru dezvoltare, în timp ce altele pot avea efecte toxice (Gunnar et al., 2009).
Stresul sau stresorii se referă la orice cerere socială, de mediu sau internă care
cere individului să își ajusteze patternurile uzuale de comportament. Termenul de
„reacție de stresˮ se referă la starea de excitare psihologică sau emoțională, care de
regulă rezultă din modul în care este percepută cererea (Thoits, 1995).
Ca stresori pot fi evenimentele din viață, grijile zilnice care dau bătăi de cap, bolile
cronice. Evenimentele de viață sunt reprezentate de schimbările majore care cer o
schimbare majoră a comportamentului cum ar fi un divorț, nașterea unui copil (Thoits,
1995).
Selye oferă ca definiție a stresului orice răspuns al corpului la orice cerere. Stresorul
este agentul care produce stres în orice moment. Sindromul general de adaptare se referă
la dezvoltarea cronologică a răspunsului la stresori atunci când acești acționează o
perioadă îndelungată de timp. Cuprinde trei faze: reacția inițială în momentul când
acționează stresorul, stadiul de rezistență și stadiul de epuizare (Selye, 1976).
„Conceptul de stres a fost introdus în anii 1920 de medicul Walter Cannon, de la
Universitatea Harvard. Cannon era interesat de modul în care reacționează organismul
în situații deosebite, prin modificări organice. În situațiile foarte tensionate, animalele
determină creșterea ritmului cardiac și respirator, a tensiunii musculare, a transpirației și
o activitate intestinală redusă…Sistemul nervos autonom guvernează contracțiile
musculare ale respirației și inimii, și se împarte în două ramuri:simpatic și parasimpatic.
Sistemul nervos simpatic este reglat de hipotalamus, un centru de comunicare deosebit
de important al creierului, care orchestrează modificările din restul corpului. Activitatea
simpatică duce la eliberarea de adrenalină și noradrenalină din glandele suprarenale și
40
dinspre terminațiile nervoase, iar acești hormoni împreună cu semnalizarea neuronală
vor influența apoi bătăile inimii și respirația, precum și alte aspecte ale corpului. Pe de
altă parte, sistemul parasimpatic contracarează în mare parte sistemul nervos simpatic,
și este asociat cu starea de relaxare, cu bătăile reduse ale inimii, tensiunea arterială
scăzută și digestie crescută. Cannon credea că adrenalina este hormonul de urgență, iar
noradrenalina cel zilnic, deși această distincție simplistă a fost infirmată de atunci
încoace” (Leader, Corfield, 2012, p. 69-70).
„Sistemul de răspuns la stres descoperit de Selye este cunoscut sub denumirea de axă
hipotalamo-hipofizoadrenală (HPA). Atunci când există o situație amenințătoare,
hipotalamusul din trunchiul cerebral eliberează hormoni pentru a stimula glanda
pituitară, de mărimea unui bob de mazăre, situată sub el. În continuare, glanda pituitară
va secreta o cantitate mare de hormoni, inclusiv ACTH (corticotropină). Acesta ajunge
la glandele suprarenale aflate deasupra rinichilor, care eliberează o gamă diferită de
hormoni ce acționează asupra diferitelor sisteme ale organismului. În acest moment se
eliberează și o clasă de hormoni cunoscuți sub denumirea de glucocorticoizi, care au
fost studiați în mod deosebit în cercetările stresului. Cortizolul este unul dintre cei mai
studiați glucocorticoizi, unul dintre rolurile sale fiind acela de a transforma aportul de
energie într-o formă ce poate fi folosită rapid de către mușchi. În timp ce sistemul
nervos simpatic acționează imediat ca răspuns la acțiunea stresului, axa HPA durează
câteva minute pentru a acționa, efectele sale fiind resimțite uneori și după zile sau
săptămâni de la evenimentul stresant. În genral, prezența acestor hormoni este urmărită
pentru a determina dacă poate fi diagnosticată starea de stres”( Leader, Corfield, 2012,
p. 71).
Afirmația lui Selye „Mai important decât ceea ce ni se întâmplă este cum trăim
ceea ce ni se întâmplă” sugerează importanța perspectivei subiective asupra
evenimentelor pe care le trăim. Aceleași evenimente pot declanșa reacții diferite la
persoane diferite sau chiar reacții diferite la aceeași persoană în momente diferite ale
existenței sale. Aceste reacții depind de capacitățile fiecăruia de a face față stresului, de
evenimentele anterioare trăite, de traumele suferite. Afirmația lui Selye este susținută de
acesta prin următoarele idei:
Stresul nu este:
-tensiune nervoasă. Reacțiile de stres apar la unele animale și chiar la plante, deși nu au
sistem nervos. Se poate produce și în situații de anestezie, la pacienții care sunt
inconștienți
41
-o descărcare a hormonilor din măduva suprarenală. O descărcare a adrenalinei se
observă frecvent în stresul acut și afectează întreg corpul dar nu are un rol în bolile
inflamatorii generale.
-rezultatul non-specific doar al evenimentului în sine. Activități normale sau plăcute pot
produce stres fără a deteriora organismul
-nu este doar deviația de la starea de homeostazie a organismului. Funcționările
biologice ale corpului cum ar fi percepția luminii sau a sunetului, contracția mușchilor
duc la modificări ale stării de homeostazie a organismului, fiind asociate cu o activitate
vitală crescută și nu cu stresul
-ceea ce cauzează o stare de reacție. Stresorul este cel care duce la o stare de reacție și
nu stresul
-o reacție la un lucru concret, specific. Poate fi produs de orice agent sau factor
-de evitat în orice situație. În unele situații stresul ajută la creativitate și la atingerea
scopurilor propuse.
-nu poate și nu este de dorit să fie evitat. Fiecare trece prin diferite grade de stres și
evitarea lui în totalitate este imposibilă (Selye, n.d.).
2. evolutia stresului
Lazarus consideră stresul ca o subcategorie a emoțiilor și afirmă: „A cunoaște că
un individ se simte anxios, furios, trist, vinovat, fericit sau plin de speranțe în contact cu
un stimul este mult mai util decât să știm că el este amenințat sau stimulatˮ ( Lazarus,
1993)
3.2 Modelul fiziologic al stresului
Canon vorbește despre reacția de stres ca o reacție de urgența pe care o are
organismul la diferite stimulări din exterior. Aceasta reacție poate fi de două feluri, una
ce presupune acțiunea și cealaltă ce presupune fuga.
Stresul descris de Selye este definit ca „o stare a organismului manifestată prin reacții
nespecifice ca răspuns la agen ți perturbanțiˮ. El denumește stresul biologic ca „sindrom
general de adaptareˮ și îi descrie trei faze: reacția de alarmă, stadiul de rezistență,
stadiul de epuizare (Băban, 1998, p. 17).
Caracteristicile stadiilor sindromului general de adaptare sunt: (după H. Selye, 1983)
„Reacția de alarmă:
42
Intensificarea activității simpatoadrenale
Eliminarea masivă de hormoni corticosuprarenali, în special cortisol
Rezistența generală a organismului scade sub medie
Hemoragii gastrointestinale
Involuția timusului
Creșterea permeabilității membranelor celulare
Reducerea tonusului muscular
Creșterea presiunii arteriale, a frecvenței cardiace
Hipotermie, hipoglicemie
Inhibiția SNC
Predominarea fenomenelor de catabolism
Stadiul de rezistență:
Adaptarea atinge nivelul optim
Predominarea proceselor anabolice, de sinteză în glanda corticosuprarenală
Stadiul de epuizare:
Rezistența scade din nou sub medie
Funcțiile corticoadrenale se reduc iar cele meduloadrenale se intensifică
Prevalează fenomenele de uzură și distrofie, echivalente în parte cu cele din
senescență
Poate surveni colapsul sau moarteaˮ
Un lucru important de menționat este distincția dintre eustres și distres pe care
Selye o face. Cele două noțiuni se aseamănă datorită faptului că produc o schimbare în
starea naturală a organismului dar se și deosebesc prin gradul de activare a
organismului.
Caracteristicile eustresului și distresului (Băban, 1998)
Stimulare optimă, activare
Menține echilibrul fizic și psihic
Efecte stimulante, de antrenare și adaptare
Reacție acută
Activare fazică, de scurtă durată
Distresul:
Solicitare intensă, prelungită, supraîncărcare
43
Induce modificări fiziologice și fiziopatologice
Efecte de încordare și tensionare, de dezadaptare
Reacție cronică
Activare tonică, de lungă duratăˮ
Astfel, modelul fiziologic al stresului elaborat de Selye devine un punct de plecare
pentru viitoarele cercetări și teorii. Frankenhaeuser (1980) face legătura între
patternurile de răspuns la stres și trasăturile psihologice ale persoanei. El susține că în
momentul în care stresul activează atât adrenalina cât și cortisolul iau naștere trăiri
negative, în timp ce atunci când este activată doar adrenalina apar trăiri pozitive.
Secreția de adrenalină este diferită în funcție de gen și în funcție de vârstă. De exemplu,
un bărbat și un băiat de vârstă școlară vor avea mai multă secreție de adrenalină decât o
femeie. În momentul în care este secretat cortisolul apare o stare de distres și persoana
este caracterizată de insatisfacție, nesiguranță, o impiedică să realizeze și să preia
controlul asupra activității.
Reacția la stres este influențată și de tipul de personalitate. Astfel, cei care au un
tip de personalitate dominant au o reacție la stres de tipul luptă sau fugă spre deosebire
de cei care au un tip de personalitate subordonat iar reacția lor la stres este de tipul pasiv
și de supunere. Cel de-al doilea comportament este mai dezavantajos decât primul
Reacțiile la stres sunt atât emoționale, comportamentale, fiziologice și cognitive.
Băban (1998) enumeră reacțiile care pot apărea în timpul unei situații stresante.
,,Reacțiile fiziologice implică:
Sistem scheleto-muscular: tensiune musculară, ticuri, bruxism, fasciculații,
dispnee, hiperventilație
Sistem cardiovascular: tahicardie, aritmii, presiune arterială crescută
Sistem gastrointestinal: spaloree, uscăciune, intensificarea tranzitului
gastrointestinal
Sistem neuroendocrin: nivelul scăzut de CA și Co în sânge și urină,
betaendorfine, testosteron, pirolactină, hormonul creșterii, colesterol, acizi grași liberi
Sistem imun: modificări la nivelul imunoglobinei IgA, IgE, IgG, IgM; celulelor
naturalo ucigătoare proliferarea limfocitelor incluse de substanțe mitogene, titru de
anticorpi la virusul latent Epstein-Barr
Nivel dermal: modificări în conductanța electrică a pielii, a potențialului electric,
hipertranspirație
44
Reacții emoționale:
Frustrare, ostilitate, anxietate, tensiune, nervozitate, neliniște, depresie,
demoralizare, insatisfacție, sentiment de neputință, autoevaluare negativă, labilitate,
culpabilitate, alienare
Reacții cognitive:
Deteriorări ale memoriei de scurtă durată și lungă durată, scăderea gradului de
concentrare, creșterea ratei de erori și confuzii, scăderea capacității de decizie, de
planificare și organizare, căutare redusă de informații, evitare saunegare, inhibiții și
blocaje, creativitate redusă, ideație obsesivă și irațională, toleranță redusă la criticism
Reacții comportamentale:
Scăderea performanței, instabilitate și fluctuație profesională, absenteism,
evitare/evadare, pasivitate/agresivitate, intoleranță/dezacord, deteriorarea relațiilor
interpersonale, accidente, răspuns „totul sau nimic ˮ, excesul sau pierderea apetitului,
insomnii, utilizare crescută de alcool, tutun, cafea, tranchilizante, suicidˮ
Consecințele stresului pot fi atât la nivel particular cât și la nivel global. La nivel
particular acesta afectează unul din nivelele funcționale ale organismului în timp ce la
nivel global îi afectează întreaga dezvoltare și funcționare, confortul fizic și starea de
sănătate. Aceste consecințe apar în urma mai multor situații stresante, în care individul
reacționează conform unor patternuri proprii, și nu apare doar în urma unei singure
situații stresante (Băban, 1998).
3.3 Modelul cauzal si teoria stimurilor
Cea de-a doua teorie a stresului pornește de la ideea că fiecare persoană are o capacitate
înnăscută de rezistență la stres, o anumită tolerență iar când acest punct este depășit
atunci apare reacția de stres. Acest model ajută la înțelegerea rolului structurilor sociale
în generarea de stresori, însă limita sa este dată de faptul că susține că între factorii de
stres și reacția de stres este o relație unilaterală. Astfel, un anumit factor va duce la o
anumită reacție, lucru care exclude diferențele interindividuale în ceea ce privește
reacția la stres. Un anumit stimul poate declanșa reacții diferite la același individ și la
indivizi diferiți (Băban, 1998).
45
3.4 Modelul interactional al stresului si teoria tranzactionala
Lazarus și Folkman oferă o definiție a stresului din perspectiva analizei tranzacționale:
„stresul este o relație particulară între persoană și mediu, în care persoana evaluează
mediu ca impunând solicitări care exced resursele proprii și amenință starea de bine,
evaluare ce determină declanșarea unor procese de coping, respectiv răspunsuri
cognitive, afective și comportamentale de feed-backurile primiteˮ (Lazarus și Folkman,
1984).
Teoria tranzacțională cuprinde 4 elemente importante ce ajută la definirea
stresului: interacțiunea sau tranzacția, sistemul cognitiv, evaluarea și copingul.
Tranzacția se referă la relația pe care o are persoana cu mediul înconjurător, între
cerințele ce vin din partea mediului și propriile scopuri. Astfel, Lazarus consideră că un
anumit obiect sau o anumită situație nu este un factor de stres în sine, ci acesta devine
factor de stres numai în relație cu individul și când această cerință nu corespunde
propriilor nevoi. Se creează o discrepanță între starea actuală a subiectului și cea dorită.
Sistemul cognitiv pune în evidență faptul că stresul creat de o anume situație se
datorează evaluării cognitive a acesteia și a resurselor de a-i face față. Schema cognitivă
a persoanei se dovedește a fi mai importantă decât nivelul activării fiziologice în cazul
unei situații ce necesită generarea unor răspunsuri adaptate și adecvate.
Evaluarea se referă la procesul continuu de căutare și monitorizare de informații
din mediul înconjurător, caracteristică specifică atât animalelor cât și oamenilor.
Evaluarea cuprinde atât evaluarea primară cât și evaluarea secundară. Evaluarea primară
se realizează atunci când situația evaluată are o semnificație sau nu pentru confortul
persoanei. Acestă semnificație constă într-o stare emoțională neutră sau pozitivă.
Evaluarea secundară presupune găsirea strategiilor și a alternativelor de care persoana
dispune pentru a face față situației. Cele două evaluări se desfășoară ca un proces
continuu. În unele situații, are loc și procesul de reevaluare, atunci când subiectul pune
în aplicare o activitate de coping și apar noi informații despre schimbările interne și
externe. Procesul de evaluare este susținut și de factori emoționali și motivaționali
(Băban, 1998).
Evaluarea este determinată de două categorii de factori: situaționali și personali. Factorii
situaționali se referă la noutatea, severitatea, ambiguitatea, iminența, durata,
predictibilitatea stimulilor. Evaluarea situației ca amenințătoare sau problematică este
46
determinată în principiu de șase tipuri de condiții: 1. Amenințarea integrității fizice; 2.
Anticiparea eșecului a cărui consecințe duce la o trăire negativă; 3. Autodezaprobarea
eșecului; 4. Dezaprobarea din partea celorlalți pentru neconfirmarea expectanței; 5.
Destabilizarea lumii personale, sociale și culturale a persoanei; 6. Interferarea acțiunii
altora cu valorile și convingerile personaleˮ (McGrath, 1970).
Copingul se referă la efortul pe care îl face persoana respectivă pentru a face față
solicitărilor impuse de mediu. Definiția oferită de Lazarus și Folkman a copingului
subliniază patru trăsături esențiale ale acestuia: „a) rolul proceselor cognitive și al
acțiunii; b) copingul este întotdeauna un proces de tranzacție între persoană și mediu,
deci implică schimbări calitative și cantitative continue ale acestui raport; presupune de
asemenea și intercondiționări reciproce între coping, evaluare și emoție; c) face
distincția între mecanismele de ajustare și cele înnăscute de adaptare, fiind necesar
efortul; și d) subliniază existența formelor eficiente și mai pu țin eficiente de copingˮ
(Lazarus și Folkman, 1984)
3.5 Adaptarea la stres in functie de schemele cognitive
Schema cognitivă este „o organizare funcțională la nivel mental care se
constituie ca urmare a modului în care persoana selectează, păstrează, interpretează și
folosește informația din și în experiențele trăiteˮ. De asemenea, „schema cognitivă
ghidează totodată procesarea noilor informații obținute din mediu și punerea în acord a
acestora cu informațiile anterior stocate. Structurile cognitive optează în sensul
furnizării de semnificații personale, de motivație și întăriri anterioare, orientează spre
anumite scopuri și comportamente, anticipează efectele acțiunii.ˮ
Autoeficacitatea reprezintă propria credință a unei persoane că poate face față
unei situații problematice prin mobilizarea resurselor. Uneori nu este suficient ca
persoana să dețină informații depsre modul de rezolvare a unei situații ci este important
și propria convingere în capacitățile sale. Autoeficacitatea mediază relația dintre
cunoștințele deținute și acțiune .
„Autoeficacitatea percepută poate fi definită ca o anticiparea a rezultatelor pozitive în
acțiunile întreprinse datorită cunoștințelor și abilităților posedate. Percepția propriei
47
competențe modifică și percepția eșecului sau a performanței reduse. Cu cât
autoeficacitatea este mai accentuată cu atât nivelul de aspirație vizând atingerea
scopurilor propuse este mai înalt.
Mobilizarea efortului cognitiv și motivațional este dependent de cum persoana percepe
probabilitatea realizării succesului sau a eșecului. Acesta este influențat și de emoțiile
pozitive sau negative ce apar în urma anticipării succesului sau a eșecului dar și de
faptul că persoanele care se cred ineficace își limitează comportamentele și nu reușesc
să se implice în sarcină
Evaluarea acurată sau nu a eficacității se bazează, conform teoriei lui Bandura (1986) pe
patru surse majore de informații: „performanțele anterioare; experiența dobândită prin
învățarea vicariantă; persuasiunea verbală și starea fiziologică din momentul anticipării
și desfășurării acțiunii” (Băban, 1998).
Ceea ce crede o persoană despre eficacitatea sa îi determină comportamentul și decizia
de a se implica în diverse sarcini sau strategiile rezolutive pe care le alege.
Autoeficacitatea are un rol important și în alegerea profesiei, mediind factorii sociali și
structurali. ,,Bărbații au un nivel ridicat al autoeficacității semnificativ mai mare decât
femeile pentru mai multe profesii; acestea au un nivel ridicat al autoeficacității pentru
profesiile asociate în mod tradițional cu genul feminin și un nivel al autoeficacității mai
scăzut pentru profesiile atribuite tradi țional bărbațilorˮ (Schwarzer și Matthias, 2007, p.
3). Autoeficacitatea este diferită de stima de sine. Prima se referă la propria percepție a
abilității de a atinge un scop în timp ce a doua se referă la percepția globală a propriei
valori (Schwarzer și Matthias, 2007).
Motivația depinde de scopul pe care subiectul și-l propune dar și de propriile reacții de
auto-evaluare. Auto-motivația presupune stabilirea anumitor standarde după care să se
realizeze evaluare. Atunci când comportamentul corespunde standardelor dorite este
urmat de reacții pozitive, ce duc la întărirea comportamentului și creșterea probabilității
ca acesta să se repete în viitor. Necorespunderea cu standardele dorite este ceea ce
motivează și ce provoacă modificări la nivelul comportamentului. Realizarea acțiunii
este influențată atât de reacțiile pozitive în urma unui comportament cât și de cele
negative. Astefel, autoeficacitatea deține un rol central în analiza unor comportamente
de evitare sau care sugerează frică. Bandura face diferența între un rezultat așteptat și o
eficacitate așteptată. Acesta susține că un rezultata așteptat se referă la estimarea
persoanei că o anumită acțiune va duce la un anumit comportament, în timp ce
48
așteptarea unei anume eficacități este convingerea persoanei că poate să realizeze cu
succes acel comportament în așa fel încât să ajungă la rezultatul dorit.
Așteptarea în ceea ce privește propria capacitatea de a realiza un anumit rezultat face ca
persoana să facă față situațiilor noi apărute și să găsească mecanisme de coping care să
o ajute. Oamenii tind să evite situațiile amenințătoare pe care le consideră peste
propriile capacități de rezolvare. Mai mult decât atât propria credință despre reușita unei
sarcini poate afceta mecanismele de coping chiar în momentul în care acestea se
desfășoară. Cu cât autoeficacitatea este mai mare cu atât persoana persistă mai mult în
sarcină și în atingerea obiectivelor. Cei care persistă în atingerea obiectivelor sunt cei
care își dezvoltă capacitățile de a face față unor stimuli neașteptați, crescând astfel,
nivelul autoeficacității. Însă, un nivel ridicat al autoeficacității nu este suficient pentru a
asigura succesul unei acțiuni, ci este nevoie ca subiectul să dețină modalitățile
comportamentale necesare pentru realizarea acesteia
În multe situații, oamenii își evalează reușita mai mult din perspectiva dorinței lor de a
obține un rezultat pozitiv fără a ține cont de propriile capacități cu adevărat.
S-a constatat că în evaluarea autoeficacității oamenii nu se bazează doar pe informația
anterioară a lor, analizând situațiile în care au obținut succes și cele în care au obținut
eșec, ci urmăresc și alți oameni care se confruntă cu diverse situații și care reușesc să
facă față unor stimuli amenințători. Acest model duce la persistarea în realizarea unei
activități și îmbunătățirea strategiilor pentru atingerea scopului.
Autoeficacitatea este influențată și de persuasiunea verbală. Persuasiunea verbală este
ușor de folosit și se află la îndemână reprezentând un mijloc eficient de modificare a
comportamentului. Oamenii pot fi convinși că pot reuși în anumite situații și că pot duce
la capăt anumite obiective cu ajutorul persuasiunii verbale. De asemenea, situațiile
stresante pot determina o anume excitarea emoțională, ce poate să influențeze propria
credință despre compentență. Un nivel ridicat al excitației emoționale împiedică
performanța, în timp ce un nivel moderat al excitației emoționale duce la realizarea cu
succes a activității (Bandura, 1977).
Autoeficacitatea percepută este diferită de controlul comportamental perceput, întrucât
acesta din urmă se referă la capacitatea unei persoane de a controla un anumit tip de
comportament. Cele două noțiuni au și elemente în comun. Atât autoeficacitatea cât și
percepția controlului comportamentului se referă la propria abilitate de a realiza un
comportament sau o secvență dintr-un comportament (Ajzen, 2002).
49
Percepția controlului comportamentului poate fi măsurată prin întrebări legate direct de
capacitatea de a realiza un comportament.
Adaptarea la stres depinde și de locul controlului pe care îl deține persoana. Un
loc al controlului intern se referă la faptul că aceasta poate avea o influență asupra
evenimentelor exterioare și că le poate controla, spre deosebire de un loc al controlului
extern care sugerează lipsa controlului și a puterii asupra evenimentelor (Băban, 1998).
Diferențele individuale în control se manifestă la trei nivele distincte: „a) cognitiv –
convingerea privind posibilitatea de a exercita control asupra evenimentelor; b)
preferința și nevoia controlului; și c) comportamental – efortul depus pentru a obține
controlulˮ (Syme, 1989).
Stabilirea locului controlului are un loc important în studiul stresului. O lipsă a
controlului într-o situație stresantă duce la modificări la nivel biologic și
comportamental. O persoană cu locul controlului intern este o persoană rezistentă la
stres și este „a) receptivă la informațiile utile furnizate de mediu; b) preocupată de
aptitudinile sale în succes și eșec; c) rezistență la încercările externe de a fi influențat și
d) va lua inițiativa în a-și îmbunătăți condițiile de mediuˮ(Rotter, 1966).
O altă opinie cu privire la importanța locului controlului în cazul unor situații stresante
este oferită de Antonovski (1991) care diferențiază cele două modalități ale locului
controlului. „Externalitatea poate fi defensivă (când persoana atribuie eșecul factorilor
externi, protejându-se astfel pe sine) și pasivă (care este expresia percepției lipsei de
control, cu efecte negative). Internalitatea, de asemenea se poate manifesta în două
moduri: responsabilă (exprimând dorința de a-și asuma controlul și responsabilitatea
pentru succes și eșec) și culpabilizantă (subiectul autoblamându-se pentru eșecuri dar în
același timp neacordând suficientă importanță succeselor)ˮ (Antonovski, 1991).
Astfel, este importantă diferențierea între factorii externi și cei interni în ceea ce privește
atribuirea de responsabilitate. De asemenea, se remarcă o confuzie între locul intern și
extern al controlului cu controlul și lipsa de control a comportamentului. Percepția de a
avea control asupra unui rezultat este diferită de locul controlului intern sau extern
(Ajzen, 2002).
Un alt factor important care își pune amprenta în modul în care o persoană
percepe un stresor este stima de sine. Aceasta se referă la modul cum persoana se vede
pe sine, cum se evaluează din perspectiva abilităților de a atinge diverse scopuri. Stima
de sine cuprinde atât componente cognitive cât și componente afective, este o atitudine
subiectivă, omul nu se poate detașa. O stimă de sine ridicată duce la expectanțe pentru
50
succes, la optimism, la mobilizarea resurselor pentru atingerea scopurilor. Este
important ca stima de sine să fie constantă, o stimă de sine oscilantă și instabilă face ca
persoana să fie la fel de vulnerabilă la stres ca o persoană care are stima de sine scăzută.
O stimă de sine scăzută este asociată cu depresia și cu evenimente de viață negative. În
cazul unei situații stresante stima de sine își pune amprenta asupra modul în care
subiectul evaluează stimulii, ce resurse de coping își găsește cât și efectele confruntării
cu circumstanțele stresante (Băban, 1998).
Este important ca nivelul stimei de sine să nu depășească anumite limite, devenind prea
mare. Deși se consideră că o stimă de sine mare este de dorit, este un indicator al
adaptării, există ipoteza conform căreia un nivel mare al stimei de sine poate duce la
violență. Astfel, opiniile pozitive despre sine pot să nu fie favorabile societății dacă în
urma acestora se ajunge la acte de violență. Termenul de stimă de sine poate avea
conotații pozitive dar poate fi corelat și cu egocentrismul, starea de superioritate,
narcisismul, mândria, aroganța (Baumeister, Smart, Boden, 1996).
Autorii susțin că există dovezi conform cărora o stimă de sine ridicată este corelată cu
violența, deoarece episoadele ce implică violență presupun asumarea unui risc iar
această asumare a riscurilor nu se poate realiza fără a avea o părere bună despre propria
persoană. Persoanele egocentrice au mai multe șanse să creadă despre ele că sunt
capabile să câștige o luptă dar și mai multe șanse să pornească una (Baumeister, Smart,
Boden, 1996).
Gândurile automate au și ele un rol important în modificarea nivelului de stres al
persoanei. Aceste gânduri se activează automat, fără a putea fi controlate de către
subiect, permitând ca stimulii noi din mediu să fie categorizați fără a depune un efort
foarte mare și a consuma un nivel mare de energie. Însă, gândurile automate determină
și anumite răspunsuri afective și comportamentale. În momentul unei situații noi
gândurile automate se activează și permit procesarea informațiilor care sunt în
concordanță cu ele, ignorând celelelalte informații care nu corespund sau care le
contrazic.
Atenția asupra gândurilor se referă la capacitatea de a fi conștient de propriile gânduri și
de le lăsa să se desfășoare fără a judeca și a fi critic. Simptomele cognitive sunt asociate
cu anxietatea, ruminația, gândurile automate. Mindfulness a fost definit ca „o stare de
conștientizare ne-critică și de acceptare a experiențelor mentale, emoționale și senzațiile
corpului” (Frewen et al., 2008).
51
Practicarea meditației duce la o creștere a acceptării de sine și la o formă de
control mental cât și un control al propriilor credințe. De asemenea, capacitatea de a
medita sau de a practica mindfulness este asociată cu o frecvență mai scăzută a
depresiei, a grijilor, a fricilor sociale, și a gândirii negative atunci când aceasta se
manifestă. Un element important asociat cu capacitatea de a medita este concentrarea pe
procesul de respirație (Frewen et al., 2008).
Studiul lui Fewen (2008) confirmă faptul că practicarea mindfulness-ului este asociat cu
reducerea gândurilor negative ca frecvență și un proces de ruminație mai puțin frecvent.
Chiar dacă cei care au practicat meditația au mai avut gânduri negative, experiența
afectivă cu aceste gânduri nu mai este la fel de puternică ca a persoanelor care nu
practica nici o formă de meditație (Frewen et al., 2008).
Ingram și Wisnicki (1988) prezintă un studiu în care pornesc de la modelul
chestionarului gândurilor automate și realizează un chestionar care cuprinde gânduri
pozitive. Autorii au pornit prin aplicarea Chestionarului gândurilor automate la un
număr de 480 de studenți alături de Chestionarul de depresie Beck.În urma acestei
testări, studenții au fost împărțiți în două eșantioane, cei care au un scor mai mic de 10
și care suferă de depresie și cei care au un scor mai mare de 10 și care nu au fost corelați
cu depresia. Următorul pas a fost aplicarea Chestionarului gândurilor automate pozitive,
remarcându-se că și acesta a făcut diferența între cele două grupuri, între persoanele cu
depresie și cele care nu suferă de depresie. O altă caracteristică a Chestionarului
gândurilor automate pozitive este aceea că acesta permite diferențierea între subiecți
care au probleme mai serioase din punct de vedere al afectivității. Rezultatele arată că
referirea la sine din punct de vedere pozitiv sau negativ reprezintă un proces
fundamental diferit și care are implicații diferite în ceea ce privește funcția de adaptare
sau de dezadaptare (Ingram, Wisnicki, 1988).
3.6 Efectele stresului cronic
Creșterea nivelului de cortisol ce urmează trăirii unui eveniment stresant este asociat cu
modificări celulare și modificări la nivelul hipocampului. Expunerea prelungită la stres
poate constitui un risc pentru dezvoltarea depresiei mai ales la persoanele care sunt
predispuse genetic la asemenea boli. De asemenea, modificările provocate de stres
asupra celulelor se mențin pe parcursul a câtorva ore după ce a încetat sa existe
52
stresorul. Dacă o scurtă expunere la stres afectează organismul în sensul că acesta nu se
poate adapta corect, expunerea prelungită îl afectează ducând la neadaptare cât și la
boală. Stresul prelungit este unul dintre factorii importanți în anumite tulburări mintale.
Pentru a sublinia cel mai bine efectele stresului Joëls et al. (2004), au expus șobolani la
situații stresante de două ori pe zi, timp de 21 de zile. Acești stresori erau impredictibili.
Această impredictibilitate este corelată cu o cantitate și mai mare de cortisol secretată și
cu scăderea greutății corporale. De asemenea, numeroase modificări celulare au fost
prezente și este afectată și diviziunea celulară. Performanțele cognitive sunt și ele
afectate în cazul expunerii la stres (Joëls et al., 2004).
53
4 CAPITOLUL 4. OBIECTIVELE ȘI METODOLOGIA CERCETĂRII
4.1 Obiectivele cercetării
1. Identificarea subiecților și obținerea acordului părinților pentru desfășurarea
cercetării.
2. Evaluarea comportamentelor stereotipe si repetitive ale copiilor cu autism prin
intermediul chestionarelor.
3. Identificarea diferențelor care apar între băieții și fetele cu autism în ceea ce
privește stereotipiile comportamentale.
4. Evaluarea nivelului de stres al părinților și determinarea corelației dintre
comportamentele repetitive ale copiilor si stresul parintilor.
4.2 Ipotezele cercetării
1. Se prezumă că la copiii cu autism manifestările comportamentale repetitive și
spereotipe sunt mai frecvente la băieți decât la fete.
2. Se prezumă că la copii cu autism comportamentele repetitive se corelează un un
nivel mai ridicat al stresului resimțit de părinții acestora.
4.3 Descrierea eșantioanului
Cercetarea s-a desfasurat in centru ”New Oddysey”, situat pe strada Mihail Cioranu,
numarul 9-11, Sector 5, București . Am identificat un număr de zece copii diagnosticați
cu tsa. La unul dintre subiecți, mai precis, la S.S., apare si o tulburare asociata, și anume
ADHD. Din acest număr de 10 copii, trei subiecți sunt de sex feminin, iar ceilalți șapte
sunt de sex masculin. Copii au varste cuprinse intre 3 si 10 ani. S.G. este de sex
masculin și are 3 ani, T.P. este băiat si are 3 ani si 6 luni, D.D. este băiat, are 3 ani si 8
luni, R.A este fată și are 4 ani, P.E. este de sex masculin și are vârsta de 4 ani și 2 luni,
M.R. este de sex feminin, are vârsta de 4 ani si 8 luni, M.G. este baiat, are 5 ani, F.D.
este de sex masculin și are 5 ani și 4 luni, V.I. este fată, are vârsta de 4 ani și 8 luni și
ultimul, S.S. este baiat și are 10 ani. Toți subiecții locuiesc in București, in apropierea
centrului.
54
4.4 Metodele si intrumentele folosite în cercetare. Desfașurarea cercetării.
În realizarea lucrării de licență am folosit cercetarea aplicativă, bazată pe metode de
investigație pedagogică cantitative și calitative (observație, anchetă bazată pe
chestionar, studiu de caz).
Inițial am cerut acordul conducerii centrului pentru a-mi putea desfasura activitatea ce
presupune alcatuirea cercetării în cadrul instituției. Parinții au fost informați și și-au dat
acordul să îmi raspundă la întrebări, să completeze anumite chestionare și să colectez
date despre copii lor. Am stabilit cu cei de la conducerea centrului numărul de ore și
zilele în care pot să vin să colectez informațiile necesare. Prima dată i-am invitat pe
parinții celor zece subiecți să mă insoțească într-o camera, pentru a completa
chestionarul timp de 10-15 minute. Chestionarul constă intr-un număr de 18 itemi, care
prezintă o scală de autoevaluare legat de lucrurile pozitive (beneficii emoționale,
dezvoltarea personală) și negative (de exemplu, obstacole, restricții), pe care le poți
intâlni în statutul de părinte. Fiecare item este scorat cu o cifra de la 1 la 5, unde 1
reprezinta dezacord total, 2 – dezacord, 3 – nehotarat, 4 – acord, 5 – acord total. Acest
chestionar își propune să măsoare nivelul de stres al parintelui. Chestionarul poate fi
realizat în 10 minute, deoarece itemii sunt ușor de completat. Pentru realizarea studiului
de caz, am stabilit un dialog cu parintele fiecărui subiect. Dialogul a durat în jur de 10-
15 minute și a constat în punerea unor întrebări pentru a putea culege un număr cât mai
mare de informații legate de subiect, de evoluție, de familie și de mediul acestuia. În
următoarea zi, le-am oferit părinților un chestionar legat de scala comportamentului
repetitiv.Evaluările sunt bazate pe observațiile și interacțiunile cu subiectul pe parcursul
ultimei luni. Acesta este alcatuit din 6 subscale, fiecare reprezentată de un anumit tip de
comportamente ( stereotip, auto-traumatic, compulsiv, ritualic, monoton si restrictiv).
Constă în completarea unui scor de la 0-3, care reprezinta cât de problematic este
comportamentul respectiv, 0-nu este problematic, 2- mediu, 3-foarte problematic.
Evaluările sunt bazate pe observațiile și interacțiunile cu subiectul pe parcursul ultimei
luni. La sfârșitul fiecăre secțiuni, se află trei întrebări care cer să se evalueze
comportamentele din secțiunea respectivă din următoarele perspective: (a) cât de des
apar, (b) cât de supărată devine persoana repsectivă atunc când comortamentele
repetitive îi sunt întrerupte si (c) cât de mult interferă comportamentele respective cu
evenimentele în curs de desfașurare. Completare acestui chestionar a durat in jur de 10
minute.
55
Pentru aplicarea metodei observației, am stabilit să particip la o sesiune de terapie, timp
de doua ore, a fiecarui subiect. Prin aceasta metoda, am observat anumite
comportamente ale copiilor. Am aplicat chestionarul legat de comportamentele auto-
stimulative ale copiilor cu tsa. Este alcatuit din mai multe comportamente, iar terapeutul
trebuie sa bifeze în casuța cu frecvent, daca comportamentul apare des, ocazional, daca
comportamentul rar, și in casuța cu niciodata, daca comportamentul nu apare. Scopul
acestui chestionar este de a identifica comportamentele auto-stimulative ale subiecților
si frecvența acestora
4.5 Studiu de caz
4.5.1 Prezentare caz 1
a) Date generale despre copil
M.R este un copil în vârstă de 4 ani și 8 luni, de sex feminin. Merge la grădiniță. A fost
diagnosticată cu elemente de TSA la vârstă de 3 ani și 9 luni.
Subiectul M. R. locuiește cu parinții în București, nu are frați sau surori. Parinții
copilului nu sunt căsătoriți, trăiesc în concubinaj. Ambii au studii superioare, mama
având ocupația de jurist, iar tată it-ist. Atât mama, cât și tata au adus pe lume copilul la
o vârstă înaintată, mama are 38 de ani, iar tata 52. Mama afirmă că vârstă înaintată este
un factor care ii fac să își piardă răbdarea și flexibilitatea cu copilul și acest lucru îl
afacteaza atât pe copil cât și pe ei. Copilul este bine îngrijit. Familia se descurcă cu
cheltuielile ce privesc intervențiile pentru evoluția copilului. Din cauza serviciului, atât
mama, cât și tata sunt foarte ocupați, iar cea mai mare parte a timpului, copilul o petrece
cu bunica. Bunica este o fire blanda, aceasta întâmpină dificultăți în relaționarea cu
copilul, deoarece cedează tuturor cerințelor acestuia, pentru a evita o criză. Bunica este
cea care o ia de la grădiniță, o duce la terapii, atât cea comportamentală, cât și cea
logopedică, fac activiatitatile zilnice și de rutină. Copilul își petrece weekend-ul cu
părinții și fac activități precum mersul în parc, la cumpărături și vizitat bunicii.
56
a) Anamneză și evaluare psihopedagogică
Subiectul s-a născut normal, la termen. La naștere, mama era în vârstă de 34 de ani, iar
tatăl de 52 de ani. În prezent mama are 38 de ani, iar tatăl 54. Din punct de vedere
psihic, mama întâmpina greutăți. Această se simte uneori copleșită și consideră că nu
poate face față relaționării cu copilul. Mama afirmă că din punct de vedere al dezvoltării
fizice, copilul s-a dezvoltat relativ normal, mersul a apărut la termen. Subiectul primește
diagnosticul la 3 ani și 9 luni. Principalele cauze ce au determinat parinții să verifice
starea copilului au fost vorbirea greoaie, aproape nulă și anumite comportamente bizare
precum țopăitul, privitul mâinilor. A început terapia 2 luni mai târziu, la 3 ani și 11 luni,
inițial făcea 1- 2 ore pe zi iar în prezent face între 3-4 ore. La începutul terapiei copilul
era non-verbal, era frustrat pentru că nu avea posibilitatea de a-și comunica cererile,
precum dorința de a bea apă sau de a mânca, nu putea să spună că nu poate să facă sau
să vrea ceva, nu știa să facă alegeri, nu putea exprimă durerile. Nu putea să folosească
cereri la nivel de 1 cuvânt. În prezent se lucrează atât pe comportament, cât și pe limbaj.
Beneficiază de terapia ABA și logopedie, ambele terapii s-au început în urmă cu 9 luni.
În urmă terapiei, mama observă o evoluție a copilului. A remarcat o mai bună
interacțiune cu copiii, atât la grădiniță, cât și la centru, respectiv în parc sau în alte
medii, încearcă să socializeze, împarte jucării, cere jucării, apare dorința de a participa
la unele jocuri. Relația afectivă între copil și părinte s-a îmbunătățit. Din punct de
vedere motric, mama observă o evoluție foarte bună. Mama povestește că de fiecare
dată când ies în parc, fac mișcare împreună și mișcările ies din ce în ce mai corecte,
fine. Această mai consideră alimentația corectă a copilului face parte din evoluția
acestuia. Copilul reușește să vorbească în 2-3 cuvinte, de exemplu ”Vreau apă”, ”Mi-e
foame”. Primează problemele în ceea ce privește comportamentul, fixațiile fiind destul
de puternice (insistă să bea sau să mănânce anumite lucruri), iar părinții și bunica nu
sunt consecvenți în ceea ce privește gestionarea acestora, nerespectând în totalitate
planul de intervenție și indicațiile. Mama afirmă că este foarte obosită și își pierde
răbdarea, preferă să cedeze și să ii facă mai mereu pe plac copilului, pentru a evita o
criză a subiectului, astfel această problema nu s-a rezolvat, copilul fiind confuz.
Singurele activități pe care le realizează împreună cu părinții sunt ieșirile în parc, la
locurile de joacă sau la cumpărături. Copilul a făcut destul de multe progrese,
însă mama afirma ca dacă se implicau mai mult, cu certitudine rezultatele pozitive erau
mai mari și mai rapide. Subiectul este foarte doritoare de atenția mamei, de fiecare dată
57
când face lucru manual sau realizează o planșă își dorește foarte mult să i-o prezinte
mamei.
c) Interpretarea datelor
Următorul chestionar iși propune să remarce cât de des apar anumite
comporamente sau dacă apar vreodata.
1
frecvent 2
ocazional 3
niciodata
1 Pipăie sau lovește în mod repetat obiectele x
2 Comportament neobișnuit cu obiectele: le lasă
să cadă în mod pasiv x
3 Examinare tactilă minuțioasă x
4 Balansare în pat, pe podea sau de pe un picior
pe altul x
5 Se uită la mâini x
6 Își miroase mâinile x
7 Își astupă urechile, ochii x
8 Se lovește cu spatele de perete x
9 Bate din picioare, x
10 Aliniază jucariile x
11 Bagă jucăriile în gură x
12 Învârte jucăriile x
13 Răstoarnă jucăriile x
14 Își fâlfaie mâinile x
15 Țopăie x
16 Se leagănă x
17 Merge pe vârfuri x
18 Miroase obiectele străine x
19 Repetă sunete fără valoare x
20 Își răsucește degetele x
58
21 Este preocupat permanent de o anumita parte a
unui obiect x
22 Bate din palme x
23 Privește in gol x
24 Se sperie de anumite zgomote x
25 Fixează sursele de lumină x
26 Deschide și închide ușile x
27 Stinge și aprinde becul x
28 Lovește sau zgârie jucăriile x
29 Își rotește corpul în jurul axei proprii x
30 Jocul ochilor în soare, în lumină x
31 Grimase, mișcări faciale bizare x
32 Se învârte în jurul proprie axe x
33 Mers bizar x
34 Emisiuni vocale semi-verbale stereotipe;
ecolalie x
35 Face zgomote sau să scâncește fără motiv clar x
Tabel 1
Conform acestui chestionar subiectul semnalează apariția anumitor comportamente
auto-stimulatoare care se realizează în mod frecvent, precum țopăitul, repetarea unor
sunete fără valoare, răsucirea degetelor, etc, ocazional (stinge si aprinde becul, face
zgomote sau scânceste fără motiv clar, etc). Se poate observa că anumite
comportamente nu apar.
Scala comportamentelor repetitive permite realizarea evaluării bazate pe
observații și interacțiunile cu persoana respectivă. Conform acestei scale,
subiectul a primit scoruri legate de apariția, frecvența, gradul de severitate a
anumitor comportamente. În ceea ce privește subscala comportamentului
stereotip, s-au remarcat anumite comportamente precum acoperirea urechilor,
mirositul sau frecarea anumitor suprafețe, acest comportament apare destul de
frecvent și reprezinta o problemă destul de mare, însa subiectul nu devine foarte
supărat când este întrerupt. În celelalte subscale se remarca aparitia
59
comportamentelor precum verificarea în mod repetat, de exemplu, a ușilor,
sertarelor, număratul obiectelor, ce prezintă o problemă destul de mare din punct
de vedere al frecvenței; preferă să mănânce și să bea anumite lucruri. Are
obiceiul de a repeta intrebările care îi sunt puse. Îl supără foarte tare perioadele
de tranziție, este rezistent la schimbările de activitate. O problemă foarte mare o
reprezintă numaratul, este preocupat de numaratul cifrelor, însa întreruperea
acestei activități nu îl supără foarte tare.
Subi
ect I.Subscala
comporta
mentului
stereotip II.Subscal
a
comporam
entului
auto-
traumatic III.Subscal
a
comporam
entului
compulsiv IV.Subscal
a
comporta
mentului
ritualic V.Subscal
a
comportm
entului
monoton VI.Subsca
la
comporem
entului
restrictiv
M.R
. 3 0 5 6 2 3
Tabel 2
4.5.2 Prezentare caz 2
a) date generale despre copil
V.I. este față și are vârstă de 5 ani și 11 luni. Copilul nu merge la grădiniță. A fost
diagnosticată cu modificare genetică PTEN- manifestări TSA, la vârstă de 1 an și 7
luni. Copilul locuiește împreună cu părințîi săi în orașul București, are o sora în
vârstă de 7 ani și este elevă și un frate de 18 ani, elev la liceu. Parinții au studii
superioare. Mama, I.B.A.M are 44 de ani și este de profesie avocat, mediator,
practician în insolvență. Tatăl, I.A.G. are 47 de ani și este de profesie avocat,
practician în insolvență. Părinții sunt căsătoriți. Familia consideră că este important
să petreacă timp împreună, astfel copilul își petrece majoritatea timpului cu mama,
tată, sora și bunica maternă. Subiectul are un program bine stabilit și echilibrat,
părinții ii pot oferi oportunitatea să încerce mai multe activități care îl ajută în
dezvoltare, evoluție . Are o relație apropiată cu sora lui, ii înțelege problemele și ii e
mereu alături. Îl ajută să se îmbrace și se joacă împreună, îl ajută să se joace și cu
60
alți copii.
b) Anamneză și evaluare psihopedagogică
Copilul s-a nascult prematur, la 35 de săptămâni. Pentru mama era a 3-a naștere, la
vârstă de 39 de ani. Tatăl este cu 3 ani mai în vârstă decât mama, astfel avea 42 de ani la
nașterea subiectului. S-a dezvoltat normal, până la o anumită vârstă de 1 an și 7 luni ,
când părinții au observat lipsa contactului vizual, aceștia au devenit suspicioși și au fost
la un control și astfel părinții au descoperit că subiectul este diagosticat cu TSA. Două
luni mai târziu, copilul a început terapia aba. Inițial copilul făcea 2-5 ore pe zi, 5 zile pe
săptămâna de terapie. Acum orele de terapie au crescut, copilul a ajuns să facă 7 ore de
terapie pe zi, 5 zile pe săptămâna. Subiectul avea o problema foarte mare cu contactul
vizual, acesta rămânea fixat pe un anumit obiect sau într-un anumit loc, iar cu greu îl
puteai distrage. Când îl strigau pe nume, nu răspundea, trebuia să facă un zgomot mai
mare, pentru a-i putea atrage atenția. În prezent, cu ajutorul terapiei, copilul a făcut
multe progrese, răspunde atunci când este strigat și rare ori rămâne blocat cu privirea.
Copilul întâmpina greutăți în ceea ce privește cererile, se frustra pentru că nu putea să
spună ce dorește, ce simte, astfel apăreau comportamente violente, precum mușcatul.
Mama afirmă că nu știe cum să reacționeze în unele situații și lucrul acesta o face să se
sperie foarte tare. Mama încearcă să se implice și să asculte de indicațiile specialiștilor
legat de cum trebuie să se comporte în anumite situații cu copilul, însă tatăl și bunica nu
sunt la fel de implicăți și uneori cedează în față copilului, cu toate că nu a avut un
comportament potrivit. La începutul terapiei, copilul a învățat imitația și a făcut multe
exerciții de motricitate. În prezent știe formele, cifrele, literele. Părinții au văzut
progrese în ceea ce privește evoluția copilului. Au semnalat progrese în ceea ce privește
abilitatea de manifestare și comunicare a solicitărilor, îmbunătățirea contactului vizual,
îmbunătățirea abilităților de autoservire, îmbunătățirea stării de concentrare (focus pe
activitate/cerință), interacțiunea cu mediul/ familia, mama menționează faptul că a
început să interacționeze cu motanul, dorința de a iniția jocuri (inițiază jocuri cu sora
lui, dar și când se întâlnește cu alți copii din parc sau de la locul de joacă sau cu verișorii
lui), jocul imaginativ manifestat spontan, manifestarea verbală da/nu, și așteptarea
rândului. Copilul are un program diversificat, are multe activități care implica atât
specialiștii, cât și familia. În cursul săptămânii se trezește la 8, mănâncă, se îmbracă cu
61
ajutor. De la ora 9:00 la 13:00 este la centru, la terapie. Între 13:30 și 14:00, copilul
mănâncă și apoi se relaxează până la 15:30. Între 15:30 și 18:30, subiectul face terapie
acasă și apoi are program liber și face activități precum plimbatul cu bicleta, jocuri în
aer liber. După aceea urmează cină, baie și somn la ora 22:00 . Marțea după terapia de
acasă merge la înot. La sfârșitul săptămânii copilul își petrece timpul cu familia,
călătorește la țară, la munte, face activități precum drumeții, grădinărit, jocuri în aer
liber. Duminică întotdeauna iau prânzul cu familia extinsă (unchi, mătuși, veri). Mama
consideră că implicarea e foarte importantă în dezvoltarea copilului și își dorește foarte
mult că și tatăl și bunica să se implice și să țină cont de indicațiile specialiștilor la fel de
mult, pentru că subiectul să evolueze mai mult și mai rapid decât o face până acum.
d) Interpretarea datelor
Conform acestui chestionar, subiectul prezintă comportamente auto-stimulatoare
în mod frecvent și ocazional, dar și lipsa anumitor comportamente.
1
frecvent 2
ocazional 3
niciodata
1 Pipăie sau lovește în mod repetat obiectele x
2 Comportament neobișnuit cu obiectele: le lasă
să cadă în mod pasiv x
3 Examinare tactilă minuțioasă x
4 Balansare în pat, pe podea sau de pe un picior
pe altul x
5 Se uită la mâini x
6 Își miroase mâinile x
7 Își astupă urechile, ochii x
8 Se lovește cu spatele de perete x
9 Bate din picioare, x
10 Aliniază jucariile x
11 Bagă jucăriile în gură x
12 Învârte jucăriile x
13 Răstoarnă jucăriile x
62
14 Își fâlfaie mâinile x
15 Țopăie x
16 Se leagănă x
17 Merge pe vârfuri x
18 Miroase obiectele străine x
19 Repetă sunete fără valoare x
20 Își răsucește degetele x
21 Este preocupat permanent de o anumita parte a
unui obiect x
22 Bate din palme x
23 Privește in gol x
24 Se sperie de anumite zgomote x
25 Fixează sursele de lumină x
26 Deschide și închide ușile x
27 Stinge și aprinde becul x
28 Lovește sau zgârie jucăriile x
29 Își rotește corpul în jurul axei proprii x
30 Jocul ochilor în soare, în lumină x
31 Grimase, mișcări faciale bizare x
32 Se învârte în jurul proprie axe x
33 Mers bizar x
34 Emisiuni vocale semi-verbale stereotipe;
ecolalie x
35 Face zgomote sau să scâncește fără motiv clar x
Tabel 3
Conform tabelului de mai jos, in subscala comportamentului stereotip apar
urmatoarele comportamente: balansarea corpului, care are un nivel mediu de
gravitate și fluturatul mâinilor cu un nivel mai mare de gravitate. În incercarea
de stopare a acestor comportamente, copilul devine supărăt. În subscala
comportamentului traumatic, se remarcă faptul că se mușcă, își mușcă brațele,
mâinile, buzele și limba, acest lucru se intamplă destul de frecvent. În subscala
63
comportamentului monoton se semnalează faptul că se supara dacă este intrerupt
din activitatea pe care o face.
Subi
ect I.Subscala
comportam
entului
stereotip II.Subscala
comporam
entului
auto-
traumatic III.Subscal
a
comporam
entului
compulsiv IV.Subscal
a
comportam
entului
ritualic V.Subscal
a
comportm
entului
monoton VI.Subscal
a
comporem
entului
restrictiv
V.I 5 3 0 0 1 0
Tabel 4
4.5.3 Prezentare caz 3
a) Date generale despre copil
Subiectul R.A. este un copil cu vârstă de 4 ani, de sex feminin. Face parte dintr-o
familie legat constituită, părinții sunt căsătoriți de 5 ani, s-au căsătorit la vârstă de:
mama 24 de ani și tată 26 de ani. În prezent părinții au 29, respectiv 31 de ani. Mama
are studii superioare și este secretara, iar tatăl are studii medii și este șofer pe tir. Copilul
locuiește în București, alături de părinți și de bunica paternă. Merge la grădiniță de două
ori pe săptămâna timp de 3 ore, cu un însoțitor, este grupa mică. Nu are frați sau surori.
A fost diagnosticată cu tulburare din spectru autist la vârstă de 2 ani. Mama este foarte
ocupată cu serviciul, iar tată vine odată la 4 luni acasă și stă 2 săptămâni. Majoritatea
timpului și-l petrece cu bunica. Copilul nu are o relație cu tatăl, nu îl recunoaște, tocmai
din cauza întâlnirii foarte rare cu acesta. Părințîi sunt îngrijorați din cauza acestui fapt,
dar mama susține că doar așa îi pot oferii sprijinul financiar pentru a urmă terapia .
b) Anamneză și evaluarea psihopedagogică
Copilul a fost născut normal, la termen, în prezent mama este însărcinată cu cel de-al
doilea copil, care va fi băiat, și se va naște peste 3 luni. Familia este îngrijorată și
tensionată, deoarece își doresc că fătul să nu aibă nicio problema, precum fiica lor.
Subiectul a început terapia 2 luni mai târziu după diagnosticare, respectiv la 2 ani și 2
luni. Inițial, terapia dura 2h pe zi, 5 zile pe săptămâna, uneori 6, incluzând și sâmbătă. În
64
momentul actual, copilul face 6h de terapie pe zi, 5 zile pe săptămâna. Copilului îi
lipsește modelul masculin din familie, mama este foarte ingrijoarata din cauza lipsei
tatălui. Atunci când tatăl se întoarce de la serviciu, odată la 4 luni, copilul se adaptează
greu și nu înțelege de ce se află și o altă persoană acasă. Controlul asupra copilului
lipsește, tatăl nu poate să îi dea nicio sarcina, îl refuză. Îi câștigă atenția uneori când îi
da obiecte care îi plac, însă dacă îi da o sarcina înainte să îi dea obiectul, își pierde
interesul. În prezent beneficiază de terapia aba. Are un program relativ organizat, luni și
marți merge de dimineață la grădiniță, după aceea la centru la terapie timp de 3 ore.
După terapie, mănâncă, are pauză de relaxare și urmează alte 3 ore de terapie acasă.
Miercuri, joi și vineri are terapie de dimineață la centru, timp de 3 ore, 3 ore de relaxare
și alte 3 ore de terapie acasă. Mama este mulțumită de progresele copilului. Înțelege
instructiile, a început să încerce lucruri noi, de exemplu alimente noi. Și se joacă
funcțional cu anumite jucării, după ce îi arată o altă persoană cum. Mama este
ingrijoarata din cauza faptului că are probleme cu interacțiunea socială. Are anumite
comportamente care îndepărtează pe cei mici din jurul ei, de exemplu flutură mâinile,
sau insistă să facă anumite lucruri, anumite jocuri. Renunta cu greu la obiecte, nu
împarte jucăriile. Copilul prezintă ecolalie. În momentul actual folosește propozițîi de 2
sau 3 cuvinte. Bunica se simte epuizată, deoarece îi lipsește controlul asupra copilului.
Mama și bunica nu respectă indicațiile specialiștilor, astfel întâmpina probleme în ceea
ce privește comportamentul copilului. Bunica afirmă că în unele situații nu știe cum să
reacționeze când copilul face o criză.
c)Interpretarea datelor
Conform tabelului, copilul prezintă anumite comportamente frecvent, ocazional
sau nu le prezintă.
1
frecvent 2
ocazional 3
niciodata
1 Pipăie sau lovește în mod repetat obiectele x
2 Comportament neobișnuit cu obiectele: le lasă
să cadă în mod pasiv x
3 Examinare tactilă minuțioasă x
4 Balansare în pat, pe podea sau de pe un picior x
65
pe altul
5 Se uită la mâini x
6 Își miroase mâinile x
7 Își astupă urechile, ochii x
8 Se lovește cu spatele de perete x
9 Bate din picioare, x
10 Aliniază jucariile x
11 Bagă jucăriile în gură x
12 Învârte jucăriile x
13 Răstoarnă jucăriile x
14 Își fâlfaie mâinile x
15 Țopăie x
16 Se leagănă x
17 Merge pe vârfuri x
18 Miroase obiectele străine x
19 Repetă sunete fără valoare x
20 Își răsucește degetele x
21 Este preocupat permanent de o anumita parte a
unui obiect x
22 Bate din palme x
23 Privește in gol x
24 Se sperie de anumite zgomote x
25 Fixează sursele de lumină x
26 Deschide și închide ușile x
27 Stinge și aprinde becul x
28 Lovește sau zgârie jucăriile x
29 Își rotește corpul în jurul axei proprii x
30 Jocul ochilor în soare, în lumină x
31 Grimase, mișcări faciale bizare x
32 Se învârte în jurul proprie axe x
33 Mers bizar x
34 Emisiuni vocale semi-verbale stereotipe;
ecolalie x
66
35 Face zgomote sau să scâncește fără motiv clar x
Tabel 5
Conform scalei comportamentelor repetitive, subiectul obține un scor la fiecare
subscala. Obține în special un scor ridicat la subscala comportamentului
stereotip și la subscala comportamentului monoton. La subscala
comportamentului stereotip, sunt probleme de comportament precum balansarea,
legănarea corpului, rotește capul, scutură, flutură mâinile, sare, lovește obiectele.
Devine destul de supărat în momentul în care încerci să îl oprești. În ceea ce
privește subscala comportamentelui auto-traumatic, subiectul prezintă un
comportament problema precum: se lovește, se da cu capul de podea, se muscă.
Acest comportament nu apare foarte frecvent, însă devine extrem de supărat
când încearcă cineva să îl oprească. Potrivit subscalei comportamentului
compulsiv apare comportamentul următor: atinge, bate, freacă anumite obiecte
sau suprafețe. Apare insistență asupra anumitor activități, urmează o rutină
foarte rigidă în timpul jocului, insistă să aibă anumite obiecte în timpul jocului,
insistă că alte persoane să facă anumite lucruri în timpul ritualului de joacă sau
de timp liber. Acest comportament apare foarte frecvent. Conform subscalei
comportamentului monoton, apar următoarele comportamente: se supără dacă
este întrerupt din activitatea pe care o face, îi place aceeași piesă muzicală pe
care insistă să o asculte, este rezistent la schimbările de activitate și are probleme
cu perioadele de tranziție. Acest comportament apare constant și devine supărat
când este întrerupt. Copilul este preocupat de un anumit obiect, și este fascinat
de lucrurile aflate în mișcare, de exemplu ventilatorul.
Subi
ect I.Subscala
comportam
entului
stereotip II.Subscala
comporam
entului
auto-
traumatic III.Subscal
a
comporam
entului
compulsiv IV.Subscal
a
comportam
entului
ritualic V.Subscal
a
comportm
entului
monoton VI.Subscal
a
comporem
entului
restrictiv
V.I 11 5 3 3 11 3
Tabel 6
67
4.5.4 Prezentare caz 4
a) date generale despre copil
Subiectul are următoarele inițiale M.G. Este în vârstă de 5 ani și este de sex masculin.
Are o sora mai mare, de 13 ani care este elevă în clasa a 7-a. Provine dintr-o familie în
care părinții sunt căsătoriți, mama este de profesie asistent medical iar tată avocat.
Copilul merge la grădiniță o zi pe săptămâna, de obicei vinerea și este grupa mare.
Mama are 37 de ani, iar tatăl 39. Copilul a fost diagnosticat cu TSA la vârstă de 2 ani și
a început terapia 6 luni mai târziu, respectiv la 2 ani și 6 luni. Mama este cea care își
petrece cel mai mult timp cu subiectul. Deși are profesia de asistent medical, mama a
renunțat la a mai muncii la 1 an de când a aflat că subiectul este afectat de această
tulburare. Această îl duce la grădiniță, terapie și la alte activități. Tatăl este cel care
susține familia financiar și uneori mai primesc ajutor de la bunici. Bunicii mamei se
implică și uneori îl mai iau pe copil acasă la sfârșitul săptămânii.
b) Anamneză și evaluarea psihopedagogică
Copilul este născut prematur, la 36 de săptămâni. La naștere, părinții aveau vârstă de:
mama 32 de ani și tatăl 34 și mai aveau un copil de sex feminin de 6 ani. Subiectul
primește diagnosticul la 2 ani și la 2 ani și 6 luni începe terapia ABA. La început copilul
făcea 2h de terapie pe zi, iar în prezent face 8h. Mama afirmă că este foarte afectată de
diagnosticul pe care l-a primit copilul ei și de aceea a preferat să renunțe la serviciu, că
să i se dedice în totalitate. Această a mers la multe cursuri legate de terapie și de
tulburarea de spectru autist, pentru că își dorește foarte mult să-și înțeleagă copilul, că
mai apoi să îl poată ajută. Înainte să înceapă terapia, copilul nu era prezent, era
întotdeauna distras, nu își putea concentra atenția. Subiectul nu răspundea la nume, și
putea să spună doar ”apă” și ”papa”, uneori o spunea cu sens, alteori nu. Mama este
foarte implicată în evoluția și educarea copilului. Ține cont de regulile și de indicațiile
specialiștilor și îl determina pe tatăl copilului și pe bunici să facă același lucru. Familia
este consecvență și observă rezultate. În prezent vorbește în propozițîi, uneori sacadat și
cu multe pauze. Face terapie logopedică, se lucrează sunetele ”ș,ț,h” și grupele de
sunete ”ge,gi, ghe, ghi”. Sora copilului este implicată și își dorește să îl ajute, însă
uneori se simte neglijată, deoarece fără voia familiei, toată atenția se focusează pe
68
subiect. Privind progresele copilului mama afirmă următoarele: reușește să ceară să
meargă la toaletă, nu mai face în pampers de la vârstă de 4 ani, recunoaște persoanele,
imitația, motricitatea atât fină cât și grosieră este foarte bună, recunoaște formele,
literele cifrele, înțelege instructiile. O evoluție foarte mare o are în interacțiunea socială.
La început, copilul nu își dorea să stea în aceeași încăpere cu copiii, sau în locuri
aglomerate, nu dorea să aibă nicio interacțiune cu aceștia. În momentul în care un copil
încerca să interacționeze cu el, de exemplu să ii dea sau să ii ceară o jucărie, acesta
pleca și începea să plângă. În prezent nu îl mai deranjează prezența celorlalți copii, ba
mai mult de atât interacționează cu ei și împarte jucării.
c) Interpretarea datelor
Conform tabelului, copilul prezintă anumite comportamente frecvent, ocazional
sau nu le prezintă.
1
frecvent 2
ocazional 3
niciodata
1 Pipăie sau lovește în mod repetat obiectele x
2 Comportament neobișnuit cu obiectele: le lasă
să cadă în mod pasiv x
3 Examinare tactilă minuțioasă x
4 Balansare în pat, pe podea sau de pe un picior
pe altul x
5 Se uită la mâini x
6 Își miroase mâinile x
7 Își astupă urechile, ochii x
8 Se lovește cu spatele de perete x
9 Bate din picioare, x
10 Aliniază jucariile x
11 Bagă jucăriile în gură x
12 Învârte jucăriile x
13 Răstoarnă jucăriile x
14 Își fâlfaie mâinile x
15 Țopăie x
69
16 Se leagănă x
17 Merge pe vârfuri x
18 Miroase obiectele străine x
19 Repetă sunete fără valoare x
20 Își răsucește degetele x
21 Este preocupat permanent de o anumita parte
a unui obiect x
22 Bate din palme x
23 Privește in gol x
24 Se sperie de anumite zgomote x
25 Fixează sursele de lumină x
26 Deschide și închide ușile x
27 Stinge și aprinde becul x
28 Lovește sau zgârie jucăriile x
29 Își rotește corpul în jurul axei proprii x
30 Jocul ochilor în soare, în lumină x
31 Grimase, mișcări faciale bizare x
32 Se învârte în jurul proprie axe x
33 Mers bizar x
34 Emisiuni vocale semi-verbale stereotipe;
ecolalie x
35 Face zgomote sau să scâncește fără motiv clar x
Tabel 7
Potrivit scalei comportamentului, subiectul prezintă un scor pentru fiecare
subscală care privește comportamentul. Subscala care privește comportamentul
stereotip prezintă apariția la subiect a următoarelor comportamente: balansarea,
legănarea corpului, care apare rar, bate din palme, se mișcă în cerc, aruncă
obiecte, își acoperă urechile, nu se supără când este întrerupt. În ceea ce privește
subscala comportamentului auto-traumatic, apare următorul comportament: se
lovește în cap sau în alte zone ale corpului cu diverse obiecte, acest lucru se
întâmplă rar, iar atunci când este întrerupt nu se supără aproape deloc. În cazul
subscalei comportamentului compulsiv sunt prezente următoarele
70
comportamente: arajeaza anumite obiecte sau poziții anume, are nevoie de
simetrie, verifică în mod repetat ușile, strânge anumite lucruri, atinge sau bate în
anumite lucruri, suprafețe. Un scor ridicat obține la subscală comportamentului
ritualic; insistă să mănânce și să bea anumite lucruri, insistă că masă să fie
așezată doar într-un anume fel, insistă asupra unei anumite rutine înainte de
culcare, aranjează lucrurile în camera într-o anumită ordine, înainte de culcare,
insistă să țînă anumite obiecte în timpul somnului, insistă cu o anumită ordine a
operațiilor atunci când folosește toaletă, când se spală, când se îmbracă. Aceste
comportamente apar constant și uneori devine supărat alteori nu când este
întrerupt sau când nu se respectă aceaste ritualuri. Prezintă un comportament
monoton, insistă că lucrurile să rămână în același loc, insistă să stea mereu in
același loc, ii place aceeași melodie pe care insistă să o asculte repetitiv. Că și
comportament restrictiv apare: fascinația sau preocuparea pentru un singur
subiect sau activitate, atașament exagerat pentru un anumit obiect.
Subi
ect I.Subscala
comportam
entului
stereotip II.Subscala
comporam
entului
auto-
traumatic III.Subscal
a
comporam
entului
compulsiv IV.Subscal
a
comportam
entului
ritualic V.Subscal
a
comportm
entului
monoton VI.Subscal
a
comporem
entului
restrictiv
V.I 7 1 5 9 5 5
Tabel 8
4.5.5 Prezentare caz 5
a) Date generale despre copil
S.S. este un copil în vârstă de 10 ani și este de sex masculin. Are un frate mai mare, de
15 ani, este elev în clasa a 8-a. Fratele sau, S.V. are sindromul Asperger. S.S. locuiește
în București și provine dintr-o familie legal constiuita, părinții sunt căsătoriți. Mama
are 34 de ani și tatăl 40. Mama are studii superioare și este de profesie secretară, la fel
ca mama și tatăl are studii superioare și este cercetător științific, fizician. S.S. este
înscris la școala specială, acesta nu frecventează școală, însă în fiecare miercuri vine o
doamna profesoară de sprijin care stă 3 ore și care face activități legate de programa
71
scoalara. Persoană cu care își petrece majoritatea timpului este bunica maternă. Mama
este foarte implicată, merge anual la workshop-uri, citește foarte multe cărți legate de
acest diagnostic și de modul în care ar putea să îl ajute pe copil. Cu toate că știe
informațiile necesare, mama afirmă că nu poate să fie consecvență în ceea ce îl privește
pe copil și nu poate să aibă control instructional asupra lui și de multe ori cedează
cerințelor acestuia. Bunica este o fire blândă care cedează de fiecare dată când copilul
are o criză. Nu are control asupra lui, nu o ascultă și de multe ori, își pierde cumpătul.
Familia a acceptat diagnosticul și tind să renunțe la gândul că subiectul se poate vindecă
sau amelioara.
b) Anamneză și evaluarea psihopedagogică
S.S. a fost născut la termen, normal și a fost diagnosticat la vârstă de 3 ani cu TSA și cu
ADHD. A început imediat terapia, o terapie bazată pe imităție. Mama povestește că
terapeutul îi imita comportamentul subiectului, scopul fiind ca mai apoi și subiectul la
rândul lui să îi copieze comportamentul normal, corect. Familia a observat că această
terapie nu da rezultat și doi ani mai târziu copilul a început să facă terapia ABA. Inițial,
copilul a început cu 8 ore de terapie pe zi, dimineață 4 ore, de la 9:00 la 13:00, o ora
pauză de masă și de relaxare și apoi o altă sesiune de terapie de la 14:00 la 18:00.
Copilul a făcut 8 ore de terapie pe zi timp de 4 ani. La începutul terapiei ABA, respectiv
la vârstă de 5 ani, copilul era non-verbal, purta pampers și mânca păsat, doar anumite
feluri de mâncare, avea multe stereotipii, nu înțelegea deloc, nu era atent, nu avea
contact vizual, nu își răspundea la nume. În prezent copilul cere la toaletă, știe să zică
când îi este foame sau sete, vorbește în propoziții de maximum 3-4 cuvinte, de exemplu
”Mi-e sete, vreau apă”, ”Mi-e foame” sau uneori spune doar ”Foame”. Uneori încearcă
să scurteze vorbirea, de exemplu în loc să spună ”Mi-e sete, vreau apă” spune ”Mi-e
sete vapa”. Are capacitatea de a recunoaște și denumi un număr mic de obiecte, de
obicei cele familiare. Are autonimie, mănâncă și se îmbracă singur, uneori bunica
intervine să îl ajute, deoarece nu are răbdare. Din punct de vedere motric întâmpină
probleme, mișcările sunt încordate, întâmpină probleme la motricitatea fină. Încearcă
mai mereu să iasă din activitate. În momentul de față, copilul face 6 ore de terapie pe zi,
acasă. Bunica este cea care stă în permanentă cu copilul. Această gătește mai mereu
aceleași feluri de mâncare cu care copilul este obișnuit și nu își dorește să diversifice
alimentele, pentru a nu întâmpină probleme cu copilul, pentru a ocoli un moment de
72
criză. În pauză dintre terapie, copilul mănâncă și este lăsat să se auto-stimuleze pe
trambulină pe care își pune jucării și începe să bată, să scuipe și să țipe și apoi să
amestece jucăriile. O altă plăcere de-a copilului este coșul în care își pune jucării și le
amestecă. După cea de a două sesiune de terapie, copilul mănâncă și iar primește
trambulină și coșul. Uneori când mama vine de la serviciu, la ora 18:00, ies în parc.
Tatăl este cercetător și lucrează de acasă, însă nu petrece timp cu copilul. Uneori marțea
merg la cățărat și sâmbătă sau duminică merg la înot împreună cu fratele mai mare.
Mama este împăcată cu ideea că fiul lor are probleme și se gândește că atunci când o să
fie adult o să îl ducă la un azil. Îi este teamă că pe viitor nu îl mai poate controla fizic și
poate deveni periculos și imprevizibil. Familia nu ia în calcul indicațiile specialiștilor,
cedează în față copilului care obține ce vrea printr-un comportament neadevat, de
exemplu țipă, plânge, aruncă. Nu are o relație cu fratele sau, acesta merge la școală și
apoi stă în dormitorul sau tot timpul. S.S. are o slabă interacțiune socială. Nu
interacționează cu ceilalți copii, însă nu îl deranjează prezența lor. Vorbește neinteligibil
și sacadat.
c) Interpretarea datelor
Conform tabelului, copilul are un numar ridicat de comportamente care apar in
mod frecvent și ocazional și un numar mai scazut de comportamente care nu
apar.
1
frecvent 2
ocazional 3
niciodata
1 Pipăie sau lovește în mod repetat obiectele x
2 Comportament neobișnuit cu obiectele: le lasă
să cadă în mod pasiv x
3 Examinare tactilă minuțioasă x
4 Balansare în pat, pe podea sau de pe un picior
pe altul x
5 Se uită la mâini x
6 Își miroase mâinile x
7 Își astupă urechile, ochii x
73
8 Se lovește cu spatele de perete x
9 Bate din picioare, x
10 Aliniază jucariile x
11 Bagă jucăriile în gură x
12 Învârte jucăriile x
13 Răstoarnă jucăriile x
14 Își fâlfaie mâinile x
15 Țopăie x
16 Se leagănă x
17 Merge pe vârfuri x
18 Miroase obiectele străine x
19 Repetă sunete fără valoare x
20 Își răsucește degetele x
21 Este preocupat permanent de o anumita parte a
unui obiect x
22 Bate din palme x
23 Privește in gol x
24 Se sperie de anumite zgomote x
25 Fixează sursele de lumină x
26 Deschide și închide ușile x
27 Stinge și aprinde becul x
28 Lovește sau zgârie jucăriile x
29 Își rotește corpul în jurul axei proprii x
30 Jocul ochilor în soare, în lumină x
31 Grimase, mișcări faciale bizare x
32 Se învârte în jurul proprie axe x
33 Mers bizar x
34 Emisiuni vocale semi-verbale stereotipe;
ecolalie x
35 Face zgomote sau să scâncește fără motiv clar x
Tabel 9
74
Potrivit scalei comportamentului, S.S. are scoruri ridicate privind toate
subscalele. S.S prezintă următoarele comportamente: comportament stereotip: se
leagănă, își balansează corpul, da din cap, flutură mâinile, bate din palme, sare,
aruncă cu obiecte, lasă să îi cadă obiectele din mâna. Are momente când devine
extrem de supărat când este întrerupt și momente când nu se supără deloc. Apar
și comportamente auto-traumatice, că de exemplu: se lovește palmă peste față
sau peste altă zona a corpului, se da cu capul de masă, de perete, se lovește cu
alte obiecte, se muscă, se zgârie; comportamente compulsive: curată excesiv o
parte a corpului, repetă diverse rutine, se îmbracă, se dezbracă, atinge sau bate
anumite obiecte; comportamente ritualice: insistă să mănânce anumite lucruri,
insistă la o anumită ordine a operațiilor atunci când mănâncă, insistă să urmeze
anumite trasee, insistă asupra anumitor activități recreative; comportamente
monotone: insistă că jucăriile să rămână în același loc, obiectează atunci când
trenuie să viziteze locuri noi, se supără dacă este întrerupt din activitatea pe care
o face, nu îi plac schimbările, insistă pe aceeași rutină la școală, acasă sau la
joacă, insistă că anumite lucruri să se întâmple doar în anumite momente și
comportamente restrictive: atașament exagerat pentru un anumit obiect ( coșul,
trambulină), preocuparea pentru părți ale obiectului mai degrabă decât pentru
obiectul în sine, este fascinat de lucrurile aflate în mișcare.
Subi
ect I.Subscala
comportam
entului
stereotip II.Subscala
comporam
entului
auto-
traumatic III.Subscal
a
comporam
entului
compulsiv IV.Subscal
a
comportam
entului
ritualic V.Subscal
a
comportm
entului
monoton VI.Subscal
a
comporem
entului
restrictiv
S.S. 14 14 7 6 13 6
Tabel 10
4.5.6 Prezentare caz 6
a) Date generale despre copil
S.G. este un copil în vârstă de 3 ani de sex masculin. Copilul merge la grădiniță și este
grupa mică împreună cu fratele sau geamăn. Familia locuiește în București. Mama
75
copilului are 38 de ani, are studii superioare și este medic dentist, iar tatăl are 38 de ani,
are studii superioare și este antreprenor. Subiectul are un frate geamăn. Copilul a fost
diagnosticat la vârstă de 1 an și 8 luni cu TSA și la vârstă de 1 an și 9 luni a început
terapia ABA. Mama afirmă că este dificil să ai gemeni, mai ales dacă unul dintre ei are
probleme. Cu toate acestea este încrezătoare și consideră că subiectul este pe drumul cel
bun. Mama crede că subiectul este norocos că are un frate geamăn, deoarece fratele lui
reprezintă un reper pentru modul în care ar trebui să evolueze, să se comporte și uneori
reușește să învețe prin imitația fratelui sau geamăn. Subiectul prezintă puține elemente
din tulburarea de spectru autist și acest lucru îi da speranța mamei că al ei copil va
evolua și se va dezvoltă normal.
b) Anamneză, evaluarea psihopedagogică
Copilul s-a născut prematur, la 35 de săptămâni. A început terapia la vârstă de 1 an și 9
luni, la o luna după ce a fost diagnosticat. Acesta inițial făcea 2 ore pe zi și în prezent
face 4 ore pe zi. Principala problema pe care au observat-o părinții și i-au determinat să
apeleze un specialist în ceea ce îl privește pe copil este lipsa contactului vizual și faptul
că nu răspundea atunci când este strigat. Limbajul a apărut mai târziu. Copilul are o
vorbire greoaie și nu poate pronunță anumite sunete precum ”r,ș.ț,h,l” și grupuri de
sunete precum ”ge, gi”. Pentru a repara vorbirea, copilul merge și la logoped de 2 ori pe
săptămâna. Persoană cu care subiectul își petrece majoritatea timpului este mama.
Această a renunțat la locul de muncă pentru a putea să se ocupe de copiii săi. Această îi
duce la grădiniță și pe subiect la terapie. După terapie, mama merge cu subiectul și
fratele sau geamăn la pian, la înot, în parc, la locul de joacă, în mall, la cumpărături.
Uneori, când are timp, tatăl îi însoțește la activități. Acesta este antreprenor și afirmă că
are foarte puțîn timp, dar pe care îl dorește să îl petreacă cu copii. Spune că uneori se
simte copleșit și fără energie, dar consideră că este important și sănătos să petreacă cât
mai mult timp împreună. Aproape la fiecare sfârșit de săptămâna fac activități împreună,
de exemplu merg la munte, sau în vizită la prieteni de familie care au și ei copii. Acolo
subiectul interacționează cu alți copii și se bucură de prezența lor. Uneori îi vizitează pe
bunicii de la țară, unde de obicei aceștia îi răsfață foarte mult și cedează în față ceririlor
copilului care nu a avut un comportament potrivit. Acest lucru o supără pe mama și
uneori apar mici neînțelegeri. Bunica maternă este foarte implicată și o ajută aproape
76
zilnic cu creșterea copiilor. De obiecei bunica rămâne cu fratele geamăn al subiectului
atunci când mama este ocupată să îl după pe subiect la orele de terapie aba și logopedie.
d) Interpretarea datelor
Potrivit urmatorului tabel, copilul prezintă doar un comportament care apare
frecvent, iar restul nu au apărut niciodată.
1
frecvent 2
ocazional 3
niciodata
1 Pipăie sau lovește în mod repetat obiectele x
2 Comportament neobișnuit cu obiectele: le lasă
să cadă în mod pasiv x
3 Examinare tactilă minuțioasă x
4 Balansare în pat, pe podea sau de pe un picior
pe altul x
5 Se uită la mâini x
6 Își miroase mâinile x
7 Își astupă urechile, ochii x
8 Se lovește cu spatele de perete x
9 Bate din picioare, x
10 Aliniază jucariile x
11 Bagă jucăriile în gură x
12 Învârte jucăriile x
13 Răstoarnă jucăriile x
14 Își fâlfaie mâinile x
15 Țopăie x
16 Se leagănă x
17 Merge pe vârfuri x
18 Miroase obiectele străine x
19 Repetă sunete fără valoare x
20 Își răsucește degetele x
21 Este preocupat permanent de o anumita parte a x
77
unui obiect
22 Bate din palme x
23 Privește in gol x
24 Se sperie de anumite zgomote x
25 Fixează sursele de lumină x
26 Deschide și închide ușile x
27 Stinge și aprinde becul x
28 Lovește sau zgârie jucăriile x
29 Își rotește corpul în jurul axei proprii x
30 Jocul ochilor în soare, în lumină x
31 Grimase, mișcări faciale bizare x
32 Se învârte în jurul proprie axe x
33 Mers bizar x
34 Emisiuni vocale semi-verbale stereotipe;
ecolalie x
35 Face zgomote sau să scâncește fără motiv clar x
Tabel 11
Conform scalei comportamentale, subiectul nu prezintă decat un tip de
comportament, care nu este utilizat frecvent și nu are un grad ridicat de
gravitate. Comportamentul care apare face parte din subscala comportamentului
monoton și anume: se supară daca este intrerupt din activitatea pe care o face.
Subi
ect I.Subscala
comportam
entului
stereotip II.Subscala
comporam
entului
auto-
traumatic III.Subscal
a
comporam
entului
compulsiv IV.Subscal
a
comportam
entului
ritualic V.Subscala
comportm
entului
monoton VI.Subscal
a
comporem
entului
restrictiv
S.G. 0 0 0 0 1 0
Tabel 12
78
4.5.7 Prezentarea caz 7
a) Date generale despre copil
T.P. este un copil de 3 ani și 6 luni de sex masculin. Merge la grădiniță și este
grupa mică. Are un frate mai mic, în vârstă de 1 an jumătate. Locuiește în București
împreună cu familia să.. Mama are 27 de ani, a urmat Facultatea de Management din
București și în prezent lucrează ca manager la o firmă. Tata are 33 de ani are studii
superioare și este antreprenor. Părinții sunt necăsătoriți. Urmează să facă nunta în
următorul an. Familia locuiește cu bunicii din partea tatălui, deoarece părinții au nevoie
de ajutorul lor în creșterea copiilor. Mama afirmă că de când a apărut cel de-al doilea
copil în viață lor lucrurile au devenit mai dificile și are nevoie de cineva care să le ofere
o mâna de ajutor. Momentan mama este în concediu postnatal pentru a putea avea grijă
de fratele mai mic al subiectului, până când acesta va împlini vârstă de 2 ani și va putea
merge la creșă sau va sta cu bunicii.
b) Anamneză, evaluarea psihopedagogică
T.P. nu s-a născut la termen, acesta s-a născut prematur la 36 de săptămâni.
Copilul a fost diagnosticat cu TSA la vârstă de 1 an și 7 luni și a început terapia la
vârstă de 1 an și 9 luni. Mama este fericită, deoarece fratele mai mic al subiectului nu
prezintă deocamdată niciun element/comportament care ar putea stabili diagnosticul de
tulburare din spectru autist, se dezvoltă normal. T.P. face terapie de un an și jumătate.
Au apelat la terapia aba. Inițial copilul făcea terapie timp de 2 ore pe zi, iar în momentul
de față, au mai mărit terapia cu 4 ore. Subiectul își petrece cel mai mult timp cu mama,
bunica și fratele sau mai mic. Uneori acesta interacționează cu fratele sau. De multe ori
cel mic îl sicaneaza pe subiect deoarece își dorește toate jucăriile pe care le are acesta.
Subiectul inițial se supără, dar la un moment dat renunta la jucărie, în favoarea fratelui
mai mic. T.P. prezintă dificultăți foarte mari în interacțiunea socială. Devine foarte
supărat dacă mama sau altă persoană din familie pleacă și îl lasă într-un loc cu alte
persoane necunoscute. Nu îi place să stea într-o încăpere cu mulți oameni necunoscuți,
preferă să stea singur într-o camera și să se uite la jucării. Atunci când se atașează de o
persoană, își dorește mereu prezența acelei persoane. Dacă persoană respectivă îl lasă la
părinți sau la un membru din familie, nu se supără, însă dacă îl lasă cu alte persoane mai
79
puțin cunoscute începe să plângă, să țipe și să dea din mâini și din picioare. Mama
consideră că a făcut multe progrese. În momentul de față el cere mâncare când îi este
foame sau apă când este sete. De obicei folosește un cuvânt când este cazul să ceară, de
exemplu când îi este foame zice ”pâine” sau ”iaurt”, când îi este sete zice ”apă”, uneori
mai folosește două cuvinte spunând ”vreau apă”. Recunoaște persoanele și are
preferințe, este consient de relațiile pe care le crează cu persoană respectivă. Recunoaște
și denumește unele obiecte, fructe, legume. În timpul săptămânii copilul de obicei
merge la grădiniță, doar 2 zile pe săptămâna, în rest merge la centru pentru terapie.
După terapia de la centru, copilul are o pauză de 2 în care mănâncă și se relaxează,
plimbându-se prin parc sau jucându-se la locul de joacă, de obicei însoțit de bunica și
apoi urmează terapia de acasă. La sfârșitul zilei mama și tată uneori își fac timp pentru o
plimbare în patru la locul de joacă sau în parc. La sfârșit de săptămâna, bunica, având
rude la țară, îl ia pe copil, împreună cu bunicul și merg să vadă animalele, să iasă la
păscut cu vacă. În urmă experienței, copilul denumește animale, știe cum fac ele și ce
mănâncă. Bunica povestește că subiectului îi place foarte mult să se joace în curte și să
se dea în leagănul care este legat de un copac.
c) Interpretarea datelor
Potrivit tabelului de mai jos, copilul prezintă comportamente care apar în mod
frecvent, ocazional, sau nu apar niciodată
1
frecvent 2
ocazional 3
niciodata
1 Pipăie sau lovește în mod repetat obiectele x
2 Comportament neobișnuit cu obiectele: le lasă să
cadă în mod pasiv x
3 Examinare tactilă minuțioasă x
4 Balansare în pat, pe podea sau de pe un picior pe
altul x
5 Se uită la mâini x
6 Își miroase mâinile x
7 Își astupă urechile, ochii x
8 Se lovește cu spatele de perete x
80
9 Bate din picioare, x
10 Aliniază jucariile x
11 Bagă jucăriile în gură x
12 Învârte jucăriile x
13 Răstoarnă jucăriile x
14 Își fâlfaie mâinile x
15 Țopăie x
16 Se leagănă x
17 Merge pe vârfuri x
18 Miroase obiectele străine x
19 Repetă sunete fără valoare x
20 Își răsucește degetele x
21 Este preocupat permanent de o anumita parte a
unui obiect x
22 Bate din palme x
23 Privește in gol x
24 Se sperie de anumite zgomote x
25 Fixează sursele de lumină x
26 Deschide și închide ușile x
27 Stinge și aprinde becul x
28 Lovește sau zgârie jucăriile x
29 Își rotește corpul în jurul axei proprii x
30 Jocul ochilor în soare, în lumină x
31 Grimase, mișcări faciale bizare x
32 Se învârte în jurul proprie axe x
33 Mers bizar x
34 Emisiuni vocale semi-verbale stereotipe;
ecolalie x
35 Face zgomote sau să scâncește fără motiv clar x
Tabel 13
Potrivit tabelului care privește scala comportamentelor, copilul prezintă
urmatoarele comportamente care fac parte din subscala comportamentului
81
stereotip (la această subscală, subiectul obține cel mai ridicat scor) balansarea,
legănarea corpului, întoarce capul, bate din palme, scutură sau flutură mânile,
aruncă obiectele, le lasă să cadă; nu prezintăcomportamente auto-traumatice. În
subscala comportamentului compulsiv apare faptul că atinge, bate ușor sau
freacă anumite obiecte sau suprafețe. Apare comportamentul ritualic: insistă
asupra anumitor activitați, repetă aceleași subiecte în timpul interacțiunii sociale,
comportamentul monoton: obiectează atunci cand trebuie să viziteze locuri noi,
insistă să meargă într-un anume fel, îi place aceeași melodie pe care insistă să o
asculte, are probleme cu perioadele de tranziție, insistă pe aceeași rutină la
scoală, acasă sau la joacă in fiecare zi. Iar la subscala comportamentului
restrictiv apare fascinația sau preocuparea pentru un singur obiect sau activitate.
Subi
ect I.Subscala
comporta
mentului
stereotip II.Subscal
a
comporam
entului
auto-
traumatic III.Subscal
a
comporam
entului
compulsiv IV.Subscal
a
comporta
mentului
ritualic V.Subscal
a
comportm
entului
monoton VI.Subsca
la
comporem
entului
restrictiv
T.P. 11 0 3 4 8 1
Tabel 14
4.5.8 Prezentarea caz 8
a) Date generale despre copil
F.D. este un copil în vârstă de 5 ani și 4 luni. Este de sex masculin. Merge la grădiniță
odată pe săptămâna. Face parte dintr-o familie monoparentală. Părinții lui F.D. s-au
despărțit înainte că acesta să se nască. Tatăl și-a văzut o singură dată copilul când avea 1
an, deci subiectul nu îl cunoaște. Mama are 34 de ani și lucrează că și consultant la o
agenție de telefonie. Mama afirmă că tatăl avea meseria de șofer. În momentul actual,
mama este singură. Tatăl s-a recăsătorit după 1 an de la despărțirea de mama
subiectului. Acesta îi plătește pensie alimentară copilului. Copilul locuiește în orașul
București împreună cu mama și cu bunica maternă. Acesta nu are frate sau sora. Cel mai
82
mult timp îl petrece cu bunica, care afirmă că se simte epuizată și că îi este foarte greu
să aibă grijă de el. Mama își petrece timpul cu acesta seară, când se întoarce de la
muncă și uneori afirmă că nu are răbdarea necesară să facă activități cu acesta, deoarece
este foarte obosită când ajunge acasă.
b) Anamneză, evaluarea psihopedagogică
F.D. s-a născut prematur, la 36 de săptămâni. Mama a fost la prima sarcina, a născut
prin cezariană. A fost diagnosticat cu TSA la vârsta de 2 ani și a început terapia aba la
vârstă de 2 ani și 3 luni. Mama este foarte îngrijorată, deoarece susține există unele
perioade în care crede că nu poate să îi asigure orele de terapie. Inițial copilul făcea 2
ore de terapie pe zi, 5 zile pe săptămâna. În momentul de față, copilul face 3 ore pe zi.
Mama afirmă că și-ar fi dorit să poată că subiectul să facă mai multe ore de terapie, însă
situația financiară nu îi permite. Copilul este foarte sensibil, plânge aproape tot timpul.
Nu este compliant, mai tot timpul bunica și mama afirmă că își pierd răbdarea, deoarece
nu își dorește să înțeleagă și să colaboreze. Subiectul se trezește în jurul orelor 8:00-
9:00. Ia micul dejun, de obicei mănâncă lapte cu cereale sau sendvișuri și bea ceai. La
ora 11:00 începe ședința de terapie. Uneori plânge jumătate din terapie, nu se poate
concentra și nu își dorește să colaboreze. Dorința lui este să fie lăsat să se joace într-un
mod în care nu este funcțional. Evoluția lui este destul de înceată. Rezultatele apar greu
din lipsa dorinței de colaborare cu terapeutul și cu restul familiei. În unele zile,
terapeutul și copilul ies în parc, deoarece nu acesta nu se poate concentra la lecție.
Acesta știe să numere până la 10, răspunde la nume, poate să spună când îi este sete,
zice doar ”apă”. Reușește să zică ”pipi” și ”caca”. Uneori zice pipi după ce face, alteori
spune înainte. Autonomia este slab dezvoltată, poate să își ridice pantalonii și să tragă
de bluza/ tricou. Bunica și mama nu îi dau mereu oportunitatea de a se îmbracă singur,
deoarece afirmă acestea că nu au răbdare și că în unele momente se grăbesc și nu au
timp. Mama este speriată și uneori afirmă că intră în panică. Îi este foarte greu, deorece
simte lipsa sprijinului tatălui. Această consideră că dacă tatăl ar fi fost alături de ei, s-ar
fi descurcat mult mai bine și copilul ar fi fost mai deschis și compliant. Bunica este cea
care îi oferă sprijinul și le este mereu alături. După terapie, această îl scoate pe F.D.
afară, în parc sau la locul de joacă. Bunica susține că uneori își pierde cumpătul și nu
are răbdare și energia să alerge foarte mult după el și de aceea preferă mai mult să
rămână în casă. În casă copilul îi place să se uite pe tabletă sau să se joace cu unele
83
jucării. Din punct de vedere al motricitățîi, copilul are rezultate bune. Îi plac jocurile
pentru motricitate, de exemplu jocul cu piuneze. Copilul prezintă probleme în ceea ce
privește interacțiunea socială. Are momente în care nu își dorește să se afle în jurul
copiilor, se supără foarte tare în prezența acestora și momente în care îi evita, de parcă
nu ar există acolo. Atunci când e atras de anumite obiecte din jur și are acces la ele, se
întâmplă să îi ignore.
b) interpretarea datelor
Conform tabelului de mai jos, copilul prezintă comportamente care apar in mod
frecvent, ocazional, sau nu apar niciodată.
1
frecvent 2
ocazional 3
niciodata
1 Pipăie sau lovește în mod repetat obiectele x
2 Comportament neobișnuit cu obiectele: le
lasă să cadă în mod pasiv x
3 Examinare tactilă minuțioasă x
4 Balansare în pat, pe podea sau de pe un picior
pe altul x
5 Se uită la mâini x
6 Își miroase mâinile x
7 Își astupă urechile, ochii x
8 Se lovește cu spatele de perete x
9 Bate din picioare, x
10 Aliniază jucariile x
11 Bagă jucăriile în gură x
12 Învârte jucăriile x
13 Răstoarnă jucăriile x
14 Își fâlfaie mâinile x
15 Țopăie x
16 Se leagănă x
17 Merge pe vârfuri x
84
18 Miroase obiectele străine x
19 Repetă sunete fără valoare x
20 Își răsucește degetele x
21 Este preocupat permanent de o anumita parte
a unui obiect x
22 Bate din palme x
23 Privește in gol x
24 Se sperie de anumite zgomote x
25 Fixează sursele de lumină x
26 Deschide și închide ușile x
27 Stinge și aprinde becul x
28 Lovește sau zgârie jucăriile x
29 Își rotește corpul în jurul axei proprii x
30 Jocul ochilor în soare, în lumină x
31 Grimase, mișcări faciale bizare x
32 Se învârte în jurul proprie axe x
33 Mers bizar x
34 Emisiuni vocale semi-verbale stereotipe;
ecolalie x
35 Face zgomote sau să scâncește fără motiv
clar x
Tabel 15
Potrivit tabelului care privește scala comportamentului, F.D. prezintă un număr
larg de comportamente. În ceea ce privește subscală comportamentului stereotip,
copilul primește scorul de 17 puncte și prezintă următoarele comportamente:
balansarea, legănarea corpului, rotește capul, da din cap, întoarce capul, fâlfâie
mâinile, bate din palme, scutură sau flutură mâinile, se mișcă în cerc, sare,
învârte sau răsucește obiecte, își acoperă urechile. Nu a primit niciun scor la
subscală comportamentului auto-traumatic. La subscală comportamentului
compulsiv primește scorul 11, apar următoarele comportamente: aranjează
anumite obiecte în locuri sau pozițîi anume, închide și deschide uși,
colecționează sau strânge anumite obiecte, repetă la nesfârșit anumite rutine,
85
ating sau bat ușor sau freacă anumite obiecte. A obținut scorul de 13 puncte la
subscală comportamentului ritualic și se comportă astfel: preferă să mănânce și
să bea doar anumite lucruri, insistă asupra unei anumite rutine înainte de culcare,
aranjează lucruirle în camera într-o anumită ordine înainte de culcare, aranjează
obiecte din baie într-o anumită ordine, insistă să urmeze anumite trasee, insistă
să ia anumite obiecte în timpul călătoriei, insistă asupra unor anumite activități
recreative. Scorul cel mai mare l-a obținut la subscală comportamentului
monoton, 30 de puncte și sunt prezente comportamente precum: insistă că
lucrurile să rămână în același loc, obiectează atunci când trebuie să viziteze
locuri noi, se supără dacă este întrerupt din activitatea pe care o face, insistă să
meargă într-un anume fel, insistă să stea mereu în același loc, nu îi plac
schimbările în comportamentul și înfățișarea celor din jurul sau, ii place aceeași
piesă muzicală pe care insistă să o asculte, este rezistent la schimbările de
activitate și are probleme cu perioadele de tranztie, insistă că anumite lucruri să
se întâmple doar în anumite momente. Ca și comportament restrictiv prezintă:
preocupare pentru un singur subiect sau activitate, atașament exagerat pentru un
anumit obiect, preocupare pentru părți ale obiectului mai degrabă decât pentru
obiectul în sine și este fascinat pentru lucrurile în mișcare. Majoritatea acestor
comportamente reprezintă o problema severă, apar constant și subiectul se
supără când este întrerupt.
Subi
ect I.Subscala
comportam
entului
stereotip II.Subscala
comporam
entului
auto-
traumatic III.Subscal
a
comporam
entului
compulsiv IV.Subscal
a
comportam
entului
ritualic V.Subscal
a
comportm
entului
monoton VI.Subscal
a
comporem
entului
restrictiv
F.D. 17 0 11 13 30 8
Tabel 16
4.5.9 Prezentare caz 9
a) Date generale despre copil
86
D.D. este un copil în vârstă de 3 ani și 8 luni. Subiectul nu merge la grădiniță. Acesta
provine dintr-o familie legal constituită, părinții sunt căsătoriți. Aceștia locuiesc în
București. Mama are 34 de ani și are studii superioare. A absolvit Facultatea de
Marketing și Afaceri Economice Internaționale și este contabil junior. Tatăl este în
vârstă de 28 de ani, a finalizat liceul și este de profesie șofer. Copilul a fost diagnosticat
cu TSA, autism atipic, la vârsta de 1 an și 10 luni și a început terapia tot la vârstă de 1
an și 10 luni. Mama se împarte între serviciu și creșterea copilului. Persoană care își
petrece cel mai mult timp cu subiectul este mama. Această primește rar ajutor din
partea bunicilor, deoarece ei stau în afară Bucureștiului și vin de puține ori în capitală.
Pentru a putea merge la serviciu, această a angajat o bonă, care stă cu copilul 4 ore, până
când unul dintre părinți ajunge acasă.
b) Anamneză, evaluare psihopedagogică
Copilul s-a născut la termen. Subiectul face terapie din prima luna în care a aflat că are
acest diagnostic. La început, terapia dura 2 ore, acum copilul face 4 ore de terapie pe zi.
Mama este cea care îl duce pe copil la centru dimineață, de la 9:00, apoi, la ora 13:00,
copilul stă cu bonă. Bonă a participat la anumite cursuri și este informată despre modul
în care trebuie să te comporți cu un copil cu autism. Părinții au observat nereguli cu
copilul, de exemplu, lipsa limbajului și privirii ochi în ochi, și așa au hotărât să meargă
la un control, unde subiectul a primit diagnosticul de autism atipic. Mama este încântată
de evoluția copilului. Susține că vede rezultate foarte bune din momentul începerii
terapiei. Acesta recunoaște personele care fac parte din familie, dar și cele apropiate, cu
care are contact mai des (părinții, bunicii, prietenii). Pentru mama cel mai important
lucru este că vorbește și prezintă cereri cu sens. Copilul vorbește în propoziții. Are o
vorbire defectuasă și greoaie, nu poate să pronunțe anumite sunete și grupuri de sunete,
a reușit să își facă nevoile fiziologice la toaletă, în urmă unui program susținut în
terapie, care a dat rezultate. Copilul mănâncă singur, ii plac cantecelele adecvate vârstei
lui și imită foarte bine pe cei din jur. Copilul are un program organizat. Atât mama, cât
și tată se implică în timpul liber de creșterea copilului. În cursul săptămânii, subiectul se
trezește de dimineață, merge la baie, se spală și apoi mănâncă împreună cu părinții.
Mama îl duce la centru pe subiect și apoi merge la muncă. După terapia de 4 ore, bonă îl
ia de la centru și face activități precum plimbatul în parc, mersul la locul de joacă, sau
uneori merg direct acasă și se joacă până când se întoarce mama sau tata de la serviciu.
87
Părinții iau cină împreună și apoi se joacă, ii dau copilului diverse instrucțiuni precum
strânsul jucăriilor. În jurul orei 22:00 este ora de culcare. Miercurea este ziua în care
face o ora de logopedie, unde se lucrează corectarea și menținearea sunetelor. Vineri
seară și la finalul săptămânii, mama povestește că se întâlnesc cu prietenii de familie,
care au copii de aproximativ aceeași vârstă și încearcă să îl integreze pe subiect în
jocurile celorlalți copii. Mama încearcă să se încurajeze, cu toate că se simte uneori
neajutorată și copleșită, observă că subiectul progresează și astfel se simte mai
încrezătoare.
c) Interpretarea datelor
Conform tabelului de mai jos, copilul prezintă comportamente care apar în mod
frecvent, ocazional, sau nu apar niciodată.
1
frecvent 2
ocazional 3
niciodata
1 Pipăie sau lovește în mod repetat obiectele x
2 Comportament neobișnuit cu obiectele: le lasă să
cadă în mod pasiv x
3 Examinare tactilă minuțioasă x
4 Balansare în pat, pe podea sau de pe un picior pe
altul x
5 Se uită la mâini x
6 Își miroase mâinile x
7 Își astupă urechile, ochii x
8 Se lovește cu spatele de perete x
9 Bate din picioare, x
10 Aliniază jucariile x
11 Bagă jucăriile în gură x
12 Învârte jucăriile x
13 Răstoarnă jucăriile x
14 Își fâlfaie mâinile x
15 Țopăie x
88
16 Se leagănă x
17 Merge pe vârfuri x
18 Miroase obiectele străine x
19 Repetă sunete fără valoare x
20 Își răsucește degetele x
21 Este preocupat permanent de o anumita parte a
unui obiect x
22 Bate din palme x
23 Privește in gol x
24 Se sperie de anumite zgomote x
25 Fixează sursele de lumină x
26 Deschide și închide ușile x
27 Stinge și aprinde becul x
28 Lovește sau zgârie jucăriile x
29 Își rotește corpul în jurul axei proprii x
30 Jocul ochilor în soare, în lumină x
31 Grimase, mișcări faciale bizare x
32 Se învârte în jurul proprie axe x
33 Mers bizar x
34 Emisiuni vocale semi-verbale stereotipe;
ecolalie x
35 Face zgomote sau să scâncește fără motiv clar x
Tabel 17
Potrivit scalei comportamentale, subiectul prezintă apariția următoarelor
comportamente: stereotipe: balansarea, legănarea corpului, bate din palme, își
acoperă urechile, miroase obiecte; auto-traumatice: se muscă ( acest
comportament nu reprezintă o problema severă); apare și comportamentul
compulsiv într-o intensitate mică: scoate toate obiectele dintr-o cutie sau dintr-o
încăpere; comportamentul ritualic: repetă aceleaasi subiecte în timpul
interacțiunii sociale; comportamentul monoton: se supără când este întrerupt din
activitatea pe care o face. Subscală comportamentului restrictiv nu a primit
niciun scor, de unde rezultă că nu apar astfel de comportamente. Aceste
89
comportamente reprezintă în mare parte pentru subiect o problema moderată.
Apar des, dar nu se supără atunci când este oprit sau întrerupt.
Subi
ect I.Subscala
comportam
entului
stereotip II.Subscala
comporam
entului
auto-
traumatic III.Subscal
a
comporam
entului
compulsiv IV.Subscal
a
comportam
entului
ritualic V.Subscal
a
comportm
entului
monoton VI.Subscal
a
comporem
entului
restrictiv
D.D. 6 1 2 1 2 0
Tabel 18
4.5.10 Prezentare caz 10
a) Date generale despre copil
P.E. este un copil de sex masculin, în vârstă de 4 ani și 2 luni. Acesta merge la grădiniță
2 zile pe săptămâna, de obicei lunea și vinerea, însoțit de terapeut și este grupa mică.
Acesta provine dintr-o familie legal constituită, părinții sunt căsătoriți. Locuiesc în
București.
Copilul este singur la părinți. Mama și tata au studii superioare. Mama are vârsta de 36
de ani și este de profesie specialist resurse umane, și tatăl, are vârsta de 39 de ani și este
de profesie Manager IT. Cea care își petrece majoritatea timpului cu copilul este bunica
din partea mamei. Această nu locuiește cu familia. Vine de dimineață înainte de terapie
și pleacă atunci când mama ajunge acasă de la serviciu. Mama este o fire foarte emotivă
și este destul de afectată din cauza diagnosticului copilului. Se implică și caută cele mai
bune metode pentru a putea că fiul ei să evolueze cât mai rapid și cât mai mult posibil.
b) Anamneză, evaluare psihopegogică
Copilul a fost născut prematur, respectiv la 35 de săptămâni. A avut o problema de
sănătate, mai precis o problema la stomac ce a necesitat operație în primele zile de la
naștere. Copilul împreună cu mama au rămas în spital timp de 1 luna. În prezent,
90
problema de sănătate este rezolvată, nu îl mai afectează absolut deloc, dar anual merg la
control pentru a verifică dacă totul a rămas în regula. Subiectul a fost diagnosticat cu
TSA la vârstă de 1 an și 10 luni și a început terapia o luna mai târziu, respectiv la 1 an și
11 luni. La început, copilul făcea 2 ore de terapie pe zi, 5 zile pe săptămâna, în prezent,
acesta face 6 ore de terapie. Familia a fost foarte afectată de acest diagnostic. Familia își
dorește foarte mult că subiectul să facă progrese și uneori mai apar contraziceri și mici
certuri. Bunica este mai autoritară și mai consecvență în ceea ce privește relația cu
copilul. În schimb, mama este opusul bunicii. Este o fire blanda, care cedează în față
copilului și astfel îi întărește comportamente nepotrivite copilului. Din acest fapt, bunica
se supără pe mama și consideră că comportamentul ei privind creșterea copilului îl face
pe subiect să facă pași înapoi, să nu evolueze. Mama la rândul ei se supără, deoarece
consideră că bunica intervine foarte mult în relația să cu copilul și modul ei de abordare
este unul mai dur. Relația dintre bunica și tatăl este una tensionată, deoacere această
consideră că tatăl nu face suficiente lucruri pentru familie, nu se implică pe cât ar trebui
să o facă în mod normal și lasă toată greutatea pe umerii mamei. Atât mama, cât și
bunica sunt într-o stare psihică precară. Se simt copleșite și depășite de situație. Uneori
nu știu cum să reacționeze la anumite comportamente pe care le prezintă subiectul.
Copilul progresează, are perioade când evoluția este rapidă și perioade când este lentă.
Mama a observat progrese de-a lungul timpului precum: a început să vorbească, însă
încă nu în propoziții, cae lucruri, știe diferența între da și nu, face alegeri, a început să
răspundă și afară sau în alte medii la instrucțiuni ( de exemplu la instrucția ”oprește-
te”), nu se mai teme de prezența copiilor, motricitatea este bună, merge la sport și imită
unele rutine ( exerciții, dans), are contact vizual mai bun, recunoaște persoane familiare,
salută (uneori), își manifestă bucuria sau supărarea, uneori își recunoaște emoțiile ( de
exemplu, uneori, atunci când plânge, spune ”supărat”. Înainte de terapie, copilul era
non-verbal, nu era capabil să facă imitații, nu făcea contact vizual, nu raspunea la nume,
nu recunoștea obiectele, nu recunoștea persoanele, ignoră persoanele din jur. În prezent,
P.E, este capabil să recunoască și să denumească un număr mare de obiecte, recunoaște
sunetele animalelor, știe ce sunete scot anumite animale, cunoaște unele meserii, forme,
litere, știe să numere până la 10 și poate să recunoască și să denumească cifrele. În ceea
ce privește interacțiunea socială, P.E. a început să facă progrese. La grădiniță are unele
interacțiuni cu copiii, împarte jucării, cere cu ajutorul terapeutului jucării. Copilul încă
nu a reușit să renunțe la pampers. În prezent se lucrează la terapie programul de toaletă
pentru că în viitor, acesta să își facă nevoile fiziologice la toaletă. Copilul are ecolalie.
91
Vorbește în 1-2 cuvinte, spune când ii este sete și rare ori când ii este foame. Recent,
subiectul făcea o ora de logopedie pe săptămâna. Lucra la claritatea cuvintelor și sunetul
”l” pe care în prezent reușește să îl pronunțe în majoritatea cuvintelor. P.E. are un
program bine organizat. De dimineață are prima sesiune de terapie, de 3 ore. Apoi
mănâncă și merge la muzică, unde cânta cu ajutorul profesorului la pian și tobe. Vine
acasă, mănâncă, și urmează a două sesiune de terapie care ține de la 16:00 la 19:00.
După ce se termină sesiunea, mama ajunge acasă și de obicei ies la o plimbare prin față
blocului. Marțea și joia merge de obicei la muzică și sâmbătă merge la 3C, unde se
descurcă foarte bine. La sfârșitul săptămânii, subiectul face activități împreună cu
familia, de exemplu merg în parc, la munte, la mare, la prieteni de familie și uneori mai
rămâne la bunicii din partea mamei.
c) interpretarea datelor
Conform tabelului de mai jos, copilul prezintă comportamente care apar in mod
frecvent, ocazional, sau nu apar niciodată.
1
frecvent 2
ocazional 3
niciodata
1 Pipăie sau lovește în mod repetat obiectele x
2 Comportament neobișnuit cu obiectele: le lasă să
cadă în mod pasiv x
3 Examinare tactilă minuțioasă x
4 Balansare în pat, pe podea sau de pe un picior pe
altul x
5 Se uită la mâini x
6 Își miroase mâinile X
7 Își astupă urechile, ochii X
8 Se loveștecuspatele de perete x
9 Bate din picioare, x
10 Aliniază jucariile x
11 Bagă jucăriile în gură x
12 Învârte jucăriile X
13 Răstoarnă jucăriile X
14 Își fâlfaie mâinile x
92
15 Țopăie x
16 Se leagănă X
17 Merge pe vârfuri X
18 Miroase obiectele străine X
19 Repetă sunete fără valoare x
20 Își răsucește degetele x
21 Este preocupat permanent de o anumita parte a
unui obiect x
22 Bate din palme x
23 Privește in gol X
24 Se sperie de anumite zgomote x
25 Fixează sursele de lumină X
26 Deschide și închide ușile X
27 Stinge și aprinde becul X
28 Lovește sau zgârie jucăriile x
29 Își rotește corpul în jurul axei proprii X
30 Jocul ochilor în soare, în lumină x
31 Grimase, mișcări faciale bizare x
32 Se învârte în jurul proprie axe X
33 Mers bizar X
34 Emisiuni vocale semi-verbale stereotipe;
ecolalie x
35 Face zgomote sau să scâncește fără motiv clar x
Tabel 19
Potrivit tabelului care vizează scala comportamentului, P.E. prezintă apariția
următoarelor comportamente: comportamente stereotipe: balansarea corpului,
întoarce capul, bate din palme, flutură mâinile, sare, se mișcă în cerc, aruncă
obiectele din mâna, le lasă să cadă, își acoperă urechile, miroase unele obiecte;
comportamente auto-traumatice: se lovește cu palmă peste cap, peste față, se
muca; comportament compulsiv: repeat la nesfârșit diferite rutine; comprtamente
ritualice: preferă să mănânce în anumite locuri, insistă să aibă un obiect în
timpul somnului, insistă asupra unor anumite activități recreative;
comportamente monotone, care au primit cel mai mare scor: obiectează atunci
93
când trebuie să viziteze locuri noi, se supără dacă este interupt din activitatea pe
care o face, insistă să meargă într-un anume fel, insistă să stea mereu în același
loc, îi place aceeași piesă muzicală pe care insistă să o asculte, este rezistent la
schimbările de activitate și are problem cu perioadele de tranziție, insist ape
aceeași rutină la joacă, insistă că anumite lucruri să se întâmple doar în anumite
momente; și comportamente restrictive: facinatie sau preocupare pentru un
singur subiect ( de exemplu un câine de plus), atașament exagerat pentru un
anumit obiect (câinele de plus), preocuparea pentru părți ale obiectului mai
degrabă decât pentru obiectul în sine, de exemplu pentru roțile de la mașinile de
jucărie. Aceste comportamente apar frecvent și reprezintă în general o problema
moderată. Copilul se supără într-o măsură medie atunci când este oprit sau
interrupt comportamentul respectiv.
Subi
ect I.Subscala
comportam
entului
stereotip II.Subscala
comporam
entului
auto-
traumatic III.Subscal
a
comporam
entului
compulsiv IV.Subscal
a
comportam
entului
ritualic V.Subscal
a
comportm
entului
monoton VI.Subscal
a
comporem
entului
restrictiv
P.E. 8 2 1 4 16 8
Tabel 20
4.6 Demonstrarea valabilității ipotezelor
În prima ipoteză am presupus că la copiii cu autism manifestările comportamentale
repetitive și spereotipe sunt mai frecvente la băieți decât la fete.
Am evaluat comportamentele repetitive prin intermediul unui chestionar detaliat prin
care am incercat sa determinam care dintre aceste manifestări sunt prezente și în ce
măsură.
94
Figura 1
La 6 din 10 de subiecti apare comportamentul – pipăie sau lovesc obiectele frecvent, la 2
acest comportament este ocazional și la 1 din total nu apare acest comportament.
Itemul 2 (tratament neobișnuit cu obiectele) apare frecvent la 4 subiecți, la 3 apare
ocazional și la 3 nu apare acest comportament. În ceea ce privește itemul 3 (examinare
tactilă minuțioasa) acest comportament este frecvent la 4, ocazional la 5 si nu apare la 1
subiect din 10. Comportamentul balansare în pat, pe podea sau de pe un picior pe altul
apare frecvent la 2 copii, ocazional la 3 si nu apare la 5 copii. Itemul 5 (se uită la mâini)
apare frecvent la 5 subiecti, ocazional la 2 și acest comportament nu apare la 3 subiecți.
Doar un copil prezinta frecvent comportamentul (isi miroase mâinile), 5 ocazional și 4
nu l-a prezentat niciodată. În ceea ce privește itemul 7 (își astupa urechile, ochii) un
număr de 4 subiecți prezintă frecvent acest comportament, îl prezintă ocazional 4 și
ceilalți 4 nu îl prezintă niciodată. Un subiect prezintă frecvent, unul ocazional si 8
niciodata comportamentul de a se lovi cu spatele de perete. Comportamentul (bate din
picioare) este prezent frecvent la 1 copil, ocazional la 3 copii, si nu apare la 6 copii din
10 subiecți. Un copil aliniaza jucăriile frecvent, 2 ocazional și restul de 7 niciodata.
Itemul 11 (bate jucăriile in gură) apare frecvent la 6 copii, ocazional la 2 si niciodata la
2. Comportamentul (învârte jucăriile) este prezent în mod frecvent la 2 subiecți,
ocazional la 3 și nu apare la 5 subiecți. Itemul 11 (răstoarnă jucăriile) apare frecvent la 2
din 10 subiecți, ocazional la 4 si niciodata la 4 subiecti. În ceea ce privește itemul 12
(topăie), frecvent apare la 5 copii, la 2 copii ocazional si niciodata la 3 subiecți. Prezintă
frecvent comportametul de a se legăna 4 subiecți, ocazional 4 subiecți si nu apare la 2 024681012
1234567891011121314151617181920212223242526272829303132333435Chestionar comportamente repetitive
frecvent ocazional niciodata
95
subiecți. Itemul 17 care este reprezentat de comportamentul ”merge pe vârfuri” prezinta
neapariția frecventă a acetui comportament la subiecți, apariția ocazională la 4 subiecți
si neapariția acestui comportament la 6 subiecți. Comportamentul ( miroase obiecte
străine) apare frecvent la 2 copii, ocazional la 4 copii si niciodata la 4 subiecți. Itemul
19, reprezentat de comportamentul ” își răsucește degetele”, se prezintă frecvent la 2
copii, ocazional nu apare la niciun subiect și niciodată la 8 subiecți. Comportamentul (
este preocupat permanent de o anumită parte a unui obiect nu apare frecvent la subiect,
apare ocazional la 4 si niciodata la 6. La 3 din 10 copii apare frecvent comportamentul
de a bate din palme, la 3 apare ocazional si la 4 niciodată. În ceea ce privește itemul 23
(privește în gol) se observă că apare frecvent la 4 subiecți, ocazional la 4 si niciodată la
2 subiecți. Comportamentul (se sperie de anumite zgomote) apare la 3 copii din 10 în
mod frecvent, 6 copii din 10 în mod ocazional și la 1 copil din 10 nu apare niciodată.
Unii subiecții fixează sursele de lumină, in mod frecvent 1 subiecți din 10, ocazional 3
din 10 și niciodată 6 subiecți. Apariția comportamentului de a deschide și închide ușile
este nu este frecventa, este ocazionala la 3 copii si la 7 copii nu apare niciodată.
Comportamentul de a stinge si aprinde becul apare frecvent la 1 copil, ocazional la 2
copii si nu apare niciodata la 7 copii. La intemul 28 presupune apariția
comportamentului de a lovi sau a zgâria jucăriile frecventă la 2 copii, ocazionala la 2
copii și nu apare acest comportament la 6 copii. Itemul 29 ( își rotește corpul în jurul
axei proprii) apare frecvent la 1 subiect, ocazional la 2 copii si nu apare la 7 copii.
”Jocul ochilor în soare, în lumină” este prezent frecvent la 2 subiecți, ocazional la 2 și
nu este prezent la 6 copii. În ceea ce privește comportamentului de la itemul 31
(grimase, miscări faciale bizare) se poate observa ca apare frecvent la 2 copii, ocazional
la 3 si nu apare la 5 subiecți. Itemul 32 reprezentat de comportamentul ” se învârte în
jurul propriei axe” prezintă faptul ca nu apare frecvent la subiecți, apare ocazional la 3
si nu apare deloc la 7 copii. Mersul bizar nu apare in mod frecvent, apare în mod
ocazional la 5 subiecți, iar la alți 5 subiecți nu apare niciodată. Prezența ecolaliei este
frecventă la 6 copii, ocazionala la 4 copii si la 1 copil nu este prezentă. Ulimul item
prezintă comportamentul ”face zgomote sau scancește fara motiv clar” care este prezent
în mod frecvent la 4 subiecți din 10, ocazional la alți 4 suviecți si nu este prezent la 2
subiecți.
96
Figura 2
Am stabilit scoruri și in ceea ce privește comportamentele repetitive care apar la copii
de sex feminin, La 2 din 10 de subiecti apare comportamentul – pipăie sau lovesc
obiectele frecvent, la 1 acest comportament este ocazional.
Itemul 2 (tratament neobișnuit cu obiectele) nu apare frecvent la niciun subiect, la 1
apare ocazional și la 2 nu apare acest comportament. În ceea ce privește itemul 3
(examinare tactilă minuțioasa) acest comportament este frecvent la 2, ocazional la 1
subiect. Comportamentul balansare în pat, pe podea sau de pe un picior pe altul nu apare
frecvent, apare ocazional la 1 si nu apare la 5 copii. Itemul 5 (se uită la mâini) apare
frecvent la 2 subiecti, acest comportament nu apare la 3 subiecți. Niciun copil nu iși
miroase mâinile frecvent, doar unul le miroase ocazional și ceilalți 2 nu a prezentat
niciodată acest comportament. În ceea ce privește itemul 7 (își astupa urechile, ochii) 1
subiect prezintă ocazional acest comportament și ceilalți 2 nu îl prezintă niciodată.La
itemul 8 nu este prezent comportamentul la niciun subiect. Comportamentul (bate din
picioare) nu este prezent frecvent, este prezent ocazional la 1 copii, si nu apare la 2 copii
din 10 subiecți. Același lucru se poate observa si la itemul 10. Itemul 11 (bate jucăriile
in gură) apare frecvent la 2 copii și niciodata la 1 subiect. Comportamentul (învârte
jucăriile) este prezent în mod frecvent la 1 subiect și nu apare la 2 subiecți. Itemul 11
(răstoarnă jucăriile) apare ocazional la 1 și niciodata la 2 subiecti. În ceea ce privește
itemul 12 (țopăie),apare frecvent la toți cei 3 subiecți de sex feminin. Prezintă frecvent
comportametul de a se legăna 1 subiect, nu apare la 2 subiecți. Itemul 17 care este
reprezentat de comportamentul ”merge pe vârfuri” prezinta neapariția frecventă a acetui 00,511,522,533,5
1357911131517192123252729313335Chestionar comportamente repetitive
fete
frecvent ocazional niciodata
97
comportament la subiecți, apariția ocazională la 1 subiecți si neapariția acestui
comportament la 2 subiecți. Comportamentul ( miroase obiecte străine) apare frecvent la
1 copil, și niciodata la 2 subiecți. Itemul 19, reprezentat de comportamentul ” își
răsucește degetele”, se prezintă frecvent la 2 copii, nu apare niciodată la 1 subiect.
Comportamentul ( este preocupat permanent de o anumită parte a unui obiect nu apare
frecvent la subiect, apare ocazional la 2 si niciodata la 1. La 2 din 3 copii apare frecvent
comportamentul de a bate din palme și la 1 niciodată. În ceea ce privește itemul 23
(privește în gol) se observă că apare frecvent la 2 subiecți, și niciodată la 1 subiect.
Comportamentul (se sperie de anumite zgomote) apare la 1 copil din 3 în mod frecvent,
2 copii din 3 în mod ocazional. Unii subiecții fixează sursele de lumină, in mod frecvent
1 subiecți din 3 și niciodată 2 subiecți. În cazul acestor subiecți comportamentul de a
deschide și închide ușile nu apare. În ceea ce privește comportamentul de a stinge și a
aprinde becul, apare doar ocazional la 1 subiect. La intemul 28 presupune apariția
comportamentului de a lovi sau a zgâria jucăriile frecventă la 1 copil, nu apare acest
comportament la ceilalți 2 copii. Itemul 29 ( își rotește corpul în jurul axei proprii) apare
frecvent la 1 subiect. ”Jocul ochilor în soare, în lumină” este prezent frecvent la 21
subiect. Comportamentul de la itemul 31 (grimase, miscări faciale bizare)nu apare la
niciun subiect. Itemul 32 reprezentat de comportamentul ” se învârte în jurul propriei
axe” și apare ocazional la 1 din 3 subiect. Mersul bizar nu apare in mod frecvent, apare
în mod ocazional la 2 subiecți si la 1 dintre ei nu apare niciodată. Prezența ecolaliei este
frecventă la 2 copii și ocazionala la 1 copi din 3. Ulimul item prezintă comportamentul
”face zgomote sau scancește fara motiv clar” care este prezent în mod frecvent la 2
subiecți din 3 și ocazional la 1 subiect.
98
Figura 3
La 4 din 7 de subiecti apare comportamentul – pipăie sau lovesc obiectele frecvent, la 2
acest comportament este ocazional și la 1 din total nu apare acest comportament.
Itemul 2 (tratament neobișnuit cu obiectele) apare frecvent la 4 subiecți, la 2 apare
ocazional și la 1 nu apare acest comportament. În ceea ce privește itemul 3 (examinare
tactilă minuțioasa) acest comportament este frecvent la 2, ocazional la 4 si nu apare la 1
subiect din 7. Comportamentul balansare în pat, pe podea sau de pe un picior pe altul
apare frecvent la 2 copii, ocazional la 2 si nu apare la 3 copii. Itemul 6 (se uită la mâini)
apare frecvent la 2 subiecti, ocazional la 4 și acest comportament nu apare la 2 subiecți.
Doar un copil prezintă frecvent comportamentul (isi miroase mâinile), 4 ocazional și 2
nu l-a prezentat niciodată. În ceea ce privește itemul 7 (își astupa urechile, ochii) un
număr de 4 subiecți prezintă frecvent acest comportament, 2 îl prezintă ocazional și 1 nu
îl prezintă niciodată. Un subiect prezintă frecvent, unul ocazional si 5 niciodata
comportamentul de a se lovi cu spatele de perete. Comportamentul (bate din picioare)
este prezent frecvent la 1 copil, ocazional la 2 copii, si nu apare la 4 copii din 7 subiecți.
Un copil aliniaza jucăriile frecvent, 1 ocazional și restul de 5 niciodata. Itemul 11 (bate
jucăriile in gură) apare frecvent la 4 copii, ocazional la 2 si niciodata la 1.
Comportamentul (învârte jucăriile) este prezent în mod frecvent la 1 subiect, ocazional
la 3 și nu apare la 3 subiecți. Itemul 11 (răstoarnă jucăriile) apare frecvent la 2 din 7
subiecți, ocazional la 3 și niciodata la 2 subiecti. În ceea ce privește itemul 12 (topăie),
frecvent apare la 2 copii, la 2 copii ocazional si niciodata la 3 subiecți. Prezintă frecvent
comportametul de a se legăna 3 subiecți, ocazional 3 subiecți si nu apare la 1 subiect. 012345678
1234567891011121314151617181920212223242526272829303132333435Chestionar comportamente repetitive
baieți
frecvent ocazional niciodata
99
Itemul 17 care este reprezentat de comportamentul ”merge pe vârfuri” prezintă
neapariția frecventă a acetui comportament la subiecți, apariția ocazională la 3 subiecți
si neapariția acestui comportament la 4 subiecți. Comportamentul ( miroase obiecte
străine) apare frecvent la 1 copil, ocazional la 4 copii si niciodata la 2 subiecți. Itemul
19, reprezentat de comportamentul ” își răsucește degetele”, nu apare la niciun subiect.
Comportamentul ( este preocupat permanent de o anumită parte a unui obiect nu apare
frecvent la subiecți, apare ocazional la 2 si niciodata la 5. La 1 din 7 copii apare frecvent
comportamentul de a bate din palme, la 3 apare ocazional si la 3 niciodată. În ceea ce
privește itemul 23 (privește în gol) se observă că apare frecvent la 2 subiecți, ocazional
la 4 si niciodată la 1 subiect. Comportamentul (se sperie de anumite zgomote) apare la 2
copii din 7 în mod frecvent, 4 copii din 7 în mod ocazional și la 1 copil din 7 nu apare
niciodată. Unii subiecții fixează sursele de lumină, in mod ocazional 3 din 7 și niciodată
4 subiecți. Apariția comportamentului de a deschide și închide ușile este nu este
frecventa, este ocazionala la 3 copii si la 4 copii nu apare niciodată. Comportamentul de
a stinge si a aprinde becul apare frecvent la 1 copil, ocazional la 1 copil si nu apare
deloc la 5. La intemul 28 presupune apariția comportamentului de a lovi sau a zgâria
jucăriile frecventă la 1 copil, ocazionala la 2 copii și nu apare acest comportament la 4
copii. Itemul 29 ( își rotește corpul în jurul axei proprii) apare frecvent la 1 subiect,
ocazional la 3 copii si nu apare la 3 copii. ”Jocul ochilor în soare, în lumină” este
prezent frecvent la 1 subiect, ocazional la 2 și nu este prezent la 4 copii. În ceea ce
privește comportamentului de la itemul 31 (grimase, miscări faciale bizare) se poate
observa că apare frecvent la 2 copii, ocazional la 3 si nu apare la 2 subiecți. Itemul 32
reprezentat de comportamentul ” se învârte în jurul propriei axe” prezintă faptul ca nu
apare frecvent la subiecți, apare ocazional la 2 si nu apare deloc la 5 copii. Mersul bizar
apare in mod frecvent la 1 copil, în mod ocazional la 2 subiecți, iar la alți 4 subiecți nu
apare niciodată. Prezența ecolaliei este frecventă la 4 copii, ocazionala la 2 copii si la 1
copil nu este prezentă. Ulimul item prezintă comportamentul ”face zgomote sau
scancește fara motiv clar” care este prezent în mod frecvent la 3 subiecți din 7,
ocazional la alți 2 subiecți si nu este prezent la 2 subiecți.
Pentru a putea determina existenta unor diferențe vizibile între subiecții cu
autism de sex masculin și cei de sex feminin am introdus doar datele care vizează
comportamentul frecvent, cel care se manifesta constant.
100
Figura 4
Se poate observa că băieții au notat mai multe comportamente si mai frecvente decât
fetele la unele comportamente. De exemplu, în ceea ce privește comportamentele:
pipaie sau lovește, lasa sa cada in mod pasiv obiectele, își astupa urechile, ochii, baha
jucării în gură, se leagăna,ecolalie, unde au prezentat o frecvență cu mult mai ridicată a
acestor comportamente față de subiecții de sex feminin, care au prezentat un scor mai
mic, evidentiindu-se doar țopaitul un comportament mai frecvent la fete decât la băieți.
Și celelalte comportamente nespecificate sunt mai frecvente la băieți dar nu cu mult față
de fete.
Datele constatate anterior ne permit să afirmăm că există o diferență în funcție de genul
copiilor cu autism legat modul în care se manifestă comportamentele repetitive, deci
putem să considerăm că prima ipoteză a fost confirmată : la copiii cu autism
manifestările comportamentale repetitive și stereotipe sunt mai frecvente la băieți decât
la fete
În continuare vom verifica valabilitatea celei de-a doua ipoteze:
„Se prezumă că la copii cu autism comportamentele repetitive se corelează un nivel mai
ridicat al stresului resimțit de părinții acestora.”
Pentru început am determinat care sunt manifestările repetitive folosind Scala
comportamentelor repetitive – Revizuit (RBS-R).
01234567
1234567891011121314151617181920212223242526272829303132333435Chestionar comportamente repetitive frecvente
fete-baieti
fete baieti
101
S
u
bi
ec
t I.Subscala
comporta
mentului
stereotip II.Subscala
comportame
ntului auto-
traumatic lll. Subscala
comportame
ntului
compulsiv IV.
Subscala
comportame
ntului
ritualic V. Subscala
comportamen
tului
monoton VI.Subscal
a
comportam
entului
restrictiv
1. 3 0 5 6 2 3
2. 5 3 0 0 1 0
3. 11 5 3 3 11 3
4. 17 0 11 13 30 9
5. 7 1 5 9 5 5
6. 8 2 1 4 16 8
7. 11 0 3 4 8 1
8. 14 14 7 7 13 6
9. 7 1 2 1 2 0
10. 0 0 0 0 1 0
Tabel 21
În continuare am detaliat rezultatele subiecților pentru fiecare subscala în parte.
102
Figura 5
În ceea ce privește subscala comportamentului stereotip putem observa că majoritatea
subiecților prezinta comportamente stereotipe, unii la un nivel înalt, alții la un nivel mai
scăzut. Cele mai multe din aceste comportamente care prezintă și o problemă moderată
spre severă sunt prezente, după cum se poate observa, la următorii subiecți: R.A, F.D
(care a obținut cel mai mare scor), T.P. și S.S. Subiecții sunt 3 de sex masculin (F.D.,
T.P., S.S.) și unul de sex feminin (R.A.).
Figura 6
Comportamentul auto-traumatic inregistrează în general scoruri scăzute. Majoritatea
subiecților inregistrează scoruri scăzute, sau chiar nu manifestă niciun comportament.
Se poate observa ca un singur subiect a obținut un scor mai ridicat. 024681012141618
MR VIRA FDMG PE TP SSDDGSMI.Subscala comportamentului stereotip
0246810121416
MR VIRAFDMG PETPSSDDGSMII.Subscala comportamentului auto-traumatic
Figura 7
Comportamentul impulsiv nu înregistrează scoruri variate, însă este un comportament
ce apare la to ți subiecții. Această curbă ne sugerează că acest comportament este
frecvent întâlnit la copilul cu autism, însă nu într
Figura 8
Comportamentul ritualic este un comportament specific copilului cu autism, iar
scorurile sunt împăr țite în două: la jumătate dintre subiecți scorurile sunt ridicate iar la
cealaltă jumătate scorurile sunt scăzute sau chiar comportamentul nu se manifestă.
0 2MRVIRAFDMGPETPSSDDGSMlll. Subscala comportamentului compulsiv
02468101214
MRVIRAFDIV. Subscala comportamentului ritualic
103 Comportamentul impulsiv nu înregistrează scoruri variate, însă este un comportament
ți subiecții. Această curbă ne sugerează că acest comportament este
frecvent întâlnit la copilul cu autism, însă nu într -o formă acută.
Comportamentul ritualic este un comportament specific copilului cu autism, iar
țite în două: la jumătate dintre subiecți scorurile sunt ridicate iar la
cealaltă jumătate scorurile sunt scăzute sau chiar comportamentul nu se manifestă.4 6 8 10 12lll. Subscala comportamentului compulsiv
FDMGPETPSSDDGSMIV. Subscala comportamentului ritualic
Comportamentul impulsiv nu înregistrează scoruri variate, însă este un comportament
ți subiecții. Această curbă ne sugerează că acest comportament este
Comportamentul ritualic este un comportament specific copilului cu autism, iar
țite în două: la jumătate dintre subiecți scorurile sunt ridicate iar la
cealaltă jumătate scorurile sunt scăzute sau chiar comportamentul nu se manifestă.
104
Figura 9
Comportamentul monoton prezinta scoruri parțial scăzute. Scorurile variază foarte mult
între anumiți subiecți. Unii prezintă scoruri foarte scăzute sau nule, altii prezintă scoruri
medii spre ridicate.
Figura 10
În ceea ce privește comportamentul restrictiv se poate observa ca sunt subiecți care nu
manifestă astfel de comportamente, subiecți care manifestă comportamentele la nivel
moderat și subiecți care prezinta astfel de comportamente la un nivel mai ridicat.
05101520253035
MR VIRAFDMG PETPSSDDGSMV. Subscala comportamentului monoton
0 2 4 6 8 10MRVIRAFDMGPETPSSDDGSMVI.Subscala comportamentului restrictiv
105
Un alt instrument folosit a fost Scala stresului parental (Parental Stress Scale-PSS), iar
rezultatele pentru părinții copiilor cu autism din eșantion au fost următoarele:
Figura 11
Părinții copiilor cu autism prezintă în general un nivel mediu de stres. Scorurile sunt
împărțite. Unii părinți au un nivel mai ridicat de stres, ce aprope ajunge la limită, altii
prezintă un nivel de stres mai scăzut.
Pentru a evalua în ce măsură stresul parental este corespunzător manifestărilor
stereotipe ale copiilor cu autism am reprezentat grafic cele doua teste.
Figura 12
Se poate observa ca nivelul stresului parinților, reprezentat grafic crește odata cu
frecvența comportamentelor repetitive. Unde comportamentul repetitiv este mai
proeminent, nivelul stresului este mai ridicat.
45285543464635534033
0 10 20 30 40 50 60PSS parinte
0204060
05101520
MR VI RA FD MG PE TP SS DDGSMScala comportamentelor repetitive (RBS-R)
vs.
Parental Stress Scale
I.Subscala comportamentului stereotip II.Subscala comportamentului auto -traumatic
lll. Subscala comportamentului compulsiv IV. Subscala comportamentului ritualic
V. Subscala comportamentului monoton VI.Subscala comportamentului restrictiv
PSS parinte
106
În continuare am verificat dacă corelațiile constatate empiric mai sus sunt viabile și din
punct de vedere statistic: pentru că eșantionul nostru a fost unul redus, am folosit testul
non-parametric Spearman prin intermediul SPSS.
Correlations
stereot
ip traumat
ic compuls
iv ritual
ic monot
on restrict
iv PSS
Spear
man's
rho stereotip Correlati
on
Coefficie
nt 1,000 ,275 ,637* ,586 ,887** ,672* ,486
Sig. (2-
tailed) . ,443 ,048 ,075 ,001 ,033 ,154
N 10 10 10 10 10 10 10
traumatic Correlati
on
Coefficie
nt ,275 1,000 -,070 -,126 ,186 ,118 ,519
Sig. (2-
tailed) ,443 . ,848 ,728 ,607 ,746 ,124
N 10 10 10 10 10 10 10
compulsiv Correlati
on
Coefficie
nt ,637* -,070 1,000 ,920*
* ,618 ,702* ,543
Sig. (2-
tailed) ,048 ,848 . ,000 ,057 ,024 ,105
N 10 10 10 10 10 10 10
ritualic Correlati
on
Coefficie
nt ,586 -,126 ,920** 1,000 ,693* ,848** ,529
Sig. (2-
tailed) ,075 ,728 ,000 . ,026 ,002 ,116
N 10 10 10 10 10 10 10
monoton Correlati
on
Coefficie
nt ,887** ,186 ,618 ,693* 1,000 ,895** ,636
*
Sig. (2-
tailed) ,001 ,607 ,057 ,026 . ,000 ,048
107
N 10 10 10 10 10 10 10
restrictiv Correlati
on
Coefficie
nt ,672* ,118 ,702* ,848*
* ,895** 1,000 ,661
*
Sig. (2-
tailed) ,033 ,746 ,024 ,002 ,000 . ,038
N 10 10 10 10 10 10 10
PSS Correlati
on
Coefficie
nt ,486 ,519* ,543* ,529 ,636* ,661* 1,00
0
Sig. (2-
tailed) ,154 ,124 ,105 ,116 ,048 ,038 .
N 10 10 10 10 10 10 10
*. Correlation is significant at the 0.05 level (2-tailed).
**. Correlation is significant at the 0.01 level (2-tailed).
Tabel 22
În tabelul de mai sus se observă că între nivelul de stres al părinților si diversele tipuri
de comportamente specifice copilului cu autism există corelații semnificative.
Astfel, nivelul de stres al părinților se corelează pozitiv cu comportamentul traumatic al
copiilor (coeficient de corelație ,519 la 95% interval de încredere); comportamentul
compulsiv (coeficient de corelație ,543 la 95% interval de încredere); comportamentul
monoton (coeficient de corelație ,636 la 95% interval de încredere) și comportamentul
restrictiv (coeficient de corelație ,519 la 95% interval de încredere).
Datele statistice ne permit să afirmăm că și cea de- a doua ipoteză a fost confirmată :la
copii cu autism comportamentele repetitive se corelează un nivel mai ridicat al stresului
resimțit de părinții acestora.
4.7 Concluzii și recomandări
Nivelul de stres al părinților crește odată cu comportamentul auto-stimulativ al
copilului cu autism. Autismul reprezintă un diagnostic complex, presupunând deficiențe
în ceea ce privește însușirea limbajului, a abilităților sociale și manifestarea unor
comportamente stereotipe sau de autostimulare, care au rolul de a reduce frustrarea și de
a descărca un anumit tip de energie.
108
Punerea unui diagnostic de autism are o influență foarte mare asupra întregii
familii. Aceștia necesită numeroase informații despre boală și despre modalitățile de
interacțiune specifice copilului. Este nevoie ca aceștia să își schimbe modul de viață și
de interacțiune cu copilul aproape în totalitate, lucru ce este solicitant și duce la apariția
oboselii și a frustrării.
Astfel, părinții copiilor cu autism au un nivel mai ridicat de stres decât părinții
copiilor tipici și un nivel mai ridicat de stres decât părinții copiilor cu alte dizabilități.
De asemenea, în cazul familiilor cu copii autiști cheltuielile financiare sunt mult mai
mari, aceștia având un mai multe restricții în plan social decât familiile cu copii
neurotipici.
Cei mai puternici trei factori asociați cu stresul părinților unui copil cu autism
sunt: ,,grija pentru faptul că este o condiție permanentă, neacceptarea comportamentelor
copilului de către societate sau de către ceilalți membri ai familiei, nivelul foarte scăzut
al suportului social primit de către părin țiˮ (Boyd, 2002, p. 208).
Obiectivele în alcătuirea lucrării de licență sunt: identificarea subiectilor și
obținerea acordului părinților pentru desfășurarea cercetării, evaluarea
comportamentelor stereotipe si repetitive ale copiilor cu autism prin intermediul
chestionarelor, identificarea diferențelor care apar între băieții și fetele cu autism în ceea
ce privește stereotipiile comportamentale, evaluarea nivelului de stres al părinților și
determinarea corelației dintre comportamentele repetitive ale copiilor si stresul
parintilor.
Prin atingerea acestora am dorit să demonstrez că există o corelație între nivelul
de stres al părinților copilului cu autism și comportamentul auto-stimulativ al acestuia.
Cu cât copilul prezintă mai multe comportamente repetitive și cu cat acestea sunt mai
frecvente, cu atât stresul părinților este mai ridicat. Aceste obiective au fost îndeplinite
prin implicare, care a avut scopul de a colecta informațiile necesare pentru alcatuirea
lucrării. Implicarea a constat în primirea acordului conducerii centrului, primirea
acordului părinților pe care i-am chestionat si cu care am dialogat în vederea realizării
studiului de caz; participarea la sesiuni de terapie, pentru a putea aplica metoda
observației și chestionarea terapeutului în scopul detectării apariției si frecvenței
comportamentelor repetitive la subiecți.
Cele doua ipoteze, și anume faptul că se prezumă că la copiii cu autism
manifestările comportamentale repetitive și spereotipe sunt mai frecvente la băieți decât
la fete și că la copii cu autism comportamentele repetitive se corelează un un nivel mai
109
ridicat al stresului resimțit de părinții acestora, au fost confirmate cu ajutorul metodelor
și instrumentelor de cercetare.
În urma acestora putem susține că nivelul stresului crește la parinții copilului cu
autism din cauza acestor comportamente stereotipe, care au mare impact asupra vieții
copilului, mai ales din punct de vedere social. Se consideră ca este foarte importantă
relația echilibrată între părinții copiilor cu autism. Pentru crearea unei relații echilibrate,
părinții pot cere sfaturi și suport extern, evitând situațiile frustrante.
110
5 BIBLIOGRAFIE
1. Ajzen, I. (2002). Perceived Behavioral Control, Self-Efficacy, Locus of Control, and
the Theory of Planned Behavior, Journal of Applied Social Psychology , 32(4), 665-
683.
2. American Psychiatric Association. Diagnostic and statistical manual of mental
disorders. 4, text revision. Washington, DC: American Psychiatric Association;
2000.
3. Atkins, W. (2011). The history and significance of the autism spectrum. Theses and
Dissertations.
4. A Parent̉s Guide to Autism Spectrum Disorder. National Institute of Mental Health.
Guidelines for educating students with autism spectrum disorders (2010). Virginia
department of education, Office of special education and student services.
5. Bandura, A. (1977). Self-efficacy: Toward a Unifying Theory of Behavioral
Change, Psychological Review , 84(2), 191-215.
6. . Bauminger, N. (2002). The facilitation of social-emotional understandingand social
interaction in high-functioning children withautism: Intervention outcomes. Journal
of Autism and DevelopmentalDisorders, 32, 283–298.
7. Băban, A. (1998). Stres și personalitate. Editura Presa Universitară Clujeană.
8. Berkson, G. Abnormal stereotyped motor acts. In J. Zubin and H. F. Hunt (Eds.),
Comparative psychopathology-animal and human. New York: Grune and Stratton,
1967. Pp. 76-94.
9. Bodfish JW, Symons FJ, Parker DE, Lewis MH. Varieties of repetitive behavior in
autism: comparisons to mental retardation. J Autism Dev Disord. 2000;30(3):237–
43. doi: 10.1023/A:1005596502855.
10. Boyd BA, McDonough SG, Bodfish JW. Evidence-based behavioral interventions
for repetitive behaviors in autism. Journal of Autism and Developmental
Disorders. 2012;42(6):1236–1248. doi: 10.1007/s10803-011-1284-z.
11. Boyd, B., Woodard, C., & Bodfish, J. M. (2013). Feasibility of exposure response
prevention to treat repetitive behaviors of children with autism and an intellectual
disability: A brief report. Autism, 17 (2), 196–204. doi:10.1177/1362361311414066
111
12. Brusca, R. M., Nieminen, G. S., Carter, R., & Repp, A. C. (1989). Therelationship
of staff contact and activity to the stereotypy ofchildren with multiple disabilities.
Journal of the Association forPersons with Severe Handicaps, 14, 127–138.
13. Callahan, K., & Rademacher, J. A. (1999). Using self-managementstrategies to
increase the on-task behavior of a student withautism. Journal of Positive Behavior
Intervention and Support,1, 117–122.
14. Carlson M, Earls F. Psychological and neuroendocrinological sequelae of early
social deprivation in institutionalized children in Romania. Ann N Y Acad
Sci. 1997;807:419–28. doi: 10.1111/j.1749-6632.1997.tb51936.x
15. Carrasco M, Volkmar FR, Bloch MH. Pharmacologic treatment of repetitive
behaviors in autism spectrum disorders: evidence of publication
bias. Pediatrics. 2012;129(5):e1301–e1310. doi: 10.1542/peds.2011-3285.
16. Chrousos, G. P. Stressors, Stress, and Neuroendocrine Integration of the Adaptive
Response. The 1997 Hans Selye Memorial Lecture.
17. Cox A, Klein K, Charman T, Baird G, Baron-Cohen S, Swettenham J, Wheelright S,
Drew A. Autism spectrum disorders at 20 and 42 months of age: stability of clinical
and ADI-R diagnosis. Journal of Child Psychology and Psychiatry. 1999;40:719–
732.
18. DeLoache JS, Simcock G, Macari S. Planes, trains, automobiles—and tea sets:
extremely intense interests in very young children. Dev Psychol. 2007;43(6):1579–
86. doi: 10.1037/0012-1649.43.6.1579.
19. Durand, V. M., & Carr, E. G. (1987). Social influences on ‘‘self stimulatory’’
behavior. Analysis and treatment application. Journal of Applied Behavior Analysis,
20, 119–133
20. Durand, V. M., & Carr, E. G. (1991). An analysis of maintenance following
functional communication training. Journal of Applied Behavior Analysis, 25, 777–
795.
21. Evans DW, Leckman JF, Carter A, Reznick JS, Henshaw D, King RA, Pauls D.
Ritual, habit, and perfectionism: The prevalence and development of compulsive-
like behavior in normal young children. Child Development. 1997;68:58–
68.7;68(1):58–68. doi:10.2307/1131925.
112
22. Fazzi E, Lanners J, Danova S, Ferrarri-Ginevra O, Gheza C, Luparia A, et al.
Stereotyped behaviours in blind children. Brain Develop. 1999;21(8):522–8. doi:
10.1016/S0387-7604(99)00059-5.
23. Frea, W. D. (1995). Social-communicative skills in higher-functioningchildren
with autism. In R. L. Koegel& L. K. Koegel (Eds.),Teaching children with autism:
Strategies for initiating positiveinteractions and improving learning opportunities
(pp. 53–66).Baltimore: Brookes.
24. Freeman, B. J. (1997). Guidelines for evaluating interventionprograms for children
with autism. Journal of Autism andDevelopmental Disorders, 27, 641–651.
25. Frewen, P., A., Evans, E., M., Maraj., N., Dozois, D., J., A., Partridge, K. (2008).
Letting Go:Mindfulness and Negative Automatic Thinking, Cogn Ther Res, 32,
758-774.
26. Gardenier N, MacDonald R, Green G. Comparison of direct observational methods
for measuring stereotypic behavior in children with autism spectrum
disorders. Research in Developmental Disabilities. 2004;25:99–118
27. Goin- Kochel, R. P., Mackintoch, V. H., Myers, B. J. (2006). How many doctors
does it take to make an autism spectrum disease. SAGE Publications and The
National Autistit Society , 10(5), 439-451.
28. Gunnar, M. R., Herrera, A., Hostinar, C. E. (2009). Stress and Early Brain
Development. Brain, University of Minnesota, USA.
29. Hastings, R. P., Koshoff, H., Ward, J. N., Espinosa, F., Brown, T., Remington, B.
(2005). Systems Analysis of Stress and Positive Perceptions in Mothers and
Fathers of
30. Helen V. Ratajczak (2011) Theoretical aspects of autism: Causes—A review,
Journal of Immunotoxicology.
31. Hutt, C. and Hutt, S. J. Effects of environmental complexity on stereotyped
behaviours of children. Animal Behaviour, 1965, 13, 1-4.Pre-School Children with
Autism, Journal of Autism and Developmental Disorders , 35(5).
32. Ingram, R., E., Wisnicki, K., S. (1988). Assessment of Positive Automatic
Cognition, Journal of Consulting and Clinical Psychology , 56(6), 898-902.
33. Joëls, M., Karst, H., Alfarez, D., Heine, V. M., Qin, Y., Riel, E. V., Verkuyl, M.,
Lucassen, P. J., Krugers, H. J. (2004). Effects of Chronic Stress on Structure and
Cell Function in Rat Hippocampus and Hypothalamus, Stress, 7(4), 221-231.
113
34. Kamps, D., & Tankersley, M. (1996). Prevention of behavioral andconduct
disorders: Trends and research issues. BehavioralDisorders, 22, 41–48.
35. Kaufman, M. E. and Levitt, H. A study of three stereotyped behaviors in
institutionalized mental defectives. American Journal of Mental Deficiency, 1965,
69, 467-473.
Rimland, B. Infantile autism. New York: Appleton-Century-Crofts, 1964.
36. Koegel, L. K., Koegel, R. L., & Carter, C. M. (1999). Pivotal responseintervention
1: Overview of approach. The Journal of theAssociation for Persons with Severe
Handicaps, 24, 175–185.
37. Koegel, R. L., & Covert, A. (1972). The relationship of selfstimulation to learning
in autistic children. Journal of Applied Behavior Analysis, 5, 381–387.
38. Koegel, R. L., & Koegel, L. K. (1990). Extended reductions instereotypic behavior
of students with autism through a selfmanagementtreatment package. Journal of
Applied BehaviorAnalysis, 23, 119–127.
39. Koegel, R. L., Koegel, L. K., Hurley, C., & Frea, W. D. (1992).Improving social
skills and disruptive behavior in children withautism through self-management.
Journal of Applied BehaviorAnalysis, 25, 341–353.
40. LaGrow, S. J., & Repp, A. C. (1984). Stereotypic responding: A review of
intervention research. American Journal of Mental Deficiency, 88, 595-609.
41. Lam KS, Bodfish JW, Piven J. Evidence for three subtypes of repetitive behavior
in autism that differ in familiality and association with other symptoms. J Child
Psychol Psychiatry. 2008;49(11):1193–200.
42. Leader, D., Corfield, D. (2012). De ce se imbolnăvesc oamenii?, Editura Trei,
București.
43. Lee, S. H., & Odom, S. L. (1996). The relationship betweenstereotypic behavior
and peer social interaction for children withsevere disabilities. Journal of the
Association for Persons withSevere Handicaps, 21, 88–95.
44. . Lee, S., Odom, S. L., & Loftin, R. L. (2007). Stereotypic behavior andsocial
isolation in autism. Journal of Positive Behavior Interventionand Support, 9, 67–
79.
45. Lord C. Follow-up of two year-olds referred for possible autism. Journal of Child
Psychology and Psychiatry. 1995;36:1365–1382
114
46. Lord C, Pickles A. Language level and nonverbal social-communicative behaviors
in autistic and language-delayed children. J Am Acad Child Adolesc
Psychiatry. 1996;35(11):1542–50. doi: 10.1097/00004583-199611000-00024
47. . Lord C, Rutter M, LeCouteur A. Autism Diagnostic Interview-Revised: A revised
version of a diagnostic interview for caregivers of individuals with possible
pervasive developmental disorder. Journal of Autism and Developmental
Disorders. 1994;24:659–685.
48. Lovaas, 0. I., Litrownik, A., and Mann, R. Response latencies to auditory stimuli
in autistic children engaged in self-stimulatory behavior. Behaviour Research and
Therapy, 1971, 9, 39- 578.
49. Moore, V., Goodson, S. (2003). How well does early diagnosis of autism stand the
test of time. SAGE Publications and The National Autistic Society . 7(1), 47-63.
50. Morrison, K., & Rosales-Ruiz, J. (1997). The effect of objectpreferences on task
performance and stereotypy in a childwith autism. Research in Developmental
Disabilities, 18,127–137.
51. Morrison, L., Kamps, D., Garcia, J., & Parker, D. (2001). Peermediation and
monitoring strategies to improve initiations andsocial skills for students with
autism. Journal of PositiveBehavior Interventions, 3, 237–250.
52. Mundy, P., & Stella, J. (2000). Joint attention, social orienting, andcommunication
in autism. In A. M. Wetherby& B. M. Prizant(Eds.), Autism spectrum disorders
(pp. 55–78). Baltimore:Brookes.
53. Neuringer A. Reinforced variability in animals and people: implications for
adaptive action. American Psychologist. 2004;59(9):891–906. doi: 10.1037/0003-
066X.59.9.891.
54. Newman, B., Reinecke, D. R., & Meinberg, D. L. (2000). Selfmanagement of
varied responding in three students with autism.Behavioral Interventions, 15, 145–
151.
55. Nuzzolo-Gomez, R., Leonard, M. A., Ortiz, E., Rivera, C. M., &Greer, D. R.
(2002). Teaching children with autism to preferbooks or toys over stereotypy or
passivity. Journal of PositiveBehavior Interventions, 4, 80–88.
56. Ozonoff, S., South, M., Miller, J. N. (2000). DSM-IV-defined Asperger syndrome:
cognitive, behavioral and early history differention from high-functioning autism.
SAGE Publications and The National Autistic Society . 4(1), 29-46.
115
57. Rapp JT, Vollmer TR. Stereotypy I: a review of behavioral assessment and
treatment. Research in Developmental Disabilities. 2005;26(6):527–547. doi:
10.1016/j.ridd.2004.11.005.
58. Repp, A. C., Barton, L. E., & Gottlieb,J. (1983). Naturalistic studies of
institutionalized retarded persons: II. The effects of density on the behavior
ofprofoundly or severely retarded persons. American Journal of Mental
Deficiency, 87, 441-447.
59. Ritvo, E. R. (2006). Understanding the Nature of Autism and Asperger's Disorder.
Jessica Kingsley Publishers
60. Rogers, S. J. (2000). Interventions that facilitate socialization inchildren with
autism. Journal of Autism and DevelopmentalDisorders, 30, 399–409.
61. Schwarzer, R., Matthias, J. (2007). Scala de autoeficacitate (adaptat de Moldovan,
R.). În D. David (coordonator), Sistem de evaluare clinică . Editura RTS, Cluj-
Napoca.
62. Selye, H. The Nature of Stress. International Institute of Stress .
63. Shigenobu K, Ikeda M, Fukuhara R, Maki N, Hokoishi K, Nebu A, et al. The
stereotypy rating inventory for frontotemporal lobar degeneration. Psychiatry
Res. 2002;110(2):175–87. doi: 10.1016/S0165-1781(02)00094-X.
64. Stahmer, A. C., & Schreibman, L. S. (1992). Teaching children withautism
appropriate play in unsupervised environments using aself-management treatment
package. Journal of Applied BehaviorAnalysis, 25, 447–459.
65. Symons FJ, Sperry LA, Dropik PL, Bodfish JW. The early development of
stereotypy and self-injury: a review of research methods. J Intellect Disabil
Res. 2005;49(Pt 2):144–58. doi: 10.1111/j.1365-2788.2004.00632.x.
66. Symons FJ, Sperry LA, Dropik PL, Bodfish JW. The early development of
stereotypy and self-injury: a review of research methods. Journal of Intellectual
Disability Research. 2005;49:144–158
67. Szatmari P, Bartolucci G, Bremner R. Asperger’s syndrome and autism:
comparison of early history and outcome. Dev Med Child
Neurol. 1989;31(6):709–20. doi: 10.1111/j.1469-8749.1989.tb04066.x.
68. Tanimura Y, King MA, Williams DK, Lewis MH. Development of repetitive
behavior in a mouse model: roles of indirect and striosomal basal ganglia
pathways. International Journal of Developmental Neuroscience. 2011;29(4):461–
467. doi: 10.1016/j.ijdevneu.2011.02.004.
116
69. Tunali, B., Power, T., G. (2002). Coping by Redefinition: Cognitive Appraisals in
Mothers of Children With Autism and Children Without Autism, Journal of
Autism and Developmental Disorders , 32(1).
70. Walker DR, Thompson A, Zwaigenbaum L, Goldberg J, Bryson SE, Mahoney
WJ, Strawbridge CP, Szatmari P. Specifying PDD-NOS: A comparison of PDD-
NOS, Asperger’s syndrome, and autism. Journal of the American Academy of
Child and Adolescent Psychiatry. 2004;43:172–180.
71. Watt N, Wetherby AM, Barber A, Morgan L. Repetitive and stereotyped
behaviors in children with autism spectrum disorders in the second year of life. J
Autism Dev Disord. 2008 Feb 12.
72. Weiss, M. J., & Harris, S. L. (2001). Teaching social skills to people
with autism. Behavior Modification, 25, 785–802.
73. Werner E, Dawson G. Validation of the phenomenon of autistic regression using
home videotapes. Archives of General Psychiatry. 2005;62:889–895.
74. Whiteley, P., Rodgers, J., Savery, D., Shattock, P. (1999). A gluten-free diet as an
intervention for autism and associated spectrum disorders: preliminary findings.
SAGE publications and The National Autistic Society , 3(1), 45-65.
117
6 ANEXE
Anexa 1
Chestionar autiști
1
frecvent 2
ocazional 3
niciodata
1 pipăie sau lovește în mod repetat obiectele
2 comportament neobișnuit cu obiectele: le lasă să
cadă în mod pasiv
3 examinare tactilă minuțioasă
4 balansare în pat, pe podea sau de pe un picior pe
altul
5 se uită la mâini
6 își miroase mâinile
7 își astupă urechile, ochii
8 se lovește cu spatele de perete
9 bate din picioare
10 aliniaza jucariile
11 baga jucariile in gura
12 invârte jucariile
13 răstoarnă jucariile
14 își falfaie mainile
15 Țopăie
16 se leagănă
17 merge pe vârfuri
18 miroase obiectele straine
19 repetă sunete fara valoare
20 își rasuceste degetele
118
Anexa 2
Scala comportamentelor repetitive – Revizuit (RBS-R)
Instrucțiuni:
Vă rugăm să evaluațicomportamentulacestei persoanecitindfiecaredintreelementele
enumerateșiapoialegândscorulcare descriecel mai binecât de problematic este fiecare
itempentru fiecare subiect în parte. Aveți grijă să parcurgețiși să notați toate
elementeleenumerate. Faceți evaluări bazatepeobservațiile dumneavoastrăși
interacțiunilecu persoana de pe parcursul ultimei luni. Utilizațidefinițiiledin casetelede
mai jospentru apunctafiecare element. 21 este preocupat permanent de o anumita parte a
unui obiect
22 bate din palme
23 priveste in gol
24 se sperie de anumite zgomote
25 merge pe varful picioarelor
26 deschide si inchide usile
27 stinge si aprinde becul
28 loveste sau zgarie jucariile
29 isi roteste corpul in jurul axei proprii
30 jocul ochilor în soare, în lumină
31 grimase, mișcări faciale bizare
32 se învârte în jurul proprie axe
33 mers bizar
34 emisiuni vocale semi-verbale stereotipe; ecolalie
35 fae zgomote sau sa scânceste fara motiv clar
119
0 = comportamentul nu apare
1 = comportamentul apare, dar reprezintă doar o problemă
minoră
2 = comportamentul apare și reprezintă o problemă moderată
3 = comportamentul apare și reprezintă o problemă severă
La sfârșitulfiecărei secțiuni vor exista treiîntrebări care vă vor cere să evaluați
comportamentele din secțiunea respectivă din următoarele perspective: (a) cât de
desapar, (b) cât de supărată devine persoana respectivă atunci cândcomportamentele
repetitive îi sunt întrerupteși(c) cât de multinterferă comportamentele respective
cuevenimenteîn curs de desfășurare. Vețiindicascorulparcurgând fiecare dintre linii, care
reprezintăo gamă de frecvențeșigrade de severitate. De exemplu, dacăo persoanănu are
acele comportamentede mai multeori pe zivă puteți pune semnul destul de aproape de
partea dreaptă:
NiciodatăConstant
I. Subscala comportamentului stereotip
(DEFINIȚIE: mișcări aparent fără niciun scop sau acțiuni care se repetă în mod
similar)
1. CORP (balansarea corpului, legănarea corpului) 0 1 2
3
2. CAP (rotește capul, dă din cap, întoarce capul) 0 1 2
3
3. MÂNĂ/DEGET (fâlfâie mâinile, pocnește degetele, bate din palme, scutură sau
flutură mâna sau brațul)
0 1 2 3
4. MIȘCARE (se mișcă în cerc, se răsucește, sare, se lovește) 0 1 2
3
5. FOLOSIREA OBIECTELOR (învârte sau răsucește rapid obiectele, răsucește în
mână, lovește sau aruncă obiectele din mână, lasă obiectele să- i cadă din mână) 0
1 2 3
6. SENZORIAL (își acoperă ochii, privește obiecte sau mâinile de foarte aproape sau
cu insistență, își acoperă urechile, miroase sau adulmecă obiecte, freacă diverse
suprafețe) 0 1 2 3
120
Vă rugăm sărăspundeți la următoarele întrebărireferitoare
lacomportamenteledescrise mai sus(puneți un semn verticalpe linie, pentru
aarătarăspunsul):
Cât de des se întâmplă cele de mai sus?
(Dacă răspunsul este Niciodată, treceți la Secțiunea II)
Niciodată Constant
Cât de supărat devine subiectul când este întrerupt?
Deloc Extrem de supărat
Cât de multinterferă comportamentele respective cuevenimenteîn curs de
desfășurare?
Deloc În mod semnificativ
0 = comportamentul nu apare
1 = comportamentul apare, dar reprezintă doar o problemă
minoră
2 = comportamentul apare și reprezintă o problemă moderată
3 = comportamentul apare și reprezintă o problemă severă
II. Subscala comportamentului auto-traumatic
(DEFINIȚIE: mișcare sau acțiuni care au potențialul de a provoca roșeață,
învinețire, sau alte leziuni de corp, și care se repetă în mod similar)
7. SE LOVEȘTE CU O PARTE A CORPULUI (se lovește cu palma peste cap, peste
față sau peste altă zonă a corpului) 0 1 2
3
8. SE LOVEȘTE DE O SUPRAFAȚĂ SAU DE UN OBIECT (se dă cu capul sau cu
121
altă parte a corpului de masa, de podea sau de altă suprafață)0 1 2 3
9. SE LOVEȘTE CU UN OBIECT (se lovește în cap sau pe alte zone ale corpului cu
diverse obiecte)
0 1 2 3
10. SE MUȘCĂ (își mușcă mâinile, încheieturile, brațele, buzele sau limba) 0
1 2 3
11. SE TRAGE (se trage de păr sau de piele)
0 1 2 3
12. SE FREACĂ SAU SE ZGÂRIE (se freacă sau zgârie până își lasă semne pe față,
mâini, picioare, torace)
0 1 2 3
13. ÎȘI INTRODUCE DIFERITE OBIECTE (în ochi, în urechi)
0 1 2 3
14. ÎȘI RUPE PIELEA (își ciugulește pielea de pe față, de pe mâni, de pe brațe, torace
sau picioare)
0 1 2 3
Vă rugăm sărăspundeți la următoarele întrebărireferitoare
lacomportamenteledescrise mai sus(puneți un semn verticalpe linie, pentru
aarătarăspunsul):
Cât de des se întâmplă cele de mai sus?
(Dacă răspunsul este Niciodată, treceți la Secțiunea II)
Niciodată Constant
Cât de supărat devine subiectul când este întrerupt?
Deloc Extrem de supărat
Cât de multinterferă comportamentele respective cuevenimenteîn curs de
desfășurare?
Deloc În mod semnificativ
122
0 = comportamentul nu apare
1 = comportamentul apare, dar reprezintă doar o problemă
minoră
2 = comportamentul apare și reprezintă o problemă moderată
3 = comportamentul apare și reprezintă o problemă severă
III. Subscala comportamentului compulsiv
(DEFINIȚIE: comportament carese repetășise realizeazăîn conformitate cuo regulă,
sauimplicălucruri care se fac”doar așa”)
15. ARANJEAZĂ/ORDONEAZĂ (aranjează anumite obiecte în locuri sau poziții
anume; are nevoia de simetrie)
0 1 2 3
16. COMPLETITUDINE (trebuie să aibă toate ușile fie închise, fie deschide, scoate
toate obiectele dintr-o cutie sau dintr- o încăpere)
0 1 2 3
17. SPALĂ/CURĂȚĂ (curăță excesiv unele părți ale corpului; curăță toate scamele de
peste tot)
0 1 2 3
18. VERIFICĂ (verifică în mod repetat ferestre, uși, încuietori, electrocasnice, sertare,
ceasuri)
0 1 2 3
19. NUMĂRĂ (numără obiectele într-un anumit fel, sau până ajunge la un anumit
număr)
0 1 2 3
20. STRÂNGE/PĂSTREAZĂ (colec ționează, strâng sau ascund diferite obiecte) 0
1 2 3
21. REPETĂ (repetă la nesfârșit diverse rutine: intră și ies din încăpere, se așează și se
ridică de pe scaun,se îmbracă și se dezbracă) 0 1 2 3
22. ATING/BAT UȘOR (ating, bat ușor sau freacă anumite obiecte, suprafețe sau
persoane)
0 1 2 3
123
Vă rugăm sărăspundeți la următoarele întrebărireferitoare
lacomportamenteledescrise mai sus(puneți un semn verticalpe linie, pentru
aarătarăspunsul):
Cât de des se întâmplă cele de mai sus?
(Dacă răspunsul este Niciodată, treceți la Secțiunea II)
Niciodată Constant
Cât de supărat devine subiectul când este întrerupt?
Deloc Extrem de supărat
Cât de multinterferă comportamentele respective cuevenimenteîn curs de
desfășurare?
Deloc În mod semnificativ
0 = comportamentul nu apare
1 = comportamentul apare, dar reprezintă doar o problemă
minoră
2 = comportamentul apare și reprezintă o problemă moderată
3 = comportamentul apare și reprezintă o problemă severă
IV. Subscala comportamentului ritualic
(DEFINIȚIE: desfășurarea activitățilorde zi cu ziîntr-un mod similar)
23. MÂNCAREA/MASA (preferă/insistă să mănânce și să bea doar anumite lucruri;
insistă ca masa să fie așezată doar într- un anume fel)
0 1 2 3
24. SOMNUL/PERIOADA DE DINAINTE DE CULCARE (insistă asupra unei
anumite rutine înainte de culcare; aranjează lucrurile în cameră într-o anumită
ordine înainte de culcare; insistă să țină anumite obiecte în timpul somnului; insistă
ca o altă persoană să fie prezentă în timp ce doarme)
0 1 2 3
124
25. ÎNGRIJIRE PERSONALĂ/BAIE/ÎMBRĂCAT (insistă cu o anumită ordine a
operațiilor atunci când folosește toaleta, dușul, când se spală, când se îmbracă;
aranjează obiectele din baie într-o anumită ordine, insistă să poarte anumite hai ne)
0 1 2 3
26. CĂLĂTORII/MIJLOACE DE TRANSPORT (insistă să urmeze anumite trasee,
trebuie să stea într-un anume loc în mijloacele de transport, insistă să ia anumite
obiecte în timpul călătoriei)
0 1 2 3
27. JOACĂ/TIMP LIBER (insistă asupra unor anumite activități recreative, urmează o
rutină foarte rigidă în timpul jocului, insistă să aibă anumite obiecte în timpul
jocului, insistă ca alte persoane să facă anumite lucruri în timpul ritualului de joacă
sau de timp liber) 0 1 2 3
28. COMUNICARE/INTERAC ȚIUNE SOCIALĂ (repetă aceleași subiecte în timpul
interacțiunii sociale, repetă întrebările pe care le pune, insistă asupra acelorași
subiecte de conversație, insistă ca ceilalți să spună anumite lucruri sau să răspundă
într-un anumit fel în timpul conversațiilor)
0 1 2 3
Vă rugăm sărăspundeți la următoarele întrebărireferitoare
lacomportamenteledescrise mai sus(puneți un semn verticalpe linie, pentru a
arătarăspunsul):
Cât de des se întâmplă cele de mai sus?
(Dacă răspunsul este Niciodată, treceți la Secțiunea II)
Niciodată Constant
Cât de supărat devine subiectul când este întrerupt?
Deloc Extrem de supărat
Cât de multinterferă comportamentele respective cuevenimenteîn curs de
desfășurare?
Deloc În mod semnificativ
125
0 = comportamentul nu apare
1 = comportamentul apare, dar reprezintă doar o problemă
minoră
2 = comportamentul apare și reprezintă o problemă moderată
3 = comportamentul apare și reprezintă o problemă severă
V. Subscala comportamentului monoton
(DEFINIȚIE: rezistență la schimbare, insistând călucrurilerămân lafel)
29. INSISTĂ CA LUCRURILE SĂ RĂMÂNĂ ÎN ACELAȘI LOC (jucării, mobilă,
diverse obiecte etc.)
0 1 2 3
30. OBIECTEAZĂ ATUNCI CÂND TREBUIE SĂ VIZITEZE LOCURI NOI
0 1 2 3
31. SE SUPĂRĂ DACĂ ESTE ÎNTRERUPT DIN ATIVITATEA PE CARE O FACE
0 1 2 3
32. INSISTĂ SĂ MEAGĂ ÎNTR-UN ANUME FEL (spre exemplu, numai în linie
dreaptă)
0 1 2 3
33. INSISTĂ SĂ STEA MEREU ÎN ACELAȘI LOC
0 1 2 3
34. NU-I PLAC SCHIMBĂRILE ÎN COMPORTAMENTUL ȘI ÎNFĂȚIȘAREA
CELOR DIN JURUL SĂU
0 1 2 3
35. INSISTĂ SĂ FOLOSEASCĂ DOAR O UȘĂ ANUME 0 1
2 3
36. ÎI PLACE ACELAȘI CD, ÎNREGISTRARE, PIESĂ MUZICALĂ PE CARE
INSISTĂ SĂ O ASCULTE REPETITIV/ÎI PLACE ACLEAȘI
FILM/VIDEOCLIP/ÎNREGISTRARE 0 1 2 3
37. ESTE REZISTENT LA SCHIMBĂRILE DE ACTIVITATE ȘI ARE PROBLEME
CU PERIOADELE DE TRANZIȚIE 0 1 2 3
38. INSISTĂ PE ACEEAȘI RUTINĂ LA ȘCOALĂ, ACASĂ SAU LA JOACĂ, ÎN
FIECARE ZI 0 1 2 3
126
39. INSISTĂ CA ANUMITE LUCRURI SĂ SE ÎNTÂMPLE DOAR ÎN ANUMITE
MOMENTE
0 1 2 3
Vă rugăm sărăspundeți la următoarele întrebărireferitoare
lacomportamenteledescrise mai sus(puneți un semn verticalpe linie, pentru
aarătarăspunsul):
Cât de des se întâmplă cele de mai sus?
(Dacă răspunsul este Niciodată, treceți la Secțiunea II)
Niciodată Constant
Cât de supărat devine subiectul când este întrerupt?
Deloc Extrem de supărat
Cât de multinterferă comportamentele respective cuevenimenteîn curs de
desfășurare?
Deloc În mod semnificativ
0 = comportamentul nu apare
1 = comportamentul apare, dar reprezintă doar o problemă
minoră
2 = comportamentul apare și reprezintă o problemă moderată
3 = comportamentul apare și reprezintă o problemă severă
VI. Subscala comportamentului restrictiv
(DEFINIȚIE: gamă limitată defocalizare, interessauactivitate)
40. FASCINAȚIE SAU PREOCUPARE PENTRU UN SINGUR SUBIECT SAU
ACTIVITATE (spre exemplu: computere, dinozauri, trenuri, vreme)
0 1 2 3
127
41. ATAȘAMENT EXAGERAT PENTRU UN ANUMIT OBIECT 0
1 2 3
42. PREOCUPAREA PENTRU PĂRȚI ALE OBIECTULUI MAI DEGRABĂ
DECÂT PENTRU OBIECTUL ÎN SINE (spre exemplu: nasturii de la haine,
roțile de la mașinile de jucărie) 0 1 2 3
43. FASCINAȚIE PENTRU LUCRURILE ÎN MIȘCARE (ex: ceasuri,
ventilatoare)
0 1 2 3
Vă rugăm sărăspundeți la următoarele întrebărireferitoare
lacomportamenteledescrise mai sus(puneți un semn verticalpe linie, pentru
aarătarăspunsul):
Cât de des se întâmplă cele de mai sus?
(Dacă răspunsul este Niciodată, treceți la Secțiunea II)
Niciodată Constant
Cât de supărat devine subiectul când este întrerupt?
Deloc Extrem de supărat
Cât de multinterferă comportamentele respective cuevenimenteîn curs de
desfășurare?
Deloc În mod semnificativ
ÎNTREBARE FINALĂ: per ansamblu, dacă puneți împreună toate comportamentele
descrise în acest chestionar, a câta parte din problemă o reprezintă aceste
comportamente repetitive (atât pentru persoanele cu autism cât și modul în care
persoanele din jurul lor sunt afectate de acestea)? Vă rugăm să evaluați pe o scală de la
1 la 100, unde 1 = nici o problemă și 100 = cât de rău vă puteți imagina:
SCOR 1-100 _____________
128
Anexa 3
Instrumentul1 :
Scala stresului parental ( chestionar atașat)
Componenta măsurabilă
Încercarea de a masură nivelul de stres experimentat de părinți
Luarea în considerare a aspectelor pozitive sau negative ale modului de educare
De ce contează acest rezultat?
Nivelurile crescute de stres parental pot fi corelate cu :
Nivele scăzute de sensibilitate parentală pentru copil
Comportamentul nepotrivit al copilului
Relația părinte- copil de o calitate scăzuta
În special oferă informații legate de Centrele destinate lucrului cu copii pentru a
îmbunătății modalitățile prin care parinții își pot educa copii.
Detalii ale instrumentului:
Dezvoltat de Berry si Jones (1995) ca o alternativă la indexul stresului parental
de 101 itemi
Oferă măsurători ale aspectelor pozitive sau negative ale abiltitaților părintești,
se focusează pe aspecte stresante tradiționale.
Formatul instrumentelor
18-itemi care pot fi auto aplicabili – itemi ce reprezintă aspecte pozitive (de
exemplu beneficiile emoționale, dezvoltare personală) și aspecte negative (
cererea de resurse, restricțiile) subiectului cresterii copilului.
Cei chestionați pot fi de acord sau nu in condițiile unei relații obișnuite cu
copilul sau copii.
Chestionarul are 5 puncte prin care se poate masura; dezacord total, dezacord,
indecis, de acord, cu totul de acord.
Folosirea instrumentelor
Cum poate instrumentul să ajute la evaluare?
Modificari ale nivelului stresului părinților pentru părinți sau îngrijitori care au
cerut asistență specifică cum ar fi sprijinul pentru familie, cursurile pentru
părinți și sprijinul între părinți.
Rezultatele serviciilor sau domeniilor de activitate vizează îmbunătățirea
abilităților părintești/ capacității de îngrijire ale părinților.
Administrare practică
Poate fi completat de parintesauarputea fi admnistrat ca un interviu.
129
Scala este relative scurtasiusor de completat- poate fi completata in maiputin de
10 minute.
Poate fi folosită pentru a măsura înainte și după un timp
Scorarea instrumentului
Scorul scăzut semnifică un nivel mic al stresului, și scorul crescut semnifică nivelul
ridicat al stresului.
Scala stresului parental
Urmatoarele afirmații descriu sentimente și percepții despre experiența de a fi părinte.
Ganditi-vă că fiecare item este legat de relația dumneavoastră cu copilul. Indicați gradul
în care sunteți de acord sau nu sunteti de acord cu urmatoarii itemi, plasând numărul
corespunzător în spațiul rezervat.
1 = Dezacord total 2 = Dezacord 3 = nehotărât 4 = Decord 5= Acord total
1 Sunt fericit în rolul de parinte.
2 Sunt puține lucruri sau niciunul pe care nu aș vrea să -l fac pentru copilul
meu.
3 Grija pentru copilul meu necesită uneori mai mult timp și energie decât aș
putea eu să ofer.
4 Cateodată am teama că nu fac suficient pentru copilul meu.
5 Mă simt apropiat de copilul meu.
6 Imi place să-mi petrec timpul cu copilul meu.
7 Copilul meu este o sursă importantă de afecțiune pentru mine.
8 Având copil îmi dă o viziune mai sigură și mai optimistă pentru viitor.
9 Cea mai mare sursă de stres din viața o reprezintă copilul.
10 Având copil am pu țin timp și flexibilitate in viața mea.
11 Având copil este o povară financiară.
12 Este dificil de a echilibra diferite responsabilitați din cauza copilului meu.
13 Comportamentul copilului meu este de multe ori stânjenitor și stresant
pentru mine.
14 Daca aș putea să o iau de la capat, aș putea decide să nu fac copil.
15 Mă simt cople șit de reponsabilitatea de a fi parinte.
16 A avea copil a însemnat să am puține opțiuni și prea puțin control asupra
vieții mele.
130
17 Sunt multumit că sunt parinte.
18 Copilul este bucuria mea.
Scorare
Pentru a scora nivelul de stres, itemii 1, 2, 5, 6, 7, 8, 17, si 18 trebuie să fie scorați după
cum urmează (1=5) (2=4) (3=3) (4=2) (5=1). Itemii scorați se adună.
Scorarea instrumentului
Noi propunem ca un scor scăzut să semnifice un nivel de stres scăzut, si un scor ridicat
să semnifice un nivel ridicat de stres.
Scorurile au posibilitatea să fie de la 18 pană la 90
Cu cât este mai mare scorul, cu atât este mai mare nivelul stresului parental
măsurat
Ultizați o masa simpla pentru a arăta rezultatele de dinainte și după pentru a arăta dacă
intervenția a avut un efect pozitiv.
Compararea indivizilor înainte/dupa sau scorurile longitudinale totale ale
stresului parental
Comparația înainte și după scorurile medii pentru grupuri (părinți / îngrijitorii
care accesează sesiunile de intervenție / grupuri specifice, servicii sau prestații)
Referințe:
Berry, JD, & Jones, W,H, (1995) The Parental Stress Scale : initial psychometric
evidence. Journal of Social and Personal Relationships, 12, 463 – 472.
131
132
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Relația dintre stresul părinților și comportamentul auto-stimulativ la copilul cu autism [632139] (ID: 632139)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.