Relatia Dintre Stres Si Componentele Stilului DE Viata

RELAȚIA DINTRE STRES ȘI COMPONENTELE STILULUI DE VIAȚǍ

CUPRINS:

Rezumat

Capitolul I Introducere

Capitolul II Cadrul teoretic

2.1. Conceptul de stil de viață

2.1.1. Definirea conceptului de stil de viață sănătos

2.1.2. Influențe sociale și de mediu asupra stării de sănătate

2.1.3. Stil de viață sanogen vs. Stil de viață patogen

2.2. Conceptul de stres

2.2.1. Ce este stresul

2.2.2. Componentele stresului

2.2.2.1. Factorii de stres

2.2.2.2. Tipuri de stres

2.2.2.3. Mecanismele de coping cu stresul

2.2.2.4. Reacții la stres

2.2.3. Stresul și organismul uman

2.2.4. Teorii ale stresului

2.3. Stresul și componentele stilului de viață

2.3.1. Stresul și consumul de alcool

2.3.1.1. Efectele moderatoare ale expectanțelor pozitive față de efectele consumului de alcool

2.3.1.2. Efectele de moderare ale expectanțelor negative privind consumul de alcool

2.3.1.3. Efectele moderatoare ale identității de gen

2.3.1.4. Efectele moderatoare ale stilului de coping

2.3.2. Stresul și fumatul

2.3.2.1. Efectele fumatului asupra sanătății

2.3.2.2. Intreruperea fumatului și stresul

2.3.3. Stresul și comportamentul alimentar

2.3.3.1 Selecția alimentară (food choice

2.3.4. Stresul și practicarea exercițiilor fizice

2.3.4.1. Relația stres, boală și exercițiu fizic

2.3.4.2. Motivația pentru practicarea exercițiilor fizice

Capitolul III Obiectivele și ipotezele cercetării

Capitolul IV Metodologia cercetării

Capitolul V Prezentarea rezultatelor

Capitolul VI Interpretarea rezultatelor. Concluzii

Bibliografie

Anexe

REZUMAT

Acum este un fapt afirmat că stresul poate aduce răspunsuri cu privire la anumite comportamentale / reacții care reprezintă efectele imediate sau consecințele pe termen scurt: consumul excesiv de alcool, comportament alimentar nesǎnǎtos, fumatul excesiv, lipsa de exercițiu fizic, consum de droguri, relații sexuale neprotejate, conducere fără centura de siguranță, etc. O posibilă explicație pentru conexiunea puternicǎ dintre aceste variabile poate fi nivelul scăzut de conștientizare a necesității de a promova sănătatea personală și adoptarea unor modele deja existente a stilului de viață.

Am elaborat principalul obiectiv general al studiului de față cu ajutorul unui sondaj European de Sănătate elaborat de Andrew Steptoe în 1992 în cadrul programului European de cercetare a comportamentelor sănătoase, am încercat să efectuez o anchetă privind investigarea modului în care, anumite răspunsuri la stres, cum ar fi: fumatul, comportamentul alimentar nesănătos, lipsa exercițiului fizic și percepția existenței unui nivel ridicat de stres sunt fenomene care coexistă într-un grup.

Pe baza obiectivului general, am făcut următoarele predicții care se constituie în ipotezele studiului: o percepție ridicată, subiectivă și globală a stresului va fi asociată cu o creștere a consumului de alcool; o percepție ridicată, subiectivă și globală a stresului va fi asociată cu o creștere a consumului de nicotină; o percepție ridicată, subiectivă și globală a stresului va fi asociată cu o creștere a comportamentelor alimentare nesănătoase; o percepție ridicată, subiectivă și globală a stresului va fi asociată cu lipsa sau scăderea practicării de exerciții fizice.

Nu există o corelație semnificativă între gradul de stres perceput și fumat cu excepția grupului de persoane divorțate și a grupului de cadre didactice obținȃnd corelații relativ mici, dar pozitive și semnificative între cele două variabile. Corelații negative, nesemnificative au fost obținute în grupul persoanelor care au încheiat doar ciclul primar (r = – .15); în grupul inginerilor (r = – .02); în grupul cadrelor armate (r = – .13); în grupul persoanelor căsătorite (r = – .02); în grupul studenților (r = – .04) și în grupul managerilor (r = – .17). Aceste rezultate indică faptul că participanții din aceste ultime categorii fumează mult pentru a reduce nivelul de stres. Cu toate acestea, corelațiile obținute sunt prea mici pentru a putea face predicții asupra relației dintre stres și fumat în întreaga populație.

Relația dintre stres și consumul de alcool sunt negativ corelate. Corelații mici, negative dar semnificative au fost identificate la următoarele grupuri: șomeri (r = .07; p<0.05); persoane necăsătorite (r = – .12; p<0.01); muncitori (r = – .21; p<0.01); persoane între 20 și 30 de ani (r = – .09; p <0.05); persoane între 50 și 60 de ani (r = – .16; p<0.01); persoane cu ciclul gimnazial încheiat (r = – .25; p<0.01) și la grupul persoanelor care au doar studii liceale încheiate (r = – .16; p<0.01). O corelație negativă și semnificativă a fost obținută între cele două variabile în grupul persoanelor care au studii de școală primară (r = – .51, p<0.05). Aceste rezultate indică faptul că aceste categorii menționate anterior sunt expuse consumului mai frecvent de alcool datorită statutului social și economic scăzut. Corelațiile de valoare mică demonstrează că nivele scǎzute/medii de stres sunt asociate cu un consum ridicat de alcool, din moment ce expectanțele pozitive privind efectele consumului de alcool duc la probleme mai mari

Am obținut o corelație mică, nesemnificativă între variabila stres și variabila comportament alimentar. Corelațiile mici și pozitive indică o asociere între un nivel mediu perceput de stres și un nivel mediu de comportamente alimentare sănătoase. De exemplu, persoanele peste 50 de ani și cele din grupul muncitorilor experențiază un nivel ridicat de stres datorită sarcinilor profesionale solicitante și prin urmare se simt mai puțin motivați de a consuma alimente sănătoase. Corelațiile negative obținute indică o asociere între un nivel ridicat de stres perceput și un nivel ridicat al comportamentelor alimentare nesănătoase. Datorită unor factori cum ar fi: lipsa de timp, de motivație, de resurse financiare etc., unii indivizi consumă multe alimente grase și dulci în condiții de stres. Prin urmare, factorul de mediere între cele două variabile, stres și comportament alimentar îl reprezintă aici alegerile alimentare.

Relația dintre stres și variabila exercițiu fizic, rezultatele indică faptul că, în general, persoanele angajate practică exercițiu fizic în mod regulat, fiind conștienți de faptul că acest tip de comportament aduce atât beneficii pe termen scurt cât și pe termen lung. În vreme ce persoanele cu vârsta peste 50 de ani sunt mai conștiente de efectele pozitive ale practicării sportului/exercițiului fizic, lucru demonstrat de corelația semnificativă obținută (r = .50, p<0.05), alte grupe investigate, cum ar fi: persoanele cu studii liceale și universitare (r = – .11; p<0.05; respectiv r = – .12; p<0.05), grupul de persoane de sex masculin (r = – .14; p<0.01), persoanele cu vârste între 20 – 30 ani, 30 – 40 de ani, respectiv 40 -50 de ani (r = – .09, p<0.01); persoanele divorțate (r = – .19, p<0.01) și persoanele șomere (r = – .12, p<0.01) – sunt fie conștiente de consecințele benefice ale exercițiului fizic ori pur și simplu nu sunt interesate de promovarea propriei stări de sănătate.

În general, rezultatele obținute demonstrează încă o dată impactul puternic pe care stresul – ca și factor de mediere – îl are asupra stilului nostru de viață. Reducerea conștientă și constantă a nivelului de stres prin evitarea fumatului (activ sau pasiv), a consumului de alcool, a alimentației nesănătoase și a sedentarismului și prin adoptarea mecanismelor de coping confruntative am putea să îmbunătățim calitatea vieții.

Capitolul I: Introducere

Una din cele mai importante/interesante evoluții în teoriile de factură sociologică și psihologică este atenția acordată stilului de viață ca și concept cheie în explicarea comportamentelor sociale umane. Datorită numărului mare de schimbări de natură socială, economică, politică și tehnologică care au avut loc la final de secol XX, cum ar fi schimbările de dinamică familială, cantitatea crescândă de informații și caracterul imprevizibil al vieții – care au diminuat rezistența individului la provocările societății, conceptul de stil de viață a căpătat o semnificație specială devenind expresia asemănărilor și deosebirilor de ordin individual și colectiv.

Modul de viață și stilul de viață sunt două noțiuni apropiate în conținut și tratate de multe ori ca sinonime. Ele desemnează totalitatea activităților care compun viața unei persoane, a unui grup, a unei colectivități, organizarea vieții lor pentru satisfacerea trebuințelor lor materiale și spirituale. Totuși, cele două noțiuni nu sunt identice deși utilizarea lor este complementară. Astfel, modul de viață se referă la elementele obiective ale traiului, la condițiile materiale, economice și sociale ale vieții oamenilor. Principalii indicatori ai modului de viață sunt: natura muncii (ocupației, profesiei) și durata ei; învațământul, calificarea profesională și accesibilitatea formelor acestora; rezidența și circulația (timpul afectat și mijloacele de transport disponibile și utilizate); locuința (mp/persoana) și echipamentul acesteia (gradul de confort); condițiile de igienă și asistență sanitară (accesibilitatea acesteia); mijloacele de comunicare, telecomunicare; informațiile și cultura; timpul liber (durata și folosirea acestuia).

La aceștia se adaugă sistemul tradițiilor, obiceiurilor, morala și cultura societății. Toți acești factori, în mișcarea lor istorică, contribuie la formarea profilului psihologic al populației, la formarea personalității indivizilor și la structurarea relațiilor sociale. Orice mod de viață este produsul unei istorii, reflexul unei culturi și al unor traditii specifice. Fiecare societate are un mod specific de viață. Se poate distinge astfel între un mod de viață specific societății tradiționale, agrare, rurale, un mod de viață specific societății industriale, de tip urban și modul de viață specific societății postindustriale. In fiecare dintre ele, toți indicatorii enumerați mai sus sunt diferiți.

Stilul de viață se referă la aspectul subiectiv al modului de viață. El reprezintă o strategie de viață pentru care individul optează și care orientează toate manifestările sale particulare. Această strategie are la bază anumite credințe, imagini și reprezentări ale individului despre lume și viață, în virtutea cărora el alege, se comportă, acționează, face opțiuni care îl pot conduce la reușită sau la eșec. Din acest punct de vedere, stilul de viață se referă la decizii, acțiuni și condiții de viață care afecteaza sănătatea persoanelor. Este vorba de riscuri autoasumate, cum ar fi: tabagismul, abuzul de alcool, consumul de droguri, alimentația excesivă, dezechilibrată sau subnutriția, promiscuitatea sexuală, practicile sexuale riscante, stilul de conducere auto imprudent, sedentarismul, lipsa timpului liber, insuficiența odihnei/somnului, incapacitatea de a face față stresului cotidian și profesional într-un mod adecvat. Toate acestea sunt riscuri imputabile persoanei, care pune în pericol sănătatea proprie. Uneori aceste riscuri sunt impuse de condițiile social-economice ale persoanei, cum ar fi: sărăcia, șomajul, discriminarea socială, sexuală, etnică, inegalitățile și conflictele sociale.

Stilul de viață constă din combinații ale diferitelor practici și deprinderi comportamentale și condiții de mediu ce reflectă modul de viață, influențate de antecedentele familiale, condițiile culturale și socio-economice ale persoanei. In esență, stilul de viață este tipul de comportament repetitiv, habitual, condiționat de nivelul de cultură și de nivelul de trai, este modul de viață bazat pe interacțiunea dintre condițiile de viață în sens larg și tipurile caracteristice de comportament, determinate de factorii socio-culturali și de caracteristicile personale. Modificarea stilului de viață implică deci schimbarea concomitentă a comportamentului personal și a condițiilor de vitutea cărora el alege, se comportă, acționează, face opțiuni care îl pot conduce la reușită sau la eșec. Din acest punct de vedere, stilul de viață se referă la decizii, acțiuni și condiții de viață care afecteaza sănătatea persoanelor. Este vorba de riscuri autoasumate, cum ar fi: tabagismul, abuzul de alcool, consumul de droguri, alimentația excesivă, dezechilibrată sau subnutriția, promiscuitatea sexuală, practicile sexuale riscante, stilul de conducere auto imprudent, sedentarismul, lipsa timpului liber, insuficiența odihnei/somnului, incapacitatea de a face față stresului cotidian și profesional într-un mod adecvat. Toate acestea sunt riscuri imputabile persoanei, care pune în pericol sănătatea proprie. Uneori aceste riscuri sunt impuse de condițiile social-economice ale persoanei, cum ar fi: sărăcia, șomajul, discriminarea socială, sexuală, etnică, inegalitățile și conflictele sociale.

Stilul de viață constă din combinații ale diferitelor practici și deprinderi comportamentale și condiții de mediu ce reflectă modul de viață, influențate de antecedentele familiale, condițiile culturale și socio-economice ale persoanei. In esență, stilul de viață este tipul de comportament repetitiv, habitual, condiționat de nivelul de cultură și de nivelul de trai, este modul de viață bazat pe interacțiunea dintre condițiile de viață în sens larg și tipurile caracteristice de comportament, determinate de factorii socio-culturali și de caracteristicile personale. Modificarea stilului de viață implică deci schimbarea concomitentă a comportamentului personal și a condițiilor de viață. Stilul de viață este personal și social (grupal) în același timp și aceasta pentru ca opțiunile pe care persoana le face și în funcție de care își structurează stilul de viață sunt individuale, dar valorile, reprezentarile, țelurile și aspirațiile în virtutea cărora face alegerile au o determinare socială. In concluzie, se poate spune că dacă modul de viață se referă la aspectele exterioare ale vieții, la condițiile economice și sociale, stilul de viață privește modul în care persoanele și grupurile sociale valorizează aceste condiții, în funcție de anumite opțiuni valorico-normative.

Fiecare individ este protagonistul unui anumit stil de viață propriu și constant, precum și al unor “subvariante” proprii fiecărei etape de viata parcuse. Dacă la un copil nu se poate vorbi încă de un stil de viață propriu-zis, odată cu adolescenta, cu procesul de cristalizare a personalității, începe să se contureze și un stil de viață propriu, pe care tinerețea și maturitatea îl vor desăvârși. In structurarea lui, influența familiei, a școlii, a altor instituții educative se interferează cu influența celor apropiați, cu influența literaturii, a televiziunii, a mass-mediei în general, care pot oferi tipologii diferite ale stilurilor de viață și care pot fi copiate, refuzate, prelucrate critic și valorizate de către individ.

Alături de stiluri de viață defavorabile pentru sănătate – care cuprind factorii de risc menționați anterior – există și pot fi modelate prin acțiuni de educație stiluri de viață favorabile sănătății: practicarea sistematică a exercițiilor fizice și evitarea sedentarismului, alimentația echilibrată și variată (bogată în legume și fructe proaspete, săracă în grăsimi), evitarea fumatului și a consumului de droguri, consumul moderat de alcool, igiena personală și sexuală, prudența în alegerea partenerilor sexuali și utilizarea mijloacelor de protecție pentru evitarea bolilor cu transmitere sexuală, inclusiv SIDA, efectuarea de controale medicale periodice, folosirea strategiilor adecvate de ajustare la stresul cotidian, profesional.

Promovarea unui stil de viață care să maximizeze, în limitele unor condiții date, sănătatea, bunăstarea și împlinirea umană, reprezintă un obiectiv a cărui realizare presupune acțiune conjugată a disciplinelor medicale si comportamentale, a factorilor economici, politici, sociali și culturali. Programul OMS “Sănătate pentru toți” se bazează, în mare măsură, pe capacitatea oamenilor de a-și cunoaște și optimiza stilul propriu de viață, de a corija deficiențele constatate în structurarea lui, de a opera modificări, remodelări, în sensul realizării unui stil de viață sănătos. Stilul de viață are o importanță majoră în determinarea stării de sănătate a oamenilor. Astfel, ponderea celor patru factori determinanți ai sănătății este următoarea: stilul de viață – 51%; factorul biologic – 20%; mediul ambiant – 19%; sistemul îngrijirilor de sănătate – 10%. In același timp, stilul de viață este responsabil de mai mult de jumătate din ani de viață prematur pierduți de către oameni.

Capitolul II: Cadrul teoretic

2.1. Conceptul de stil de viață

În sens larg, din punct de vedere psihologic, în 1991 Giddens și Cockerham în 1999 definește stilurile de viață ca fiind practici sociale, modalități de trai adoptate de indivizi și care reflectă identitatea personală, cea de grup și cea socio – economică. Altfel spus, stilurile de viață ne ajută să înțelegem ce fac oamenii, de ce fac ceea ce fac și ce semnificație au comportamentele lor pentru alți oameni.

În sens restrâns, stilurile de viață sunt forme de consumerism care devin evidente în preferințele culinare, vestimentație și apariție fizică, obiceiuri de muncă și alte comportamente sociale care diferențiază între indivizi. Aceste diferențe pot fi explicate în termeni de resurse personale, gusturi, stiluri, și chiar indivizii sau grupurile dezavantajate din punct de vedere economic sau social au stiluri de viață aparte.

Mai mult decât atât, Cockerham în 1999 și Chaney în 1996 sunt de parere că stilurile de viață trec peste granițele sociale și devin reprezentative pentru o largă categorie de oameni dintr-o societate. Tocmai de aceea stilurile de viață nu setează granițe între indivizi ci mai degrabă pot fi încorporate în conștiința culturală. Unii autori, cum ar fi Hradil în 1987 a argumentat ideea conform căreia stilurile de viață au un impact mai mare asupra comportamentelor de grup decât asupra claselor sociale: „Dacă lucrurile stau așa rămâne de văzut, dar un aspect este clar, și anume că există un interes tot mai mare în studierea stilului de viață.” (Avel, 1991, Chaney, 1996 apud Cockerham, 1999).

2.1.1. Definirea conceptului de stil de viață sănătos

Stilul de viață sanogen este o componentă a stilului de viață general și constă în acțiuni legate de obișnuințele alimentare, consum de alcool, fumat, exercițiu fizic, relaxare, igienă personală, mecanisme de coping cu stresul și alte comportamente relaționate cu starea de sănătate.

Astfel de stiluri de viață sunt orientate spre actualizarea stării de sănătate pentru că „oamenii încearcă să fie sănătoși și își pot folosi sănătatea pentru a trăi mai mult, a se simți bine, a fi eficient în muncă, a trăi viața cu plăcere etc.” (Cockerham, 1999).

Definirea stilurilor de viață sanogene ca „patternuri colective de comportament bazate pe alegeri ale indivizilor în funcție de șansele existente reflectă relația duală alegere – șansă.” (Cockerham, 1999). Stilul de viață se bazează pe șanse și oportunități – ce includ: statutul socio – economic, vârsta, sexul, rasa sau etnia precum și toate oportunitățile sociale ce derivă de aici. Prin urmare, relația alegere – șansă trebuie conceptualizată ca o formă complexă de interacțiune, ce presupune complementaritate.

2.1.2. Influențe sociale și de mediu asupra stării de sănătate

Pentru a înțelege pe deplin conceptul de stil de viață sanogen trebuie să răspundem la următoarea întrebare importantă: „Ce măsoară conceptul de stil de viață sănătos?” un posibil răspuns ar fi că măsurarea stilului de viață sanogen permite distincția între grupurile de indivizi pe baza comportamentelor și atitudinilor legate de starea de sănătate.

Variabila „alegere” în stilul de viață sănătos este relativ ușor de definit, din moment ce simțul comun ne spune că orice persoană alege să fie sănătoasă. Cu toate acestea, a alege nu este un proces așa de simplu, pentru că alegerile sunt constrânse de șansele de viață existente. Comportamentele relaționate cu starea de sănătate sunt afectate de capacitatea individului de auto- control și auto – responsabilizare. Tot mai mult, publicul recunoaște că:

bolile majore – cum ar fi boli cardiovasculare, cancerul, infarctul sau SIDA nu se pot vindeca pe cale medicamentoasă.

anumite comportamente – fumatul, consumul excesiv de alcool, alimentația nesănătoasă, lipsa exercțiului fizic, homosexualitatea și

utilizarea comună de ace pentru injectarea drogurilor – pot cauza moarte prematură, și prin urmare, tratamentul medicamentos nu este întotdeauna soluția cea mai potrivită pentru rezolvarea problemelor de sănătate (Wilkinson & Campbell, 1997).

Luând în considerare faptul că sănătatea este o sarcină exclusivă a unui individ responsabil, astăzi se pune problema dacă acesta dorește să devină sau nu sănătos, pentru că sănătatea înseamnă activitate. Ultimele cercetări din psihologie arată că majoritatea persoanelor aleg să copieze și să urmeze un stil de viață deja existent, conectat la un anumit pattern de consumerism, în loc să facă noi alegeri de viață.

Așa cum am menționat anterior, șansele de viață sunt predominant de ordin socio – economic. Este evident că unii indivizi au mai multe oportunități sau șanse decât alții.

Desigur, putem spune că decizia de a fuma sau nu depinde în mod direct de individ indiferent de șansele de viață. Cu toate acestea, stilul de viață nu este numai un simplu produs al individului independent. Acest lucru ne sugerează că șansa este o componentă mai puternică în cadrul stilului de viață decât alegerea. „Alegerea devine definitorie pentru inițierea și menținerea stilului de viață însă șansa este cea care asigură parametrii perceptivi și materiali care conturează alegerea sau alegerile făcute.” (Cockerham, 1999)

Prin urmare, oricum am defini stilul de viață sănătos trebuie să acordăm atenție și aspectului reprezentat de șansă. Șansele sau oportunățile influențează stilul de viață în două direcții: în primul rând, prin resursele economice și sociale și în al doilea rând prin intermediul granițelor percepute care derivă din procesul de socializare și experiența personală într-un anumit context.

Statutul socio – economic nu este considerat singura variablă determinantă a stilului de viață sănătos. Alte variabile, precum sexul și vârsta pot induce modificări ale stilului de viață. Multe studii au identificat patternuri ale fumatului, consmului de alcool, ale comportamentului alimentar sau ale exercițiului fizic caracteristice anumitor grupuri (Cockerham, 1999; Dean, 1989; Polednak, 1989; Ross & Bird, 1664; Sarafino, 1990; Kaplan, 1996). Credința religioasă puternică spre exemplu promovează practici sănătoase ale stilului de viață (Dwyer, Clarke & Miller, 1990 apud Cockerham, 1999).

Numeroase cercetări arată faptul că indivizii au mai mare grijă față de propria persoană pe măsură ce îmbătrânesc, prin selecționarea atentă a alimentelor, mai multă relaxare și abstinență în ceea ce privește fumatul, respectiv consumul de alcool (Cockerham et al., 1988; Luschen et al., 1995 apud Cockerham, 1999). Totuși, exercițiul fizic intră într-un declin semnificativ odată cu vârsta, având drept consecință un stil de viață nesănătos care micșorează sau reduce durata de viață.

În ceea ce privește sexul, studii conduse de Catherine Ross și Chloe Bird în 1994 au demonstrat că bărbații fac mai mult exercițiu fizic decât femeile, însă sunt mai predispuși decât acestea spre supraponderabilitate și fumat. Sunt de asemenea mai expuși unor condiții de muncă adverse și riscului de accidente pe linie profesională, ceea ce conduce la o rată a mortalității mai mare (Reddy et al., 1992 apud Cockerham, 1999). Cu cât poziția lor în scara profesională este mai mare, cu atât ea este acompaniată de fumat, alimente bogate în grăsimi și activități pasive de timp liber. Alte studii arată faptul că bărbații consumă mai mult alcool și că femeile sunt mai preocupate de felul în care arată (Cockerham et al., 1988; Dean, 1989 apud Cockerham, 1999).

Femeile au în general mai mare grijă de starea lor de sănătate decât bărbații, ceea ce duce la diferențe în adoptarea stilurilor de viață de către cele două categorii. În consecință, sexul este un factor cauzal în selecția stilurilor de viață. Explicațiile de ordin psihologic ale inegalităților în ceea ce privește practicarea stilurilor de viață au pus în evidență trei procese intercorelate; stresul este un fenomen distribuit în mod inegal în societate, astfel că cei cu un statut socio- economic scăzut acuză mai mulți factori de stres decât indivizii cu un statut socio – economic ridicat (Myers et al., 1974 apud Payne & Horn, 1997; Taylor, 1991).

Relația dintre stres, starea de sănătate și alți factori implicați în stilul de viață va fi studiată în amănunt în capitolele următoare. De altfel, cei cu un statut socio – economic scăzut au mai puțin control asupra resurselor ambientale și personale pentru a media impactul stresorilor (Slentjes, 1990 apud Palmer &Dryden, 1997). Apoi, suportul social este mai puțin accesibil celor cu statut socio – economic scăzut (Adler et al., 1994 apud Payne & Dryden, 1997). Chiar dacă unii dintre factorii care influențează stilul de viață pot fi identificați și ameliorați la unii indivizi, nu întotdeauna putem reduce diferențele provocate de statutul social și economic (Carroll et al., 1996 apud Payne & Horn, 1997).

Așa cum am menționat anterior, termenul de stil de viață implică o anumită complexitate și structură, și presupune existența unui set integrat de comportamente. Oamenii se confruntă azi cu tot mai multe cunoștințe și informații despre sănătate și sunt tot mai mult responsabilizați de către societate să ducă un stil de viață sănătos. Ei pot alege să trăiască sănătos, dar alegerile au invariabil niște limite.

2.1.3. Stil de viață sanogen vs. Stil de viață patogen

Factorii comportamentali ai stilului de viață pot fi:

factorii hazard care conduc la boli sau moarte prematură (ex. fumat, conducerea cu viteză nepermisă sau fără centură de siguranță, contacte sexuale neprotejate etc.);

factorii protectivi ai stării de sănătate (ex. exercițiu fizic, comportament alimentar sănătos, suport social etc.) datorită efectelor asupra stilului de viață, prima categorie de factori se numesc patogeni în timp ce ultima categorie poartă numele de imunogeni (Maes, 1988 apud Sarafino, 1990; Sheridan & Radmacher, 1992).

Frecvența sau intensitatea stilului de viață patogen poate fi în exces (fumatul, consumul de alcool și de carne) sau poate întregistra un deficit (exercițiu fizic, somn, relaxare). O altă clasificare a intensității comportamentelor este elaborată de Kaplan în 1993: comportamente nesănătoase, minime, moderate, severe și letale (Kaplan, 1993 apud Baban, 2001).

Cercetări relativ recente conduse de Sarafino au condus la identificarea unui set de comportamente protective:

somn între 7 și 9 ore

mic dejun zilnic

lipsa gustărilor dintre mesele principale

păstrarea greutății în limite normale

lipsa fumatului (activ sau pasiv)

lipsa consumului de alcool, excepții ocazional

exercițiul fizic regulat.

Pe de o parte, este evident faptul că aceste comportamente protective conduc la un stil de viață sănătos, dar pe altă parte factorii comportamentali de risc cum ar fi fumatul, abuzul de alcool, alimentația nesănătoasă, relațiile sexuale neprotejate, consumul de droguri, viața sedentară, stresul pot avea consecințe dramatice asupra stării de sănătate. Ele joacă un rol major în etiologia și evoluția unor boli cum ar fi: adicțiile, bolile cardiovasculare, boli coronariene, cancer, SIDA, obezitate, accidente rutiere, atacuri de inimă (infarct), probleme de alimentație, chiar și moarte prematură. (Băban, 2001)

Unul din cei mai importanți factori psihologici cu mare influență asupra stării de sănătate este stresul. Pentru a stabili exact relația dintre stres și componentele stării de bine este absolut necesar să definim stresul și să examinăm relația acestuia cu anumite componente ale stilului de viață.

2.2. Conceptul de stres

2.2.1. Ce este stresul?

Stresul este reacția individului față de stimulii externi numiți factori de stres (stresori). Stresul servește la restabilirea echilibrului interior dereglat de solicitările exterioare. Este un sindrom general de adaptare (reacția individului pentru a se adapta la factorii de stres), în care se produc reacții ale diferitelor aparate și sisteme ale organismului.

Printre cei mai frecvenți factori de risc care afectează sănătatea omului, alături de obezitate, alcoolism, droguri și fumat, se află stresul. Primele referiri la această stare anormală de sănătate a organismului s-au făcut în anii celui de-al doilea război mondial, când datorită tensiunii psihice în care stăteau locuitorii Londrei, supuși bombardamentelor aeriene, procentul îmbolnăvirilor de ulcer a crescut la circa 20% (în condiții normale procentul este între 3 și 10%). De asemenea, în condițiile favorizante respective (teama de război și efectele sale), s-a constatat la subiecții supuși analizelor medicale și creșterea proporției de colesterol în sânge.
Webster's Encyclopedic Unabridged Dictionary of the English Language explica etimologia cuvântului „stres” ca provenind parțial din abrevierea cuvântului englezesc „distres”, parțial din cuvântul „estrece” din vechea franceză, ce aveau înțelesurile de „constrângere, suferință”, și derivate din latinescul „strictus”, participiul trecut a lui „stringere”, cu înțelesul de „a trage (din) greu”. Termenul de „stres” desemnează o serie de substantive înrudite ca înțeles dar cu nuanțe ce pot diversifica sensul: încordare, presiune, povară, forță, efort, solicitare, tensiune, constrângere etc.

Considerat ca fiind cel mai important precursor al teoriei stresului, Cannon studiază reacțiile organismului în situații de urgență și în particular reacția cunoscuta sub numele de „fight or flight” (luptă sau fugi). Datorită acestei reacții, oamenii, ca și animalele, vor alege între a lupta sau a încerca să fugă de situația care devine amenințătoare pentru ei. Cannon dovedește experimental rolul secreției de adrenalină în adaptarea organismului la stimulii din mediu în situațiile de urgență (emergency reactions).

O contribuție importantă la problematica adaptării, și indirect a stresului, au adus-o și alți oameni de știință, printre care: fiziologul rus I. P. Pavlov, care descoperă mecanismele de apărare prin reflexe condiționate, cu funcție anticipativă, Sigmund Freud cu teoria sa despre nevroza defensivă și mecanismele inconștiente de apărare psihologică, grupul condus de B. G. Ananiev care relevă existența unor tendințe divergente de evoluție a indicatorilor neurovegetativi în starea de emoție, tendințe puse în legatură cu predominarea la nivel individual a reglajului simpatic sau parasimpatic ș.a.

În 1936, fără a menționa încă termenul de stres, H. Selye publica un articol despre tendința organismului de a reacționa stereotip la diferiți agenți chimici, fizici și biologici, descriind aceasta tendință sub denumirea de „sindrom general de adaptare” (SGA), ea cuprinzând totalitatea mecanismelor nespecifice (considerate astfel tocmai pentru că ele apar la oricare dintre agenții declanșanți mentionați), capabile să asigure mobilizarea resurselor adaptative ale organismului în fața agresiunii care-i amenință integritatea morfologică sau a constantelor sale umorale. Geneza conceptului de sindrom general de adaptare este legată de observația lui Selye ca boli complet diferite, dincolo de manifestările specifice, au un corolar de manifestări comune: stare generală alterată, inapetență, tulburări digestive, dureri articulare și musculare, febră etc. Selye descrie trei stadii distincte ale evoluției sindromului general de adaptare:
1) stadiul reactiei de alarma, care cuprinde două faze: de „șoc” și de „contrașoc”;
2) stadiul de rezistență (de revenire sau de „contrașoc prelungit”);
3) stadiul de epuizare.

În faza acută de șoc a reacției de alarmă rezistența generală a organismului scade sub cea medie. Dacă agentul nociv este foarte intens și/sau incompatibil cu viața, survine moartea, iar dacă organismul supraviețuiește se instalează faza de contrașoc, când are loc mobilizarea generală a forțelor de apărare ale organismului până la instalarea unei stări de rezistență cu caracter adaptativ și corespunzatoare situației date, capacitatea de rezistență a organismului crescând peste medie.

În stadiul de rezistență organismul pare că s-a adaptat la situație, comportându-se relativ normal dar cu persistența modificărilor din faza de contrașoc a reacției de alarmă. Stadiul de epuizare se dezvoltă în cazul în care agentul nociv continuă să acționeze iar adaptarea, obținută cu prețul reacțiilor de contrașoc prelungit, nu mai poate fi menținută. Rezistența scade din nou sub medie, iar îndată ce resursele se epuizează viața încetează.

Stresul este un răspuns al organismului la confruntarea persoanei cu situații și sarcini pe care le percepe ca fiind dificile sau amenințătoare. Ne referim aici la situații:
de natură conflictuală; care prezintă o amenințare la adresa respectului față de sine (a stimei de sine); care presupun o miză mai mare pentru persoana în cauză; situații în care persoana se simte presată de solicitările/schimbările mediului; situații în care nu are resursele necesare (cunoștințe, abilități) pentru a face fața solicitărilor.

Răspunsul organismului la astfel de situații se concretizează în reacții de natură fizică/fiziologică, emoțională, comportamentală și cognitivă. Prin urmare, pentru a vorbi de stres e necesară colaborarea a trei componente majore: sursa/cauza, adică prezența unui stimul declanșator (intern sau extern) numit stresor, reacțiile la stres reprezentând efectul pe care-l au stresorii asupra persoanei și resursele personale de a face față stresorilor, prin reducere, stăpânire sau tolerarea situțiilor care depășesc resursele personale. Aceste resurse personale au funcții de mediere în relația stresor – persoană (prin faptul ca ameliorează impactul adversităților percepute din mediu asupra persoanei). Există frecvent tendința de a reduce stresul doar la una dintre componentele sale, fapt ce duce la un control deficitar al acestuia.

Astfel, dacă:

a) asimilăm stresul factorilor din mediu, există riscul ca să nu ne mobilizăm resursele de a face față situațiilor, considerând că „aceasta este lumea în care trăim și nu i te poți opune prea mult”;
b) dacă spunem „sunt stresat” doar atunci când ne simțim obosiți sau avem diverse stări de disconfort fizic, probabil am ignorat multe din situațiile pe care le-am trăit sunt factori de stres cu impact major (de ex. decesul sau boala unei persoane dragi, dificultăți financiare majore, conflicte interpersonale intense și prelungite). In acest caz, devenim conștienți de fenomenul stresului doar când răspunsul organismului și psihicului la situațiile de încordare au devenit pregnant manifeste; deci am echivalat stresul cu reacțiile somatice, emoționale, cognitive sau comportamentale.

Orice situație care solicită mecanismul de adaptare creează stres, fenomen pe care Selye îl definește ca fiind orice răspuns al organismului consecutiv oricărei cerințe sau solicitări exercitate asupra organismului de către un evantai larg de agenți cauzali – fizici, chimici, biologici, psihici etc. În cazul acțiunii de mai lungă durată a agentului stresor acest răspuns îmbracă forma SGA, putând – în caz extrem – parcurge toată gama modificărilor SGA și suprapunându-se complet pe toata „suprafața” acestuia. Un aspect vizat de criticile formulate la adresa teoriei lui Selye este accentul exagerat pus pe nespecificitate și neglijarea elementelor specifice. Astăzi reacțiilor nespecifice le sunt adaugate și cele trei tipuri de specificitate: de situație, de personalitate și de răspuns.

Alăturat termenului de stres, Selye introduce și noțiunea de „boală de adaptare”. El recunoaște că nu există boală a cărei unică și exclusivă cauză ar fi stresul. Dar un stres prea puternic poate determina prăbușirea mecanismelor de apărare ale organismului.
Tentativele contemporane de definire a stresului în general (indiferent de natura sa: fizică, biologică sau psihică) au condus la o diversificare de sensuri ale cuvântului „stres”, înțeles ca:

element al lumii externe inductor al unei reacții de constrângere intensă a ființei umane;

proces reacțional fiziologic indus de aceste agresiuni exterioare;

dezechilibru dintre exigențele exterioare și posibilitățile organismului de a le face față.

Iamandescu concluzionează asupra conceptului general de stres că el reprezintă o stare de tensiune a întregului organism (atât compartimentul somatic, cât și cel psihic) apărută în cadrul unui dezechilibru marcat între solicitări (ale mediului) și posibilități (ale organismului).

2.2.2. Componentele stresului

2.2.2.1. Factorii de stres

După natura lor, factorii de stres se clasifică în:

Factori fizici (temperatura, nivelul de radiații din mediu, etc).

Factori chimici (substanțe chimice din alimente, aer, apa, mediul profesional, medicamente)

Factori biologici (externi – viruși, bacterii, paraziți etc. – sau interni – factori endocrini, imunitari, psihici, personalitatea individului etc.)

Factori sociali (mediul familial, mediul profesional, etc.)

Evenimentele sau situațiile interne sau externe pot fi percepute de către individ ca fiind: irelevante sau neutre, pozitive sau negative – evaluarea primară.

2.2.2.2. Tipuri de stres

În funcție de acțiunea asupra organismului, stresul se clasifică în 2 categorii: eustres și distres.

Eustresul este produs de factorii de stres care au acțiune benefică asupra organismului și nu generează reacții nocive. Este stresul folositor, de nivel moderat, care facilitează performanța și contribuie la accentuarea achizițiilor. Experiențele făcute pe animale au dovedit că un nivel foarte scăzut de stres limitează performanța.

Distresul este produs de factorii de stres care acționează în sens negativ, supunând organismul la suprasolicitare și generând efecte negative asupra acestuia. Este stresul intens și prelungit care, depășind nivelul de adaptare, duce la scăderea performanței. Se poate concretiza în diminuarea normalității funcțiilor sau chiar în apariția bolilor.

De menționat că, atunci când este vorba de stres, în mod obișnuit oamenii se referă la noțiunea de distres.

În funcție de reacțiile produse în organism, stresul se clasifică în:

Stres organic: reacții organice de diferite intensități, care pot merge până la boli organice: hipertensiune arterială, infarct miocardic etc.

Stres funcțional: manifestări funcționale la care nu se poate evidenția un substrat organic (cefalee, migrenă, tulburări digestive diverse, iritabilitate etc.)

2.2.2.3. Mecanismele de coping cu stresul

Termenul de coping a fost utilizat în mod diferit de către cercetători diferiți. Una din cele mai complete definiții a fost dată de Lazarus și Folkman. Aceștia definesc copingul ca un ansamblu de schimbări cognitive și comportamentale în scopul adaptării la cerințe externe sau interne percepute ca depășind resursele personale (1984, Kaplan apud Sallis &Patterson, 1993). Resursele individuale de adaptare la stres sunt defapt definite ca abilități cognitive, emoționale și comportamentale folosite în scopul reducerii sau acceptării provocărilor interne sau externe ce depășesc capacitățile naturale ale individului. Adaptarea la stres implică nu numai existența unor surse reale (intelectuale, emoționale, fizice, sociale etc.) ci și evaluarea propriilor resurse de a face față situațiilor stresante – evaluarea secundară (Băban, 2001). Lazarus și alți cercetători au afirmat că resursele de coping pot fi împărțite în două mari categorii:

resurse de coping focalizate pe problemă (acțiunile de eliminare a problemei sau de a schimba situația)

resurse de coping bazate pe emoții (modificări în funcționarea emoțională în fața stresului)

Se face frecvent o distincție între resurse reale și evaluarea acestora. Factori individuali, cum ar fi: stima de sine, gradul de asertivitate, încrederea în sine, auto – eficacitatea percepută, căutarea de informații, simțul umorului, credința, re – evaluarea pozitivă, managementul timpului, restructurarea cognitivă, relaxarea etc. Sunt factori de protecție care trebuie luați în calcul atunci când ne adaptăm unor situații stresante.

2.2.2.4. Reacții la stres

Este cunoscut faptul că răspunsul la stres este un proces complex, care implică reacții psihologice, cognitive, comportamentale, emoționale și fiziologice. Răspunsurile la stres au fost împărțite în 2 mari categorii (Thorne, 1997 apud Băban, 1998): răspunsuri sau reacții pe termen scurt (sau efecte imediate) și răspunsuri pe termen lung. Prima categorie de reacții a fost subdivizată în:

reacții comportamentale – reacții exagerate, abuz de alcool, fumat excesiv

reacții fiziologice – eliberarea de adrenalină, de hormoni tiroidieni, tensiune arterială, tensiune musculară ridicată, ritm cardiac crescut, reacții cutanate, dilatarea aleveolelor pulmonare, încetinirea funcțiilor sistemului digestiv, acutizarea simțurilor, reducerea producției de hormoni sexuali etc.

reacții emoționale – anxietate crescută, depresie, iritabilitate etc.

reacții cognitive – scăderea nivelului de concentrare a atenției, a perfomanțelor intelectuale, distractibilitate crescută la stimuli, deficite mnezice, creșterea numărului de erori, creșterea timpului de latență în reacția la stimuli etc.

Dacă stresul devine cronic și permanent, efectele pe termen scurt se transformă în efecte pe termen lung, divizate în:

reacții comportamentale – personalitate de tip A, obezitate, absenteism, nivel energetic scăzut, pattern dizarmonic de odihnă/somn, cinism, comportamente bizare, schimbare rapidă de responsabilități, risc suicidar, rezistența la informații noi etc.

reacții fiziologice – probleme renale, diabet, cefalee, arterioscleroză, hipoglicemie, reacții alergice etc.

reacții emoționale – anxietate cronică, depresie, ipohondire, schimbări de personalitate, sentiment de neajutorare, încredere scăzută în sine, diminuarea constrângerilor morale și emoționale etc.

reacții cognitive – probleme de memorie, obsesii și iluzii patologice, tulburări de somn etc. (Băban,1998; Charlesworth & Nathan, 1984; Fontana, 1990).

2.2.3. Stresul și organismul uman

Stresul reprezintă un aspect normal și necesar al vieții, aspect de care omul nu poate scăpa. Un anumit volum de stres este necesar pentru supraviețuire. Stresul se poate concretiza în diminuarea normalității funcțiilor sau chiar în apariția bolilor, dar poate ajuta persoana aflată într-o stare de pericol și contribuie la accentuarea achizițiilor.

Stresul poate genera un disconfort temporar și, de asemenea, poate induce consecințe pe termen lung. Stresul intens și prelungit poate altera starea de sănătate a unui individ cât și bunăstarea acestuia, provocând reacții funcționale și organice.

Reacțiile organice pot merge până la boli grave ca: boli endocrine (diabet zaharat, disfuncții tiroidiene), boli cardiovasculare (hipertensiune arterială, infarct miocardic), boli digestive, boli ale sistemului imunitar, boli psihice etc.

Reacțiile funcționale ca: migrene, tulburări digestive diverse, manifestări cutanate, pot afecta calitatea vieții individului. Practic, stresul afectează întregul organism. Și, în afară de simptomele funcționale sau organice, stresul și consecințele sale – iritabilitate, anxietate, depresie – provoacă adesea probleme relaționale, în familie sau la serviciu.

Stresul poate genera chiar conflicte importante care, la rândul lor, agravează situația: stresul generează stres. Stresul „de zi cu zi” poate fi cauzat de așa-numiții factori de stres cronici, cum ar fi alimentația haotică, suprasolicitarea profesională, spiritul de competiție sau ambianța de muncă neplăcută.

În acest caz, starea de tensiune în care trăiește persoana devine permanentă sau foarte frecventă. Aceasta duce progresiv la epuizare. În acest context se încadrează ritmul de viață – orele de sculare și de culcare, lucrul în ture, schimbările frecvente de fus orar.

Controlul factorilor de stres este, parțial, în puterea omului, și poate contribui la creșterea calității vieții.

2.2.3.1. Teorii ale stresului

Stresul este o parte a vieții noastre iar prezența lui rareori o conștientizăm. Capacitatea omului de a se gândi la trecut și de a imagina viitorul reprezintă un alt mod prin care reacțiile la stres pot fi în orice moment reactivate. Datorită faptului că rata schimbărilor produse în viața noastră este accelerată și pentru că multe din situațiile cu care ne confruntăm sunt neprevăzute, răspunsul de tip „fugă sau luptă” nu mai este adecvat pentru evenimentele stresante la care suntem supuși zi de zi. Nu putem să fugim de fricile sau anxietățile noastre după cum nu ne putem lupta fizic cu acestea. Stresul fizic este diferit de cel emoțional, deși efectele sunt aceleași (Charlesworth & Nathan,1984; Schafer, 1992).

La nivel fundamental, relația dintre stres, starea de sănătate și boală este mediată de cele două diviziuni ale sitemului nervos: simpaticul și parasimpaticul. Primul este responsabil cu fenomenul de arousal, în vreme ce ultimul este implicat în reducerea arousalului. În situații de stres se produce activarea sistemului nervos simpatic și în fluxul sangvin sunt eliberați hormonii numiți epinefrină și nor – epinefrină, care mențin perioada de activare. Activarea celui de-al doilea sistem determină eliberarea altor hormoni, cum este cel adrenocorticotrofic care la rândul lui stimulează cortexul adrenal pentru eliberarea corticosteroizilor ce mențin starea de arousal. În etiologia fiecărei boli procesele fiziologice diferă (Payne & Horn,1997).

Unul dintre primele teorii explicative ale relației dintre stres și starea de sănătate a fost elaborat de Selye în 1976. El a demonstrat faptul că sarcinile impuse asupra organismului evocă nu numai procese fiziologice dar și răspunsuri nespecifice. Modelul său este cunoscut sub numele de „Sindromul general de adaptare” (SGA) cu cele trei stadii (stadiul de alarmă, rezistență și epuizare), model îmbunătățit ulterior de: Lacey în 1967, Mason în 1971, Frankenhaeuser în 1986 și 1988, Lundberg în 1980 , Ursin în 1984, Karasek & Theorel în 1990 sau de Henry & Stephens, care au introdus factorii socio – biologici în modelul fiziologic al stresului.

Au fost elaborate modele care explică stresul prin prisma consecințelor acestuia (de ex. modelul patologic) sau a factorilor de stres (de ex. modelul sociologic a lui Pearlin, 1989; modelul cauzal, teoria lui Cohen, 1986; teoria lui Holmes și David, 1989). Terapia propusă de Levi în 1974 a luat în considerare răspunsurile individuale la stres. Modelul diatezei sugera că în timp ce situațiile stresante activează anumite răspunsuri, predispozițiile fiziologice alături de anumite condiții environmentale sunt cele care determină defapt apariția stării de boală (Levi, 1967 apud Payne & Horn,1997).

Holmes și Rahe au adoptat un model fiziologic al stresului explorând relația dintre evenimente majore de viață și apariția stărilor de boală. Ei au considerat că evenimente de viață similare determină aceeași percepție a acestora în rândul indivizilor și au construit o ierarhie a stresorilor, cu scoruri care variază de la 0 la 100, unde scorurile apropiate de 100 reflectă evenimente foarte stresante. De asemenea, ei au afirmat că pe măsură ce scorurile sunt mai mari în ierarhie, sunt mai predispuși spre a dezvolta anumite stări de boală.

O importanță deosebită a fost acordată și procesărilor informaționale în cadrul stresului, astfel apărând modelul procesărilor informaționale elaborat de Ostel în 1991. Acest model evidențiază diferențele individuale în procesarea informațională a evenimentelor stresante (Băban, 1998). Într-unul din cele mai influente modele explicative ale stresului Lazarus și Folkman, în 1984 stresul a fost conceput ca un proces în care evenimentele cognitive și acele ambientale se combină pentru a determina apariția unor efecte de ordin fiziologic, comportamental și psihologic. Modelul este unul tranzacțional pentru că procesele sunt bi – direcționale.

Mediul poate activa un răspuns la stres, dar în același timp mediul poate fi modificat de individ pentru a ameliora sau exacerba potențialele sale efecte aversive. În primul stadiu, de regulă, o presiune este resimțită de individ ca venind de la o sursă externă. În al doilea stadiu, se produce procesul de evaluare al evenimentului în termeni de posibile efecte psihologice distructive. Dacă evenimentul nu este perceput ca fiind aversiv, procesarea informațională se oprește aici. Dacă evenimentul este evaluat ca fiind distructiv se produce un al doilea proces de evaluare – în care individul cântărește resursele de care beneficiază pentru a face față evenimentului.

Dacă el consideră că are resurse de coping suficiente răspunsul la stres nu este activat. Dar dacă individul consideră că sarcina depășește resursele proprii, procesul de răspuns la stres este activat (stadiul al treilea). Pentru a reduce efectele aversive, Lazarus și Folkman au sugerat angajarea într-unul din mecanismele de coping ce au fost subsumate următoarelor două categorii: mecanisme de coping focalizate pe problemă și mecanisme de coping focalizate pe emoții.

Majoritatea oamenilor nu recurg doar la una din cele două categorii ci le alternează. În stadiul al patrulea sunt cântărite consecințele aplicării strategiilor de coping iar în stadiul final are loc procesul de feedback. Intervențiile sunt realizate de individ care poate reduce sau altera presiunile de ordin extern sau intern. Dacă acest lucru se întâmplă, organismul revine la o stare neutră de echilibru. Deși Lazarus și Folkman au conceput stresul ca un proces care rezultă din interacțiunea unor variabile care țin de mediu respectiv de individ, cercetările acestora s-au focalizat cu precădere pe factorii care țin de individ (Payne& Horn,1997; Goldberger,1994). Cu toate acestea, alte teorii de tip tranzacțional încep să capete recunoaștere din partea comunității științifice: modelul ecologic elaborat de Levi și Kagan în 1981 și teoria conservării resurselor propusă de Hobfoll în 1988 și reluată de acesta în 1993, respectiv 1994.

2.3. Stresul si componentele stilului de viata

Relația dintre stres și componentele stilului de viață (fumatul, consumul de alcool, comportamentul alimentar exercițiul fizic, consnumul de droguri etc.) au fost îndelung explorate și dezvoltate în psihologia sănătății. Azi este bine știut faptul că există o strânsă legătură între stres și componentele stilului de viață., iar scopul acestui capitol al lucrării este tocmai de a da un răspuns la câteva din întrebările care s-au ridicat în analiza nostră și să dăm câteva sugestii privind viitoarele direcții de urmat în acest domeniu.

2.3.1. Stresul și consumul de alcool

O amenințare majoră pentru sănătatea publică, consumul excesiv de alcool este o fiară cu două capete: pe de o parte, el adeseori produce comportamente distructive pentru ceilalți și societate, în general, și pe de altă parte îi ține pe milioanele de oameni de pretutindeni într-un hățiș al adicției (Steele & Robert, 1990). Din această perspectivă, unele dintre efectele directe ale consumului excesiv de alcool, cum ar fi ostilitatea și agresivitatea – distructive social- sau senzația de relaxare și reducere a tensiunii, toate la un loc plasează alcoolul în categoria substanțelor potențial adictive. Mai știm și faptul că oamenii adesea consumă alcool pentru a obține efectele pe care ei le așteaptă: relaxare, curaj, reducerea stresului, o mai bună dispoziție, asertivitate și socializare ușoară. Toate aceste efecte ale consumului de alcool se pare că își au originea în proprietățile farmacologice ale acestei substanțe.

Cu toate acestea, cercetările din ultimii ani scot la lumină fenomene oarecum frustrante: efectele alcoolului asupra comportamentelor sociale și asupra emoțiilor variază în mare măsură și sunt destul de neregulate. Consumul de alcool poate avea efecte semnificative care sunt mediate nu numai de către alcool în sine, dar și de acea împlinire a expectanțelor în legătură cu efectele sale sau folosirea consumului de alcool drept sursă pentru comportamentele reprehensibile (Critchlow, 1986; Marlatt & Rohsenow, 1980 apud Steele & Josephs, 1990).

De exemplu, sunt amplu susținute credințe potrivit cărora alcoolul are capacitatea de a regla afectele pozitive și negative. Motivele cel mai des citate pentru explicarea consumului de alcool inițial și repetativ sunt euforia și reducerea afectelor negative, pentru alcoolici aflați în tratament (Woody, Urschel & Alterman, 1992 apud Cooper, Frone, Russell & Mudar, 1995) iar pentru cei aflați în decurs de recidivare (Marlot & Gordon, 1980 apud Cooper et al., 1995). Datele existente indică de asemenea că puternic motivați să bea din aceste motive, beau fie mai mult, fie mai des sau mai mult și mai des expunându-se riscurilor crescute de dependență sau alterare a sănătății.

Există indivizi care consumă alcool din diferite nevoi, pentru a face față unor situații dificile și din lipsa unor motive adaptative de coping. Mai mult, dependența de alcool crește în astfel de situații, ducând la deteriorarea adaptării și a eficienței copingului. Pe de altă parte, oamenii care beau din motive sociale se angajează în comportamente normative, și nu din lipsa unui deficit de socializare sau probleme de adaptare (Cooper, Russell & George, 1988 apud Cooper at al., 1995).

În esență, modelele motivaționale ale consumului de alcool ne duc la concluzia că astfel de comportamente nu reprezintă un fenomen unitar ci o multitudine de comportamente psihice distincte, definite prin diversele funcții și nevoi pe care alcoolul le servește. Teoria s-a dovedit compatibilă și cu cercetări asupra emoțiilor pozitive și negative. Astfel, afectele pozitive covariază cu experiețe de viață pozitive, cu o frecvență crescută a contactelor sociale, prietenii și expunerea la situații de viață care introduc variabilul în existența unei persoane.

Afectele negative se află în relație cu stresul, lipsa căilor de coping, probleme de sănătate, frecvența crescută a evenimentelor negative în viață (Carver & Scheier, 1990; Srull & Wyer, 1986 apud Cooper et al., 1995).

Cercetările efectuate asupra consecințelor motivaționale ale emoțiilor poziive și negative au arătat că afectele negative declanșează eforturi cognitive și comportamentale care au drept scop managementul, minimalizarea sau eliminarea surselor generatoare de probleme/emoții.

Consumul de alcool este conceptualizat ca un comportament motivat și strategic care este chemat să regleze atât expectanțele pozitive cât și cele negative.

Pentru a explica relația stres – consum de alcool, Conger a propus în 1956 modelul de reducere a stării tensionale, potrivit căruia alcoolul reduce teama asociată cu conflictul, aceasta întărind dorința de consum. Recentele reformulări ale acestui model au inclus o gamă mai largă de factori stresanți, care au plasat mecanisme fiziologice și cognitive a căror proprietate este reducerea stărilor tensionale cu ajutorul alcoolului și conturând efectele de întărire ale acestuia în situații stresante (Greely & Oei, 1999; Scher, 1987; Young, Oei și Knight, 1990 apud Armeli, Carney, Tennen, Affleck, O’neil, 2000).

Factorii de risc identificați de cercetători în demersurile lor au fost: abilitatea individului de a face față la stres, identitatea de gen, expectanțele privind efectele consumului de alcool (Abrams & Niaura, 1987; Bandura, 1969; Greely & Oei, 1999 apud Armeli et al., 2000). Modelele propuse de autori ne ajută să înțelegem mai bine tipurile de indivizi care ar putea fi predipuși la consum de alcool în scopul reducerii stresului. Puține studii arată însă dacă acești indivizi beau mai mult când sunt stresați.

Majoritatea studiilor s-au bazat pe rapoarte retrospective ale unor evenimente stresante și s-au concentrat asupra relației dintre nivelele medii ale unor situații stresante evocate (care trezesc amintiri) și comportamentele prezente. Ne punem atunci întrebarea: „Oamenii beau mai mult în zilele mai stresante?” Numeroși cercetători opiniază că rezultatele obținute la nivelul „între persoane” al analizei nu ar putea fi generalizate la alte nivele (de exemplu la nivelul persoanei), fenomenul fiind cunoscut sub numele de „predilecție sau preferință ecologică”.

2.3.1.1. Efectele moderatoare ale expectanțelor pozitive față de efectele consumului de alcool

Expectanțele se referă la consecințele anticipate ale consumului de alcool – în acest caz la calitatea experienței emoționale. Astfel, oamenii vor consuma alcool în așa măsură încât să creadă că acesta le reduce afectele negative și sporește experiențele sociale și emoționale (Rohsenow, 1983; Sayette, 1993). Modelul stres – vulnerabilitate al consumului de alcool (SVM), dezvoltat de Cooper și colegii săi pornește de la prezumția că indivizii care cred cu tărie în rezlutatele pozitive ale consumului de alcool (reduceri ale tensiunii, plăcere fizică și socială) sau cei cu deprinderi de coping limitate, pentru toți aceștia există o mai mare probabilitate de a consuma alcool ca răspuns la situații stresante.

Stresul psihosocial poate fi și el un factor de risc pentru aceia care recidivează sau cei care au deprinderi de coping limitate sau expectanțe mai puternice privind rezultatul consumului de alcool (Brown, Vik, Patterson, Grant & Schukit, 1995 apud Armeli et al, 2000). S-au stabilit de asemena legături între acești factori de risc și indicii consumului de alcool. Studii mai aprofundate demonstrează că expectanțele pozitive față de consecințele consumului de alcool, stilul de coping evitant sau identitatea de gen moderează asocierea dintre stres și consumul de alcool. Constatările arată o relație mai puternică între tensiuni sau anxietăți cronice din viață și consumul de alcool la bărbați, la indivizi cu stiluri de coping evitante sau cei cu puternice expectanțe pozitive privind efectele consumului de alcool (Cooper et al, 1994 apud Armeli et al., 2000). La o comunitate mostră de persoane care consumă alcool în mod regulat, Sweddsen et al. a descoperit că o stare anxioasă a prezis un consum mai mare de alcool și dorința de a bea mai târziu în aceeași zi și că acest efect a fost mai mare la bărbați (Armeli et al., 2000). Cu toate acestea, studiul nu a examinat relația dintre stresul zilnic și consumul de alcool și dacă expectanțele privind efectele consumului de alcool, stilul de coping și identitatea de gen au moderat această asociere.

Din literatura parcursă până acum putem concluziona că indivizii aflați la risc apelează la consumul de alcool mai ales atunci când sunt stresați și că există o relație mai puternică între nivele medii de stres și nivele medii ale consumului de alcool. Aceste concluzii au fost adunate în studii care au avut în vedere numai persoane care consumă alcool în compania altor persoane, iar predicțiile generale privind modelul stres – vulnerabilitate s-au adeverit.

2.3.1.2. Efectele de moderare ale expectanțelor negative privind consumul de alcool

În cele ce urmează vom examina modul cum afectează asocierea stres – consum de alcool așa numitele expectanțe negative privind efectele consumului de alcool: deteriorarea fizică și cognitivă, indiferența (apatia) (Rohsenow, 1983 apud Armeli et al., 2000). Ambele categorii par a fi legate de consecințele nedorite ale consumului de alcool: expectanțele privind deteriorarea abilităților de rezolvare a sarcinilor motorii, expectanțele privind indiferența și descreștera sentimentelor de responsabilitate și grija de a face lucrurile bine. Studiile de analiză factorială (Fromme, Stroot & Kaplan, 1993; Leigh & Stacy, 1993; Stacy, Widaman & Marlatt, 1990 apud Armeli et al., 2000) au arătat că expectanțele pozitive și negative sunt construcții empiric distincte și cu siguranță ele prezic atitudinile privind consumul de alcool. Deși există probe care indică faptul că expectanțele pozitive privind efectele consumului de alcool prezic intențiile indivizilor de a consuma alcool și/sau comportamentele de consumator de alcool, nici un studiu nu a examinat simultan efectele de moderare ale expectanțelor negative și pozitive privind efectele consumului de alcool asupra relației stres – consum de alcool.

Pe baza acestei teorii am putea preupune că expectanțele negative ar atenua relația stres – consum de alcool. Indivizii îngrijorați de efectele dezastruoase ale consumului de alcool ar putea să-și pună problema că atunci când sunt stresați consumul de alcool ar interfera cu eforturile lor de coping adaptativ în managementul acestor situații. Un caz mai fericit ar fi la indivizii care-și dau seama de deteriorarea cognitivă și fizică sau aceia care nu întotdeauna recurg la strategii de coping evitante care să diminueze stresul (Grunberg, Moore, Anderson, Connelly & Greenberg, 1999 apud Armeli et al., 2000).

O a doua predicție contrară poate fi făcută, și anume că expectanțele negative privind efectele consumului de alcool vor amplifica relația stres – consum de alcool și mai ales efectele dezastruoase asupra proceselor cognitive. De exemplu, modelul de autoconștientizare propus de Hull în 1981 indică faptul că alcoolul reduce autoconștientizarea inhibând procesarea informațiilor legate de strategiile esențiale utilizate pentru activarea stării de autoconștientizare. În mod similar, modelul evaluării disruptive a lui Sayette în 1986 și cel al alocării atenționale propus de Steele, Southwick și Pagano în 1986 arată că procesle cognitive sunt întrerupte în cazul consumului de alcool (procesul atențional și cel al reactualizării mnezice). Aceste modele se concentrează asupra efectelor consumului de alcool asupra indivizilor stresați și se focalizează pe ideea conform căreia evitarea stresului prin schimbarea cognițiilor poate constitui o întărire pentru viitoare comportamente în situații similare.

În sfârșit, modelele teoretice care explică co – morbiditatea între simptomele tulburării de stres post –traumatic și consumul de alcool ar putea fi folosite pentru explicarea modului în care indivizii sting intruziunile cognitive și pentru a estompa amintirile unor evenimente traumatizante (Stuart, 1996 apud Armeli et al., 2000).

Cercetările expectanțelor au conrutat ideea că deteriorarea cognitivă și motorie dar și indiferența ar putea fi evaluate în animite situații ca efecte dezirabile. Persoanele care consumă foarte des alcool percep aceste efecte ca fiind mai puțin aversive ba chiar evaluează lipsa de responsabilitate și deteriorarea comportamentală ca fiind rezultate dezirabile (Fromme, Kivlahan & Marlatt, 1983 apud Armeli et al., 2000). În ceea ce privește pe cei care practică un consum de alcool social, în zilele lor mai stresante vor dori să fie mai puțin conștienți și mai puți îngrijorați de evenimentele stresante ale unei zile, consumând alcool și utilizându-l ca o strategie de coping evitantă viabilă și eficientă în situații stresante, dar aceasta va duce la „pofte” crescânde pentru consumul de alcool în cantități tot mai mari. Rezultă că relația dintre evaluarea evenimentelor stresante și consumul de alcool este mediată și cognitiv și motivațional. Pe de altă parte, Grunberg et al. (1999) au descoperit că nivelele ridicate de stres au fost asociate cu nivele scăzute de consum de alcool indivizii care nu l-au socotit că o strategie de coping viabilă.

Bărbații indiferenți vor consuma alcool pentru a evita stresul în vreme ce bărbații mai puțin indiferenți vor consuma alcool din rațiuni sociale (Cooper, Russell, Skinner, Windelb, 1992 apud Armeli et la., 2000).

2.3.1.3. Efectele moderatoare ale identității de gen

Bărbații și femeile diferă fundamental în procesul care leagă stresul de consumul de alcool. Femeile consumă alcool din rațiuni sociale sau culturale și când sunt în situații de stres (Cooper, Frone, Russell, Skinner et al., 1992 apud Armeli et al., 2000). Ele sunt judecate mai aspru decât bărbații mai ales când sunt stresate sau au responsabilități speciale. Femeile căsătorite, cu copii și cu responsabilități casnice mai mari decât cele ale bărbaților sunt mai autocritice în legătură cu performanța lor (Bienat, Wortman, 1991 apud Armeli et al., 2000). De asemenea, consumul de alcool noaptea, după o zi stresantă nu este întotdeauna o alternativă dezirabilă pentru femeile care au expectanțe mari când vine vorba de apariția sentimentului de „indiferență”, ele temându-se că acest lucru le poate afecta imaginea de sine, percepția celorlalți despre ele și că ar putea interfera cu obligațiile lor domestice.

2.3.1.4. Efectele moderatoare ale stilului de coping

Indivizii care declară că fac față la situații de stres cu ajutorul strategiilor de coping evitante nu consumă mai mult alcool în zilele cu evenimente foarte stresante decât în cele cu evenimente mai puțin stresante. În mod specific, indivizii cu un stil de coping evitant consumă mai mult alcool în zilele mai stresante (Armeli et al., 2000). Un astfel de stil, așadar i-ar putea ajuta pe unii indivizi să se detașeze de evenimentele stresante și pe alte căi decât consumul de alcool și fără consecințe asupra stării de sănătate, cu consum redus de alcool și cu o tendință de a ignora problemele zilnice – un factor protector împotriva recurgerii la consumul de alcool pentru a evita astfel de zile.

2.3.2. Stresul și fumatul

Pentru mulți fumători, e greu să accepte faptul că țigările sau alte forme de tutun creează dependențe. Totuși nicotina este clasificată ca un drog psihoactiv adictiv alături de cocaină sau heroină. La prima utilizare, tutunul produce amețeală, greață, vomă, dureri de cap și disforie – simptome care dezvoltă toleranța față de efectele lui toxice.

2.3.2.1. Efectele fumatului asupra sănătății

Fumatul este implicat în trei din cele patru cauze majore de deces: boala cardiovasculară, cancerul și atacurile cerebrale, la care se adaugă 25% din decesele provocate de boli coronariene, 80% din cazurile de boală cronică obstructivă a căilor respiratorii și 90% din decesele asociate cu cancerul de plămâni – pentru toate acestea fumatul fiind responsabil. Cancerul de laringe, esofag, cavitate bucală, pancreas sau bilă complicații ale hipertensiunii arteriale, tulburări gastrointestinale, emfizem pulmonar sau bronșita cronică (Sarafino, 1990) sunt și alte consecințe grave ale fumatului.

Nivele crescute de morbiditate cauzată de fumat s-au înregistrat și la femei fumătoare. Fumatul îi afectează și pe nefumători sau pe fumătorii pasivi, prin expunere involuntară la efectele acestuia: cancerul pulmonar, boli cardiace, tusea, greața, tahicardiile, perofrmnțe mentale scăzute (Wald et al., 1986 apud Payne & Horn, 1997). Fumătorii sunt mai puțin conștienți de starea sănătății lor și foarte rezistenți când e vorba de a-și schimba stilul de viață. Mai mult, expunerea la factori de stres (de regulă provocări cognitive) produce la fumători ritm cardiac crescut și hipertensiune arterială (Boutcher & Stocker, 1996; Jorgensen, Abdul – Karim, Kahan & Frankowski, 1995; Myrtek; Weber, Brugner & Muller, 1996 apud Byrne, 2000). Efectele nicotinei și ale sresului psihologic asupra apratului cardiovascular au fost independent implicate în evaluarea riscului pentru boli coronariene.

2.3.2.2. Întreruperea fumatului și stresul

În numeroase studii s-a arătat că întreruperea fumatului reduce stresul (West & Hajek, 1997), cu o stare de indispoziție în primele săptămâni, dar mai apoi reduceri ale stărilor de stres și anxietate. Într-un studiu condus de Cohen și Lichtenstein în 1990 un număr de fumători care au încercat să se lase de fumat fără ajutor au fost atent monitorizați. Cei care nu au reușit au semnalat aceleași nivele ridicate de stres pe când fumătorii care s-au abținut timp de șase luni au declarat că stresul scade treptat. Acest lucru s-a datorat îndepărtării agentului anxiolitic – nicotina (West & Hajek, 1997 apud Parrott, 1998). Așadar, abstinența trebuie să fie totală, pentru că orice recădere ar restabili dependența de nicotină.

2.3.3. Stresul și comportamentul alimentar

Există tot mai multe dovezi că stresul afectează sănătatea, nu numai prin efecte biologice directe, dar și prin schimbări în comportamentul alimentar. În mod clar, unul din aceste comportamente este consumul de alimente în diferite cantități (Greeno & Wing, 1994 apud Rutledge & Linden, 1998). Când sunt stresați, unii se plâng că le scade apetitul, alții declară că mănâncă mai mult. Stresul joacă rol cauzal și în apariția unor tulburări/exagerări în comportamentul alimentar (Herman & Polivy, 1988 apud Rutledge & Linden, 1998). Paradoxal, alți autori au concluzionat chiar contrariul: stresul declanșează o dorință redusă de a consuma alimente (Stone și Brownell, 1994 apud Rutledge & Liden, 1998).

Stresul este asociat cu schimbări biologice care ar trebui să diminueze cantitatea de alimente ingerate, cel puțin pe termen scurt: o evacuare gastrică încetinită, o circulație a sângelui de la sânge la mușchi autonomică și activarea axei hipotalamus – glandă pituitară – adrenalină (Oliver, Wardle & Gibson, 2000).

Și natura factorilor de stres (moderați sau severi) joacă un rol important, pentru că induc fie hiperfagia fie hipofagia. Alternativ, pot exista diferențe semnificative privind reacția la stres de la un individ la altul. Astfel, este nevoie de o mai atentă privire asupra specificului naturii și intensității factorilor de stres, dar și asupra caracteristicilor sau stărilor motivaționale particulare (foame, tendințe de a consuma alimente pe un fond emoțional și restricțiile alimentare).

2.3.3.1. Selecția alimentară (food choice)

O problemă crucială este a înțelege care alimente sunt selectate sau evitate în condiții de stres, pentru că e nevoie să identificăm mecanismele implicate pentru a preveni efectele dezastruoase asupra stării de sănătate. În literatura de specialitate și în studii conduse de Grunberg și Strauss în 1992 se arată clar că există o legătură între selecția alimentară în condiții de stres, participanții la studiu manifestând o creștere a interesului pentru alimentele grase și dulci.

Un alt studiu efectuat arată că femeile și consumatorii care își impun restricții alimentare ingerează mai multe calorii și grăsimi în situații stresante și manifestă un interes crescut față de alimente de tip snack mai degrabă decât mesele zilei tradiționale.

La acestea se adaugă și implicațiile neuro-hormonale și predispozițiile la stres ale unor persoane constituie alte modalități de influențare a dispozițiilor afective și a stilului de coping cu stresul. S-a constatat astfel că alimentele foarte apetisante pot ele însele să îndepărteze stresul prin eliberarea opioidelor endogene.

Studiul condus de Wardle, Steptoe, Oliver & Lipsey în 2000, care a examinat asocierile între muncă, stres și comportamente alimentare, a identificat hiperfagie și interes crescut pentru dulciuri și alimente grase la persoanele care lucrează în condiții de stres ridicat. Mecanismul care a fost pus să explice relația dintre hiperfagie și stres este dezinhibiția.

2.3.4. Stresul și practicarea exercițiilor fizice

Corpul uman a fost creat pentru o viață activă și nimănui nu-i sunt străine beneficiile activității fizice care contribuie la o bună sănătate fizică și mentală. Indivizii care duc o viață activă trăiesc mai mult decât sedentarii. Exercițiul fizic descătușează energii și tensiuni acumulate și ajută mintea să se elibereze de frustrări sau presiuni.

2.3.4.1. Relația stres, boală și exercițiu fizic

Fontana în 1990, Payne și Horn în 1997 au realizat studii în care au demonstrat că exercițiul fizic reduce semnificativ riscul de boli coronariene, arteroscleroză și atacuri cerebrale fiind în același timp un factor protector împotriva acestora.

Exercițiul fizic regulat îmbunățăește funcționarea sistemului cardiovascular, reduce tensiunea arterială, nivelul de zahăr din sânge, echilibrează nivelul lipidelor, al colesterolului, crește nivelul endorfinelor, stima de sine, îmbunătățește memoia, viața sexuală și interrelațiile de toate tipurile. Exercițiul fizic este indicat în managementul obezității și depresiei (Kaplan, Caspersen & Powell apud Kaplan, 1996).

2.3.4.2. Motivația pentru practicarea exercițiilor fizice

Participarea la programe de exerciții fizice diferă în funcție de vârstă, sex și statut socio – economic. Cei care se angajează în astfel de programe sunt mai degrabă tineri, bărbați, cu un nivel educațional înalt, cu statut socio-economic ridicat sau persoane care au făcut parte din astfel de programe. Cei care nu se angajează în astfel de programe sunt mai în vârstă, au un statut socio – economic scăzut și sunt vulnerabili la probleme de greutate corporală și fumat (Dishman, 1982 apud Payne & Horn, 1997). Există foarte multe dovezi în sprijinul ideii conformă căreia exercițiile fizice regulate promovează sănătatea fizică și psihologică, totuși persistă problema convingerii adulților să adere la un astfel de program de exerciții. Mai mulți cercetători au examinat problema complianței și au comparat credințele, atitudinile, intențiile și comportamentele adulților care se implică în programe de exerciții fizice regulate.

Adulții mai în vârstă identifică foarte frecvent starea de sănătate ca principalul beneficiu adus de aceste programe. Se pune întrebarea: „Este complianța mai mare atunci când un program moderat de exerciții fizice este considerat mai degrabă un comportament sănătos decât o procedură medicală care presupune control și monitorizări externe?” Într-un studiu efectuat de Kirkcaldy, Furnham & Shepard în 1994 au fost examinate relațiile dintre atitudinile legate de starea de sănătate și practicarea de exerciții fizice, având ca factor moderator vârsta participanților la studiu. S-a ajuns la concluzia că adulții tineri nu sunt sceptici în privința sfaturilor medicale și au convingeri puternice privind abilitatea de control a propriei stări de sănătate. De asemenea, aceștia conștientizează într-o măsură mai mare importanța menținerii stării de sănătate decât colegii lor cu un stil de viață sedentar.

Pe de o parte, în grupul persoanelor cu vârsta peste 40 de ani, cei care practicau exerciții fizice în mod regulat arătau mai puțin respect față de medici decât cei care nu practicau exerciții fizice. Cu toate că inițial, aceștia sunt sceptici, complianța față de medici crește o dată cu vârsta. Mai multe explicații pot fi în acest caz invocate: persoanele în vârstă non – conformiste și practicante de exerciții fizice respectă mai puțin autoritatea decât generația mai tânără. Pe de altă parte există de regulă o schimbare în motivația pentru practicarea de exerciții fizice. Tot mai multe persoane în vârstă văd exercițiul fizic ca o modalitate de păstrare a sănătății și tot mai puțini ca o sursă de recreere și relaxare. Apoi tot mai multe persoane în vârstă cu probleme minore de sănătate devin conștiente de importanța exercițiului fizic datorită altor persoane care au avut afecțiuni cardiovasculare.

Datorită efectelor pozitive de ordin fiziologic și psihologic exercițiul fizic este considerat a fi o parte esențială a procesului de management a stresului. Viitoarele cercetări trebuie să urmărească identificarea unor diferențe culturale între persoanele care practică exerciții fizice și acumularea de dovezi solide ale eficienței practicării moderate a exercițiilor fizice zilnice.

Capitolul III: OBIECTIVELE ȘI IPOTEZELE CERCETĂRII

Este acum cunoscut faptul că stresul determină anumite reacții comportamentale care pot reprezenta consecințe pe termen scurt sau pe termen lung ale acestuia: consum excesiv de alcool, fumat, lipsa exercițiului fizic, consum excesiv de droguri, relații sexuale neprotejate, condusul mașinii fără centură de siguranță, neutilizarea cremelor cu factori de protecție solară etc.

Două posibile explicații pentru relația strânsă dintre aceste variabile le reprezintă gradul scăzut de conștientizare a nevoilor de promovare a comportamentelor sănătoase și persistența stilurilor de viață deja existente. Mai mult decât atât, categoriile de populație cu un statut socio – economic, respectiv un nivel educațional scăzut nu au suficiente informații despre importanța comportamentelor sănătoase. De asemenea, în aceste categorii de populație nu se regăsesc atitudini pozitive vizavi de promovarea stilurilor de viață sanogene. Un argument puternic pentru lipsa acestor atitudini este faptul că efectele sau beneficiile adoptării comportamentelor sănătoase nu sunt imediate.

Dacă ne gândim la faptul că starea de sănătatea este considerată o performanță a individului responsabil, astăzi, toți oamenii au posibilitatea de a alege să reducă sau nu nivelul de stres, să adopte sau nu stiluri de viață sănătoase, și aceste decizii presupun șanse, alegeri, responsabilități și mai ales angajarea în comportamente/activități continue și constante.

În elaborarea lucrării de față am avut ca punct de plecare strategiile metodologice utilizate în studii anterioare, studii care și-au propus să analizeze în detaliu relația dintre stres și componentele stilului de viață.

De asemenea, tot mai multe studii utilizează chestionare sau sondaje pentru evaluarea relațiilor dintre stres și componentele stilului de viață. Astfel, obiectivul general al lucrării se constituie în: investigarea modului în care, anumite răspunsuri la stres, cum ar fi: fumatul, comportamentul alimentar nesănătos, lipsa exercițiului fizic și percepția existenței unui nivel ridicat de stres sunt fenomene covariante (care coexistă într-un grup).

Prin urmare, variabila stres a fost operaționalizată cu cele trei dimensiuni:

percepția globală a stresului – itemul numărul 4 al chestionarului (vezi Anexa)

gradul de satisfacție în viața cotidiană – itemul numărul 3 al chestionarului

apariția unor simptome fizice/psihologice care marchează prezența stresului – itemii 17, 18, 19 ai chestionarului, în timp ce variabila stil de viață a fost operaționalizată în următoarele componente: fumat, comportament alimentar, exercițiu fizic, din moment ce aceștia sunt considerați a fi factorii cei mai importanți cu care stresul este asociat.

Cu toate că în literatura de specialitate este sugerată mai degrabă o relație cauzală între stres și componentele stilului de viață, prezenta lucrare se beazează pe un studiu corelațional. Această specificație ni se pare importantă întrucât adesea apar greșeli metodologice de considerare a unor relații de tip cauzal între variabile pe baza unei simple corelații între acestea (Dickter & Roznowski, 1996).

Pe baza obiectivului general, am făcut următoarele predicții care se constituie în ipotezele studiului:

o percepție ridicată, subiectivă și globală a stresului va fi asociată cu o creștere a consumului de alcool;

o percepție ridicată, subiectivă și globală a stresului va fi asociată cu o creștere a consumului de nicotină;

o percepție ridicată, subiectivă și globală a stresului va fi asociată cu o creștere a comportamentelor alimentare nesănătoase;

o percepție ridicată, subiectivă și globală a stresului va fi asociată cu lipsa sau scăderea practicării de exerciții fizice.

Capitolul IV: METODOLOGIA CERCETĂRII

4.1. Descrierea instrumentului de cercetare

În lumina predicțiilor enumerate anterior, am realizat un sondaj în vederea evaluării comportamentelor sănătoase. Acesta este un sondaj European de Sǎnǎtate (The European Health Survey) elaborat de Andrew Steptoe în 1992 în cadrul programului European de cercetare a comportamentelor sănătoase. Alături de datele socio – demografice (sex, vârstă, statut social, nivelul educațional, profesie, statut marital, condiții de trai), chestionarul/sondajul cuprinde 64 de itemi care se referă la:

gradul de satisfacție vizavi de venitul obținut, cu răspunsuri care acoperă paleta de la „foarte mare”(1) la „foarte mic” (6) – un item

percepția asupra stării de sănătate, cu răspunsuri de la „foarte bună” (1) la „foarte precară/foarte proastă” (5) – un item

gradul de satisfacție vizavi de viață în general cu răspunsuri de la „foarte satisfăcut” (1) la „foarte nesatisfăcut” (5) – un item

percepția globală, subiectivă a stresului în ultimul an, cu răspunsuri de la „deloc stresat” (1) până la „foarte stresat” (5) –un item

componentele stilului de viață: fumat, comportament alimentar (carne roșie, grăsimi, legume, fructe, consum de sare), consum de alcool, preferințe pentru băuturi alcoolice (1 = bere; 2 = vin; 3 = spirtoase; 4 = lichior), exercițiu fizic. Pentru a răspunde la aceaste întrebări, participanții au specificat frecvența acestor comportamente.

frecvența de apariție a stărilor de boală pe parcursul unui an cu răspunsuri de la „niciodată” (1) până la „aproape tot timpul” (6) – un item

frecvența de apariție a unor simptome fiziologice în ultima lună – zece itemi (dureri de cap, dureri de stomac, greață, balonări, oboseală, senzația că inima vă bate prea tare (tahicardie), stări de slăbiciune, amețeală, insomnii, somn neodihnitor, transpirații reci, dureri de inimă, senzație de furnicături sau amorțeală, constipație), cu răspunsuri de la „niciodată” (1) la foarte des (5)

frecvența de apariție a unor simptome psihologice în ultima lună – zece itemi (îngrijorare, tensiune, iritare, nervozitate, lipsa de energie, însingurare, izolare, nemulțumire, descurajare, presat de cerințele celor din jur, copleșit de probleme, lipsit de plăcerile vieții, amenințat de viitor), cu răspunsuri de la „niciodată” (1) la „foarte des” (5)

precizarea, dacă este cazul, a unei boli diagnosticate de medic – un item cu răspuns dual „Da/Nu”

precizarea numelui bolii, dacă s-a răspuns cu „Da” la itemul anterior. Răspunsurile date de participanți la acest item au fost grupate în 8 categorii.

gradul de satisfacție vizavi de următoarele aspecte ale vieții – treisprezece itemi (venituri financiare, profesie, serviciu (locul de muncă), familie, cantitatea de timp liber, locuința, relațiile dintre oameni, îmbinarea cerințelor de serviciu cu cele familiale, situația economică a țării, situația internațională, asistența socială, serviciile medicale, respectarea drepturilor de cetățean), cu răspunsuri de la „extrem de satisfăcut” (1) până la „extrem de nesatisfăcut” (7)

controlul perceput – șase itemi, cu răspunsuri de la „puternic dezacord” (1) până la „puternic acord” (5)

expectanțe privind viitorul – patru itemi (evenimente pozitive sau negative, viitor sigur sau nesigur, schimbări neprevăzute și nedorite, realizarea obicetivelor personale). La primii trei temi răspunsurile sunt duale „Da/Nu” iar la ultimul item răspunsurile acoperă paleta de la „100%” la „mai puțin de 25%”

ultima parte a chestionarului investighează prezența simptomelor de depresie la momentul actual. Scala de depresie conține 13 grupe cu 4 afirmații (de la A la M), iar răspunsurile variază e la 0 la 3, unde 0 indică absența stării indicate iar 3 indică prezența unei stări intense de depresie. Participanții au fost rugați să aleagă dintre opțiunile date pe aceea care se potrivește cel mai bine stării lor la momentul completării chestionarului, prin încercuirea numărului din fața afirmației alese. Chestionarul se află în anexele prezentei lucrări.

4.2. Descrierea eșantionului

În scopul realizării sondajului, am folosit un eșantion compus din 100 de persoane, atât din mediul urban cât și din mediul rural, care au participat în mod voluntar la completarea chestionarului. Am folosit criteriul eșantionării aleatoare stratificate și am divizat eșantionul în următoarele subgrupe:

vârstă, după cum urmează: 20 – 30 de ani, 30 – 40 de ani, 40 – 50 de ani, 50 – 60 de ani;

nivel educațional: ciclul primar, ciclul gimnazial, ciclul liceal și studii universitare;

sex: am folosit un număr relativ egal de participanți de sex feminin (N = 53), respectiv de sex masculin (N = 47), având în vedere faptul că au fost identificate o serie de diferențe între sexe în privința relației dintre componentele stilului de viață și starea de sănătate (Dean, 1989 apud Băban, 1997).

Motivele pentru care am folosit eșantionarea stratificată sunt următoarele: în primul rând, pentru că grupele/nivelele obținute prin stratificare reprezintă aspecte de interes, mai cu seamă pentru că variabilele demografice constituie o parte importantă a cercetării noastre, iar în al doilea rând, pentru că dispunem de cunoștințe anterioare solide vizavi de diferențele între aceste grupe în termeni de varianță, mai cu seamă cu privire la relația dintre consumul de alcool și stres. Explicarea diferențelor de ordin comportamental include mai mulți factori, printre care aceia de ordin cognitiv și motivațional alături de stres ca variabilă moderatoare dar esențială în același timp în adoptarea unui stil de viață sănătos.

4.3. Procedura

Participanții la sondaj au fost rugați să completeze chestionarul după ce în prealabil le-au fost oferite explicații în legătură cu scopul cercetării (identificarea unor aspecte ale stilului de viață, stări emoționale și gradul de satisfacție în viață) și au fost asigurați de confidențialitatea rezultatelor și păstrarea anonimatului în legătură cu identitatea lor. Nici unul dintre participanți nu a refuzat să completeze chestionarul, aceștia fiind rugați să aleagă din opțiunile prezentate pe aceea care se potrivește cel mai bine convingerilor și stărilor de moment, prin încercuirea numărului din fața opțiunii alese. Completarea fiecărui protocol a durat între 20 și 30 de minute.

Capitolul V: PREZENTAREA REZULTATELOR

Relațiile dintre patternurile stilului de viață (fumat, consum de alcool, exercițiu fizic, comportament alimentar), gradul de satisfacție vizavi de viață în general, pe de o parte și percepția subiectivă a stresului pe de altă parte sunt prezentate în anexele lucrării. Tabelele prezintă evidența statistică a corelațiilor dintre grupuri, utilizând următoarele criterii:

sex: bărbați și femei – tabelele 1 și 2;

vârstă: cele patru grupe de vârstă – tabelele 3, 4, 5 și 6;

nivelul educațional – tabelele 7, 8, 9, și 10;

tipul de profesie: cadre didactice – 11, ingineri – tabelul 12, cadre armate – tabelul 13, funcționari publici – tabelul 14, studenți – tabelul 15, muncitori – tabelul 16, manageri – tabelul 17;

statutul profesional: angajați – tabelul 18, șomeri – tabelul 19, pensionari – tabelul 20;

statutul civil: căsătoriți – tabelul 21, necăsătoriți – tabelul 22, divorțați – tabelul 23, văduvi – tabelul 24.

Penultimul tabel, 25 prezintă rezultatele obținute pe întregul eșantion de 100 de persoane, iar ultimul tabel 26, prezintă corelațiile dintre nivelul de stres perceput și gradul de satisfacție față de viață în general. Răspunsurile omise de participanți, în mod voluntar sau involuntar au fost cotate cu 9 în baza de date și ulterior îndepărtate din baza de date pentru o procesare statistică mai acurată a datelor și în scopul evitării surselor de biasare a acestora.

O corelație mică, dar semnificativă (r = .26; p<0.01) a fost obținută între nivelul global, subiectiv de percepție a stresului și gradul de satisfacție în viață (vezi tabelul 26). Rezultatul indică o asociere între valori medii date celor două variabile de către participanți, prin urmare, un nivel moderat al percepției stresului este asociat cu un nivel moderat al gradului de satisfacție în viață.

Capitolul VI: INTERPRETAREA REZULTATELOR. CONCLUZII

1. În ceea ce privește relația dintre stres și fumat, nu a fost obținută o corelație semnificativă între aceste două variabile (r = .06, tabelul 25). În mod interesant, efectul statutului civil asupra variabilei fumat este semnificativ statistic (r = .12, p<0.05, tabelul 23) în grupul persoanelor divorțate. Efectul variabilei sex nu este semnificativ (r = .06, tabelele 1 și 2) și în privința tipului de profesie, cea mai semnificativă corelație, deși e o valoare mică, a fost identificată în grupul cadrelor didactice (r = .19, p<0.05, tabelul 11).

Aceste rezultate pot fi interpretate în felul următor: fumatul generează schimbări de natură fiziologică și psihologică, care în mod obișnuit sunt incompatibile. Astfel, un nivel crescut de arousal fiziologic este asociat cu un nivel scăzut de stres, un fenomen cunoscut sub numele de paradoxul lui Nesbitt. Atunci când se fumează, nivelul de arousal fiziologic urcă, iar fumătorii se declară a fi mai calmi și mai relaxați. Esența paradoxului lui Nesbitt este faptul că fumatul este atât stimulator cât și relaxant în același timp (Parrott, 1998; Warburton, 1992).

Ar fi fost interesant de investigat relația dintre stres și fumat la persoanele care au renunțat recent la fumat, fiind cunoscut faptul că imediat după renunțarea la fumat, nivelul de stres crește urmat de apariția în primele săptămâni a unui pattern de stări proaste de dispoziție care dispar odată cu trecerea timpului. De asemenea, ar fi fost deosebit de interesant de aflat mai multe informații despre numărul de țigări fumate și evaluarea nivelului de stres în intervalul scurs de la renunțarea la fumat din moment ce efectele abstinenței asupra stărilor de dispoziție explică de ce fumătorii au un nivel mai ridicat de stres și devin mai puțin stresați atunci când renunță la fumat.

2. Relația stres – consum de alcool. Cu toate că am prezis o corelație pozitivă între cele două variabile, rezultatele indică o corelație mică, semnificativă, negativă între acestea (r = – .095; p<0.01, tabelul 25). Mai mult, percepția stresului este invers corelată cu frecvența consumului de alcool (r = – .51; p<0.05, tabelul 7), și acest rezultat a fost identificat în grupul mic de participanți (N = 19) al persoanelor cu nivel educațional primar (ciclul primar). Rezultatele sunt interesante din mai multe puncte de vedere: ar putea indica existența unor variabile care mediază relația stres – consum de alcool, mai precis, convingerile despre capacitatea alcoolului de regulare și creștere a stărilor pozitive.

Aceasta înseamnă că oamenii consumă alcool fiind convinși că acesta crește experiențele sociale și emoționale, iar acest efect este evident în cazul persoanelor cu educație primară, dacă ne gândim doar la contextul social și cultural în care aceștia trăiesc. Așa cum arată în mod indirect studiile recent efectuate, aceste expectanțe preced consumul de alcool (Leigh, 1990 apud Cooper, Frone, Russell & Mudar, 1995). Alături de explicațiile oferite anterior, un alt motiv ce ar putea fi invocat în explicarea rezultatelor obținute este acela conform căruia consumul de alcool este utilizat ca un mecanism dezadaptativ de coping mai ales atunci când alte mecanisme de coping adapative nu sunt găsite sau identificate.

Potrivit acestei perspective, există o relație negativă între abilitățile de coping și consumul de alcool. Având în vedere faptul că prin intermediul acestui sondaj nu am evaluat expectanțele privind consumul de alcool, rolul emoțiilor pozitive sau negative precum și tipul de mecanisme de coping utilizate de indivizi pentru a face față problemelor cotidiene, putem doar face presupuneri în legătură cu aceste variabile care mediază relația dintre nivelul de stres perceput și frecvența consumului de alcool. Dacă am fi investigat mai adânc relația dintre tensiunile zilnice, expectanțele privind efectele consumului de alcool și consumul de alcool, am fi putut face predicții mai puternice în privința influențelor produse de variabila sex. Una din limitele instrumentului de cercetare este aceea că perioada de evaluare a stresului este un an în vreme ce perioada de evaluare a frecvenței consumului de alcool este de o lună.

3. Relația dintre stres și comportamentul alimentar. Concluzia generală la care am ajuns este aceea că nu s-a obținut o corelație seminificativă între aceste două variabile (r = .06), vezi tabelul 25). Cu toate acestea, un nivel ridicat al stresului perceput este pozitiv corelat cu anumite comportamente alimentare (r = .38) în grupul persoanelor care au terminat ciclul primar (vezi tabelul 7) și în grupul persoanelor căsătorite (r = .31; p<0.05, vezi tabelul 21). Aceasta dovedește faptul că un nivel mediu perceput de stres este asociat cu un comportament alimentar nesănătos.

Corelații negative între aceste două variabile au fost găsite în: grupul persoanelor pensionate (r = – .10, tabelul 20), grupul inginerilor și a experților tehnici (r = – .12, tabelul 12), grupul funcționarilor publici (r = – .05, tabelul 14) și în grupul persoanelor văduve (r = – .03, tabelul 24). Corelații mici, pozitive și semnificative au fost obținute în grupul persoanelor cu vârste între 50 și 60 de ani (r = .15, p<0.05, tabelul 6) și în grupul persoanelor angajate (r = .14, p<0.05, tabelul 18).

O posibilă explicație pentru aceste rezultate ar fi aceea că relația între stres și variabila comportament alimentar este mai evidentă atunci când sunt studiate și analizate tulburările comportamentului alimentar (în special bulimia și restricțiile alimentare excesive – restricții intenționale însoțite de episoade ocazionale de consum excesiv de alimente). Cu toate acestea, tulburările de alimentație nu fac obiectul studiului nostru.

Un aspect esențial în înțelegerea mecanismelor implicate în comportamentul alimentar și în predicția impactului negativ al alimentației nesănătoase asupra stării de sănătate este conceptul de selecție a alimentelor (food choice). Alegerile alimentare sunt considerate a fi comportamente venite ca răspuns la situații de viață stresante și folosite în mod deliberat sau nu ca și mecanisme de coping.

Corelațiile negative amintite mai sus ar putea indica o creștere în consumul de alimente grase sau sărate și o scădere a consumului de produse alimentare sănătoase, cum ar fi fructele și legumele. Putem presupune că acest lucru este adevărat din moment ce nivelul de stres a fost evaluat de fiecare persoană în parte, nu manipulat în mod experimental. Datele existente în literatură arată că femeile sunt mai predispuse la consum excesiv de alimente în situații de stres. Aceste investigații s-au redus totuși numai la acele alimente pe care medicii specialiști nutriționiști nu le recomandă. Studiul nostru este limitat pentru că nu investighează schimbările de comportament alimentar apărute sub influența unor situații stresante și selecția anumitor alimente în aceste cazuri.

Cercetarea noastră se ocupă de investigarea nivelului perceput de stres în ultimul an și frecvența anumitor comportamente alimentare – consumul de grăsimi, carne, legume, fructe și de alimente sărate. Aceste schimbări în selecția alimentelor ar putea oferi o explicație pentru înțelegerea mecanismelor implicate în apariția efectelor adverse ale stresului asupra compotamentului alimentar, aceasta deoarece indivizii care sunt vulnerabili la stres și au tentative de control a propriei greutăți ar putea pierde acest control în situații stresante alegând acele alimente care pot compromite starea de sănătate.

4. Relația dintre stres și exercițiu fizic. Au fost obținute corelații pozitive și semnificative între cele două variabile la următoarele grupuri: persoane angajate (r = .50, p<0.05, tabelul 18), persoane peste 50 de ani (r = .08, tabelul 6), persoanele care au încheiat numai ciclul primar (r = .25, tabelul 7), persoanele care au studii gimnaziale (r = .07, tabelul 8). Cu toate acestea, cele două variabile corelează negativ și semnificativ în întreg eșantionul (r = – .09, p<0.01 tabelul 25). Nivele medii de stres perceput sunt asociate cu nivele medii de exercițiu fizic.

În comparație cu alte persoane, cele din grupurile menționate mai sus sunt conștienți de importanța practicării exercițiilor fizice regulate. În acest caz, e posibil ca o atitudine pozitivă față de promovarea comportamentelor sanogene și un sentiment mai ridicat de control personal contribuie în mod decisiv la practicarea de exerciții regulate. Se pune totuși o întrebare: cât timp investesc aceste persoane în practicarea de exerciții fizice și mai ales, în ce măsură acest timp este legat de gradul de conștientizare a importanței promovării stării de sănătate.

Rezultatele obținute ar fi putut fi biasate de faptul că unii dintre participanți nu au înțeles întrebarea „În decursul ultimelor 30 de zile ați făcut exerciții fizice (ca recreere și nu în cadrul muncii)?”. Ar fi fost interesant de investigat comparații specifice între cei care practică exerciții fizice în mod regulat și cei care nu fac acest lucru în privința normelor sociale, a convingerilor, a atitudinilor și a motivațiilor de angajare în acest tip de comportamente, ultimul grup fiind predispus spre un stil de viață sedentar.

Găsim că aceste investigații sunt absolut necesare dat fiind faptul că este o adevărată problemă în a convinge un adult să adere la un program de exerciții fizice regulate. Din păcate, în majoritatea cazurilor, oamenii nu au cunoștințe sau apelează la mituri legate de exercițiile fizice și promptitudinea apariției efectelor benefice ale acestora. Este de asemenea cunoscut faptul că persoanele care adoptă un program regulat de exerciții fizice cu sau fără sfaturi medicale sunt mult mai conștienți de importanța menținerii stării de sănătate, fumează mai puțin (r = – .05), consumă mai puțin alcool (r = – .04), au un comportament alimentar sănătos (r = .20, p<0.01). Rezultatele obținute în acest studiu confirmă pe cele existente în literatura de specialitate cu privire la relația dintre stres și practicarea de exerciții fizice.

Alte rezultate în acest studiu de referă la relația dintre nivelul subiectiv al stresului perceput și prezența unor simptome de depresie pe de o parte, și relația dintre nivelul subiectiv de stres perceput și frecvența îmbolnăvirilor pe de altă parte. În mod surprinzător, în ceea ce privește prima relație, cea mai mare și semnificativă corelație a fost obținută la grupul de persoane angajate (r = .70, p<0.01, tabelul 18), în vreme ce cea mai mică corelație pozitivă a fost găsită la grupul de manageri și antreprenori (r = .15, p<0.01, tabelul 17). De asemenea, o corelație ridicată și semnificativă a fost identificată pe întregul eșantion (r = .39, p<0.01, tabelul 25).

Stresul este acum conceput ca un produs a capacității individului de auto – control ). De asemenea, o corelație ridicată și semnificativă a fost identificată pe întregul eșantion (r = .39, p<0.01, tabelul 25). Stresul este acum conceput ca un produs a capacității individului de auto – control. O corelație mică, dar semnificativă a fost identificată între variabila stres și frecvența îmbolnăvirilor, pe întregul eșantion (r = . 25, p<0.01). Aceasta înseamnă că un nivel mediu perceput de stres are un impact asupra stării generale de sănătate. Corelații mari și semnificative au fost identificate în grupul persoanelor cu vârsta între 50 și 60 de ani și în grupul persoanelor angajate ( r = .29, p<0.05). Așa cum am așteptat, corelații pozitive și semnificative au fost găsite între specificarea unei boli diagnosticate și a tipului de boală în întreg eșantionul (r = .79, p<0.01).

CONCLUZII ȘI IMPLICAȚIILE CERCETĂRII ÎN PRACTICA PSIHOLOGICĂ

1. Erori metodologice

În această cercetare am încercat să identificăm posibile asocieri/relații între nivele ridicate de stres perceput și variate componente ale stilului de viață. Din păcate, investigația realizată este destul de limitată dacă luăm în calcul faptul că nu am obținut corelații semnificative între variabilele de interes, valorile mici nepermițându-ne să facem predicții asupra populației în general.

Studiul nu permite o abordare mai profundă a relațiilor dintre aceste variabile pentru că rezultatele obținute sub formă de corelații ne indică doar în ce măsură cele două seturi de valori sunt în concordanță sau nu.

Tocmai de aceea identificarea posibilelor surse de biasare este absolut necesară pentru a le evita în următoarele studii de aceeași factură. Utilizarea criteriilor de eșantionare înseamnă omiterea unor surse de informație despre relația dintre variabile, lucru care duce la biasarea rezultatelor obținute. Expectanțele persoanei care conduce studiul, alături de erorile de măsurare date de instrumentul de cercetare și de răspunsurile dezirabile date de participanți – motivați de dorința de a „face o impresie bună” (pentru a menține o imagine de sine pozitivă) în timpul și după completarea chestionarului sau simpla neînțelegere a itemilor cuprinși în chestionar lucru în special valabil la persoane cu studii medii, (de exemplu la completare itemilor care investigau controlul perceput) – toate acestea reprezintă în opinia noastră importante surse de biasare a rezultatelor.

În afara acestor surse de eroare, nu putem face o distincție clară între acei factori care mediază relația dintre stres și componentele stilului de viață – de exemplu, cât de mult din rezultatele obținute la investigarea relației stres – consum de alcool se datorează expectanțelor legate de efectele consumului de alcool. Chestionarul sondează la nivel de suprafață relația dintre aceste variabile și ar fi fost indicat să includem alte întrebări mai detaliate care să permită identificarea variabilelor mediatoare. De asemenea, crearea unor itemi suplimentari poate reduce inconsistențele de ordin statistic. O altă problemă este legată de ipoteze, în sensul că acestea au fost formulate ținându-se cont de datele furnizate de publicațiile și studiile efectuate pe alte populații decât cea Română. Tocmai de aceea rezultatele trebuie interpretate luând în calcul caracteristicile sociale și culturale ale contextului românesc.

2. Concluzii și implicații

Nu există o corelație semnificativă între gradul de stres perceput și fumat, cu excepția grupului de persoane divorțate și a grupului de cadre didactice. În ambele grupuri, au fost obținute corelații relativ mici, dar pozitive și semnificative între cele două variabile. Corelații negative, nesemnificative au fost obținute în grupul persoanelor care au încheiat doar ciclul primar (r = – .15); în grupul inginerilor (r = – .02); în grupul cadrelor armate (r = – .13); în grupul persoanelor căsătorite (r = – .02); în grupul studenților (r = – .04) și în grupul managerilor (r = – .17). Aceste rezultate indică faptul că participanții din aceste ultime categorii fumează mult pentru a reduce nivelul de stres. Cu toate acestea, corelațiile obținute sunt prea mici pentru a putea face predicții asupra relației dintre stres și fumat în întreaga populație.

Variabilele grad de percepție a stresului și consumul de alcool sunt negativ corelate. Corelații mici, negative dar semnificative au fost identificate la următoarele grupuri: șomeri (r = .07; p<0.05); persoane necăsătorite (r = – .12; p<0.01); muncitori (r = – .21; p<0.01); persoane între 20 și 30 de ani (r = – .09; p <0.05); persoane între 50 și 60 de ani (r = – .16; p<0.01); persoane cu ciclul gimnazial încheiat (r = – .25; p<0.01) și la grupul persoanelor care au doar studii liceale încheiate (r = – .16; p<0.01). O corelație negativă și semnificativă a fost obținută între cele două variabile în grupul persoanelor care au studii de școală primară (r = – .51, p<0.05). Aceste rezultate indică faptul că aceste categorii menționate anterior sunt expuse consumului mai frecvent de alcool datorită statutului social și economic scăzut. Corelațiile de valoare mică demonstrează că nivele scǎzute/medii de stres sunt asociate cu un consum ridicat de alcool, din moment ce expectanțele pozitive privind efectele consumului de alcool duc la probleme mai mari.

Am obținut o corelație mică, nesemnificativă între variabila stres și variabila comportament alimentar. Corelațiile mici și pozitive indică o asociere între un nivel mediu perceput de stres și un nivel mediu de comportamente alimentare sănătoase. De exemplu, persoanele peste 50 de ani și cele din grupul muncitorilor experențiază un nivel ridicat de stres datorită sarcinilor profesionale solicitante și prin urmare se simt mai puțin motivați de a consuma alimente sănătoase. Corelațiile negative obținute indică o asociere între un nivel ridicat de stres perceput și un nivel ridicat al comportamentelor alimentare nesănătoase. Datorită unor factori cum ar fi: lipsa de timp, de motivație, de resurse financiare etc., unii indivizi consumă multe alimente grase și dulci în condiții de stres. Prin urmare, factorul de mediere între cele două variabile, stres și comportament alimentar îl reprezintă aici alegerile alimentare.

În privința relației între stres și variabila exercițiu fizic, rezultatele indică faptul că, în general, persoanele angajate practică exercițiu fizic în mod regulat, fiind conștienți de faptul că acest tip de comportament aduce atât beneficii pe termen scurt cât și pe termen lung. În vreme ce persoanele cu vârsta peste 50 de ani sunt mai conștiente de efectele pozitive ale practicării sportului/exercițiului fizic, lucru demonstrat de corelația semnificativă obținută (r = .50, p<0.05), alte grupe investigate, cum ar fi: persoanele cu studii liceale și universitare (r = – .11; p<0.05; respectiv r = – .12; p<0.05), grupul de persoane de sex masculin (r = – .14; p<0.01), persoanele cu vârste între 20 – 30 ani, 30 – 40 de ani, respectiv 40 -50 de ani (r = – .09, p<0.01); persoanele divorțate (r = – .19, p<0.01) și persoanele șomere (r = – .12, p<0.01) – sunt fie conștiente de consecințele benefice ale exercițiului fizic ori pur și simplu nu sunt interesate de promovarea propriei stări de sănătate.

În general, rezultatele obținute demonstrează încă o dată impactul puternic pe care stresul – ca și factor de mediere – îl are asupra stilului nostru de viață. Reducerea conștientă și constantă a nivelului de stres prin evitarea fumatului (activ sau pasiv), a consumului de alcool, a alimentației nesănătoase și a sedentarismului și prin adoptarea mecanismelor de coping confruntative am putea să îmbunătățim calitatea vieții. Această concluzie este dublată de recentele rezultate obținute de diferite studii din domeniul psihologiei sănătății. Toate teoriile stresului cu impact asupra stilului de viață iau în discuție relația dintre individ și mediu.

În anul 1987 se considera că auto – eficacitatea este un factor puternic de moderare a stresului, această perspectivă este ilustrată azi de alte concepte, cum ar fi: rezistență/vigoare – propus de Kobasa, sentimentele personale de control, dorința de a accepta angajamentele și provocările, „sentimentul de control” propus de Karasek. Stresul este acum conceput ca un produs a capacității individului de auto – control. Mecanismele adaptative de coping și managementul personal eradichează stresul, de aceea pentru a avea un stil de viață sănătos trebuie să păstrăm și să respectăm cu sfințenie regula de aur, aceea de a fi indivizi cu abilități de: management, reglare și control personal.

Bibliografie:

Băban, A.; Anghel, I.; Derevenco, P. (1992). Stresul în sănătate și boală. Cluj-Napoca: Ed. Dacia.

Băban, A. (1997). Comportament și sănătate. Cogniție, Creier , Comportament,vol. 1,p. 37-52.

Băban, A. (1998). Stres și personalitate. Cluj-Napoca: Ed. Presa Universitarǎ Clujanǎ.

Băban, A. (2001). Consiliere Educațională. Ghid metodologic pentru orele de dirigenție și consiliere. Cluj-Napoca: S.C.Psinet.

Byrne, D.G. (2000). Cigarette Smoking, Psychological Stress and Cardiovascular Arousal. Australian Journal of Psychology, vol. 52, p. 1-8.

Charlesworth, E.A. & Nathan, G.R. (1982). Stress Management-A Comprehensive Guide to Wellness. Ballantine Books, New York.

Cockerham, D. (1999). Health and Social Change in Russsia and Eastern Europe. Rutledge, London.

Cohen, S. & Lichtenstein, E. (1990). Perceived Stress, Quitting Smoking and Smoking Relapse. Health Psychology,vol. 9, p. 466-478.

Cooper, M.L.; Frone, M.L.; Russell, M. & Mudar, P. (1995). Drinking to Regulate Positive and Negative Emotions. A Motivational Model of Alcohol Use. Journal of Personality and Social Psychology,vol. 69, p. 990-1005.

Fontana, D. (1990). Managing Stress. Rutledge, New York.

Goldberger, L. & Breznitz, S. (1992). Handbook of Stress. The Free Press, New York.

Greenberg, D. & Smith, G.P. (1996). The Controls of Fat Intake. Psychosomatic Medicine, vol. 58, p. 559-569.

Kaplan, H.B. (1996). Psychosocial Stress. Perspectives on Structure, Theory, Life-course and Methods. Academic Press, New York.

Kaplan, R.M.; Sallis, F.J. Jr. & Patterson, T.L. (1993). Health and Human Behavior, Mc-Graw Hill Publishing Company, New York.

Kirkcaldy, B.; Furnham, A.; Shephard, R. (1994). Attitudes Towards Health and Illness Among Exercisers and Non-Exercisers. Stress Medicine,vol. 10, p. 21-26.

Oliver, G.; Wardle, J. & Gibson, L.E. (2000). Stress and Food Choice: A Laboratory Study. Psychosomatic Medicine, vol. 62, p. 853-865.

Parrott, A.C. (1998). Nesbitt’s Paradox Resolved? Stress and Arousal Modulation during Cigarette Smoking. Addiction, vol. 93, p. 27-40.

Parrott, A.C. (1999). Does Cigarette Smoking Cause Stress? American Psychologist, vol. 54, p. 817-820.

Parrott, A.C. (2000). Cigarette Smoking Does Cause Stress. American Psychologist, vol. 57, p. 1015-1019.

Payne, S. & Horn, S. (1997). Psychology and Health Promotion, Open University Press, New York.

Rohsenow, D. (1983). Drinking Habits and Expectancies about Alcohol’s Effects for Self vs. Others. Journal of Consulting and Clinical Psychology, vol. 15, p. 849-867.

Rutledge, T. & Linden, W. (1998). To Eat or Not To Eat: Affective and Psychological Mechanisms in the Stress-Eating Relationship. Journal of Behavioral Medicine, vol. 21, p. 221-240.

Sarafino, E. (1990). Health Psychology. Biopsychosocial Interaction. John Wiley & Sons, New York.

Sayette, M.A. (1993). An Appraisal-Disruption Model of Alcohol’s Effects on Stress Responses in Social Drinkers. Psychological Bulletin, vol. 114, p. 459-476.

Sheridan, C.L. & Radmacher, S.A. (1992). Health Psychology-Challenging the Biomedical Model, John Wiley & Sons, New York.

Steele, C.M. & Josephs, R.A. (1990). Alcohol Myopia. Its Prized and Dangerous Effects. American Psychologist, vol. 45, p. 921-933.

Treasure, J.; Collier, D. & Campbell, I.C. (1997). Ill Fitting Genes: the Biology of Weight and Shape Control in Relation to Body Composition and Eating Disorders. Psychological Medicine, vol. 10, p. 505-508.

Warburton, D.M. (1992). Smoking within Reason. Journal of Smoking, vol. 3, p. 55-59.

Wardle, J.; Steptoe, A.; Oliver, G. & Lipsey, Z. (2000). Stress, Dietary Restraint and Food Intake. Journal of Psychosomatic Research, vol. 48, p. 195-202.

Wilkinson, J.D. & Campbell, A. (1997). Psychology in Counselling and Therapeutic Practice, John Wiley & Sons, New York.

ANEXE

CUPRINS ANEXE

Anexa nr. 1 – Chestionar European de Sǎnǎtate

Anexa nr. 2 – Tabele

Anexa nr. 1: Chestionar European de Sǎnǎtate

Chestionar

Desfășurăm o cercetare despre starea de bine și sănătate a populației. Prin acest chestionar am dori să aflăm diferite aspecte ale stilului dvs. de viață, sentimentele și gradul de satisfacție față de viață. Răspunsurile dvs. sunt confidențiale, nu este necesar să vă scrieți numele pe chestionar. Nu există răspunsuri greșite sau corecte, ne interesează doar opinia dvs. exprimată sincer în răspunsurile chestionarului. Vă rugăm să nu omiteți nici o întrebare a chestionarului.

Vă mulțumim pentru participare!

Bărbat / Femeie

Vârsta

Educația

Ocupația

Sunteți: [ ] Angajat [ ] Șomer

Sunteți căsătorit(ă)? [ ] Da [ ] Nu [ ] Divorțat(ă) [ ] Văduv(ă)

Locuiți: [ ] Chirie [ ] Locuință particulară

Vă rugăm să evaluați pe o scală de la 1 la 7 gradul de satisfacție sau insatisfacție față de următoarelor sfere ale vieții:

Întrebările următoare se referă la sentimentele dvs. despre viață în general:

Acest chestionar conține mai multe grupe de afirmații. Vă rog să citiți întregul grup de afirmații la fiecare punct (literă). Apoi alegeți din grup afirmația care descrie cel mai bine felul în care vă simțiți astăzi, chiar acum! Încercuiți numărul din fața afirmației pe care ați ales-o. Dacă mai multe afirmații din grup par a se potrivi la fel de bine, încercuiți-le pe fiecare.

Asigurați-vă că ați citit toate afirmațiile înainte de a face alegerea!

În final, vă rugăm să verificați dacă ați răspuns la toate întrebările.

Vă mulțumim mult pentru ajutorul dvs. în completarea acestui chestionar!

Anexa nr. 2: Tabele

TABEL 1. PERCEPȚIA STRESULUI — COMPONENTELE STILULUI DE VIAȚĂ ÎN FUNCȚIE DE VARIABILA SEX (MASCULIN)

** Corelație semnificativă la pragul de 0.01

* Corelație semnificativă la pragul de 0.05

TABEL 2. PERCEPȚIA STRESULUI — COMPONENTELE STILULUI DE VIAȚĂ ÎN FUNCȚIE DE VARIABILA SEX (FEMININ)

** Corelație semnificativă la pragul de 0.01

* Corelație semnificativă la pragul de 0.05

TABEL 3. PERCEPȚIA STRESULUI — COMPONENTELE STILULUI DE VIAȚĂ ÎN FUNCȚIE DE VARIABILA VÂRSTĂ (20 – 30 DE ANI)

** Corelație semnificativă la pragul de 0.01

* Corelație semnificativă la pragul de 0.05

TABEL 4. PERCEPȚIA STRESULUI — COMPONENTELE STILULUI DE VIAȚĂ ÎN FUNCȚIE DE VARIABILA VÂRSTĂ (30 – 40 DE ANI)

** Corelație semnificativă la pragul de 0.01

* Corelație semnificativă la pragul de 0.05

TABEL 5 PERCEPȚIA STRESULUI — COMPONENTELE STILULUI DE VIAȚĂ ÎN FUNCȚIE DE VARIABILA VÂRSTĂ (40– 50 DE ANI)

** Corelație semnificativă la pragul de 0.01

* Corelație semnificativă la pragul de 0.05

TABEL 6. PERCEPȚIA STRESULUI — COMPONENTELE STILULUI DE VIAȚĂ ÎN FUNCȚIE DE VARIABILA VÂRSTĂ (50 – 60 DE ANI)

** Corelație semnificativă la pragul de 0.01

* Corelație semnificativă la pragul de 0.05

TABEL 7. PERCEPȚIA STRESULUI — COMPONENTELE STILULUI DE VIAȚĂ ÎN FUNCȚIE DE NIVELUL EDUCAȚIONAL (STUDII PRIMARE)

** Corelație semnificativă la pragul de 0.01

* Corelație semnificativă la pragul de 0.05

TABEL 8. PERCEPȚIA STRESULUI — COMPONENTELE STILULUI DE VIAȚĂ ÎN FUNCȚIE DE NIVELUL EDUCAȚIONAL (STUDII GIMNAZIALE)

** Corelație semnificativă la pragul de 0.01

* Corelație semnificativă la pragul de 0.05

TABEL 9. PERCEPȚIA STRESULUI — COMPONENTELE STILULUI DE VIAȚĂ ÎN FUNCȚIE DE NIVELUL EDUCAȚIONAL (STUDII LICEALE)

** Corelație semnificativă la pragul de 0.01

* Corelație semnificativă la pragul de 0.05

TABEL 10 PERCEPȚIA STRESULUI — COMPONENTELE STILULUI DE VIAȚĂ ÎN FUNCȚIE DE NIVELUL EDUCAȚIONAL (STUDII UNIVERSITARE)

** Corelație semnificativă la pragul de 0.01

* Corelație semnificativă la pragul de 0.05

TABEL 11. PERCEPȚIA STRESULUI — COMPONENTELE STILULUI DE VIAȚĂ ÎN FUNCȚIE DE TIPUL DE PROFESIE (CADRE DIDACTICE)

** Corelație semnificativă la pragul de 0.01

* Corelație semnificativă la pragul de 0.05

TABEL 12. PERCEPȚIA STRESULUI — COMPONENTELE STILULUI DE VIAȚĂ ÎN FUNCȚIE DE TIPUL DE PROFESIE (INGINERI ȘI EXPERȚI TEHNICI)

** Corelație semnificativă la pragul de 0.01

* Corelație semnificativă la pragul de 0.05

TABEL 13. PERCEPȚIA STRESULUI — COMPONENTELE STILULUI DE VIAȚĂ ÎN FUNCȚIE DE TIPUL DE PROFESIE (CADRE ARMATE )

** Corelație semnificativă la pragul de 0.01

* Corelație semnificativă la pragul de 0.05

TABEL 14. PERCEPȚIA STRESULUI — COMPONENTELE STILULUI DE VIAȚĂ ÎN FUNCȚIE DE TIPUL DE PROFESIE (FUNCȚIONARI PUBLICI)

** Corelație semnificativă la pragul de 0.01

* Corelație semnificativă la pragul de 0.05

TABEL 15. PERCEPȚIA STRESULUI — COMPONENTELE STILULUI DE VIAȚĂ ÎN FUNCȚIE DE TIPUL DE PROFESIE (STUDENȚI)

** Corelație semnificativă la pragul de 0.01

* Corelație semnificativă la pragul de 0.05

TABEL 16. PERCEPȚIA STRESULUI — COMPONENTELE STILULUI DE VIAȚĂ ÎN FUNCȚIE DE TIPUL DE PROFESIE (MUNCITORI)

** Corelație semnificativă la pragul de 0.01

* Corelație semnificativă la pragul de 0.05

TABEL 17. PERCEPȚIA STRESULUI — COMPONENTELE STILULUI DE VIAȚĂ ÎN FUNCȚIE DE TIPUL DE PROFESIE (MANAGERI)

** Corelație semnificativă la pragul de 0.01

* Corelație semnificativă la pragul de 0.05

TABEL 18. PERCEPȚIA STRESULUI — COMPONENTELE STILULUI DE VIAȚĂ ÎN FUNCȚIE DE STATUTUL PROFESIONAL (ANGAJAȚI)

** Corelație semnificativă la pragul de 0.01

* Corelație semnificativă la pragul de 0.05

TABEL 19. PERCEPȚIA STRESULUI — COMPONENTELE STILULUI DE VIAȚĂ ÎN FUNCȚIE DE STATUTUL PROFESIONAL (ȘOMERI)

** Corelație semnificativă la pragul de 0.01

* Corelație semnificativă la pragul de 0.05

TABEL 20. PERCEPȚIA STRESULUI — COMPONENTELE STILULUI DE VIAȚĂ ÎN FUNCȚIE DE STATUTUL PROFESIONAL (PENSIONARI)

** Corelație semnificativă la pragul de 0.01

* Corelație semnificativă la pragul de 0.05

TABEL 21. PERCEPȚIA STRESULUI — COMPONENTELE STILULUI DE VIAȚĂ ÎN FUNCȚIE DE STATUTUL MARITAL (CĂSĂTORIȚI)

** Corelație semnificativă la pragul de 0.01

* Corelație semnificativă la pragul de 0.05

TABEL 22. PERCEPȚIA STRESULUI — COMPONENTELE STILULUI DE VIAȚĂ ÎN FUNCȚIE DE STATUTUL MARITAL ( NECĂSĂTORIȚI)

** Corelație semnificativă la pragul de 0.01

* Corelație semnificativă la pragul de 0.05

TABEL 23. PERCEPȚIA STRESULUI — COMPONENTELE STILULUI DE VIAȚĂ ÎN FUNCȚIE DE STATUTUL MARITAL (DIVORȚAȚI)

** Corelație semnificativă la pragul de 0.01

* Corelație semnificativă la pragul de 0.05

TABEL 24. PERCEPȚIA STRESULUI — COMPONENTELE STILULUI DE VIAȚĂ ÎN FUNCȚIE DE STATUTUL MARITAL (VĂDUVI)

** Corelație semnificativă la pragul de 0.01

* Corelație semnificativă la pragul de 0.05

TABEL 25. PERCEPȚIA STRESULUI — COMPONENTELE STILULUI DE VIAȚĂ PE ÎNTREGUL EȘANTION

** Corelație semnificativă la pragul de 0.01

* Corelație semnificativă la pragul de 0.05

TABEL 26. PERCEPȚIA STRESULUI — SATISFACȚIA FAȚĂ DE VIAȚĂ

** Corelație semnificativă la pragul de 0.01

* Corelație semnificativă la pragul de 0.05

Bibliografie:

Băban, A.; Anghel, I.; Derevenco, P. (1992). Stresul în sănătate și boală. Cluj-Napoca: Ed. Dacia.

Băban, A. (1997). Comportament și sănătate. Cogniție, Creier , Comportament,vol. 1,p. 37-52.

Băban, A. (1998). Stres și personalitate. Cluj-Napoca: Ed. Presa Universitarǎ Clujanǎ.

Băban, A. (2001). Consiliere Educațională. Ghid metodologic pentru orele de dirigenție și consiliere. Cluj-Napoca: S.C.Psinet.

Byrne, D.G. (2000). Cigarette Smoking, Psychological Stress and Cardiovascular Arousal. Australian Journal of Psychology, vol. 52, p. 1-8.

Charlesworth, E.A. & Nathan, G.R. (1982). Stress Management-A Comprehensive Guide to Wellness. Ballantine Books, New York.

Cockerham, D. (1999). Health and Social Change in Russsia and Eastern Europe. Rutledge, London.

Cohen, S. & Lichtenstein, E. (1990). Perceived Stress, Quitting Smoking and Smoking Relapse. Health Psychology,vol. 9, p. 466-478.

Cooper, M.L.; Frone, M.L.; Russell, M. & Mudar, P. (1995). Drinking to Regulate Positive and Negative Emotions. A Motivational Model of Alcohol Use. Journal of Personality and Social Psychology,vol. 69, p. 990-1005.

Fontana, D. (1990). Managing Stress. Rutledge, New York.

Goldberger, L. & Breznitz, S. (1992). Handbook of Stress. The Free Press, New York.

Greenberg, D. & Smith, G.P. (1996). The Controls of Fat Intake. Psychosomatic Medicine, vol. 58, p. 559-569.

Kaplan, H.B. (1996). Psychosocial Stress. Perspectives on Structure, Theory, Life-course and Methods. Academic Press, New York.

Kaplan, R.M.; Sallis, F.J. Jr. & Patterson, T.L. (1993). Health and Human Behavior, Mc-Graw Hill Publishing Company, New York.

Kirkcaldy, B.; Furnham, A.; Shephard, R. (1994). Attitudes Towards Health and Illness Among Exercisers and Non-Exercisers. Stress Medicine,vol. 10, p. 21-26.

Oliver, G.; Wardle, J. & Gibson, L.E. (2000). Stress and Food Choice: A Laboratory Study. Psychosomatic Medicine, vol. 62, p. 853-865.

Parrott, A.C. (1998). Nesbitt’s Paradox Resolved? Stress and Arousal Modulation during Cigarette Smoking. Addiction, vol. 93, p. 27-40.

Parrott, A.C. (1999). Does Cigarette Smoking Cause Stress? American Psychologist, vol. 54, p. 817-820.

Parrott, A.C. (2000). Cigarette Smoking Does Cause Stress. American Psychologist, vol. 57, p. 1015-1019.

Payne, S. & Horn, S. (1997). Psychology and Health Promotion, Open University Press, New York.

Rohsenow, D. (1983). Drinking Habits and Expectancies about Alcohol’s Effects for Self vs. Others. Journal of Consulting and Clinical Psychology, vol. 15, p. 849-867.

Rutledge, T. & Linden, W. (1998). To Eat or Not To Eat: Affective and Psychological Mechanisms in the Stress-Eating Relationship. Journal of Behavioral Medicine, vol. 21, p. 221-240.

Sarafino, E. (1990). Health Psychology. Biopsychosocial Interaction. John Wiley & Sons, New York.

Sayette, M.A. (1993). An Appraisal-Disruption Model of Alcohol’s Effects on Stress Responses in Social Drinkers. Psychological Bulletin, vol. 114, p. 459-476.

Sheridan, C.L. & Radmacher, S.A. (1992). Health Psychology-Challenging the Biomedical Model, John Wiley & Sons, New York.

Steele, C.M. & Josephs, R.A. (1990). Alcohol Myopia. Its Prized and Dangerous Effects. American Psychologist, vol. 45, p. 921-933.

Treasure, J.; Collier, D. & Campbell, I.C. (1997). Ill Fitting Genes: the Biology of Weight and Shape Control in Relation to Body Composition and Eating Disorders. Psychological Medicine, vol. 10, p. 505-508.

Warburton, D.M. (1992). Smoking within Reason. Journal of Smoking, vol. 3, p. 55-59.

Wardle, J.; Steptoe, A.; Oliver, G. & Lipsey, Z. (2000). Stress, Dietary Restraint and Food Intake. Journal of Psychosomatic Research, vol. 48, p. 195-202.

Wilkinson, J.D. & Campbell, A. (1997). Psychology in Counselling and Therapeutic Practice, John Wiley & Sons, New York.

ANEXE

CUPRINS ANEXE

Anexa nr. 1 – Chestionar European de Sǎnǎtate

Anexa nr. 2 – Tabele

Anexa nr. 1: Chestionar European de Sǎnǎtate

Chestionar

Desfășurăm o cercetare despre starea de bine și sănătate a populației. Prin acest chestionar am dori să aflăm diferite aspecte ale stilului dvs. de viață, sentimentele și gradul de satisfacție față de viață. Răspunsurile dvs. sunt confidențiale, nu este necesar să vă scrieți numele pe chestionar. Nu există răspunsuri greșite sau corecte, ne interesează doar opinia dvs. exprimată sincer în răspunsurile chestionarului. Vă rugăm să nu omiteți nici o întrebare a chestionarului.

Vă mulțumim pentru participare!

Bărbat / Femeie

Vârsta

Educația

Ocupația

Sunteți: [ ] Angajat [ ] Șomer

Sunteți căsătorit(ă)? [ ] Da [ ] Nu [ ] Divorțat(ă) [ ] Văduv(ă)

Locuiți: [ ] Chirie [ ] Locuință particulară

Vă rugăm să evaluați pe o scală de la 1 la 7 gradul de satisfacție sau insatisfacție față de următoarelor sfere ale vieții:

Întrebările următoare se referă la sentimentele dvs. despre viață în general:

Acest chestionar conține mai multe grupe de afirmații. Vă rog să citiți întregul grup de afirmații la fiecare punct (literă). Apoi alegeți din grup afirmația care descrie cel mai bine felul în care vă simțiți astăzi, chiar acum! Încercuiți numărul din fața afirmației pe care ați ales-o. Dacă mai multe afirmații din grup par a se potrivi la fel de bine, încercuiți-le pe fiecare.

Asigurați-vă că ați citit toate afirmațiile înainte de a face alegerea!

În final, vă rugăm să verificați dacă ați răspuns la toate întrebările.

Vă mulțumim mult pentru ajutorul dvs. în completarea acestui chestionar!

Anexa nr. 2: Tabele

TABEL 1. PERCEPȚIA STRESULUI — COMPONENTELE STILULUI DE VIAȚĂ ÎN FUNCȚIE DE VARIABILA SEX (MASCULIN)

** Corelație semnificativă la pragul de 0.01

* Corelație semnificativă la pragul de 0.05

TABEL 2. PERCEPȚIA STRESULUI — COMPONENTELE STILULUI DE VIAȚĂ ÎN FUNCȚIE DE VARIABILA SEX (FEMININ)

** Corelație semnificativă la pragul de 0.01

* Corelație semnificativă la pragul de 0.05

TABEL 3. PERCEPȚIA STRESULUI — COMPONENTELE STILULUI DE VIAȚĂ ÎN FUNCȚIE DE VARIABILA VÂRSTĂ (20 – 30 DE ANI)

** Corelație semnificativă la pragul de 0.01

* Corelație semnificativă la pragul de 0.05

TABEL 4. PERCEPȚIA STRESULUI — COMPONENTELE STILULUI DE VIAȚĂ ÎN FUNCȚIE DE VARIABILA VÂRSTĂ (30 – 40 DE ANI)

** Corelație semnificativă la pragul de 0.01

* Corelație semnificativă la pragul de 0.05

TABEL 5 PERCEPȚIA STRESULUI — COMPONENTELE STILULUI DE VIAȚĂ ÎN FUNCȚIE DE VARIABILA VÂRSTĂ (40– 50 DE ANI)

** Corelație semnificativă la pragul de 0.01

* Corelație semnificativă la pragul de 0.05

TABEL 6. PERCEPȚIA STRESULUI — COMPONENTELE STILULUI DE VIAȚĂ ÎN FUNCȚIE DE VARIABILA VÂRSTĂ (50 – 60 DE ANI)

** Corelație semnificativă la pragul de 0.01

* Corelație semnificativă la pragul de 0.05

TABEL 7. PERCEPȚIA STRESULUI — COMPONENTELE STILULUI DE VIAȚĂ ÎN FUNCȚIE DE NIVELUL EDUCAȚIONAL (STUDII PRIMARE)

** Corelație semnificativă la pragul de 0.01

* Corelație semnificativă la pragul de 0.05

TABEL 8. PERCEPȚIA STRESULUI — COMPONENTELE STILULUI DE VIAȚĂ ÎN FUNCȚIE DE NIVELUL EDUCAȚIONAL (STUDII GIMNAZIALE)

** Corelație semnificativă la pragul de 0.01

* Corelație semnificativă la pragul de 0.05

TABEL 9. PERCEPȚIA STRESULUI — COMPONENTELE STILULUI DE VIAȚĂ ÎN FUNCȚIE DE NIVELUL EDUCAȚIONAL (STUDII LICEALE)

** Corelație semnificativă la pragul de 0.01

* Corelație semnificativă la pragul de 0.05

TABEL 10 PERCEPȚIA STRESULUI — COMPONENTELE STILULUI DE VIAȚĂ ÎN FUNCȚIE DE NIVELUL EDUCAȚIONAL (STUDII UNIVERSITARE)

** Corelație semnificativă la pragul de 0.01

* Corelație semnificativă la pragul de 0.05

TABEL 11. PERCEPȚIA STRESULUI — COMPONENTELE STILULUI DE VIAȚĂ ÎN FUNCȚIE DE TIPUL DE PROFESIE (CADRE DIDACTICE)

** Corelație semnificativă la pragul de 0.01

* Corelație semnificativă la pragul de 0.05

TABEL 12. PERCEPȚIA STRESULUI — COMPONENTELE STILULUI DE VIAȚĂ ÎN FUNCȚIE DE TIPUL DE PROFESIE (INGINERI ȘI EXPERȚI TEHNICI)

** Corelație semnificativă la pragul de 0.01

* Corelație semnificativă la pragul de 0.05

TABEL 13. PERCEPȚIA STRESULUI — COMPONENTELE STILULUI DE VIAȚĂ ÎN FUNCȚIE DE TIPUL DE PROFESIE (CADRE ARMATE )

** Corelație semnificativă la pragul de 0.01

* Corelație semnificativă la pragul de 0.05

TABEL 14. PERCEPȚIA STRESULUI — COMPONENTELE STILULUI DE VIAȚĂ ÎN FUNCȚIE DE TIPUL DE PROFESIE (FUNCȚIONARI PUBLICI)

** Corelație semnificativă la pragul de 0.01

* Corelație semnificativă la pragul de 0.05

TABEL 15. PERCEPȚIA STRESULUI — COMPONENTELE STILULUI DE VIAȚĂ ÎN FUNCȚIE DE TIPUL DE PROFESIE (STUDENȚI)

** Corelație semnificativă la pragul de 0.01

* Corelație semnificativă la pragul de 0.05

TABEL 16. PERCEPȚIA STRESULUI — COMPONENTELE STILULUI DE VIAȚĂ ÎN FUNCȚIE DE TIPUL DE PROFESIE (MUNCITORI)

** Corelație semnificativă la pragul de 0.01

* Corelație semnificativă la pragul de 0.05

TABEL 17. PERCEPȚIA STRESULUI — COMPONENTELE STILULUI DE VIAȚĂ ÎN FUNCȚIE DE TIPUL DE PROFESIE (MANAGERI)

** Corelație semnificativă la pragul de 0.01

* Corelație semnificativă la pragul de 0.05

TABEL 18. PERCEPȚIA STRESULUI — COMPONENTELE STILULUI DE VIAȚĂ ÎN FUNCȚIE DE STATUTUL PROFESIONAL (ANGAJAȚI)

** Corelație semnificativă la pragul de 0.01

* Corelație semnificativă la pragul de 0.05

TABEL 19. PERCEPȚIA STRESULUI — COMPONENTELE STILULUI DE VIAȚĂ ÎN FUNCȚIE DE STATUTUL PROFESIONAL (ȘOMERI)

** Corelație semnificativă la pragul de 0.01

* Corelație semnificativă la pragul de 0.05

TABEL 20. PERCEPȚIA STRESULUI — COMPONENTELE STILULUI DE VIAȚĂ ÎN FUNCȚIE DE STATUTUL PROFESIONAL (PENSIONARI)

** Corelație semnificativă la pragul de 0.01

* Corelație semnificativă la pragul de 0.05

TABEL 21. PERCEPȚIA STRESULUI — COMPONENTELE STILULUI DE VIAȚĂ ÎN FUNCȚIE DE STATUTUL MARITAL (CĂSĂTORIȚI)

** Corelație semnificativă la pragul de 0.01

* Corelație semnificativă la pragul de 0.05

TABEL 22. PERCEPȚIA STRESULUI — COMPONENTELE STILULUI DE VIAȚĂ ÎN FUNCȚIE DE STATUTUL MARITAL ( NECĂSĂTORIȚI)

** Corelație semnificativă la pragul de 0.01

* Corelație semnificativă la pragul de 0.05

TABEL 23. PERCEPȚIA STRESULUI — COMPONENTELE STILULUI DE VIAȚĂ ÎN FUNCȚIE DE STATUTUL MARITAL (DIVORȚAȚI)

** Corelație semnificativă la pragul de 0.01

* Corelație semnificativă la pragul de 0.05

TABEL 24. PERCEPȚIA STRESULUI — COMPONENTELE STILULUI DE VIAȚĂ ÎN FUNCȚIE DE STATUTUL MARITAL (VĂDUVI)

** Corelație semnificativă la pragul de 0.01

* Corelație semnificativă la pragul de 0.05

TABEL 25. PERCEPȚIA STRESULUI — COMPONENTELE STILULUI DE VIAȚĂ PE ÎNTREGUL EȘANTION

** Corelație semnificativă la pragul de 0.01

* Corelație semnificativă la pragul de 0.05

TABEL 26. PERCEPȚIA STRESULUI — SATISFACȚIA FAȚĂ DE VIAȚĂ

** Corelație semnificativă la pragul de 0.01

* Corelație semnificativă la pragul de 0.05